FINANTE

NOTE DE CURS
-partea I -

Titular curs : lector univ.dr. Carmen Constantinescu

Facultate : CSIE
ASE Bucuresti

CE INSEAMNA FINANTE?
BANI
CINE FOLOSESTE BANII?
Persoanele fizice
Persoanele juridice (firmele)
Statul
CU CE SCOP?
Satisfacerea nevoilor
-persoanele fizice: hrana, locuinta, obiective personale educatie etc;
-persoanele juridice: profitul si dezvoltarea, lichiditatile necesare desfasurarii
ciclurilor economice;
-statul: prestarea de servicii publice, cum ar fi apararea, sanatatea, educatia etc.
1

CARE SUNT SURSELE?

Persoane fizice-salarii, credite, dividende, venituri din vanzarea bunurilor proprii,
chirii, dobanzi, venituri din jocuri de noroc, pensii, diverse ajutoare si

indemnizatii;
Persoane juridice- aportul initial de capital, venituri din chirii, din vanzarea
activelor, venituri din vanzari produse proprii sau marfuri, imprumuturi bancare

sau obligatare, emisiunea de actiuni, subventii, donatii, sponsorizari;

Statul- impozite si taxe, venituri din prestari servicii, din vanzarea proprietatilor
statului, amenzi, imprumuturi de stat, donatii, etc.

CARE ESTE DESTINATIA BANILOR?

persoane fizice: consumul de bunuri si servicii, plata impozitelor si taxelor, economii,

rambursarea creditelor;
persoane juridice: salarii, rambursarea imprumuturilor si plata dobanzilor, dividende,

chirii, impozite si taxe, plata furnizorilor etc;

statul: achizitia de bunuri si servicii de interes public, acordarea de imprumuturi,
subventii, pensii, ajutoare sociale etc.

I.

CE SUNT FINANTELE?

Termenul de finante se refera atat la sursele banesti cat si la atragerea si alocarea lor
pe diverse obiective, publice sau private. Asadar, finantele nu implica numai banii, cat si
transferul acestora intre diverse entitati, in contextul planificarii si al controlului.
Finantele presupun:
Un sistem de fonduri de resurse financiare care se constituire in economie pe diverse paliere
si se utilizeaza pentru scopuri bine definite;
Un sistem de relatii economice ce exprima un transfer de resurse financiare;
Un sistem de planuri financiare care reflecta anumite procese previzionate pentru un
anumit interval de timp determinat;
Un sistem de entitati care participa la organizarea relatiilor financiare, la constituirea
fondurilor financiare si la distribuirea lor, precum si la elaborarea, executarea si controlul
planurilor financiare.
(*Ce sunt planurile financiare? De exemplu, la nivel public se intocmesc bugetele-de stat, al
asigurarilor sociale de stat etc, care sunt instrumente cu ajutorul carora se urmareste
asigurarea echilibrului financiar pe parcursul anului. Acestea au un caracter executoriu. Un
alt exemplu il constituie programele de dezvoltare ale economiei nationale, care au un
caracter orientativ si reflecta nevoile nationale pe termen lung si posibilitatile economiei de a
raspunde acestora in perspectiva. Aceste planuri se numesc bugete de perspectiva sau
multianuale si urmaresc realizarea echilibrului financiar public pe parcursul unei perioade
2

mai mari de timp, de la 3 la 5 ani. De asemenea, la nivelul institutiilor publice, al agentilor

economici si chiar al gospodariilor se intocmesc bugete de venituri si cheltuieli.)
Corecta dimensionare a veniturilor si a cheltuielilor, la nivel public ori privat, este
foarte importanta. Supradimensionarea resurselor favorizeaza risipa, diminuand eficienta
activitatii. Invers, subdimensionarea lor face imposibila realizarea obiectivelor.
De departe, cel mai important element al finantelor il reprezinta fondurile de resurse
financiare, care pot fi grupate pe mai multe criterii:
a)dupa nivelul la care se constituie:
-la nivel central sau macroeconomic:fondurile bugetului de stat, ale bugetului pentru
sanatate, ale bugetului pentru somaj, etc;
-la nivel mediu sau mezoeconomic: bugetele comunelor, oraselor, judetelor;
-la nivel microeconomic: fondurile proprii ale institutiilor publice, ale intreprinderilor,
bancilor, familiilor etc.
b) dupa destinatia lor:
-fonduri de consum: sunt orientate catre satisfacerea nevoilor curente ale populatiei, statului
si ale intreprinderilor, adica vizeaza bunurile si serviciile necesare acoperirii nevoilor
populatiei, reparatiile, utilitatile, activele circulante etc;
-fonduri de inlocuire si dezvoltare: sunt orientate catre finantarea inlocuirii mijloacelor fixe
scoase din uz sau pentru crearea de noi intreprinderi ori restructurarea/retehnologizarea
celor existente, crearea unor elemente de infrastructura;
-fonduri de rezerva: utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli neprevazute ale agentilor
economici sau ale persoanelor fizice, ori pentru finantarea unor actiuni/sarcini ale statului
intervenite pe parcursul anului, peste fondurile alocate in planificarea bugetara;
-fonduri de asigurare: servesc la acoperirea daunelor generate de producerea unor
evenimente nefaste si intamplatoatre. Acestea se constituie, in general, la nivelul societatilor
de asigurari care, contra unor prime (tariful de asigurare) preiau responsabilitatea de a
acoperi eventualele pagube produse de evenimentul asigurat. Exista insa si fonduri de
asigurare constituite la nivel public (regasite in bugetul de stat) care servesc la inlaturarea
efectelor calamitatilor naturale si acordarea de sprijin financiar persoanelor afectate de catre
acestea.
-fonduri de creditare: sume plasate pe piata financiara cu scopul de a fi fructificate.
c) dupa forma de proprietate:
-fonduri proprietate publica- se constituie la nivelul bugetelor publice, la nivelul bugetelor
intreprinderilor cu capital de stat (Oltchim), al regiilor publice (Romsilva, RATB, RADET,
RomaniaFilm), societatilor sau companiilor nationale (Loteria Romana, Transelectica, CFR,
Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale)
-fonduri proprietate privata- cele care se formeaza la nivelul bancilor, intreprinderilor,
societatilor de asigurari, intreprinzatorilor particulari sau al persoanelor fizice.
3

Functie de tipul fondurilor de resurse financiare, a provenientei lor (sursa), a scopului

pentru care sunt utilizate si a canalelor de colectare, sistemul financiar are doua componente
interdependente:

