Sunteți pe pagina 1din 50
Exist cirti de care rimai cumva indrigostit: crezi cd le-ai uitat gi torusi le duci atat de tare dorul... Sau cirgi cirora le-ai presimyit mira- colul, farisile fi cunoscut vreodati. Carti gata si teiubeasc, adunate pentru tine in colectia CARTEA DE PE NOPTIERA. Beets eater arya tol Retest rac ice povesti. Este numaiuna din lectiile primitede Arie Wl svete igo annette Mim OaRe eet Fervor tan tfegeetrenat eNyeer t Cerri ttle trie crete Reese eesti CS tment Prefera, fara indoiald, televizorul, nu biblio- eb saeera tte nessa) Peon titer kseyraremo eet ttere Sri neler tered ater ci (Vee teria tye ce vin CatcerntC peimpatimiyicirtlor, dar ev, in locul dum Sere oer crTeoetosl arent vay siserecunoascaintr-tnul din personaje. Lucru Pee ve ert tartrcer ricer mba din pestera = zB E a 2) CURTEA DE PE NOPTIERA HUMANITAS a 31869 CARTEA DE PE NOPTIERA Intre profesorii de literatura de la Universitatea Nowa din Lisabona este si RUIZINK (nascut in capitala Portu- galiei, la 16 iunie 1961). Norocul este deopotriva al studentilor si al literaturii Pe studen fi invajai cum sa Giteascd un scriitor indrgit iar literatura scrisi de dom- nul profesor, intre care siCittor din pestent(O Anibuetor), beneficiazA de pe urma candidelor intrebari studentest. Rui Zink a debutat cu Hotel Lusitano, in 1987. A scris romane, nuvele, eseuri, piese de teatru si cirti de copii Este autorul primului e-book portughez (Os Surfistas, 2001), se ocupa de teatrul stradal si de happening-uri, Are centura neagr’ la Karate. Lisabona ise pare un oras plin de melancolie, iar lumea de azi, destul de deprimanta, Dac mai mulfidintre noi ar scrie aga, ar exista si mai multi cate si ne citeasca”, a spus critica literara despre Rui Zink. Cititoral din pester a aparut in 2006, prilejuit de Ziua Mondialé a Lecturii. Povestea, spust cu umor gi ard idacticism,ea unui copil al strézii care descopera cartea. Scrieri principale: Hotel Lusitano (1987), Apocalipse Naw (1996), O Suplente (1999) si Os Surfistes 2001). A tradus din Saul Bellow. Micaela Ghitescu a tradus numeroase cart din literatura portugheza (Fernando Pessoa, Antonio Lobo Antunes, Camilo Castelo Branco, Femio Mendes Pinto, Alexandre Herculano, Almeida Garrett, Urbano Tavares Rodrigues, José Augusto Seabra etc), braziliana (Erico Verissimo, Paulo Coelho, Luciano Maia etc), francezi (Albert Camus, julien Gracq), englez4, canadian’, guatemalezs. Rui Zink Cititorul din pestera Traducere din portugheza de MICAELA GHITESCU 949637 NMI i HUMANITAS BUCURESTI CColecte iniiats de Toana Parvulescu Redactor coordonator al colectiei Mona Antohi Redactor: Florentina Hojbota Coperta: Angela Rotaru ‘Tipit la Fedprint Rui Zink © Anibaletor © Editorial Teorema and Rui Zink, 2006 Iustrati: Manel Cruz Desen: Ana Hatherly (© HUMANTTAS, 2012, pentru prezenta versiune roméneascd Descrierea CIP a Biblloteci Nationale a Roméniel ZINK, RUT CCititorul din posters / Rui Zink; trad. Micaela Ghiteseu. 4. a 3a - Bucuresti: Humanitas, 2012, Bibliogr. 1SBN978-973.5034368 1.Ghitescu, Micaela (trad) 821,134331=135.1 EDITURA HUMANITAS Plata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romdnia tel, 021 408 83.50, fax 021 408 83 51 ‘wwwhumanitas 10 ‘Comenzi online: wwwibhumanitas 70 ‘Comenzi prin e-mail: vanzari@lishamanitas.0 (Comenzitelefonie: 021 311 23:30 / 0372 189 509 Calatoria Povestea asta s-a petrecut acum maibine de treizeci de ani. Parinfii mei tocmai terminaseré divorful, lucru de care nu-mi psa prea mult, in afar’ de faptul ci in toiul micului lor rizboi per sonal, aveau inca si mai putin timp ca de-obicei ca si ma piseze. Eu umblam de colo-colo cam pierdut si, cdnd m-am regisit, eram membrul uunei bande de mici gtinari in zona cheiului, lings estuar, unde fluviul si marea se intalnese ca si-si incheie socotelile cu viafa. Jara copilariei mele era o miniatura intr-o sfera de sticla, din cele care produc zpada de polistiren daca le scutur’im, darin care, daca nu le scuturdm, nu se intimpla nimic. Ei bine, pe vremea aceea exista pe acolo un targ in fiecare simbité, iar hofomanii de noi profitam de inval- misealli ca s& terpelim niscai portofele, fructe, plicinfele $i alte produse de pe urma cérora ne alegeam si noi cu cite ceva. 7 Totul mergea de minune pand ce, intr-o dimi- neaja in care adunaserim 0 sumi bunicic’, au aparutin piaf& soldat Regelui. Ca sa faci 0 razie ~ si s4 ridice tot ce se putea ridica. ‘Trebuie si spun c& arta furtisagului nuvi chiar atat de rea cum se zice. La urma urmelor, e 0 activitate de schimb comercial ca oricare alta si, mai intotdeauna, este departe dea merita faima pe care din nefericire o are. Se zice in popor c& in spatele unei mari averi se afla un furt mare — doar ci asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale ~ cele mici, ba chiar si cele spirituale nu scapa de aceasta umila genez’. Toata lumea fura ceva de la cineva: bani, idei, ‘muneé, timp, viaf& chiar. Numai sufletul nu se fura, pentru ca el poate fi doar cumpérat (sau, maibine zis, vindut) de citre insusi stSpanul su, ceea ce de altfel mulfi dintre noi fac cu destul plicere si, as spune eu, la un pref suficient de ‘modic. Evident, asa vorbeste un hot. Dac as fi © persoana cinstit’ a5 spune poate c& esenta societtii este virtutea si cA nu exist virtute mai frumoasa decat respectul pentru proprietatea semenului. ‘Unde ajunsesem? A, da, la razia girzilor regale. ‘Umbla vorba ci un mare hof daduse una dintre loviturile acelea de care doar o fire indraéz- neat si imprudent e capabila, iar autoritatile fusesera informate de prezenta lui in impreju- rimile piefei de langa chei. 8 Nimeni nu umbla in cautarea unor pustani ca mine, dar eu de unde era sa stiu? Tineretea are intotdeauna mania enervanti de a se ridica in varful picioarelor, aga c& m-am comportat ca furnicufa care, pe sosea, cocofat& pe spinarea elefantului, exclama, mandra nevoie mare: ,la te uita ce de praf am stémnit noi doi!” Fie-va mila sinu uitafi c&, in delasarea parinfilor mei, inca pierdufiin camera cu oglinzi a ranchiunii lor, imi pica tare greu sé fiu dispretuit pana side garda regal. in definitiv, eram si eu un hof si, chiar daca furam miniflecustefe, daca hot cautau, de ce sAnu mi fi c&tutat pe mine? Sa fi eu oare mai putin important decat ceilalfi? Insa, indata ce i-am vazut pe soldafi, m-a cuprins un atac de panica fericita si am sters-o catam putut de repede. Ceilalti din banda, asij- derea, La momentul acela mis-a parut c&-i totul un fel de cadril: incercam s& ma strecor sub 0 tejghea: acolo se afla deja Gineto; 0 stergeam prin spatele unui cruf: Licas mi-o luase inaint ma furigam intre dou’ grimezi de legume, adapostul era deja plin de peblivani. Si acum, pe unde sé fug? Eram intr-un mare buculc, Sa fiu intr-un mic bucule ar fi insemnat sa dorm intr-un pat frumos $i toate astea sanu fi fost decat un vis. Darnu, eram chiar la mare buculc. Pe vremea aceea habar n-aveam de unde vine expresia, presupuneam cé-i o chestie de-a oamenilor mari, povesti legate de pat side inse- latorii gi de barbafi incomnorati sau evadairi epice din inchisori folosind cearsafuri drept franghii. 9 In fine: idea c’ intotdeauna exist& riscuri neas- teptate cand te culci intr-un pat care nu-ial tau. ‘Am umblat asa dintr-o parte intr-alta, siinval- miéaseala era mare, pentru ca piata gemea de sarlatani cu constiinfa incareat’, iar eu exam departe dea fi singurul care se temea ce finta zelului garzii regale,fiindca muschetele loraveau faima c& trag mai intAi si-ntreaba abia dup’ aceea. Incepusem si amefesc de atata alergat in zigzag... Pana ce m-am trezit suspendat in gol, peste apa. Am dat cat am putut din brafe incercand cu disperare s&-mi regasesc echilibrul, darla nimic nu mi-au servit efemerele aripi. Si as fi cizut in apele intunecate, daca o frainghie groas’, aproape mai groasi decat braful meu, nu m-ar fi prins Ja jumatatea drumului. Mai tarziu aveam si aflu c& marinarii detes! li se spuna franghiilor franghii: dintr-un motiv care-mi scapi, prefer sa li se zicd parame. M-am agaifat, asadar, de o parama mai groas& decat bratul meu. Nu stiu {in ce masurd asta schimba ce s-a intémplat: am. ramas atérnat de franghie (de parama) cu bra- fele si picioarele, cu capul in jos; si cu capul in jos am avansat pnd la tambuchiul prin care mam strecurat in ambarcafiunea ancorat acolo, Dintre toate relele, cel mai mic. Gasisem 0 ascunzatoare din care n-aveam sa ies inainte de c&derea noptii, din urmatoarea cauza: dac& a5 fiiegit era semn réu, semn cé m-ar fi prins. Aga stnd lucrurile, m-am aranjat cat am putut mai bine gi, desi nu stiam pe ce vas ma aflam, doar 10 prost sa fi fost s& nu-mi dau seama cé eram in cambuza. Am luat o para malaiata si am mus- cat din ea, ca si-mi ingel mai curénd spaima decat foamea, fredonand in gand un céntec in voga la epoca aceea: Dunele-s ca si divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactusi si tz rupte... Na-na-na... Tolanii pe dune, rozand mere... Na-na-na... M-am desteptat cu capul greu, cum se intam- pla cand dormi prea mult sau te trezesti dezvelit siti dai seama ca frigul pe care simfisesi in somn era frigul pe care il suferea corpul tau cu ade- vairat. Astazi sti c& niciodata nu trebuie si dis- prefuim relafia dintre ce e in capul nostru si ce ein corpul nostru, chiar si numai pentru faptul cA acest cap se naste prins bine de corp; noi suntem cei care, pe urma, din prostie sau negli- jenta, il vom desuruba. ‘As putea spune acum citeva cuvinte fru- moase despre strania legénare pe care o sim- team, dar nu enevoie, nu-iasa? inainte dea vedea stiam deja, iesisertim in larg. Am privit prin tam- buchi si ceea ce am vazut nu era deloc linisti- tor: nimic, nimic, decat un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus pana jos, dintr-o i parte in cealaltt, doar albastru, o imensitate albastra, un balans albastru. As minti daca as spune cd m-am intrebat unde ma aflam, fiindc’, odatii trecut’ toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se intamplase: piafa, zarva cu girzile regale, aproape cfiderea mea in ap, vasul. Tinerit pot si nu ib’ multe calitafi, dar un cap limpede au intotdeauna. Problema mea era alta: cum s4 ies de acolo? Dupa cateva minute am infeles c& aveam o problema inca si mai mare: cum sa mt ies de acolo? Daca ma gaiseau, aveau si ma pun sa sar de pe trambulind, spre bucuria rechinilor? Speram ca nu aveau si mi arunce peste bord, dar. —Ia te uit’, ce-avem noi aici? Hei, maistre, ai vizut ce soarece ne-a aprut in cal? Haiti, ma gasisera. Eram tofi pe covert’, marinarii asezatiin jurul meu, cu mutrenu foarte prietenoase. Cel céruia fi spuneau maistru, despre care am descoperit in final c& era contramaistru, a mai De unde ai aparut, mai drace? Cand voiam, reuseam si fiu mai ascuns decat un perete fals: — Am cazut de pe chei, bunul meu domn, mam agifat de o franghie si... —Pe vapor nu exist’ franghii, bai, musule! mi-a tliat-o 0 voce rigusiti. Doar parame. Au facut un fel de cérare. Cépitanul umbla sprijinit intr-o carji, dar o facea cu multé 12 autoritate, S-a uitat la mine cu severitate, 0 cali- tate care, avusesem deja ocazia s& aflu, rima in general cu autoritatea. — Ai inteles, musule? —D-da, bunul meu domn, am baiguit. — Ai noroc, musule, a mugit c&pitanul. In alte vremuti ai fi stat legat de catarg pand la sfar- situl c&litoriei sau te-am fi aruncat la rechini. Nu stiam in ce parte s& ma intore. Marinarii se imparfeau intre cei care rAdeau pe infundate sicei cu mutre nu foarte prietenoase. Din fericire, nu era prima oar’ cnd incasam o sapuneala. Din nefericire, era prima oara cand n-aveam pe unde sa fug. Capitanul nu avea un cérlig in locul nici unei maini, dar se sprijinea intr-o cérja, semn de picior ranit - sau poate chiar lipsa. Mi-am incercat norocul: — Dac, prea excelenfii mei cavaleri, m-afi putea duce inapoi acasi... v-as rimane indatorat. R&spunsul la rugémintea mea a fost un hohot de ras general. De altfel, nici nu fécusem sugestia cu mult convingere. imi displicea si fit: luat fn ras, dar rafionamentul meu era mai mult sau mai putin urmatorul: mai bine batjocorit decat mort. C&pitanul a parut sa ia 0 decizie —Bine, de vreme ce tot esti aici, 0 si ne fii de folos. Pe nava mea nu e loc pentru puturosi. Mi-am luat pozitie de drepti ca un soldat: cerul incepea sa mi se insenineze. —Da, domnule cépitan! 