Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Una dintre problemele fundamentale ale credinlei cregtine in general qi a celei ortodoxe in
special este cunoagterea lui Dumnezeu ca jintd qi finalitate a efortului uman spre viala veqnic6,
conform spuselor SfAntului Evanghelist Ioan: ,,Aceasta este viala veqnic[: SI Te cunoascd pe Tine,
singurul Dumnezeu adevira| gi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis'(Ioan 17. 3).
Cunoaqterea lui Dumnezeu a constituit gi va constitui pentru totdeauna cel mai inalt pisc al
frdmfintirilor gi cdutdrii umane, iar Sfinlii P[rin!i, in dorul lor nestins c6tre Dumnezeu\ a\ incercat
aproape fiecare in parte gi toli laolalt[ sd descopere gi apoi sd facd cunoscute tuturor, mijloacele
realizitrii acestui lel uman.
Astfel, in Vialu lui Moise, Sfdntul Grigorie de Nyssa ne prezintf, prin Moise, inaintdnd pe
Muntele Sinai, chipul omului credincios, care urcd neincetat in cunoagterea lui Dumnezeu'
Trebuie precizatc6, Cunoagterea lui Dumnezeu de citre om, nu-i este necesard lui Dumnezeu,
ci omului credincios, dornic sd-L cunoascd pe Acela, care din iubire l-a creat gi tot din iubire s-a
intrupat,,pentru ca celce crede intr-insul sd nu piar[, ci s6 aib6 via[d veqnic6".
Aceast[ cunoagtere ins[, nu este simpli qi nici lipsitd de riscuri, dacf, in metodele pe care le
folosim, nu {inem cont, in primul r6nd, de posibilitdlile intelectuale modeste ale omului, iar in al doilea
rdnd. de riscurile ce comportl abordarea unor mijloace neadecvate cunoaqterii lui Dumnezeu, dacd nu
{inem cont de cele afirmate qi experiate antinomic de Sfin1ii Pf,rin{i, gi anume c5 Dumnezeu este
,,cognoscibil dar gi ,,necognoscibil" este ,,comunicabil, dar gi ,,incomunicabil, are ,,multe nume" dar
este gi
Aceste aspecte ale cunoagterii lui Dumnezeu se intemeiazd chiar pe Sf6nta Scripturd, care pe
de o parte spune c5: ,,Fa{a Mea insl nu vei putea s-o vezi, cdci nu poate vedea omul fala Mea gi sd
trdiascd"(legire, 33, 20), sau ,, p0 Dumnezeu nimeni nu L-a vdzut vreodati"(Ioan 1, l8), iar pe de altd
parte, in Fiul Sdu, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea cunoaqterii celei mai presus de fire ,,Fiul Cel UnulNdscut, Care este in Sdnul Tatdlui, Acela L-a ldcut cunoscut", sau ,,Cel ce M-a vizut pe Mine a vdzut
pe Tat51"(loan 14, 9).
Prin textele de mai sus, Sffinta Scriptur[ ne confirmd invdldtura antinomicd a Sfinfilor P[rin!i,
cunoscut, dar gi posibilitatea cunoagterii lui Dumnezeu, dar aceasta numai,
cd Dumnezeu nu poate
in, qi prin Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, intrupat. Prin urrnare, posibilitatea, dar gi garunlia
fi
cunoaqterii
lui Dumnezeu,
se fundamenteazdpe intruparea
lume.
Ceea ce este foarte important de precizat este faptul cd efortul omului de cunoagtere a lui
Dumnezeu are ca drept finalitate, desivdrqirea sa.
naturall
supranaturall
Citind cu ochii sufletului in cartea Crealiei, descifr[m cd existd un Creator atotdnlelept qi
atotputernic al lumii. ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu qi facerea mdinilor Lui o vestegte tdria",
spune psalmistul (Ps.18,1), iar Sfdntul Apostol Pavel zice: ,,Cele nevdzute ale lui Dumnezeu se v[d de
la facerea lumii, in{elegdndu-se din ldpturi, adicl veqnica Lui putere gi dumnezeire" (Rom. I, 20)
1. Cunoagterea
gi
Dar cunogtinla despre Dumnezeu dobdnditl din Revelalia natural[ este incompletI, neclard gi
nesigur[. De aceea, Dumnezeu ne-a invrednicit de o descoperire mai completd, mai directb qimai
sigur6 a Sa, adicd Revelalia supranaturald a Vechiului qi Noului Testament. Ea fereqte pe om sI
confunde pe Dumnezeu cu natura. Omul cunoagte cu ajutorul ei, ci existd un Dumnezeu deosebit de
naturS, un Dumnezeu personal care are o voie pe care gi-o face cunoscuti in mod direct prin cuvdntul
Sdu. Revelalia aceasta s-a fEcut prin prooroci gi a culminat in Iisus Hristos, in care Dumnezeu ne-a
venit pentru totdeauna in cea mai mare apropiere (Evrei I, 1).
Acestei Revelalii supranaturale ii corespunde in om un organ, de asemenea supranatural.
Acesta este credinfa, pe care o produce Dumnezeu prin Duhul Sfdnt, folosind gi puterea naturalS de
incredere gi de dreapti judecatl a omului. Primind Revela[ia supranaturalI prin credinld, omul cap[tl
o cunogtin{E mai complet[ gi intru totul sigurd despre Dumnezeu gi despre voia Lui, iar dac6
inainteazl intr-o via{6 tot mai cur6{itd de patimi, tot mai virtuoasS, ajunge prin puterea Duhului Sf0nt
gi la o experienli a celor dumnezeiegti, care ne-au fost aduse de M0ntuitorul Iisus Hristos.Dupi
invdldtura ortodoxd, Dumnezeu este, pe de o parte, cognoscibil, iar pe de alt[ parte, necognoscibil. E
cognoscibil dupd lucr[rile sau energiile lui, prin care a creat, proniazd Si m6ntuieqte lumea qi e
necognoscibil gi cu totul transcendent dupd fiin{a Sa. Prin aceasta se impacl expresiile aparent
contradictorii ale Sfintei Scripturi, care afirm6 pe de o parte cd Dumnezeu ,,locuiegte in lumina
neapropiatl gi nu L-a vdzut nimeni dintre oameni, nici poate s6-L vad6" (I Tim.VI, 16), iar pe de altS
parte cd ,,Cuvdntul trup s-a Idcut gi am vdzut slava Lui, slav[ ca a unuia ndscut din Tatdl, plin de dar
qi de adev[r" (Ioan I, 14).
Aqa se explicd cd Sfinlii Pdrinli, pe de o parte, dau lui Dumnezeu o mullime de numiri gi-I
spun ,,Cel cu multe nume" (rofuurovupoO, iar pe de alti parte declar[ ci nu I se potriveqte nici un
nume gi-I spun ,,Cel frrd nume" (crvrrlvupoO. Prima numire se referd la lucririle Lui, care sunt multe
qi variate qi din aceastd cauzd Dumnezeu este cu multe nume. A doua numire se referd la fiinla lui
Dumnezeu, care rdm6ne necunoscut6. C6nd Dionisie Areopagitul se ocupd de lucrdrile dumnezeieqti,
scrie o carte intreagd ,,Despre numirile divine", iar cdnd se ocupf, cu fiin{a dumnezeiascS, scrie o altd
carte: ,,Teologia mistic6", in care aratd cd lui Dumnezei nu I se potriveqte nici un nume, nici un
atribut.
Astfel, pe de o parte spunem c[ Dumnezeu e existent[, via!f,, bundtate, etc., ca cel ce face
prin lucrgdrile Lui toate acestea, pe de alta ci nu e viat6, nu e bundtate, nu e existen!6, nu ca unul ce
nu are acestea, ci ca unul ce e mai presus de toate acestea. Deci altemdm teologia catafaticd sau
afirmativd cu cea apofaticd sau negativS.
Lucrf,rile lui Dumnezeu le cunoagtem fie din considerarea ralionali a aspectelor crealiei, care
sunt tot atdtea rezultate ale lucrdrilor lui Dumnezeu, fie prin credin!6, fie din trdirea lor, ca de pildd din
trdirea harului, care e lucrare dumnezeiascd, sau din vederea luminii dumnezeieqti, care de asemenea e
lucrare dumnezeiasc6.
Vederea deplind a lui Dumnezeu o vom avea in viata viitoare, dar experienla lucrurilor
dumnezeieqti se face de aici, printr-o via{6 induhovnicitd. lmportant este faptul cd Ortodoxia este
singura Bisericd ce afirmd posibilitatea unui progres in cunoagterea lui Dumnezeu care are ca scop
prefacerea chipului lui Dumnezeu din om in asemdnare cu Dumnezeu.
intrucdt, spre deosebire de catolicism, ortodoxia afirmd c[ fiinla divini nu poate fi vdzutd
niciodatd, iar vederea luminii dumnezeiegti nu poate fi cuprinsi in concepte ralionale, ea accentuiazd
mai mult apofatismul sau necunoa$terea lui Dumnezeu, adici cunoagterea Lui prin puterea Duhului
dumnezeiesc, care e cunoaqtere experiementalS, supraralionalE gi negrditS,
conqtiinla
cd
accentuiazd mai
experienla mistic6".
Dar dacd adevdrul dogmelor se sesizeazd
doar ca
noul
cuiva
prin
in
la
celor de sus".
De la credinla ini1ial6, la credinla trainicd se trece prin urm6toarele trepte:
- Cur6lirea de patimi, sau dobdndirea virtulilor ;
- Iubirea ca virtute culminantS, sau totalitatea virtulilor ;
Aceasta e experiatd
de Sfinlii Pdrinli
spiritului.
