Sunteți pe pagina 1din 8

CONTRIBUTIIPRIVINDDATAREACONFLICTULUI

DINTRE DUCELE BANATEAN AHTUM


9I REGELE $TEFAN I AL UNGARIEI
ALEXANDRU MADGEARU
in sec'
una dintre problemele controversate ale istoriei Banatului
ori, mai bine
Ahtum,
lui
ducatului
sau
voievodatului
datarla
este
x_xi
minord,
o
,1, " inira"gerii sale de cdtre regatul.maqhiar. Nu este chestiune
a
inleleqere
brrna
mai
depinde
cdci de datarea "*u.ia u ututi*"ntelor"
vremi.
aaelei
Banatului
ale
poiitice Ei culturale
,""iitaiif".
qi Radu
Cercetdiile mai iecente, datorate domnilor lugen Gliickl
mai jos
aminti
vom
din motive P9 cal9^t=
s-au oprit
Constantinescu2,
--;J"p";
Ahtum.
lui
mor{ii
a
1034)
(1028
ei, iqlpg:tiv,
u"Li O"taii t'Arzii
profund
cunoscdtor
qi
un
de
impdrtdgit
iost
a
1r"d"r.
a""f"Si p"""t Ou
precum gi de catre
istbrice maghiare, C.- A. Macartn_ey3;"i--i"i""i"i"i
(in-trecare-i pomenim
vechi
mai
aiti cercetatori. Se qtie in"sd cd istorici
infringerea
datag
E.
H6man?)
Gydrffy',
G.
ffi ; D-,b""i"1n,C. Feh6r5,
fost pdrdsit
pare
fi
sd
vedere
punci
de
Acest
ttiOs-1004.
pe
ta
r"i^r{ftt"a" isto"iogiafia mai noud. Sd ne fie insd ingdduitS..oredeschidere a dosaalteia
rutui pro6lemei, cdci argumentele aduse in sprijinul uneia sau
pot
fi
analizate'
mai
acestedatdri
dintre
---erincipalul izvor care vorbeqte despre Ahtum. este versiunea mare
qi in
u l"gl"O"i Sf. Gerard.s Personajut mai este menlionat in treacdt
legdturd
puse
in
putut
fi
au
indirect
Doai
Cronica Notarului Anonim.e
aI
"u afriu- qi unele informa{ii aflate in cronicile__maghiaredin sec.
qi
xlv-tu" qi intr-un manuscris otoman din sec. al XVI-Iea'lo Mai existd
lui
numele
moqtenit
au
care
o seamd de atestSri ale unor toponime
antum.rr Vedem deci cd, de fapt, amdnuntele despre {h!um le cunoaqtem
Aoar ain capitolul L0 al'Legend.eiMajor Sancti Gerardi' In acestecondifii,
credem cd este indispensabild o analizd ciI mai severd a credibilitd{ii
acestui text. De altfel, datarea evenimentelor in 1028 sau in 1034 se
sprijind aproape in exclusivitate pe critica Legendei Maior, qi anume pe
doud categolii de argumente:
1) Tiilrfiul scurl trecut intre infrdngerea lui. Ahtum Ei venirea lui
Gerard ca episcop la cenad (qtiindu-se c5 acest din urmS eveniment s-a

-tuTllilfrliiJ,lit;"",i1,1?#'3}
glarrmperiur,i
izvordreptunariat.
zantii, rdzboiul lui $tefan I eontra sa putea avea loc doar in timpul sldbirii pr:terii bizantine de dupd 1025.
Primul argument se intemei azd pe _contextul in care sunt incluse
informatiile ddipre Ahtum in Legendn Maior. Din text se inlelege cd
Aht4rryrera incd-in viatd qi stdpAn pe e6nd Sf. Gerard a venit in Ungaria
(adicd in anul 7027|. De fapt, in Legenda Maior' existd doud nara{iuni