13 —,Da, cépitane” edeajuns. ,Domn e pentru. papitoi. Vezi vreun papitoi pe-aici, musule? M-am uitat in jur cu coada ochiului. Fetele, in pofida rasetelor, erau aspre si brazdate. — Nu, bunul meu do... Nu, capitane. —Bine, gata, c& se face tarziu. Musule, urca pe platforma gabiei si evalueaza orizontul. Am hotarat si ma art zelos: —Ca sd caut pamant, capitane? —Pamant? a tunat cépitanul. Péimant?!! Stiu eu bine cé tineretul de azi e deosebit de avariat la cap, dar nu gasesti un pufintel fintel fintel idiot s4 plece cineva pe mare ca s& caute pimant? Dacd voiam s& gasim pamént n-ar fi fost mult mai infelept, ca sii nu spun chiar logic gic gic, sa ramanem pe uscat? C&pitanul a dat din cap si s-a indepartat, spri- jinit in carja: , Pamant, auzi!” — Atuncice caut, cdpitane? am strigat, tot in pozitie de drepti. Els-a intors, cu un ranjet urat: —Nu cauti nimic. Cat timp esti sus pe gabie, nu incurci pe nimeni aici jos. Asta-i ce ai de facut. $4 nu incurci pe nimeni aici jos. Crezi c& ai si reusesti si faci asta, musule? Mi-am dus palma desfacutt a frunte, precum garzile regale cand se incrucisau cu nobili de alt calibru: —Da, capitane! La ordinele dumneavoastr, c&pitane! 14 Si astfel am inceput s&-mi duc zilele singur pe platforma gabiei, scrutand marea, cerul, norii, pana ce, pe innoptate, imi spuneau sa cobor si ma schimba alt mus. Prima data cand m-am urcat pe catarg mi-a fost greu, marturisesc cd mica fost greu, am avut amefeli, vertijuri, grefuri. De acolo, de sus, era imposibil s& nu observi cat de mic’ era ambar- cafiunea, sau caravela, sau galera, sau barca. Bra mai putin decat o coaja de nuca - era 0 coaja de nimic pe imensitatea imensului albastru. Pe urma m-am obisnuit. Marinarii erau impresionafi de agilitatea mea: —Oadevarata maimuta, drécusorul de pusti! — Ai crede cd are maini in loc de picioare! ‘Dupa céteva zile, aproape toti mi-erau prie~ teni, Din clandestin devenisem mascota ambar- caiunii —Incotro mergem? am indraznit intr-o zi si intreb, inainte de a urca la postul meu. — Vezi norii sia din fund, musule? a spus contramaistrul. —Da, de ce? intr-acolo mergem? —ntr-acolo sau in iad, a ras el. Mai probabil, iniad. — Serios, am insistat, deja cu un picior pe scara de franghie. Incotro mergem? —Hai, urcd. Daca te vede aici capitanul ein stare si se razgdndeasca si sa te pund in fiare. 15 Printre marinari era unul, numit Keequog, care se distingea nu numai dupa capul ras, ci si pentru cé avea trupul acoperit de tatuaje. — Am inscrise pe corp sase sute doutzeci si gase de poeme gi trei romane, mi s-a lfudat Keequog. In editie revazuta si adaugita. — Pe corpul t&u e loc pentru toate astea? m-am minunat. — Hiindca pana si cel mai mic loc e bine folosit. $i ghiceste unde am Céintarea Cintéilor. —Cantarea cui? — Versetele de amor ale regelui Solomon pentru regina din Saba. Pantecele titu este un pahar rotund, de unde nu lipseste vinul mirositor... ‘Am ezitat. Era posibil?... Bine, dar el spusese c& pana si cel mai mic spatiu fusese folosit... — Pe inima! a exclamat Keequog, si toti au ras in hohote. Pai tu unde credeai, mai pun- gasule? Era un echipaj bun asta. Avusesem norocul si ma imbare pe o corabie a nebunilor, iar cel mai nebun dintre tofi era cel care conducea fragila coaji de nuc& intr-o misiune ce mi se parea absurd. Capitanul era un barbat meticulos. Niciodata nu povestea cum isi pierduse piciorul -Keequog spunea cé-i fusese smuls de o balend alba, si eu cram gata si-l cred, dar am vazut la timp cum i-a facut contramaistrului cu ochiul. Peurma am ajuns si aflu c’ si o poveste despre o balena era inscrisA pe corpul lui in ce parte a corpului nu stiu, nici n-am vrut sa sti. 16 Acolo sus ma plictiseam pentru ci n-aveam nimic de facut. in lips de ceva mai bun, ma distram urmarind miscarea de pe vas. Pérea un vals: coborarea si umflarea velelor, invartirea carmei, aruncarea navoadelor, spalarea puntii. Cépitanul arar iesea din cabina lui. Uneori ii ziream mana sprijinita pe o harta de culoare paméantie, degetele-i batind darabana langa un pahar cu vin. Cand venea la prora, schiopatatul Tui parca rupea balansul navei. Era ciudat s& vezi cd doar el umbla drept in acel carusel neincetat. Cépitanul nu era om rau, avea insd enervanta manie de a crede c& nu se ingal& niciodat& side anu avea decat rareori indoieli. Pe atunci, cum eram mic, chiar imi ziceam c& asta este, probabil, o calitate esentiala pentru a fi capitan. Astazi nu mai gindese aga. Keequog, ingenios, a incercat s& ma puna in slujba lui organizénd partide de c&rfi chiar sub catarg. Idea lui era ca eu s& spionez jocul adver- sarilor si s8-i fac semne indicand cum stateau ceilalfi. Marinarii au o predispozitie nemaipo- menita pentru jocurile de noroc. Eu nu stiam prea bine de ce poate fiindca, in fond, arta mari- niireascé este, in sine, un joc de noroc cu elemen- tele si furiile divine. Cand marea era mai agitat4, timonierul era legat de carma, pentru a nu fi luat de valuri in caz c& ar fi ajuns pe punte; toti ceilalti erau impingi dintr-o parte in alta, ca nigte bile de popice, doar printr-o minune nefiind aruncati peste bord. $i Ww am descoperit ca, in largul marii, minunile sunt painea noastra cea de toate zilele. Din pacate, poate fiindcd nu era vorba de o minune, ci de smecheria unei fragile fiinte ome- nesti, planul lui Keequog era sortit eseculuti. Cum el nu-si putea rasuci tot timpul gatul in sus, cu riscul dea face un torticolis (sau de a trezi suspi- ciuni), ne infeleseseram ca eu sé-i transmit ‘mesajul scuipand. Un scuipat rapid era semn si pluseze; dous, cd mai bine si spuna pas, fiindc& adversarul era bine alimentat cu asi, popi si dame. Ideea nu era rea ~ mai rea era ochirea mea neindemanatica, pe ling factorul vant: i-am nimerit de mai multe ori pe tofi ceilalti decat pe Keequog. Timp de aproape o saptimana nici ream coborat de pe gabie, temandu-ma si nu fit scalpat. Uneori, delfinii streau intr-un vesel concurs cu noi; alteori, cate o ingiruire de aripi dorsale se alinia lang pup’, mai ales atunci cand bucitarul arunca afard resturile de mancare. Nu mai erau cartofi in cambuza, iar con- tramaistrul m-a trimis s& caut un sac in cali. Cand am coborat, am dat peste zeci de saci, ingra- ‘mAdifi unii peste alfi,alaturi de urcioare, butoaie, lazi. Dar care s& fie cei care confineau cartofi? Am desfacut unul si pe data s-au pravalit sume- denie de carti. arti? O expeditie maritima transporta cifrfi? in fine, o fi vreun capriciu de-al cpitanului — 18 desi nu-l vizusem niciodata citind, ceea ce de asemenea nu era de mirare, fiindcé cea mai mare parte din timp statea inchis in cabina. lar cand il vedeam, finea in mana o harta infasurata ca overgea. Din curiozitate, m-am dus si cercetez ceilalfi saci. Nu-i puteam desface pe tofi, dar mi-am datosteneala s& pipai vreo cinci, sase: tofi pareau si fie plini cu cirfi, doar daci nu cumva cartofii incetaser s& fie rotunzi! Mi s-a parut foarte ciudat si am continuat sA pipai pana ce am dat in fine de sacul pe care ma trimisesera ‘si-l caut. Cand am avut ocazia, Lam intrebat pe Keequog: —Stiai de cal c& e plina de carti? Keequog si-a vazut mai departe de treaba. Ceea ce voia si spuna ci, da, stia. —Pentru cesunt toate carfile alea? am insistat. Keequog s-a uitat intr-o parte si-n alta, — Ca sil atragem pe Anibalector, a mur~ murat printre dinti. —Pe cine? —Pe Anibalector. Dar tun-ai aflat asta dela mine. —Ce anume? —E vorba de un animal pe cat de fantastic, pe atiit de feroce. $i, dacé o vrea Dumnezeu, vom fi primii care vor raméne in viata dupa ce Lau vazut. —Ce fel de animal? Keequog m-a apucat de umeri, gata si mi-i fring 19 —Am vorbit prea mult. Nu cumva e momen- tul sé te urci pe gabie? Mai tarziu, am intrebat alt marinar care dor- mea in hamac, langa mine. — incotro ne ducem? Ela fost inca si mai evaziv decat Keequog: — Stie cSpitanul, eu nu stiu. — Da’ mergem s& vanam vreo lighioand? —De ce spui asta, baiete? — De-aia, Am auzit vorbindu-se de un monstru numit Anibalector... El maa privit piezis: — Sst! Numele asta aduce ghinion. Au trecut mai multe saptamani. Secretul, ca toate secretele, a incetat sA mai fie secret. Acum toata lumea stia ci eu stiam c& ne duceam in cSularea lui Anibalector. ar marea parea si n-aibi sfargit. Oricdte mile parcurgeam, parc eram mereu in acelasi loc, fiindc nu se vedea tipenie. And ce mi-au explicat ci nu navigam printr-o singurd mare, ci prin mai multe, legate intre ele ca niste canale irigandu-se unul pe altul. Eunu vedeam cine stie ce deosebire, dar, in fine, dac& aveau nume diferite, vreo diferenfa o fi fost... Si desi apa mi se parea mereu plictisitoare, iar ‘uneori ameninfatoare (si sarat), denumirile, ele, se succedau: dupa Marea Linistii a venit Marea Ploilor, si Marea Crizelor, Marea Seninatafii, 20 Marea Fecunditafii, Marea Frigului, Marea Abu- rilor, Marea Marginal, Marea Cunoasterii. Numele se schimbau - culoarea apelor, nicicum. Eu (Iucru propriu varstei, presupun) eram mai degraba in nori, decat pe platforma gabiei. Si, ajungand la limitele rabdarii, simtind ca, vorba ceea, céinele sade pe fan: nici mananc’, nici va si lase calul macar si miroasa: —Hei, Keequog, asta n-o fi cam ca vanarea ui Snark? (Gnark, mi se explicase, era un soi de vietate imaginard — peste sau pasire —in urmiirirea céreia se repezeau tofi guré-casca.) Keequog si-a luat o mutra atat de ofensata, c& pana si tatuajele lui au parut si se contracte si literele sa fie mai mici, de suparare: —N-are nici o legaturs, a spus. Anibalectorul chiar exista. — Esti sigur? —S-au facut rapoarte. Capitanul stie. — Cépitanul are o hart’, a adaugat contra maistrul. — Agi vizut vreodaté harta? i-am provocat eu, —L-am vazut pe cdpitan uitandu-se la hart, musule. Asta pentru noi e mai mult decat suficient. Putin cate putin, pe masura ce ne apropiam de destinatie, denumirile deveneau mai sinistre: intr-o dimineaf& cefoas’ am lunecat in Marea Serpilor... Doua zile mai tarziu eram in Lacul 21 Mortii, invecinat cu Lacul Viselor. Cand am intrat in Mlastina Epidemiilor, aproape c& nu mai vorbeam, iar negura incercuia nava. In Marea lui Humboldt, numita asa pentru... in fine, numiti asa pentru vreun motiv oarecare, cépi- tanul a venit, schiop&tand, cu harta infAsurata in mana, si-i vorbeasca timonierului. Mi-amin- fesc cA in acel moment mi-am zis, infrigurat, ca harta aceea mai mult ne pierdea decit ne calauzea. Dar iat c’, la o deviere neasteptaté, cfpitanul aalunecat, mai mult ca sigur din cauza pici rului bolnav ~ si harta a fost luata de vant. Tc au rimas paralizafi viznd acea forma dreptun- ghiulars cum planeaza in aer in directia apei, transformata intr-o pasire neputincioasa. Cat despre mine, nu stiu daca din vinovaitie sau de frustrare (véznd truda atator luni cum dispare in valuri), dar n-am sovait o clip& si m-am aruncat dup’ hart’. —Om la apa! Om la apa! — Aruncafi o param! — Pregatiti o barca! Cand m-au ridicat, tremurand de frig, contra- maistrul fnsusi mi-a pus o paturi pe umeri, soptind, emofionat: ,Bine jucat, baiete!” ‘Mai intai m-am gandit c& cerneala se ster- sese— dar nu era cerneala pe hartie, mai curand niste inscriptii scrijelite cu cufitul pe o bucata dura de piele. 22 — Ce crezi ca-i asta, musule? a murmurat cAipitanul, —P-p-piele? De oaie? —Piele de om. Se zice c&, pentru a face harta asta, un naufragiat curajos si-a folosit propria piele, scrijelind-o cu o piatra ascutita. —C-chiar -adevarat? am balbait, cu buzele vinete, infésurat in patura pe care mi-o puseser’ pe umeri. —Ihi. Piclea unui tovartis de suferinfa? Da. Propria piele? Gasesc ci-i cam exagerat. Dar ar dao poveste frumoasa, nu-i asa? Cpitanuil m-a lovit cu palma pe umér. Ai fost strasnic, musule, si pentru asta ai s& fii rasplatit. Datorita tie ne putem continua aventura. CApitanul era mulfumit, dar cind a spusasta— cf datorit’ mie continua aventura —am vazut osti litate in unele priviri. Nu din partea lui Keequog, saua contramaistrului, cia celorlalfi.Pentru prima oara am facut aceasta tristé constatare: oamenii spun ci le place noutatea, dar de fapt le place orice, numai aventura nu. Intre libertate si mica Tor siguranti, o aleg intotdeauna pea doua, oricat ar sustine c& 0 prefera pe cealalta. Mai tarziu, aveam si aud asta in alt fel: cand i se scot catu- sele, primul lucru pe care+ face prizonierul e s& se plang c&-ie frig la incheieturi. Mea surprins reaua-credinf& a camarazilor mei, dar am sfarsit prin a o-nfelege: daca nu as fi recuperat harta, ne-am fi inapoiat, si subiectul ar fi rimas inchis, nimeni n-ar fi fost socotit las: doar soarta ne impiedicase si mergem inainte. 