Articulatiile membrului inferior

Ca si la membrul superior articulatiile se impart in articulatiile centurii si articulatiile membrului

inferior liber.
Articulatiile centurii membrului inferior
La formarea centurii pelviene, participa cele doua oase coxale, impreuna cu sacrul, in partea anteromediana din articularea celor doua oase coxale iar nastere simfiza pubiana. In partea posterioara si
mediana se interpune osul sacru si astfel iau nastere articulatiile sacro-iliace.
Oasele coxale sunt fixate de coloana lombara prin ligamentele ilio-lombare iar ligamentele sacroischiatice le solidarizeaza de osul sacru si coccige.
Membrana obturatoare sau obturatorie inchide gaura obturata a osului coxal.
Incepem cu articulatia sacro-iliaca.
Este o articulatie sinoviala. Suprafetele articulare sunt reprezentate de fetele auriculare ale osului
coxal si al osului sacrat. Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin de fiecare parte cele
doua oase articulare se angreneaza datorita formei de pana a osului sacru, cu baza mai voluminoasa,
ceea ce impiedica alunecarea osului sacru in jos. Mai mult, partea dorsala a osului sacru este mai lata
decat cea ventrala, nepermitand patrunderea sa in bazin.
Mijloacele de unire - capsula articulara si ligamente
Capsula este ca un manson inserat la periferia suprafetelor articulare. Este scurta si in partea dorsala
e inlocuita de ligamente, respectiv ligamentele sacro-iliace interosoase.
Ligamentele sacro-iliace ventrale sunt formate din fibre subtiri, merg de la aripioara sacrului si fata
pelvina a osului sacrat, merg spre primele doua gauri sacrate si de acolo lateral catre osul coxal, in
vecinatatea liniei menumite.
Ligamentele sacro-iliace dorsale sunt oblice, pleaca de la spina iliaca postero-superioara si merg la
creasta sacrata laterala. Fibrele inferioare sunt lungi si se amesteca cu ligamentul sacro-tuberal.
Fibrele superioare sunt scurte, aproape orizontale. Formeaza ligamentul sacro-iliac posterior scurt.
Ligamentul sacro-iliac interosos. Este principalul mijloc de unire intre cele doua oase. Este puternic,
umple spatiul deasupra si in spatele cavitatii articulare, are fibre scurte, se intinde intre tuberozitatea
iliaca si tuberozitatea sacrala.
Ligamentul ilio-lombar, este puternic, aflat in unghiul dintre coloana lombara si creasta iliaca. Pleaca
de la procesele transverse ale vertebrelor lombare a 4-a si a 5-a, se rasfira in evantai si se insera pe
creasta iliaca si fosa iliaca deasupra suprafetei articulare.
Raporturile articulatiei sacro-iliace.
Anterior : vasele iliace externe si interne, muschiul ilio-psoas, muschiul piriform (piramidal).
Posterior : muschiul extensor al coloanei vertebrale
Superior : muschiul patrat al lombelor
Inferior : marea incizura ischiatica strabatuta de pachetul vasculo-nervos gluteal superior
Simfiza pubiana
Rezulta prin unirea celor doua oase coxale in partea anterioara pe linia mediana. Este o simfiza.
Suprafetele articulare
Din partea fiecarui os, cate o fateta articulara ovalara. Fatetele sunt mai apropiate prin marginea lor
posterioara decat prin cea anterioara. Astfel intre fatete, se delimiteaza un spatiu cuneiform cu baza
anterioara. Cele doua betisoare fiind acoperite de cartilaj hialin.

