Astazi imi face o deosebita placere sa amintesc de cel care a fost George Gershwin.

Indiscutabil cel mai mare

compozitor american Gershwin a trait putin si intens lasand in urma sa capodopere atat de muzica clasica cat si
de jazz. A fost foarte de greu de stabilit daca Gershwin a fost un jazzist sau un clasicist, fiecare tabara atribundusi-l si renegandu-l in acelasi timp. Discutiile daca Gershwin a fost compozitor de muzica clasica sau de jazz, daca
Rapsodia Albastra este standard de jazz sau concert pentru pian, daca Porgy si Bess este opera sau musical
continua si in ziua de astazi. Noi cei care ii apreciem muzica stim un singur lucru: ca niciodata nu se mai naste un
al doilea care sa faca atat de multe pentru doua ramuri muzicale gigante. Influentat de Ravel si de cluburile de rag
in aceasi masura Gershwin a incheiat , alaturi de Shostakovich, o perioada de sute de ani in care muzica clasica
a fost la putere moartea sa tragand cortina peste cateva secole de chin, zbucium si muzica exceptionala.
Jacob Gershvin s-a nascut la New York pe data de 26 septembrie 1898 dintr-o familie de imigranti ucrainieni de
origine evreiasca. Dupa ce a devenit muzician profesionist Jacob Gerhvin a devenit George Gershwin, multi
membrii ai familiei sale urmandu-i exemplu in ceea ce priveste schimbarea numelui de familie. Pe cand George
avea 10 ani parintii sai i-au cumparat fratelui sau Israel un pian. Spre suprinderea acestora si usurarea fratelui sau
George era cel care nu se mai putea desprinde de claviatura. Vazand acest lucru parintii sai l-au incurajat sa ia
lectii de pian. Profesorul sau de pian il invata tehnica de executie conventionala si-l incurajeaza sa mearga la
concertele filarmonicii. Gershwin face acest lucru insa in acelasi timp frecventeaza si cluburile de jazz unde invata
sa reproduca dupa ureche toate improvizatiile interminabile ce se puteau auzi in asemenea locuri. In ceea ce
priveste directia clasica tanarul Gershwin este indrumat de profesorul sau inspre Beethoven si Liszt insa acesta
prefera minimalismul lui Satie si fantezia lui Debussy. De asemenea de cum a auzit pentru prima oara o lucrare
de Ravel s-a declarat indragostit de acest compozitor cautand sa-l copieze toata cariera sa pana la obsesie.
Realizand ca doreste sa fie un muzician Gershwin renunta la scoala la 15 ani si devine un pianist de ocazie;
angajat de diverse magazine de muzica sa cante in incinta pentru a promova partiturile de pian scoase la
vanzare. In aceasta perioada isi schimba numele legal in George Gershwin si impreuna cu fratele sau , care din
Israel Gershvin devenise Ira Gershwin, incep sa compuna cantece pentru diverse musicaluri. Succesul melodiei
Swanee fratii Gershwin prind aripi, aripi ce ii vor purta pana pe celebrul Broadway. Colaborarea fructoasa dintre