23 Ne-am fi intors la cele cunoscute, in loc si ne aventuram in necunoscut. La confort, in loc si ne cufundam in disconfort. Din ziua aceea, c&pitanul si-a schimbat atitu- dinea fat de mine. in dimineaja urmitoare, dupa micul dejun, in loc si ma trimita pe platforma gabiei, m-a chemat la el in cabina. Pe masi, lang “un cos cu ceap’, era, desfasurat’, harta. — Stil s& citesti? ‘Am facut semn ci da. Stiam s& citesc mai mult sau mai putin, dar asta nu i-am mai spus. — Cred cé fi-ai castigat dreptul si citesti ce ai salvat. Dar mai intai, mananca o ceapa. N-am priceput care era legatura dintre ceap& si harta. Cépitanul mica injeles nedumerirea si aexplicat ci, de fapt, nu era nici o legatura. Sau, mai bine zis, singura legaturd era c& ambele ~ harta si ceapa — erau un premit pentru vitejia mea din ziua precedent. —Ceapa iji da vitamine, ajuta la evitarea scor- butului, a explicat. Stai jos. Mandncé si simte-te ca acasi, Eu revin peste o jumatate de ord. ‘Am facut cum a spus. Am decojit ceapa si am muscat din ea. Imediat mi s-au umplut ochii de lacrimi. $i cu ochi plangaciosi, dar nu mai putin curiosi, am inceput sa citesc harta scrijelit& pe piele de om. ‘Dagg veti gidi aceasta garta, e semn ci afi dezgoberit drumul spre barlogul unui ciudat anibal, cfruia fi dau nubele de Anibal Lector. 24 Anibal Lector e un anibal ingrozidor care are dreptbrincibalé galitate viciul giditului... Gideste mult, numai viciul giditului a debasit abeditul Tui Anibal Lector. Inzula se afla la 0 zut& doua- zeci de bile spre Sud, in Barea Uidarii, inceband de la baralela 112, rotind 36 grade...” Cand c&pitanul s-a intors in cabin’, m-a intrebat: — Hi? Ai reusit s& citesti? —Da, da-i cam greu. —Din cauza lui ,b” si ,d", nu-i asa? — Asia... Asta e portughez veche? —Euas zice, mai degraba: bur si simblu bor- tughezii, a spus capitanul. —Bortugheza? —Nu vezi? a rés cApitanul. Bra prima dat’ cil vedeam razand. incearcd si citesti cu voce tare. Si asa am fécut, mulfumit s am un pretext ca sa-mi misc buzele in timp ce citeam: ,Anibalul Lector e un anibal foarte mare si de aceea are nevoie de multa alibentafie. Are patru baini la cabétul labelor. E cababil si deboreze o gireada de boi si, chiar dact nu e mincarea lui faborit§, Anibal Lector nu disbre- uieste garmea de om... Ma dem chiar c& imi bine si mie randul. Anibal Lector...” —H? —Nu stiu, am marturist, simfindu-m& ca un idiot. Pare portughez, dar e cam ciudata. Poate pentru c& e scrisul vecki... ) —Vechi, pe naiba. Singura explicafie e urma- toarea: omul care a scris asta... era rigit! — Ragit? — Racit! Capitanul a scos un hohot mare de ras, Foarte rilgil! Cea ce e normal, fiinded un naufragiat ¢ mereu expus umezelii gi intem- periilor. — Atunci, Anibalector vrea si spuna doar... Animal Lector, adic Cititor, a addugat tanul, Doar asta: o bruta paroasi care citeste. —Si chiar credeti asta, c&pitane? —Un animal cititor? Da si nu. Sarmanul care asscris randurile astea era evident rebegit de frig, cu febr§, si o mai fi incurcat lucrurile. Dar despre insull, cred fird nici o indoiala c& exists. —Insula exist’, am repetat. Animalul Citi- tor nu... — Insula existé, a spus cipitanul, mai mult pentru el insusi decét pentru mine. $i la fel si animalul. $i ciudat animal trebuie sé fie, de vreme ceautorul harfii nu La identificat cu numele nici unei vietdfi cunoscute. —Dar... —Dar clar c& e un animal care citeste. O fi mai curdnd precum cacaduul sau gaita, care papaga- licesc cuvinte fara s& stie ce spun. Trebuie si fie un soi de maimuti uriasé ce are o slibiciune pentru c&rfi, Poate mirosul hartiei, c& de citit... de citit, practicnu mai citeste nimeni, necum un animal pierdut intr-o insula pierduta. — $i dacd ar fi chiar un monstru, cum va ‘gandifi s&-l capturati, cApitane? 26 Cépitanul a ezitat o clip’, apoia scos un urcior de metal din dulap. Mai vizusem, in cambuzii, urcioare asemanatoare. —Stiice-i asta, musule? Capitanul n-a astep- tat sti raspund. Curara. O otrava inventata de indienii brazilieni. Otrava? — Atunci, daca o s& intalnim acest Animal Hector... — Anibalector. —Osa-l omoram? —Sper ci nu. $tii cum stau lucrurile, musule, Idea, evident, este si-1 capturam viu. Dar nu putem risca nimic. Diferitele tentative esuate de a-l vana sunt dovada ca trebuie si fim pregatiti s& infruntim o vietate de o forf neobisnuita. — Dar... otrava? — Nici mie nu-mi place idea. Ce naiba, am fi folosit cloroform, dac& ar fi fost deja inventat. — Si daci iese rau? — Daca el va fi chiar atat de mare cum 0 indic& relatirile, masa corpului va absorbi curara far probleme. CApitanul si-a frecat mainile. Bun, acum ti-ai mancat ceapa, mi-ai vazut harta. E momentul sa te duci la treaba. Urea pe plat- forma gabiei, altfel ma mai trezesc cu vreo revolt pentru tratament preferential acordat nui clan- destin. N-a fost timp sa se iste vreo revolta in echi- pajul care ar fi fost gelos pentru oarece trata- ment special acordat bietului dumneavoastra 27 clandestin. La sfarsitul dup’-amiezii, marea si cerul au decis s& arate cine conducea de fapt lumea. Furtuna ne-a luat prin surprindere —a sosit abruptca o intoarcere a paginii. Mai mult decat ccenusiu, cerul era vant. Marea insaisi era vanats, Tar eu eram vanit de fic’. Cépitanul a ordonat s& se stranga velele, cas evite ruperea catargelor, iar contramaistrul mi-a fcut semn si cobor de pe gabie. Tocmai faceam asta, precaut, agafat de plasi, cind descopar, enormé in fata mea, o formé fluid’, aproape solid4, gelatinoasé, inainténd in ticere c&tre mine. Timpul a parut s’ incremeneasca, eu std- team agiat de scara de franghie (ma rog, de parame) si am rimas neinfricat, infelegand, dar fara s& infeleg, cf peretele acela lunecos era cel ‘mai mare talaz pe care aveau s&-l vad vreodata ochii mei. $i, cand I-am simfit infagurandu-se lent in jurul meu, ca o giganticd anaconda, cu tot timpul de pe lume ca si ne strangs in inelele ei mortale, am infeles c& poate era ultima mea viziune inainte de moarte: 0 mare purpurie, verti- cali, contrazicdnd legile gravitafiei. Din clipa aceea parca am fost supt printr-o spirala a timpului, printr-omie si una de circum- volufiuni, o gaur’ neagra. De dous ori reusisem s& scap de setea nes&tuld a apelor ~ prima oar pe chei, agijat de o fringhie; a doua oar’, salvand harta confecfionat din piele de om. Dupa cum se vedea, marea se saturase si ma astepte si hotarase sA vind chiar ea dupa mine. 28 Insula Maa trezesc intr-o pestera imensi, din bolta careia picura siruri de stalactite, preschimbate in matanii de ceard, in care se reflect lumina lunii, pesemne, plina. Pestera, sau grota, pare o catedrala preistoricd. Totusi, remarc cu groazi, pe jos se afla ceva foarte diferit de ceea ce ar fi de asteptat intr-un sanctuar: sute, poate mii de oseminte. Tibii, clavicule, harci. O mare de oase. Si carti. Carti, cari; cart. Oase gi crt, iri si oase, cérti si iar c&rfi, rAspandite pretutindeni. O macabra maree a depozitat acolo ramésitele pamantesti asute de oameni, precum incarcatura revarsata a unui petrolier, daca in loc de aur negru, ar fi transportat carti. Unul dintre peretii pesterii are 0 enorma cocoasa, 0 stincd neagr, proeminenti. Deodati, stéinca se misca. ‘Aaah! Tip&tul imi rimane sechestrat in gatlej. in schimb, inima amenint& sa-mi sar& din piept sisi explodeze in toate directiile. Daca as fi fost 31 mai in varsta, a5 fi cizut chiar acolo, in dlipa aceea, fulgerat de un teribil infarct. Nu, nue ostanca. E... e 0 silueti. O siluet& nemasurata. Tar silueta se inclind in directia mea. Nici nu stiu cum, dar imi adun suficient curaj ca s& strig, acum, de-adevaratelea: — Aaaaaaaaaaaaaah! Silueta rasare parfial din umbra. Clarul de Tuna se oglindeste scurt in ceea ce ghicesc a fi ochii. O voce groasi gafaie: — in sfargit, te-ai trezit. Raman mut de uimire. Oi fi auzit bine? Tre~ murand, intreb: — Cicine esti? De unde vii? Unde te duci? Sunt poetul Bocage, vin de la cafeneaua Nicolo si plec in lumea de dincolo dacit tragi cu pistolul. —P-poftim? — Bocage, bitiete. Nu-i place Bocage? — Ce-ce anume? —Euador maiales sonetul acela care incepe ‘aga: Bocage eu nu mai sunt!.../in groapa suri... Nu stiu de ce, simt mereu c& la mine se refera. Desi nu ma cheama Bocage... Dar, ciudat, sunt mai pusin neméngaiat cénd recit tare aceste doud versuri. Se prea poate ca din cauza acelui in 32 — Tu esti portughez, nu-i asa? Te-am auzit vorbind in somn. Sau asta sau... Numai cA accen- tul mise pare... ‘Vocea acelei stanci vorbitoare este profunda si cava, pare s4 faca ecou. Dac tunetele ar avea voci, poate cA asa ar fi, Nu e propriu-zis deza- greabila, doar ciudats. Aminteste parfial de un cAntire} de jazz care si-ar controla vocea ca si nu provoace un cataclism cu vibratiile laringelui. —Ce-ce..., am baiguit. Ce esti tu? ‘Trebuie s& aveti infelegere fafa de mine, eram cuprins de cea mai totala panicd. Stiam c& pleca- serim si-l vandm pe Anibalector, dar una era si te gandesti la existenta lui in confortul cora- biei, si cu totul altceva sa te afli chiar in fafa animalului, confirmand c& nu, nu era un mit. Era mult mai rau decat un mit: era un monstru real. area st stea agezat, cu mainile atingandw-i picioa- rele, de indlfimea a trei etaje. Atunci cum o fiin picioare? Un monstru care ar putea s& ma faci bucifele, judecind dupa osemintele care se ames- tecau printre carti. Ca bomboana de pe coliva, dacd ar avea chef. Nu, panica mea era oricum, numai irafionala nu. Era chiar foarte rafionala, daca se poate vorbi de o fricd impanicata. M& intrebi cine sunt? Ce sunt? Credeam ci stii, Faptura m-a privit cu o oarecare curiozitate. 33 Sau vei finimerit aici din intamplare? Te duceai Ta cinema si ai incurcat strada, nu-i asa? — Tu? Tu esti Anibalector? Nemisurata faptura a facut semn c& da, din cApatana. —§i... tu vorbesti? Chiar vorbesti? —Pai... Monstrul a scos ceea ce, cu bunavointa, s-ar putea lua drept un oftat: — Dar vorbitul e ca tenisul, fara parteneri n-are prea mult haz. De asta citesc. E mai auto- nom. Depind mai pufin de bunatatea strainiloz, cum ar spune Tennessee Williams. —Tu...tu vorbesti? am repetat. Hotarat, in noaptea aceea nu puteam fi un bun partener de tenis. —Ce te miri atta? a intrebat monstrul, Tu nu vorbesti, bitiejas? —Bine, dar eu. Eu sunt om! Elm-a masurat cu privirea. Mi-aduc aminte c& mi-am spus, cu 0 oarecare usurare, c& mai Dine cu privirea decat cu o léboaie. — Eu as zice mai curand pustan, a marait. Cafi ani ai? — $a... gaptesprezece. — Saptesprezece? m-a luat el in ras. ffi dau doisprezece sie si-asa prea mult. Altul s& fi vorbit asa cu mine, as fi fost furios, pentru ca aveam deja cincisprezece ani siel acum area dispus sA ma jigneasc. Dar n-am zis nici pas. lar el a continuat: aproape ci m-am fnecat. 34 ¥ DAES — Asculti, parinfii tai stiu ci umbli pe-aici Ja ora asta? — Sunt orfan, am mintit. Stanca a parut s& chibzuiasca la cuvintele mele. — A! Asta-i altceva, Simfeam cd aveam febra, eram confuz, pier- dut. Eu sau universul intreg. Eu sau universul — unul din noi intra in flagrant delir. —Th..., am ezitat —Da, baietas? —Iu... Tuesti Dumnezeu? Sau vreun soi de zeu, voiam sa spun, dar n-a iesit asa. — Dumnezeu, eu? Ha! Ha! Ce idee pros- teasci! Uité-te la mine. Sia iesit din umbra, Razele lunii i-au luminat fata, dac& se poate numi fat masa aceea enorma sineagrs, mai mare decit o poartd, aplecat& spre mine. Doar narile aveau suficienta latime ca s& incapa acolo un om. Acea stranie féptur’ era vag asemandtoare cu... 0 gorili? O gorilé de dimensiunea a zece elefanti,fireste. — Dai as fice ai spus, asta ar insemna ci maimufa ar fi creat dupa chipul si asemanarea Lui, sinu, cum spune cartea cea buna, domniile voasire. —Tu... Tu cunosti Biblia? — Sigur c& o cunosc. Colosul si-a incruntat fruntea. Tu nu?... — Da... Nu...Vreau sa spun, 0 cunosc, dar n-o cunose. — Rau. Ai citit-o sau n-ai citit-o? — De citit, chiar citit, nu. Acum aproape nimeni nu mai citeste. —Nu citifi? Atunci ce faceti? Cum va petre- cefi timpul? — Pai... Se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile... $i novelele... Monstrul a ficut o strambaturé oribil& care se poate si fi fost ruda indepartaté a vreunui zambet: —A, nuvelele... Eu, de exemplu, chiar prefer nuvelele in locul romanelor. Mai scurte, sigur, dar mai comode... — Vreau s4 spun, telenovelele. — Telenovelele? a urlat monstrul, aproape impingandu-ma in préipastie cu forfa plamani- lor sai. —Televizorul. E ceva care... Omul ia loc cu telecomanda in mani, si st8 asezat ca st vadi petrecindu-se lucruri. Monstrul a clatinat din cap. Cu siguranti auzise deja de aparatele electrocasnice, finda manifesta mai degraba suparare decat surpriza. —Sa vada petrecdndu-se lucruri? Ce anume s-a intamplat ca s& fac! s8 se intample lucruri? — Pai, nici cititul nu e. Ragetul lui a rAsunat in pestera. M-am temut cA putea si-mi cada in cap o stalactita si sma traga in feapa peste osemintele semenilor mei. in fine, de-ar fi fost asta singura mea temere... 