Sunteți pe pagina 1din 66

CUPRINS

INTRODUCERE IN STUDIUL CHIMIEI.............................................................................................................. 1


MATERIE. CORP. SUBSTANTA. MATERIALE. PROPRIETATI.FENOMENE.AMESTEC. .................................... 10
SEPARAREA SUBSTANTELOR DIN AMESTECURI .......................................................................................... 11
SOLUTII. CONCENTRATIA SOLUTIILOR. ....................................................................................................... 15
STRUCTURA SUBSTANTELOR:ATOMUL. ELEMENT CHIMIC. SIMBOL CHIMIC.MASA ATOMICA. MOL........ 18
SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR ...................................................................................................... 23
IONI. MOLECULE. ........................................................................................................................................ 25
VALENTA ..................................................................................................................................................... 29
FORMULA CHIMICA .................................................................................................................................... 32
REACTII CHIMICE ......................................................................................................................................... 36
REACIA DE COMBINARE ............................................................................................................................ 38
REACIA DE DESCOMPUNERE ..................................................................................................................... 41
REACIA DE SUBSTITUIE SAU NLOCUIRE.................................................................................................. 43
REACIA DE SCHIMB ................................................................................................................................... 45
Oxizii ............................................................................................................................................................ 48
PRINCIPALELE USTENSILE DE LABORATOR ................................................................................................. 56

INTRODUCERE IN STUDIUL CHIMIEI


Chimia este stiinta care studiaza compozitia, proprietatile si transformarile
substantelor.
De unde provine cuvantul chimie?
In secolul VI i.Hr., cuvantul Khymeia a fost folosit prima data in Grecia
antica, insemnand topirea metalelor.
In secolul III i.Hr., cuvantul Kemi era denumirea data in vechiul Egipt
pamantului care era considerat cu puteri magice.
Notiunea "chimie" apare pentru prima data la sfarsitul sec. al III-lea e.n. in
Alexandria.

Momente in evolutia chimiei ca stiinta:


# In preistorie:
- Descoperirea focului
- Descoperirea bronzului
- Descoperirea fierului
- Descoperirea : sticlei, hartiei, varului, colorantilor, leacurilor, otravurilor.
# In antichitate:
> Egiptul antic:
- Metalurgia: egiptenii erau priceputi in prelucrarea metatalelor, fiind primii care
au folosit tevile.
- Coloranti: picturile de pe peretii mormintelor si templelor, hainele mumiilor de o
finete rara, scot in evidenta priceperea vopsitorilor.
- Cosmetice: exista dovezi ca egiptenii antici foloseau: sapunuri naturale sau
prafuri pentru dinti, ruj (posibil facut din grasime), vopsea de unghii, culori pentru
obraji.
- Mumificarea: cristale de carbonat de sodiu impachetate in panza, erau asezate
in interiorul corpului, exteriorul fiind acoperit doar cu carbonat de sodiu
cristalizat sau era impachetat in bandaje ce contineau carbonat de sodiu
cristalizat (numite natron).
>Grecia antica:
- Filozofii Leucip, Democrit si Epicur afirmau ca toate corpurile sunt formate din
particule foarte mici, pe care le-au numit atomi.

# In Evul mediu:
- Alchimia: aparuta inca din antichitate, alchimia cunoaste in evul mediu o
dezvoltare deosebita. Alchimistii erau preocupati sa descopere piatra filozofala
si elixirul vietii. Primele laboratoare au fost create de alchimisti.
- Tot in aceasta perioada apare iatrochimia (1400-1600) = descoperirea
medicamentelor- Roger Bacon (1214-1294) parintele stiintelor experimentale. (alchimist):

- Paracelsus (1493-1541) - descopera substante chimice noi. (alchimist):

- R. Boyle (1627-1691) - formuleaza notiunea de element chimic:

# Chimia ca stiinta:
- Lomonosov (1711-1765) si Lavoisier (1743-1794) legea conservarii masei
substantelor:

- Joseph Priestley (1733-1804) descoperirea oxigenului:

- John Dalton (1766-1844) teoria atomo-moleculara:

- Hermann von Helmholtz (1821-1894) descoperirea electronului:

- Alfred Nobel (1833- 1896) inventeaza dinamita, cauciucul sintetic, matasea


sintetica si pielea artificiala:

- Dimitri Ivanovici Mendeleev (1834- 1907) Intocmirea Sistemului Periodic al


elementelor:

- Antoine Henry Becquerel (1852- 1908), Marie Curie(1867- 1934) si Pierre Curie(
1859- 1906) - descoperirea radioactivitatii:

- Joseph John Thomson (1856-1940) a descoperit electronul, radioactivitatea


potasiului si a demonstrat ca hidrogenul are un singur electron:

- Ernest Rutherford (1871- 1937) a propus modelul planetar al atomului, a


demonstrat
ca atomul nu este indivizibil:

- Niels Bohr (1885- 1962) modelul atomului cu orbite circulare, cercetari cu


privire la structura atomului si a mecanicii cuantice:

- Erwin Shrdinger (1887- 1961) - a propus un model atomic in care electronii se


comporta ca niste unde, fiind fondatorul mecanicii ondulatorii:

- 1961- stabilirea unitatii de masa atomica raportata la atomul de carbon (u.a.m.);


> Chimisti romani:
- Nicolae Teclu (1839-1916) inventator de aparatura chimica: arzatorul Teclu,
aparatul pentru detectarea metanului si un altul pentru prepararea ozonului.

- Petru Poni (1841-1925) intemeietorul Scolii Romanesti de Chimie, a creat


terminologia chimica romaneasca. A descoperit dou minerale noi, denumite de
el brotenit i badenit.

- Constantin Istrati (1850-1918) fondatorul Scolii Romanesti de Chimie


Organica. A descoperit o nou clas de colorani.

- Lazar Edeleanu (1861-1941) a realizat numeroase studii in domeniul chimiei


organice, este autorul procedeului (care ii poarta numele) de rafinare selectiva a
fractiunilor de petrol:

- Gheorghe Longinescu (1869-1939) a descoperit reactii de recunoastere


pentru sodiu, potasiu, acid azotic etc.

- Gheorghe Spacu (1883-1955) a elaborat metode analitice pentru determinarea


cuprului, zincului, mercurului, nichelului, cobaltului, bismutului, argintului.

- Costin Nenitescu (1902-1970) a facut cercetari privind reacii ale


hidrocarburilor catalizate. Numerosi compusi organici si reactii ii poarta numele.

# Importanta chimiei:
- asigura materii prime pentru celelalte industrii, agricultura, medicina sau alte
domenii de activitate;
- asigura materiale capabile sa inlocuiasca materialele clasice.
- chimia furnizeaza soluii alternative pe termen lung privind gestionarea energiei,
protecia mediului i protejarea planetei noastre.

MATERIE. CORP. SUBSTANTA. MATERIALE.


PROPRIETATI.FENOMENE.AMESTEC.

Materia = tot ceea ce exista in jurul nostru. Lumea este formata din materie.
Stiintele naturii (chimia, fizica, biologia) studiaza diferitele forme ale materiei.
-

Proprietatile materiei:
ocupa un spatiu
apare sub diferite forme
are masa proprie
se afla in continua miscare si transformare
nu dispare si nici nu se creaza.
Corpul = o portiune limitata din materie.

Corpurile sunt alcatuite din materie cu compozitie:


omogena, numite substante chimice (apa, fier, cupru, alcool, zahar)
eterogena, numite materiale (lemn, hartie, ciment, sticla).
Din aceeasi substanta sau material se pot confectiona diferite corpuri: din argint
lingouri, bijuterii, tacamuri, monede, bibelouri.
Substanta = materia cu compozitie omogena din care este alcatuit un corp.
Proprietatile = insusiri caracteristice cu ajutorul carora se recunoaste o
substanta.

Proprietatile substantelor pot fi :


- fizice (caracteristici care nu schimba compozitia substantelor; ex: culoare, miros,
densitate, duritate);
- chimice (se refera la transformari care schimba compozitia substantelor, ex: acrirea
laptelui, ruginirea fierului, coclirea cuprului, arderea hartiei, fermantatia mustului).
Proprietatile fizice:
- observabile cu simturile (stare de agregare, culoare, stralucire, gust, miros, consistenta)
- masurabile (solubilitate, temperatura de fierbere si de topire, densitate, duritate,
condustibilitate termica si electrica)
Fenomenele = transformari suferite de substante.
-

Fenomenele pot fi:


fizice (transformari care nu schimba compozitia substantelor; ex: topirea, vaporizarea,
sublimarea, desublimarea, condensarea, solidificarea, maruntirea)
chimice (transformarile care schimba compozitia substantelor; ex: arderea,
fermentarea).
10

Transformarile de stare:
topire(trecerea din solid in lichid)
solidificare(trecerea din lichid in solid)
vaporizare(trecerea din lichid in gaz) poate fi evaporare sau fierbere
condensare(trecerea din gaz in lichid)
sublimare(trecrea din solid in gaz)
desublimare(trecerea din gaz in solid); ex. de substante care sublima: naftalina, iodul,
acidul benzoic)
Substanta pura = substanta perfect curata, care nu contine alte substante si a
acarei compozitie ramane neschimbata prin operatii fizice(ex: apa distilata, oxigenul,
fierul, aurul, dioxidul de carbon)
Amestecuri = produsul obtinut prin punerea laolalta a 2 sau mai multe substante
intre care nu au loc fenomene chimice.

Amestecurile pot fi:


omogene (compozitia si proprietatile sunt aceleasi in toata masa; ex: otetul, spirtul
medicinal, solutia de sare, aerul curat, vinul )
eterogene (compozitia si proprietatile nu sunt aceleasi in toata masa(apa de rau, solul,
aerul cu praf, aluatul)
Caracteristicile amestecurilor:
se formeaza prin operatii fizice(amestecare)
nu au loc fenomene chimice intre componentii amestecului
substantele din amestec pot fi separate prin metode fizice
in amestec, substantele isi pastreaza toate proprietatile.
Combinatia = substanta cu proprietati noi obtinuta in urma unui fenomen chimic
intre 2 sau mai multe substante.
Ex: apa, dioxidul de carbon.

