Sunteți pe pagina 1din 20

CURSUL NR.

9
Autor: Marian Covlea
Complexitatea aspectelor pe care le
implică conceptul de risc de faliment (ca
o rezultantă a tuturor riscurilor prezentate
anterior) explică şi varietatea metodelor
de analiză şi diagnosticare a acestuia.
Întrucât rezultatele financiare se
degradează foarte rapid în timp, apare tot
mai evidentă necesitatea obţinerii unor
informaţii tot mai precise cu privire la
viitor, la riscul de faliment.
Astfel s-a elaborat metoda scorurilor,
care se bazează pe tehnicile statistice al
analizei discriminante a caracteristicilor
financiare, determinate cu ajutorul ratelor.
Aplicarea acestei metode presupune
observarea unui ansamblu (panel) de
întreprinderi grupate în două categorii:
Întreprinderi cu funcţionare normală
Întreprinderi cu dificultăţi financiare.
 Pentru fiecare dintre cele două grupuri se
selecţionează progresiv (din aproape în aproape),
cu ajutorul unor proceduri informatice, ratele cele
mai discriminante (semnificative), până când
procentul de clasament bun (diferenţiere corectă a
întreprinderii) este suficient de ridicat.
 În primul stadiu al calculelor, analistul reţine rata
care-i permite separarea cea mai bună a celor două
colectivităţi.
 În stadiul al doilea, este luată în calcul a doua rată
în scopul creşterii puterii discriminante obţinute
pornind de la un cuplu de rate.
 Se procedează în continuare în acelaşi mod,
introducând a treia, apoi a patra rată, etc.
 Calculele vor fi oprite atunci când procentul de
clasament pertinent (semnificativ) al funcţiei
discriminante începe să se diminueze.
 Pasul precedent, respectiv (meniul, mixul)
combinaţia precedentă de rate, va fi considerată
optimă.
 Această combinaţie liniară a ratelor, care diferenţiază cel
mai bine posibil întreprinderile sănătoase de cele
falimentare, conduce la determinarea unui indicator de
clasament numit scor, notat cu Z.
 Scorul Z apare ca o funcţie liniară de mai multe variabile
(rate) limitate ca număr, caracterizate de coeficienţi de
ponderare determinaţi prin metoda celor mai mici
pătrate, în urma observaţiilor asupra întreprinderilor
reprezentative grupate de la început în sănătoase şi cu
dificultăţi.
 Scorul Z se calculează cu ajutorul unei formule de tipul:
n
Z   ( K i Ri )  C
i 1
în care:
 K = coeficient de ponderare a fiecărei rate
 R = rate selecţionate la puterea discriminantă cea mai ridicată
 C = constanta (care poate să apară sau nu)
 n = numărul de rate reţinute pentru calculul scorului Z.
 Coeficienţii K pot fi pozitivi sau negativi, în cel din urmă caz degradând
scorul şi contribuind astfel la sublinierea creşterii riscului de faliment.
 Ratele selecţionate R sunt independente între ele în raport cu funcţia de
scor Z, întrucât un anumit grad de corelaţie între ele ar conduce la
înregistrarea în funcţia de scor a unor influenţe sistematice, repetate, ale
aceluiaşi fenomen economico-financiar.
 Indiferent de modelul funcţiei discriminante (cu între 5 şi 8 rate), se va
regăsi în toate: rata referitoare la fondul de rulment net global, rata de
îndatorare, rata de solvabilitate pe termen scurt, rata cheltuielilor
financiare, rata cheltuielilor de personal, etc.
 În literatura şi practica de specialitate sunt cunoscute mai multe
modele construite în logica de mai sus, aparţinând lui E.I. Altman, J.
Conan – M. Holder, Centralei Bilanţurilor din cadrul Băncii
Naţionale a Franţei, etc.
 Unul dintre cele mai puternice şi cunoscute modele este al lui
Altman, construit în anul 1968. Modelul foloseşte 5 rate şi este foarte
fiabil, prevestind 75% dintre falimente cu 2 ani înainte!
 Modelul Z al lui Altman se prezintă astfel:

Z = 1,2xR1 + 1,4xR2 + 3,3xR3 + 0,6xR4 + 1,0xR5

 Cei 5 indicatori folosiţi în modelul Altman sunt:


Capitalcirculant ( FR )
R1 
Totalactiv
 Capitalul circulant (Working Capital)
reprezintă Fondul de rulment şi se
calculează ca diferenţă între Activele
circulante şi Pasivele circulante.
 R1 arată măsura flexibilităţii întreprinderii,
indicând ponderea capitalului circulant
(surplusului de surse = FR) în totalul
activelor.
Pr ofitreinve stit
R2 
Totalactiv
 R2 include profitul reinvestit, rapartizat de
AGA la fondul de dezvoltare + dividendele
reinvestite.