Alexandru

Madgearu

d,istincte. Una este relatarea viefii sfdntului, iar cealaltd este povestirea
despre Ahtum. Cum nu a existat o legdtura directd intre faptele sdvdrqite
de sfdnt gi ducele bdnA{ean,rdmAne sd ne intrebdm de ce a fost introdusd
nara{iunea dispre Ahtum in acest context? Mai intdi, sd observdm cd ea
reprezintd o digresiune care intrerupe cumva brusc nara{iunea-cadru. Ea
este qi singura digresiune de acest fel. Astfel; in cap. B se descrie primirea Sf. Geiard de cdtre regele $tefan I, iar in cap. 9 faptul cd eI devine
dascdlul prin{ului Emeric gi cd apoi el se retrage ca pustnic (la B6konyb6l), timp de 7 ani. Dupd asta, este intercalata digresiuneadespre Ahtum.
Apoi, in cap. 11 este reluatd naraliunea principal5 ($tefan il cheamd pe
Sf. Gerard din pustie pentru a-I face episcop la Morisena). Digresiunea
este anunlatd incd din cap. B, unde este citat un discurs al regelui;,,Nu-l
ldsali (pe Gerard) sd plece, ci sd mai aqtepte pulin, pind cind, cu ajutorul lui Dumnezeu, il voi birui pe duqmanul meu Ahtum $i-i voi da cetatea Morisena ca sa fie sfinlit in ea episcop(. Dar, aqa cum s-a mai remarcat12,fraza este o simplA inven{ie a autorului legendei, fdcutd pentru
a introduce nara{iunea despre Ahtum. in cap. 11 se scrie cd, Ia Morisena,
cdlugdrii ,,greci.. au mai rdmas o vreme dupd infringerea lui Ahtum; deci,
iniliat nu s-a inten{ionat transformarea m5ndstirii intr-o episcopie latini.
Aqadar, intenlia atribuitd lui $tefan, consemnatd in cap. B, este fictivd.
Dar, ficfiunea este de in{eles, avind in vedere caracterul textului in discu{ie, cdci nici un moment nu trebuie sd uitam faptul cd qcest izuor nu-qi
propunea transm.iterea unor fapte istorice. Scopul sdu era glorificarea
unui sfint, justificarea canonizdrii sale. Tocmai aceasta este problema:
care este rostul digresiunii despre Ahtum in discursul hagiografic? Interesant este cd digresiunea nu apare gi in Legenda Minor, care-I ignord
total pe Ahtum.
Stilistic vorbind, narafiunea despre Ahtum este un erernplum. Ea
a fost scrisS in plind epocd de ofensivd anti-ortodoxd. Mesajul ei propagandistic este evident: Chanadin il infringe pe duqmanul sdu creqtinat
in rit bizantin, dupd"ce eI primeqte botezul in rit latin qi pentru cd dobindeqte ajutorul miraculos aI SfAntuiui Gheorghe. Nara{iunea despre Ahtum
devine astfel o replicd a celei despre lupta Sf. Gerard impotriva ereticilor.
-De aceea a fost ea introdusd in legenda vielii sfintului. AI doilea motiv
pro'pagandisticera glorificarea familiei Csandd gi impuner'eaunei versiuni
favorabile ei asupra mor{ii lui Ahtum.l3
Repetdm, naraliunea despre Ahtum este un erernpluna, deci, dupd
defini{ia lui Jacques LeGoffla: ,,o scurtd povestire prezentatd ca veridicl
(:ristoricd), cu scopul de a fi inseratd intr-un discurs (in general, o predicd) spre a convinge auditoriul, printr-o leclie salutard". AEa stdnd
Iucrurile, vedem cd nu putem acorda prea mult credit i,egdturii stabilite
intre nara{iunea despre Ahtum qi cea despre Sf. Gerard. Vreme sd spunem cd nu este nicidecum sigurd contemporaneitatea lor - care este
introdusd in texl prin formula in disbus illis. Autorul legendei era nevoit
sd foloseascdaceastd formuld, deoarece contemporaneitatea era preteXtul
inserdrii erempl,wn-ului. Sd mai constatdm cd, de fapt, eroul acestui
eremplun"r,nu este Ahtum, ci Chanadin, cdci acesta din urmd este protagonistul convertirii luate ca pildi moralizatoare. Temeiul introducerii
povestirii despre Ahtum qi Chanadin in timpul narativ aI relatdrii despre