36
Dumnezeu ralionald sau catafaticd gi una apofaticd sau negr[itd"4e, cu precizarea c6: ,,cea din urmd e
superioard celei dint6i, complet6ndu-o pe aceea"50.
in ceea ce privegte rela{ia dintre cele doui moduri de cunoagtere a lui Dumnezeu, pdrintele
Stdniloae, constati mai multe aspecte gi anume:
Prin nici una din cele doud forme de cunoaqtere nu se poate cunoagte Dumnezeu in fiin1a Sa.
Prin cea ra{ionall il cunoagtem pe Dumnezeu in calitatea Sa de cauzdcreatoare qi proniatoare a lumii,
prin cea de a doua ins6, putem avea o experienld directi a prezenfei Lui tainice, care depdqegte simpla
cunoa$tere a Lui de cauzd creatoare. A doua formi se numegte apofaticS, pentru cdprezen\a tainic6 a
depSgegte
ralional[ (catafaticd), chiar dacd ceea ce se spune prin ea despre Dumnezeu nu este intru totul adecvat,
dar nici nu spune ceva contrar despre Dumnezeu. Ceea ce afirm[ cunoaqterea rafionalE in mod teoretic,
trebuie pus in practicd, ad6ncit sau experiat, prin cea apofaticS. Aceasta cu atdt mai mult cu cAt,
atributele lui Dumnezeu, spre exemplu, infinitatea, atotinlelepciunea, atotputemicia sau iubirea lui
Dumnezeu, nu trebuie sI rdmdnd numai noJiuni intelectuale, ci ele pot fi experiate in mod direct. ,,in
actul cunoaqterii apofatice, subiectul uman trdieqte in mod real un fel de scufundare in infinitatea lui
Dumnezeu, in atotputemicia Lui, in iubirea Lui. Prin cunoagterea apofatici nu numai qtie c[
Dumnezeu e infinit, atotputernic, etc., ci giexperiazi aceasta"52.
Prin urmare, cele dou6 feluri de cunoagtere nici nu se contrazic, nici nu se exclud una pe alta,
ci se completeazd reciproc, sau mai corect spus, cea apofaticd o completeazdpe cea catafaticd, fiind
superioar6 acesteia.
Un alt aspect legat de raportul dintre cele dou[ cunoaqteri, ar fi cd in timp ce cunoaqterea
afirmativ ralionald e legat[ insd totdeauna de lume, Dumnezev fiind cauza ultiml a lumii, in
cunoa$terea apofaticI, pentru cE sufletul este absorbit de sesizarea prezenlei lui Dumnezeu, i-a ftcut pe
sfin{ii plrinli sd vorbeascd de o uitare a lumii in cursul acestui act.53
AltE deosebire intre cunoagterea apofatic[ gi cea catafaticd, sesizatd de pdrintele Dumitru
Stdniloae, este cI prin cunoagterea apofaticI, subiectul uman triiegte prezenla lui Dumnezeu intr-un
mod mai presant ca persoani, cu toate cI inlelegea lui Dumnezeu ca persoani nu este exclusd nici in
cunoagterea afirmativ-ralionald, dar aici taina Persoanei Lui nu i se dezvdluie atdt de accentuat, de
profund qi de presant. Aceasta pentru cI in ambele situalii, cunoa$terea lui Dumnezeu ca Persoan[, ne
este mijlociti de Revelalia supranaturali. Fdri revelalia supranatural6, chiar gi cunoagterea apofaticd,
poate experia prezen\a negriitd a lui Dumnezev, ca un addnc impersonal. ,,De aceea nu trebuie sd
deosebim cunoagterea apofaticd de cea afirmativ-ralionald prin faptul c[ cea dint0i ar fi o cunoaqtere
supranaturali revelati, iar a doua cunoagtere pur naturald. Amdndou[ au la bazd Revelafia
supranaturald, c6nd e o cunoagtere a lui Dumnezeu ca persoanA5a.
Un ultim aspect, constatat de pdrintele Stdniloae, in relalia dintre cele doul moduri de
cunoa$tere, este esenlial, in sensul cI ,,pe mdsurd ce un om progreseaz[ intr-o via]6 duhovniceascS,
cunoaqterea intelectuald despre Dumnezeu din lume - in calitate de Creator gi Proniator al ei - se
ae
Pr.prof'. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmaticd Ortodox[, pentru Institutele teologice, vol.
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romdne, Bucuregti, 1978, p. I 13.
tt'Ibidem
5tlbidem
52
Ibidem, p.114
Ibidem, p. 115
5o
lbidem, p. I l5- I l6
53
37
imbib6 de contemplarea Lui directd mai bogat[, adicd de cunoagterea apofatic6ss. Acest aspect este
sesizat qi de Sfdntut Grigorie de Nyssa in Viala lui Moise: ,,Cel ce voieqte sd se apropie de inlelegerea
celor inalte trebuie s6-qi curdleascd mai inainte felul de via!6 de toati migcarea simpalS gi animalic[,
s6-gi spele cugetarea de orice p[rere n6scuti din vreo obignui1d..."56 CAci, ,,numai dupd ce s-a curilit
astfel, s[ indrazneasci sd se apropie de munte. Cdci cu adevdrat munte indllat pieptiq este cunoaqterea
lui Dumnezeu".57
Prin urmare, dacl pentru cunoagterea catafatici se foloseqte in mod exclusiv raJiunea, in cea
apofatic6, pe l6ng[ raliune, este necesard trdirea, sau curdlirea de patimi. in acest sens, cunoaqterea
apofaticd nu este ira[ional[ sau negativ intelectuali ci suprara{iona16, a$a cum persoana este
supraralionald, ca subiect al rafiunii, al unei vieli care iqi are totdeauna un sens.t* De aceea, sco!6nd in
relief rolul curilirii de patimi in cunoaqterea apofatic[, pirintele Dumitru Stiniloae, conchide
simfiri acute a pdcdtoqeniei qi a
,,necesitatea curi{irii de pasiuni pentru aceast[ cunoagtere, sau a unei
insuficienlei proprii, aratd gi ea cd aceasti cunoagtere nu este o cunoagtere negativi intelectuald, cum a
fost in{eleas[ in Apus, adic6 o simpla negare a unor afirmiri ralionale despre Dumnezeu. Ci e vorba de
o cunoa$tere prin experien!f,. De altfel pirinlii rdsdriteni numesc aceastd apropiere de Dumnezeu mai
mult unire dec6t cunoagtere"5e.
3. Relafia dintre cunoagterea rafionali qi cea apofaticl
prin cunoagterea apofaticd noi ne ddm seama de infinitatea lui Dumnezeu, dar aceasta nu se
identific6 nici cu esenta lumii, nici cu esenla spiritului uman, pentru cd Dumnezeu, izvorul infinitAlii,
Dumnezeu reiese din faptul ci este necreat, pe c6nd lumea 9i
spiritul uman sunt create. Transcendenla Sa este asiguratd de caracterul Sdu de Persoani, capabili s6
fie deasupra unei infinit61i care nu e ea insdgi persoan6.60 Prin urmare ,,numai Persoana transcendentd
lui
Lui.
Spre deosebire de aceasti conceplie a sfinlilor pf,rinli, unele sisteme filosofice, considerau cI
pot cunoaqte divinitatea in esenld ei. Astfel, neoplatonismul considera esenta lumii sau a sufletului
omenesc identice cu divinitatea gi prin urrnare, Dumnezeu poate fi cunoscut in esenfa Sa. Plec6nd de la
aceeaqi conceplie, qi eunomeii iqi intemeiau pretenlia cE pot cunoaqte exact
Depdqind aceste conceplii filosofice, qi spre deosebire de alli teologi risdriteni,63 p[rintele
Dumitru Stdniloae, precizeazd c6, ,,cunoagterea apofatici cregtinS implicd at6t o cobor6re a lui
Dumnezeu la capacitatea omului de a-L sesiza, cdt qi transcendenla Lui. Dumnezeu se coboar[ prin
s5
lbidem, p. 116
56
Sfantul Grigorie de Nyssa, Despre viala lui Moise, in PSB 29, trad. De Pr.prof.D.StAniloae 9i pr. Ioan Buga, note de
pr.prof.D.Staniloae, indice de pr. Ioan Buga, editura Institutului Biblic qi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romdne, Bucuregti, 1982, p.
T1
"58 Ibidem.
l9
5e
lbidem, p. l20
60
lbidem, p. l2.l
n'
62
63
Ibidem.
Ibidenr, p.121-122.
lbidem, nota 7 , p.
122
3g
energiile Lui. Caracterul Lui de Persoan[ asigurf, transcende]a Lui. Persoana Lui asigurd chiar
. ,,,64
rnilnlatea Lul
Datorit[ faptului cd Dumnezeu este Persoand, intre El gi noi se stabilegte un raport de iubire.
lubirea aceasta o experiem nu ca pe o infinitate mereu identicd, ci ca o infinitate cu perspectiva unei
continui nout6{i, ca un ocean de bog[lie mereu noub. Mereu vom inainta in ea qi pe m6surd ce il
cunoagtem pe Dumnezeu, de aceea vom dori sI-L cunoagtem gi mai mult, din ce-L iubim mai mult, ne
stimuleazl la gi mai multd iubire6s. Dar, din aceastd bogi{ie, mereu noud pe oare o sesizSm, exist6 un
izvor al ei, care nu intri in raza experien(ei noastre.
Prin urmare, se poate constata ,,cd existd doud apofatisme: apofatismul a ceea ce se experiaz[, dar nu
se poate defini gi apofatismul a ceea ce nu se poate nici m6car experia. Ele sunt simultane. Fiinla
divin6, care r[m6ne dincolo de experienla noastrf,, dar pe care totuqi o simfim ca izvor, subzistd in
persoani. Subzistdnd ca persoani, fiinla e sursd vie de energii sau de acte care ni se comunicd"66.