Sistemul financiar public, cu urmatoarele componente:

a) Bugetele (de stat, fondul national unic al asigurarilor sociale de sanatate, bugetul
pentru somaj, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale bugetele institutiilor
publice)
b) Institutiile publice (Academia de Studii Economice Bucuresti, gradinite, spitale,
biblioteca municipala, etc), aparatul de stat ( Consiliile Judetene, Consiliile Locale,
Primariile, Guvernul, Senatul, Parlamentul, Ministerele, Camera Deputatilor) si
autoritatile publice cu rolul de supraveghere si control ( Banca Nationala, Agentia
Nationala pentru Administrare Fiscala, Autoritatea pentru Supraveghere Financiara,
Curtea de Conturi)
c) Fluxurile aferente colectarii fondurilor publice si alocarii lor pe obiective/actiuni
diverse (cheltuieli).
Obiectivul sistemului financiar public: maximizarea bunastarii sociale
Sistemul financiar privat
a) Bugetele de venituri si cheltuieli ale agentilor economici, bancilor, societatilor de
asigurari, respectiv veniturile si cheltuielile populatiei
b) Entitatile private:
-institutiile de credit, prin intermediul carora agentii economici si gospodariile isi
finanteaza activitatea si existenta. Bancile au rolul de a atrage banii disponibili din
economie si de a-i reorienta catre entitatile carora le lipsesc, adica de a realoca
resursele din economie. Creditele se acorda pentru obiective precise, pe termene
limitate, pe baza de garantii materiale si sunt purtatoare de dobanza. O forma speciala
a creditului o reprezinta imprumutul obligatar, care implica emisiunea unor titluri de
valoare numite obligatiuni, emitentul putand fi atat administratia publica centrala si
locala dar si intreprinderile.
-societatile de asigurari. Anumite evenimente viitoare si incerte, cum ar fi cutremurele
sau inundatiile, pot afecta continuitatea activitatii economice, starea de sanatate a
persoanei, patrimoniul sau averea acesteia sau chiar viata. In aceste conditii, in scopul
prevenirii pierderilor financiare potentiale ( generate de avarierea bunurilor sau de
cheltuielile necesare refacerii starii de sanatate), se recomanda apelul la serviciile unor
societati specializate in gestionarea riscului. In schimbul unui tarif numit prima, aceste
societati se angajeaza sa acopere daunele suferite de bunul asigurat sau sa achite
4

indemnizatii persoanelor afectate fizic de un eveniment sau chiar urmasilor acestora,

dupa caz (daca survine decesul asiguratului). Astfel, are loc din nou o realocare a
resurselor din economie. Cei ce dispun de lichiditati si doresc evitarea prejudiciilor
potentiale induse de un anumit risc isi aduc aportul la formarea unui fond de
asigurare, care va fi distribuit membrilor comunitatii de risc care au avut de suferit in
urma producerii evenimentului asigurat.
-agentii economici producatori si comerciantii.Acestia sunt responsabili de crearea de
PIB, prin utilizarea factorilor de productie (munca, resursele naturale, capital-bani,
utilaje, pamant). In acest sens, agentii economici/comerciantii apeleaza la rezultatele
activitatii lor, la rezervele anterior constituite, la credite bancare, la emisiunea de
obligatiuni sau chiar de actiuni. Prin urmare, pentru desfasurarea, extinderea
activitatii, acestea preiau resurse din economie si le redistribuie prin bunurile si
serviciile realizate, creand un plus de valoare (venituri realizate cheltuieli efectuate).
Activitatea lor implica relatii cu institutiile de credit, societatile de asigurari, alti genti
economici, persoane fizice dar si cu statul. Importante consumatoare de resurse pe
piata financiara, intreprinderile sunt si cel mai important furnizor de impozite, taxe si
contributii obligatorii la bugetele publice.
-persoanele fizice. Pentru finanatarea existentei gospodariilor, persoanele fizice au
diverse surse, precum salariile, dobanzile, dividendele, veniturile din vanzarea unor
proprietati sau cele din chirii, credite bancare. Aceste categorii de fonduri sunt
realocate, prin achizitia de bunuri si servicii, prin cumpararea de active (masini, case),
prin realizarea de depozite bancare sau achizitia unor polite de asigurare, ori investitii
in actiuni sau obligatiuni. Astfel, si persoanele fizice contribuie din plin la realocarea
fondurilor financiare in economie.
c) Fluxurile aferente colectarii fondurilor private si alocarii lor pe obiectie/actiuni fiverse.
Obiectivul sistemului financiar privat: obtinerea de cash, echilibrul intre incasari si plati,
armonizarea intereselor stake-holderilor (toate acele persoane care au legatura cu firma si care-i
pot influenta activitatea: actionari, salariati, furnizori, statul, clientii, bancile, cumparatorii de
obligatiuni corporative, organizatiile pentru protectia mediului sau a animalelor etc).
In sistemul financiar public resursele se procura in cea mai mare parte prin
constrangere (impozite, taxe, contributii obligatorii, amenzi) si mai putin pe baza
contractuala (chirii, vanzari de active, prestari de servicii, imprumuturi).
In sistemul financiar privat, resursele se procura exclusiv pe baza contractuala
(vanzari, imprumuturi, emisiune de titluri financiare, salarii, dobanzi, dividende).

Sistemul financiar public are un rol extrem de important in realocarea banilor in

economie. Sumele colectate cu titlu de impozite, taxe, contributii obligatorii, venituri din
vanzari de active sau din prestari de servicii, dobanzile la imprumuturile publice, toate
acestea sunt repartizate ulterior catre agentii economici si persoanele fizice sub forma
bunurilor si serviciilor cu caracter public (infrastructura, servicii de aparare publica, cantine
sociale, camine de batrani, pensii, ajutoare sociale etc).

II. DE CE AVEM NEVOIE DE FINANTELE

PUBLICE ?
Pentru a putea trai, omul trebuie sa-si satisfaca o serie de nevoi primordiale, care au
un caracter individual, ceea ce inseamna ca satisfacerea lor reclama bunuri sau servicii alese
in mod subiectiv, preferential. Aceste nevoi depind de varsta, sex, ocupatie, mediu social, zona
geografica. Bunurile care vin in intampinarea acestor nevoi, denumite private, oferite de
producatori, se afla in cantitati limitate pe piata din cauza marimii date a factorilor de
productie si a cererii limitate a consumatorilor, influentata de capacitatea de plata redusa a
acestora si de preferinte. Orice bun privat se obtine contra cost, asadar posibilitatile de
achizitionare ale unei cantitati nelimitate sunt nule.
Bunurile private sunt concurentiale si divizibile. Daca un cumparator achizitioneaza o
anumita cantitate dintr-un bun oarecare, oferta pentru bunul respectiv se micsoreaza, iar la
dispozitia celorlati cumparatori ramane o cantitate mai mica. Prin urmare, un bun care
asigura satisfacerea unei nevoi individuale poate fi folosit doar de catre o singura persoana,
asadar consumul unei persoane intra in concurenta cu consumul altei persoane, ceea ce
exclude posibilitea ca un bun sa foloseasca consumului paralel al mai multor persoane.
Nevoile oamenilor nu se limiteaza la cele individuale, acestia resimt si nevoi precum:
sa fie aparati impotriva eventualelor agresiuni militare externe, atacurilor unor persoane sau
ale unor organizatii teroriste; sa fie ajutati in cazul unor evenimente catastrofale: uragane,
seisme, inundatii; sa fie asistati atunci cand se afla intr-o situatie sociala critica, careia nu-i
pot face fata fara sprijinul colectivitatii (orfani, batrani, persoane cu handicap etc). Pe langa
nevoile primare, oamenii necesita si satisfacerea unor nevoi superioare, cu un pronunatat
caracter social si colectiv care pot fi satisfacute pe seama unor activitati organizate de
autoritatile publice, si nu prin mecanismul pietei. De aceste bunuri beneficiaza toti membrii
societatii, in mod indivizibil si neconcurential, adica intreaga cantitate este pusa la dispozitia
intregii societati, fiecare avand acces liber la consum nelimitat.
Astfel, bunurile private vin in intampinarea nevoilor specifice, subiective ale
populatiei, contra unui pret stabilit prin confruntarea cererii si ofertei. Accesul la acestea este
6

limitat de posibilitatile financiare ale persoanelor dar si de limitele cantitative de productie.