Contribulii

privind datarea conflictului dintre duce qi rege

Sf. Gerard l-a constituit faptul cd episcopia lui Gerard a fost infiin{ati
in cetatea care apar{inuse lui Ahtum.
AEadar, textul, ca atare, nu dovedeqtecd evenimentele relatate despre
Ahtum s-ar fi petrecut cu pu{in inaintea inscdundrii lui Gerard ca episcop, in 1030 sau 1038. in treacdt fie spt's, nici mdgar aceastd inscdunare
nu'este sigur datatd. Dupd Annal,es Posoniensesr5,Sf . Gerard devine
episcop in LOgO.Data aceastavine in contradic{ie cu informaliile din Leqi ungerea sa
Candd, potrivit cdrora intre sosirea lui Gerard in Ungaria
petrecut ca
i-a
(qapte
ani
peste
7
ani
trecut
au
Morisena
ca episiop la
pustnic, dar mai inainte a fost gi preoeptor al prinfului Emeric). Gerard
a sosit in Ungaria in 7027 (data rezultd din cronologia viefii sale qi din
contextul naritiv;. Deci, aEa cum aratd R. Constantinesculo,data ungerii
sale ca episco'p de Morisena ar fi ulterioard anului 1034 (probabil 1038,
zice dinsul). Ietd cd nu putem avea deplind incredere in precizdrile cronologice oferite de Legenda Sancti Gerardi. Cei qapte ani de pustnicie
pot avea doar o semnificalie simbolicS.
Rezumind cel,e spuse pinS acum, datarea infrangerii lui Ahtum nu
poate fi fdcutd. pe baza coreldrii cu datele din biografia sJ. Gerar{. -Ea
poate ii lacuta doar prin critica internd a naraliunii din cap. 70 al Legendei
Major qi prin coroborarea acesteiacu alte izvoare.
Al doilea argument adus in sprijinul datdrii tArzii, posterioare anului
1025, este, aqa cum spuneam, faptul cd $tefan I n-ar fi indrdznit sd atace
un aliat aI Imperiului Bizantin decAt in timpul decdderii care a urmat
mortii lui Vasile II Macedoneanul. Argumentul se intemeiazd, Ia rAndul
Iui, pe urmdtoarele premise:
a) Ahtum era un aliat al Imperiului Bizantin;
b) Ahtum se botezase in episcopia greacd a Vidinului, adicd dupd
cucerirea acestui oraS de cdtre bizantini, in 1002 sau 1004.
Ambele premise pornesc de la informaliile cuprinse in cap. 10 al
Legend,ei,Major. Sd examindm aceste informalii, dar nu inainte de a
dis?uta pe scurt credibilitatea textului cu pricina (deci, nu a Legendei
Majar, ci doar a cap. 10). C. A. MacartneylT considera cd aceastdnara{iune
a fost compusd de timpuriu, incd pe la sfArqitul sec. XI. Totuqi, dacd
autenticitatea ei nu poate fi pusd in discufie, in schimb unele dintre informa{iile cuprinse in ea nu sint credibile. Astfel, potrivit legendei,,Atttum
stdpdnea cetntile Severin qi Vidin. Cind putea stapAni Ahtum Vidinul?
in nici un caz dupd 1002 (1004),cind oragul a fost ocupat de Imperiul
Bizantin. Mai probabil, aga cum s-a mai remarcatls, este vorba de un
anacronism, explicabil prin transpunerea unei realitdti mai tdrzii, din sec'
XIII, cind ungaria stdpanea aceste doud cetdti. Deci, in text existd
anacronisrrre,cr-eatechiar destul de tArziu. Atunci, pot exista qi alte anacronisme gi confuzii. Este totuqi posibil ca Ahtum sd fi stdpAnit intr-adevdr
Vidinul, dar numai dacd el ar fi fost un feudal bulgar, din vremea {amlui Samuel. Totuqi, faptul cd el se ndscusepdgdn 5i iqi pdstrasenumele
necreqtin qi unele obiceiuri necreqtine (poligamia) face neverosimild originea sa bulgard, dar - este drept - nt-l qi o eventuald dependen{5 de
statul bulgar.
ln orice caz, leqdturile sale sud-dundrene surlt certe. Inilial insd,
Ahtum s-a aflat sub suzeranitatea iui $tefan. Anonymus spune foarte
precis ci Ohtum rebetl.isfuit in omnibus lui $tefan. Or, termenul rebeltris