Mijloacele de unire
Un disc fibrocartilaginos interpubian si doua ligamente periferice.
Discul interpubian care umple spatiul dintre fatetele articulare are doua parti : una periferica mai
densa si mai rezistenta, alta centrala mai moale unde se gaseste uneori o cavitate.
Exista doua ligamente :
Ligamentul pubian superior format dintr-un fascicul fibros transversal care se intinde de la linia alba
pana la simfiza. El se intinde de la un tubercul pubian la celalalt.
Ligamentul pubian arcuat, care seamana cu o lama semilunara, foarte rezistenta, concava in jos si
inapoi. Se afla imediat sub simfiza fiind mai gros pe linia mediana si subtiindu-se gradat
lateral.Marginea inferioara, concava taioasa, formeaza o curba, orientata spre tuberozitatile ischiatice.
Se mai numeste arcada pubiana cu rol in obstetrica-ginecologie si urologie.
Ligamentele sacro-iliace
Ligamentul sacro-tuberal si ligamentul sacro-spinos
Ligamentul sacro-tuberal sau sacro-ischiatic mare, are forma unei lame triunghiulare cu baza la sacru
si varful pe tuberozitatea ischiatica. Insertiile superioare pleaca de la spinele iliace posterioare si de pe
linia posterioara a suprafetei gluteale a osului coxal. De asemeni pleaca de la marginile laterale ale
sacrului si coccigelui si de la cea de-a treia vertebra coccigiana. Ele converg, se orienteaza in jos si se
fixeaza pe tuberozitatea ischiatica pe partea postero-mediala. O mica parte din fibre, merg de-a lungul
ramurii inferioare a ischionului, dau nastere unei plici cu concavitate superioara, numita plica
falciforma pe care se insera fascia muschiului obturator intern.
Ligamentul sacro-spinos sau sacro-ischiatic mic, este anterior fata de ligamentul sacro-tuberal, are
forma de lama triunghiulara, se insera prin baza pe marginile laterale ale sacrului si coccigelui pe o
lungime de 3-4 centimetri si prin varf pe spina ischiatica.
Raporturile ligamentelor sacro-ischiatice si orificiile ischiatice
Intre marginea posterioara a osului coxal si cea laterala a sacrului, exista o scobitura mare numita
incizura sacro-ischiatica. Scobitura este inchisa prin marele ligament sacro-tuberal si astfel ia nastere
un orificiu. Ligamentul sacro-spinos divide acest orificiu in doua orificii secundare : unul superior, in
raport cu scobitura ischiatica mare si altul inferior, in raport cu mica scobitura ischiatica. Prin orificiul
ischiatic mare, trece muschiul piriform, manunchiul vasculo-nervos gluteal superior, marele nerv
sciatic, nervul ....?-cutanat posterior, vasele ischiatice, si pachetul vasculo-nervos rusinos intern. Prin
orificiul ischiatic mic ies din bazin, muschiul obturator intern, manunchiul vasculo-nervos rusinos
intern. Pachetul vasculo-nervos rusinos intern iese prin orificiul ischiatic mare, ocoleste spina
ischiatica si intra apoi in perineu.
Membrana obturatoare
Este o formatiune fibroasa care inchide incomplet gaura obturata (obturatoare). Lipseste in partea
superioara, in dreptul canalului obturator si se insera pe circumferinta gaurii obturate. Pe fata externa
a membranei obturatoare, superior, se gaseste o panglica fibroasa densificata, numita ligament subpubian.
Canalul obturator, este un canal osteofibros, la formarea caruia participa santul obturator, membrana
obturatoare si ligamentul sub-pubian. Acest canal are doi pereti si doua orificii. Peretele superior il
formeaza santul obturator, peretele inferior ligamentul sub-pubian. Cele doua orificii, sunt unul pelvian
si unul femural. Acest canal contine 3 organe dispuse de in jos astfel :