In schimb, bunurile publice sunt generate prin intermediul autoritatilor publice, care vin in
intampinarea acelor nevoi ale cetatenilor pe care acestia nu au capacitatea financiara si
organizatorica sa si le procure sau sa le genereze. Sursele financiare publice (in general
impozite si taxe) sunt astfel orientate pentru o serie de servicii cu caracter social si national,
la care populatia are acces nelimitat, fara o contraprestatie directa si fara criterii de
eligibilitate. (Ex: parc, armata, iluminatul public)
O a treia categorie de bunuri/servicii , cele semipublice (educatie, ocrotire medicala,
protectie sociala, cultura) raspund atat unor nevoi colective, cat si unora individuale. De
exemplu, beneficiarii invatamantului sunt atat copiii si tinerii, cat si intreprinderile sau
institutiile publice in care acestia isi vor desfasura activitatea. In acelasi timp, o populatie
instruita genereaza beneficii viitoare, atat economice, cat si sociale ( forta de munca bine
instruita, o rata a criminalitatii redusa, oameni mai civilizati). Deci, serviciile de invatamant
aduc atat avantaje directe, personale, dar si indirecte, colective. Satisfacand o nevoie
individuala, acestea ar trebui furnizate contra cost, insa avand numeroase beneficii colective,
efortul financiar va fi suportat de catre intreaga societate. In general, optiunea pentru
finantarea privata sau publica a acestui serviciu tine de preferintele cetatenilor, de
disponibilitatea lor financiara dar si de indeplinirea unor anumite conditii de eligibilitate,
cum ar fi obtinerea burselor functie de medie sau a ajutorului pentru incalzirea locuintei
functie de venitul mediu pe persoana al unei familii.
Similar, beneficiarii serviciilor medicale sunt atat persoanele cu probleme de sanatate,
dar si intreaga societate (diminuarea mortalitatii, cresterea sperantei de viata la nastere, o
populatie sanatoasa si activa aduce in mod clar beneficii pe

termen lung economiei

nationale).
Uneori, desi anumite nevoi se satisfac in mod traditional pe baza bunurilor private, din
cauza lipsei posibilitatilor materiale resimtita de mai multe cateorii de populatie (batrani,
someri, persoane cu handicap, orfani, veterani de razboi, pensionari) este necesara
interventia statului pentru satisfacerea acestora. Astfel, nevoile particulare ale unor indivizi
devin nevoi colective ale intregii societati, intrand in functie sistemul protectiei si asistentei
sociale, prin internarea si ingrijirea acestora in case de copii, camine de batrani, spitale,
acordarea de hrana prin intermediul cantinelor sociale, acordarea de pensii de urmas, de
invaliditate, ajutoare, indemnizatii diverse, oferirea unor gratuitati (cum ar fi transportul in
comun pentru pensionari).
Prin urmare, satisfacerea nevoilor membrilor societatii nu se poate realiza numai prin
intermediul bunurilor private, prin mecanismul pietei. Populatia are nevoie si de bunuri si
servicii cu carater public, la care accesul este facilitat de catre unitati publice specializate.
7

Astfel, statul intervine in intampinarea nevoilor colective, utilizand fondurile publice,

fara a solicita aportul direct al beneficiarilor. Fondurile constituite la nivelul comunitatii nu
se bazeaza pe aportul tuturor membrilor (de exemplu, copiii nu platesc impozite dar
beneficiza de scolarizare gratuita in sistemul public de invatamant, persoanele private de
libertate nu platesc contributii obligatorii de sanatate dar beneficiaza de servicii medicale
gratuite), dar sunt in schimb orientate catre obiective publice care servesc tuturor membrilor
societatii, neconditionat (de exemplu, o persoana isi achita impozitele si taxele locale. Pe baza
banilor colectati de la cetateni, primaria repara strazile din oras. De noile conditii de
circulatie ( mai bune) beneficiaza atat locuitorii care s-au achitat la timp de obligatiile fiscale
dar si cei care nu au efectuat aceste plati, precum si cetatenii aflati in tranzit prin orasul
respectiv).
Prin intermediul finantelor publice, statul pune la dispozitia membrilor societatii o serie
larga de bunuri si servicii cu caracter colectiv, printr-un amplu proces de redistribuire a
veniturilor si averii persoanelor fizice si juridice, dupa criterii stabilite de organele de decizie
politica.
Elemente definitorii pentru cele doua sectoare financiare:
Sector privat
-bunuri/servicii limitate;
-pretul conditioneaza accesul la bunuri/servicii;
-accesul este concurential;
-bunurile/serviciile sunt divizibile;
-consumul tine de particularitatile persoanei, de nevoile acesteia;
-vanzare-cumparare optionala, conditionata de calitate, pret, termen de livrare, cantitate etc;
-producatorul are posibilitatea sa selecteze cumparatorii prin pretul practicat iar
consumatorul are posibilitatea de a exclude producatorul din optiunile sale, avand controlul
banilor, achizitiilor si preferintelor sale ( de exemplu bunurile aflate intr-un supermarket).
Sector public
-bunuri/servicii cu caracter nelimitat;
-accesul nu presupune o plata directa;
-sunt neconcurentiale;
-sunt indivizibile;
-autoritatile competente hotarasc necesitatea aparitiei unui bun/serviciu (si caracteristicile
aferente) care sa serveasca populatia, asadar intervine obligativitatea, indiferent de nevoia
reala a unor membrii ai comunitatii (ceea ce impune si impozite, taxe suplimentare);
-individul nu poate fi exclus de la consumul bunurilor si serviciilor publice pure, iar odata
acestea furnizate, cetateanul nu poate refuza consumul lor (exemplu: o statuie, un drum
public local).
In cazul bunurilor si serviciilor semipublice exista posibilitatea excluderii, intrucat
beneficiarii sunt alesi dupa anumite criterii (varsta, nivel venituri, note). De asemenea, se
poate discuta si de optiunea celui care poate beneficia de astfel de bunuri si de servicii publice
8

(batrani care prefera sa stea pe strada, saraci care nu se duc la cantina publica, orfani care
traiesc in canale etc).
In majoritatea tarilor, sectorul public coexista alaturi de cel privat, in economii
denumite MIXTE.

III. CUM ACTIONEAZA FINANTELE PUBLICE

pentru maximizarea bunastarii sociale?
1.

Prin functiile pe care le au intr-o economie:

Functia de repartitie
Functia de repartitie presupune doua faze distincte, si anume constituirea fondurilor la

nivelul statului si distribuirea acestora.