Alexandru

Nladgearu

nu indicd duqmdnia unui alt stat, ci rdzvrdtinea unui supus prin incdlcarea
jurdmdntului de vasalitate. O domina{ie maghiard anterioard asupra
Banatului este admisibild, qtiind cd, in prima parte a sec. al X-lea, maghiarii il infrinseserd pe GIad qi cd la mijlocul sec. al X-lea Constantin
Porfirogenetul ageza pe lll Por{ile de Fier limita esticd a teritoriului
stdpinit de triburile maghiare. (Nu vom discuta acum problema vestigiilor
maghiare din Banat, databile in sec. aI X-Iea). Problema este; cAnd qi in ce
imprejurdri s-a desprins Ahtum de sub suzeranitatea maghiard? Unii
cercetdtorile, invoc6nd unele informa{ii din cap. 70 al Legendei Major,
au considerat cd aceastddesprindere s-a fdcut cu ajutor bizantin, Ei anume
dupd ce Imperiul a revenit in vecindtatea Banatului, adicd dupd 1002.
Dar, ne intrebam noi, de ce ar fi sprijinit bizantinii pe nu duqman
al Aliatului lor $tefan, aliat care participase Ia rdzboiul contra bulgarilor?0? Dupd 1018, cAnd statul buigar a dispdrut, duEmanii poten{iali ai
Imperiului Bizantin in aceasti zond nu erau ungurii, ci pecenegii. Dealtfel, doar cu un an inainte de 1028 (cind a fost datata infrAngerea lui
Ahtum) - aEadar in 7027 - s-a produs un violent atac peceneg asupra
teritoriilor bizantine limitrofe Banatului gi care cu greu a putut fi respins.?l Pe de altd parte, pecenegii erau duqmanii tradifionali ai maghiarilor. $i Ungaria a fost atacatd de pecenegi in 1028, probabil in aceleagi
imprejurdri ca qi Imperiul Bizantin.2z Nu este exclus ca sd fie vorba de
una Ei aceeaqicampanie, izvoarele inregistrdnd-o sub ani diferi{i, in mod
eronat. in asemenea condifii, nu vedem de ce ar fi fost Imperiul Bizantin interesat sd-Ei atace un aliat --Regatul Ungariei. Sd mai addugam cd
insuqi Ahtum era - Cupd cum cred unii cercetdtori - tot un peceneg.23
Prin pdr{ile Aradului este atestatd toponimic $i arheologic popula{ia pecenegd, pdtrunsd aici cel tdrziu prin sec. aI XI-Iea. Spunem ,,cel tArziu((,
deoarece existd unele indicii ale instaldrii ei incd din cursul sec. aI X-lea.
Ne ref'erim la mormintele de inhumalie tumulare descoperite Ia Teremia,
Tornnatec qi Pusta Bucova, datate in mod sigur in sec. al X-lea qi conlinind qi cai inhumali par{ial. Ritualul lor nefiind cel specific maghiarilor,
ele pot fi atribuite pecenegilor,24sau altei etnii turcice. Mai amintim cd
la Virge! s-a descoperit o cdlddruqd de lut dintr-un tip care aparline
btrlgarilor de pa Volga (datatb tot in sec. al X-lea). Venirea unui grup
de bulgari de pe Volga in Ungaria, in sec. aI X-lea este pomenitd qi de
Cronica Notarului Anonim.z5 CdldaruEa cu pricina are tor{i interioare
gi,verticale. Un fragment destul de asem5ndtor s-a descoperit ;i in $iria
(jud. Arad).26 ln orice caz. in Banatul secolului al X-Iea este atestatd
prezendaunor popula{ii turcice, deosebite de triburile maghiare.
Dar, chiar dacd nu existi dovezi sigure ale originii pecenege a lui
Ahtum, rdmAne clar faptul cd nu se poate vorbi de o ostilitate intre
Imperiul Bizantin qi Ungaria, intre 1001 qi 1034 - momentul cel mai
tdrziu in care a fost fixatd infrAngerea lui Ahtum. Mai inainte de 1001,un
sprijin pentru Ahtum nici nu putea veni de Ia bizantini (erau prea departe). in schimb, inainte de 1001, Ahtum putea fi un aliat ai statului
bulgar, care tocmai trecea printr-o ultimd perioadi de putere militard
{dupd 976).
Intr-adevir:, unii cercetitori mai vechi2?au considerat cd in relatarea
din Legenda Major s-a strecurat un alt anacronism. ,,Grecii( ar fi de
fapt bttlgari, al cdror nume a fost schimbat, cdci, in vremea redactiirii

