Ministerul Educaiei, Tineretului i Sportului al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Fizic i Inginerie
Laboratorul Mecanic

Tema: Rene Descartes.Metoda lui Rene Descartes

A realizat:
studentul anului 1
grupa 1.1Fizica + En
Batr Valentin
A verificat:
d-na
Vrabie Victoria

Chiinu 2015

Plan general

1.
2.
3.
4.

Biografie lui Descartes

Contribuii n Matematic
Fizic
Filosofie:
Discursul lui Descartes
ndoiala metodic
Cogito-ul cartezian
5. List bibliografic

Ren Descartes

Ren Descartes (31 martie 1596 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a
fost un filozof i matematician francez.
Biografie
S-a nscut n localitatea La Haye en Touraine n 1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim i Jeanne
Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine, Frana. La numai un an de la naterea lui Ren, mama
sa se stinge din via ; Descartes va fi crescut de o doic i se pare c a fost contaminat de boala de plmni care
a cauzat moartea acestuia.
Dei debil, de mic copil i-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. n 1604, la vrsta de 8 ani, este
ncredinat noului aezmnt al iezuiilor din La Flche, bastion al gndirii aristotelice. Aici studiaz latina i
greaca, precum i matematica, fizica, logica, morala i metafizica. l cunoate pe polimatul Marin Mersenne, cu
care va purta o vast i variat coresponden i va ntreine o relaie ndelungat de prietenie intelectual.
La 14 ani a nceput s compun lucrri de matematic i filozofie. n 1612 a plecat la Paris unde,
ncurajat de prietenul Mersenne, n 1615 s-a dedicat matematicii.
ntre 1614 i 1617 i ia bacalaureatul i licena n drept la Universitatea din Poitiers. n 1616 a obinut licena n
Drept la Universitatea din Poitiers.
n 1618 Descartes se nroleaz ntr-una din armatele "la mod" de pe atunci, cea a prinului de Orania,
fr vreun imbold deosebit pentru viaa militar. ncartiruit n Olanda, la Breda, Descartes se va ntlni pe 10
noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician i fizician care-i stimuleaz
lui Descartes gustul inveniei iinifice. Tot n 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzic (Compendium
Musicae), dedicat lui Beeckman, i se ocup intens de matematic.
n aprilie 1619 pleac din Olanda spre Danemarca i Germania. Asist la ncoronarea (28 iulie)
mpratului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt. Petrece iarna la Neuburg, pe Dunre, angajat n armata catolic a
ducelui de Bavaria n decursul "rzboiului de 30 de ani" (1618-1648). n noaptea de 10-11 noiembrie are un
faimos vis ce i relev "fundamentele unei tiine admirabile", ideile directoare ale metodei sale de mai trziu.

Casa natal a lui Ren Descartes, acum muzeu

ntre 1621 i 1622 sejur n Frana la La Haye. i vinde averea, pentru a-i
asigura linitea i "independena material". ntre 1623-1625 scurt sejur la Paris.
Cltorete n Elveia, Tirol i Italia. n 1628 compune, n latin Regulile pentru
ndrumarea minii, lucrare neterminat i rmas inedit pn n 1701.
n toamna lui 1628 se stabilete n Olanda, unde rmne 20 de ani. Sunt anii n
care public cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditaiile, Principiile,
Pasiunile. n noiembrie 1633 afl de condamnarea lui Galilei i renun la publicarea
tratatului su "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican. n 1635 se nate fiica
sa, Francine, conceput cu o servitoare. n iunie 1637 apare la Leyda, fr semnatur,
Le Discours de la mthode, n francez, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii i
Geometria. Urmeaz reacii vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval i Fermat, la care se adaug
tatl lui Pascal. Tot n aceast perioad se va declana i conflictul dintre Descartes i Fermat.

n 1640, n septembrie moare fiica sa Francine iar n octombrie moare tatl su. Descartes e foarte
afectat. n 1641 public, la Paris, n latin, Meditationes metaphysicae, (Meditaii metafizice), opera sa capital;
traducerea francez apare n 1647, la Paris, revzut de Descartes nsui. Descartes trimite tratatul, nainte de
publicare, prin intermeiul lui Mersenne, unor intelectuali de seam (printre care Pierre Gassendi i Thomas
Hobbes) i unor iezuii (printre care tnrul teolog Antoine Arnauld) pentru ca acetia s-i exprime obieciile la
poziiile sale metafizice. Aa iau natere 'Obieciile i rspunsurile', care vor fi publicate odat cu tratatul i fac
corp comun cu acesta, avnd un important rol explicativ. ntre 1642-1644 are loc prima confruntare major a
cartezianismului cu filosofia vremii printr-o ndelungat polemic la Universitatea din Utrecht, cu Voetius,
profesor de teologie i rector al universitii, care l acuz pe Descartes de calomnie i de ateism. Polemica a dus
la condamnarea "filosofiei noi" n Olanda i a continuat la Leiden pn dup moartea lui Descartes, implicnd
tot mai multe personaje.
Coperta Meditaiilor, 1641