SEPARAREA SUBSTANTELOR DIN AMESTECURI

SEPARAREA SUBSTANTELOR DIN AMESTECURI:


Amestecurile omogene sau eterogene se pot separa prin diferite metode.
Amestecurile eterogene:
Solid + lichid, in functie de densitatea particulelor solidului si dimensiunea lor, prin:
Decatare;
Filtrare;
Lichid + lichid, prin decantare cu ajutorul palniei de separare;
Solid + solid, prin diferite proprietati specifice unuia din componenti.
11

Amestecurile omogene:
Solid + lichid, prin cristalizare(recristalizare);
Lichid + lichid, prin distilare.
Decantarea = metoda de separare a componentelor unui amestec eterogen, pe
baza diferentelor de densitate, fara a modifica starea lor de agregare.
Prin decantare se pot separa din amestecul:
solid-lichid, componenta solida, cu densitate mai mare decat a lichidului in care se afla,
ex: apa si nisip (2 pahare Berzelius si o bagheta se scurge lichidul prin prelingere pe
bagheta);
lichid-lichid, componente lichide cu densitati diferite, ex: apa si ulei(cu palnia de
separare).
Ustensile necesare: pahar Berzelius, o bagheta de sticla, paharul cu amestecul.

Se utilizeaza pentru: obtinerea apei potabile, purificarea sarii extrase din saline,
separarea celor 2 componente ale varului stins: apa de var si laptele de var, spalarea
unor precipitate.

12

Filtrarea = metoda de separare a componentelor unui amestec eterogen, fara a


modifica starea lor de agregare, folosind un filtru pe care se depune substanta solida.
Ex: pulbere de carbune cu apa.
Ustensile necesare: suport universal, pahar Berzelius, palnie de filtrare, filtru,
bagheta de sticla, paharul cu amestecul.

Se utilizeaza pentru: la obtinerea apei potabile, la autovehicule, prepararea cafelei in


cafetiera, in industrie.
Cristalizarea = metoda de separare a unei substante solide dintr-o solutie(amestec
omogen), prin formare de cristale. Ex: sare dizolvata in apa.
Cristalul este un corp solid marginit de suprafete plane si cu forma geometrica bine
definita.
Ustensile necesare: sursa de incalzire, trepied, sita metalica, capsula, paharul cu
maestecul.

Experiment: cristalizarea sulfatului de cupru


https://www.youtube.com/watch?v=QdwKhbtzsug

13

Se utilizeaza pentru: obtinerea sarii de bucatarie, obtinerea zaharului.


Distilarea = operatia de purificare prin separarea componentelor dintr-un amestec
omogen de lichide care au puncte de fierbere diferite, prin fierbere urmata de
condensarea vaporilor formati. Ex: apa cu alcool.
Ustensile necesare: 2 suporturi universale, sursa de incalzire, balon Wrtz,
termometru, refrigerent, vas de colectare.

Experiment: distilarea
metanolului https://www.youtube.com/watch?v=74rOJ1GFbC0&list=PLC10F4535D849964F&index=12
Se utilizeaza pentru: obtinerea bauturilor alcoolice, obtinerea apei distilate,
separarea oxigenului si azotului din aerul lichid, obtinerea produselor prin distilarea
petrolului.
Extractia = operatia de purificare a substantelor prin separarea componentelor
dintr-un amestec (lichid sau solid) cu ajutorul anumitor lichide, pe baza solubilitatii
diferite a componentelor.
Extractia poate fi: solid din lichid(substanta care se purifica este solida), sau lichid
din lichid(substanta care se purifica este lichida).
Se utilizeaza pentru: extractia uleiurilor vegetale din seminte, purificarea
substantelor farmaceutice, prepararea ceaiului, a cafelei.
Sublimarea = operatia de purificare a unei substante solide prin trecerea directa din
stare solida in stare de vapori, urmata de condensarea acestora.
Ex: naftalina, iodul s.a.
Experiment: sublimarea iodului https://www.youtube.com/watch?v=4E0syFN2M8&list=PLC10F4535D849964F&index=115

14

SOLUTII. CONCENTRATIA SOLUTIILOR.

Solutia = un amestec omogen format din 2 sau mai multe substante, obtinuta prin
fenomenul de dizolvare.
Dizolvarea = procesul de raspandire a particulelor unei substante printre particulele
altei substante.
Solutia este formata din;
dizolvat (solut) = substanta care se dizolva si este in cantitate mica.
dizolvant (solvent) = substanta in care se dizolva dizolvatul si este in cantitate mai mare.
Dizolvatul si dizolvantul pot fi substante solide, lichide sau gazoase.
Factori care influenteaza dizolvarea:
temperatura
gradul de maruntire(sfaramitare)
agitarea componentilor.
Solubilitatea = proprietatea unei substante de a se dizolva intr-un anumit solvent.
Ex: sulful nu se dizolva in apa, dar se dizolva in tetraclorura de carbon; uleiul nu se
dizolva in apa, dar se dizolva in benzen.
Factori care influenteaza solubilitatea:
natura dizolvantului
natura dizolvatului
temperatura
In functie de solubilitatea in apa substantele sunt:
usor solubile (ex: sare, soda caustica, potasa caustica, sulfat de cupru, clorura de
magneziu, zahar)
partial/putin solubile(ex: varul stins, sulfat de calciu, carbonat de calciu)

greu solubile, numite si insolubile (ex: clorura de argint, bromura de argint, iodura de

argint, sulfat de bariu, fier, ulei, carbune)

Explicati de ce pe peretii unui pahar cu apa care a stat peste noapte pe noptiera ta
se gasesc dimineata bule de gaz. (Solubilitatea gazelor scade odata cu cresterea
temperaturii).
Solubilitatea unei substante se exprima prin calcularea masei de substanta
dizolvata in 100 g de solvent, la o temperatura data.
Solubilitatea(S) se exprima in g/100 g H2O si se calculeaza dupa formula:
S = md100/mapa
Unde: md = masa de substanta dizolvata
mapa = masa de apa necesara dizolvarii complete.
Clasificarea solutiilor:
In functie de concentratia solutiei:
15

solutii diluate contin o cantitate mica de dizolvat.


solutii concentrate contin o cantitate mare de dizolvat.

In functie de cantitatea de dizolvat:


solutii saturate contin cantitatea maxima de dizolvat la o anumita temperatura
solutii nesaturate in care se mai pot dizolva noi cantitati de dizolvat pana la saturare.
solutii suprasaturate obtinute prin dizolvarea unei cantitati de dizolvat intr-o solutie
saturata, prin cresterea temperaturii.
Concentratia procentuala a solutiilor
Concentratia in procente de masa = cantitatea de substanta dizolvata in 100 g de
solutie. Se exprima in procente (%)
Formula dupa care se determina concentratia procentuala este:

c = 100md/ms
unde: c concentratia procentuala in procente de masa

md masa dizolvatului(solvatului)
ms masa solutiei
ms = md + msolvent
unde: msolv. masa solventului [g].

Daca solventul este apa, atunci:

ms = md + mapa

Concentraia procentual de volum: exprim numrul de litri de dizolvat din 100 l de


soluie.

c = 100Vd/Vs,

Vs = Vd + Vsolvent

unde: c%v concentraia procentual de mas[%] ;


Vd volumul soluiei [l];
Vs volumul soluiei [l];
Vsolv. volumul solventului [l].
Acest mod de exprimare a concentraiei se aplic atunci cnd componentele
soluiei sunt gaze.
Determinarea volumului de solutie, sau de solvent, cand se cunoaste masa si
densitatea acesteia, se realizeaza dupa formula:
Vsolutie = masa solutie/dens.solutie

sau
solvent

16

Vsolvent = masa solvent/densitate

Regula dreptunghiului:

Ex: Dintr-o solutie de cp=36% si o solutie de cp=18% se obtine prin amestecarea lor
250 g de solutie de cp=30%. Determinati cate grame din fiecare solutie se foloseste.
36% --------------------------- 18%
30%
12 parti ------------------------ 6 parti
Prin scadere , 36-30 = 6 parti din solutia cu c = 18% si 30-18 = 12 parti din solutia cu c
= 36%, deci in total 18 parti, cu masa 250 g.
18 parti sol. ............... 250 g
12 parti sol .................. x g
x = 166.67 g

18 parti sol. ............ 250 g


6 parti sol.............. y g
y = 83.33 g

Atentie:
aliajele sunt considerate solutii solide, iar compozitia procentuala a unui aliaj arata
procentul fiecarui element continut in 100 g aliaj.
aerul este o solutie gazoasa ce contine: 78% azot, 21% oxigen si 1% alte gaze.
Probleme propuse spre rezolvare:
1. Se dizolva 70 g sare in apa si se obtin 350 g solutie. Care este concentratia
solutiei?
R: 20%
2. Ce cantitate de soda caustica este dizolvata in 30 g de solutie de concentratie 32% ?
R: 9,6 g
3. Ce cantitate de solutie de concentratie 15% se obtine prin dizolvarea a 30 g zahar in
apa ?
R: 200 g
4. Se dizolva 25 g sare in apa obtinandu-se 250 g saramura. Ce concentratie are solutia
obtinuta ? Cate grame de apa sunt necesare pentru obtinerea solutiei ?
R: 10%; 225 g apa.
5. Se dizolva 32 g piatra vanata in apa obtinandu-se 250 g solutie. Ce concentratie are
solutia obtinuta ? Cate grame de apa sunt necesare pentru obtinerea solutiei ?
R: 12,8%; 218 g apa.
6. In 210 g apa se dizolva soda caustica obtinandu-se 250 g solutie. Ce concentratie
are solutia obtinuta ? Cate grame de soda caustica sunt necesare pentru obtinerea
solutiei ?
17

R: 16%; 40 g soda.
7. Unui bolnav i se administreaza prin perfuzie 1000 ml ser fiziologic (solutie de sare) de
cp=0,9% si 500 ml solutie de glucoza de cp=5%. Considerand ca ambele solutii au
densitatea egala cu 1, determinati cate grame de sare si cate grame de glucoza i se
administreaza bolnavului.
R: 9 g sare; 25 g glucoza.

STRUCTURA SUBSTANTELOR:ATOMUL. ELEMENT CHIMIC. SIMBOL


CHIMIC.MASA ATOMICA. MOL.
Atomul = cea mai mica particula dintr-o substanta care prin metode fizice sau
-

chimice obisnuite nu mai poate fi divizat. (gr. atomos = indivizibil)


Caracteristicile atomului:
masa si dimensiuni foarte mici
are sarcina neutra(nr. sarcinilor pozitive = nr. sarcinilor negative)
atomii diferitelor elemente se deosebesc prin stuctura, masa si proprietati
participa efectiv la fenomenele chimice
are structura complexa
poate fi divizat prin procedee fizice speciale.

