Sunteți pe pagina 1din 8

Scoala Postliceala F.E.

G Pitesti

Referat la Botanica

Planta medicinala ROSTOPASCA


(Chelidonium majus)

Eleva:Lixandru Andreea- Denisa

ROSTOPASCA

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, ordinul Papaverales, subclasa Magnoliidae,
clasa Dicotyledoneae, subincrengatura Angiospermae, increngatura Spermatophyta.
Este o specie perena, cu rizom scurt, gros, de cca 1 cm de culoare brun-rosiatic,cu numeroase
radacini,tulpina aeriana este ramificata cu peri lungi si rosii. In primul an dezvolta o rozeta de
frunze dese iar in al doilea an apar numeroase tulpini de 30-70 de cm inaltime. Inflorescenta este
un antodiu cu diametrul de 25-50 mm. Infloreste in lunile mai-iunie. Rostopasca creste in multe
locuri umbroase din paduri, gradini, de pe langa asezarile omenesti, de la ses pana in zona
montana. De pe tulpina poroasa de pana la 1 m se desfasoara frunzele mari, de culoare verdealbastruie, imparipenate, cu 2-5 lobi rotunjiti, si marginea crestata. Florile au patru petale galbene
si sunt grupate cate 3-8, fiecare floare avand 2 sepale, 4 petale si numeroase stamina. Fructul este
o capsula.
Cand se rupe tulpina picura un suc vascos, de culoare portocalie. Acest suc, cat si radacina sunt
toxice. De aceea rostopasca este folosita, in special, pentru tratamente externe. Se recolteaza
plantele tinere, la inceputul perioadei de inflorire. Utile sunt toate partile plantei. Este raspandita
frecvent in zonele de campie pana in zonele montane prin tufisuri la marginea gardurilor sau
invadeaza locurile cu ruine.
Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru
efectele sale vindecatoare inca din antichitate, motiv pentru care se bucura de o apreciere
crescanda in randul medicine si tratamentelor naturiste.

Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era consecinta traditiei populare din jurul sau,
intrucat de-a lungul timpului oamenii au observat efectele sale benefice in ameliorarea sau
tratarea anumitor boli, recent, mai multi cercetatori au reusit sa izolele substantele active din
rostopasca, responsabile de efectele sale terapeutice. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi
izochinolinici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase
utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina,
mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici
de berberina, sparteina, vitamina C, rezine, ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de
acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta.
PROPRIETATI:
- actiune antispastica de tip papaverinic
- vasodilatator coronarian
- anspastic biliar
- antimicotic
- actiune sedativa si chiar narcotica asupra centrilor nervosi superiori
- decongestiv hepato-biliar
- efect anti tumoral de tip colchinic,citostatica
- antialgic
- hipotensiv
- antispastic la nivel abdominal(intestine,uter)
- efect antibiotic
- cicatrizant
INDICATII: acnee,negi,exemen,afectiuni hepato-biliare,afectiunile splinei,angina pectorala,astm
bronsic,bataaturi,cefalee,seboree,colecistitita,dischinezie biliara,dureri de ficat,gastrita,ulcer
duodenal,ulcer varicos,hepatita cronica,herpes rebel.
RECOLTARE SI CONSERVARE
Rostopasca poate fi culeasa de la inceputul lui mai (sfarsitul lui aprilie), cand incepe inflorirea,
pana la sfarsitul lui noiembrie. Se taie partile aeriene (frunze, tulpini, flori) cu un cutit si se
transporta la locul de uscare cat mai repede. Mai rar, pot fi recoltate si radacinile primavara, cu
cazmaua. In timpul recoltarii mana trebuie protejata cu manusi daca nu vrem ca pielea sa capete
pentru cateva zile o nuanta galben-negricioasa de la sucul plantei. O masura de protectie foarte
importanta in timpul recoltarii este ca mana sa nu fie dusa la ochi, la gura ori in alt loc sensibil,
deoarece Rostopasca este foarte iritanata.
Uscarea se face in strat de grosime medie, in loc foarte bine aerisit, intorcand o data pe zi
plantele de pe o parte pe alta. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta capata o culoare verde
inchis, fara sa se innegreasca sau sa se decoloreze. Uscarea la soare distruge principiile active ale
plantei. Din 6-8 kg de planta proaspata se obtine 1 kg de planta uscata.
De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija
pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos,
insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea
principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire,
intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta
aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un
suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu
le mai pastreaza.