n 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenia

de a nlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes
i la diseminarea filosofiei carteziene. ntre 1645-1646, la solicitarea prinesei
palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l'me (Pasiunile sufletului),
publicat abia n 1649. Descartes ntreine o semnificativ coresponden cu
prinesa Elisabeta de Boemia. Descartes accept n 1649 invitaia din partea
reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa n ndeprtatul i frigurosul inut
nordic. Se stinge din via pe 11 februarie 1650 n urma pneumoniei contractate
n timpul deplasrilor de la reedina sa la palatul regal pentru a preda filosofia,
la orele cinci ale dimineii singurul moment al zilei n care regina considera c
avea "mintea limpede". Rmiele pmnteti sunt transportate, n 1667, n
Frana la Saint-Etienne-du-Mont. Abia n 1792 au fost transferate la Jardin
Elysee. Cartezianismul rmne unul din curentele de gndire dominante pe toat cea de-a doua jumtate a
secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza i Leibniz.

Contribuii n Matematic
n timpul campaniilor sale, i-a concretizat ideile de baz pe care s-au bazat marile sale descoperiri. A
fondat liniile mari ale tiinei noi sub forma matematicii universale, a reformat algebra, a fondat o nou
geometrie, numit "geometrie analitic".
n 1630 ncepe descrierea meteoriilor dup obervaiile fcute la Roma cu un an nainte.
A descoperit ovalele care i poart numele (ovalele lui Descartes).
Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul
proprietilor geometrice ale figurilor, ceea ce a condus la apariia geometriei analitice. A gsit aplicaia
numerelor complexe n geometria analitic.
A introdus utilizarea numerelor negative. n ceea ce privete teoria numerelor, a studiat numerele
perfecte i a descoperit anumite proprieti ale acestora. De asemenea, a elaborat metoda de determinare a
rdcinilor ntregi ale unei ecuaii, prin descompunerea n factori a termenului liber.

O alt descoperire important a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuaiile algebrice.
n 1638 a dedus cuadratura cicloidei i a studiat reprezentarea funciei
lui Descartes.

numit foliul

Fizic
Prin ideile sale ndrznee i inovatoare, Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. Astfel, s-a
ocupat de teoria ciocnirii corpurilor, a ntreprins cercetri asupra cderii corpurilor.
n optic, a enunat legile refraciei luminii ntr-un mediu omogen.

Filosofie
Discursul lui Descartes
"Discursul" lui Descartes se numara printre operele secolului al XVII-lea, opere ce au pus bazele noii
filosofii,intemeiata pe ratiune si experienta.
"Discursul" inaugureaza inceputul rationalismului in filosofia moderna,in lupta contra misticismului si
teologismului, pentru triumful gandirii libere.
Una din ideile principale ale "Discursului" este accea conform careia adevarul nu poate fi dacat unul
singur, pentru ca nu pot exista mai multe adevaruri privind aceeasi problema.
Nemultumit de stiintele studiate in tinerete , si in particular de filosofia scolastica, care nu ii putea oferi evidenta
"adevarurilor" pe care le sustinea, Descartes ia hotararea sa caute singur adevarul, "in sine insusi" sau "in marea
carte a lumii".
Plecand de la aceste consideratii asupra filosofiei vremii sale, In Descartes se naste ideea restructurarii stiintei,
daramand intregul edificiu, ca apoi sa recladeasca totul pe principii noi. Pentru a realiza acest lucru,era nevoie
de o metoda, pe care Descartes a gasit-o in matematica.Era vorba de stiinta adevarurilor clare, evidente si
distincte.Prin urmare, Descartes va incerca sa aplice metoda matematica la intreaga cunoastere, deci o metoda
matematica "universala".
Pe aceeasi treapta cu Descartes se vor situa si alte figuri celebre ale secolui al XVII-lea, si anume Galilleo
Galilei, Hobbes si Leibniz.Insa incercarile acestora si ale celorlalti savanti contemporani cu ei, de a fonda o
matematica universala, care sa poata explica orice,sufera de neajunsurile ideii de a fundamenta totul strict pe
relatii cantitative si rezolvabile pe cale matematica.
Demonstrand necesitatea unei metode, pentru a putea intelege adevarul, Descartes arata in lucrarea sa ce
intelege prin metoda:
"acele reguli certe si usoare pe care oricine le va urma fara a se abate de la ele, nu va lua niciodata nimic fals
drept adevarat si fara a risipi de prisos sfortarile spiritului,ci sporind necontenit in mod treptat stiinta, va ajunge
la cunoasterea adevarata a tuturor lucrurilor pentru care va fi capabil"
Noua metodologie carteziana a fost elaborata prima data in lucrarea "Reguli pentru indrumarea ratiunii", unde
Descartes expune metoda sa, ce trebuia sa cuprinda 36 de reguli, dar din care el nu precizeaza decat 21, dezvolta
18 si enunta doar trei.
La elaborarea "Discursului asupra metodei", Descartes le reduce la patru, considerate drept cel mai importante,
si pe care isi propune sa le urmeze cu strictete.
Prima regula a metodei carteziene exprima clar exigenta filosofului fata de admiterea adevarului in constiinta:sa
primim ca adevarat numai ceea ce in mod evident ne apare ca fiind adevarat.