Contributii

privincl datarea conflictului dintre duce si rege

na-ra{iunii, vechiul. stat_bulgar fusese uitat. Denumirea de


,,greci( datd
cdlugdrilor s-ar referi doar Ia ritul rdsdritean, bizantin, nu
Ei'ii etnia lor.
Dar, in acest caz, nici datarea infrAngerii lui Ahtum nu mai poate fi
fixatd in 1028, ci, aqa cum considerau a{i istorici?s, prin 1OO2_iOO+.t"
aceasteperspectivd, conflictul dintre Regatul Ungariei'qi ducatul bdnd{ean
a reprezentat doar un episod necesar af campanlei lui
$tefan I impoti.i""
Bulgariei. Aqadar, gd-ndvadupii 9?6, Bulgaria a reuqii-si-ti
extindd domilafia asupra Banatului - teritoriu pe dare-l mai stdpanise si in sec. aI
IX-lea. Era probabil o domina{ie indirectd, exercitat'a prin interme4iul
unui conducdtor. provenit dintr*un trib turcic din aceste pdrfi,
care a
acceptat suzeranitatea bulgarE. lntelegem astfel de ce se ipune
despre
Ahtum cd se botezase la Viain. FbarTe recent. csanad Ealint2e remarca
faptul cd botezarea ra Vidin este clestul de ciudatd, i" i,pot"r"
dependen*
lei lui Ahtum de bizantini, cdci vidinul era o episcopi-eneinsemnatd in
compara{ie cu sirmium sau Belgrad. principii de rangul lui
Ahtum J
observd dl. Balint *- se cregtinai de reguld "rriu. ru c3"rtu"ii""p"r".
-r-u"
n,
aceea, dl. Balint crede cd botezarea lui lhtum la Vidin
"opti"a prin
grala sa de a deveni un aiiat al Imperiutui tjizanti",cd rdzboir)I
eu $tefan era iminent. Nu sunt"- d" acord cu "."".ia o""t""
i"terpretare, cdci
intre creEtinare qi confrict a trecut un
limp suficient de tune pentru ca
Ahtum sd intemeieze o mdndstire. In schimb,
"*.tt.d;
la vidin apare
fireascd dacd o lesdm de dependenla tui Ahtum fatra
Je-butgari.
cand vasile II a pornit marere rdzboi impotriva Bulgariei, gtefan
I
t-.qdyt^ qi el prilej"l
-y!"i expansiuni cdtre sud-est. care lra motivatd qi
altfel. In 1002 sau 100.3,
lui Gyula din
lugetn ungariei a supus a*rt"r
Transilvania, adicd teritoriul
unde se exploata sarea. pdtrunderea oastei
s-a putut efectua ori prin por{iie rvr"ruiurui, o.i p" varea Mure-r
T.?gltiit*
$ulur. ln oriee caz, valea inferioari a Muresului nu putei fi ldsatd 'prea
mult timn in afara autoritdfii regale, din cauza traficului de
sare. chiar
Leqenda Major aratd explicii cd l"uurt. a fost carjza
eonflictrrhri: vdmui_
rea sdrii de edtrc oamenii lui Ahtum. ln 1004. cincl trupele
lrri stefan r
}-rptau in Bulqaria, teritoriul lui Ahtum trebuie sa ii'rost
rleia suprrs.
Deci, noi credem cd datarea :cea mai probabild a confrictului
este
1003-1004.
Ea rezultd si din eomparareactr alte izvoare. s-a ardtat cA
acel Kean,
d,rrr Btt'roaroruln et scraisor?Jmpomenit in croni"ii*
,,oehiare din see.
xIII-xIv
este. de fapt. reser" brls". Samuel"s. Reratdrile nmnieilor
se abat mult de la realitatea istorieii (afirmd ed acest
a fost omorit
in eonf]ietul. err ,,StefanI). S-ar putei _ addusdm _J;;.
,-roi _ ca naraliunile
respective sd fi rezultat din eontonirea mai mr.rltor traditii,
despre ".r".,imente s.i personaje diferite. Datarea campaniei contra lui Kean nrr este
precizatd in acest grup de cronici dec6t relitiv: dr_rpdinfrdngerea
lui Gyuia
din Transilvania. In schimb o cronici turceascd din sec. al XVI-lea, bazatd
pe izvoare rnaehiare mai vechi (intre care gi unele pi,erdute). aduce
unele
precizdri. Ea dateazi conflictul cu acest Kean
in al treiiea an dupd
incoronarea lui $tefan I, deci in 1004.31
In cronica turceascd se mai vorbeste despre un art principe. Marciyanus, infrant de gtefan. D], Eug.enGliick it considerd-ii""ti"
cu Ahtrrm,
numele sdu fiind de fapt Mareiianus (de la tfioireiij.;i
Ohservdm;cd,