La constituirea acestor fonduri, reflectate in bugete, participa

firmele, populatia,

institutiile publice si persoanele fizice si juridice nerezidente. Participarea presupune:

Impozite;
Taxe;
Contributii la asigurarile sociale;
Contributii la asigurarile de sanatate;
Contributii la fondul de somaj;
Amenzi, penalitati;
Varsaminte din veniturile institutiilor publice;
Chirii, arende;
Venituri din prestarea unor servicii de catre institutiile publice ( taxa consulara, taxe pentru
servicii oferite de laboratoare, regia de camin, contravaloarea hranei vanduta prin cantinele
scolare, tabere, manifestari artistice sau sportive, cursuri de calificare);
Venituri din valorificarea unor bunuri aflate in proprietatea statului ( vanzarea unor bunuri
ale institutiilor publice, vanzari de locuinte contruite din fonduri publice, evnituri din
privatizare);
Imprumuturi de stat (rambursarea imprumuturilor acordate de stat pentru infiintarea de
intreprinderi mici si mijlocii, pentru proiecte in turism, pentru agricultura);
Dobanzi aferente imprumuturilor acordate de catre stat;
Transferuri intre bugete (sume directionate de la un buget la altul, in general cu destinatie
specifica: de exemplu, sunt transferate de la bugetul de stat catre bugetele locale sumele
necesare pentru alimentarea cu apa a satelor, cele necesare construirii unor aeroporturi de
interes local, pentru dezvoltarea infrastructurii in invatamant, transferuri de la bugetele
locale catre bugetele institutiilor publice de asistenta sociala, transferuri de la bugetul de stat
prin Ministerul Sanatatii pentru sustinerea unor investitii locale in sanatate);
Donatii, ajutoare, sume primite de la UE (Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul
social european, Fondul de coeziune).
9

La formarea fondurilor publice participa toate sectoarele sociale, in proportii diferite,

functie de capacitatea financiara. Cele mai multe resurse sunt mobilizate cu caracter definitiv
si fara contraprestatie directa.
In plus, odata ajunse in proprietate publica, fondurile de resurse financiare publice se
depersonalizeaza, ceea ce inseamna ca orientarea lor pe destinatii nu tine cont de sursa lor.
Altfel spus, banii publici ajung in bugete iar sumele globale sunt supuse repartizarii. Daca la
formarea unui buget participa trei surse, cu 3 categorii de venituri bugetare aferente,
finantarea obiectivului public nr. 130, nu va implica exclusiv sursa Z si venitul aferent, ci din
suma globala X+Y+Z se va aloca suma necesara pentru obiectivul 130.
Repartizarea acestor fonduri colectate si depersonalizate trebuie sa respecte o serie de
cerinte de eficienta, eficacitate si oportunitate, deci trebuie ca aceasta sa fie precedata de
inventarierea nevoilor sociale existente in perioada de referinta (un an), cuantificarea lor in
bani si ierarhizarea lor. Stabilirea prioritatilor este deosebit de importanta datorita limitarii
fondurilor publice existente la dispozitia autoritatilor. Prin urmare, identificarea nevoilor
sociale existente si exprimarea costului necesar satisfacerii lor, deci a cheltuielilor publice,
trebuie sa se realize inaintea identificarii resurselor financiare publice. Posibila insuficienta a
fondurilor publice poate fi acoperita prin mijloace de finantare exceptionala (de tipul
imprumuturilor publice sau a emisiunii monetare fara acoperire) fara ca bunastarea
cetatenilor sa fie afectata. Altfel, daca se procedeaza initial la identificarea fondurilor si apoi
la repartizarea lor pe destinatii, exista riscul insuficientei banului public si a afectarii
bunastarii sociale, prin prisma incapacitatii statului de a raspunde nevoilor publice.
Distribuirea resurselor publice presupune in fapt dimensionarea volumului
cheltuielilor publice pe destinatii si anume pentru:
Servicii publice generale (functionarea autoritatilor publice legislative si executive,
transferuri aferente serviciilor publice descentralizate, cercetare-dezvoltare, fondurile
de interventie, fondurile de rezerva bugetara la dispozitia guvernului sau a
autoritatilor publice locale, contributia la bugetul UE, cheltuieli cu imaginea

Romaniei, etc.);
Aparare, ordine publica si siguranta nationala (servicii publice descentralizate,
functionarea autoritatilor publice in domeniu, penitenciare, politie, jandarmerie,

cercetare-dezvoltare, sistemul national unic pentru apeluri de urgenta, frontiere, etc);

Invatamant (servicii publice descentralizate, functionarea autoritatilor publice in
domeniu, invatamant prescolar, primar, secundar si superior, cercetare-dezvoltare in
invatamant, servicii auxiliare de educatie de tipul taberelor, internatelor, cantinelor,
caminelor);

10

Sanatate (servicii publice descentralizate, functionarea autoritatilor publice in

domeniu, servicii medicale de urgenta, tratamente in ambulatoriu, spitale, policlinici,

medicamente, echipamente, cercetare-dezvoltare in sanatate, transport sanitar);

Cultura, recreere, religie (servicii publice descentralizate, autoritati publice in
domeniu, muzee, case de cultura, camine culturale, biblioteci publice, intretinere

parcuri, sali de sport, servicii religioase);

Asigurari si protectie sociala (servicii publice descentralizate, autoritati publice, pensii
si ajutoare pentru batrani, asistenta acordata persoanelor in varsta si celor cu

handicap, cantine de ajutor social);

Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (dezvoltarea sistemului de
locuinte, servicii publice descentralizate, autoritati publice, alimentarea cu apa,
amenajari hidrotehnice, iluminat public, alimentare cu gaze naturale, controlul
poluarii, salubritate si gestiunea deseurilor, protectia mediului natural, canalizarea si

tratarea apelor reziduale);

Actiuni economice (protectia muncii, stimularea intreprinderilor mici si mijlocii,
sustinerea exportului, a mediului de afaceri, educatia si protectia consumatorului,
combustibili si energie, sprijinirea producatorilor agricoli, transportul in comun,
drumuri si poduri, transport feroviar, turism, cercetare-dezvoltare pe diverse ramuri
economice).
In cadrul fiecarei destinatii stabilite, resursele se defalca pe beneficiari, obiective si

actiuni, luand forma cheltuielilor pentru:

Plata salariilor si a altor drepturi de personal;
Procurari de materiale si plata serviciilor;
Dobanzi aferente imprumuturilor publice;
Subventii acordate
Transferuri catre persoane fizice-pensii, alocatii, burse, ajutoare, sau catre bugetele altor
institutii ori nivele ale administratiei publice;
Investitii;
Imprumuturi acordate;
Rambursari de credite;
Rezerve etc.
In tarile dezvoltate, prioritate au actiunile cu caracter social-cultural, apoi cele privind
ordinea interna si apararea tarii. In schimb, in tarile in curs de dezvoltare, prioritate au
actiunile cu caracter economic.
Functia de repartitie a finantelor publice trebuie apreciata prin prisma dimensiunii
transferurilor de valoare de la persoane fizice si juridice catre fondurile publice si de la
acestea, in continuare, catre beneficiari.
In conditiile unui anumit produs intern brut, marimea resurselor prelevate la
fondurile publice este invers proportionala cu marimea resurselor financiare ramase la
11

dispozitia persoanelor fizice si jurifice, dupa plata obligatiilor datorate statului, pentru
satisfacerea propriilor nevoi de dezvoltare si consum. Aceasta se intampla deoarece transferul
de valoare le restrange definitiv patromoniul, in cazul platilor fara contraprestatie si
nerambursabile, sau le limiteaza temporar dreptul asupra sumelor incredintate statului cu
titlu de imprumut. Minusul de resurse inregistrat de catre platitorii de impozite devine un
plus de resurse pentru beneficiarii de alocatii bugetare, cum ar fi subventiile, pensiile
ajutoarele. Astfel, chiar daca veniturile sunt egale cu cheltuielile si prelevarile sunt egale cu
distribuirile, au loc mutatii, efecte importante intre sferele de activitate, intre ramurile
economice, intre sectoarele sociale, zonele geografice si nu in ultimul rand intre membrii
societatii.
Volumul resurselor prelevate la fondurile publice este egal cu cel al resurselor
distribuite, sub diverse forme (materiala sau financiara) la beneficiari si aceasta redistribuire
are un impact social major, vizand bunastarea intregii societatii. Explicatia? Persoanele care
beneficiaza direct/indirect de pe urma cheltuielilor publice nu sunt intotdeauna aceleasi cu
persoanele care au participat la constituirea fondurilor publice. Chiar daca se identifica de
cele mai multe ori platitorul de impozite si taxe cu beneficiarul de servicii/bunuri publice, nu
exista o corespondenta intre sumele cedate si contravaloarea beneficiilor, intrucat la nivelul
bugetar are loc depersonalizarea fondurilor atrase (asadar nu se poate cunoaste exact daca
impozitele platite de cetateanul x vor fi folosite pentru a fi reparata strada din fata casei lui
x).