Conditionarea se face prin indepartarea plantelor din alte specii, a tulpinilor lemnificate si
frunzelor ingalbenite. Uscarea pe cale naturala se face la umbra in locuri bine ventilate (de
preferat poduri acoperite cu tabla) in strat subtire. Se vor intoarce cu grija la 23 zile pentru ca
sa nu se rupa frunzele. Uscarea se verifica dupa tulpini, care fiind mai groase au nevoie de mai
mult timp. Pe cale artificiala se usuca la 3540C. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta
capata o culoare verde inchis, fara sa se innegreasca sau sa se decoloreze.
Numai plantele foarte bine uscate pot fi pastrate pentru iarna. Cele mai indicate in acest scop
sunt borcanele sau cutiile de carton ce pot fi inchise. A se evita recipientele din plastic si cutiile
de tabla. Plantele ar trebui ferite de lumina
TOXICITATEA ROSTOPASCAI
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai
toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60
grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o
atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru
tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.
La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza prin provocarea de
varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea de ceaiuri de nalba sau seminte
de in, de stimulente (cafea, vin, alcool), de substante alcaline, ioduri, tanin. Se fac frictionari cu
alcool si se injecteaza atropina de catre medic.
Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise,
sangerande, nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina. Persoanele alergice la
praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este depozitata, uscata sau rasnita.
MODALITATI DE UTILIZARE
Pulberea de rostopasca
Partile aeriene inflorite si uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati
nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de un varf de cutit (0,5 g) de 3 ori
pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii
intre 6 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii de 2-6 ani, se aduce la o treime sau chiar la
un sfert.
Tinctura de rostopasca
Tinctura Rostopasca 50ml
Face parte din 'arsenalul greu al fitoterapiei. Se foloseste, mai ales intern, mai mult decat planta
ca atare, deoarece in tinctura dozajele sunt foarte precise, asimilatia este foarte rapida, avand
efecte foarte puternice in doze mult mai reduse (mult sub limita de toxicitate). Se combina foarte
bine cu alte tincturi de plante, fiind eficienta in tratatrea bolilor de ficat (mai ales hepatita A, B, C
si ciroza), dischinziei biliare, constipatiei atone (unde se asociaza excelent cu plantele laxative).
Extern este extrem de utila contra infectiilor pe piele si a negilor, dar si a tumorilor si a
cancerului de piele. Evaporata de 3 ori, asa incat sa fie eliminat alcoolul, este indicata contra
bolilor venerice.
Actiuni: intern: antibacterian cu spectru larg, antispasmodic puternic, antiviral puternic (actiune
asupra virusurilor gripale, a celui herpetic si hepatic), calmant, coleretic puternic, excitant,
hipotensor, purgativ, tonic hepatic foarte bun, tonic amar, tonic cardiac, vermifug
Extern: antiinfectios cu spectru larg (bacterii, fungi, protozoare, virusuri), antitumoral puternic,
cicatrizant
Indicatii:
Intern

(se foloseste numai la recomandarea si sub controlul medicului):icter, hepatita virala A, B si C,


ciroza hepatica: se ia 1 lingurita in 100 ml (jumatate de pahar) de apa, de 2 ori pe zi. O
combinatie redutabila face in proportii egale cu tinctura de pufulita cu flori mici si cu cea de
anghinare: se ia 1 lingurita din acest amestec de 4 ori pe zi, de asemenea in apa
dischinezie biliara, calculoza biliara, atonie veziculara, colici biliare: se ia o jumatate de lingurita
de 3 ori pe zi, in apa. Administrarea se face cu un sfert de ora inainte de masa
constipatie atona: se ia 1 lingurita de tinctura dimineata si una la pranz, inainte de masa. Este
foarte eficienta combinatia cu tinctura de bace de soc in proportii egale, din care se iau 3
lingurite pe zi , in apa.
Boli de splina si intestinale: se ia 1 lingurita in 100 ml (jumatate de pahar) de apa de 2 ori pe zi
Angina pectorala (adjuvant), arterioscleroza cerebrala: se asociaza cu tinctura de paducel (2 parti
paducel si 1 parte rostopasca). Se ia 1 lingurita dimineata si 2 lingurite seara, inainte de culcare
Isterie, insomnie, neliniste: se combina in proportii egale cu tinctura de sunatoare si cu cea de
valeriana. Se iau 4 lingurite pe zi, in apa.
Extern:
Negi, bataturi, intarituri ale pielii, cheratita: compresa cu tinctura pe zona afectata
Fibrom uterin: compresa cu tinctura pusa pe zona abdominala inferioara. Tratamentul se face o
data la 2 zile
Cancer de piele: comprese pe locul afectat. Tratamentul este valabil si pentru tumorile
exteriorizate. Efectul este extraordinar cand se combina in proportii egale cu tinctura de tataneasa
si tinctura de propolis
Infectii cronicizate la nivelul pielii, ulcere vechi, atone pe piele: comprese cu tinctura de
rostopasca si de tataneasa combinate in proportii egale
Infectii genitale cu papiloma, candida, trichomonas: aplicatii cu un tampon de vata imbibata in
tictura evaporata intr-o farfurioara curata, pana cand scade de 3 ori (din 3 lingurite de tinctura se
obtine 1 lingurita de preparat concentrat)
Administrare interna: se ia de regula lingurita de tinctura diluata in 100 ml (jumatate de pahar)
de apa, de 3-4 ori pe zi
Precautii:
Intern: planta este toxica pentru om producand in doze mari (peste 7 grame) basicarea gurii,
arsuri si mancarimi in gat, greturi, varsaturi, diaree, urinare cu sange, dureri de cap, in doze
foarte mari chiar ameteli, delir, halucinatii, congestie pulmonara
Extern: Planta sau extractul de planta nu va a junge in contact cu ochii. Desi are rol cictrizant, nu
se va aplica pe rani proaspete si sangerande, din cauza toxicitartii ei. In caz de intoxicatii cu
rostopasca se cere ajutorul medical specializat, iar pana la venirea medicului se provoaca
varsaturi cu apa calda ingerata in cantitati mari, se ia ceai de naba sau seminte de in in lapte
dulce. Se fac frictiuni cu alcool.
Rostopasca uscata se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 linguri de
pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 75 (trei sferturi de litru de alcool alimentar
de 96 cu un sfert de litru de apa). Se lasa sa macereze 10 zile, agitandu-se zilnic vasul de
macerare. In final se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare.
Infuzia de rostopasca
Pentru obtinerea a 1/2 litru, se pune 1 lingurita de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita
electrica de cafea) cu 250 ml de apa calduta (la 40C) intr-o cana si se lasa la macerat 8-12 ore.
Dupa macerare se filtreaza produsul, iar pulberea de planta ramasa dupa filtrare se pune la
infuzat in 250 ml de apa fierbinte timp de 15-30 de minute. Infuzia se filtreaza, se racoreste (asa