36 — Cititul inseamna s& faci lucrurile sA se intample in capul tu. Nu stai si te zgaiesti la un perete vorbitor! Monstrul a lsat st-i cad laboaia jos, spulberand prin aero sumedenie de ase. Poate si para acelasi lucru, baiete, dar este exact contrarul. Asta-i buna! ‘Monstrul s-a domolit pana la urma. $i chiar ards: — Dumnezeu... Aveti si voi niste idei... Eu nu voiam decét si ma ascund, dar m-am. straduit s& vorbesc. Cat timp il indemnam s& vorbeasc’, poate ci uita si-mi faci la fel ca celor- lalfi... celorlalfi ale céror ramasife erau rispan- dite prin pestera enorma. —Atunci ce esti? Cum de vorbesti? Cum de stii SA citesti? — Ce sunt depinde, fireste, de cel care ma vede. Cine ma uraiste imi di numele cele mai rele: ticilos, nemernic, fiu de tarf8, animal scarbos, respingator $i josnic. Cine ma iubeste imi spune altfel, sper. Asta-i viata. Alta intrebare? —Cum vorbesti? —Cum vorbesc? Strasnicé intrebare. Cu gura. Numi referla asta, am rispuns, privindu-i gura enorma si rugandu-ma sé nu-i treaca prin gand st-mi cear cu imprumut vreun brat, ca si se scobeasc& in dinti. 37 — Stiu, stiu, nu te supara, micutule. Vrei sa stii cum am invatat si vorbesc. Nu fi atat de susceptibil, cé-ti face ru la bila. Eibine, ma gan- desc cd voi invatafi s& vorbiti inainte de a invata sa citifi. La mine a fost invers. $i mai sucit, asta pot s&-fi garantez. Sa inveti sa citesti singur, fara nimeni cu care si vorbesti, s& n-aiba cine si-fi Lamureascé un dubiu, s&-fi explice macar cirui sunet ii corespunde fiecare litera. Mulfi ani am crezut c O era L~si P era R, ca in usd... Dar am avut timp si rabdare. Timp si rabdare, doua lucruri care, impreuni fac aproape cat inteligenta. —Dar vorbesti foarte bine portugheza, am laudat, lingusitor. — Mulfumesc. Mai vorbesc destul de rezo- abil suedeza, olandeza, rusa, umbundo, ebraica, mandarina, engleza, poloneza, sarbo-croata, maghiara si islandeza. Si, desigur, ma descurc siin kirghiza. Vorbesc limbile naufragiafilor care se varsi pe insula asta, si cele ale carfilor care, mai prefioase pentru mine decat dublonii de aur sau colierele de diamante, ajung pe coast. Cat priveste limba ta, uite, s-a nimerit; s-a nimerit, pana s-a ispravit. Intr-un timp era ce-mi ajungea cel mai mult, atat cantitativ, cat si Gur ca nu spun asta ca si te flatez) calitativ. Dar in ultima vreme a inceput parcé s& se mai rareasca. Ajunsesem si cred ca incetaserai sé mai existafi, se intémpla uneori. —N-nu, inca mai existam... —Mz& bucur si aud asta. Dar pesemne ci nu mai suntefi o fara de marinari, nu-i asa? 38 — Am fost. — Pacat. O si-mi rugineasca limba. Stii ci e foarte greu si nu ai o bibliotec’ public’ pe-a- proape... Uneori, mA trezesc cé citesc pentru a na oar aceleasi cr{i. De exemplu, imi place mult Garrett al vostru, dar mi s-a acrit de refre- nul asta, Cine esti tu, pelerinuile? Nimeni! Mai ales ma irita fantastic sotul care se intoarce dupa douazeci de ani si, tampitul, vrea ca totul sa fi amas la fel. Evident, nu i-a spus nimeni ca Ficuti-i lumea-ntreagit din schimbare Si zilnic are-o nowt insusire® Narile lui Anibalector au sforait cu atata forta ca mai, mai si cad jos. — Sinu se gaseste nimeni sd-i dea o pereche de scatoalce barbatului astuia, care se-ntoarce numai ca s& Ie facd tuturor viata amara? Dac era dupa mine, i-ag fi smuls capul dintr-o mus- catura — fac! — si se incheia socoteala. N-ar mai fi existat niciodata pelerin pentru nimeni. Dumnezeule... Mi-am dus dosul palmelor la gur’, ingrozit: —I... Tu chiar m&nanci oameni? Faptura a luat un aer modest: — Pai, ce pot s&-fi zic? Sunt un individ care are nevoie de multa hrana. * Vezi sonetul ,Se schimba toate: vremi, voint fire”, din volumul Luis de Camées, Sonete, traducere de H.R. Radian, Ed. Univers, Bucuresti, 1974, p. 43. (N. tr) 39 —De-adevatratelea? Chiar mananci? — {mi place mai mult decat orice limba por- tugheza... lar cind prind nemfi, fac drob. Uite, de exemplu, poemul meu favorit e unul de Alvaro de Campos': Intr-o 2i, intr-un restaurant, in afara spofiului si a timpului, (Mia fost servitts iubirea sub format de mitruniaie reci. am spus delicat omului de la bucitttrie Cite preferam calde Finda mitruntaiele(gattite dupa refeta din Porto) ‘nu se mitnincil niciodatat reci.* —Dar asta-i imoral! —Imoral, imoral... Se vedeea ca era stanjenit. Sau poate mai curand indignat. Imoral? Imoral e si le faci celorlalfi ce nu vrei si fi se fac’ fie. —Nu stiu despre ce vorbesti, am raspuns. — Gasesti cé e frumos sa veniti aici, sa incer- cati si ma vanafi, cum procedati voi de atatia lustri? O, nu face pe prostul, stii foarte bine c&-i aga. Mai intai afi pomit in cdutarea oamenilor far cap, pe urma a unicornilor, pe wma a gri- fonilor si a himerelor... $i a mea, dup’ aceea. Nea fost destul c& afi dus un rinocer la ambasada 7 Un heteronim al lui Femando Pessoa. In biogratia pe care i-o alcdtuieste, este inginer naval si admirator al lui Whitman. (N. red.) * Vezi ,Maruntaiele dupa refeta din Porto”, din volu- mul Femando Pessoa, Odd maritima si alte poeme, tra- ducere de Dinu Flimand, Ed. Univers, Bucuresti 2002, 289. (N. tr.) 40 Papei sau un biet indian in dar reginei, trebuie sé-1 mai si ardtati in circurile voastre pe subsem- natul, sluga dumneavoastra. — Pai... — Ascultd, eu sunt foarte prietenos, dar cu mine asa stau lucrurile: vrefi si ma vanafi? Foarte bine, dar vreau si eu ceva: vreau s& am ce manca la prinz. Cap sau pajura, ce facem mai intai? $i intamplarea face ci am cistigat pan’ acum intot- deauna eu: capete. Asadar, mai intai vi manane sipe urma, daca mai suntefi pe-aici, mA capturati. — Dar asta se numeste canibalism! ‘Monstrul si-a schimonosit buzele in ceea ce am presupus a fi un zAmbet cinic: —Caniba... cum?! —Canibalism! Sa-ti devorezi chiar semenul. Da, era un zambet. Un zAmbet, daci se poate spune, de 0 malitioasi bonomie. Sau de o bo- noma malitie: — Dar eu nu sunt semenul vostru! Asta-mi mai lipsea... Eram furios. Fapt e c& nu se putea vorbi cu el! Si nemernicul continua sa rada. Sa rada de ce, se poate sti? Ce era atat de nostim? Si atunci am infeles. Ce idiot! Eu argumen- tam, argumentam, iar el nu se gandea decatla un singur lucru. Cu toata conversatia, cu ener varea, cu duelul de cuvinte, imi pierise... frica. MA aflam in fafa teribilului Anibalector, iar al, teribilul Anibalector, ma faicuse s& uit de frica. a Chiar $i aga, trebuia si scap de ineépatinari. Am decis si fiu la fel de brutal i direct ca el: — Aisa... Aisi ma omori? Anibalector s-a uitat la mine cu ceea ce s-ar putea desemna drept curiozitate: —Vrei si te omor? M-am indignat: —Ce intrebare e asta? —Da sau nu? a mugit el, aproape blind. — Sigur c& nu! am exclamat. —Fiindc& am prins deja unii care ma rugau ‘sa-i omor. — Si... tu? —Le-am facut pe plac. — Eu nu vreau si ma omori. — Foarte bine. Atunci poate n-o si te omor. — Poate? —La fel nu ai vrea s&-fi smulg un picior ca s& ciuglesc ceva de proba, presupun. M-am infiorat: —Nu. Nici asta. —Foarte bine. Spune-mi atuncice stii si faci? — Sia fac? —Ca si devi util. —Stiu... pot si vanez. Anibalector s-a uitat la mine cu o privire neincrezatoare. —P-pot sai gatesc! — Mie imi place carnea cruda, a strigat cu raceal Anibalector. Pe cat posibil, in singe. —S$-stiu ... Amincremenit. Atunci, nu sti Anibalector a marait: a2 tii s4 spui povesti? Mi-am amintit de noptile pe corabie. Uneori Keequog sau contramaistrul povesteau anecdote, — Mmm... Mai mult sau mai putin, — Va trebui sd te straduiesti ceva mai mult dlecat mai mult sau mai putin Asa nu ajungeam nicdieri. in fine, de ce si continui sa mint? — Nu stiu s& spun povesti, am marturisit, descurajat. — Atunci stim rau, $tii s& citesti, barem? — Foarte bine. Nici eu nu sunt un sultan, ream nevoie de cineva care sa-mi spund povesti. —Sultan? ‘eas fi recunoscator si nu ma mai in- trerupi. Dup’ cum spuneam, n-am nevoie de cineva care sé-mi spun povesti. Dar simtnevoia de cineva cu care s8 discut. Cineva care s&-mi spuna: Mai baiete, ar fi bine s4 schimbam niste idei pe aceasta tema. Tu ce spui? — Pai... — Bsti dispus si schimbi niste idei cu mine peo tema? —Sunt. Si asa am inceput sé citesc in timpul zilei carfile pe care Anibalector mie indica si pe care, seara, le comentam impreuna. Am descoperit c& 43 sultanul la care se referea era cel din O mie si una de nopfi, caruia o anume Seherezada trebuia sé-i spuna cate o poveste in fiecare noapte, iar la sfarsitul fiecdreia sa-1 mentina pe sultan suspen- dat in asteptarea a ceea ce avea si se intample in continuare, deoarece cfnd n-ar mai fi avut povesti, sultanul i-ar fi tiat capul - céea ce, pe langé alte inconveniente, ar fi l&sat-o fara un loc unde sa-gi atérne cerceii. $i eu care credeam ca acel ,continuarea in episodul urmator” fusese inventat pentru teleno- vele...! Tot asa am aflat si c& Ar fi bine sit schin- tut niste idei pe acensti tem era tithul unei arti a unui oarecare numit Mério de Carvalho. Mai lung, chiar, este doar titlul $i din mijlocul lumii prostituate mi-am pitstratiubire doar pentru trabic, de un oarecare Rubem Fonseca. Am citit poves- tea unui birbat care se credea rege, cea a altcuiva care a innebunit devenind rege, cea a altuia care a fost omorat tocmai pentru ca... era rege. $i asa am inceput si citesc cate putin din toate. N-am citit in viafa mea cat am citit in tim- pulacela ~saptiméni? luni? mai mult? —pe care |-am petrecut in pestera lui Anibalector. L-am citit pe Jules Verne si al sau Ocolud pitmdntului in 80 de zile, pe Julio Cortazar sial sau Ocolul zilet fn 80 de lumi; am citit Cei trei muschetari si Aven- turile lui Tom Sawyer si Fratii Karamazov si Crit si pedeapstt si Orasul si muntele si Dinozaurul excelentisim si Aventurile lui Ionict-Fard-Prict, iar 44 neinfricatul erou Plangi-Ca-Acus-Ai-Sé-Bei mi-a trezit dorul de fara natala. $i o carte pe care a trebuit s-o citesc intr-ascuns pentru ck m-a facut si plang numita Esteiros, povestea unor barbati care n-au fost niciodat’ copii, dup’ cum st&tea scris acolo, desi mie mi se paruse mai curand cronica unor copii care, desi maltratati ca barbafi, reuseau totusi si fie copii —deexem- plu, siacolo exista un Gineto... Am citit poves- tile cu ciomageli la balciurile din O Malhadinhas, am citit,..Unele cari imi pliceau mai mult decat altele, dar am invafat si apreciez, au ajuns chiar s&-mi placa si cele care, la inceput, mi se pareau mai complicate si nifelus cam... in fine... Ce pot sé spun? Chiar si poezie am inceput SA citese, ce s& fac... Sigur, aveam un mare stimulent: la fel ca in cazul Seherezadei, ce avea si se intample oare cand Anibalector se plictisea de mine? Cu dife- renfa cd, dacd ea spunea povesti, eu le citeam— sinu mi-era usor sa pricep intotdeauna care din cele dou’ activitafi ar fi mai pretentioasa El voia pecineva cu care s& vorbeasca despre cari si ce puteam eu si fac (spre binele meu) decat si ma striduiesc si fiu la inalfime? __ Intre timp insé, stiam ca nu eram Ia inaltime. fnanumite momente ma simfeam doar putin mai mult decat 0 cutie de rezonan{a. $i ma enervam 45 pe mine: cum e posibil ca un... un animal, pier- dut pe o insuld la capaitul lumii, s& stie mai bine ca mine felul in care, in tara mea, oamenii lucra- sera, trudiserd gi se jucaserd cu limba mea? Din fericize, acele momente de desctirajare mu erau decat asta: momente. Nimic nul poate face peun adolescent si uite de problemele lui decat géndul cf este singur peo insula pierduti, alaturi de un monstru de eruditie. La fel mi se intimpla s& ma intreb dact Anibalector voia un interlocutor sau un discipol. El probabil ca nu vedea deosebirea. Sigur e ci adora sA dueleze cu mine —sau si ma foloseasca pentru a duela cu sine insusi. —Un ititor trebuie sa se menfin’ neutru fat de cartea pe care o citeste, intrebi tu? Eu n-as fi atat de radical. De ce s-ar cédea ca ex SX incetez a fi ew numai pentru c&-1 aud pe altul cum gan- deste? Si cum ag putea ews incetez.a fieu, chiar daca as vrea? Si se fi inventat oare deja chirur- gia plastica pentru spirit? Totusi, e adevatrat ca cititorul trebuie sa