 R2 este o măsură a capacităţii de finanţare


internă a întreprinderii.
R3 este o rată de rentabilitate economică, de
eficienţă a utilizării activelor.

Pr ofitbrut
R3 
Totalactiv
Capitalizarebursieră
R4 
Datoriipetermenlung

Capitalizarea bursieră reprezintă valoarea de


piaţă a firmei la Bursă, suma capitalurilor proprii
sau Activul Net Contabil (ANC) = Active –
Datorii.
R5 este tot o rată de eficienţă a utilizării
activelor, respectiv rotaţia activului total prin
cifra de afaceri (număr de ori).

Cifradeafaceri(CA)
R5 
Totalactiv
 Pentru o întreprindere sănătoasă, toate aceste rate trebuie să
aibă valori cât mai mari.
 Scorul Z este interpretat astfel:
 Z ≤ 1,8 = starea de faliment este iminentă.
 Z > 3 = situaţia financiară este bună şi banca poate avea încredere în
întreprinderea respectivă, deoarece aceasta este solvabilă.
 1,8 < Z ≤ 3 = situaţia financiară a întreprinderii este dificilă, cu
performanţe vizibil diminuate şi apropiate de pragul stării de
faliment. Aflată în această situaţie, întreprinderea îşi poate relansa
activitatea dacă se reorganizează (Re-Engineering) şi adoptă o
politică financiară (strategie + tactică) corespunzătoare, în strânsă
corelaţie şi armonie cu politicile de marketing, de producţie,
comerciale, de personal, de investiţii, etc.
1. Lichiditate (Liquidity) = starea activelor de a fi sub formă de numerar sau
capacitatea lor de a se transforma rapid în numerar (lichidităţi) şi implicit
capacitatea firmei de a-şi achita rapid datoriile exigibile (scadente) pe
termen scurt. Lichiditatea este criteriul de aşezare a elementelor
patrimoniale în activul bilanţier, iar exigibilitatea, în pasivul bilanţier.
2. Solvabilitate (Solvency) = capacitatea unei firme de a-şi achita obligaţiile
financiare pe termen mediu şi lung.
3. Bonitate (Good Standing) = încrederea de care se bucură şi prestigiul unei
firme în faţa furnizorilor, clienţilor, creditorilor; capacitatea firmei de a
primi credite şi finanţări.
4. Insolvabilitate (Insolvency) = încetarea de plăţi, incapacitatea
întreprinderii de a-şi onora obligaţiile financiare. Ea poate fi temporară sau
definitivă.
5. Faliment (Bankruptcy) sau insolvenţă = exitusul (moartea) firmei, care
conduce la dizolvarea, lichidarea şi radierea firmei din evidenţele Oficiului
Registrului Comerţului şi Fiscului. Întreprinderea, firma (persoana juridică)
dispare.
 Este un document care se eliberează de către bancă unui
client – persoană juridică ce doreşte doreşte să încheie un
parteneriat important (asociere în participaţiune), să
participe la capitalul unei alte societăţi comerciale, să
participe la o licitaţie, etc., în general în relaţiile economice
internaţionale.
 Firma poate solicita eliberarea acestui document de la banca
prin care derulează cea mai mare parte a operaţiunilor sale
sau de la mai multe bănci, pentru mai multă credibilitate,
mai ales dacă are relaţii semnificative cu toate.
 Conţinutul unei scrisori de bonitate bancară are 4 părţi
principale:
1. “Avem relaţii de colaborare cu firma X din
anul...”
2. “În cursul acestei perioade nu am avut
probleme grave în colaborarea cu firma X”
3. “Firma X derulează prin banca noastră
operaţiuni (tranzacţii) cu .... cifre” (se va
indica moneda)
4. Conţinutul acestei scrisori nu angajează cu
nimic banca noastră privind relaţiile viitoare
de afaceri ale firmei X”.

S-ar putea să vă placă și