1.Prezentare generala
Fgraului sau ara Oltului este una dintre cele mai mari si mai bine
individualizate depresiuni de contact ale Transilvaniei, mrginit la sud de Munii
Fagaras si Persani si la nord, nord-est de limitele sudice ale platoului Trnavelor;
cursul viguros al Oltului o strbate de la est spre vest.
Tara Oltului, regionim folosit si azi de localnici, derivat din hidronimul antic
omonim pare sa fie cea mai veche denumire a acestui "inut" sau "pmnt" sau
"tara" cum apare consemnata succesiv n documentele din prima jumtate a
secolului al XlII-lea. ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XlII-lea numele
generic al Tarii Oltului apare n documente sub denumirea de "tara romnilor de
Carta", ce localizeaz centrul politic administrativ al zonei. Denumirea de Tara
Fgraului este mai trzie, precizndu-se n a doua jumtate a secolului al XlV-lea.
2.Gospodaria taraneasca
Satul este una dintre cele mai vechi forme de organizare a vieii colective si s-a
dezvoltat pe teritoriul Tarii Fgraului din grupri de gospodarii judicios amplasate
ca urmare a experienei multiseculare de locuire si munca. Tendina generala era ca
vatra satului sa fie ct rnai compacta. n cadrul fiecrui sat exista un loc de maxima
concentrare, unde se gsesc: biserica (considerata cea mai veche construcie),
scoal, primria, crciuma, bncile, cminul cultural. Este spaiul unde se percepe
cel mai bine pulsul fiecrui sat. Se tie ca structura unei gospodarii este
determinata de anumii factori: condiiile de relief, ocupaiile, starea sociala, gustul
estetic si experiena constructorului. Tipul de gospodrie ntlnit n Tara Oltului este
cel denumit "curte nchisa si ntrit". Apruta din necesitatea de a proteja oamenii
si avutul de eventualii dumani, aceasta gospodrie a fost favorizata de anumii
factori economico-sociali (abundenta materialului lemnos, creterea avutului),
existenta unor construcii fortificate n zona (fie nobiliare, fie ecleziastice),
experiena acumulata de constructorii de case. n Tara Oltului, curtea nchisa si
ntrit are forma unui patrulater, rernarcandu-se strnsa nlnuire casa cu casa;
laturile patrulaterului sunt astfel constituite din garduri, casa si acareturi.
Gospodria rneasca mai cuprindea opronul din stlpi de lemn, acoperit cu
igla, sura din lemn (aici se depozitau nutreurile si se ineau carul si plugul), grajdul
pentru vite, coteul pentru porci si cel pentru pasri, cuptorul. Vis- -vis de casa, la
nivelul solului, se construia o casuta, locul unde se fceau cele mai multe treburi
gospodreti. Nefiind pivnie, multe produse se ineau n tinda, n cmara sau n
pod.
3.Oupatii si mestesuguri
Trasaturile generale ale costumului trdeaz viata si firea oamenilor ce-si duc
traiul ntre crestele munilor si apa Oltului. Caracteristice sunt simplitatea si
eleganta , liniile drepte ale pieselor de port, materialul gros, lungimea si culoarea ,
modul original de gteala a capului. O trstura deosebita este ca toate piesele
vestimentaiei sunt bine strnse pe trup, ceea ce confer o nota de suplee. Copiii
poarta costume asemntoare celor maturi dar de dimensiuni reduse, potrivite cu
vrsta lor.
La grupa tinerilor, costumul pentru feciori cuprinde aceleai piese ca si la
brbaii maturi, cu deosebirea ca sunt mai ornamentate : carnasa cu custuri pe
poale cu mtase alba si dantela, cioareci, pieptar brodat cu lna, serpar cu estura,
zechea sau cojocul, plria sau cciula (n funcie de anotimp). Vara se poarta
pantaloni de bumbac, strni pe picior.
La costumul pentru fata si femeie tnra remarcam doua forme n evoluia
camasii. Forma tradiionala, care se ncadreaz tipului Poncho, asemntoare cu
camasa brbteasca, s-a purtat si n prima jumtate a secolului al XX-lea. Forma
actuala este brul de ie sub care foile sunt adunate n creuri, peste acestea fiind
cusuta o brara. Ornamentaia camasii este florala, dispusa pe piept, spate si pe
toata mneca. Peste poalele camasii tradiionale se punea catrinta cu motive
esute, iar mai trziu s-a introdus surtul, vrgat vertical si cu alese motive
geometrice, avnd pe poale un volan ; la brul de ie se poarta poale separate peste
care se pune un surt negru nvstrat si cu ornamente florale mari. Se poarta pieptar
sau, pe timp rece, jacheta din stofa neagra. Pe cap, n trecut, fata punea o plrie
neagra cu bor drept si cu ciucur de lna colorata (ce da o nota de originalitate
portului popular), iar pe timp de iarna purta o broboada cu franjuri .
La grupa maturilor se remarca portul femeiesc, care se detaeaz n ansamblu
de cel al brbailor prin bogia numerica si cromatica a pieselor costumului pastura roie cu varga esuta, ie cu poale lungi si custuri peste cot, bete, cita cu
fruntar si pomeselnic, ultimele trei piese fiind tipice pentru zona Tarii Fgraului .
Costumul btrnilor este caracterizat prin simplitate. Costumul de btrna
pstreaz ia veche, cu poale lungi, cu gura n fata si ornamente cusute n jurul ei,
pastura neagra, cita cu fruntar si pomeselnic, pe care l poarta pe sub barba,
lsnd capetele libere pe spate. La costumul pentru btrni, tipice pentru zona Tarii
Fgraului sunt cioarecii, buboul - haina de lna purtata numai pe ger mare,
camasa cu mneca larga, cciula ascuita.