stie si incerce a vorbi limba cfrtii. A vorbi limba cartii si a se abandona in voia melodiei ei, a se lisa dus de curent, in loc 88-51 risipeasca forfele vaslind contra mareei. Nu zic ca trebuie si ne supunem, dar trebuie sa fim disponibili, Cartea, prin faptul cA este scris’, a Racut deja un pas mare catre noi: e un dar. Acum, 46 ne revine noua si multumim pentru amabilitate si sa facem un pas catre carte. —De ce? —De ce, de ce... ‘Anibalector, la fel ca oamenii, nu era mul- fumit cénd fi lipseau cuvinte sau argumente. — Pai, nu sti. Poate fiindca cheia lecturii se afla chiar in cartea pe care o citim. Pentru Anibalector, 0 carte era o intalnire intre doua voci:a noastra sia cari. $is& faci sublinieri intr-o carte nu este nimic réu, e aproape ca si cum ai citi dublu; e semn ci ai intélnit wn pasaj, © fraza, un paragraf, care-ti spune ceva, iar asta, dupé el, era de neprefuit. E aproape ca si cum ai fi gisit, pe gratis, un al doilea pasa) —Te autorizez sa subliniezi cartile pe care le vei citi aici. Ele nu apartin nici unei biblioteci publice, sunt ale mele, asa cé, dac& eu spun da, le poti mazgali dup’ bunul t&u plac. — Carfile sunt ale dumitale? m-am hotarat si-l provoc. Nu stiam ca le-ai cumparat. Anibalector a artat spre osemintele care, ciudat, desi erau ale semenilor mei, nu-mi mai provocau repulsie sau frict. Sa fi castigateu atata incredere in el? N-ar fi fost mai infelept s& ma tem ci nu eram aliceva decat o jucdrie (un diver- tisment) pe care Anibalector ar strivi-o de indata ce ar inceta si-1 mai distreze? Poate, dar nu ma gaindeam la asta. Tocmai ficeam un hucru pe care, din cate imi aminteam, nul facusem niciodata Ia scoala: invafam. Si simfeam ceva si mai stra- niu: imi plaicea sa inva a7 ‘Sa fnvat cd o carte e o cast cu multe usi—uneori atftea cAte pagini avea cartea; alteori, tot atatea cate randuri avea. Alteori, nici chiar atat. Unele c&rfi erau mai curand ca acele picturi ce imi usi si ferestre, iar cind ajungi acolo te lovesti cu nasul de un zid. Dar pe acestea Anibalector le dis- prefuia, chiar dacé nu ma impiedica s& le citesc. S& invat cé usile astea au in ele cheia cu aju- torul careia se poate, sati nu, chiar infra in cast. — In cel mai rau caz, cheia e ascunsa sub un pres sau un ghiveci. Dar e acolo, pofi si fi sigur. ‘Autorul n-a plecat cu ea in buzunar. Chiar dacé natérdul e convins cA aga a facut, ra Tuat-o. Cheia a ramas acolo. SA invat c§, dupa unii, lumea incipea toaté intr-o simp litera. S& invaf si nu-mi fie fricd 8A citese poezie, chiar din cea din care nu se infelege nimic, ca de exemplu asta: In labirintul unui labirintodont stit un gigant pitzind un pont (Gi astizi ma mai intreb ce-o fi vrand s& insemne,) 48 " —Nufi bate capul cu ce vrea si spun’ poe- mul, ascult doar ce spune poemul. lar dac& n-ai si infelegi ce spune, nu-fi bate capul. — $8 nu-mi bat capul? $4 nu-mi bat capul, cum adica? — Te duci s& dai o raité, si te aerisesti, site cufunzi din now in versuri intr-o alti zi oarecare. —Hnm... — Hm", nimic. —Hm... — Stii ce-i un condor? —Nu chiar... — Eo pasire de prada. Traieste in Cordiliera Anzilor, acolo pe piscuri. E in stare s& transporte un miel prin vazduh. — Chiar?! — Asa trebuie s ne purtim noi cu poemul. Nu intotdeauna e bine si ne apropiem de el cu 0 vocigoara suava si ochisori de amorez de mahala. Uneori trebuie s& fim precum condorul. S& ne cufundm in picaj si sé incercim sa insfa- c&m prada. —Si daca nu reusesc si insfac prada? — Daca nu reusesti si ea fuge si turma se risipeste, ei bine, mai incerci alt data. Un cititor, aidoma unui pridator, in unele ocazii n-are alt- ceva de facut decat s& aba rabdare. Sa plece si 8 se intoarcé in altd zi, ca s& vada daci de asta data merge mai bine. —Dar.... Si daca tot n-o sa infeleaga nici asa? —Sx injelegi mu-i cel mai important. Tu inte- legi fetele? 49 —Nu, am admis. — Asta nu te impiedica sa le giisesti intere- sante, nu-i asa? — intre timp, lasa-ma sa-fi spun. Una e un text care intriga, si alta unul incuiat mai ermetic decat o centura de castitate. Niciodata si n-ai incredere in virtufi prea abstracte. Ti-amintesti de sonetul acela al lui Luis Vaz Camées pe care am citit zilele trecute? Nu cel cu schimbarea, celalalt: Transformi-se amantu-n preaiubitt Prin oreren multei sale-nchipuiri, Asa-ncat mu mai am alta dorinf, Avvind in mine partea mult dorita. —Da, mi-amintesc... — Dupé cum vedem, asta e partea in care el repet ce-a fost invafat, chiar ca s& vada dacé a infeles cum trebuie. Iar ceea ce a fost invatat era: c& amorulasacuntrebuieséfie trebuie s8 fie pla- tonic. Doar ci dupa aceea replica lui este: da, en regul, pe naiba, dar asta nu-i pentru el, fiindca... Amorul viu gi pur din care-s plimidit Precum materia simpli-si cauta forma. — Si asta vrea s& spuna ce? 50 —Doar atat: c& pana si cel mai pur gnd are nevoie de nijelus corp. Zilele, sAptaménile, nu stiu daci nu gi lunile, treceau. M-am dus de cateva ori la vanatoare cu Anibalector, in jungla aceea deasa si periculoasa. Cu toate acestea, Anibalector imi sugera si nu mi indepartez mult de pestera. Material de citit nu lipsea, si mai erau si alte forme de petrecere a timpului decit sa-mi risc viata. El nu mi finea prizonier, a spus. Pur si sim- plu, existau primejdii pe insula pe care nu eram pregatit si le infrunt: dinozauri carnivori, liiect carnivori, insecte carnivore, plante carnivore, aproape c& s-ar putea spune ca intreaga insula era carnivora. Stand si reflectand bine, pand si eu eram camivor, desi in ultimul timp nu mi-am exersat prea mult aceasta calitate. Anibalector imi aducea mai cu seami fructe, pe care eu tre- buia sd le cercetez cu atentie inainte de a musca din ele, ca nu cumva si aiba larve - da, tot carnivore. in unele ocazii, Anibalector ma punea si citesc lucruri care mai-mai sma faci sii invidiez pe cei ale c&ror oseminte zceau pe solul cavernei. — Cum gisesti asta? ma provoca el. — G-gasesc ca e bine. — iti place? —Da. 51 —Nu pari foarte entuziasmat. —Imi place... Se intampla si fie adevairat cd incepuse si-mi placa, dar contrarul nu era nici el exclus. in acele ocazii, cand, oricat m-as fi fortat, lectura era de neinghifit, ma simfeam ca pustii care aruncd intr-ascuns legumele la gunoi si pe urma spun A au maneat tot —De plcut chiar imi place... dar nu infeleg foarte bine. —Tot e un progres, ofta Anibalector. Acum cétva timp nici nu infelegeai, nici nu-fi placea. ar eu, mandru, credeam cil pacalisem. Dar si lui ti plicea smi intinda curse. — Sunt pur si simplu uimit cum de-Hi poate plicea asta. Eu gasesc ci-i de neinghitit. — Pai, sieu... —Nu trebuie siti plact totul, stii? A fi dis- ponibil inseamna sia fi vigilent. Capul tau nu-i o lad de gunoi in care arunci cirti. Dack o pra- jiturd chiar nu-fi place, 0 ménénci totusi? Ras- punsul e: depinde. Ca si-fi creezi gustul, ca sa capefi incredere in gustul tau, trebuie mai intai sa fi-l educi. Sia adaugat, cu un zimbet pisicher: — Norocul tau e ci ai un profesor bun A venit 0 2i cand aproape c& mi-am pierdut ribdarea. incercam sa citesc 0 carte a unui 52 brazilian numit Guimaraes Rosa ~ daci nu ma ingel Marele Sertio: Citrtri ~ fara s& pricep nici o iota din ce spunea: Canonada. fmpuscitturile pe care le-afi auzit au {fost din cauza unei certe nu de om, Doane pitzeste. ‘Mi-am potrivit mira pe arborii din curte, pe sub rigola. Ca st nimeresc. Toatit ziua fac asta, imi place; tocmtai din tinerefe. De acolo at venit sit ma chem. Cauze unui miel: un miel alb, ritttcit, ew ochii de neat fi... Doar c& n-am aruncat cartea pe jos, pentru c& era ceva ce-l infuria cel mai rau pe Anibalector. Pana cand am explodat: —Dar, la urma urmei, cititul serveste la ce? Anibalector a ridicat una din laboaiele lui cat casa care, desi erau in locul picioarelor, aveau si policari. O clipa, am crezut ca 0 sé ma bata — vreau s& zic, sit mit striveascit. Dar nu, era doar un gest dramatic. $i-a unit celelalte degete cu degetele mari, le-a fluturat prin fafa mea sim-a mustrat: —Lanimic, Fiecare le stie pe-ale lui. Bu stiam ca trebuia sa tac, dar n-am rezistat: —La nimic? Ce tampenie! Anibalector a ramas cu ochii la mine. Un moment, parea ci totul incremenise, pana $i zg0- motele junglei de afard.O picttura de apa a cazut dintr-o stalactita. fn fine, Anibalector a spus doar: 53 — intro zi, tinere si descreierat amic, vei finvafa ca lucrurile cele mai importante in viaf sunt cele care nu servesc la nimic. Suparat, mi-a intors spatele si a plecat. S-a inapoiat abia a doua zi gi niciodata n-am mai abordat subiectul. Rezultatul e c&, dupa atatia ani, tot nu stiu sigur la ce serveste o carte. Dar cred c& stiu ce ar spune Anibalector dac& ar fi aici: Cu ald mai bine. Dup& un timp, reuseam deja si citese, cu placere, romane, inc& nu ma aventurasem in cele sapte volume din fn cétutarea timpului pierdut, de Proust, despre care Anibalector a spus c& ar fi bine sa le pastrez pentru batrinefe, dar eram deja destul de maricel ca si ma lupt cu cele 0 mie de pagini din Rizboi si pace al domnisorului Tolstoi si randurile dese din Anna Karenina deja résunau pe-acolo... Ba chiar stiam si ca, spre deosebire de zicala, volum inseamni calitate. Fap- tul de a fi voluminos nu era in sine o calitate, dar c& dimensiunea implica densitate, era form, de asta nu ma mai indoiam. Nu era vorba numai de romanele-fluviu, de romanele-jungla. Era nevoie de multe liane, de multe pagini, pentru aavea senzafia cd teai varatintr-un labirint ciruia nuvi cunosteai — nici mu voiai s’-i cunosti — iesirea. Dar intr-o zi, ca de obicei, Anibalector m-a pacalit: 54 — Asculta, baiefas, pofi si-mi spui ce parere ai despre povestirea asta? — Sigur, nici o problema. Care-i cartea? —Nu-io carte. E doar o pagina. —A, da? P-perfect. Anibalector mi-a intins foaia. Era 0 micropo- vestire a unui guatemalez pe nume Augusto Monterroso sau cam aga ceva. Si pe ea erau scrise doar urmatoarele cuvinte: Ciind s-a trezit, dinozaurul era inca acolo. —Ce pirere ai? Am ridicat din umeri: — Pare nostim. Omul visa un dinozaur gi, cand se trezeste, are surpriza si... —Foarte bine. Sau. Eu eram deja deprins ca Anibalector s8-mi ceara alti lectura a aceluiasi text. Asa cd am ras- puns imediat: ° — Sau: omul s-a trezit in secolul asta, dar descopera ci, dupa atatea progrese tehnologice, ‘mai exist lucruri prin care inci mai suntem in epoca de piatra... — Doar atat? — Poate s mai insemne si ca nu existi o adevarata deosebire intre realitate si vis, cd mu sunt doua lumi, doar doua versiuni ale aceleiasi i riu deloc, baiefas. — Stiu, am rispuns mindru de mine. $i restul? 55 — Restul? Anibalector a fcut pe nevinovatul. Care rest? — Restul povestirii. —Nuexista nici un rest, a spus Anibalector. Tocmai ai citit toata povestirea. . — Doar asta? 7 — Doar. ‘Nu stiam ce sai mai spun. Lam imitat pe Ani- balector si am inceput, cum facea el de obicei, sii ma scarpin in cap, parc’ in cSutare de paduchi. —E ceva ciudat. Pare incomplet. Anibalector a zAmbit, aprobator: —Pare, oarecum, dar nu mai mult decat un roman de trei sute de pagini. — Ce spui? am facut eu, smechereste. Aud bine? — Auzi, auzi, a ripostat cuvant cu cuvant Anibalector. Povestirile cu adevarat valoroase sunt intotdeauna ca jocurile acelea pentru copii unde trebuie si unim punctele i ni se cere s& completim noi insine desenul. — Desenul? —E un fel de-a spune. Anibalector a scos un zgomot surd din gat. Aveam impresia c&i nu era intotdeauna foarte multumit de mine. Chiar intr-o zi cdnd avea stabilita o lupta cu un tiranozaur (,O poveste veche care se rezolva astizi”, a spus), Anibalector a mai avut totusi 56 timp si-mi plaseze o problema, in timp ce-si poc- nea degetele: —Acum c& ai mai citit cate ceva, incepem si ne apropiem de partea cu adevarat buna: cea in care tu esti cel care comanzi. la spune-mi, ce carfi nuvi plac? —Nustiu. —Nu stii? Eu sé stiu pentru tine? — Pai. — Nici un ,pai”, Pana acum e adevarat c& fi-am dat eu cate un branci. Dar intr-o zi trebuie sa... Doar n-o s& porfi toata viata rotite laterale, ca si nu cazi de pe bicicleta? —Se intampla ca mie... imi plac toate c&rtile. Anibalector ma privit cu mila: — Mai baiete, sper si nu fie chiar asa. S-a inapoiat pe seard, plin de sdnge, dar cu un zambet de triumf pe mandibule, Tara dupa el carcasa tiranozaurului, — Provizii pentru o séptimand. Trebuie s& recunosc cé tipul avea ditamai dintii, dar cuniste brafe asa micufe unde voia s-ajunga? —O sd mancim carne de tiranozaur? — Seamand cu carnea de sarpe, m-a linistit Anibalector. Are gust