Sfdntul Grigorie de Nyssa, vorbegte de asemenea despre ambele feluri ale cunoaqterii lui
Dumnezeu. uneori diferenliindu-le, alteori imbindndu-le. Dar in mod special vorbegte despre
cunoaqterea apofatic[, pentru ci gi el considerd cE cea catafaticd sau afirmativ-rafional6, este cuprinsd
in cea apofaticE.
Despre cunoa$terea ra{ionali vorbegte in Marele cuvdnt catehetic, in special in primele doud
capitole, iar despre cea apofaticb vorbegte in Viala lui Moise. Totugi, qi el scoate in evidenld faptul ci
la cunoagterea apofaticd putem ajunge doar prin curdlirea sufleteasci.
Plecdnd de la inv6!6tura Sfdntului Grigorie de Nyssa, prezentatd in Viafa lui Moise, pdrintele
profesor Stiniloae, afirmI c6, cunoagterea lui Dumnezeu are un caracter paradoxal: pe m[surf, ce se
inal16 cineva in cunoa$terea Lui, se inal1[ in inlelegerea tainei Lui de neinleles. ,,in aceasta std
adev[rata cunoagtere a Celui cdutat, in a cunoaqte aceea c5 nu cunoagte. Cici Cel cdutat e deasupra
oricdrei cunoagteri, inconjurat din toate
p[(ile
de neinlelegere"67
cii - afirmativi
existi posibilitatea ca toli credincioqii s6-L cunoasci pe Dumnezeu in imprejurdrile concrete ale vieiii.
Acest mod concret de cunoagtere il numegte Sf. Maxim M6rturisitorul pronie gi judecatd. il cunoagtem
pe Dumnezeu prin apelul pe care El ni-l face in diferite imprejurdri, in necazurile sau incercirile care
vin asupra noastrd cu voia sau fdrd voia noastr6, in insuccesele, in bolile proprii, in mustririle
congtiinlei etc. E o cunoa$tere a lui Dumnezeu care ne sensibilizeazdmai direct fa[6 de Dumnezeu gi
care ne ajutd la gSsirea unui drum propriu de manifestare a credinlei. indeosebi imprejuririle grele
produc in noi o sensibilizare mai acuti, o subliere a fiinfei noastre pentru viala religioas[. Ele fac
sufletul mai sensibil pentru prezen\a lui Dumnezeu: "intru necazul meu cdtre Domnul am strigat gi m-a
auzit" (Psalmul I 19,1).
Dumnezeu ni se face cunoscut in toate suferin{ele noastre, daci cdutdm sd vedem qi greqelile
noastre. Sf. Nicodim Aghioritul afirmi cf, "Dumnezeu folosegte mijloace de constrdngere gi smerenie
c0nd omul incepe a se increde in sine".
ln
64
lbidem, p. t22
t" lbidem
66
Ibidem, 123
1or.
Avdnd sdditi incS de la creare vocalia spre perfeclionare gi des6vdrqire, omul a incercat din
totdeauna gi chiar in toate sectoarele de activitate s5 atingl perfecfiunea. Aceasta cu atdt mai mult in
domeniul vielii spirituale, unde omul, fiind creat dup[ chipul lui Dumnezeu tinde spre desdvdrgire, spre
asemf,narea cu Creatorul s[u: ,,Omul tinde spre o realitate personal[ infinitd (adicd Dumnezeu)
superioar[ lui, din care sd se poati hrlni la infinit, fbr[ si poat[ dispune de ea, date fiind posibilitnlile
lor,
nu al credinciogilor"6e.
Omul, creat de Dumnezeu dupd chipul Sdu, a primit ca !int[ a vie]ii sale pdmdntegti, putinla
de asemdnare cu Dumnezeu, iar asemdnarea cu Dumnezeu, ca lintd a vielii umane, a fost definitl de
Sfinlii Pdrinfi ca desSv6rqire, perfecliune moral6, sfinlenie sau chiar indumnezeire. indumnezeirea
fi losofi
omului fiind socotiti de Sfdntul Atanasie cel Mare chiar scopul intrupdrii Fiului lui Dumnezeu, iar
printre ciile atingerii acestui deziderat duhovnicesc se numdrd ,,isihia" pe care Sffintul Grigorie
Palama o socoteqte a fr ,,atta artelor"70.
Referindu-se la starea de desdvArgire pe care o poate atinge omul printr-un continuu progres
duhovnicesc, la unirea lui cu Dumnezeu, la imp6rtIgirea de El, qi despre fericirea vederii Lui, Sfbnta
Scripturd vorbeqte in mod antinomic.
Astfel, pe de o parte, cregtinii sunt destinali si devind ,,p[rtaqi ai firii dumnezeieqti" (II Petru
1, 4); celor ce implinesc poruncile lui Dumnezeu, M6ntuitorul le fbgdduiegte ci se va sillqlui
impreun[ cu Tat6l in ei: ,,Dacd Md iubeqte cineva, va pdzi cuv6ntul Meu, qi Tatil Meu il va iubi, gi
vom veni la el gi vom face locaq la ei" (Ioan 4, 23), iar ,,cei curali cu inima vor vedea pe
Dumnezeu"(Matei 5, 8).
Pe de alt[ parte, pe Dumnezeu nimeni nu L-a vdzut vreodatd, nici nu poate sd-L vad6: ,,Fa!a
Mea ins6 nu vei putea s-o vezi, cd nu poate vedea omul fala Mea gi s5 tr6iasc6" (legire, 33,20);,,Cel
68
Pr.prot'.dr.Dumitru Stdniloae, Teologia dogmaticd ortodoxd, EIBMBOR, vol. Bucureqti , 7996, pag.74
Teologia Dogmatic6 9i Simbolicd, vol.l, EIBMOB, Bucureqti, 1958,p.324
'o Sfantul Grigorie Palama, Pentru cei care se linigtesc cu sfinlenie, in Filocalia romAneascd, EIBMBOR, BucureEti 1977,
6e
vol.7, p.224
40
tn ceea ce priveqte pe SfAntul Prooroc Ioan, cel care a avut menirea sd pregSteasc[ calea
venirii in lume a Fiului lui Dumnezeu gi sI-L arate lumii, el de mic copil s-a retras in pustie gi a stat
acolo in liniqte qi in permanentd rugdciune cdtre Dumnezeu, pdnd in zita ardtdrti lui c[tre Israel (cf.
Luca 1,76-80).
Dar, dovada cea mai concludentd a unirii omului cu Dumnezeu pe aceastd cale, ne-a ar[tat-o
insugi M6ntuitorul Iisus Hristos. Aceasta se vede din faptul cd Fiul lui Dumnezeu, degi de multe ori era
inconjurat de mullime, mergea adesea in munli sau in locuri retrase spre a se ruga (cf. Luca 5, 16) qi nu
pentru cd ar fi avut nevoie El insugi de rugdciune, ci pentru a ne da noul pild[ de rug[ciune gi modul
de a ne ruga.
Apoi, Sfdntul Apostol Petru, cel care L-a cunoscut in mod nemijlocit pe Fiul lui Dumnezeu,
vorbegte lIri nici o indoiali de posibilitatea unirii reale a omului cu Dumnezeu (cf. II Petru 1, 4).
De asemenea, ins[gi revela{ia Sfintei Treimi nu este numai temelia intregii teologii, dar qi
piscul cel mai inalt spre care tinde omul in demersul sdu duhovnicesc. Plec6nd de la acest aspect,
Vladimir Lossky susline ci ,,teologia trinitarl este, o teologie a unirii, o teologie mistici cerdnd trf,ire,
care presupune o cale de schimb[ri progresive ale naturii create, o impirtigire din ce in ce mai intimf, a
persoanei omeneqti cu Dumnezeul-Treime"71.
Vladimir Lossky, Teologia misticd a Bisericii de R6s6rit, traducere, studiu introductiv gi note de Pr.Vasile R6duc6,
E,ditura Anastasia, Bucuregti 1990, p.97
"
41
il
ei"
(Ioan 4,23),
Aceste cuvinte rostite de M6ntuitorul lisus Hristos prin gura apostolului teolog, au constituit
punctul de plecare gi sensul vie{ii cregtine pentru cei mai mari sfinli qi in acelagi timp teologi ai
Bisericii noastre.
in demersul nostru de faJi nu-i vom putea prezenta pe to{i, ci vom face referire la c6liva dintre
ei care au constituit atunci gi acum repere teologice, atdt prin viafa lor duhovniceascd cdt qi prin
teologia 1or. Astfel vom prezenta pe cei trei mari teologi ierarhi, Vasile, Grigorie gi loan, pe Sfhntul
Atanasie cel Mare, pe Sfdntul Maxim Mdrturisitoul, pe Sfhntul Dionisie Areopagitul gi pe cel ce a
sintetizat teologia tuturor, Sfhntul Ioan Damaschinul.