12

STAT

Constituirea fondurilor
(impozite, taxe, contributii
obligatorii)

Repartizarea fondurilor
(subventii, investitii publice,
bunuri si servicii publice,
pensii)

Persoane fizice
Persoane juridice

Institutii publice
Persoane fizice
Agenti economici

Trebuie de subliniat faptul ca distriburea infaptuita cu ajutorul impozitelor, taxelor si

contributiilor este urmata de redistribuirea care se produce intre cei cu venituri mari-cu
potential economic mai ridicat si cei cu venituri insuficiente sau fara venituri. Formele de
manifestare sunt diverse, si anume: oferirea de servicii fara plata-invatamant, ocrotire
medicala, protectie sociala, subventionarea de la buget a productiei si distribuirii anumitor
bunuri si servicii, acordarea de sume de bani celor indreptatiti-ajutoare, pensii, burse etc,
toate acestea bazate pe existenta alocatiilor bugetare, a transferurilor si a subventiilor. Pe
aceasta cale se corecteaza partial disproportiile si inechitatea existenta intre membrii

2.

societatii.
Astfel se contureaza interventia alocativa a statului in economie, generata de:
Proprietatea comuna asupra resurselor;
Existenta bunurilor/sericiilor publice;
Comportamentul neadecvat si pagubitor al unor indivizi.
Functia de control
Aceasta functie decurge din faptul ca resursele financiare publice apartin intregii
societati care interesata de:
-satisfacerea in bune conditii a nevoilor de tip social;
-asigurarea resurselor financiare necesare si dirijarea acestora pe obiective functie de
prioritatile stabilite;
13

-utilizarea resurselor financiare in conditii de eficienta si eficacitate economica si sociala;

-armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva si dimensionarea
coerenta si oportuna a resurselor financiare puse la dispozitia autoritatilor publice locale si
centrale, pentru indeplinirea obiectivelor cu interes general;
Faptul ca resursele financiare publice materializeaza o mare parte a PIB-ului pledeaza
pentru organizarea unui control riguros asupra modului de constituire, repartizare si
utilizare a acestora, asupra pastrarii integritatii si a bunei gestionari a patrimoniului public,
asupra incasarii integrale si la timp a creantelor statului si a onorarii platilor datorate
tertilor. Prin control se impiedica irosirea avutului public, se previne efectuarea cheltuielilor
ilegale, inoportune sau ineficiente in contextul in care membrii societatii manifesta o
atitudine nepasatoare fata de proprietatea publica.
Controlul se realizeaza la fiecare nivel al repartitiei, si anume la:
-constituirea fondurilor publice;
-repartizarea acestora pe beneficiari;
-utilizarea acestora de catre beneficiari ( productie).
Se urmareste astfel provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice si
destinatia pe care o capata, nivelul de constituire a acestora, titlul cu care se mobilizeaza si cel
cu care se repartizeaza intre diversi beneficiari, dimensiunea fondurilor in raport cu PIB,
gradul de redistribuire a fondurilor intre sferele de activitate, sectoarele sociale, membrii
societatii si intre diverse regiuni, modul de asigurare a echilibrului intre nevoia de resurse si
posibilitatile de procurare.
In faza ulterioara, de productie sau de furnizare/prestare de bunuri/servicii publice se
urmaresc mijloacele de munca, forta de munca, aprovizionarea, existenta utilitatii sociale a
bunurilor/serviciilor generate sau profitabilitatea activitatii, gradul de valorificare a
materiilor prime, calitatea acestora etc.
Controlul banilor publici, atat in faza de colectare cat si in cea de alocare, repartizare
si cheltuire se face prin Curtea de Conturi, Garda Financiara, Ministerul Economiei si
Finantelor.

IV. INTERVENTIA STATULUI IN ECONOMIE

Repartizarea unei parti din produsul intern brut prin intermediul finantelor publice
genereaza efecte utile pentru intreaga societate. Prin transferul de putere de cumparare de la
persoanele fizice si jurifice la entitatile publice si de la acestea la diversi beneficiari are loc o
modificare a raporturilor sociale, care influenteaza nivelul de trai al populatiei si potentialul
economic al intreprinderilor, asadar interventia statului in economie are un caracter activ,
obiectivele urmarite fiind:
-sporirea potentialului economic al tarii;
-dezcoltarea economica a unor regiuni subdezvoltate;
14

-asigurarea fortei de munca necesare intr-o structura corespunzatore nevoilor economiei

nationale;
-mentinerea starii de sanatate a populatiei;
-ridicarea gradului de cultura;
-imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei.
Interventia statului in economie nu se manifesta doar sub forma bunurilor si serviciilor
publice puse la dispozitia membrilor societatii. Procesele de colectare si de redistribuire a
fondurilor de resurse financiare publice, prin metodele de prelevare si de plata utilizate
constituie o sursa de parghii economico-financiare pe care statul le are. Acestor obiective li se
alatura si unele de natura sociala, politica sau demografica.
Parghiile economico-sociale constituie instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza
pentru stimularea interesului economic al unei colectivitati determinate (ramura economica,
grup socio-profesional, zona geografica) sau al membrilor acesteia luati in mod individual
(producatori,salariati) pentru realizarea unui anume obiectiv.
De exemplu, un impozit instituit reprezinta atat o sursa de venit bugetar cat si un
mijloc de stimulare/restrangere a productiei, investitiilor, consumului, a schimburilor
comerciale externe, de redistribuire sau de reglare a veniturilor unei categorii sociale, de
stabilizare economica si de inlaturare a dezechilibrelor.
Astfel, taxele vamale pot fi utilizate pentru a incetini sau a creste ritmul schimburilor
comerciale cu strainatatea. Reducerea lor la import sau export stimuleaza schimbul. Pentru
protejarea producatorilor interni se aplica taxe vamale la import mari, care se regasesc in
pretul de piata al produselor importate, mai mare decat al produselor similare realizate la niel
national.
Impunerea veniturilor pe transe asigura o reglare a veniturilor populatiei intrucat, cu
cat veniturile sunt mai mari, cu atat impozitele pe venit sunt mai mari, infaptuindu-se
echitatea fiscala.
Impozitarea suplimentara a consumului prin accize pentru alcool, tutun, cafea,
urmareste reducerea acestuia, cu efecte pe termen lung asupra starii de sanatate a populatiei.
Acordarea de subventii pentru acoperirea cheltuielilor de cercetare sau pentru
finantarea dezvoltarii urmareste sprijinirea unor ramuri ale economiei. Tot prin subventii
statul suporta o parte din pretul de productie pentru ca produsele aferente unei anumite
ramuri economice sa fie accesibile pe piata in raport cu cele importate.
Contractarea de imprumuturi de pe piata interna duce la introducerea in circuitul
economic a disponibilitatilor banesti temporare din economie.
Facilitatile fiscale urmaresc protejarea economica a unor anumite categorii de
populatie defavorizata (eroii revolutiei, vaduvele de razboi necasatorite sau persoanele aflate
in zone calamitate

beneficiaza de reduceri si scutiri la impozitele si taxele locale;

indemnizatia pentru cresterea copilului este venit neimpozabil etc).