18

Structura atomului:
- Nucleu: nucleoni protoni ( masa=1 u.a.m., sarcina +1, notatie p+)
- neutroni (masa=1 u.a.m., sarcina 0, notatie n0 )
Nucleul are stabilitate foarte mare, cuprinde aproximativ toata masa atomului, are
sarcina pozitiva, are volum foarte mic comparativ cu restul atomului.
Compozitia nucleului determina natura fiecarui atom.

- Invelis electronic: electroni care graviteaza in jurul nucleului pe straturi.


Electronul are masa=0(neglijabila), sarcina -1, notatie e- . Electronii se
deplaseaza cu viteze foarte mari, rotindu-se simultan in jurul nucleului(determinand o
zona numita nor electronic) si in jurul propriei axe(miscare de spin).
Electronul participa efectiv la fenominele chimice, putand fi cedat de un atom si
acceptat de alt atom.
Invelisul electronic are masa neglijabila.
Un atom poate avea maxim 7 straturi electronice(nivele energetice), notate de la
nucleu spre exterior: 1,2,3... sau K,L,M..., energia acestora crescand de la 1(K) la 7(Q),
adica de la nucleu spre ultimul strat.
Reguli de ocupare a straturilor cu electroni:
- electronii tind sa ocupe straturile cu energie minima;
- nr. maxim de electroni dintr-un strat se calculeaza cu relatia: Nmax = 2n2,
unde n este nr. stratului.
Electronul distinctiv = electronul care deosebeste atomul unui element de cel
precedent(ultimul electron al atomului).
Configuratii stabile:
dublet - 2 electroni pe stratul K, care sa fie ultimul
octet - 8 electroni pe ultimul strat.
Numere ce caracterizeaza atomii elementelor:
19

Nr. atomic = Z = nr. protonilor = nr. electronilor = nr. casutei din Sistemul Periodic in
care se afla elementul(nr. de ordine) = sarcina nucleului = sarcina invelisului electronic.
Nr. de masa = A = nr. nucleonilor = nr. protonilor + nr. neutronilor = Z + nr. neutronilor.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelai A
izotoni = acelai N

Element chimic. Simbol chimic.


Substantele chimice sunt alcatuite din elemente chimice.
Elementul chimic = totalitatea atomilor de acelasi fel (cu acelasi nr. atomic,
Z).

Fiecare element chimic are denumirea lui specifica.


Simbolul chimic = notatia conventionala, printr-o litera sau un grup de litere,
a denumirii unui element chimic.
Semnificatia simbolului chimic:
calitativa reprezinta un anumit element
cantitativa la scara microscopica reprezinta un atom
- la scara macroscopica reprezinta un mol de atomi din elementului respectiv
Ex: 5Fe, reprezinta: - elementul fier
- cinci atomi de fier
- cinci moli de atomi de fier.
Izotopii = specii de atomi ai aceluiasi element care au acelasi nr. atomic, dar au nr. de
masa diferite. (au acelasi nr. de protoni, dar nr. de neutroni diferite).
Majoritatea elementelor naturale sunt amestecuri de izotopi.
20

Importanta practica a unor izotopi: diagnosticarea unor boli si tratarea unor afectiuni
(Co, I, P), producerea energiei electrice in centrale atomo-electrice (U), datarea fosilelor
si a diferitelor materiale care contin carbon (C) etc.

Masa atomica. Mol de atomi.


Masa atomica = numarul care ne arata de cate ori masa unui atom este mai
mare decat a 12-a parte din masa izotopului de carbon cu masa 12.
A 12-a parte din masa izotopului de carbon cu masa 12, se mai numeste si
unitate atomica de masa(u.a.m.).
Masele atomice se noteaz cu litera A urmat de indicele care indic substana.
Exemple:
AH = 1,
AC = 12,
AFe = 56
Atentie! sa nu se confunde cu numarul de masa A, chiar daca se noteaza
ambele cu A.
Masa atomica a unui element se calculeaza ca medie ponderata a izotopilor
sai.
n calcule , se folosesc valorile rotunjite ale maselor atomice relative ale
elementelor.

Atomul-gram (atom-g) este o mrime dimensional ce reprezint cantitatea n


grame dintr-un element, numeric egal cu masa lui atomic. Se calculeaz exprimnd
masa atomic n g.
Exemple:
1 atom-g O = 16g,
1 atom-g Al = 27g
Atomul-gram si molul sunt similare.
Kiloatom-gram (katom-g) este o marime derivata: 1 Katom-g = 103 atom-g, si
se defineste ca marime dimensionala ce reprezinta cantitatea n kg dintr-un element,
numeric egala cu masa lui atomica. Se calculeaza exprimnd masa atomica n kg.
Exemple:
1 katom-g Cu = 64 kg, 1 katom-g C = 12 Kg
Kiloatomul-gram si Kilomolul sunt similare.

Molul de atomi = cantitatea in grame dintr-un element care contine 6,0221023


atomi din elementul respectiv si care este numeric egala cu masa atomica a
elementului.
6,0221023 atomi = Numarul lui Avogadro
Ex: 1 mol Ca = 40 g = 6,0221023 atomi Ca (masa atomica a Ca este 40 din tabele)
1 mol Cl = 35,5 g = 6,0221023 atomi Cl
Numarul de moli se noteaza cu n.
Numarul de moli de atomi se poate calcula prin regula de trei simple sau cu formula:
21

n = masa de substanta / masa unui mol de substanta


Probleme propuse spre rezolvare:
1. Ce diametru si ce raza are atomul unui element, daca pe lungimea de 1 cm se pot
aseza unul langa altul 100 000 000(o suta de milioane) de atomi ?
R: 10-8 cm.
2. Cati atomi se gasesc intr-un gram de fier, daca in 7,86 g fier sunt cuprinsi 8,4 10 22
atomi de fier?
R: 1,0687 1022 atomi.
3. Marind dimensiunile unui atom de 1012 ori, acesta apare ca o sfera cu diametrul de
100 m, iar nucleul atomului ca o sfera cu diametrul de 1 cm. Care este raportul dintre
raza nucleului si raza atomului?
R: rn/ra = 1/10000.
4. In cate grame de H se afla acelasi nr. de atomi ca in 32 g oxigen?
R: 2 g
5. In cati moli de atomi de H se afla acelasi nr. de atomi ca in 32 g oxigen?
R: 2 moli H
6. In cati moli de atomi de Ca se afla acelasi nr. de atomi ca in 2,3 g sodiu?
R: 0,1 moli Ca
7. In cate grame de Ca se afla acelasi nr. de atomi ca in 2,3 g sodiu?
R: 4 g Ca
8. In cate grame de P se afla acelasi nr. de atomi ca in 72 g magneziu?
R: 93 g P
9. In cati moli de atomi de F se afla acelasi nr. de atomi ca in 72 g magneziu?
R: 3 moli F.

22

SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR


SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR
Tabel Periodic interactiv

Legea periodicitatii = proprietatile fizice si chimice ale elementelor se repeta in mod


periodic in functie de numarul atomic(Z).
Sistemul periodic este alcatuit din grupe si perioade.

Grupele:
18 la numar, 8 principale si 10 secundare;
notate de la 1 la 18 (vechea notatie: de la I-VIIIA ptr. grupele principale si I-VIIIB ptr.
grupele secundare);
o grupa cuprinde elemente cu proprietati asemanatoare;
elementele unei grupe au acelasi nr. de electroni pe ultimul strat;
grupele principale au si denumiri specifice(1- grupa metalelor alcaline, 2 grupa
metalelor alcalino-pamantoase, 13 grupa metalelor pamantoase, 14 grupa

23

carbonului, 15 grupa azotului, 16 grupa oxigenului, 17 grupa halogenilor, 18


grupa gazelor rare sau nobile);
elementele din grupele secundare se mai numesc si metale tranzitionale.
Perioadele:
7 la numar;
notate de la 1 la 7;
cuprind elemente ai caror atomi au acelasi numar de straturi electronice;
Relatia dintre structura atomului si pozitia sa in Sistemul Periodic
Numarul straturilor electronice ale unui atom este egal cu numarul perioadei.
Numarul electronilor de pe ultimul strat(numit strat de valenta) este egal cu cifra
unitatilor din numarul grupei(pentru grupele principale) pe noua notatie. In cazul
notatiei vechi, nr. electronilor de pe ultimul strat era egal cu nr. grupei.
Exemple:
daca un atom are 3 straturi electronice -> este in perioada 3;
daca un element se afla in perioada 2 -> are 2 straturi cu electroni;
daca un element are 2 electroni pe ultimul strat -> este in grupa 2(IIA);
daca un element are 7 electroni pe ultimul strat -> este in grupa 17 (VIIA );
daca un element este in grupa 1(IA) -> are 1 electron pe ultimul strat;
daca un element este in grupa 15(VA) -> are 5 electroni pe ultimul strat.
Elementele chimice se impart in:
metale
nemetale
ele sunt separate de o linie ingrosata reprezentata in trepte, metalele fiind in stanga
liniei(mai numeroase), iar nemetalele in dreapta liniei.
Proprietatile metalelor:
au luciu metalic caracteristic;
sunt solide(excepie Hg-lichid);
pot fi: argintii sau colorate;
sunt bune conductoare de electricitate si caldur;
majoritatea sunt maleabile(pot fi trase in foi);
majoritatea sunt ductile(pot fi trase in fire).
Proprietatile nemetalelor:
nu au luciu metalic;
pot fi gazoase, lichide sau solide;
incolore sau colorate;
nu conduc curentul electric i caldura(excepie grafitul);
nemetalele solide sunt casante.

24

IONI. MOLECULE.