Ca o dovadi de necontestat c[ Sfdntul Grigorie Palama a teologhisit in acelagi spirit cu Sfinlii
Trei Ierarhi o constituie faptul ci SfAntul Grigorie Palama, pentru a-gi susline punctele sale de vedere,
face mereu trimitere la teologia celor trei ierarhi, gi chiar alli Sfinli Pdrinli, cit6nd din abundenlE din
scrierile lor. De aceea, din aceastd perspectivd este impropriu spus ,,teologia palamitd" sau ,,teologia
Sfdntului Grigorie Palama", ci corect ar fi, aqa cum susline Hierotheos, mitropolit de Nafpaktos
,,teologia Bisericii", intrucdt ,,Teologia Sf6ntului Grigorie Palama este teologia Bisericii qi a celor Trei
Ierarhi, intrucAt cei Trei Ierarhi, ca purtdtori ai Tradiliei, au o viati gi inv6!6turi comune cu cele ale
SfAntului Grigorie, care,la r6ndul sdu, este purtitor gi continuator al Tradiliei Ortodoxe. Vedem acest
lucru limpede atunci cdnd studiem textele Sfbntului Grigorie Palama. El dA permanent citate din
operele celor Trei Ierarhi gi a altor Sfin{i Pdrinli, interpret6ndu-le pe cele autentice"72.
in secolul al Il-lea cei mai importanli autori cregtini care vorbesc despre cunoagterea lui
Dumnezeu sunt Sltntul Teofil al Antiohiei gi Sffintul Irineu de Lion. La amdndoi se gisegte aceeagi
concep{ie eshatologici despre vederea lui Dumnezeu. Teofil al Antiohiei afirmd in Apologiile sale
cdtre Autolic: ,,Astfel Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin cuvdntul Siu gi inlelepciunea Sa,
poate fi cunoscut prin providenfa gi lucrdrile Sale73. Dar, acest mod de cunoa$tere nu are ca efect o
vedere directf, a lui Dumnezeu, ci o permanenti revelare a lui Dumnezeucare se dezviluie caTreime:
Tatdl care este necunoscut Se face cunoscut in lume prin Fiul gi prin Sfdntul Duh .
72
Hierotheos, mitropolit de Nafpaktos, Sfdntul Grigorie Palama Aghioritul, trad. Prof.Paul B6lan, Editura Bunavestire,
Bac[u, 2000, p.383
73
Sf. Teofil al Antiohiei, P. G. 6, col. 1024 - 1036, apud Vladimir Lossky,'oVederea lui Dumnezeu", tradus de Prof.Remus
Rus, Editura Institutului Biblic Ei de Misiune al Bisericii Ortodoxe RomAne, Bucuregti, 1995, p.27
42
t
Acelagi mod de a-L vedea pe Dumnezeu il intdlnim qi la Sfbntul lrineu. in demersul omului de
a-L vedea pe Dumnezeu, Sfdntul Irineu distinge trei etape ale vederii: prima - profetic[, se realizeazd
prin Sf6ntul Duh; a doua - invierii se realizeazri prin Fiul qi a treia a Tatdlui se implinegte in impdralia
cerurilor. Duhul il pregdtegte pe om in Fiul lui Dumnezeu; Fiul ii aduce Tatdlui, Tat[l ii diruieqte
nestric6ciunea
vielii
ci il
poate vedea pe
DumnezeuTa.
sd
cregtine. Clement din Alexandria vorbeqte despre un proces intelectual care sfhrgeqte cu contempla{ia.
in conceplia sa existi un mod negativ sau apofatic de cunoagtere a lui Dumnezeu, idee care a fost
Dumnezeu
reluat6 mai t6rziu de Plotin. Clement se menline pe un plan intelectual, propundnd ideea cd
s5
este cunoscut prin ceea ce nu este, deqi inainte de a ajunge la aceastE cunoagtere negativd trebuie
a-L
dob6ndi dupd aceea, ,,prin sfinlenie" abisul Tat61ui75. Pentru Clement Jinta creqtin[ este de
intelectuala a
cunoagte pe Dumnezeu angaj6nd in aceasta cunoagtere aproape in exclusivitate facultatea
omului gi duc6ndu-l la fericirea vegnic6.
pentru a
Sfin1ii p6rinli din secolul al IV-lea au avut o reaclie violenti impotriva lui Eunomiu
evita intelectualismul in ceea ce privegte cunoaqterea lui Dumnezeu. Sfdntul Vasile cel Mare, unul
o
dintre cei mai mari capadocieni, considerd cd intreaga vedere a lui Dumnezeu este o vedere trinitara,
qi
vedere a Duhului Sf6nt prin Fiul indreptatd spre Tatil. El vorbeqte despre energiile divine despre
fiin{a lui Dumnezeu care ramdne inaccesibil6 pe cind lucrSrile sau energiile sunt cele care pot fi
C[ci
cunoscute: ,,Noi 1l cunoagtem de Dumnezeu prin energiile Sale, fdrS si ne apropiem de fiin{a Sa.
dacd aceste energii coboard pdn6 la noi firea Sa rdmdne inaccesibil6"76. Acest text este foarte
reprezentativ pentru distinclia dintre fiin16 gi energie. incercdnd s6-l combatf, pe Eunomiu, care
considera cd energia este prezenti ca voin![ acordatd Fiului qi are un efect creat, Sfhntul Vasile cel
Mare afirma caracterul obiectiv al numelor divine prin care se exprimd o anumitE noliune despre
Dumnezeu ftrd a-l fi inleleasd fiinla Sa'
Sfdntul Grigorie de Nyssa a participat gi el la controversa eunomiand 9i crede cd nu putem
ajunge la cunoagterea esen{elor. Cei trei capadocieni afirmI rolul activ al gdndirii aplicatd cunoaqterii
lui Dumnezeu, dar fiecare o folosegte in mod diferit. in cartea sa,,Via!a lui Moise", Sfdntul Grigorie de
Nyssa vorbegte despre cunoa$terea lui Dumnezeu ca un urcug neincetat.
Sf6ntul Grigorie de Nazianz a fost mereu atras de contemplalie 9i este de pdrere cda-L vedea
Omul nu poate cunoaqte fiinla lui Dumnezeu dar ceea ce poate cunoa$te este bunitatea Lui:
,,$i prin acest mod, zice Sf6ntul Grigorie, omul vede pe Dumnezeu ajungdnd pe aceastd cale la
p.5l
?'D..
Irin.,
Sldtineanul, "Omul fiin!6 spre indumnezeire", Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2000, p. 83
43
cuno$tintra bundtdtrii, nu a
cea
Toli Sfin1ii Pirinli sunt de acord cd fiin{a lui Dumnezeu este incognoscibild, Dumnezeu
putdnd fi cunoscut prin lucrdrile sau energiile Sale. Gdndirea Sfinlilor P[rinli din secolul al IV-lea
marcheazd un pas decisiv in transformarea ueqtin[ a elinismului alexandrin al luiClement qi Origen.
Astfel, Sf6ntul Atanasie cel Mare a fost primul care a vorbit in mod direct despre
indumnezeirea omului ,,CEci El s-a intrupat, ca noi s5 fim indumnezeili"Te, stare la care sunt chemati
toli oamenii. Prin intrupare, Logosul va deveni principiul vielii celei noi, adic6 comuniunea cu
Dumnezeu in Cuvdntul intrupat, in Hristos Cel care a invins p6catul gi moartea comunicdnd firii create
premisele nestric[ciunii gi indumn ezeireaviitoare8o.
in lucrdrile
sale,
in special in
Scrisoare
cdtre
teologie, Sfbntul Grigorie de Nazianz s-a dedicat aproape in totalitate contempldrii Sfintei Treimi.
Dup[ el, impirSlia lui Dumnezeu este contemplare a treimii, unirea cu Dumnezeu dep[geqte gnoza".
Cu Dionisie Areopagitul, teologia cunoagterii qi vederii lui Dumnezeu face un pas in fa{6. La
el, distincJia dintre fiinla incognoscibili gi energiile divine, schilata prima oari de Sfdntul Vasile cel
Mare qi SfAntul Grigorie de Nyssa capdtil contur in lucrarea ,,Despre numele divine". Astfel prin
numele pe care le d[m lui Dumnezeu de: Via{6, Fiinld, inlelepciune, etc., noi numim nu fiinla lui
Dumnezeu, ci lucrf,rile sale. ,,Numindu-L Dumnezeu, Via!6, FiintS, noi vrem s6 spunem puterile
indumnezeitoare, dltdtoare de via16, ddt[toare de fiin{6 prin care Dumnezeu se comunici in timp ce
r[mdne incomunicabil in natura Sa gi se face cunoscut in timp ce rdmdne necunoscut in esenla Sa83"
Aceast6 distinc{ie
ftcuti
Unul dintre cel mai des Sfinte Pdrinte citat de cdtre Sfdntul Grigorie Palama, Sfdntul Maxim
Mdrturisitorul are gi el aceeaqi pirere cd Dumnezeu poate fi cunoscut dupi energie, iar dupd fiin{6
rdm6ne necunoscut. ,,in pragul cunoaqterii lui Dumnezeu, nu cduta s6-I cunogti fiin{a; spiritul uman nu
poate dobdndi o astfel de cunoaqtere; nimeni nu o cunoa$te dec6t Dumnezeu. insd ia in considerare in
mod deplin atributele Sale, de exemplu veqnicia Sa, infinitatea Sa, invizibilitatea Sa, bunf,tatea Sa,
inlelepciunea Sa, puterea Sa care creeazd, guverneazd gi judecd toate fiinlele" sau ,,Cel ce dupi fiin!6 e
tuturor neimpSrtdgibil, chip, nu iese cdtugi de pulin din ascunzimea cea dupd fiin15"84.
Sfldntul loan Damaschin, iqi incepe expunerea ,,Credinfei ortodoxe" prin a afirma categoric
natura incognoscibilS a lui Dumnezeu: ,,Nici oamenii, nici puterile ceregti, nici heruvimii gi serafimii
nu il cunosc pe Dumnezeu in alt mod dec6t prin revelaliile Sale. in firea Sa El este deasupra fiinlei
doar in mod apofatic, prin negalii. Ceea ce putem spune despre Dumnezeu in mod afirmativ nu indici
firea Sa, ci atributele Sale - ceea ce este aproape de firea Sa8s.
78
St. Grigorie de Nyssa. "La Fericiri", Vl, apud Episcop Irineu Sldtineanul, op. cit., ed. cit., p. 89
'n Slantul Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, PSB vol.15, Despre intruparea Cuvdntului, cap.LIV, p.151
to
Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, p.60
t' Sfantul Vasile cel Mare, Partea a treia, PSB, vol. 12, Epistola 234,p.483
t'vladi.i, Lossky, op.cit., p.69
83
lbidem, p.105
8asf.