15

Actiunea parghiilor economico-sociale consta nu numai in trezirea interesului

economic al participantilor la procesele economice pentru realizarea unor obiective ale
statului dar si in sanctionarea acestora, in cazul nerespectarii unor obligatii legale sau
contractuale. De exemplu, perceperea de penalitati pentru nevarsarea la termen a sumelor
datorate statului ori amenzile pentru nerespectarea legilor etc.
Folosirea parghiilor economico-financiare este completata prin utilizarea metodelor
administrative de control ale economiei:
-intocmirea de prognoze, programe economice si planuri financiare pe termen mediu si lung
pentru a sti in ce directii, cu ce ritm si cu ce eforturi sau rezultate se dezvolta economia,
sectoarele si intreprinderile;
-tinerea evidentei contabile de catre agentii economici si intocmirea de bilanturi contabile,
conturi de profit si pierdere, bugete de venituri si cheltuieli, dupa normele stabilite de catre
autoritatile competente;
-exercitarea controlului financiar de catre organele abilitate;
-reglementarea, care imbraca forma legilor, hotararilor, ordonantelor, normelor metodologice
de punere in aplicare a acestora, in domenii precum protectia consumatorului, concurenta
neloiala, protectia si securitatea muncii, regimul de munca, salariul minim brut pe economie,
asigurarile sociale, protectia mediului, regimul fiscal si valutar, piata monetara sau a
titlurilor de valoare.
Necesitatea interentiei statului in economie trebuie analizata si prin prisma calitatii
sale de gestionar al patrimoniului, al averii publice. Maximizarea intereselor individuale in
detrimentul celor colectie reprezinta un comportament de tip free rider care este
descurajat prin norme si reguli de exploatare a resurselor aflate in proprietate comuna.
Asadar statul trebuie sa vegheze la pastrarea integritatii bunurilor care formeaza
patrimoniul national.

V. BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

Bugetul general consolidat reflecta ansamblul veniturilor si cheltuielilor publice pe
categorii de bugete: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetul asigurarilor de somaj, fondul national unic pentru asigurari sociale de sanatate,
bugetele creditelor externe si al fondurilor externe nerambursabile, bugetele institutiilor
publice autonome (se finanteaza integral din venituri proprii si nu se afla in subordinea altei
institutii), bugetele institutiilor publice subordonate, care pot fi autofinantate, finantate
partial sau integral din fonduri publice.

V.1. CHELTUIELILE PUBLICE

16

Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale care imbraca forma baneasca si

se manifesta intre stat si persoanele fizice si juridice cu ocazia repartizarii si utilizarii
resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.
Cheltuielile publice se finalizeaza in plati efectuate de stat din resurse mobilizate pe
diferite cai.
Acestea se aproba prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprima limita
maxima a nivelului de finantare a unei nevoi colective. Creditele bugetare nu pot fi depasite
iar utilizarea lor se face prin institutii publice de resort (pe domenii de activitate), ai caror
conducatori se numesc ordonatori de credite. In functie de subordinea institutiei publice
conduse, ordonatorii de credite se impart in:
a) Principali: ministrii, conducatorii institutiilor publice autonome, ai organelor de
specialitate ale administratiei publice centrale- Consiliul Concurentei, SRI, SPP,
Curtea Constitutionala, primarii;
b) Secundari;
c) Tertiari ( scoli, gradinite, spitale, crese, orfelinate);
Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate prin bugete
pentru propriul buget si pentru bugetele institutiilor publice inferioare, ai caror conducatori
sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite. Ordonatorii secundari repartizeaza creditele
bugetare care le revin intre bugetul propriu si cele ale ordonatorilor tertiari de credite.
Cheltuielile publice manifesta in toate tarile o crestere de la o perioada la alta. Factorii
care influenteaza cresterea cheltuielilor publice sunt:
1) factorul demografic cresterea populatiei, modificarea structurii acesteia pe varste
si categorii socio-profesionale duce la cresterea cheltuielilor pentru invatamant,
sanatate, securitate sociala, ordine publica, dar si la sporirea locurilor de munca in
sectorul public (functionari publici);
2) factori economici dezvoltarea economiei in contextul unei modernizari continue
reclama resurse suplimentare pentru satisfacerea nevoilor populatiei, care cunosc o
diversificare si o crestere in complexitate permanente;
3) factori sociali discrepantele intre sferele sociale antreneaza preocuparea statului
pentru armonizarea veniturilor populatiei;
4) urbanizarea - supradimensionarea oraselor, aparitia de noi centre urbane, in
contextul cresterii populatiei si al indusstrializarii reclama utilitati publice si
infrastructura suplimentare, de la cladiri, la spatii de recreere sau la cai de acces ;
5) factorii militari - protejarea populatiei, prevenirea unor dezastre, in conditiile
cresterii interesului la nivel modial in privinta armelor majoreaza investitiile in
cercetare stiintifica in domeniu precum si achizitiile de arme,aparatura specifica
etc, instruirea armatei;

17

6) factorii istorici - este vorba de transmiterea de la o perioada la alta a efortului

financiar public reclamat de contractarea unor imprumuturi publice pentru
finantarea unor obiective de interes general
7) politici - cheltuieli de functionare suplimentare, datorate cresterii in complexitate a
organizarii statale.
Clasificarea cheltuielilor publice:
Exista mai multe criterii de clasificare a cheltuielilor publice, necesare pentru a
cunoaste sub diferite unghiuri continutul acestora si a putea analiza cu ajutorul sistemului de
indicatori nivelul, structura si dinamica lor.
Criterii de clasificare:
1) Clasificarea administrativa - se refera la institutiile prin care se efectueaza
cheltuielile publice. Aceasta clasificare pune in evidenta repartizarea cheltuielilor publice pe
ordonatorii de credite bugetare.
2) Clasificarea economica - arata natura cheltuielilor finantate pe seama fondurilor de
resurse financiare publice. Aceasta grupeaza cheltuielile publice in:
A.CHELTUIELI CURENTE (de functionare). Asigura intretinerea si buna functionare
a institutiilor publice, finantarea actiunilor de interes public, transferarea unor sume de bani
diverselor categorii de populatie lipsite de venituri sau cu venituri insuficiente sau pentru
onorarea unor angajamente ale statului, de tipul dobanzii la imprumuturi. Acestea reprezinta
un consum definitv de PIB.
-cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii;
-cheltuieli de personal;
-subventii (acordate altor bugete publice sau agentilor economici sau gospodariilor);
-transferuri (catre alte bugete sau catre persoane fizice);
-cheltuieli cu dobanzile la datoria publica;
-rezerve.
B.CHELTUIELI DE CAPITAL (investitii). Acestea se concretizeaza in achizitionarea
de bunuri de folosinta indelungata, destinate sferei productiei material sau nemateriale (scoli,
spitale, cultura, administratie) sau in plasamente ale statului pe piata financiara nationala sau
international ( actiuni, obligatiuni):
-active financiare;
-active nefinanciare;
C.OPERATIUNI FINANCIARE- se refera la imprumuturile publice si la rambursarea
acestora:
-imprumuturi acordate;
-rambursari de credite contractate.
3) Clasificarea functionala grupeaza cheltuielile publice pe principalele domenii de
activitate si obiectivele politicii bugetare a statului. Astfel putem discuta despre:
-cheltuieli pentru servicii publice generale ;
-cheltuieli pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala;
-cheltuieli social-culturale;
-cheltuieli pentru servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape ;
18

-cheltuieli pentru actiuni economice .