Ionii = particule incarcate cu sarcina pozitiva sau negativa, obtinute prin cedare
sau acceptare de electroni.
Ionizarea = transformarea unui atom in ion.
Ionii pot fi:
pozitivi (numiti si cationi) formati prin cedare de electroni
negativi (numiti si anioni) formati prin acceptare de electroni.
Formarea ionilor pozitivi:
Na -1e- Na+1
Ca 2e- Ca+2
Al 3e- Al+3
Atomii elementelor cu un numr relativ mic de electroni pe ultimul strat, n tendia
general de a-i forma structur electronic stabil, cedeaz aceti electroni,
transformandu-se n ioni, avnd acelai numr de sarcini electrice pozitive, ca i
numrul de electroni cedai.
Aceste elemente au caracter chimic metalic i caracter electrochimic
electropozitiv. Ele se afl n parea stng a liniei frnte ngroate din Sistemul
Periodic.
Elementele care formeaza ioni pozitivi ajung prin ionizare la configuratia gazului
rar care se afla inaintea lor in Sistemul Periodic(din perioada precedenta).
Formarea ionilor negativi:
Cl + 1e- Cl-1
O + 2e- O-2
N + 3e- N-3
Atomii elementelor cu un numr relativ mare de electroni pe ultimul strat, n tendia
general de a-i forma structur electronic stabil, capteaz electroni pe ultimul strat ,
transformandu-se n ioni, avnd acelai numr de sarcini electrice negative, ca i
numrul de electroni captai.
Aceste elemente au caracter chimic nemetalic i caracter electrochimic
electronegativ. Ele se afl n parea dreapt a liniei frnte ngroate din Sistemul
Periodic.
Elementele care formeaza ioni negativi ajung prin ionizare la configuratia gazului
rar care se afla dupa ele in Sistemul Periodic(din aceeasi perioada).
Caracterul chimic poate fi:
metalic
nemetalic
Caracterul electrochimic poate fi:
electropozitiv

25

electronegativ
electroneutru(pentru elementele care nu formeaza ioni, fiind stabile)
Procesele de cedare sau acceptare de electroni pot avea loc si in cazul grupurilor
de atomi, formandu-se ioni poliatomici.
Ioni poliatomici:
Compozitia
Sarcina
Denumirea
NH4
+1
amoniu
OH
-1
hidroxid
NO3
-1
azotat
CO3
-2
carbonat
SO4
-2
sulfat
PO4
-3
fosfat
NO2
-1
azotit
SO3
-2
sulfit
PO3
-3
fosfit
Metalele cedeaz electronii nemetalelor, care-i capteaz. Rezult astfel ioni cu
sarcini electrice diferite, care se atrag producnd noi substane, denumite compui
ionici.
Compusul ionic este neutru din punct de vedere electric, pentru c numrul de
sarcini electrice pozitive i negative este acelai i se neutralizeaz reciproc. Mereu
numrul de electroni cedai i captai este identic.
ntr-un compus ionic, ionul pozitiv este primul scris.
Exemplu: formarea clorurii de sodiu(sarea de bucatarie)
Na -1e- Na+1
Cl + 1e- Cl-1
Na+1 + Cl-1 Na+1 Cl-1 (NaCl)

26

Legatura care se stabileste intre ioni de semn contrar se numeste legatura ionica.

Molecula = cea mai mica particula dintr-o substanta care poate exista in stare
libera si care pastreaza proprietatile substantei respective.
Moleculele pot fi formate din atomi identici sau diferiti.
Moleculele pot fi:
- monoatomice(formate dintr-un atom): atomii gazelor rare;
- diatomice(formate din 2 atomi): H2, Cl2, O2, HCl etc.
- poliatomice(formate din mai multi atomi): P4, S8, H2O etc.
Atomii nemetalelor pot pune in comun electroni cu alti atomi pentru a ajunge la o
configuratie stabila. Prin punerea in comun de electroni se formeaza moleculele.
O pereche de electroni pusa in comun se noteaza conventional printr-o liniuta.
Legatura care se stabileste prin punere in comun de electroni se numeste
legatura covalenta.
Molecula de hidrogen: H-H

Molecula de metan:

27

Molecula de apa:

Caracteristicile moleculelor:
sunt particule materiale;
sunt neutre din punct de vedere electric;
sunt formate din atomi identici sau diferiti;
au masa si dimensiuni reduse;
se gasesc in continua miscare;
intre molecule exista spatii libere numite spatii intermoleculare;
in interiorul moleculelor exista spatii numite spatii intramoleculare;
participa la fenomenele chimice;
intre molecule exista forte de coeziune(care tin moleculele unite).

28

VALENTA

Valenta = capacitatea de combinare a unui atom cu alti atomi, pentru a ajunge la


o configuratie stabila.
Valenta depinde de numarul electronilor de pe ultimul strat, denumiti electroni
de valenta; ultimul strat electronic din invelisul electronic se numeste strat de valenta.
Valenta se noteaza in partea dreapta-sus fata de simbol, cu cifre romane: CaII,
HI, AlIII.
In functie de nr. de valente, elementele se clasifica in:
elemente cu valenta constanta(au o singura valenta), ex: O, H, elementele grupelor 1,
2, Al, B.
elemente cu valenta variabila(au mai multe valente)
In functie de valenta pe care o au, elementele pot fi:
monovalente(au valenta I)
divalente(au valenta II)
trivalente(au valenta III).
Dupa felul valentei, aceasta poate fi:
fata de hidrogen(principala)
fata de oxigen.
Dupa modul in care un atom ajunge stabil, valenta poate fi:
electrovalenta (pentru elementele care ionizeaza), fiind egala cu sarcina ionului format.
Ex: Ca 2e- Ca+2 , deci are electrovalenta +2; sau: S -2e- S-2 , avand
electrovalenta -2.
covalenta (pentru elementele care pun in comun electroni), care este agala cu valenta
sau valentele pe care le are elementul. Covalenta au doar nemetalele.
Reguli de stabilire a valentei fata de hidrogen:
pentru elementele din grupele: 1, 2, 13, 14, valenta este egala cu cifra unitatilor din
numarul grupei(cu numarul electronilor de pe ultimul strat). Ex: Ca este in grupa 2
are valenta II ( CaII );
pentru elementele din grupele: 14, 15, 16, 17, 18, valenta este egala cu diferenta
dintre 18 si numarul grupei. Ex: O este in grupa 16 are valenta II ( OII ).
Reguli de stabilire a valentei fata de oxigen:
pentru elementele din grupele:1, 2, 13, valenta este egala cu cifra unitatilor din
numarul grupei (cu numarul electronilor de pe ultimul strat). Ex: Ca este in grupa 2
are valenta II ( CaII );
nemetalele(situate in grupele 14, 15, 16, 17), valenta maxima este egala cu cifra
unitatilor din numarul grupei(cu numarul electronilor de pe ultimul strat). Ex: S este in

29

grupa 16 are valenta maxima VI( SVI ). Unele nemetale pot avea mai multe valente
fata de oxigen, acestea determinandu-se prin scaderea a 2 unitati din valenta
maxima(uneori chiar de mai multe ori). Ex: S avand valenta maxima VI, o alta valenta
fata de oxigen este IV (SIV ).
Exceptii de la aceste reguli sunt:
-fluorul, care este constant monovalent;
-oxigenul, care este constant divalent;
-azotul, care nu poate avea valenta 5.
Gazele rare au valenta zero, avand configuratii stabile(He dublet, iar celelalte octet).
Elementele din grupele secundare au valente variabile.

Nr.
crt.

Simbolul
elementului

Valente

IV (II)

III

II

6
7
8

Na
Mg
Al

I
II
III

III, V

10

II, IV, VI

11

Cl

I, III, V, VII

12

Br

I, III, V, VII

13

I, III, V, VII

14
15

K
Ca

I
II
30

Tipul si valenta
electrovalenta +1
electrovalenta -1 si
covalenta 1
electrovalenta - 4
covalenta 4 (2)
electrovalenta - 3
covalenta 3, 4
electrovalenta - 2
covalenta 2
electrovalenta -1
covalenta 1
electrovalenta +1
electrovalenta +2
electrovalenta +3
electrovalenta -3
covalenta 3, 5
electrovalenta -2
covalenta 2, 4, 6
electrovalenta -1
covalenta 1, 3, 5, 7
electrovalenta -1
covalenta 1, 5
electrovalenta -1
covalenta 1, 3, 5, 7
electrovalenta +1
electrovalenta +2

Caracter
chimic
metal
nemetal
nemetal
nemetal
nemetal
nemetal
metal
metal
metal
nemetal
nemetal
nemetal
nemetal
nemetal
metal
metal

16

Ba

II

17

Cu

(I), II

18
19

Zn
Ag

II
I

20

Fe

II, III

electrovalenta +2
electrovalenta +1,
+2
electrovalenta +2
electrovalenta +1
electrovalenta +2,
+3

Valentele elementelor din grupele principale:


Grup
1
2
13
14
a
1
H

15

metal
metal
metal
metal
metal

16

17

18
He

Li

Be

OII

FI

Ne

Na

Mg

Al

Si

Cl

Ar

Ca

Ga

Ge

As

Se

Br

Kr

5
6
E
L
E
M
E
N
T
E

Rb
Cs
monovalente
I

Sr
Ba
divalente
II

In
Tl
trivalente
III

Sn
Pb
di si
tetravalente
II, IV

Sb
Bi
tri si
pentavalente
III, V

Te
Po
di, tetra
i hexavalente
II, IV, VI

I
At
mono, tri,
penta i
heptavalente
I, III, V,
VII

Xe
Rn
zerovalente

Valente fata de oxigen ale elementelor din grupele principale:


Grupa principal

13

14

15

16

17

18

Valena maxim fa de
oxigen

II

III

IV

VI

VII

Valena minim fa de
oxigen

II

III

IV

III

IV

31

FORMULA CHIMICA
Formula chimica = notarea prescurtata a unei substante chimice cu ajutorul simbolurilor
chimice si a indicilor numerici.