t0

Alexandru

Madgearu

in 1003dl. Gliick se contrazice, fiindcS admite in mod implicit datarea


fi siguri
nu-putem
parte,
iijO+, p" "uie altminteri o contestS. Pe de altd
personaj
acest
cd
s'pune
de ateastd identificare, at6ta timp cit cronicarul
;; p;i"t ;f iUiriui, faia Slovenilbr. Nu este mai pu{in adevlrat cd existd
""iai"t"' paralelisme intre relatarea despre- Mardiyanus qi -legenda lui
eventuala
Ahil;,- iri piivintru desfdgurdrii evenimentelor. Oricum ar fi,,
(susqi
Kean
Ahtum
dintre
sau
qi
Mardiyanus,
dintre Ahtum
i4""tiilt"
evenimentelor
datarea
cu
doar
compatibiid
este
istorici]ti)
linuta de al[i
in 1003-1004.
In ipoteza acestei datSri mai timpuriil. "l9.iu "informatii despre B11?:
1019
tul secolului al XI-Ga capiti alte semnificalii. ln documentul- din
pare-se
extinsi
era
bizantini
Vasi\e ll, autoritatea bisericeasci
-.r"pra
.*i* O"
-_--ii
Banatutui,sa intr_un moment agadar ulterior infrangerii Iui
in pofida acestui eveniment). Nici nu.este. de mirare,,cSci
ahtum iq'i -UiJ"ti."ur.d
latind s-a fdcui mai tArziu, dupd 1030. Chiar
;;-g""i;";
a
L"?;;d; Si. Gerara recunoaqte existenla unui interval de timp in care
Ahtum'
Iui
infrinqgl"_"
dupd
bizantind,
prezenla
ecleziasticd
cofitinuat
aflut'
Vedem deci ca evenimentele politice petrecut'e pe la 1O04 nu au
insemnat
a
Ahtum
lui
pe moment, consecin{e mai prbfunde-. InfrAngerea
politica
doar inlocuirea sa cu chanadin, aqadar cu un duce care urrna o
p-Tryl:--"glll3t3
o
cucerire
atunci
a
fost
I.
Nu
regelui
iavorabili
$tefan
iisets, "Eu cui- qi ih Transilvania instalarea autoritSlii regatului arpadran
s-a petrecut mai tirziu Ei in mod treptat, nu imediat dupd supunerea
lui Gyuia.
Banatui a rdmas ;i pe mai departe un teritoriu de influenla bizantinS
I Oovaaa cd nu totdeauna evenimentele politico(economicd si cultuiali)
-a"pa
ele modificiri ale tendinlelor care aparlin duratei
;""
;il;;;
Iungi a istoriei.