4) Clasificarea financiara
a) dupa modul in care sunt afectate resursele financiare publice:
-cheltuieli publice definitive majoritatea cheltuielilor publice sunt definitive si anume
cele destinate activitatilor productive, functionarii institutiilor publice, domeniului social,
apararii. Acestea presupun plati la scadente certe si atesta lichidarea completa a angajarii
statului cu un consum final de PIB;
-cheltuieli publice temporare cuprind imprumuturile publice efectuate in anumite
perioade de catre un stat;
- cheltuieli virtuale sunt cheltuieli posibil a fi efectuate de catre stat, in anumite
conditii (cheltuieli destinate garantarii de catre stat a unor credite externe pentru
agentii economici, garantiile acordate de catre stat in programul Prima casa).
b)Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:
- fara contraprestatie, reflectand o finantare definitiva, fara un contraserviciu din
partea comunitatii beneficiare de resurse publice (indemnizatii de somaj, burse);
- cu contraprestatie, care se refera la incasarea unor sume de bani de catre stat ca
urmare a realizarii unor activitati: de exemplu obtinerea de dobanzi pentru acordarea de
imprumuturi de stat sau de comisioane in cazul garantarii unor imprumuturi.
c) dupa rolul in procesul reproductiei sociale, cheltuielile publice pot fi:
-cheltuieli negative sau reale ( sunt cele cu intretinerea aparatului de stat, cele
reprezentand plata dobanzilor, comisioanelor si a ratelor aferente imprumuturilor contractate
de la populatie, intretinerea si dotarea armatei, a politiei etc. Acestea reprezinta un consum
definitive de PIB);
-pozitive (investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de unitati economice cu capital
de stat, pentru dezoltarea si modernizarea celor existente, construirea de drumuri poduri,
case de cultura, sali de sport etc. Acestea au drept efect crearea de valoare adaugata, avand un
aport consistent la formarea produsului intern brut national).
In Romania, in bugete, regasim cheltuielile detaliate economic si functional. Redarea
este una incrucisata, astfel ca, pe structura functionala se evidentiaza continutul economic al
fiecarei subdiviziuni de cheltuieli. Clasificarea administrativa se foloseste la repartizarea
fondurilor publice in cadrul clasificatiei functionale, la nivelul ordonatorilor principali de
credite. Repartizarea creditelor bugetare se face ulterior de catre acestia pe nivele secundar si
tertiar, in cadrul aceleiasi clasificatii economice si functionale.

V.2.RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

Resursele financiare publice reprezinta totalitatea resurselor banesti necesare
realizarii obiectivelor economice si sociale ale unui stat intr-un interval de timp determinat.
19

Cererea de resurse financiare publice este determinata de nivelul si evolutia cheltuielilor

publice. Posibilitatea acoperirii acestei cereri de resuse este determinata de factori:
Economici: dezvoltarea economica duce la cresterea PIB, ceea ce implica largirea bazei

de impozitare pentru profit, venit, taxa pe valoare adaugata etc;

Monetari-cresterea economica reclama finantarea activitatilor prin credit, ceea ce
genereaza majorarea costurilor de productie, deci si a preturilor, pe seama dobanzilor.
Astfel, impozitele pe consum vor aduce bani suplimentari la buget. In plus,
interventiile Bancii Centrale in privinta ratei dobanzii de referinta de economie pot
duce la restrangerea sau cresterea productiei si consumului prin prisma dobanzilor
practicate de banci, cu efecte asupra largirii sau diminuarii bazelor de calcul a

principalelor impozite din economie;

Sociali-o paleta larga de categorii sociale necesita dimensionarea atenta si suficienta a
resurselor financiare publice in scopul acoperirii nevoilor de

educatie, sanatate,

protectie sociala etc;

Demografici, care se refera la populatia activa, deci la numarul contribuabililor;
cresterea populatiei active in raport cu cea care nu munceste (pensionari, copii) duce la
majorarea bazei globale de impozitare, prin sporirea veniturilor generate prin munca
sau investitii personale, deci ofera potential de crestere a veniturilor publice; scaderea
populatiei active in raport cu cea inactiva necesita eforturi sporite de identificare si
colectare de bani publici in vederea acoperirii necesitatilor de ordin public-mai ales
cele de ordin social (problema acoperirii pensiilor, care se bazeaza pe contributiile CAS

ale angajatilor).
Politici-masurile de politica economica si sociala influenteaza volumul resurselor
financiare publice prin sporirea fiscalitatii sau prin avantajele fiscale oferite diversilor
agenti economici sau diferitelor ramuri economice sau chiar populatiei cu drept de vot,
masuri care sunt luate de cele mai multe ori cu scop electoral sau in cadrul unor
cercuri de interese, si mai putin pe criterii de crestere a avutiei nationale si a nivelului
de trai al populatiei.

Care sunt resursele financiare publice?

1) Prelevarile cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contributii obligatorii)-sunt venituri
cu caracter fiscal, al caror nivel este de cele mai multe ori limitat si insuficient.
Incasarile din impozite nu pot spori rapid. Miscarile de crestere a resurselor fiscale se
bazeaza pe modificari ale sistemului fiscal, atat in privinta modificarii nivelului cotelor
de impunere folosite cat si in privinta introducerii unor noi impozite. Alaturi de
impozite si taxe, drept prelevari cu caracter obligatoriu trec si amenzile si penalitatile

20

pentru intarzieri, care reprezinta o masura de constrangere a populatiei de a achita la

timp si integral toate obligatiile fiscale.
2) Imprumuturi publice pe termen lung-reprezinta un mijloc de finantare a deficitului
bugetar destul de popular in conditiile in care, in general, majorarea impozitelor si
taxelor nu e bine primita de populatie. Nu toate implica emisiunea de titluri de valoare
(cum ar fi cel de la FMI sau imprumuturile bancare).
3) Imprumuturi publice pe termen scurt, pentru acoperirea deficitelor temporare de
casa-se realizeaza si se gestioneaza prin Trezoreria statului, similar imprumuturilor pe
termen lung. Atragerea banilor se face exclusiv prin vanzarea de titluri de valoare si
comporta costuri de tipul dobanzii si al celor ocazionate de punerea si de retragerea
din circulatie a titlurilor.
4) Emisiunea monetara fara acoperire-finanteaza deficitul bugetar dar nu poate fi decat o
masura de echilibrare extrema, care genereaza efecte economice negative pe termen
lung. Ce inseamna? Prin emisiunea de bani necesari efectuarii unor cheltuieli publice
in economie apare un surplus de moneda, astfel ca produselor existente le revine o
cantitate mai mare de moneda pe unitate produs. Astfel, preturile cresc artificial iar
majorarea inflatiei induce probleme de tipul scaderii consumului (salariile nu au
aceeasi viteza de rotatie cu cea a preturilor), a investitiilor, cresterea cheltuielilor
bugetare necesare protectiei sociale. Desi aparent se creeaza o baza mai mare de calcul
pentru impozitele pe consum si apoi pentru impozitul pe venit sau profit iar dobanda
de plata la imprumuturile contractate de stat ramane in urma cresterii preturilor
( deci scade in termeni reali) statul mai mult pierde prin contraefectele negative ale
acestei forme de finantare.
5) Alte categorii de venituri: din valorificarea activelor statului, prestari servicii, donatii,
dobanzi aferente imprumuturilor acordate de catre stat etc.