de pui de gaina. —Bine, Ma tot gandesc la chestia aia cu carfile care nu-mi plac. —si 3S7 — Pai, de exemplu, s4 lum un roman. Ceea ce face ca romanul si fie bun ¢ o intrigi solid, personaje credibile, dialoguri bogate, nu-i asa? — Bogate? —Dinamice, ascutite, vioaie. — Poate. N-am infeles: — Poate? — Asta nu serveste la nimic, daci romanul nu are ritm, melodie. —Cain poezie? — Chiar asa. Marea diferent e c& poezia se preface c& prelucreazA mai mult cuvantul, iar romanul se preface ca prelucreaz mai mult rea- litatea. Dar rezultatul e acelasi. — Acumam infeles. Pana si o carte de prozé trebuie s aiba un ritm cert, —Poate. — Poate? Nu infelegeam. — Complicafia e c& ritmul cert nu vine din afard, ci dinauntru. Chiar nu intelegeam: —Dinauntru, cum adicit? — Dinduntrul téu, in primul rind. Tu esti instrumentul t&u de lucru. $i, de asemenea, din insigi fesdtura textului. Infelegi? — Mai mult sau mai putin. — Bun, poate o sa-fi fie mai usor sa infelegi cu.un exemplu, Cititul e ca patinatul, se invata prin practica, ii prinzi gustul tocmai exersand acest gust. Adineauri am spus Jesittura textului, 58 dar e o prostie, fiindea e acelasi lucru. Textul e o tesaturd si tesatura e un text. mpletirea unor fire diferite - ritm, sens, cuvinte -, pentru a alcitui un covor de cuvinte, un covor cu un desen care poate si fie mai mult sau mai putin laborios, incurcat, stimulator, misterios. Adic4, ceva care se citeste. Pricepi? —Ce sa pricep? — La naiba! Uite, citeste asta... Citeste asta si pe urma vorbim. — Dar nu se injelege nimic din ce st& scris aici! — Atunci trebuie si inventezi alta forma de a citi sau de a vedea, nu-i asa? Intr-o zi am facut prostia sa-l intreb pe Ani- balector cum de nu are televizor in pester. —Televizor? a racnit, furios. Gila ce-fi trebuie aga ceva? N-ai cirfi destule? — Pai, ca si vad programe nostime... — Gasesti? Anibalector a aruncat o carte ~ daca nu ma insel, o edifie de buzunar din Orlando de Virginia Woolf ~ pe jos. Uite, fluiera cartea, sa vezi daca vine la tine. Nici n-am incercat si fluier. Ma caiam deja cA deschisesem gura. —Nu vine la noi, nu-i asa? Asta-i viata, aga-s lucrurile bune din viata. Noi trebuie sa facem un pas, lucrurile nu vin la noi de a sine, la nimic nu foloseste telecomanda, oricate butoane ar avea. 59 — Da, da, am infeles... Dar Anibalector se ambalase: — Viafa nu inseamné si sezi pe canapea gi s& dai din degete asteptnd sa apar& pe ecran ceva care s& te scoaté din toropeala. Bine, daca vrem ca viata sa fie asta, nu va fi mai mult de atat, dar nu mi se pare cel mai bun mod de ane folosi de ea. O carte ne cere si mergem noi la ea. Un ecran cu imagini si tampenii, nu. Este dife- renfa dintre a célatori gia sta pe loc. Cartea ne obliga sa calatorim, televiziunea sA ramanem gurd-casca, — Pai. —Sia cildtori are, aproape intotdeauna, mai mult haz decat a rmane pe loc. Nu fi se pare? ‘Adoua zi, am hotirat s& merg si eu la vana- toare. Nu am infruntat nici un monstru (am lsat sarcina asta mai prozaici pe seama tovarigului meu de vandtoare), dar m-am intors cu capul spart, rezultat al unui salt imprudent in direcfia unei liane putrede, inainte dea verifica daca imi putea susfine greutatea. Sigur, nici nu merita spus, eram pe cat de fericit, pe atat de julit. — Dar Saramago ifi place? Tare mandri tre- buie si fifi. Singurul Nobel portughez. Asa e. Pesemne cé- iubifi aproape la fel ca pe Fernando Pessoa. — Nu stiu s&-fi spun mare lucru, am mur- murat. 61 De fapt, nu stiam nimic. Tata cumpiirase vrea, doua, trei cdrfi de-ale lui, chiar imi aminteam de una cu eticheta premiului pe coperta. Dar, dup’ cate stiam, nici el, nici mama nu trecuseré de coperta. Am facut prostia s-mi gasesc o scuzi: —Nu-mi plac carfile cu multe virgule. — Ia asculté, esti idiot sau te prefaci? mi-a tSiat-o Anibalector. La urma urmelor, ce-ti place? Mi-am umplut pieptul cu aer: — imi plac povestile bine povestite. —Povesti bine povestite, hm. $i ce inseamna 0 poveste bine povestita se poate sti? —P — Pai afla c& 0 poveste prost povestita poate sa prezinte mult mai mult interes, gust, sare si piper, decat o povestebinepovestitd. O povestebine- povestita poate sA fie lucrul cel mai nesérat de pe lume... In schimb, 0 poveste prost povestita poate fi de milioane. Nu-fi plac carfile cu prea multe virgule, spui? —Da... Cand voiam, puteam si eu sa fiu incd- patanat. — Eibine, rispunsul meu este: depinde. Une- ori vocea naratorului are nevoie de spatiu, nu se mulfumeste cu o frazA mrunt&, nu tofi trebuie sa fie telegrafici, uneori fraza vrea s& se intind, s& caltoreasca, si vada pana unde poate merge, transformata in canoe coborand pe suvoaie sau nimerind intr-o cascada si contorsionandu-se toati ca si nu se loveasca de pietre, sau vocea devine un talaz care se aude treptat pana ce bubuie, si tuna, si explodeaza, ca o orchestra cénténd un vals din care la inceput aproape c& 62 nu se aude nimic, apoi, putin cate putin, intra instrumentele, si urci, urc’, si simfim o sures- citare, anticipam ca ce se va petrece, dar inca mu suntem acolo, naratorul incetineste poves- tirea intenfionat, ne face sa suferim, ne obliga s ne stpanim, promite ca la capatul cilitoriei exist ceva rasplatitor, dar rade de noi, ne infeap’, spune cA (daca vrem) putem renunja, spune chiar c& majoritatea cititorilor renunta, e 0 voce care ne vorbeste ca un sergent la antrenamentul unor forfe speciale, al unor trupe de comando, iar sergentul ne sopteste la ureche Mai baiete, du-te acas’, n-ai stofa pentru asta, du-te si aga~ Zé-te in fata televizorului sa vezi un concurs si s8 bei pnd cazi jos doar pentru asta esti bun renunfa dragul meu pagina asta nu-i pentru tine acum nici micar virgulecirji nu mai ai ca s& te sprijini o mare pifigoi e prea imbibat cu litere pentru camioneta ta nici nu mai reusesti si te concentrezi asupra frazei ai pierdut ritmul nici nu stii la ce rand ajunsesesi esti terminat mai bine renun{é, du-te de-fi cumpara unul dintre romanele acelea siropoase care sunt intoarce discul si canta la fel, lef al &tnAc ig lucsid ecraotri nici asta nu mai pricepi pentru ca nici macar nu esti de pe vremea discurilor serioase, fafa A si {aja B, tu esti mai mult dup moda lui mp3, gene- rafia ta nici m&car nu stie si dea denumiri lucru- rilor, doar sigle, pana si muzica voastri e o riménere in urma a vietii, hip hop, hip hip hop, hip!, hop!, parca ar sughita, hip!, sau le-ar salta obroasca in gur’, hop!, si dup’ aceasta avalang& ititorul se simte silit s& renunfe, caramba, colac 63 peste pupiza nici povestirea nu avanseazi, para- graful ocup% deja o pagina si jumatate si fraza inci n-a ajuns la capat, si cititorul e gata sai renunfe, chiar gata, gata, GATA SA RENUNTE, pana ce (brusc, ca o sfant& aparandu-i unui mic pastor) infelege ci uneori paginile unei crti trebuie chiar si faci tobogan cu vorbele si dac&t te opui, te ineci, singura solutie e sa te lagi dus, sa te lagi dus de torent, si te lagi absorbit de vartejul cuvintelor, in loc sa stai tot timpul s& te v&icdresti cd vrei o carte cu mai putine virgule... — Da, da, am priceput, am spus eu, ca si termine odata. Dar Anibalector nu voia si se lase terminat. — Stil, voce, muzica. O carte valoreaza tot atat in ceea ce spune ca si prin felul cum o spune. leg? — Inteleg, am admis. (Cu convingerea unei oi transportate prin vazduh de un condor.) Siasa am mai invafat c&, pentru Anibalector, nu exista ceva numit o povesteprostpovestitd. Exis- tau figuri fécute din cuvinte cu sau fara viata in ele. $i c& 0 povestebinepovestitt putea, deseori, s& fie mult mai dezagreabila decat o povesteprostpo- vestitt. — Cartea trebuie si aiba stil. Dar si cititorul trebuie sa aiba stil. — Eu, ca si citesc 0 carte, trebuie sa am stil? 4 — Stil, personalitate, voce proprie, idiosin- crazie, temperament, caracter, pofi si-ispui cum vrei, c& pana la urmi e totuna. —Dar eu n-am avut niciodata multi vocatie pentru... —Tocmai asta-i ideea. Dar trebuie si gisesti 0 vocafie. lar, cand o vei gisi, va fi vocatia ta. —Eu nu sunt... —Sa spunem cla fel ca in dragoste, lectura eo intélnire intre doua persoane imperfecte care se pot completa la perfectie. ‘Am strambat din nas: — Eu sunt o pies defectuoasa? $i ce-i de mirare? Uitte la mine. Eu sunt si mai si. $i totusi, ma invart, cum ar spune Galileo. Ti-am vorbit vreodata de Bocage? Am oftat, cu o neprefaicutd plictiseala: — De sute de ori. — Pai exista un poem pe care nici nu stiu s4-1 reproduc bine; nu nimeresc metrica, nici macar ru stiu dacd-i chiar de el (dar de parut, ce-i drept, pare), si confine cea mai buna definitie a stilului pe care o cunosc. Asculté: Toatit lumen ride de schiop dar de schiop nu ride cine inbeste fiindct doar cine-1 iubeste pe scliop ‘cunoaste grafia cu care schiopul salt cind se duce la pat. — Vasazica acum sunt si schiop, am marait, Asta-i buna! 65 — Exist si lucruri mai rele, a fost singurul comentariu al lui Anibalector. Schiop? As fi putut in clipa aceea smi amin- tesc de capitan, dar eram la fel de departe de corabie ca de cea mai indepéirtata stea din galaxia noastra. fn dup&-amiaza urmatoare jucam golf, ca de obicei, cu un craniu. (Ce pot si spun? Nu exista nimic altceva care si serveasc drept minge. Jar harcile sunt foarte utile, multifunctionale: se pretau ca mingi, cini, rafturi pentru cérfi, oale de noapte...) La un moment dat, am lsat tibia care-mi servea drept cros& si m-am apropiat de Aniba- lector: — Pot sé-fi pun o intrebare? —Ti-am spus vreodati c4 nu? Mi-am muscat buzele o clip’. Pe urma, am izbucnit: —De ce esti uneori atat de enervant? —Enervant? Anibalector a facut pe miratul: —Ew? —Daa Ca ieri, de pild’, cnd nu mai ticeai din gura. —Eibine,a spus Anibalector, finand distrat craniul in echilibru pe degetul mic. Cred c& daca am fost enervant ieri e pentru cA... — Pentru ci...? 66 — imi pot permite sa fiu. <1 —Stai si vad dacai pot explica mai bine: eca atunci cénd trecem de jumitatea unei cérti. Dac cititorul a avut rabdare s& ajunga pana aici, la pagina asta, putem s& fim linistiti, n-o si dea drumul la momeala atat de usor. — Ce vrei s& spui? — Exact cea ce spun: ci sunt enervant cu tine pentru c& mi-o pot permite. M-am simfit ciudat de descumpanit: — Aaa... Anibalector a oftat: — Dari, trebuie sé adaug, fiindca tu ai cate- goric nevoie ca cineva s& te enerveze. Daca nu parintii tai, atunci nu ramén decat eu. — Te inseli, am protestat. Parintii mei erau destul de enervanti cu mine! ‘Anibalector si-a dezvelit dintii. Acum chiar imi plicea, dar adevaérurile trebuie spuse: avea zambetul cel mai wat pe care l-am vazut vreodata in viata. — Dar nu aga cum ai tu nevoie, a bombanit. Probabil ca intenfia lor era doar si se enerveze unul pe altul, iar tu ai incasat-o pe deasupra. Tot ce e bun are un sfarsit. La fel si tot cee riu, doar c&, din nu stiu ce motiv stupid, mai degraba ne dam seama de cat de putin dureazi lucrurile bune. 67 in fine, nue grav. Pana la urma... Se schimbit toate: vremi, voinf, fire, Credinga, ca si orice injghebare; Feicutd-i lumea-ntreaga din schimbare Si zilnic are-o nouit insusire. Dar asta-i greu de infeles. Cdnd suntem bine dispusi, avem o vedere periferic’, vedem binele riul. Cand suntem prost dispusi, vedem doar raul. E adevarat, nu-i asa? In ziua cand totul s-a sfarsit, m-am trezit cu certitudinea ca se va produce un cutremur. Ca pentru a-mi da dreptate, o bucata de stalactita s.a faramat in bucati chiar langa mine. ‘M-am ridicat si am vazut un spectacol ciudat: Anibalector, intotdeauna atat de molau, adul- ‘meca aerul parca beat, bitand cu léboaiele in pamant. Pestera se cutremura toatA. Din fericire, 5-a rostogolit afara altfel ar i provocat o surpare. La inceput am presupus ci era furios. Dar nu din cauza mea, si nici furios nu prea. Era mai ru: surescitat, iesit din minfi, cu un zmbet imbecil pe botul lui grotesc de care eu, cu timpul, invi- fasem s4 nu ma mai tem. —Ce se intimpla? am strigat. Elisirotea ochii, visator, parc cherchelit. — Cif! Carfi proaspete! Sute de carfi proas- pete! 68 C-aitrti proaspete? Am infeles, ur c& am inteles chiar in clipa aceea, si am incercat sé-lavertizez, jurc am incercat si avertizez, jur c& am incer- cat ~ cel pufin in capul meu. Ar fi trebuit s& fiu mulfumit. Veneau si mi salvere! De ce nu eram mulfumit? Capul meu n-a avut timp sa-i comunice gurii cea ce Anibalector trebuia s4 stie, dar nu stia: ca era vorba de o capcana. Am ramas inctemenit, ruginos de incremenit vazindu-l cum coboara dealul, in salturi, spre golf, deselat de gigantic ce era. Urland: — C&rfil Carti proaspete! E-hei, c’ pete! Anibalector inainta singur spre cursé. Cand sistemul meu nervos a reusits& le comande picioa- relor s& porneascé in fuga, era prea tarziu ca si1 mai avertizez: Ce-as fi putut face, oricum? Cum as fi putut impiedica acel animal uriag si cada in capcana intins de camarazii mei? Fapt e ci nu era nevoie s& fiu acolo jos, pe plaja, ca s& stiu ce i se pregatea. Keequog cu torsul dezgolit, cu tot corpul tatuat cu povesti scrise in peste cincisprezece limbi, acoperit doar cu o tanga, in varful unei enorme gramezi de carfi - probabil un cere de vreo douizeci de metri in diametru ~,cuo tor}a 6 in mana. Anibalector inainteaz’i, ca o pasare hipnotizata de un sarpe boa. Keequog surade crud, apropiind torfa de cértile de la picioa- rele lui, Anibalector rimane mai intai zipacit, pe urma ingrozit si, in fine, doar iesit din minti, pared rinit de moarte: hrana dupa care jinduia cel mai mult distrusa in fafa ochilor sii? Cum? De ce? Laun semn al capitanului, au fasnit harpoa- nele imbibate cu curara. Anibalector aproape c& nurgi simte carnea r&nita gi, in loc s& fugit, se cufunda si mai mult in capeana, incercand si salveze putinele cérti care nu fusesera inca mis- tuite de flacari. La sfarsit, Anibalector sucomba, fara macar si fi infeles ce i se intamplase. Contramaistrul a fost cel care m-a vaizut primul: — laciti-1 pe mus! Esti in viaja? Tar Keequog: — in via{a? Se vede imediat cé-i os tare! Eu n-am spus nimic. Trebuia si fie o stranie priveliste, infatisarea mea, murdar, slab. Trist. Dar mai putin impresionanta decata lui Aniba- lector intins pe jos. CAtiva dintre marinari se fotografiau cocotati pe pieptul lui. — Nu esti bucuros, musule? s-a mirat con- tramaistrul. Am venit sa te salvam. 