Substantele chimice se impart in:


substante simple(alcatuite din atomi de acelasi fel), ex: H2, O2, N2, He, Ar, Na etc.
substante compuse(alcatuite din atomi diferiti), ex: H2O, HCl, NH3, etc.
Substantele simple pot fi:
metale
nemetale
Substantele compuse se impart in:
oxizi
baze
acizi
saruri
!!! Retineti formulele substantelor simple cu molecule diatomice: H2, O2, N2, F2, Cl2, Br2, I2.
Reguli de stabilire a unei formule chimice:
se scriu simbolurile elementelor chimice sau a gruparilor de atomi ;
se stabilesc valentele acestora si se scriu la fiecare in parte;
se verifica daca valentele se simplifica(in cazul in care se simplifica, se fac simplificarile si se
scriu rezultatele;
se stabilesc indicii corespunzatori, prin coborarea valentei unui element, ca indice la celalalt
element.
Exemplu:
Al2O3 - oxid de aluminiu sau: CO2 - dioxid de carbon
Indicele = cifra araba scrisa in dreapta jos fata de simbol. El indica numarul atomilor din
elementul respectiv. Indicele 1 nu se scrie.
!!! Intr-o formula chimica elementele se scriu incepand cu cel mai electropozitiv spre cel mai
electronegativ.
!!! Metalele se scriu totdeauna primele.
!!! Hidrogenul se scrie ori primul(la apa, acizi), ori ultimul(baze).
Formulele compusilor binari(alcatuiti din 2 elemente):
H2O - apa
PH3 - fosfina
NH3 - amoniac
CH4 - metan;
SiH4 - silan
H2S - acid sulfhidric(hidrogen sulfurat);
CaO - oxid de calciu(var nestins);
CaCl2 - clorura de calciu.
32

Formulele compusilor ternari(alcatuiti din 3 elemente):


NaNO3 - azotat de sodiu (salpetru de Chile);
CaCO3 - carbonat de calciu (calcar, piatra de var);
Ca(OH)2 - hidroxid de calciu (var stins);
Ca(NO3)2 - azotat de calciu;
AlPO4 - fosfat de aluminiu.
Semnificatia formulelor chimice:
calitativa indica substanta chimica;
cantitativa la scara microscopica reprezinta o molecula din substanta respectiva;
- la scara macroscopica reprezinta un mol de molecule din substanta respectiva.
Exemple: CaO oxidul de calciu
- 1 molecula de oxid de calciu
-1 mol de molecule de oxid de calciu
2CaO oxid de calciu;
- 2 molecule de oxid de calciu;
-2 moli de molecule de oxid de calciu.
!!! Numarul scris in fata formulei poarta numele de coeficient si arata numarul de
molecule/moli.
Determinarea numarul de atomi din fiecare element dintr-o substanta:
CaO 1 atom de calciu si un atom de oxigen;
3CaO 3 atomi de calciu si 3 atomi de oxigen
2Al(OH)3 2 atomi de aluminiu, 6 atomi de oxigen si 6 atomi de hidrogen.
!!! Pentru determinarea numarului de atomi ai unui element, se inmulteste coeficientul cu
indicele.

Formulele oxizilor

Oxizii = substante compuse alcatuite din oxigen si un alt element, metal sau nemetal.
Formula generala: E2On - oxid de ...(numele elementului),
Ex: Na2O - oxid de sodiu,
CaO - oxid de calciu etc.
!!! In cazul in care elementul este metal cu valenta variabila, denumirea oxizilor se face prin
precizarea valentei metalului la sfarsitul denumirii oxidului.
Ex: FeO oxid de fier(II) sau oxid de fier divalent;
Fe2O3 - oxid de fier(III) sau oxid de fier trivalent.
!!! In cazul in care elementul este nemetal cu valenta variabila, denumirea oxizilor se face prin
adaugarea unui prefix cuvantului oxid, prefix care indica numarul de atomi de oxigen din
molecula.
Ex: CO monoxid de carbon;
CO2 dioxid de carbon.
Oxizii se impart in:
oxizi ai metalelor (oxizi bazici), ex: Na2O, CaO, Fe2O3 etc.
oxizi ai nemetalelor (oxizi acizi), ex: CO2, CO, SO3, SO2 etc.
33

Formulele bazelor
Bazele = substante compuse alcatuite din atom de metal si grupe hidroxid.
Formula generala: M(OH)n - hidroxid de ...(numele metalului).

OHI gruparea hidroxid


Ex: NaOH hidroxid de sodiu
Ca(OH)2 hidroxid de calciu etc.
!!! In cazul in care elementul este metal cu valenta variabila, denumirea oxizilor se face prin
precizarea valentei metalului la sfarsitul denumirii oxidului.
Ex: Fe(OH)2 hidroxid de fier(II) sau hidroxid de fier divalent;
Fe(OH)3 - hidroxid de fier(III) sau hidroxid de fier trivalent.

Formulele acizilor

Acizi = substante compuse care au in compozitie atomi de hidrogen si un radical acid.


Formula generala: HnAn acid .....
Acizii pot fi:
hidracizi la care radicalul acid este un nemetal.
oxiacizi la care radicalul acid este o grupare de atomi.
Hidracizii se denumesc astfel:
acid + numele nemetalului, la care se adauga sufixul hidric.
Ex: HCl acid clorhidric;
Oxiacizii se denumesc astfel:
acid + numele nemetalului din grupare, la care se adauga sufixul ic(cand nemetalul are valenta
maxima);
acid + numele nemetalului din grupare, la care se adauga sufixul os(cand nemetalul are valenta
inferioara fata de maxima).
Ex: HNO3 acid azotic; HNO2 acid azotos.

ACID

RADICAL ACID
(VALENTA)

HX - hidracid

X (I) - halogenur

HF - acid fluorhidric
HCl - acid clorhidric
HBr - acid bromhidric
HI - acid iodhidric
H2S acid sulfhidric

F (I) - fluorur
Cl (I) - clorur
Br (I) - bromur
I (I) - iodur
HS (I) - sulfur acid

34

ACID

RADICAL ACID
(VALENTA)
S (II) - sulfur

H2SO4 - acid sulfuric

HSO4 (I) - sulfat acid


SO4 (II) - sulfat

H2SO3 - acid sulfuros

HSO3 (I) - sulfit acid


SO3 (II) - sulfit

H3PO4 - acid fosforic

H2PO4 (I) - fosfat diacid


HPO4 (II) - fosfat acid
PO4 (III) - fosfat

H3PO3 - acid fosforos

H2PO3 (I) - fosfit diacid


HPO3 (II) - fosfit acid
PO3 (III) - fosfit

HNO3 - acid azotic

NO3 (I) - azotat

HNO2 - acid azotos

NO2 (I) - azotit

H2CO3 - acid carbonic

HCO3 (I) - carbonat acid


CO3 (II) - carbonat

HClO - acid hipocloros

ClO (I) - hipoclorit

HClO2 - acid cloros

ClO2 (I) - clorit

HClO3 - acid cloric

ClO3 (I) - clorat

HClO4 - acid percloric

ClO4 (I) - perclorat

Formulele sarurilor
Sarurile = substante compuse care au in compozitie atomi de metal si radicali acizi.
Formula generala: MnAn numele radicalului acid + de + numele metalului.
Ex: NaCl clorura de sodiu;
NaNO3 azotat de sodiu;
NaNO2 azotit de sodiu.

35

REACTII CHIMICE
Reactiile chimice sunt procesele prin care substantele se transforma in alte substante
total diferite de primele.
Exemplu: combinarea fierului cu sulful si formarea sulfurii de fier este o reactie
chimica (un fenomen chimic).
Experiment:
Deosebirea
dintre
un
combinatie: https://www.youtube.com/watch?v=cL6I1O1YHH0

amestec

si

Substantele chimice initiale, care intra in reactie, se numesc reactanti.


Substantele chimice rezultate din reactie se numesc produsi de reactie.
Elementele chimice care intra in compozitia reactantilor se regasesc integral in
componenta produsilor de reactie.
Reactantii si produsii de reactie pot fi substante simple sau substante compuse.
Reactiile chimice se supun unor legi, legea fundamentala care sta la baza oricarei
reactii chimice este legea conservarii masei substantelor(descoperita independent de
Lomonosov si Lavoisier).
Legea conservarii masei substantelor
Legea conservarii masei substantelor: intr-o reactie chimica masa se
conserva(masa totala a reactantilor este egala cu masa totala a produsilor de reactie).
Din legea conservarii masei substantelor se deduce legea conservarii atomilor:
intr-o reactie chimica numarul atomilor se conserva (numarul atomilor intrati in reactie din
fiecare element este egal cu numarul atomilor rezultati din reactie).
Exemplu:
Fe + S FeS
56 g fier se combina cu 32 g sulf, formand 88 g sulfura de fier.
1 atom de fier se combina cu un atom de sulf formand o molecula de
sulfura de fier care este formata din: un atom de fier si unul de sulf.

Legea proportiilor constante


Legea proportiilor constante: intr-o reactie chimica, raportul maselor
substantelor care reactioneaza este constant.
Exemplu:
mFe : mS = 56 : 32 = 7 : 8
Aplicatie: Consideram ca intr-un experiment se utilizeaza 42 g fier si 60 g sulf,
pentru a forma sulfura de fier.
a) Care dintre substante este in exces si cu cat?
b) Ce masa de sulfura de fier se formeaza?
a) Am vazut anterior ca: mFe : mS = 7 : 8 7 g Fe .......................... 8 g S
42 g Fe ......................... x g S
36

x = 48 g S
Deci, din cele 60 g sulf reactioneaza(se consuma) numai 48 g, restul fiind in exces.
In exces sunt: 60 48 = 12 g sulf.
b) Pe baza legii conservarii masei substantelor se determina cate grame de sulfura
de fier se formeaza: 42 g Fe + 48 g S = 90 g FeS

Ecuatii chimice:
Ecuatia chimica reprezinta scrierea conventionala a unei reactii chimice cu
ajutorul simbolurilor si formulelor chimice.
Toate ecuatiile chimice au la baza legea conservarii atomilor.
Exemplu: formarea apei din hidrogen si oxigen se reprezinta prin ecuatia chimica:
2H2 + O2 2H2O
Explicatii:
sageata semnifica transformarea reactantilor in produsi de reactie;
in stanga sagetii se scriu reactantii;
in dreapta sagetii se scriu produsii de reactie;
initial reactia se scrie: H2 + O2 H2O ;
observam ca daca numaram atomii de oxigen de la reactanti si de la produsi, ei nu sunt
in numar egal, ceea ce conform legii conservarii numarului de atomi nu este corect. De
aceea, vom pune coeficientul 2 in fata formulei apei, facand astfel ca numarul atomilor de
oxigen de la reactanti si de la produsi sa fie egal. Ecuatia devine: H2 + O2 2H2O
Numarand din nou atomii de la reactanti si de la produsi, observam ca numarul atomilor
de hidrogen de la reactanti si de la produsii de reactie nu sunt in numar egal, ceea ce
conform legii conservarii numarului de atomi nu este corect. De aceea, vom pune
coeficientul 2 in fata hidrogenului, facand astfel ca numarul atomilor de hidrogen de la
reactanti si de la produsi sa fie egal. Ecuatia devine: 2H2 + O2 2H2O , fiind in acest
moment scrisa corect.
Algoritmul de scriere corecta a unei ecuatii chimice este:
1. scrierea corecta a simbolurilor si formulelor reactantilor si a produsilor de reactie;
N2 + H2 NH3
2. se numara atomii din fiecare element care intra si care rezulta din reactia chimica, iar
in cazul in care nu sunt in numar egal, se stabilesc coeficientii necesari pentru a respecta
legea conservarii atomilor.
N2 + 3H2 2NH3
3. se verifica inca o data bilantul atomic(legea conservarii nr. de atomi).