George- muzician si Ira -textier le-a adus fratilor Gershwin faima, respect si o stabilitate financiara de invidiat. Din
aceasta perioada timpurie s-au nascut multe din cantecele care astazi compun asa zisul Great American
Songbook (o colectie de standarde americane), Gershwin , alaturi de Cole Porter, avand cele mai multe
contributii la acest catalog impresionant. Funny Face, Oh, Lady Be Good si celebrul I Got Rhytm au stat de
atunci si pana astazi pe buzele unor interpreti celebri precum Billie Holiday, Ella Fitzgerald, Michael Buble sau
Adele.
Stabilitatea financiara a insemnat pentru Ira indeplinirea visului de a scrie texte pentru musicaluri de pe Broadway
si pentru George timpul necesar de a face ce si-a dorit intotdeauna: sa compuna muzica clasica. Dupa cateva
incercari minore desfiintate de critici pentru asemanarea izbitoare cu sterilitatea muzicala practicata de Maurice
Ravel, Gershwin se hotaraste sa-si gaseasca propriul stil (asa cum avea sa fie sfatuit si de mentorul sau francez
ani mai tarziu). Din aceasta hotarare a luat nastere , in anul 1924, cea mai cunoscuta lucrare a sa si una din cele
mai recognoscibile compozitie de muzica clasica din lumea: Rapsodia Albastra. Inspirata dintr-o calatorie cu
trenul pe care Gershwin a facut-o pana la Boston Rapsodia Albastra este senzationala de la cap pana la coada.
Incepe cu un tril lenes de clarinet si cateva acorduri discrete de pian pentru ca mai apoi sa explodeze intr-o
orchestratie complexa plina de energie si vitalitate. Tipic stilului de viata american compozitia nu taraganeaza
oferind in fiecare minut al ei surprize noi pentru auditoriul sau. Datorita multitudinii de elemente de jazz prezente
in acest concert de pian neconventional multi critici si-au pus intrebarea daca nu cumva aceasta compozitie
apartine jazzului. Fara indoiala ca Rapsodia Albastra nu este un concert conventional de pian insa structura
dupa care este construita o apropie mai mult de rigurozitatile clasicismului decat de libertinismul jazzului. Solutia
de compromis cea mai plauzibila la care s-a ajuns a fost denumirea acestui fenomen muzical un concert pentru
pian si orchestra cu influente de jazz. Pentru a le arata contestatarilor sai ca este capabil sa compuna si muzica
clasica nealterata Gershwin compune Concertul pentru Pian in Fa. Toata lumea de specialitate recunoaste ca
acest concert este unul cat se poate de pur insa asta nu ii impiedica sa il desfinteze. Ba mai mult cei care
contestasera Rapsodia Albastra ajung sa o regrete apreciind mai bine acea combinatie interesanta de clasic si
jazz decat aceasta copie nereusita dupa eternul Maurice Ravel. Dezamagit de faptul ca nu era inteles Gershwin
foloseste o parte din banii castigati de pe urma musicalurilor de succes pe care le monta impreuna cu fratele sau.