Maxim Mirlurisitorul, apud Vladimir Lossky, "Vederea lui Dumnezeu", Ed. cit., p.l 1 I
t'Sf. Ioan Damaschin, "Dogmatica", Editura Scripta, Bucuregti, 1993, p. l5
44
Teologia Sfdntului Grigorie Palama despre energiile divine necreate 9i disputa cu adversarii
sdi.
c6
in r[s6rit, problema referitoare la distinclia dintre fiin!6 gi energiile necreate a fost ridicatS in
lui
secolul al XIV-lea. Sinoadele de la Constantinopol din anii 1341, 1351 qi 1368 au hotdrdt cd fiinla
prin
Dumnezeu ramdne inaccesibila atAt pentru cei fericili c6t gi pentru ingeri, ea fiind observatd
energiile sale necreate.
Doctrina catolic6 a fost formulatd prima dat6 de Toma d'Aquino in ,,Summa contra Gentiles"
qi ,,Summa Teologica". in demersul sdu de a-qi susline pirerea cunoaqterii lui Dumnezeu pe cale
ralional[, Toma d'Aquino citeazd doui mari personalitSli rdsiritene, este vorba despre Sf6ntul loan
Hrisostom qi Dionisie Areopagitul. La cel dintdi, citdndu-i din Omilia a cincisprezecea la Sfhntul Ioan:
Sffintului
,,Nimeni nu L-a vdzut vreodat[ pe Dumnezeu", Toma d'Aquino se intreabd, reprog0ndu-i
P6rinte: ,,Aceasta inseamni ci Dumnezeu nu a fost v[zut de profeli, nici chiar de ingeri qi de
arhangheli. CIci cum poate ceea ce este de naturr[ creatd s5 vadd ceea ce este necreat?86. Celui de al
doilea, i\ citeazd din De divinis nominibus: ,,El nu poate fi cunoscut prin simluri, nici prin inchipuire,
nici prin pdrere, nici prin rafiune, nici prin cunoagtere", 9i ii face acelaqi reprog.t'
Anselm de Canterbury, un alt teolog catolic, este de pdrere ci prin mintea ralionalS se ajunge
la cunoagterea esenlei supreme, Dumnezeu fiind gdsit in interioritate proprie. Aceast[ doctrin[ este
sus{inutd gi de adversarii lui Grigorie Palama: ,,Ce poate fi mai clar dec6t faptul cd mintea ra{ionali cu
c6t incearci cu mai multd rAvnd sd se invele pe sine, cu atdt urci mai cu spor spre cunoalterea Aceluia
gi cu cat neglqeazd mai mult sd se cercetezepe sine, cu atdt mai mult se indeplrteazd de oglindirea
Lui"88. Prin minte se oglindegte chipul celui care nu poate fi vdzut fald. cdtre fa16 pentru c[ are
,,memorie, in{elegere gi iubire fa![ de sine"8e.
Prin urmare, in teologia catolicd raliunea este suficientd pentru cunoa$terea fiinlei divine, 9i
astfel, aceast[ teologie nu face distinclie intre fiin!6 qi energie.
Aceastd problem[ a dus la unele dispute in Rdsdrit pe la jumdtatea secolului al XIV-lea. in
aceastl perioad[ s-a ridicat un mare apdrdtor al acestei probleme Sfdntul Grigorie Palama
Arhiepiscopul Tesalonicului, care intr-un dialog intitulat ,,Theophanes" afirma referitor la distinclia
dintre energii gi fiinla divinS urmdtoarele: ,,Natura dumnezeiasci trebuie si fie numiti in acelaqi timp
neparticipabild qi intr-un anume sens participabil[, ajungem la imp6rt6qirea de natura Lui Dumnezeu
86
"88 Ibidem
8e
Sf.Anselm de Canterbury, Munulogion despre esen(a divinitetii, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1998, p.121
Ibidem, p.122
45
pdstrEm
qi
$i, totu$i, ea rAmane cu totul inaccesibild. Trebuie sd afirm6m pe amdndoud deodatd sd
e0
antinomia lor ca pe un criteriu al slavei !"
Trebuie fbcutf, in Dumnezeu o cu totul alt[ distinclie decdt cea intre persoand qi fiin!6 9i
anume cea intre fiin{a lui Dumnezeu inaccesibild, incognoscibili, necomunicabili 9i energiile
cognoscibile care sunt inseparabile de fiinla lui Dumnezeu.
Datoriti concepliei sale despre energiile divine gi fiin{a lui Dumnezeu, Sfhntul Grigorie gi-a
c6qtigat incd de la inceput o serie de adversari. Unul din cei mai importanli este Varlaam de Calabria
care, cu privin!6 la distinc{ia dintre fiin16 qi energii iqi are fundamentat[ ideea pe douf, postulate
filosofice
a. Postulatul aristotelic
cea a
lui Dumnezeu
se bazeazi pe
perceplia simlurilor;
intreaga controversd varlaamitd are la bazf, aceste doud postulate. Varlaam admitea numai
minlii putinla de a se vedea pe sine gi de a cunoagte pe Dumnezeu. Dar Sfdntul Grigorie Palama
considerd c[ mintea luminat[, cur6!it5 vede in mod real energia necreatd a lui Dumnezeu: ,,Mintea,
iardgi, o declar vdzdtoue de Dumnezeu daci nu privegte ca la un alt ipostas ci pe sine ins69i, 9i in sine,
ca intr-un chip propriu, pe Dumnezeu, cdnd s-a curSfit pe patimi gi de neqtiin{[. $i socoteqti ci sunt de
acord cu tradilia cregtin[ cei ce zic cdvdd astfel ca lumin6 insigi fiinla minlii. Dar aceea qtiu cI mintea
curf,{itf,, luminati gi devenit5 in chip vddit pdrtagd de harul lui Dumnezeu se invredniceqte 9i de alte
vederi tainice gi mai presus de fire"e2.
in cele trei tratate intitulate ,,Contra mesalienilor" Varlaam consideri cd isihaqtii sunt cei care
vid esenla dumnezeiascl acuzdndu-i de mesalianism qi dovedind prin aceastd acuzatie cI nu cunoaqte
lui
despre Dumnezeu: ,,Cdnd se vorbegte despre Dumnezeu gi se intreab[ in ce consti fiinla Lui vremea
este si taci. Dar in ce privegte lucrarea Lui sf6nt6, a cirei cunoagtere se coboari la noi, atunci e vremea
sd vorbeqti qi si te foloseqti de grai, despre puterile ei, sd vestegti minunile ei, s5 istoriseqti faptele
.,,93
el
zis < Eu sunt esenfa> ci <Eu sunt Acela care este) (Ecsod III , 14 ). Deci nu Acela care este provine
din esen[6, ci esenla provine din Acela care este, cici Acela care este cuprinde in El fiinia intreagi "ea.
n0
vol.VII,
e3
Ai
Sf. Gligorie de Nyssa, "in Eccl. VII, 18", apud Episcop lrineu SlStineanul, op. cit. , p.88
ea
Sf. Grigorie Palama, "Tride, III",apud John Meyendorff, op cit., p. 98
16
).
Ca punct de plecare pentru combaterea adversarilor sdi, Sf0ntul Grigorie stabileqte o deosebire
intre energie qi fiin![ care nu rupe unitatea fiinlei divine, pentru cI Dumnezeu este prezent in
intregime in fiin!6 qi in energie resping6nd astfel acuza[ia care i-a fost adus6, aceea de dualism: ,,Se
crede in acelagi Dumnezeu imp6(it gi neimp6(it, unit in imp6(ire gi distinct in unire, neieqit din Sine
in ieqiri gi pururea miqcAndu-Se in nemigcare gi imp[(indu-Se intreg, dupi chipul razei solare"e6.
Dup[ p[rerea lui Varlaam gi Achindin, energiile sunt ori esenla inslqi avdnd calitatea de act
pur, ori produse exterioare ale esen{ei divine adic[ niqte fdpturi. Pentru ei existi fiinfa divind, dar
existau qi efectele fiinlei create ne admildnd insi existenla energiilor divine. Ei cred cd un singur lucru
fiin[a dumnezeiasc[, iar tot ceea ce se deosebeqte de ea este creat.
Sfhntul Grigorie Palama ii r[spunde cI a considera energiile create inseamnd a face fbpturi pe
Tatal, Fiul gi Sf6ntul Duh cSci una este lucrarea celor Trei, citandu-l aici pe Sfdntul Chiril al
Alexandriei carc zice: ,,A face fine de lucrare, a nagte insl de naturl; iar natura gi lucrarea nu sunt
este necreat gi anume
acela$l rucru
..97
sii le di
exemplu
ci
fiinla la Dumnezeu, degi Unul este Dumnezeu la fel altceva este fiinla 9i
altceva lucrarea. De exemplu atunci c6nd Mdntuitorul a spus: ,,Eu qi Tatdl Una suntem" ( Ioan X , 30
), noi trebuie sd ne gAndim la unitatea fiin{ei, tot aga cdnd vorbim cd fiinla gi lucrarea sunt una nu
facem natura - lucrare, ci atdt fiinla cdt gi lucrarea iqi au fiecare notele sale nealterate proprii ei si una
ipostasul gi altceva este
tn ,,Apologie mai extins6" Sfhntul Grigorie Palama ii face sd inleleagi ci noi recunoagtem
toate lucrdrile lui Dumnezeu necreate gi atunci cdnd atribuim o singurf, lucrare le inlelegem pe toate
cuprinse unitar. El folosegte aici o comparalie foarte frumoas6 pe care o preia de la alli Sfin{i P[rin[i:
,,precum soarele prin aceeagi razdsi lumineazd giincElzegte gi invioreazi qi cregte gi fecundeazi, la fel
Dumnezeu printr-o singur[ lucrare lucreazd toate. Precum deci vorbind de soare, dacd vei aminti de
lucrarea care le cuprinde pe toate, pe toate le vei in1elege"e8.