nervul
artera

vena obturatoare

Articulatiile membrului inferior liber

Articulatia soldului (coxo-femurala)
Este o articulatie sferoidala, cu 3 axe de miscare si cu mare importanta in statica si locomotie. In
aceasta articulatie sunt unite capul femural si acetabulul.
Suprafetele articulare
Pe de o parte capul femural care prezinta foseta capului, pe de alta parte acetabulul la care avem
suprafata articulara semilunara si fosa acetabulului patrulatera. Suprafetele articulare sunt acoperite
cu cartilaj hialin.
Cadrul acetabular este inelul fibrocartilaginos de la periferia acetabulului care ii mareste adancimea.
Astfel marit, acetabulul cuprinde 2/3 din capul femural. Ca si cel de la umar, pe sectiune, labrul are
forma de piramida prismatica triunghiulara cu 3 fete, baza de insertie pe spranceana acetabulara.
Fata externa laterala in raport cu capsula articulara, fata interna spre interiorul articulatiei, fiind in
contact cu capul femural. Are si rolul de a mentine capul femural in cavitatea de receptie.
Mijloacele de unire
O capsula intarita de un numar de ligamente dintre care un ligament intra-articular si anume
ligamentul capului femural.
Capsula are forma unui manson conoid, cu baza mare spre coxal si baza mica spre femur. Insertia pe
coxal, pe fata externa a labrului si la periferia sprancenei acetabulare. Se insera pe colul femural, la
mare distanta astfel :

Anterior - pe linia inter-trohanteriana

Posterior - pe fata posterioara a colului la unirea treimii laterale cu doua 2/3 mediale ale colului
In sus si in jos - unesc insertiile anterioare si posterioare

O parte din fibre, cele profunde se reflecta pe colul femural in interior si de aici pana spre capul
femural. Aceste fibre recurente ridica sinoviala dand nastere unei plici, numita frenula capsulae.
Capsula articulare este rezistenta, avand doua feluri de fibre longitudinale superficiale si circulare
profunde. Fibrele superficiale se grupeaza formand fascicule de intarire.
Ligamentele articulare sau fascicolele de intarire laterale (longitudinale)
Sunt in numar de 3 si sunt de fapt portiuni condensate ale capsulei :

Ligamentul ilio-femural
Ligamentul pubo-femural
Ligamentul ischio-femural
Zona orbiculara
Ligamentul capului femural (sau ligamentul rotund)

Ligamentul ilio-femural este cel mai puternic ligament al articulatiei. Are forma de evantai si se afla pe
fata anterioara a articulatiei. Varful ligamentului pleaca de la spina iliaca antero-inferioara, iar baza sa
se afla pe linia intertrohanteriana. In grosimea acestui ligament, exista doua fascicule : unul lateral
oblic numit ilio pre-trohanterian si altul medial, vertical, numit ilio pre-trohantinian. Intre cele doua
fascicule, capsula este relativ subtire. Ligamentul ilio-femural limiteaza extensia, rotatia externa si
adductia. In ortostatism, coapsa este extinsa, si cele doua fascicile ale ligamentului apasa asupra
colului femural si contribuie la mentinerea capului in acetabul.

Ligamentul pubo-femural se afla tot pe fata anterioara a articulatiei. Pleaca de la eminenta iliopubiana, creasta pectineala si ramura superioara a pubisului si se orienteaza fixandu-se inaintea
trohanterului mic. Ligamentul limiteaza abductia si rotatia externa.
Ligamentul ischio-femural se afla pe fata postero-inferioara a articulatiei. Se insera pe ischion,
posterior si sub acetabul. Se orienteaza in sus si in afara spre femur. O parte din fibre se continua cu
zona orbiculara, altele merg la baza trohanterului mare. Ligamentul ischio-femural limiteaza rotatia
interna si adductia.