Clasificarea resurselor financiare publice:

1)Functie de ritmicitatea incasarii, resursele se impart in:
Resurse ordinare (permanente si obligatorii)- acelea la care statul apeleaza in mod

obisnuit, in conditii considerate normale, care se incaseaza la buget cu o anumita regularitate:

venituri fiscale, venituri din vanzari active, chirii;

Resurse extraordinare- cele la care statul recurge in situatii exceptionale, utilizate

cand resursele curente si obisnuite nu acopera cheltuielile publice: imprumuturile de stat,
transferurile intre bugete, ajutoarele si donatiile obtinute din strainatate, emisiunea baneasca
fara acoperire, lichidarea participatiilor la capitalul unor companii.
2) Luand in considerare provenienta, resursele financiare ale statului pot fi:
21

Interne: impozite, taxe, contributii obligatorii, venituri din prestari servicii la intern

(cantine studentesti, tabere, servicii religioase, calificare profesionala, furnizare utilitati,

transport in comun), imprumuturi interne, emisiune monetara etc;

Externe: imprumuturi de la institutii financiare internationale, de la banci cu sediul in

alte state, de la guvernele altor tari, transferuri externe primite sub forma ajutoarelor
nerambursabile de la organismele internationale sau chiar din partea altor state, vanzari de
active financiare la extern ( Oltchim) sau chiar vanzari de active materiale la extern
( vanzarea unui teritoriu).
3) Clasificarea economica veniturilor publice-tine cont de natura acestora:
a.VENITURI CURENTE
1. FISCALE:
IMPOZIT PE PROFIT;
IMPOZITE PE VENIT( din salarii, chirii, dobanzi, dividende, jocuri de noroc etc);
IMPOZITE PE PROPRIETATE( teren, casa, mijloc de transport);
IMPOZITE SI TAXE PE CIRCULATIA MARFURILOR( SAU PE CHELTUIELI):
TVA, ACCIZE, TAXE VAMALE;
CONTRIBUTII OBLIGATORII ( pentru pensie, sanatate si somaj);
2.NEFISCALE:
varsaminte din profitul net al regiilor autonome;
dobanzi, dividende;
venituri din inchirieri, concesiuni;
amenzi, penalitati, confiscari;
donatii si sponsorizari;
venituri din vanzari de bunuri si prestari servicii;
taxe administrative ( de ex, pentru eliberare buletin sau permis de conducere).
b. VENITURI DIN CAPITAL- valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice ( venituri din

vanzari de proprietati sau actiuni, obligatiuni detinute de stat);

c. OPERATIUNI FINANCIARE-imprumuturi contractate si incasari din rambursarea
imprumuturilor acordate;
d.SUBVENTII-sume primite de la alte bugete, in general cu scopuri clar definite
e. DONATII si SUME de la UE.

V.3. CONSOLIDAREA BUGETARA

Pentru calcularea cheltuielilor sau a veniturilor publice totale ale unei tari se iau in
considerare datele aferente bugetului general, care cuprinde informatii detaliate pe categorii
de bugete. Exista insa situatii cand anumite categorii de venituri sau cheltuieli sunt
inregistrate simultan in mai multe bugete, asadar sunt necesare o serie de corectii pentru a
reflecta volumul corect al veniturilor sau al cheltuielilor publice totale. Aceste corectii se fac
la:
A)TRANSFERURI si SUBVENTII
22

Transferurile si subventiile se refera la sume de bani care sunt repartizate de la un

buget pentru a fi cheltuite la nivelul altui buget sau care trec de la un buget public la o
persoana fizica sau juridica. Functie de destinatarul sumei de bani distingem:
a)transferuri consolidabile, care presupun fluxuri financiare intre diverse nivele ale
administratiei publice;
b) transferuri neconsolidabile, care presupun fluxuri financiare de la bugete la populatie si
agenti economici.
Transferurile/subventiile acordate intre bugete vizeaza actiuni de tipul serviciilor
publice descentralizate, cum ar fi protectia copilului, asistenta sociala a persoanelor cu
handicap, produsele lactate si de panificatie pentru copii, acordarea de miere ca supliment
nutritiv pentru copii, finantarea partiala a invatamantului preuniversitar, a institutiilor de
cultura, a invatamantului special, al creselor, serviciile publice de evidenta a persoanelor,
ajutorul pentru incalzirea locuintei, asistenta persoanelor cu handicap, construirea
aeroporturilor de interes local, pietruirea drumurilor comunale, infrastructura in
invatamant, sanatate (cu finantare totala sau partiala prin ministerele de resort). Prin
intermediul serviciior publice descentralizate sarcinile autoritatilor publice centrale trec in
responsabilitatea autoritatilor publice locale, fiind insotite de resursele financiare complete
sau partiale necesare indeplinirii lor. Decizia descentralizarii unor servicii publice s-a luat pe
criteriul reducerii costurilor si al faptului ca la nivel local nevoile colectivitatii sunt mai usor
identificate, cuantificate si gestionate. Fluxurile intre bugete sunt completate si de
transferurile de echilibrare, care vizeaza acoperirea deficitului de resurse locale necesare
indeplinirii obiectivelor caracteristice.
Eliminarea dublei inregistrari a transferurilor/subventiilor se face atat pe venituri cat
si pe cheltuieli, intrucat o suma de bani este trecuta ca venit atat in bugetul sursa cat si in
bugetul de destinatie. Odata transferata, suma este repartizata cheltuirii in alt buget, insa
inregistrarea ei se va face la capitolul cheltuieli atat in bugetul sursa, prin care este alocata,
cat si in cel la nivelul caruia este efectiv cheltuita.
Desi fluxurile financiare cele mai imporatnte privind transferurile/subventiile se
realizeaza intre bugetul de stat si cele locale, trebuie de subliniat ca acestea nu sunt unice,
fiind implicate si bugetele asigurarilor sociale.
B) IMPRUMUTURI (interne si externe)
La nivel bugetar, imprumuturile contractate sunt considerate cheltuieli (dupa
destinatia lor) iar cele oferite de catre stat sunt considerate venituri (dupa provenienta).
Asadar, atat la venituri cat si la cheltuieli apare o dubla inregistrare a sumelor, o data ca
imprumut oferit tertilor sau contractat de catre stat si o data sub forma ratelor de incasat sau
de rambursat in contul imprumuturilor realizate sau primite. Dubla inregistrare se elimina
prin scaderea ratelor de capital aferente rambursarilor.
23

In concluzie:
Venituri publice totale consolidate=venituri publice totale-transferuri/subventii consolidabile
-rate de capital aferente imprumuturilor acordate (nu si dobanzile, acestea reprezinta venituri
curente)
Cheltuieli

publice

totale

consolidate=cheltuieli

publice

totale-transferuri/subventii

consolidabile-rate de capital aferente imprumuturilor contractate (nu si dobanzile, acestea

sunt chetuieli curente)

24