37

REACIA DE COMBINARE
Reactiile de combinare sunt transformarile in cursul carora 2 reactanti formeaza un
singur produs de reactie.

X+YZ
X si Y substante simple sau compuse
Z substanta compusa
I. Reactii de combinare in care reactantii sunt 2 substante simple:
A) Arderea metalelor n aer:
2Mg + O2 2MgO
4Al + O2 2Al2O3
4Na + O2 2Na2O
Concluzie: metal + oxigen oxid de metal
Experimente:
- Arderea
magneziului: https://www.youtube.com/watch?v=EZ3JT2nWfMA&index=7&list=PLC10F4535D849964
F

- Arderea
sodiului: https://www.youtube.com/watch?v=hxrQrOlWGH0&index=114&list=PLC10F4535D849964F

B) Arderea nemetalelor n aer:


S + O2 SO2
2C + O2 2CO (ardere incompleta)
C + O2 CO2 (ardere completa)
P4 + 5O2 2P2O5
2H2 + O2 2H2O
Concluzie: nemetal + oxigen oxid de nemetal
Experimente:
- Arderea sulfului: https://www.youtube.com/watch?v=6Fv69ildQlc
- Arderea hidrogenului: http://www.youtube.com/watch?v=zX9x0piJ_Vo
C) Reacia metalelor cu halogenii sau sulful:
Mg + Cl2 MgCl2
Cu + Cl2 CuCl2
2Fe + 3Cl2 2FeCl3
2Al + 3S Al2S3
Atentie: metalele in reactie cu halogenii formeaza compusi in care metalul are
valenta superioara.
38

Concluzie: metal + clor sare(halogenur)


Concluzie: metal + sulf sare(sulfur)
Experimente:
- Reactia fierului cu
clorul: https://www.youtube.com/watch?v=ygLDJKG_QSY&list=PLC10F4535D849964F&index=130
D) Reacia hidrogenului cu halogenii sau sulful:
H2 + I2 2HI
H2 + Br2 2HBr
H2 + S H2S
Concluzie: hidrogen + halogen sau sulf hidracizi
E) Sinteza apei:
2H2 + O2 2H2O
F) Sinteza acidului clorhidric:
H2 + Cl2 2HCl
G) Sinteza amoniacului:
N2 + 3H2 2NH3
H) Sinteza fosfinei:
P4 + 6H2 4PH3
I) Sinteza metanului:
C + 2H2 CH4
J) Reactia hidrogenului cu metalele:
Ca + H2 CaH2 (hidrura de calciu)
2Na + H2 2NaH (hidrura de sodiu)
Concluzie: metal + hidrogen hidrura de metal
II. Reactii de combinare in care reactantii sunt 2 substante compuse:
A) Reacia oxizilor nemetalici cu apa:
CO2 + H2O H2CO3 (obtinerea sifonului, apei carbogazoase)
N2O3 + H2O 2HNO2
N2O5 + H2O 2HNO3
SO2 + H2O H2SO3
SO3 + H2O H2SO4
P2O3 + 3H2O 2H3PO3
P2O5 + 3H2O 2H3PO4
39

Cl2O7 + H2O 2HClO4 (acid percloric)


Concluzie: oxid de nemetal + apa acid oxigenat (oxiacid).
Oxizii nemetalici care n reacie cu apa formeaz acizii corespunztori se numesc oxizi
acizi sau anhidride acide.
Experimente:
- Reactia dioxidului de carbon cu
apa: https://www.youtube.com/watch?v=kJC8NHiXc9c&list=PLC10F4535D849964F&index=54
B) Reacia oxizilor metalici cu apa:
MgO + H2O Mg(OH)2
Na2O + H2O 2NaOH
CaO + H2O Ca(OH)2 (stingerea varului)
CaO-var nestins
Ca(OH)2-var stins
Concluzie: oxid de metal din grupele 1 sau 2 + apa baz solubil.
Experimente:
- Reactia oxidului de magneziu cu
apa: https://www.youtube.com/watch?v=AP79_srafmE&index=52&list=PLC10F4535D849964F
C) Reacia amoniacului cu acizii:
NH3 + HCl NH4Cl (ipirig)
2NH3 + H2SO4 (NH4)2SO4
2NH3 + H2CO3 (NH4)2CO3 (carbonat de amoniu, praf de copt)
3NH3 + H3PO4 (NH4)3PO4
Concluzie: amoniac + acid sare de amoniu

III. Reactii de combinare in care reactantii sunt


o substanta compusa si o substanta simpla:
A) Reactia oxizilor inferiori cu oxigenul:
2CO + O2 2CO2
2SO2 + O2 2SO3
Concluzie: oxid inferior + oxigen oxid superior
Oxidul in care elementul are valenta mai mica = oxid inferior.
Oxidul in care elementul are valenta mai mare = oxid superior.
B) Transformarea halogenurilor inferioare in halogenuri superioare:
PCl3 + Cl2 PCl5

40

Indicatorii sunt substante chimice care prin intermediul culorii, indica aciditatea
sau bazicitatea unui mediu.
Indicatorul
Turnesol
Fenolftaleina
Metiloranj

Culoarea in mediu
acid
rosu
incolor
rosu

Culoarea in mediu
neutru
violet
incolor
portocaliu

Culoarea in mediu
bazic
albastru
rosu carmin
galben

REACIA DE DESCOMPUNERE
Reactiile de descompunere sunt transformarile in care dintr-o substanta compusa se
formeaza 2 sau mai multi produsi de reactie.

XY+Z
X substanta compusa
Y si Z substante simple sau compuse
I. Reactii din care rezulta substante simple:
A) Descompunerea prin electroliz(electroliza = descompunerea
substantelor cu ajutorul curentului electric):
2H2O 2H2 + O2
2HCl H2 + Cl2
CaCl2 Ca + Cl2
Concluzie: Prin electroliz se obin substane simple.
B) Descompunerea termica a unor substante binare:
2HgO 2Hg + O2
t = 200C
2AuCl3 2Au + 3Cl2
t = 600C
CH4 C + 2H2
t = 1200C
Experimente:
- descompunerea oxidului de
mercur: https://www.youtube.com/watch?v=_Y1alDuXm6A&index=37&list=PLC10F4535D849964F
II. Reactii din care rezulta substante compuse:
A) Descompunerea catalitic(in prezenta de catalizator):
Catalizatorii sunt substante care favorizeaza producerea reactiei, fara a se
consuma in timpul acesteia(se regasesc la sfarsitul reactiei in aceeasi cantitate).
2KClO3 2KCl + 3O2 (catalizator MnO2 i la t0C)
41

2H2O2 2H2O + O2 (catalizator MnO2)


Concluzie: Prin descompunere catalitic se obine o substan simpl i
una compus.
Experimente:
- Descompunerea catalitica a cloratului de
potasiu: https://www.youtube.com/watch?v=xbDM249ct2E&list=PLC10F4535D849964F&index=30
- Descompunerea catalitica a apei
oxigenate: https://www.youtube.com/watch?v=oX5FyaqNx54&list=PLC10F4535D849964F&index=27

B) Descompunerea termic a carbonailor:


CuCO3 CuO + O2
CaCO3 CaO + O2
= arata ca substanta este gaz si se degaja.
Concluzie: carbonat metalic oxid de metal + CO2
Experimente:
- Descompunerea carbonatului de cupru: https://www.youtube.com/watch?v=D9amrlphrA&list=PLC10F4535D849964F&index=36

- Descompunerea carbonatului de cupru si identificarea dioxidului de carbon prin


barbotare in apa de var(solutia limpede de hidroxid de
calciu): https://www.youtube.com/watch?v=Ar07zUf52Tc&list=PLC10F4535D849964F&index
=10

C) Descompunerea termic a unor hidroxizi:


Ca(OH)2 CaO + H2O
Fe(OH)2 FeO + H2O
Cu(OH)2 CuO + H2O
2Al(OH)3 Al2O3 + 3H2O
2Mn(OH)7 Mn2O7 + 7H2O
Concluzie : hidroxid insolubil oxid metalic + ap
Experimente:
- Descompunerea hidroxidului de calciu: https://www.youtube.com/watch?v=dFYJ7a7wIc&list=PLC10F4535D849964F&index=26

D) Descompunerea acizilor oxigenai:


H2CO3 H2O + CO2
H2SO3 H2O + SO2
42

H2SO4 H2O + SO3


H3PO4 H2O + P2O5
Concluzie: oxiacid ap + oxid acid
E) Descompunerea termic a srurilor de amoniu:
NH4Cl NH3 + HCl
(NH4)2CO3 2NH3 + H2O + CO2
(NH4)3PO4 2NH3 + H3PO4
(NH4)2CO3 se numeste popular praf de copt.
Concluzie: sare de amoniu amoniac + acid
F) Descompunerea unor saruri:
2NaNO3 2NaNO2 + O2
2AgNO3 2Ag + 2NO2 + O2
2NaHCO3 Na2CO3 + H2O + CO2
CuCO3 Cu(OH)2 2CuO + CO2 + H2O
NH4HCO3 NH3 + H2O + CO2
NiSO4 NiO + SO3
(NH4)2Cr2O7 N2 + Cr2O3 + 4H2O
(NH4)2Cr2O7 = bicromat de amoniu

REACIA DE SUBSTITUIE SAU NLOCUIRE


Reactiile de inlocuire sunt transformarile in care atomul unei substante simple
inlocuieste un atom dintr-o substanta compusa.