Prima destinatie? Marea sa iubire Parisul. Gershwin a fost fascinat inca de mica de muzica clasica practicata in
Franta secolului XX. Viziteaza mormintele lui Satie si Debussy pentru inspiratie, il cunoaste pe Arnold Schoenberg
dar mai ales are o intalnire de gradul trei cu cel pe care l-a venerat o viata intreaga: Maurice Ravel. Gershwin il
roaga pe idolul sau sa-l ia sub aripa sa pentru a-l invata tot ce stie. In stilul caustic si apatic specific francezului
acesta ii spune de ce vrei sa fii un Ravel de mana a doua cand poti fi un Gershwin de prima mana. Tot aici
compune si celebrul poem simfonic Un American la Paris. Un American la Paris poate plictisi pe alocuri avand
multe bucati repetitive in stilul aceluiasi Ravel, insa genialitatea consta in faptul ca in cateva randuri ne este amintit
ca acest poem simfonic este unul american ci nu european. Linia melodica principala este inspirata dintr-un
cantecel pe care Gershwin l-a scris in prima sa zi la Paris si pe care Ernest Hemingway , ce traia in oras in acea
vreme, l-a incurajat sa-l dezvolte. Fascinat de povestile membrilor generatiei pierdute despre viata de expatriat la
Paris, Gershwin a abandonat ideea de a-si structura poemul in stilul frantuzesc orchestrandu-l precum o zi agitata
de oras intrerupta de doruri constante de casa. Astfel lucrarea este rapida si alerta precum viata pariziana
(geniale sunt sunetele scurte de trompeta care imita claxoanele masinilor) fiind intrerupta in doua randuri de niste
linii melodice languroase de jazz prelungit , cu ajutorul oboiului si clarinetului, care amintesc de dorul
compozitorului de New York-ul natal si a sa muzica. Desi recenziile dupa premiera compozitiei din 1928 au fost
mixte Un American la Paris a devenit intre timp o lucrare de referinta in genul poemului simfonic. Dupa calatoria
in Paris pentru Gershwin a urmat o alta destinatie cel putin la fel de interesanta si anume Cuba. Din aceasta
excursie reiesit Uvertura Cubaneza. Este stiut faptul ca intotdeauna compozitorii au fost atrasi de muzicile si
ritmurile exotice si necunoscute. Asa cum George Enescu dezvoltase o pasiune obsesiva pentru elementele de
muzica orientala , introducandu-le in mai toate compozitiile sale tarzii, Gershwin era pasionat de sunetele din
zona Caraibe. Din acest motiv faimoasa sa uvertura simfonica mai poarte numele de Rumba, scheletul uverturii
imprutand multe elemente de percutie din celebrul dans. Insa poate cel mai ambitios al sau a fost opera Porgy si
Bessda o operao opera americana. Prima si cea mai importanta opera din America a fost scrisa de George
Gershwin in colaborare cu textierul sau preferat Ira Gershwin. Porgy si Bess este inspirata din romanul omonim
al lui DuBose Heyward si a starnit o imensa controversa pentru ca avea o distributie in intregime afro-americana.
Toate acestea se intamplau in 1935. Opera are 3 acte si desi multi au incercat sa o eticheteze ca si musical din
cauza faptului ca niciodata acest gen de muzica nu fusese atins pe taramul Americii criticii de specialitate au
ajuns la o unanima decizie ca Porgy si Bess este o opera cu toate actele in regula. Toata aceste divergente plus
distributia 100% de culoare neagra au dus la un esec rasunator inca de la premiera. La fel ca si Un American la
Paris posteritatea a fost mai mult decat generoasa cu Porgy si Bess ea bucurandu-se astazi de un succes
imens si cunoscand diverse reincarnari de-a-lungul vremii. Ea va fi cantata inclusiv intr-o maniera de jazz de
celebrul duet Ella Fitzgerald si Louis Armstrong. Multe bucati din opera au capatat viata proprie cum ar fi suita
Catfish Row desprinsa de Gershwin insusi ca si suita orchestrala sau aria Summertime transformata intr-un hit
de muzica usoara de Ella Fitzgerald. Dezamagit de incoerentele carierei de compozitor clasic Gershwin se
refugiaza in muzica de film in care este unanim apreciat. Ultima sa lovitura avea sa fie melodia They Cant Take
That Away From Me din filmul Shall We Dance care avea sa-i. cimenteze statutul de artist popular.
La inceputul anului 1937 George Gershwin incepuse sa se planga de lesinuri si dureri de cap ce induceau orbire
temporara. Compozitorul le-a ignorat continuand sa lucreze pana cand , atunci cand lucrurile au devenit serioase,
a aflat ca are tumoare pe creier maligna. Aceasta boala cumplita avea sa-i curme viata in acelasi an la doar 38 de
ani.
Nu incape indoiala ca George Gershwin si muzica sa au influentat o lume intreaga insa asa cum era de asteptat
cei care au resimtit cel mai tare aceasta mostenire minunata si impovaratoare in acelasi timp au fost chiar
compatriotii sai americani. Printre acestia se numara si regizorul Woody Allen care iubeste New Yorkul la fel de
mult cum la iubit si Gershwin. In al sau film-oda Manhattan Allen incepe cu un montaj emotional cu scene din
mult iubitul cartier New Yorkez pe fundalul caruia se aude nemuritoarea Rapsodie Albastra. Asta inseamna sa
reprezinti ceva in istoria unei tari si a unei arteasta inseamna sa stii ca timpul tau pe pamant nu a fost irositiar
timpul scurt in care George Gershwin a fost pe pamant a fost suficient pentru a uimi o lume intreaga.