incat sa ajunga la 40-60C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Se consuma in


termen de 24 de ore (cu conditia sa fie pastrata la maximum 10C).
Extractul fluid de rostopasca
Se pun 20 de linguri de pulbere de Rostopasca (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de
cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75 (3 parti alcool alimentar de 96 si o parte apa)
atat cat sa sacuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la
macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o
farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-24 de ore la evaporat, pana cand scade de 3 ori. Se
obtine o pasta inchisa la culoare, care adera pe piele. Aceasta pasta se foloseste doar extern,
deoarece are un potential toxic ridicat.
Sucul de rostopasca
Se obtine din tijele de rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider (la
4C). Se rupe tija si se unge locul afectat cu suc; daca nu ajunge sucul, se rupe tija 1 cm mai
incolo si se stoarce din nou s.a.m.d. Atentie: pentru ca tratamentul extern cu suc sa aiba eficienta,
trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc la intervale de cateva minute (dupa ce se usuca
sucul aplicat anterior, se mai aplica un strat).
Cataplasma cu plante proaspete
Se spala frunzele si tijele de Rostopasca si se dau prin mixer (blender) sau prin masina de tocat
pana devin pasta. Pentru o cataplasma de marime medie, sunt necesari 1-2 pumni de planta. Pasta
de plante astfel obtinuaa se inveleste in tifon (strat simplu). Se aplica pe locul afectat timp de 1
ora.
Cataplasma cu plante uscateSe marunteste fin un pumn de rostopasca uscata cu ajutorul unei
rasnite electrice de cafea. In pulberea astfel obtinuta se adauga progresiv apa, amestecandu-se
usor intr-un vas, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta, invelita intr-un tifon (pus in doua
daca este mai rar), se aplica pe locul afectat timp de minimum 2 ore.
Infuzia pentru uz extern
Pentru obtinerea a 1/4 litru, se pune o lingura de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita
electrica de cafea) in jumatate de cana de apa si se lasa la macerat de seara pana dimineata.
Dimineata se face un decoct de rostopasca, lasand o lingura de planta maruntita sa clocoteasca in
jumatate de cana de apa, vreme de 2 minute. Decoctul se filtreaza, se racoreste (astfel incat sa
ajunga la 40-60C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Preparatul astfel obtinut se
foloseste in termen de 12 ore (cu conditia sa fie pastrat la maximum 18C)
Unguent cu rostopasca
Indicatii: Adjuvant in herpes , negi , veruci , psoriazis , rani , impetigo .
Compozitie:
Rostopasca , ulei de floarea soarelui, rasina , ulei volatil de busuioc , ceara de albine.
Utilizare cosmetica
Nu se aplica pe plagi recente
Se realizeaza aplicatii locale de 2-3 ori pe zi, la nivelul zonelor afectate.
Unguent Rostopasca
Indicatii:
antibacterial, antimicotic, antiviral
Compozitie:vaselina, extract de rostopasca (Chelidonium majus), lanolina, conservant.
Administrare:
se aplica pe piele in strat subtire si se maseaza pana la absorbtie completa
Ceai Rostopasca