X + YZ XZ + Y
X si Y substante simple
YZ si XZ substante compuse
Reactiile de inlocuire au la baza seria reactivitatii metalelor.

Seria reactivitii metalelor(Beketov-Volta):


K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H2 Cu Bi Sb Hg Ag Au Pt
+ ----------------------------------------------------------------------------------- Explicarea folosirii seriei reactivitatii metalelor:
Reactivitatea metalelor creste de la Pt la K .
43

Reactia cu apa:
a) Metalele situate in varful seriei(cele foarte reactive), inclusiv Al, in reactie cu
apa formeaza baze(hidroxizi), degajand hidrogen.
b) Metalele dintre Al si H2 in reactie cu apa formeaza oxizi.
c) Metalele situate dupa H2 (cele putin reactive) nu reactioneaza cu apa.
Reactia cu acizii:
a) Metalele situate in fata hidrogenului reactioneaza cu acizii, in urma reactiei
producandu-se(degajandu-se) hidrogen.
b) Metalele situate dupa H2 in serie, reactioneaza doar exceptional cu unii acizi
oxigenati, dupa reactii speciale si fara ca in urma reactiei sa se produca hidrogen(ci alte
gaze).
A) Reacia unui metal din grupele 1(Ia) i 2(IIa) sau Al cu apa:
2Na + 2H2O 2NaOH + H2
Ca + 2H2O Ca(OH)2 + H2
Concluzie: metal din grupele 1 i 2 + apa baz solubil + H2
Experimente:
- Reactia sodiului cu
apa: https://www.youtube.com/watch?v=dmcfsEEogxs&list=PLC10F4535D849964F&index=113
- Reactia calciului cu apa: https://www.youtube.com/watch?v=irFsFwdkTU&list=PLC10F4535D849964F&index=132

- Reactia potasiului cu
apa: https://www.youtube.com/watch?v=oqMN3y8k9So&index=116&list=PLC10F4535D849964F
- Reactia litiului cu
apa: https://www.youtube.com/watch?v=Vxqe_ZOwsHs&list=PLC10F4535D849964F&index=122
B) Reacia metalelor mai electropozitive cu acizii:
Zn + 2HCl ZnCl2 + H2
2Al + 6HCl 2AlCl3 + 3H2
Fe + 2HCl FeCl2 + H2
2Al + 3H2SO4 Al2(SO4)3 + 3H2
Mg + 2HNO3 Mg(NO3)2 + 2Ag
Concluzie: metal reactiv + acid sare + H2
Experimente;
- Reactia magneziului cu acidul clorhidric:
https://www.youtube.com/watch?v=OBdgeJFzSec&index=43&list=PLC10F4535D849964F

C) Reacia unui metal reactiv cu solutia unei saruri de metal mai puin
reactiv:
Fe + CuSO4 FeSO4 + Cu
44

Cu + 2AgNO3 Cu(NO3)2 + 2Ag


Zn + Pb(NO3)2 Zn(NO3)2 + Pb
Concluzie: metal reactiv + sare de metal mai puin reactiv sare nou +
metal
Experimente:
- Reactia fierului cu sulfatul de cupru, partea I: https://www.youtube.com/watch?v=gqGrpd5smtI
- Reactia fierului cu sulfatul de cupru, partea
II: https://www.youtube.com/watch?v=yWcSzvJ6Kcw&list=PLC10F4535D849964F&index=209
- Reactia cuprului cu azotatul de argint(microscop): https://www.youtube.com/watch?v=dVK6B56MYs&list=PLC10F4535D849964F&index=50

- Reactia cuprului cu azotatul de argint:


https://www.youtube.com/watch?v=k8UtR7akNec&list=PLC10F4535D849964F&index=51

- Reactia azotatului de cupru(II) cu


zincul: https://www.youtube.com/watch?v=WOPcb6ocHxU&list=PLC10F4535D849964F&index=219
- Reactia clorurii de cupru(II) cu
aluminiul: https://www.youtube.com/watch?v=gqSXWbS6gzo&list=PLC10F4535D849964F&index=220
- Reactia iodurii de potasiu cu clorul:
https://www.youtube.com/watch?v=o9ZKCtVVMng&index=39&list=PLC10F4535D849964F

D) Reactia metalelor cu un oxid al unui metal mai putin reactiv, ex:


aluminotermia (reacia Al cu oxidul de fier):
2Al + Fe2O3 Al2O3 + 2Fe(topit)
Experiment: https://www.youtube.com/watch?v=fcGkEtpMjw8&index=169&list=PLC10F4535D849964
F

E) Reacia oxidului de cupru cu hidrogenul:


CuO + H2 H2O + Cu
F) Reacia oxizilor de fier cu carbon incandescent:
2Fe2O3 + 3Cincandescent 3CO2 + 4Fe

REACIA DE SCHIMB
Reactia de schimb este transformarea in care 2 substante compuse schimba intre ele
elemente transformandu-se in alte 2 substante compuse.
XY + AB AY + XB
XY, AB, AY si XB substante compuse.
A) Reacia dintre o baz solubil(tare) i o sare a unui metal greu:
2NaOH + CuSO4 Na2SO4 + Cu(OH)2
45

2KOH + FeSO4 Na2SO4 + Fe(OH)2


2NaOH + CoCl2 2NaCl + Co(OH)2
3NaOH + FeCl3 Fe(OH)3 + 3NaCl
AlCl3 + 3NaOH Al(OH)3 + 3NaCl
= substanta este greu solubila(precipitat) si se depune.
Concluzie: baz solubil + sare de metal greu baz insolubil + sare nou
B) Reacia unui acid tare cu o sare a unui acid mai slab:
H2SO4 + 2NaCl Na2SO4 + 2HCl
HNO3 + KCl KNO3 + HCl
Concluzie: acid tare + sare de acid slab acid slab + sare nou
Acizii pot reactiona atat cu bazele solubile, cat si cu cele insolubile.
Tria acizilor uzuali: H2SO4 < HNO3 < HCl
Experimente:
- Reactia sulfurii de sodiu cu acidul clorhidric: https://www.youtube.com/watch?v=os8YrrindU&index=33&list=PLC10F4535D849964F

- Reactia sulfitului de sodiu cu acidul clorhidric:


https://www.youtube.com/watch?v=BlpjKceHF3g&list=PLC10F4535D849964F&index=34

C) Reacia unui acid cu o baz (reacie de neutralizare):


NaOH + HCl NaCl + H2O
3HCl + Fe(OH)3 FeCl3 + 3H2O
Concluzie: acid + baz sare + ap
Experiment:
- Reactia acidului clorhidric cu hidroxidul de
sodiu: https://www.youtube.com/watch?v=HQfXzbZJhgg&index=49&list=PLC10F4535D849964F
D) Reacia dintre o baz i un oxid acid:
Ca(OH)2 + CO2 CaCO3 + H2O (reactie numita si tulburarea apei de
var)
Concluzie: baz + oxid acid sare + ap
E) Reacia unui acid cu un oxid bazic:
CuO + 2HCl CuCl2 + H2O

(folosit la curarea/decaparea cuprului)

Concluzie: acid + oxid bazic sare + ap


F) Identificarea ionului clorur(Cl-):
46

AgNO3 + NaCl NaNO3 + AgCl

(AgCl este precipitat alb-branzos)

Concluzie: Azotatul de argint (AgNO3) este reactivul de recunoatere al ionului


clorur(Cl-), obinndu-se un precipitat alb-branzos de clorur de argint sensibil la lumin.
Experiment:
- Reactia azotatului de argint cu clorura de
sodiu: https://www.youtube.com/watch?v=eGG3EI4mwok&list=PLC10F4535D849964F&index=47
G) Identificarea ionului sulfat(SO42-):
H2SO4 + BaCl2 2HCl + BaSO4

(BaSO4 este precipitat alb-laptos)

Concluzie: Clorura de bariu(BaCl2) este reactivul de recunoatere al ionului sulfat


obinndu-se un precipitat alb-lptos de sulfat de bariu.
Experiment:
- Reactia sulfatului de sodiu cu clorura de
bariu: https://www.youtube.com/watch?v=XaMyfjYLhxU&index=22&list=PLC10F4535D849964F
H) Identificarea carbonailor:
(SO42-),

CaCO3 + 2HCl CaCl2 + H2O + CO2


Concluzie: Carbonaii se identific prin adugarea unui acid, reacia avnd loc cu
efervescen datorit degajrii de dioxid de carbon.
Experiment:
Reactia
carbonatului
de
calciu
cu
acidul
clorhidric
: https://www.youtube.com/watch?v=TJYOxGHNTzg&index=32&list=PLC10F4535D849964F
I) Identificarea ionului de plumb(Pb2+):
Pb(NO3)2 + 2KI 2KNO3 + PbI2

(PbI2 este precipitat galben)

Concluzie: Iodura de potasiu (KI) ese reactivul de recunoatere al ionului de


plumb (Pb2+), obinndu-se un precipitat galben de iodur de plumb (PbI2) care se dizolv
la nclzire i cristalizeaz sub form de cristale aurii.
Experimente:
- Reactia azotatului de plumb cu iodura de potasiu: https://www.youtube.com/watch?v=X2mBq2NQXY&index=40&list=PLC10F4535D849964F

Reactia
azotatului
de
plumb
cu
iodura
de
potasiu
(microscop): https://www.youtube.com/watch?v=ncRj5qIoRRg&list=PLC10F4535D849964F&index=41
J) Alte reactii cu formare de precipitate:
HgCl2 +2KI HgI2 + 2KCl
(HgI2 este precipitat rosu)
Ca(NO3)2 + (NH4)2CO3 CaCO3 + 2NH4NO3 (CaCO3 este precipitat
alb)
47

2FeCl3 + 3(NH4)2S Fe2S3 + 6NH4Cl


ZnCl2 + (NH4)2S ZnS + 2NH4Cl
Pb(NO3)2 + H2SO4 PbSO4 + 2HNO3

(Fe2S3 este precipitat negru)


(ZnS este precipitat alb)
(PbSO4 este precipitat alb)

