Sunteți pe pagina 1din 2

Atasat idealurilor pasoptise, Vasile Alecsandri a fost liderul miscarii literare a

epocii, fiiun dun deschizator de drumuri pentru diferite specii si genuri literare.
Chirita in provintie, reprezentata pe scena in 1852, este a doua din cele cinci
piese din ciclul Chiritelor.

Chirita Barzoi este personajul principal si eponim al comediei, sotia lui


Grigore Barzoi si mama a trei copii. Intreaga piesa se concentreaza in
jurul protagonistei, o mosiereasa de la tara, inculta si grosolana, care doreste
sa para o aristocrata educata, cu preocupari mondene si vorbitoare de limba
franceza. Personajul devine comic tocmai prin acest contrast intre esenta si
aparenta, intre ce este de fapt Chirita si impresia pe care vrea s-o lase
celorlalti.
Tema operei o reprezinta demascarea parvenitismului, a snobismului si
a abuzurilor administratiei, iar viziunea asupra lumii este una realista.
Moravurile burgheziei sunt ilistrate prin numeroase scene ce dezvaluie
tabieturile Chiritei. Aceasta petrece ceasuri arajandu-si noile toalete la moda,
nu mai gateste menuirui traditionale, calareste si fumeaza desi sunt lucruri
specific barbatesti. Un alt aspect ce evidentiaza moralitatea antoemica este
faptul ca Birzoi pretinde si primeste mita pentru solutionarea cazurilor.
Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din atitudinile
si vorbele ei, din relatia cu celelalte personaje si in mod direct din didascaliile
dramaturgului sau din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in mai multe ipostaze. Mai intai, Chirita
este o provinciala de o mitocanie desavarsita, dornica sa-si insuseasca
bunele maniere ale saloanelor pariziene, de aceea ea trage tiutiun,
cocheteaza cu barbatii, obliga argatul sa-i aduca ravasul de la Barzoi pe
talger cu servetel. Masa nu trebuie sa fie servita inainte de ora 5 pentru ca
Asa-i moda, aceasta fiind replica ei definitorie pe care o foloseste foarte
des. Aceste atitudini evidentiaza indirect, cu mare forta de sugestie
snobismul si parvenitismul Chiritei, trasaturi care o definesc.
Din atitudinea si mentalitatea eroinei reiese, indirect, o alta ipostaza a
Chiritei, aceea de boieroaica de nivel mediu, ahtiata dupa ranguri sociale, de
aceea isi doreste foarte mult sa ajunga ispravniceasa. Dominata de
dorinte ariviste, isi trece in pasaport un fals titlu de noblete, baroana.
Comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda
cu orice pret. Chirita ii marturiseste lui monsiu Sarla ca a invatat singura

franceza, limba de conversatie in saloanele vremii. Personajele abuzeaza de


decalcuri lingvistice (dire de flori de cuc) iar registrele lingvistice sun
amestecate : regionalism (nineaca, babacu) , elemente de jargon (Ils
sont de minune), expresii populare (ma munceste gandul).
Din didascaliile dramaturgului reiese, atat direct cat si indirect,
comportamentul caraghios al eroinei, cum ar fi gesturile voit cochete si
penibile manifestate in dialogul cu Leonas deghizat in ofiter: cochetand, cu
pudoare, cu dragoste.
In relatia cu fiul sau, Chirita aminteste de cele trei dame care il
educau pe d-l Goe, rasfatandu-l: Ce sa-i faci daca are duh, Gulita
nineacai(Saruta pe Gulita). Imi seaman mie bucataca taieta. Ca o buna
mama, lui Gulita vrea sa-i faca educatia in franceza sis a-l capatuiasca cu
zestrea Lulutei. Numai ca dorintele ei ii raman nerealizate, din cauza prostiei
fiului, respective, a iubirii fetei pentru Leonas.
Consider ca moravurile satirizate in aceasta comedie se gasesc si
astazi in societate, Chirita inca fiind, intr-o oarecare masura, un personaj
reprezentativ pentru obiceiurile oamenilor. Vasile Alesandri a reusit sa creeze
o opera nemuritoare, din care cu totii ar trebui sa invatam ce comportament
nu este adecvat in societate.