Pictorul primaverii

Pensula lui e deja uda, pentru ca pictorul s-a

decis ca la inceputul lunii sa schimbe
anotimpurile. Iarna durase deja prea mult iar
zapada dainuia pe pamant. Pictorul e omul ce
poate schimba cursul vremii, ce isi poate
descrie viitorul si care e prieten cu timpul.
A inmuiat pensula in vopseaua verde si a
inviorat natura. A inceput sa deseneze ca un
mare artist copacii ce i-a impodobit cu
mugurasi si cu miscari delicate a pictat ghioceii
ce razbeau dintre firicelele de zapada. A
alungat norii de pe cer, iar cu galben a schitat
soarele ce avea sa supravegheze natura si sa
mangaie petalele florilor. El a parfumat aerul cu
mireasma lalelelor colorate carora le deschidea
petalele una cate una. Aceleasi gesturi de
fiecare data, aceleasi miscari si aceleasi culori
impodobeau natura. Din cand in cand se mai
intorcea si mai punea cate o pata de culoare,
un rosu aprins in amurgul rece ce imblanzea
vantul primavaratic, care spre seara, incepea
sa sufle nemilos. Asa era in fiecare zi, dar cu
cat orele se scurgeau, cu cat bataile ceasului
se inteteau, el vroia sa faca natura de vis. Se
incalzea din ce in ce mai mult afara iar culorile
calde erau tot mai prezente in tabloul de
primavara. Era o armonie perfecta in natura,
firele smaraldii ale ierbii cresteau mai repede
iar florile roz ale copacilor erau admirate de
toti, mai ales de el, de pictorul primaverii.

In fiecare dimineata el invaluie totul intr-un

abur cetos pentru a putea picta mai bine
mugurii in copaci si gazele pe iarba. Mai aduce
din cand in cand pe tablou cate un zambet
inocent de copil si cate o raza de soare ce-i
mangaie fata. Mai strecoara cate-o picatura de
roua pe frunzele reci ale trandafirilor, carora le
pune culorii calde.. rosul ce-i atrage privirea..
Cu aceleasi gesturi picteaza mereu, cu
aceeasi pasiune si cu aceeasi modestie. Stie sa
schimbe anotimpurile, stie sa stearga amintirile
neplacute, e un adevarat artist. E el, pictorul
primaverii...