Zona orbiculara ocupa fata profunda a capsulei aproape de membrana sinoviala. Are doua tipuri de
fibre, unele de insertie pe os, altele propii. Cele cu insertie pe os, pornesc de sub spina iliaca anteroinferioara si formeaza un inel care inconjura colul femural. Celalalte propii, formeaza inele complete
sau incomplete in capsula. Aceasta zona orbiculara are rol deosebit in sustinerea colului. Grosimea
capsulei articulatiei soldului variaza la acest nivel intre capsula articulara si tendonul muschiului iliopsoas exista o bursa seroasa.
Ligamentul capului femural, este o lama fibroasa, intraarticulara triunghiulara. Se insera cu baza pe
acetabul si pe portiunile invecinate sprancenei acetabulare. Varful se fixeaza pe foseta capului.
Ligamentul rotund are 3 roluri : contine vase nutritive pentru capul femural in perioada de crestere,
este inconjurat de sinoviala si astfel mareste suprafata de secretie a membranei si prin miscarile sale
omogenizeaza raspandirea lichidului sinovial in toata articulatia.
Raporturi
Articulatia soldului vine in raport anterior cu elementele apartinand triunghiului femural scarpa,
posterior, superior si lateral, muschii regiunii gluteale, nervul sciatic, nervul ...?-cutanat superior si
artera ischiatica.
Articulatia este situata profund, fiind inconjurata de muschi.
Articulatia genunchiului
Este cea mai mare articulatie a corpului uman. Fata de alte articulatii este mai putin acoperita, deci
protejata de parti moi, fiind relativ frecvent agresata de factori nocivi externi. Este foarte solicitata in
statica si locomotie, ceea ce grabeste uzura. Are implicatii multiple in patologie, fiind sediul a
numeroase traumatisme, procese tumorale sau inflamatii. Este o articulatie condiliana. Dupa unii
autori putand fi si trohlee.
Suprafetele articulare
Capetele articulare sunt : epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei si patela (rotula).
Fibula (peroneul), nu participa la alcatuirea articulatiei.
Suprafata articulara a epifizei inferioare a femurului este reprezentata de cei doi condili, recurbati
inapoi, cu raza de sectiune mult mai mare anterior decat posterior. Fiecare condil este orientat oblic.
Axul sau de miscare este orientat oblic in sus, adica de sus in jos si din spatiul posterior inter-condilian
anterior spre fata cutanata.
Condilul medial este mai proeminent decat cel lateral si mai coborat. Pe sectiune laterala se vede cum
raza de curbura scade dinainte-inapoi, ceea ce face ca suprafata articulara sa apara ca o curba
spirala. Condilul medial este mai ingust si mai lung. Cei doi condili diverg dinainte-inapoi, iar diametrul
extremitatii inferioare femurale e mai mare posterior decat anterior. Condilii sunt acoperiti de cartilaj
hialin gros.
Epifiza superioara a tibiei, prezinta fata articulara superioara cu cele doua fose articulare numite
cavitati glenoide, separate prin eminenta intercondiliana sau spina tibiei.
Cartilajul care acopera fosele articulare este mai gros central si mai subtire periferic. Este foarte
elastic, avand rolul de a atenua presiunile produse de miscarile efectuate in mers, fuga sau sarituri.

Corespondenta suprafetelor articulare :

Fata patelara a femurului corespunde fetei posterioare a patelei ( creasta+fetisoare)

Fetele articulare ale condililor corespund cavitatilor glenoidale
Eminenta intercondiliana continua creasta patelei

In aceasta articulatie nu exista concordanta perfecta intre suprafete. Pentru a corecta aceste ...? sau
dezvoltat fibrocartilaje semilunare. Ligamentele si muschii contribuie la solidarizarea articulatiei.
Meniscurile intraarticulare sunt doua fibrocartilaje, dezvoltate la periferia fiecarei fosete articulare
articulare tibiale. Rolul lor este acela de a imbunatati concordanta intre suprafetele condiliene
femurale si fosele articulare ale tibiei insuficient escavate. Pe sectiune prezinta doua fete : una
superioara concava care raspunde condilului femural, alta inferioara plana aplicata pe fosa articulara
corespunzatoare a tibiei. Au o baza care raspunde capsulei articulare de care adera. Au o creasta mai
subtire, orientata spre centrul articulatiei. Au cate doua extremitati : una anterioara si una
posterioara, numite coarne. Meniscurile se insera pe platoul tibiei exclusiv prin coarne. Ele sunt mobile
pe platou in timpul miscarilor.
Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, este usor intrerupt numai la nivelul eminentei
intercondiliene. Se insera prin cele doua coarne anterior si posterior la nivelul eminentei
intercondiliene.
Meniscul medial are forma semilunara cu intrerupere mediala mult mai mare. Are insertii mai
indepartate prin cornul anterior pe marginea anterioara a platoului tibial, prin cornul posterior pe aria
intercondiliana posterioara.
Cele doua meniscuri sunt unite anterior printr-o bandeleta transvera numita ligamentul transvers al
genunchiului.
Mijloacele de unire