70 Nici nu mi-am dat osteneala sa le explic ci n-aveam nevoie sa fiu salvat. Sigur, invajasem de la Anibalector dragostea de carti si de cuvant. invatasem si ca nu intotdeauna cuvintele sunt cel mai bun instrument pentrua ne face infelesi de cei din jur. intoarcerea La intoarcere, tot orasul era pe chet in astep- tarea noastra. O fanfard, rachete, feluci si traulere impodobite cu banderole colorate, salve de tun trase de pe vechiul fort al debarcaderului, cate si mai cate. In multime, cautand fara succes s& se folo- seascé de statur& ca si se strecoare printre garzile regale, i-am zirit pe Gineto si pe ceilalti smecheri facandu-mi semn surescitafi cu tofii, dar, chiar a fi vrut,n-as imai fi putut si ma intore la vechea gasca O fat cu ochi caprui mi-a zambit si, nu stiu de ce, mi-am amintit de un fado in care exista 0 rim’ oarecare pentru ,ochi c&prui” ~ dac& numa ingel, ,fascinantii hai-hui”, dar putea si fie si pineantéri hai-hui”. C&pitanul se forfa s8 umble fara carji, mas- candu-gi mersul printr-un necontenit salut cu palaria, cealalté mana sprijinindu-si-o pe umarul meu, cum se obisnuieste cu un fiu adoptiv. Pana si exoticul Keequog era salutat cu admiratie si entuziasm de persoane care, m-am trezit eu 75 gandind, in alts ocazie l-ar fi dispretuit si si-ar fi batut joc de el - poate chiar lar fi scuipat. Uralele au ticut doar céteva momente, cnd Anibalector, leginat, a fost ridicat cu ajutorul nor macarale pe o megac&ruf& construita spe- cial in acest scop, trast de dou duzini de perechi de boi. Tractoare, excavatoare si sute de oameni lucrau de cateva zile, 24 din 24, ca sa construiascd arpa speciala in gradina zoologica, cu o groapa de o asemenea adancime c& nici Anibalector rar fireusit s& sara de acolo, si unde avea s& ramand instalat. La fel de instalat, probabil, ca gatul unui spanzurat pe esafod. in asteptarea mea, intr-o zona acum departe de mulfime, se aflau doua persoane. Cand ne-am apropiat, cépitanul, contramaistrul si Keequog au infeles despre cine era vorba gi, cu un salut din cap, s-au dus la receptia de la palatul regal. ‘Tata gi mama pareau diferifi, mai batrani, dar si cum sf spun? — mai crescufi. Ori poate era impresia mea, dat fiind ca eu, cel putin, ma sim- feam mai crescut. —Hei, fiule! M-am prefacut surprins: — A? Vorbifi iar unul cu altul? ‘Mama zambea cu buzele, dar cu mainile isi framénta mAnerul posetei. — Ne-am impicat, da. Taici-tau s-a intors acast —A,am murmurat. imi pare bine pentru voi. 7 — Siam vrea sii te intorci gi tu acasi, a com- pletat tata. Tar mama: — Da, fiule. Chiar aga. Am dori mult ca. Tar tata: —La urma urmelor, pentru tine suntem gata s& mai facem o incercare Jar mama: —Ca si-ti oferim un cémin,o familie, dragoste si tandrefe, sf nu te lasam singur, saracutule. Mam uitat la ei. in filmele politiste exista pol saiul bun si politaiul riu. Aici, faceau amandoi pe polifaiul bun. Dar era acelasi lucru. Mi-am invartit limba in guré: — SA fim din nou o familie? Ca si-mi dati dragoste si tandrefe? Mi-am luat un aer sceptic: —Si credefi ci asta 0 s& mearga? —Da, au spus la unison. (Doar c&, din nefe- ricire, fr prea mult convingere.) — Osi mai facem o incercare, a spus tata. —Ce parere ai? a spus mama. ‘Am fost rece, cum cere legea: — Regret. Nici si nu va ganditi. —Fiule... Aproape cé-mi venea si-i zgaltai de umeri pe cei doi neghiobi. Omul are tendinja si-si vad parinii mai injelepfi si cu experienf’. Tristul adeviir e cd, de cele mai multe ori, abia dact fac umbr’ pe suprafafa fermé (si aparent mai sigur) a piméntului. 7 — Ascultati, eu am crescut. Crestefi gi voi, va ‘og. Vrefi sa fifi din nou impreuna? Perfect, dar, ‘Arog, nu ma folosifi pe mine ca pretext. fn plus, rebuie si ma ocup de Anibalector. Si am plecat, lisandw-l pe tata cu fata cazuta ji pe mama licrimand. Chiar siasa, nu le purtam su lor de grija. Nu va trece mult si reprosu- ile reciproce o s& inlocuiasc’ lacrimile si aerul ndoliat. Anibalector si-a revenit incet din curara. Aici ‘Spitanul avea dreptate: enorma lui masa mus- sulard asimilase bine otrava. O veste bund pentru versoanele forte: un gras are mai multe sanse s& upraviefuiascd muscaturii unui sarpe mamba ‘au unei tarantule decat cel mai elegant dintre ilab&nogi. Dar Anibalector era melancolic, cu ochii lipsiti de stralucire, goi, aproape ascunsi n fata hirsuta. Anibalector refuza si vorbeascé in public. Dricat s-ar fi forjat gloata vizitatorilor s8-l pro- ‘oace, el, nimic. Mut, incruntat. Anibalector n-a leschis niciodata gura, de cand a fost vanat ve insula lui. Nici macar ca sé-mi vorbeasca mie, ea ce la inceput ma intrista si ofensa, chiar si ventru c& m& ficuse s& trec drept mincinos, nclusiv pe Inga echipajul corabiei. Pe uri, am nfeles. Eu ii duceam c&rti noi, iar el scotea un zambet ‘ag, dar stiam ci nui e bine, Nici capitanului uti era bine. Fusese primit de regina si numit miral-sef al corabiilor regatului (gloria la care 8 visase dintotdeauna) sii se mai oferise gio pro- prietate in Azeitdo, dar avea aerul ci — acum, cé- implinise visul - igi pierduse o mare parte din ratiunea dea trai. Odata, cand gradina zoologict era gata s& se inchid’, m-am intalnit cu vana- torul si prada, ambii atat de melancolici, incat aproape cé m-am intrebat care dintre ei era prizo- nierul. Péreau s& poarte o conversatie intima, desi eu stiam adevarul, Puteam sa jur cA, indepar- tandu-se, cépitanul schiopiita mai tare ca altidata. Eu, si asta-i adeviirat, am inceput si-mi raresc vizitele. Ce pot sustine in apararea mea? Am cunoscut o fata si... Nu-s prea multe de spus, nuvi aga? Anibalector nu ma dojenea, iar eu... Da, sti bine, eu trebuia sé fiu mai atent, dar acum regretele nu servesc la nimic, sinicin-a fost o greseali atat de grava —se cheama adolescent greseala mea. ‘Anibalector era singur. Mut si linistit. Nici ‘macar nu maicitea, Lua cairjile cu un soi de dis- pret descurajat, doar ca si nu decepfioneze cu totul pe cine voia sa vada maimuja uriasa care, asa cum un papagal mimeaz& vocea umané, poseda capacitatea de a maimutario fiinté ome- neasca citind o carte. Oamenii veneau s&-l vada pe Anibalector si-i Jansau versuri ca st-l provoace, cintece sfidatoare, dar el nu era dispus s& stea de vorba cu ei. Desi groapa era adancd, drept masura de siguranja 79 najera si prins in lanfuri. $i st&tea in colful lui, \tat de ascuns in umbra pe cat fi permitea volu- nul, risfoind o carte fara mult entuziasm. Copiii i aruncau migdale, cartofi prajiti, pahare de slastic pe jumiitate goale cu ricoritoare carboga- :oase gi pline de zahar. Cand galagia devenea nsuportabil, se culca pe-o parte, aproape indi- erent, si se prefaicea ci doarme. Anibalector parea sé-si fi pierdut interesul ventru orice. lar eu stiam de ce, chiar daca mi-era sreu si-i explic cuiva. Omul se preface cé-i place ibertatea, dar de cele mai multe ori astea-s doar ite, poz pentru fotograf. Cu Anibalector ins ra altfel: lui nu-i placea deloc, dar chiar deloc, a traiasca in captivitate. in acest punct al povestirii ajungem la partea ve care 0 cunoaste toat lumea: eu am fost cel are L-aeliberat pe Anibalector. As putea sa neg, lar lace bun? Am fost deja condamnat si, con- orm legii, nimeni nu poate sé fie osfndit de doua sri pentru aceeasi crima. Si, chiar dacé as fi, eu 1c imi execut prima pedeapsa - si mai am vreo agiva ani buni. Nu mi-a fost greu s& intru noaptea in gradina oologica. in calitate de ingrijitor semioficial al 2 Anibalector, ma bucuram de céteva privilegii 80 speciale. Garzile regale m-au salutat cand, cu 0 sticla de rachiu, le-am bitut la usa gheretei, spu- nénd c& uitasem si-i comunic ceva important lui Anibalector, cea ce le-a starnit hohote de ras. Eu eram aproape cea ce se obisnuieste si se numeasc& 0 figurit publica, iar o figurd publica trebuie sé fie intotdeauna gata s& dea socoteala. Face parte din situatie. Anibalector cea culcat printre carti neatinse si coji de migdale. L-am strigat. Nu s-a migcat. L-am strigat din nou, mai tare. —Haide, stiu c& esti suprat, dar vorbeste cu mine. E important! in cele din urmé, stiind cé la ora aceea nimeni nu bar fi auzit, Anibalector a intrebat, usor curios: —De ce-ai venit aici, baietel? — Sa te eliberez. Elsa sprijinit pe unul din coatele lui imense: —Chiar asa? Acum ii atrasesem atentia. —Si cum ai s& faci asta, daca se poate sti? —E acolo o macara. M-am gandit c&, daca ag reusi s-o pun in functiune, tu te-ai putea agiifa de ea. — Si crezi c& 0 singura macara imi suport greutatea? ‘Mi-am muscat buzele: —Nu, nu stitt. Dar trebuie sa incercim, Doar ca sa iesi din groapa... Anibalector a dat din cap, cea ce am luat drept aprobare. Dupa 0 pauza, a intrebat: —S$i, daca reusesc... vii cu mine? 81 — Eu... ~am lsat ochii in jos - nu pot. Anibalector, aproape fara efort, si-a smuls Janfurile. Si-a masat incheieturile, iar eu m-am gndit: iat& unul care nu se plange de frig cand ise scot catugele. — Stiu c& nu pofi, a spus el. Dar daca ramai 0 s4 ai probleme, pentru ci m-ai eliberat. — Nu conteaza. — Esti sigur? —S-sunt... Anibalector a acceptat: Atunci e-n regula. $i, in clipa aceea, a sarit afard din groap: aaterizat langa mine. —Tu..., am murmurat, stupefiat. Tu te-ai fi putut elibera pana acum... —Nu, n-as fi putut. imi lipsea un prieten. And la poarté a mers totul bine. Pe urmi, s-a declansat balamucul. Ca si fugim, a trebuit s& strabatem jumitate din oras si toat’i lumea a intrat in panic. Desi era noapte si traficul mai putin intens, mai multe masini s-au ciocnit intre ele — nu c& in oras autovehiculele ar fi avut nevoie de ajutorul lui Anibalector ca s8 se fac’ praf intr-un vesel unison. Dar el si-a asumat vinovaia. Eu de asemenea, bineinfeles, si asta a fost cea mai rea dintre acuzajii, aceea a daunelormaterialeprovocate. Pana la urmi, am ajuns la gura fluviului, deja inconjurata de tancuri si soldafi si rachete sol-aer. 82 Anibalector m-a lasat jos: — De-aici inainte nu mai pofi veni cu mine, barbajelule Era prima data cé-mi spunea birbifel. Si nu parea ceva jignitor sau ironic. Mis-a pus un nod in gat. Stiam o&, orice s-ar intampla, nu-l voi mai revedlea. Daca n-as fi fost deja un barbajel, as fi inceput sa plang. Abia mult mai tarziu am infe- les ce stupida e zicala ,Un barbat nu plange” — side aceea, abia dup’ multi ani, am putut plange desparjirea mea de Anibalector. Adio, monstrule, am murmurat, dar el era deja departe. ‘Anibalector a sirit peste pod. A scos un raget feroce cand tancurile si-au potrivit tunurile. Au tras o prima salva, care aproape cé a nimerit in tablierul central, dar au incetat imediat, de teama si nu product mai multe stricéciuni podului decat lui Anibalector. A fost chemata aviatia, dar, inainte ca avioanele de vandtoare