Dupa parerea lui Descartes, orice indeletnicire cu probleme ce depasesc capacitatea cunoasterii individuale
trebuie evitata.
Descartes neaga cu acesta ocazie magia, alchimia, astrologia sau ghicitul, lucruri cu care se indeletniceau
scolasticii medievali.
Matematica este, bineinteles, considerata un model, pentru ca ea, in cunoasterea carteziana, da evidenta
adevarului.
Partea a treia a discursului asupra metodei se incheie cu enuntarea principiului indoielii.Descartes a ajuns la
concluzia ca pentru a putea determina ce lucruri sunt adevarate si care nu sunt, trebuie sa se plece de la
indoiala.Aici se va produce trecerea esentiala la "cogito ergo sum!" (gandesc,deci exist!), o trecere esentiala
avandu-se in vedere vechea conceptie impusa de scolastica: "crede si nu cerceta!"; conceptia noua a lui
Descartes, fundamentata pe verbul "cogito" avea sa duca la schimbari esentiale in momentul in care ea a fost
insusita si inteleasa.Se observa ca nu confirmarea oarba, fara explicatii a unor asa-zise adevaruri era metoda
care ducea la progresul omenirii in general, ci noua conceptie, ce avea la baza "indoiala" drept caracteristica a
lui "homo sapiens".
Partea a patra a "Discursului" expune consideratii de ordin metafizic ,dezvoltate mai tarziu in "Meditatiile
metafizice".
In aceasta parte, conceptiile facute de autor idealismului si teologiei arunca o umbra asupra intregii sale opere,
din care cauza au existat mai multe discutii si interpretari. Aceasta concesie facuta de autor poate fi privita insa
shi ca una putin fortata existand cateva similitudini cu literatura supusa cenzurii
Descartes mai ajunge la concluzia ca omul este o fiinta imperfecta, pentru ca nu este propria lui cauza.
Partea a cincea din "Discurs" enunta cateva din ideile carteziene asupra lumii materiale.Descartes arata ca
lumea materiala se conduce dupa anumite legi necesare, fara de care ea nu ar putea fi conceputa.In esenta fizica
lui Descartes vine insa in contradictie cu metafizica sa.Tot in aceasta parte, Descartes mai face o serie de
reflectii interesante, astazi total lipsite de valoare. In ultima parte, autorul tine sa sublinieze din nou rolul
experientelor si al numarului lor.Tot aici, Descartes ar fi dorit sa publice rezultatele cercetarilor sale, rezultate ce
I se pareau atat de evidente ca nu mai avea nici o indoiala asupra lor.
Pana la urma, aceste rezultate nu vor mai face parte din "Discurs", pentru a nu intra in conflict cu autoritatile
vremii
In filosofie, mai ales prin "Discurs asupra metodei", Descartes reprezinta unul din momentele esentiale ale
inceputului luptei impotriva dogmatismului, scolasticii, pentru emanciparea spiritului omenesc de sub
autoritatea dogmei, pentru folosirea ratiunii libere.