N O T E :
cu priuire Ia istoria pd.r,tilor arddene in,epoca ^ducatului
'1 E. Gliick, contribulii
pdt[i'
in Zirid.aui, Vi, rgze, p. 89-116;'Idem,,Cu
itiiiii",
-priuire.la istoricul
.,ioleioaatuiii
ln' Stud.Ti priuind istoria Aradutui: Ahtim,
Ior ar6d3ne in epoci
Zui, BucureEti, 1980, P. 101-150.
- un scriitor al anului 1000, studiu
2 Radu constantinescu, Gerard, d.in cenad.
Armonia lwnii, ed,. de R. ConstantiCenad,
din
C"ruta
volumll
Ia
. introductiv
p'
10-67'
1984'
nescu, Ed. Meridiane' Bucureqti,
sou'rces (extras
3 c. A. Macartney, studies on the Earliest Hungarian-Historical.
p' 1-35)'
4'
IV,
1938'
Budapest,
Centro-On'entlolis,
din Archiuunl' Europae
'Originili principatelor rornd.ne (1899), tn ldem, Scrieri istorice, ed'
4 D. Onciul,
'
de A. Sacerdoleanu, vbl' I, Bucuregti, 1968' p' 584-585'
Jahrhunderten'
Bulgarisch-ungarische Beziehungen in dern v-xl
5 G. Feh6r,
Budapest, 1921, P. 152-155.
6 G y i ' r e y G y d r f f y , Z u r G e s c h i c t t ' t e d " e r F . r o b e r u n g O c h r i d s d u r c h ' . B a s i l e i o s I I , l n 1964'
Beograd'
4u IIe Congr:bs International d,'Etudes Bgzantines, vol' II,
' lctes
p. 149.
vol. I, Berlin, 1940'
z eaiint H6man, Geschichte des ungarischen MitteldJfers,
p, 168-169.