47
Aceast6 invildtur6 despre energiile divine deosebite de fiin!6 apdratd de Sfdntul Grigorie are
pe
totuqi un caracter antinomic pentru cI pe de o parte Dumnezeu se lasl impirtIgit prin energiile Sale,
de alta, El nu este impirt6qit dupi fiin{a Sa. Energiile sunt dup[ cum spune Sffintul Apostol Pavel
s[ fie
frri
cuvdnt de aplrare" (Romani 1,20). Prin ,,cele nevSzute" ale lui Dumnezeu inlelegdndu-se energiile
lucr[rile comune ale Sfintei Treimi care se aratdin fEpturi.
Sfin{ii parinli ca qi Sfdntul Grigorie Palama au aceeagi pdrere in ceea ce priveqte cunoaqterea
lui Dumnezeu din energiile Sale ne putdnd s5 fie cunoscutd fiin{a Lui. Dumnezeu se face cunoscut prin
energiile Sale neimpa(ind firea in cognoscibili gi incognoscibil[, ci aratd doui feluri de existenla
dumnezeiasc[ in fiinf6 qi in afara ei.
Comentand cuvintele de la II Petru I, 4: ,,Prin care El ne-ahirdzitmari qi prelioase ftgdduinle,
lume". Sfdntul
ca prin ele si v6 faceli p[rtaqi dumnezeiegtii firi, scdp6nd de stricdciunea poftei cele din
Grigorie Palama sus{ine cd expresia,,pirtagi dumnezeieqtii firi" are un caracter antinomic asem[ndnd-o
cu dogma Sfintei Treimi dupd care Dumnezeu este deodatd Unul gi Trei la fel qi ,,Natura divin6 trebuie
in acelaqi timp neimpArt&ibilA gi intr-un anume sens impirtiqibili; noi ajungem in imp6rt6girea
de natura lui Dumnezeu gi cu toate acestea ea rf,mdne cu totul inaccesibili. Deci trebuie s5 afirmim
sd fie
timp ce teologia apuseani reprezentatd prin adversarii sii igi exprimd punctul de vedere opus Sffintului
Grigorie Palama din care reiese neputinla unirii omului cu Dumnezeu.
Biserica din Apus dupd cum am ar[tat pu{in mai inainte nu face deosebire intre fiin!6 qi
energii, ea face alte distinclii intre Lumina slavei gi Lumina harului. Totuqi sunt gi unele deosebiri in
ceea ce privegte harul intre R[sirit qi Apus. Harul pentru catolici este un efect al Caozei divine, iar
pentru ortodocai el este o energie necreatd a fiinlei divine.
Raportul dintre energiile divine qi ipostasurile Sfintei Treimi.
PdnI aici am urmdrit mai mult raportul dintre lucrdrile lui Dumnezeu qi fiinla lui. in
continuare, vom incerca si vedem care este rapoftul dintre lucriri gi cele trei ipostasuri.
intruc6t energiile lin in mod firesc de fiinla comuni a celor trei ipostasuri, ele sunt comune
tuturor celor trei Persoane, ca gi fiin{a. Fiecare din energiile sau lucrdrile necreate, fie c[ reprezintd o
relalie fa!6 de lume, fie cd e o manifestare sau o posibilitate a dumnezeirii inainte de a fi lumea, e
comund fiecirui ipostas. Dar degi comune, fiecare ipostas are lucrarea altfel, sau e subiect al acestei
lucr[ri intr-un fel propriu, a$a cum gi fiinla cea comund o are fiecare altfel.
Sffintul Grigorie Palama susline c[ fiecare ipostas divin, cu toate ci are o lucrare comun[ cu
celelalte ipostasuri, o are totuqi in felul s6u propriu. Cele trei Persoane au una 9i aceaqi lucrare, dar
nu una asem[n[toare gi proprie fiec[reia dintre ele. Aceeagi lucrare divini este at6t proprie celor trei
ipostasuri, dar qi proprie fiecdreia dintre ele in parte. Astfel, nu exist[ o lucrare care si fie proprie
numai unei singure persoane.
Nu existi distan!6 intre persoand gi lucrare sau intre fiin!6 gi persoand. Lucrarea e numai
modul de a activa al persoanei, de a activa o posibilitate a fiin1ei. Toate persoanele divine sunt oriunde
cu fiinla gi cu lucrarea lor. Noi le putem experia prezen{a nu dupd fiinld, ci dupd lucrarea lor, sau nu
experiind fiinla, ci lucrarea lor. Aceasta se intimpld gi in raporturile noastre cu persoanele umane sau
cu lucrurile create. Chiar in viala noastrd putem avea cea mai strdnsd comuniune cu diferite persoane,
'nJohn Meyendortl, op. cit., p. 95
48
dar nu |e putem
cunoagte
sd
9i
noi.
Sfintii Pdrinli fac o deosebire fundamental6 intre teologre ca misterul vielii interne al Sfintei
Treimi Si iconomie ca operi comuni a acestor Persoane in raport cu lumea. Noi, in fiecare lucrare
dumnezeiasc[ venitd in lume cunoaqtem ,,Treimea iconomic6".
Energiile interpretate in aceastd perspectiv[ {in un loc de mijloc. Pe de o parte, ele apa(in
teologiei ca fo(e eterne gi inseparabile ale Treimii exist6nd independent de actul crealiei lumii, dar,
pe de alt6 parte, ele lin de iconomie pentru ci Dumnezeu se manifesti creaturilor in energii. in fiecare
lucrare ce vine la noi avem pe firul energiilor toate persoanele divine intoarse cdtre noi, sau cum
spune teologia patristica, fiecare lucrare provine din Tatll, se comunicd prin Fiul in Duhul Sffint'
Lucrarea Sfintei Treimi in exterior se manifesti in lume prin energii. Treimea coboard in
Iume prin energiile divine ca s6 ne inalle gi pe noi spre comuniunea trinitard. in puterea Duhului ne
indl!6m cu Hristos c6tre Tatil. Prin Duhul cunoa$tem pe Hristos Fiul lui Dumnezeu gi in Fiul vedem pe
Tat[|. Duhul este fa]a Treimii intoarsi citre noi. De aceea tot darul ce ne vine de sus se numeqte dar
al Duhului Sfhnt sau Duh. Prin Duh avem in noi intreaga Sfhnta Treime.
Ortodoxia nu pledeazd nici pentru panteism qi nici pentru deism,
ci pentru
transfigurarea
omului in
comunic[
se
crealiei prin energiile necreate care izvorf,sc din fiinla Lui Dumnezeu 9i
Biseric[ de la Cincizecime, de la Tat6l prin Fiul, in Sf. Duh, pentru ca credinciogii sE se inalle la
aseminarea cu Dumnezeu.
ATRIBUTELE
LUI
DUMNEZEU
Lumea a fost creatd de Dumnezeu prin voin{a Sa, adic6 prin lucrdrile Sale necreate. De
aceea lumea constituie un fel de carte a naturii din care desprindem anumite atribute ale lui
Dumnezeu. Sfbntul Apostol Pavel spune: ,,Cele nevizute ale lui Dumnezeu se vid de la facerea
lumii, inlelegdndu-se prin fbpturi, adicd vegnica lui putere qi dumnezeire, aqa cI ei s[ fie fdr6
cuvflnt de aplrare" (Rom.I, 20). Puterea, inJelepciunea, iubirea, etc., nu sunt altceva decdt atribute
ale luiDumnezeu.
lui Dumnezeu fafi ci/ire fald se va realiza numai in veacul viitor. Acum avem numai o
cunoagtere a lucririi lui Dumnezeu, care descoperi ceva din fiinla lui Dumnezeu, dar fiinla lui
Dumnezeu nu o vom cunoatte in veacul de acum. Prin ochii raliunii, luminati de credin{6, avem
posibilitatea, in existenla noastrd pimdnteasci, si descoperim doar atributele lucrlrii lui Dumnezeu.
Vederea
inlelese astfel, atributele divine sunt niqte concluzii asupra ac[iunii lui Dumnezeu, prin care noi
desprindem prin ochii raliunii luminate de credin{6, efectele lucrSrii luiDumnezeu in lume.
Atributele divine sunt mai intAi nigte reprezentiri subiective gi analogice izvor6te din efectul
lucrdrii lui Dumnezeu in lume: ,,Pentru cI ceea ce se poate cunoa$te despre Dumnezeu este
cunoscut de c6tre ei: fiindci Dumnezeu le-a ardtat lor" (Rom. I, 19).
Faptul
c6 ceea ce se
Trebuie sd se facd deosebire clarl intre atribute, insugiri gi predicate. Atributele se referi la
inlelepciunea, puterea qi iubirea lui Dumnezeu care se oglindesc in cosmosul creat de Dumnezeu'
insugirile sau propriet6{ile personale ale lui Dumnezeu se referd la relaliile lor interne cu Sfdnta
Treime. Ele pun in eviden{6 calitatea Tatilui de niscdtor gi purcez[tor; calitatea Fiului de niscut 9i
insugirea Duhului de purces. Predicatele il caracterizeazd pe Dumnezeu ca subiect al lucrdrii
:
sdvdrgite in afara dumnezeirii, in raport cu lumea: Tat6l creator, Fiul = rlscump6ritor, Duhul =
sfin!itor.
Diferit de inv6fitura ortodox[, Teologia catolici qi-a dezvoltat concepfia ei despre atributele divine.