Probabil unul dintre cei mai cunoscui compozitori ai secolului XX, Gershwin i-a lsat amprenta n lumea muzicii
prin piese precum Summertime, Embraceable You sau Lets Call the Whole Thing Off, care au rezistat
cu demnitate la testul timpului, fiind i azi preluate de artitii ceva mai curajoi. Mulumit unor progresii armonice
bogate, melodiile sale sunt ideale pentru improvizaie i s-au mulat perfect pe gusturile unor artiti precum Louis
Armstrong, Art Tatum, Oscar Peterson, Coleman Hawkins sau Miles Davis.
Pianist autodidact n vrst de 15 ani, Gershwin era cunoscut ca cel mai tnr compozitor din Tin Pan Alley.
Alturi de fratele su Ira, ale crui versuri ndrznee s-au impus ntr-un mod natural, a ieit din anonimat n 1919
cu piesa Swanee, scris pentru Al Jolson. n perioada 1919-1933, cei doi au pus cap la cap o succesiune de
musicaluri, ntre care i prima comedie muzical ctigtoare a unui premiu Pulitzer, Of Thee I Sing (1931).
n 1924, George a compus celebrul concert pentru pian Rapsodia albastr aproape din ntmplare, dat fiind
faptul c n urm cu un an fusese rugat de Paul Whiteman s compun o pies jazz pentru trupa sa.
Dup ce a schiat o serie de teme, Gershwin a renunat uor la idee, pn cnd a descoperit un articol care l
prezenta ca fiind ocupat cu realizarea unui jazz concerto al Whiteman Band, care urma a fi prezentat n
premier la Aeolian Hall din New York.Gershwin compune ntr-un final piesa, care va avea un succes imens,
eclipsnd restul lucrrilor din concertul. Nici nu putea fi altfel, dat fiind prospeimea i energia pe care le imprim.
Mai mult, construcia ei se potrivea atunci de minune cu imaginea Americii, fiind un melting pot n care
numeroase influene ddeau form limbajului muzical al lui Gershwin tachinrile melodioase ale
pianistului Scott Joplin, jazz-ul ritmat ale cluburilor din Harlem, muzica folk a teatrului Yiddish, precum i urmele
de romantism ale lui Ravel sau Stravinsky.
Mai trziu, el va afirma c sursa ideilor sale ritmice s-a nscut din muzicalitatea descoperit n mersul unui tren
care-l transporta spre Boston. Cuvintele exacte pe care i le va drui biografului Isaac Goldberg sunt:
Se ntmpla n tren, cu ritmurile sale metalice, trosnetul su zgomotos, care e adesea att de stimulator pentru un
compozitor aud frecvent muzica din miezul zgomotului i brusc am auzit, i chiar am vzut pe hrtie
construcia complet a Rapsodiei, de la nceput pn la final. Nu a rsrit nici o tem nou, ns am lucrat la
materialul tematic deja aflat n mintea mea i am ncercat s concep compoziia ca pe un tot unitar. Am perceputo ca pe un soi de caleidoscop muzical al Americii, al imensului nostru creuzet, al nenduplecatei noastre vigori
naionale, a bluesului, a nebuniei metropolitane. Cnd am ajuns la Boston, aveam deja n minte o intrig definit a
piesei, al crei contur este clar n substana sa actual.
Succesul nregistrat n urma Rapsodiei i-a adus lui Gershwin, atunci n vrst de 25 de ani, statutul de geniu
muzical i i-a desenat un drum sigur ctre lucrri precum Concert n F i Un American la Paris, iar mai
trziu, Porgy&Bess (opera folk american, aa cum o denumise el nsui), care n 1935 a tras cortinele i a
adus pe scen o echip impresionant de interprei cu experien, precum i pe Eva Jessye, prima femeie de
culoare recunoscut pe plan internaional ca dirijor de cor. Curajoas i vizionar, incorpornd o abunden de
influene jazz i blues ntr-o form de oper clasic, Porgy&Bess a fost considerat una din cele mai bune
compoziii ale lui Gershwin.