Contribu{ii

privind

datarea cohflictului

dintre duce qi rege

1r

8 Vita Sancti Gerardi. Legenda Maior, ln' Scnptores Reruni Hungati.caruar, tol: II;
Budapest, 1938, p. 480-560; Radu Constantinescu, I. D. Suciu,' Documenle pri' t'
tsitoare la istoria Mitropoliei Banatului, Timigoara, 1980, p. 22-62.
9 Anonymi Belae Regis Notarii Gesta HungarorTlnl, cap. XI, XLIV, in G. PopaLisseanu, Izpoarele istoriei, Romdnilor, vol. I, Bucuregti, 1934, p. 34, 57 (83, 110).
10 G. Hazai, Nates sur Ie ,,Tarih-i TIngurus" de Terdlilman Mahmud,,,Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungariae", XIII, 7961, 1-2, p. 71-84.
11 Coriolan Suciu, Dicfiorwr istoric al localitdlilor
din Tronsilvania, vol. I, Buctl-r
regti, 1967, p. 2B.
12 R. Constantinescu, op. cit., p. 36-37.
13 L. Szegfii, Az Agtong-Monda (La l6gende d'Agtong),,,Acta Universitatis Szegediensis. Acta Historica", XL, t972, p, 3A,
14 J. LeGoff , Imaginarul medietsql. Eseuri, trad. de M. Rddulescu, Ed. Meridiane,
Bgguregti, 1991, p. 148.
vol. I, Budapest, 193?,
tS Antlatels Posonicnses, in Scripfores Rerum Hungaricarun,
p. 125.
16 R. Constantinescu, op. cit., p. 37,47.
17 C. A. Maeartney, op. cit., p. 26.
18 FI''Theodorescu, Bizang, Balcani, Occident Ia inceputurile culturii rnedieuale romdne;ti (secolele X-XIV),
Ecl. Academiei, Bucureqti, 1974, p. 65, nota 66.
19 G. Moravcsik, Byzantiurn and the Maggars, Budapest, 1970, p. 108-109; N. Oikonomides, A propos des r|lations eccltisinstiques entre Bqzance et Ia Hongne au
XIe sibcle: le Mdtropolite de Turquie, RESEE, IX, L971,3, p.531; E. Gliick,
Cu priuire. . ., p. 128-129.
20 B. Homan, op. cit., p. 169; G. Moravcsik, op. cit., p. 62; N. Oikonomides, op. eit.,
p. 531.
21 Georgios Kedrenos, II, 483 (=FHDR, vol. III, p. 149); P. Diaconu, Les Petchdnbgues au Bas-Danube, Ed. Academiei, Bucuregti, 1,970,p. 40-42,
22 Chronicon Henrici de Miigeln, cap. 3 (Scriptores Rerurn Hungaricarunr,, vol. II,
p. 109-111)i $t. Pascu, Voieuodatul Transiluaniei, vol. I, Cluj-Napoca, 1971,
p. 84; Vri-ctor Spinei, Realitdgi etnice ;i politice in Moldor,ta meridionald in secotele X-XIII.
Romd,ni Si turanici, Ed. Junimea, Ia9i, 1985, p. 6B.
23 R. Constantinescu, op. cit., p. 38.
24 G. Bako, The Relations between the Principalitg
of Banat ttsith the Hungarians
and the Petchenegs in th,e Tenth Centurg, ln vol. Relations betueen the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Tenitorg of Romania,
Ed. Academiei, Bucuregti, 1975, p.246-247;
M. Rusu, The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory oJ Transghsania in the 9th-11th
Centuries, ibidem, p. 210.
25 I. Fodor, Archaeological Traces ol the Volga Bulgars in Hungarg of the Arpdd
Period, Acta Orientalia . . ., XXXIII, 1979, 3, p. 31b-32b.
26 M. Bldjan, E. D6rner, Probleme de demografie istoricd. pe baza studiului cdlditrtselor de lut (sec. XI-XIII)
descoperite pe teritoriul jude!,ului Arad, in Zirid.aua, X, 1978, p. L34, fig. 3/L7.
27 D. Onciul , op. cit., p. 585; G. Feh6r, op. cit., p. 152-155. Dar, vezi Ei R. Theodorescu, 6p. cit., p. 75; R. Co,nstantinescu,I. D. Suciu, op. c,t.,p.61.
28 Yezi notele 4-7.
29 Csaniid Bdlint, Siidungarn im 10 Jafuhundert, Budapest, 1991, p. 116-117.
30 G. Feh6r, op. cit., p. 152-155; C. A. Macartney, op. cit., p. 20; B. Homan, op.
cit., p. 16Bi A. Decei, Romdnii din ueacul'al lX-lea pind in al XIII-lea in lumina
izuoarelor qTmenegti, in ldem, Relagii rorndno-orientale, Bucuregti, 1978, p. 68-69;
G. Gyd'rffy, op. cit., p. 150.
31 G. Hazai, op. cit., p. 76.
32 E. Gltick, op. cit., p. 104.
33 G. Pauler, A m,agyar nenlzet tiirtdnete az drpddhdzi Kirdlgok alatt, vol. I, Budapest, 1899, p. 398-399 (apud A. Decei, op. cit., p.68, nota 1); R. Constantinescu,
op. cit., p. 40.

t2

Alexandru

Madgearu

34 G. Moravcsik, op. cit., p. 110; R. Theodorescu,op. cit., p.77; R. Constantinescu,


tr. D. Suciu, oP. cit., P. 2I.
35 R. Constantinescu,op. cit., p. 46.

CONTRIBUTIONS CONCERNANT LA DATATION DU CONFLIT


ENTRE LE DUC BANATOIS AHTUM ET ROI HONGROIS ETIENNE I.
(REsurnl)
- la datation
En reprenant un de probldmes disqutes de I'histoire de Banat
*, f'"rri""" reprend i'analyse sur les -principalles sources ecrites
du duch6 d'Ahtuque
(i;i;;;";.
a" Sul.tt-C""ard", ,,ia l6gende Major") et finalement il demontre
en
1003--1004.
a
6t6
l'6chec d'Ahtum