ndoiala metodic
ndoiala, ca atitudine epistemologic, fusese experimentat n decursul istoriei filosofiei europene. Nou,
ns, la Descartes, este radicalismul ndoielii i faptul c ndoiala se desfoar controlat, metodic, toate acestea
n vederea unui scop pozitiv: fundamentarea pe baze absolut certe a cunoaterii. ndoiala cartezian cere
renunarea la orice presupoziie i prejudecat luate n mod nemijlocit adevrate. Este o cerin de a pleca de la
gndire pentru a ajunge numai prin gndire la ceva ferm.
Metoda lui Descartes presupune mprumutarea din domeniul matematicii a patru reguli pentru
ndrumarea minii.
Astfel:

prima regul, cea a evidenei, impune acceptarea ca adevrate numai a acelor ideilor simple
care apar clar i distinct intelectului, printr-un act de cunoatere nemediat, respectiv prin
intuiie.
A doua regul, regula analizei, presupune explicitarea detaliat a coninutului conceptului
despre lucrul compus sau realitatea de fapt de studiat. Astfel explicitat, conceptul va fi reunit
prin metoda deduciei, n mod strict raional, rezultnd un concept pe deplin inteligibil i deci
posibil de cunoscut i de verificat intersubiectiv.
A treia - regula sintezei.
i n sfrit, regula enumerrii presupune verificarea riguroas a analizei i demonstraiei
prezentate anterior.

Astfel, ndoiala poate atinge n radicalitatea sa, tot ceea ce nu apare minii n mod clar i distinct,
orice idee sau concept pe care intuiia nu ni le prezint astfel. Descartes se ndoiete de acele cunotine
provenite din cri i din tradiie, din educaie i din discuiile cu ceilali oameni. Reprezentrile
senzoriale i ale fanteziei sunt primele i cele mai vechi surse ale cunoaterii supuse ndoielii. Se va
ndoi deci de propriile senzaii i reprezentri. Avem i n vise senzaii i reprezentri pe care le
considerm, n timpul somnului, absolut reale. De ce n-ar fi la fel de neltoare i acelea pe care le
avem n starea de veghe? Descartes este hotrt s se ndoiasc de tot ceea ce nu-i este prezentat de
intuiie ca o cunotin clar i distinct, fiind pregtit s se mulumeasc fie i cu o singur judecat
cert: aceea c nu se poate cunoate nimic intuitiv n mod clar i distinct.

Pentru prima oar n istoria filosofiei, aceast ndoial intuiete un fapt pe care dogmatismul
precartezian l-a considerat de la sine neles: certitudinea existenei subiectului cugettor.

Cogito-ul cartezian
ndoindu-se de tot i de toate, Descartes observ faptul c el, cel care cuget c se ndoiete, trebuie s
existe. Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum. Aceasta constituie punctul terminus al ndoielii metodice.
Decartes insist asupra caracterului intuitiv al acestei cunotine. Acel ergo dintre cogito i sum nu
semnific aici o deducie. Acest lucru ar nsemna o nclcare flagrant a propriilor principii de ndoial
metodic. Cile cunoaterii la Descartes sunt intuiia i deducia.
Fiecare din propoziiile eu m ndoiesc, eu cuget i eu exist sunt intuitiv adevrate. n Meditaii
despre filosofia prim, Decartes spune: [...] cntrind ct mai bine lucrurile, e de hotrt, pn la urm, c
propoziia aceasta Eu sunt, eu exist, ori de cte ori e rostit sau conceput cu gndul, este n chip necesar
adevrat. Descartes consider ca intuitiv adevrat propoziia Eu exist, fr a o mai aeza n forma din
Discurs: Cuget, deci exist. n fond, m ndoiesc i cuget presupun tot timpul faptul c Eu m ndoiesc, c Eu
cuget, deci c Eu exist.

List bibliografic
1. ^Descartes i spiritul tiinific modern. Rene Descartes. Discurs despre metod, ed. Academiei Romane, 1990,
pag. 159-160.
2. ^ Dou tratate filozofice, traducere de Constantin Noica, ed. Humanitas, Bucureti, 1992, pag. 251-252.
3. ^ Descartes i spiritul tiinific modern. Rene Descartes. Discurs despre metod, ed. Academiei Romane, 1990,
pag. 159-160.
4. ^ Dou tratate filozofice, traducere de Constantin Noica, ed. Humanitas, Bucureti, 1992, pag. 251-252.
5. https://de.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Descartes
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cogito_ergo_sum
7. http://www.e-scoala.ro/referate/filosofie_descartes2.html