Diferenla esenlial6 dintre cele doui concepte este c5, in timp ce ortodocqii pun atributele divine in
relalie cu lucrurile necreate care vin dupi fiinla lui Dumnezeu, care se referd la ceea ce este in
jurul lui Dumnezeu, Teologia catolicl aqeazd atributele divine in relalie directd cu insuqi fiinta lui
Dumnezeu.
in timp ce R6s[ritul vede atributele dincolo de fiin[a lui Dumnezeu in efectele lucrlrilor necreate
ale lui Dumnezeu, Teologia catolicd considerd cd atributele divine constituie ins[;i fiinla lui
Dumnezeu. Ei pornesc de la un atribut principal considerat constitutiv al fiinlei dumnezeieqti, care
poate fi, dupl preferin{6, c0nd fiin{a, cdnd infinitatea, cAnd aseitatea gi care devine principiul tuturor
atributelor dumnezeie gti.
Rdsdritul considerd cd fiinla lui Dumnezeu rdmdne necunoscuti, in timp ce apusenii introduc
ralionalismul in ins[gi fiin]a lui Dumnezeu, d6nd omului impresia c6-l poate cunoaqte qi stdpdni pe
Dumnezeu, de unde tendinla omului de a lua locul lui Dumnezeu pe pimdnt. R[sdritenii pdstteazd
taina dumnezeirii pentru ca s6-l cunoascd pe Dumnezeu nu numai prin raliune, ci prin via!6,
experien{E gi triire, ce angaieazi cunoaqterea omului intreg.
Scolastica rnedievald are caracterul ei speculativ qi a dat nagtere
atributele ce privesc fiin1a lui Dumnezeu:
1. Dupi
cd omul il
poate cunoa$te pe
in lumea ortodox6 nu s-au pus astfel de probleme pentru c5, de la Sfdntul Grigorie
de
Nyssa ss-a spus: ,,despre fiinla dumnezeiascd avem cuno$tin!6 mirginitS. Cunoaqtem suficient din
numirile ce se referd la ea".
50
sd
interpreteze
Dumnezeu
cd
Calea eminenlei, ,,via eminentiae" sau superlativd, care consider6 cd toate desiv6rgirile
omenegti se g6sesc in Dumnezeu in mod amplificat gi superlativ. Oamenii pot fi buni, dar Dumnezeu
e foarte bun, e bunltatea ins[gi in plinitatea ei, la care particip[ gi oamenii. Oamenii pot fi puternici.
Z.
dar Dumnezeu e atotputernic. Oamenii participd la viaf6, dar Dumnezeu este via(a. Astfel se spune cd
Dumnezeu
este mai presus de orice nume qi toate atributele trebuie subliniate 9i afirmate, in mod
sublim.
Calea negativ6, ,,via negationis", pleac6 de la contrastul dintre creaturd qi Creator. Ea
cere sd goleqti sufletul de tot ce este creatural, ca, Creatorul si se silqluiasci in el.
Nu se poate atribui lui Dumnezeu nici ceea ce este bun, nici ceea ce este foarte bun in
3.
lume. Daci spunem cd Dumnezeu este viala, nu ne-am exprimat corespunzStor, cdci Dumnezeu
este mai presus de orice via![. Dumnezeu nu este infelepciune, ci e mai presus de inlelepciune, nu
e esen![, ci e mai presus de orice esenli. De aceea Dumnezeu a fost numit Cel fErI nume.
Calea afirmativd qi superlativd a fost numiti gi calea catafaticd, iar cea negativd,
apofaticd. Cea din urmd este apropiatd de adevErul realitdlilor divine. Ea inva!6 pe oameni umilinla
limit6rii lor. Sfflntul Ioan Damaschin spune: ,,Dumnezeu este infinit gi neinleles 9i singurul lucru
ce-l inlelegem e infinitatea $i necuprinderea Lui. Tot ce se spune despre El, ldmureqte in termeni
pozitivi nu fiinla Sa, ci ceva ce inconjoar[ Fiinla Sa. Dumnezeu nu e nimic din fiin!6, pentru cI e
mai presus de toate fiinlele gi de fiinla insigi. Ceea ce e mai presus de orice cunoqtinld e in chip
absolut mai presus de orice esenfd gi nu poate fi cunoscut". Sfdntul Grigorie Palama, zice: ,,ftrea
supraesenliala a lui Dumnezeu nu poate fi nici exprimatd, nici gAndit[, nici vizut6, e de necunoscut
qi de negriit pentru toli de-a pururi". Nu existi nume in acest veac Ai nici in cel viitor pentru a o
numi. Exist[ doar o necunoa$tere desdvdrgiti care se mdrturisegte, tdgiduindu-se tot ce este.
poate numi pe Dumnezeu esenli intr-un chip propriu, dacl cu adevdrat caut[
adevirul, cdci e mai presus de orice adevir. Apofatismul este specific rds6ritului creqtin.
Nimeni
nu-L
Teologia scolasticl a fdcut deosebirea intre <<eesen{a fizicd>> a lui Dumnezeu, care e
totalitatea atributelor lui Dumnezeu gi <<esen{a metafizicd>> a lui Dumnezeu, adic[ atributul care
std la temelia tuturor celorlalte atribute gi care caracterizeazd cel mai bine noliunea de fiin{d a lui
Dumnezeu, il face cunoscut gi-l rezumd oarecum.
S-ar p6rea cd Revela{ia divini confirm6 aceast[ deosebire intre atribute, ardtAnd
preferin{a cdnd pentru unul, c6nd pentru celdlalt. Astfel, principalul nume desemnat de insuqi
Dumnezeu este Iahve (Cel ce sunt), dar al[turi de el avem: Cel Puternic(Elohim), Cel Prea-inalt
(Savaot), Dumnezeul Dumnezeilor, Alfa gi Omega, Cel dintdi gi cel de pe urm6, Iubirea etc.
5l
Chiar gi unii P[rinti au preferat un atribut fa15 de celelalte. Sf. Dionisie PseudoAreopagitul qi Sffintul Ioan Damaschin prefera bun[tatea, alli pe Iahve, dar fEr[ a-i atribui rolul de
r[dicini, izvor al tuturor celorlalte atribute.
ins6, din punct de vedere ortodox nu putem accepta implr[irea catolicS in atribute fizice
qi metafizice, pentru c[ toate atributele, fie cd este vorba de inlelepciune, putere sau iubire, acestea
nu lin de firea dumnezeiasc[, ci de lucrdrile lui Dumnezeu ad extra.
atributele in:
a)
b)
c)
in
ci
spiritualitatea
lui
lui
Dumnezeu se impart
in:
atribute naturale,
naturii divine, ci sunt doar expresia energiilor necreate care vin dupi esenfa divinS.
Din momentul in care atributele sunt introduse in natura divin[, cum face intelectualist
gi speculativ scolastica, atAt atributele cAt gi fiin{a lui Dumnezeu dobdndegte un caracter static" Mai
mut, Dumnezeu pierde legdtura internl cu lumea gi rimdne o realitate transcendentd, izolatd in
transcendent gi lipsitd de semnificalie pentru viala spirituali a cregtinului. Deci se cade intr-o
concep{ie deistd despre Dumnezeu.
Din moment ce energiile divine sunt puse in legdturd cu energiile necreate, atributele
divine dob6ndesc caracter dinamic Ai sunt inlelese ca niqte iegiri iubitoare ale lui Dumnezeu care
iese in int6mpinarea omului ca sd-l inalle la viala cea mai presus de fire.
ATRIBUTELE NATIIRALE
Atributele naturale sunt atributele pe care le formuldm privind natura inconjuritoare, qi
anume, in contrast cu insugirile ei, pe temeiul RevelaJiei naturale, in primul rdnd, gi, apoi, pe
temeiul Revela[iei supranaturale.
52
ci
unicitatea Creatorului.
1. Aseitatea, existenla de Sine sau independenla absolutd. Prin aceasta noi afirmEm ci
Dumnezeu are existtenJa de la Sine gi prin Sine gi cd nu are o cauzd in afar6 de Sine, El insuqi
fiind propria-i
cauz6.
se
Sf6nta Scriptura vorbegte despre spiritualitatea lui Dumnezeu atdt indirect, intruc6t
inva!6 cI Dumnezeu n-are nici una din insugirile materiale sau corporale, cAt qi direct, atribuindu-l
congtiinla de Sine, raliune, libertate, activitate gi numindu-L direct ,,spirit" 9i ,,duh", cum am vizut
mai sus. Spiritualitatea este poate, atributul lui Dumnezeu cel mai ugor de stabilit, dar cel mai greu
de experimentat.
3. Atotprezenfa sau supraspa{ialitatea lui Dumnezeu. Acest atribut este strdns legat de
absolutul gi infinitatea lui Dumnezeu. El se manifesti prin aspalialitate, supraspalialitate qi prin
omniprezenld (pretutindenitate). Dumnezeu este aspalial pentru cI este duhul absolut care creeazd
spa{iul, il umple, dar nu e cuprins qi mdsurat de el, nu e limitat de el. in acest sens, Sfhntul Apostol
Pavel spune c6: ,,Dumnezeu care a fdcut lumea gi tot ceea ce este in lume 9i care este Domnul
cerului qi al pimdntului, nu locuiegte in temple fdcute de m6ini omenegti" (Fapte XVII, 24).