Actiune farmacologica: stimulent al functiei hepatice ; calmant al colicilor hepato - biliare ;


coleretic-colagog; dezinfectant ; cicatrizant .
Este utilizata ca planta medicinala inca din Antichitate. In Evul Mediu era folosita pentru
tratamentul problemelor de natura hepatica, avand si un bun efect calmant. De asemenea,
medicina populara considera planta un bun remediu pentru indepartarea negilor .
Compozitie: partea superioara a plantei Chelidonium majus L., fam. Papaveraceae, care contine
alcaloizi (chelidonina, sangvinarina, protopina, sparteina), ulei volatil, flavonoide,
saponozide,vitaminaC
Intrebuintari principale: diskinezie biliara , colici hepato - biliare , colecistite, hepatite cronice,
ciroza .
Contraindicatii: respectand dozele recomandate, nu prezinta efecte secundare; prin supradozare,
plantadevinetoxica.
Atentie.Tratamentul dureaza cel mult 7 zile consecutive cu pause de 2 saptamani
Mod de administrare: se bea 1 cana cu ceai pe zi, in mai multe reprize
Rostopasca Comprimate
Datorita proprietatilor sale curative, rostopasca este considerata a fi una dintre cele mai
puternice plante de leac utilizate in terapie de-a lungul timpului.
Are calitati:
Stimuleaza si regleaza secretia de bila, stimuleaza tonusul si peristaltismul vezicii biliare
ameliorand fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant, hipercolesterolemiant, normalizeaza
valorile bilirubinei si ale colesterolului, antilitiazic, analgezic, antispastic, antiinflamator,
antibacterian, antiviral si antitumoral.
Recomandat ca adjuvant in:
- dischinezii biliare, colecistite acute si cronice, colici hepatobiliare, hepatite cronice virale si
metabolice, ciroza spastica, tumori de esofag, pancreas, ficat si plamani
Caracteristici produs:
Prezentare : 60 de comprimate
Continut pe comprimat : Rostopasca extract 4:1 100mg, Rostopasca planta 400mg
Excipienti : celuloza microcristalina
Mod de administrare : Pentru adulti si copii peste 14 ani: cate 1 cpr. de 2-3 ori pe zi, inainte de
mese. Pentru copii sub 14 ani: cu avizul medicului.
Atentionari speciale : copii sub 14 ani, sarcina, alaptare, alergie la rostopasca. Peste dozele
recomandate, pot aparea greturi, varsaturi, diaree, colici abdominale, somnolenta, fenomene
toxice hepatice.
Otet cu rostopasca
Otet cu Chelidonium Majus (rostopasca)- se foloseste in alopecie si micoze extern, la clatire
dupa masajul parului cu galbenus de ou (o lingura cu otet la 1 L apa); sub forma de tamponari
sau frictiuni zilnice ale scalpului, rarindu-se apoi in functie de evolutie sau comprese seara (o
jumatate de ora) pana la vindecare.
CONCLUZII
Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele
sale vindecatoare inca din Antichitate. Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era
bazata pe traditia populara, in prezent cercetatorii au reusit sa izoleze substantele active din
rostopasca, resposabile de efectele sale terapeutice. Deoarece contine o gama larga de alcaloizi,

in doze mari intreaga planta este toxica, dar in dozele corecte ea are numeroase utilizari
terapeutice.
Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic si sedativ al
sistemului nervos central. In unele teste pe animale rostopasca s-a dovedit un bun citostatic, dar
si un bun stimulator al sistemului imunitar.
Cea mai importanta utilizare a acestei plante este in bolile hepatice. Rostopasca este un adevarat
panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Si-a dovedit eficienta in tratarea hepatitei A,
hepatitei B, a cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare si tonice, stimuleaza regenerarea
celulei hepatice. Totodata, functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot
ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in
afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare cauzate de drenarea
defectuoasa a bilei.
Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopasca, in timpul administrarii sale trebuie sa se evite
consumul alimentelor greu digerabile si solicitante pentru ficat, precum carne de porc, grasimi,
prajeli, margarina, unt, branzeturi grase, alimente conservate si, desigur, tutunul si alcoolul.
Extractele din rostopasca au efect de antibiotic pe un mare numar de germeni patogeni. Sucul
proaspat este un bun impotriva negilor si verucilor. Pentru aceasta, se rupe o tulpina din planta
verde si se aplica latexul care se scurge din planta pe neg. Rostopasca este folosita si in tratarea
tuberculozei pielii, a ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul.
Alte beneficii alte plantei includ stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum
vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.
Unii dintre alcaloizii pe care ii contine planta au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor
nervosi superiori, de tipul papaverinei. Extractele apoase sau hidroalcoolice au actiune colereticcolagoga, fiind recomandate in afectiuni hepatice cronice si ciroza.

S-ar putea să vă placă și