5.Obiceiuri traditionale
Ansamblul de obiceiuri si credine nrdcinate, pstrate, folosite si transmise
din generaie n generaie si cunoscut sub numele de tradiie a jucat nu doar un rol
de distracie n viata locuitorilor acestei zone. Respectarea lui a mrit rezistenta
oamenilor la ndelungata oprimare la care a fost supusa zona. Aceste datini se mai
admira si azi cu prilejul diferitelor srbtori religioase, n cadrul manifestrilor legate
de momente importante din viata omului (natere, nunta, nmormntare) sau de
activitile agricole.
In ajunul sau n prima zi de srbtoare a Crciunului pornesc colindtorii,
organizai, n lumea satului fagarasean, n trei grupuri : stelarii , Irozii si ceata
feciorilor. Grupul stelarilor este format din 4-S copii de scoal ce merg pe la
casele oamenilor cntnd colinde si ducnd steaua frumos mpodobita, avnd n
centru icoana Naterii Domnului. n unele sate din Tara Fgraului aceti copii
poarta peste cciula un capeneag de forma cilindrica, mpodobit cu chipuri de
ngeri, mici iconie, cruciulie si lanuri din hrtie colorata ; la bru ei poarta sbii de
lemn cu care bat n ritmul cntecului si al rostirii textului.
In unele sate din Tara Fgraului (Sinea Noua), la nceputul postului mare, se
mai practica "roata n flcri" sau "baba roata" .
n seara de Lsata secului, dup ce se ntuneca, bieii din sat se aduna pe un deal
si dau foc unor roti de car nfurate n paie, lasndu-le apoi sa se rostogoleasc pe
deal n jos; se striga tot felul de batjocuri la adresa fetelor care nu s-au mritat;
seara se termina cu joc si voie buna, cu participarea ntregului sat.
Sezatorile ocupau altdat un loc important n viata satului. Tineri si btrni se
adunau n gospodria unuia dintre ei pentru a lucra (tors, cusut, esut), a ajuta
gazda la diverse activiti casnice; era un bun prilej pentru a afla nouti din sat,
pentru a discuta despre nevoile aezrii, dar si pentru a spune glume, a cnta
doine, a povesti amintiri sau ntmplri din vecini.
6.Gastronomia
Buctria specifica Transilvaniei se aseamn mult cu natura ranilor din
aceasta regiune : viguroasa, fara dezordinea frmntrilor, ea se consacra atingerii
scopului sau ntr-un mod eficace sa potoleasc foamea.
Porcul exercita o nemiloasa si interesanta dictatura, ceea ce face spiritele mai
sucite din fire sa cread ca acest lucru se datoreaz prezentei sailor n regiune
timp de mai multe secole. Preparatele din carne de porc specifice regiunii sunt :
cmatul, cartabosul, toba, slnina afumata. Maghiarii au adus si ei o adiere de
fantezie si de paprica n prepararea crnii de porc. ns, cele care, prin talentul lor,
salveaz Transilvania de la o tragedie culinara sunt bucataresele romnce.
ranul din aceasta regiune este foarte pragmatic. El lucreaz din greu si n
condiii aspre ; prin urmare, el trebuie sa se hrneasc pe potriva. Masa sa este
consistenta, rustica, de o rafinata simplitate si, nu n ultimul rnd, delicioasa.
Mncruri ca mmliga cu brnza si slnina sau papara merita sa fie cunoscute, ele
ntruchipnd o anumita filozofie a vieii. Mesele romnilor din inima munilor reflecta
n fapt inventivitatea si simplitatea acestora.
Mmliga este, la rndul ei, unul dintre felurile de mncare specifice buctriei
romneti. In zona Transilvaniei, unii tarani obinuiesc sa amestece faina de porumb
cu cartofi zdrobii, ceea ce confer mmligii un gust deosebit. Aceasta varianta a
mmligii dacice nsoete foarte bine pestele, ciupercile, carnea cu sos. Poate fi
servita si doar cu smntn si brnza alba. Coapta cu brnza si slnina, ea este nu
numai delicioasa ci si suficient de hrnitoare pentru a ndestula ranul care
lucreaz pe cmp.
Sarmalele constituie o mncare clasica a buctriei carpato-balcanice. Ele se
consuma n orice anotimp, n orice situaie. Unii le consuma calde, alii le prefera
reci. Varianta romneasca de sarma este servita calda si nvelita ntr-o gama larga
de frunze : de varza proapata sau murata, de vita-de-vie, de sfecla, de loboda, de
podbal. Pentru a rezuma, sarmaua este un fel de frunza umpluta ce se poate tine n
palma si a crei mrime variaz n funcie de regiune.
Zacusca este unul din mijloacele prin care gospodinele dispun de legume
pentru iama sau dau un gust aparte lungilor posturi de Crciun si de Pati. Ea
reprezint un amestec de legume (n principal vinete, gogosari si ardei) care sunt
mai nti coapte, iar apoi fierte ndelung. Nu exista o regula pentru acest preparat ;
se poate utiliza ce avem la ndemna : ciuperci, morcovi, conopida... Exista si alte
feluri de mncare specifice perioadei postului si care dau o savoare deosebita
Student
Filipas Paula Cristiana
Geografia Turismului an III
Bibliografie:
www.vacantafagaras.ro/
www.primaria-fagaras.ro/