n 1936, dup laurii adunai pentru stpnirea unei tehnici inovatoare, fraii Gershwin erau deja pe culmile
Hollywoodiene, iar viitorul prea s le promit vreme nsorit. Un an mai trziu, ns, George se va stinge din
via n urma unei tumori cerebrale.

Muzician aproape autodidact, George Gershwin a marcat lumea muzical cu o carier

fulgurant.
Cu 100 de ani n urm, tnrul George, a crui pasiune i al crui talent i-a convins pe prini
s-i ofere lecii de muzic, l-a ntlnit pe mentorul su. Charles Hambitzer.
Nscut ntr-o familie de evrei fugii din Rusia din cauza pogromurilor, Jacob, cum se numea
de fapt, iubea strzile New York-ului, asculta muzica din baruri, hoinrea impregnndu-se de
atmsfera incendiar a oraului de la nceputul secolului al XX-lea.
ndrgostit de pian, de muzica de jazz i de cea clasic, interpet i compozitor, devine rapid o
stea pe firmamentul muzicii americane i este recunoscut i pe btrnul continent.
Primul succes l-a avut n 1919, cu I Was So Young, You Were So Beautiful, melodie din
comedia muzical Good Morning Judge.
Renumit la New York, a cucerit apoi Londra, cu cntecul Swanee, cntat de celebrul Al
Jolson. Avea 21 de ani. De-a lungul unei viei scurte, avea s moar acum 65 de ani, la numai
36 de ani, a compus o oper considerabil: peste 700 de cntece, 10 comedii muzicale,
coloane sonore originale pentru film, muzic clasic.
Creaia lui George Gershwin, compozitorul fermectoarei Rhapsody in Blue, pulseaz de
energia oraului n care s-a nscut. Vibraia electric a strzii newyorkeze pare s
reaminteasc i azi, la fiecare pas, ritmurile compoziiilor sale. Agitaia nentrerupt, casele de
crmid roie i sgeile de oel i sticl al zgrie-norilor, parfumul insinuant de castane
coapte ce plutete uneori, vacarmul automibilelor, sirenele, dar mai ales agitaia nebun din
cluburi i baruri, unduirea ca n dans a tinerilor de pe trotuar, sunetele trupelor de jazz
revrsate din restaurante, par impregnate de muzica lui.

Alain Duault asemna New York-ul cu Veneia. i, spunea el, aa cum Veneia i-a gsit
identitatea n Vivaldi, New York, oraul trepidnd de muzic, i seamn acelui tnr fiu de
emigrani evrei care a tiut s-l simt, s-l respire, s-l neleag i s-l fac s pulseze:
Gershwin. Atzi, o sal de spectacole, un parc i un hotel din New York i poart numele.
ntr-o zi, pe cnd hoinrea n Harlem, a auzit cntnd la un pian mecanic, Melodie in Fa de
Anton Rubinstein. Am rmas ncremenit, avea s povesteasc el mai trziu. ncepnd din
ziua aceea, n-au mai putut s ascult aceast lucrare fr a revedea scena de atunci, eu pe
trotuar, descul, n salopet, ascultnd cu lcomie.
Tot n Harlem a descoperit jazz-ul, iar n Coney Island, a auzit pentru prima dat ragtime. Un
coleg de coal, care studia vioara i care avea s devin marele violinist Max Rose, i-a
dezvluit Humoresca de Dvorak.
De atunci muzica a nsemnat viaa lui, care s-a modelat, ntr-o mie de feluri, dup chipul ei.
Dup cteva luni de studiu, stpnea tehnica pianului. A descoperit compozitorii europeni:
Bach, Beethoven, Chopin, Liszt. La 16 ani, interpreta cntece la Remick, cartierul muzicii din
Tin Pan Alley, unde i-a cunoscut pe Fred Astaire, cu care s-a mprietenit, pe Jerome Kern i
Irving Berlin, care l-au ncurajat s compun.
Angajat ca acompaniator la Fox's City Theater, ntr-o zi a compus un cntec care lipsea
pentru o scen. Din cel moment ncepe s-i vnd cntecele pe Broadway.
Compune apoi primul su musical, La, La, Lucille. Devine o personalitate a vieii mondene
newyorkeze, i creaz o garderob de dandy, i cunoate pe Douglas Fairbanks, Chaplin, Nol
Coward, Maurice Chevalier, Jasha Heifetz la seratele lui Jules Glaenzer, reprezentantul firmei
Cartier la New York.