s& fi putut ajunge, Anibalector se cufundase deja in apele Intunecoase. Multi si-au spus ca se inecase. Cu atat mai bine. Nimic nu-i mai bun decat ca ina- ‘micii nostri si ne creada morti, ca si inceteze si ne mai pisdlogeasca C&pitanul m-a vizitat in celula. —De ce |-ai ajutat pe Anibalector s& scape? —A fost o greseali si-l prindefi. Nu era un monstru. Capitanul a parut interesat: 83 —Nuera? —Nu. Doar cé-i plaicea mult sa citeasc’. — Dar faptul ci devora oameni? —Pai, nu trebuie tofi si ne hrénim cu ceva? —Si ci folosea pielea de om ca si-si lege cir file, cum am vazut acolo in grota lui? ‘Am ridicat din umeri: — Cérjile sunt niste fiinfe fragile. O legatura bund le poate face s4 dureze mai mult timp. — Hm... Nu stiu...,a spus capitanul. —Elnu-iun monstru, am insistat, profiténd de bres. Doar ci-i place mult si citeasca. — Poate, a spus cApitanul, prefécandu-se a nu fi observat trecerea mea brusca de la imper- fect la prezent. Dar traim intr-o epoc’ in care asta face din el un monstru. Capitanul mi-a intors spatele si nu mi-a mai spus nici un cuvant. La fel ca pe Anibalector, nu [-am mai revazut niciodat&. Dar, in timp ce se indepiirta, foarte feapiin, ca pentru a-si masca schiopatatul (schiopatat despre care eu invata- sem c& era esenta spiritului su), am ramas cu impresia ci poate si el, din acel moment, avea ceva mai putine certitudini. $i ceva mai multe indoieli. Au facut pana si filme pe acest subiect, doar 8, aga cum se intampla totdeauna, au transfor- mat totul intr-o minciund gogonata. Cel mai rau n-a fost cé m-au inlocuit cu o blondind de care se indragosteste Anibalector. Asta-i doar ceva 84 ridicol. Cel mai socant e ca I-au transformat pe infeleptul si bunul Anibalector intr-un animal stupid cu parul hirsut care sare peste cladiri ‘incercand sa prinda avioane ca si cum ar prinde muste. Din fericire, sunt aici ca si restabilesc adevarul. $i, in plus, Anibalector a fost din feri- ire intotdeauna mult deasupra opiniei celorlalfi. in vremurile lui bune, se mulfumea si-i devoreze pe cei care-| denigrau gi si se scobeasca in dinfi cu oasele lor. Ceea ce, marturisesc, mi-as dori si le fac si eu unor nemernici. Ce pot sa spun? Am fost arestat si acuzat de tradarea patriei-mame. CApitanul a intervenit pentru mine. Unii m-au aparat: cd eram minor, nu era vina mea, a fost vorba de niste influenfe nefaste, onorat Curte, umbla prin balciul de pe chei cu o banda de gainari de cel mai rau soi. Alsi au ripostat c& si minorii pot comite crime oribile, si c& trebuie judecata crima (nu varsta faptagului). Doar Anibalector si cu mine stiam ci dezba- terea era lipsiti de sens, pentru ci eu nu mai eram minor. Chiar dact inci paream asa dup corp si calendar, nu mai eram minor dup cap sinici dupa inima. Multe voci au cerut o pedeapsa grea, exem- plara, s& fiu zvarlit in carcera cea mai indepartata si sa se arunce cheia; alti, dimpotriva, cereau clementa. S-a gasit un termen mediu: nu sunt 85 chiar prizonier, dar voi indeplini o forma de serviciu civic pe tot restul viefii. Drept pedeapsi m-au obligat si fiu scriitor, soart pe care n-o doresc nici celui mai mare dusman. E mai riu decat inchisoarea pe viaja! Ne petrecem timpul asezafi la o masi, in fafa hartiei albe sau a calculatorului gri; fundul nise inmoaie de atata stat jos, si scriem, si scriem, expusila artroze, si scriem, si scriem — istorii pe care, pe deasupra, nu le citeste aproape nimeni, daca nu sunt adaptate pentru cinema sau tele- viziune. E ceva foarte frustrant, va spun eu. Si pe urmi, cateodata, ca acum, sunt invitat sa ma duc prin scoli sau biblioteci. E ca si cum astizi gridinile zoologice ar fi invers, de tip safa- ri-ezervatie: eu sunt cel care, intr-o libertate aparenta, ma duc si-i vizitez pe elevi in custile Jor. Latura buns e cd in felul acesta nu sunt foarte agitai. Le vorbesc despre istorii de-ale mele sau deale altora, fac clovnerii, lansez. provocari, citesc povestiri si poeme-si, cand am dispozitie pentru asa ceva, spun anecdote, desi rareori cu efectul dorit. Ocazional, am... cum s spun... miraje. imi plimb ochii peste fefele din jur, fefele voastre si, i colo, mi se pare c& vad un Anibalector. In miniaturd, bineinjeles, sau latent. Vai, ce spaimal E 0 activitate obositoare, dar, marturisesc, chiar nu-mi displace. Gasesc c’-i misto sam contacte cu voi, cu persoane care au astazi varsta 86 pe care o aveam eu cand am plecat in aventura Enervant e c& doar rareori sunt platit, finde’ scolile nu au bani ca sa aduca scriitori, asa ci ma duc pe gratis, urcat pe corabia mea Catrineta de Amorul Culturii si al altor smecherii inrudite. Cand au chef inca mai ofera cate o masi de pranz - si, in general, mi trezesc descoperind c& se cheltuiesc cu niste nepoftifi banii pe care jurasera ci nu-i au ca s& ne plateasca pe noi, deoarece masa in onoarea noastré (mereu in onoarea noastra, e o veselie...) se transforma rapid intr-un banchet pentru (cel putin) o juma- tate de duzina de comeseni. Ma simt de atatea ori ca piatra din supa de piatra... Pentru cine nu cunoaste legenda, o povestesc, o povestesc ime- iat, oricum mai ocupa cateva randuri: a fost odata un calugar c&ruia ii era tare foame, dar neavea nimic de mancare. Atunci, a luato piatra de pe jos sis-a dus din poarta in poarta, cerand cuimprumut 6 oalt, o lingura, si, lund fmprumut, un fir de patrunjel, o ceap8, un carncior, un cartofior, 0 frunza de varza... La sfargit avea o sup’ nemaipomenit4, hipernutritiv’, preparaté doar pornind de la o piatra. In fine, povestile sunt mai mult sau mai putin toate asa: cu o piatra incep sila o piatra se vor intoarce. Este deci momentul sa asez o piatra pe subiect. Bibliografie si teme inrudite Tesatura acestei cuverturi de detalii se intersecteaz& (Gntémplator sau intenjionat) cu alte fessturi. Urmeaza cateva dintre cele mai nerusinate referinte: ‘Moby Dick (1851) de Hermann Melville, Printre altele, apare acolo un vanator de balene cu harponul numit Queequeg: ‘Vataren lui Snark (1876) exista intr-adevatr, chiar dacd nu sunt probe despre existenfa lui Snark (si nici despre inexistenfa lui, sii convenim) si este o carte de Lewis Carroll, care a scris gi Alice in Tara Minunilor. King Kong (1932) de Marion C. Cooper, e mai cunoscut prin adaptarea sa la cinema si are, dupa cate se spune, unele aseméndri cu povestirea asta. Din pacate, creatorii sai de carte gi film au murit, drept care ~ spre marele meu regret ~ nu-i pot da in judecata. {in Cantul V din Lusiada existd 0 ,,stinca ce vorbeste”, dar se numeste Adamastor. Due (1985) e un cantecal grupului GNR, cu text de Rui Reininho. Esteiros (1941) e de Soeiro Pereira Gomes, Aventurile lui Ionic frt-Friat de José Gomes Ferreira’, Dinossauro * Ambele titluri au fost traduse in roméneste.(N. fr) 89 Excolentissino (1972) de José Cardoso Pires si O ‘Malhadinhas (1922) de Aquilino Ribeiro. (O labirintedonte (1970) este un poem si o carte de Alberto Pimenta. Un anume dr. Hannibal Lecter este protagonistul a trei romane de Thomas Harris, printre care Ticeren rieilor (1988), Poemul vizual de la pagina 60 este de Ana Hatherly si face parte din foarte frumoasa A Reitroengio da Leura (1975). La proful de vinzare se adaugi 2%, reprezentind valoareatimbrului iterar ce se viexz’ Uniunii Scritorlor din Romania, CCont nr, RO RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR. Unirea, Bucuresti Apa lea CARTEA DE PE NOPTIERA 5 Carlos Fuentes, Diana 41 Alain de Botton, Eseuri de indragostit Patrick Modiano, Micuja Bijou 3 Tennessee Williams, Prinvare Ia Roma adoannei Stone | 54 Mario Vargas Llosa, Elogiu mame! vitrege 5 Carlo Frabetti, Carta iad 5§ William Maxwell, La revedere, pe maine 51 Apostolos Doxiadis, Unchin! Petros 9i Conjctura lui | Goldbach 8 Carson McCullers, Rasfrngeri tron oct de aur 9 Martin Walser, Calin fg @ Martin Page, Mam hotdrit sa devin prost {1 William Golding, Zeul scorpion Torgny Lindgren, Legende | @ Marguerite Yourcenar, Looitura de grafic Hf Robert Musil, Ratacirile eleoului Térless | 6 Siegfried Lenz, Mostenirea 6 Ludmila Uligkain, Sonecika | {Imre Kertész, Drapetulengles Karel Capek, Cartea apocrifilor {8 Glendon Swarthout, Bineorntatianimaleles copii #1) Mihail Sebastian, Fem 1 Georges Bernanos, 0 crima | 1 Franz Werfel, Agapa absolve 1) Viadimir Nabokov, Magenka 1 Natsume Saseki, Célatoria VBS Mircea Cirtrescu, De ce iubim femeile ilor § Michel de Ghelderode, Povestri crepusctare | Bernardo Ataga, Memorile vicufei MU 1D Ludmila Ulitkaia, famornantare veselt 43 David Foenkinos, Patentialul erotic al sofci mele 0 Poul Guimard, Strada Le Havre 1) Helmut Krausser, Conigal divet 2 Roger Caillois, Pita din Pont 4 André Pieyres de Mandiargues, Muzeu! negra 4 Mihail Sebastian, Fragmente dintr-un carne gisit § Paul Guimard, Bunurite vei § Adolfo Bioy Casares, Dormind ta soare {1 Emmanno Cavazzoni, Calewdaralinbectitor § Ludmila Ulitkaia, Minciunile 4 Martin Page, Libelula {Alan Lightman, Viele iu Einste 1) Vladimir Nabokov, Vrijitoral I Nina Berberova, Doanete din Sankt-Petersburg 1) Alfredo Bryce Echenique, Ghidul trist al Parisului Mt Radu Albala, Femeia de ta miezul noptt 5 Rafael Sénchez Ferlosio, Peripetile ut Alfanlut {Catherine Locandro, Clara Noaptea 1 4 4 « lor Paul Bowles, Sus, deasupre lumii Carlos Fuentes, Constancia Utrich Plenazdorf, Noite suferinfe ale tantrulut W. Yasunari Kawabata, Frnnoasele adormite 11 Camillo Boito, Senso It Juan José Saer, Martorul 1) Sergio Bambaren, Delfinul H David Garnett, Femcia-vulpe 5 Evgheni Zamiatin, Navala apelor § César Aira, Varamo I Anne Pariange, Vincent Lestréhan, Mac batt. Sade a ospiciu Alain de Botton, Despre farmecu! luerurilorplictsitoare Sergio Bambaren, Steaua. O poveste de Craciun Rainer Maria Rilke, Povestt? despre bumul Durezcn Hjalmar Soderberg, Doctor Glas 2 Dinis Machado, Ce spune Motero 0 Mt iy We SSSSR2E555885 Piorre Boule, Areologul sister ui Nefertiti Serghei Dovlatov, Receroatia Puskin Evan H. Rhodes, Prinful di Central Pare GK. Chesterton, Om eave era Jor Herman Melville, Barticoy Adolfo Bioy Casares, Dintr-o lume i alta Yasushi Inoue, Maestral de ceai Laurent Soksik, Consultatia Peter Ackroyd, Util testament al lui Oscar Wide Yasunari Kawabata, Tera zdpezilor Pierre Charras, Noapte bund, Didudul meu print Laurent Graf, Strigatul Romain Gary, Clar de femeie Herman Melville, Benito Cereno Martin Page, O perfeti =i perfect Ryiinosuke Akutagawa, Rashémon Charles Dickens, Viafa Dommul’ nostre sere special peutra copii ui Mori Ogai, Gisea sitbatict Rui Zink, Cititorul din pester Nicolae Strambeants, Tura de apa Hjalmar Séderberg,Jocul serios David Foenkinos, ln eaz de fericire Mateiu I. Caragiale, Sub peceteatainci Radu Paraschivescu, Cu inima souls din piept ‘Alexancle Jarlin, Fanfan Agneta Pleijel, Chirurgulreginet Sébastien Doubinsky, Cartea muta Piotr Bednarski, Zdpesilealbastre Laurent Graff, O singura fotografie Heimito von Doderer, Ultima aventurt Bernlef, Natuciri Guillermo Martinez, Despre Roderer Yasushi Inoue, Dragoste, si moartea si valrile Serban Foarta, Roput usorerozutituzor Michel Tournier, Vineri sou viata silbatict Marco Santagata, Copistul Yukio Mishima, Soare si ofet Barbey d’Aurevilly, Cea mat rumoasiubire {lai Dow Juan August Strindberg, Iusula Preafericfilor Ludmila Ulifkaia, Ci dina gi ce de pe urmit Arthur Koestler, fntuneri ta amiazit Eri de Luca, fo numele named Carsten Wunn, Bozo si eu mine Laurent Graff, Ciatorie,elatori Oscar Wilde, Crima lordulu Arthur Savile ‘Simon Van Booy, Viefile cerete ale indrigostitilor Milena Agus, Mal di pietre Serghei Dovlatov, Compromisul Jason Brink, Dae-ag fio mused Lev Tolstoi, Cuponul fats Mori Ogai, Dansatoarca Elena Bocirigvili,Povesten une ete si amu pian ex cond Martin Page, O poveste de dragoste, poate ‘Henry James, Desenul din covor Paul Bailey, Unchint Rudolf Colette, Curtesana Alexandre Jardin, Fiecare femete este un roman Lev Tolstoi, Moartea tui Teas Iie (traducere nous) Juan José Millis, Doua feme la Praga ‘Yasunari Kawabata, Sunetu! nuntelui(traducere nous) Rui Zink, Asteptarea ‘Amos Oz, Deodatit in adaneul padurit Yasunari Kawabata, O mie de cocori(raducere nous) Jenny Erpenbeck, Paduren Klar Adiim Bodor, Zona Sinistra Michael Leiris, Aurora Emil Andreev, Réul de stctit David Foenkinos, Desptrtirile waste ‘Alexandre Jardin, Romar! familie Jartin Serghei Dovlatov, Geamatannl Andrea Bajani, De vei na amsnte la greseli Kiyoko Murata, Ceaunad Willem Jan Otten, Specht si ful Rui Zink, Destinafia turstica ae

S-ar putea să vă placă și