Oxizii
Definitie: Sunt compusi binari ai oxigenului cu alte elemente, metale sau
nemetale.
Formula generala:
E2On
Denumire: Oxid de .......
Elementele care au valenta variabila pot avea mai multi oxizi, care se denumesc
astfel:
a) daca elementul este metal, la sfarsitul denumirii se precizeaza valenta metalului.
Exemplu: FeO oxid de fier(II); Fe2O3 oxid de fier (III) sau FeO oxid de fier
divalent; Fe2O3 oxid de fier trivalent.
Pentru metalele cu valenta variabila, in unele tratate de chimie, denumirea
oxizilor se formeaza spunand cuvantul oxid urmat de numele metalului cu sufixul -os,
cand are valenta inferioara si sufixul -ic cand are valenta superioara.
Exemplu: FeO oxid feros; Fe2O3 oxid feric.
b) daca elementul este nemetal, la cuvantul oxid se adauga un prefix care
indica numarul atomilor de oxigen din molecula.
Exemplu: CO monoxid de carbon, CO2 dioxid de carbon, SO3 trioxid de sulf, P2O5
pentaoxid de fosfor.
Clasificare:
Dupa caracterul chimic al elementului, oxizii pot fi:
- oxizi metalici: Na2O, CaO, ZnO, Cr2O3, Ag2O, FeO, Fe2O3, Fe3O4, MnO, MnO2, PbO,
PbO2, SnO, SnO2, HgO, CuO, Cu2O etc.
- oxizi nemetalici: CO, CO2, N2O, NO, N2O3, NO2, N2O4, N2O5, F2O, SiO2, P2O3, SO2,
SO3, Cl2O, Cl2O3, Cl2O5, Cl2O7 etc.
Dupa comportarea fata de apa, oxizii pot fi:
- oxizi acizi (anhidride acide, adica formeaza acizi in reactie cu apa)
a) nemetalici: CO2, P2O3, SO2, SO3, Cl2O7
SO2 + H2O H2SO3
SO3 + H2O H2SO4
b) metalici: CrO3, Mn2O7
CrO3 + H2O H2CrO4 (acid cromic)
Mn2O7 + H2O 2HMnO4 (acid permanganic)
- oxizi bazici (anhidride bazice, adica formeaza baze in reactie cu apa)
a) metalici in treapta inferioara de valenta: Na2O, K2O, CaO, MgO, FeO,
CrO etc.
Na2O + H2O 2NaOH
CaO + H2O Ca(OH)2
b) oxizi amfoteri (reactioneaza ca un acid fata de baze si ca o baza fata de
acizi): Al2O3, ZnO, Fe2O3, Ce2O3, PbO, SnO etc.
reactioneaza cu acizii: ZnO + 2HCl ZnCl2 + H2O
reactioneaza cu hidrozixii alcalini:
48

ZnO +2NaOH + H2O Na2[Zn(OH)4]


(zincat de sodiu)
c) oxizi indiferenti (nu reactioneaza cu apa) : CO, NO etc.
d) oxizi salini (rezultati dintr-un oxid bazic si o anhidrida bazica a aceluiasi
element): Fe3O4 care este de fapt FeOFe2O3, sau Pb3O4 care este de fapt
2PbOPbO2.
Obtinere:
1) Prin reactii de combinare:
a) obtinerea oxizilor metalici:
4Na + O2 2Na2O
2Mg + O2 2MgO
Experiment:
- Arderea magneziului: https://www.youtube.com/watch?v=EZ3JT2nWfMA&index=7&list=PLC10F4535D849964F
b) obtinerea oxizilor nemetalici:
2C + O2 2CO (ardere incompleta)
C + O2 CO2 (ardere completa)
S + O2 SO2
2) Prin reactii de descompunere (descompunerea termica a carbonatilor):
CaCO3 CaO + CO2
Experiment:
- Descompunerea carbonatului de cupru: https://www.youtube.com/watch?v=D9amrlphrA&list=PLC10F4535D849964F&index=36

3) Descompunerea unor baze:


2Fe(OH)3 Fe2O3 + 3H2O
Experiment:
- Descompunerea hidroxidului de calciu:

https://www.youtube.com/watch?v=dFYJ7a7-

wIc&list=PLC10F4535D849964F&index=26

4) Obtinerea monoxidului de carbon in industrie, prin arderea combustibilului(lemne sau


carbune):
C + O2 CO2
CO2 + C 2CO
5) Obtinerea gazului de apa(amestec de CO si H2):
C + H2O(vapori) CO + H2
Proprietati fizice:
-

solizi (oxizii metalelor, dioxidul de siliciu, pentaoxidul de fosfor), gazosi (CO2, SO2,
NO2, NO etc.), lichid (apa);

49

CaO:

NO2:

- incolori (CO2 , apa), altii sunt colorati:

Cuart:

Al2O3:

CuO:

HgO:

PbO:

NiO:

50

- inodori (CaO, Al2O3 , CO2) sau cu miros intepator (SO2 , NO2).


- CO este gaz incolor, inodor, cu densitatea aprox. egala cu a aerului si greu solubil in apa.
CO este un gaz toxic, care in reactie cu hemoglobina din sange formeaza un compus
foarte stabil, carboxihemoglobina, care nu se mai descompune la nivelul plamanului si
producand astfel intoxicatii care se manifesta initial prin dureri de cap, , apoi ameteli,
lesin si in final, moarte prin asfixiere.
- CO2 se poate lichefia usor si se imbuteliaza sub presiune in cilindri de otel. In stare solida
are aspect de zapada, numindu-se zapada carbonica sau gheata uscata pentru ca se
vaporizeaza fara a trece prin stare lichida. CO2 are densitatea mai mare decat a aerului.

Gheata uscata(CO2):
Proprietati chimice:
1) Reactia oxizilor cu hidrogenul:
CuO + H2 Cu + H2O
2) Reactia oxizilor inferiori ai nemetalelor cu oxigenul:
2CO + O2 2CO2
2SO2 + O2 2SO3
2NO + O2 2NO2
CO2 nu arde si nu intretine arderea.
Concluzie: oxid inferior + O2 = oxid superior
3) Un numar mare de oxizi reactioneaza cu apa:
a) Reactia oxizilor acizi cu apa:
CO2 + H2O H2CO3 (acidul carbonic sau sifonul)
Concluzie: Oxid acid + apa = acid (acizii inrosesc turnesolul si nu coloreaza
fenolftaleina)
Experiment:
- Reactia dioxidului de carbon cu
apa: https://www.youtube.com/watch?v=kJC8NHiXc9c&list=PLC10F4535D849964F&index=54
b) Reactia oxizilor bazici cu apa:
CaO + H2O Ca(OH)2 este reactia de stingere a varului
51

Concluzie: Oxid bazic + apa = baza (bazele inrosesc fenolftaleina si albastresc


turnesolul)
Experiment:
- Reactia oxidului de magneziu cu
apa: https://www.youtube.com/watch?v=AP79_srafmE&index=52&list=PLC10F4535D849964F

4) Reactia oxizilor bazici cu acizii;


CuO + 2HCl CuCl2 + H2O
5) Reactia oxizilor acizi cu bazele;
CO2 + Ca(OH)2 CaCO3 + H2O
Aceasta reactie este cunoscuta sub numele de tulburarea apei de var, si este folosita
pentru recunoasterea CO2.
6) Reactia oxizilor acizi cu oxizii bazici:
CO2 + CaO CaCO3
7) Reactia monoxidului de carbon cu oxizii metalelor:
3CO + Fe2O3 3CO2 + 2Fe
Caracterul acid sau bazic al oxizilor:
a) Oxizii de tipul M2O, in care M este: H, Li, Na, K, Cu, Rb, Ag, Cs, Au au caracter
bazic.
b) Oxizii de tipul MO, in care M este: Be, Mg, Ca, Zn, Sr, Ba, Hg au caracter bazic.
c) Oxizii de tipul M2O3 in care M este: B, Al, Se, Ga, In, Tl sunt bazici cu exceptia B2O3
care este slab acid.
d) Oxizii de tipul MO2 in care M este: C, Si au caracter acid, iar pentru M: Ti, Ge, Zn,
Sn, Pb sunt bazici.
e) Oxizii de tipul M2O5 in care M este: N, P, V, Ta au caracter acid.
f) Oxizii de tipul MO2 in care M este: S, Cr, Se, Te - au caracter acid.
g) Oxizii de tipul M2O7 in care M este: Cl, Mn. Br, I au caracter acid
h) Oxizii de tipul MO4 in care M este: Fe, Co, Ni au caracter slab acid, iar cei inferiori
sunt slab bazici.
Importanta si utilizari:
-materii prime (oxizii fierului, aluminiului etc)
-bijuterii(rubinul-Al2O3, safirul-Al2O3, cuartul-SiO2):

52

-extragerea berii din butoaie (CO2)


-fabricarea sticlei (SiO2):

-coloranti si pigmenti (Pb3O4 - miniul de plumb, oxizii de fier, crom, zinc etc):

53

-in constructii la prepararea mortarului (CaO-varul nestins, SiO2-nisipul):

-catalizatori in industria chimica (MnO2, V2O5, Al2O3):

-obtinerea otelului, fontei:

-obtinerea bauturilor acidulate (CO2):

-tratarea unor afectiuni cardiovasculare (CO2 in mofete):

54

-stingerea incendiilor (CO2 gheata uscata):

-obtinerea acizilor,
-obtinerea bazelor,
-obtinerea sarurilor

55

PRINCIPALELE USTENSILE DE LABORATOR


EPRUBETE:

PAHARE BERZELIUS:

PAHARE ERLENMEYER:

BALON CU FUND PLAT:

56

BALON CU FUND ROTUND:

BALON WURTZ:

BALOANE COTATE:

57

CILINDRE GRADATE:

PIPETE:

CRISTALIZATOR:

58

PALNII DE FILTRARE:

PALNIE DE SEPARARE:

REFRIGERENT:

STICLE DE CEAS:

RETORTA:

59

BIURETA:

BAGHETA DIN STICLA:

STICLE PENTRU REACTIVI:

STICLE CU PICURATOR:

60

CREUZET:

CAPSULA:

MOJAR CU PISTIL:

SPATULE:

61

LINGURA DE ARS:

STATIV PENTRU EPRUBETE:

BEC DE GAZ:

SPIRTIERA:

62

TREPIED:

SITE METALICE:

CLESTI METALICI:

CLESTE DE LEMN:

63

SUPORT UNIVERSAL:

BALANTA:

NORME DE PROTECTIA MUNCII IN LABORATOR:

64

65