Dumnezeu nu este ins[ aspafial, in sensul deigtilor, care-L izolau pe Dumnezeu de lume,
in transcendenla Sa, ci in sensul ci nu intri in cadrele spaliului. Dar Dumnezeu nu este insi numai
aspa{ial, ci qi supraspalial, adicd e mai presus de spaliu care e creat de El, il stlpdnegte gi-i depiqeqte
legile gi dimensiunile lui: ,,Cerul e tronul Meu gi aqternut picioarelor Mele, zice Domnul, ce casd
imi ve{i zidi voi?" (Isaia 66, 1). Pslamistul a exprimat in chip empiric pretutindeneitatea lui
Dumnezeu, scriind: ,,Unde voi fugi de la Duhul T[u gi de la Fala Ta unde md voi duce?" (Psalmul
127,7-8).
Cele doud concepJii filosofice eronate referitoare la acest atribut, panteismul qi deismul,
trebuie respinse, accentudnd impotriva celui dint6i transcendenla lui Dumnezeu, iar impotriva celei
de a doua, imanenla Sa.
4. Veqnicia sau eternitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este supus timpului dupd cum
nu e supus spaliului. E supratemporal gi raportul de dependen{[ este invers fali de al oamenilor cu
timpul; Timpul e in dependenlI de El. Agadar, Dumnezeu nu are nici inceput nici sfdrqit, este
neniscut gi nemuritor. in Dumnezeu nu este nici trecut nici viitor, ci vegnic prezent.
Sfdnta Scriptura afirmi veqnicia lui Dumnezeu in multe locuri: ,,Mai inainte de a se fi
f[cut mun{ii gi de a se face pdm6ntul gi lumea, din veac gi pdnd in veac egti Tu" (Psalmul 89,2);
,,Cel ce este gi Cel ce era qi Cel ce va sd vin[" (Apocalipsi I, 4).
53
La Dumnezeu nu existi un trecut, pentru c6, prin trecut se mdsoard distanla parcursd
spre desdv6rgire, nici un viitor pentru c6, prin viitor se sper6 o inaintare spre desdvdrqire care nu e
posedati in prezent. in viala dumnezeiasci este un prezent, fbr6 o referire la trecut qi la viitor,
pentru cd se tr[ieqte pururea in plenitudine. Dumnezeu este etern pentru cd la El nu exist6 o depiqire
a comuniunii realizate spre o alta mai deplin6. Viala dumnezeiascd nu e nici o tncremenire fbr[
inceput gi fdrl sf6rgit, ci e o comuniune vie intre Persoane des6v6rqite.
nici umbrl de mutare" (Iacob I, 17), sau ,,Eu sunt Dumnezeul vostru qi nu mi
schimb" (Maleahi, III, 6). Neschimbabilitatea lui Dumnezeu nu trebuie confundatd cu imobilismul
este schimbare,
conceput de filosofia antic6 greac6, ci trebuie privitd intr-o leg[turd antinomic[ cu viziunea biblicd a
6. Atotputernicia. Este atributul lui Dumnezeu care stabileqte un raport intre puterea
Lui gi fo4ele cu care El insuqi a inzestrat intreaga crealie. El arat[ ci puterea lui Dumnezeu nu e
m6rginitd de nimic. Raportul dintre voin![ gi putere este altul decdt la om; pe cdnd la acesta voinla
este mai mare decdt puterea, la Dumnezeu puterea e in deplind armonia cu voinla cdci poate face tot
ce vrea. ,,Dumnezeu - zice Sfhntul Ioan Damaschinul - poate c0t vrea, dar nu vrea c6t poate, cici
poate pierde lumea, dar nu vrea".
E,
c[
riu;
Lui, deoarece El nu voiegte riul. Capodopera atotputerniciei lui Dumnezeu estte crealia: ,,El a zis
s-a frcut, a poruncit gi s-a zidit" (Ps.32,9).
9i
ATRIBUTELE INTELECTUALE.
1. Atotgtiin(a este cunoa$terea deslvdrqit6 a tot ceea ce a existat, existl gi va exista
precum gi a celor ce ar putea exista. E o cunoagtere din veci, deosebitd de cea omeneascd, atdt prin
forma intuitiv[, cdt gi prin faptul cd se sdvdrgegte de insugi Dumnezeu. Aceasti cunoaqtere e
afirmat6 de toate paginile Bibliei, dar gi cunoagterea lui Dumnezeu insugi este descoperitd in Sf0nta
Scripturd: ,,Duhul pitrunde toate ad6ncurile lui Dumnezeu; nimeni nu cunoaqte ceea ce e in
Dumnezeu, afard de Duhul luiDumnezeu" (l Cor.
II,
10-11).
r[ului,
ceea ce e o impietate.
pentru
atingerea scopurilor suprafireqti propuse omului de la crealie . Ea prezinti oarecum latura practicd a
intelectului dumnezeiesc, ca premisE a atotputerniciei dumnezeiegti (Iereemia X, 12).
in
123,4), iar Apostolul neamurilor exclamd in fala mdreliei creafiei: ,,O, ad6ncul inlelepciunii qi al
gtiinlei lui Dumnezeu! C0t sunt de necercetate judecdlile Lui gi c6t de nepitrunse ciile Lui!"
(Romani XI, 33).
ATRIBUTELE MORALE
Dacd atributele naturale au scos in evidenfi puterea lui Dumnezeu, iar cele intelectuale
in{elepciunea Lui, atributele morale demonstreazd desdv6rqirea dumnezeiasc6. Principalele atribute
morale sunt trei: sfinlenia, dreptatea qi iubirea. Ele sunt analoage virtulilor activit[1ii noastre libere.
Este acordul voinlei lui Dumnezeu cu fiinla Lui. De aceea, Sfdnta
Scripturl ne indeamn[ sd fim sfin{i ca El, desdvdrgili ca El. Dumnezeu singur e sfhnt in plinitatea
cuv6ntului. Dup[ cf,dere, toate au fost supuse degertdciunii, adicd au fost golite de sfinfenie. Crealia
L sfinfenia.
intreagi suspini dup[ o restaurare, care trebuie si inceapd cu omul prin care a venitt 9i c6derea. El
preotul crealiei care trebuie si o inchine din nou lui Dumnezeu.
Sfinlenia lui Dumnezeu este o sfinlenie fiinliald, intrucdt este acordul voinlei cu fiinla.
Dumnezeu nu suporti ceea ce este necurat, nu suportd minciuna, nu suportS alli zei pe l6ngi El.
Sfin{enia igi are locul ei pe pdmdnt ca gi in cer, pentru cd cerul e tronul lui Dumnezeu, dar 9i
p[m6ntul e agternutul picioarelor Lui.
2. Dreptatea lui Dumnezeu are doud nuna{e deosebite: una de sfinlenie, o stare
conformd cu voia Lui sfAnt6, alta de dreptate in sens obiqnuit, legal, adicd voia constantd de a da
fiecdruia ce i se cuvine.
Dupd primul inleles, drept este cel care trf,ieqte dup[ voia cea sfhnti a lui Dumnezeu. in
acest sens, drep{ii Vechiului Testament sunt echivalentul sfin{itor din Legea Nou6. in Vechiul
Testament accentul se punea mai mult pe conformarea omului cu legea sfdnti a lui Dumnezeu, mai
mult printr-o constr6ngere exterioari gi mai pulin printr-o transformare l6untric[, deoarece harul
df,dea sporadic, instituliile de sfinlenie fiind mai mult,,umbrd a celor viitoare".
e cea
se
lui Dumnezeu sanclionarea sau r6spldtirea pe tdrAmul moral, dAnd recompense qi pedepse" Este
adevdrat cd Dumnezeul nostru este Dumnezeul iubirii; e adevdrat ci El ne iarti de gaptezeci de ori
cdte gapte, dar tocmai aceastS iubire cere dreptate. Omul inseteazd de dreptate gi ur[gte nedreptatea.
Din punct de vedere cregtin, nu se poate concepe o trdire creqtind fbrd spiritul dreptdlii.
indurarea poate dura cel mult pdnd la sfArgitul vielii; atunci urmeazd sanc{iunea veqnicS.
3.
Iubirea dumnezeiasci
prefioase. Iubirea e comuniunea propriei fericiri intratrinitare. Ea se face prin deschiderea spre
lume, prin ddruire tota16, a Tatdlui ceresc c[tre creaturile Sale. Cel dint6i bun ddruit de Dumnezeu
oamenilor din iubire a fost insigi existenla lor prin crealie. Cel mai de pre! bun implrtdgit de
Dumnezeu oamenilor este insS adevf,rul mdntuitor. Pentru impSrtdqirea lui, Dumnezeu insuqi s-a
intrupat, dupd ce vorbise in multe feluri qi de nenumdrate ori omenirii.
Dar revelarea adev[rului mdntuitor a coincis cu descoperirea iubirii inslqi in Jertfa cea
mai presus de orice cuv6nt. Atunci au in{eles oamenii cd Dumnezeu este iubire (t Ioan IV, 8).
55
intr-o comuniune
numai Dumnezeul nostru se poate numi iubire, fiindcd numai El e comuniune intratrinitard a unor
euri desdvdrgite.
Contrariul iubirii e egoismul. Dumnezeu l-a os6ndit crednd lumea pentru a-i impdrtigi
din iubirea proprie; L-a osAndit la intrupare; L-a osdndit pe Cruce; L-a osdndit la revf,rsarea
oceanelor de daruri in ziua Cincizecimii, cAnd a ftcut pe oameni pdrtaqi propriei vieli dumnezeieqti.
Dintre toate confesiunile cregtine, Biserica OrtodoxA este cea cate a urmirit realizarea
acestui ideal al comunitarismului s[u. Nici individualismul protestant, nici cel romano-catolic
intruchipat in papl gi continuat prin izolarea ierarhiei de credinciogi, nu urmdreqte acest ideal.
Numai Biserica noastrd trdieqte in comuniunea iubirii: ,,Sd ne iubim unii pe al1ii, ca intr-un gdnd sd
m[rturisim pe Tat61, pe Fiul qi pe Sltntul Duh".
56