George Gershwin, un dandy american

Se decide s se dedice muzicii clasice. Compune, ntr-o lun, Rhapsody in Blue, care este
cntat, n 1924, la Aeolian Hall. Faimosul glissando de clarinet care deschide opera
ncnt ntreaga sal, n care se aflau violonitii Fritz Kreisler i Jasha Heifetz, pianitii
Sergue Rachmaninov i Leopold Godowsky, cntreele Mary Garden et Amelita GalliCurci Toscanini, care a dirijat, afirma: Gershwin este singurul compozitor american
adevrat. De atunci, Simfonia albastr se cnt n toat lumea.
Compozitorul nu uit ns Broadway-ul. Musicalul Lady Be Good, din 1925, se joac un an
ntreg cu casa nchis. Genurile alterneaz: Tip-Toes cu Concertul n fa, cu comediile
mzicale ca Strike Up The Band i Funny Face, cu Fred Astaire, sau Show Girl, Girl
Crazy.
La 23 de ani, este invitat la Londra. ntreprinde un turneu n Europa, ajunge i la Viena, unde
l cunoate pe compozitorul Alban Berg care i devine prieten. Parisul l cucerete. i vine
ideea unui poem simfonic, Un american la Paris. Ideea mea este s prezint impresiile unui
american care viziteaz Parisul, se plimb acordnd atenie zgomotelor strzii, impregnnduse de atmosfera parizian. Nu vreau s evoc scene determinate. Fiecare asculttor poate gsi

imaginile pe care i le sugereaz propria imaginaie. La recepia ce a urmat concertului de la

Carnegie Hall, din 1928, Gershwin a fost declarat eful noii coli muzicale americane.
Marea criz din 1929 nu-i afecteaz direct viaa i cariera. Era considerat un erou naional,
averea sa era solid, succesele se succedau. n 1930 pleac la Hollywood, mpreun cu fratele
su Ira, care a fost autorul versurilor tuturor cntecelor sale. Au lucrat amndoi la muzica unui
film nu tocmai reuit, "Delicious ", pentru un onorariu de 150.000 de dolari.
Este acoperit de glorie, este bogat, dar simte din timp n timp nevoia de a evada, de a fi singur.
i aici funcioneaz alternana. Perioade de solitudine cu serate animate, noi cunotine, unele
din lumea muzicii, cum ar fi Stravinski sau Cole Porter, altele romantice. Multe.
n 1933 se hotrte s compun o oper. Pleac la Charleston, unde se desfoar aciunea
imaginat, pentru a asculta spirituals, pentru a merge n cafenelele rezervate negrilor. ntors la
New York, creaz o capodoper Porgy and Bess. Premiera de la Boston, n 1935, este un
triumf. La New York prerile sunt mai ponderate. Adevratul succes va veni abia n 1942, la
ase ani de la moartea lui. Dar, unele cntece, ca Summertime au devenit foarte populare,
iar partiturile lor s-au vndut ca pinea cald.
n anul urmtor i se descoper o tumor cerebral. Este operat la Los Angeles, dar la 11 iulie
1936, se stinge din via.