Vitamina A

Vitamina A mareste rezistenta la infectii a cartilajelor, a mucoaselor si a pielii, ajuta la adaptarea vizuala, la
dezvoltarea normala a scheletului si a smaltului dentar, precum si la buna functionare a ficatului, a tiroidei si
a altor organe. De asemenea, ea contribuie si la reglarea somnului si a tensiunii arteriale, intervine in
metabolismul proteinelor si al sarurilor minerale (indeosebi al calciuiui, al grasimilor si glucidelor, joaca un rol
important in ingrijirea pielii si al mucoaselor, ca si in stimularea cresterii.
Retinolul are un rol deosebit si in buna functionare a organelor vizuale, carenta respectiva ducand la
scaderea capacitatii de adaptare a ochilor la lumina difuza, in cazuri mai grave putand aparea o ulcerare a
mucoasei-oculare si chiar a corneei, fapt ce poate provoca opacirea cristalinului si orbirea (cecitate
crepusculara, xeroftalmie etc.).

Carenta de vitamina A
mai poate produce si alte neajunsuri, cum ar fi:
o
degenerarea nervilor olfactivi si a celor acustici;
o
scaderea rezistentei la infectii respiratorii si digestive,
o
faringite, bronsite, enterocolite;
o
scaderea acuitatii vizuale (indeosebi la fumatori);
o
diferite tulburari psihice ;
o
diminuarea cresterii la copii;
o
afectarea glandelor sexuale si tulburari in functionarea;
o
aparatului urogenital;
o
ingrosarea si uscarea pielii;
o
atrofie testiculara, uscaciune vaginala;
o
nervozitate si anxietate ;
o
insomnii, cefalee, hipertensiune arteriala;
o
unghii casante, par devitalizat si alopecie etc.
Vitamina A este indicata in afectiuni cum ar fi: fotofobie, conjunctivita, cheratita, xeroftalmie, acnee, seboree,
arsuri, ulcere, furunculoza, calculoza renala, cistite, pielite si pielonefrite, diferite afectiuni hepatice si biliare,
arterioscleroza, hipertiroidism, hiperglicemie, colite si enterocolite, ulcer gastric, tulburari premenstruale,
tulburari de sarcina si alaptare etc.
Vitamina A ca atare (retinolul) se gaseste, de obicei, in cantitati apreciabile, numai in produse de origine
animala, ea exprimandu-se cantitativ in mcg, mg si, mai nou, in Unitati Internationale (U.I.) sau Echivalenti
Retinol (R.E.), la 100 g produs comestibil. Echivalentii Retinol (R.E.) reprezinta greutatea corespunzatoare
de retinol absorbit si asimilat de catre organism.

Retinolul (vitamina A),

poate fi preluata si din produsele alimentare de origine vegetala, din fructe si legume, si anume din
fractiunea de beta-caroten, continuta in cantitati apreciabile de unele dintre acestea (faina de grau, malai,
ardei gras, ceapa verde, morcov, spanac, rosii, caise si prune uscate etc.). Data fiind aceasta situatie,
carotenul (beta-carotenul) continut de fructe si legume este considerat ca fiind, de fapt, pro-vitamina A. Ca o
exceptie, mai contin caroten si unele produse alimentare de origine animala, cum ar fi: galbenusul de ou,
ficatul, laptele si produsele lactate etc. Continutul in caroten al alimentelor se exprima in mcg sau mg. in
organism, sub actiunea enzimei denumita carotenaza, la nivelul ficatului si intestinului subtire, carotenul se
transforma in retinol, fiind necesare 6 mg de beta-caroten pentru a se putea obtine 1 mg de vitamina A
(retinol). Acest randament scazut de transformare se explica prin faptul ca actiunile ce au loc in organism
asupra unei parti din carotenul ingerat si supus transformarii, metabolizarii, fac ca doua treimi din acesta sa
fie eliminat prin fecale (4 din 6 mg) si numai restul de o treime, adica 2 mg, sa fie retinut in organism ; din
ceea ce se retine, o jumatate, adica 1 mg, este asimilata de indata drept retinol, iar cealalta jumatate este

pastrata sub forma de beta-caroten (provitamina A), ca rezerva pentru asimilari ulterioare, tot sub forma de
retinol, dupa necesitatile biologice ale organismului respectiv. Desigur ca de acest aspect trebuie sa se tina
seama la completarea necesarului de retinol pe baza de caroten (beta-caroten). In acelasi context, mai
trebuie sa retinem faptul ca, daca alimentatia este saraca in grasimi, se elimina, o data cu fecalele, cea 90%
din carotenul ingerat si, de asemenea, ca randamentul absorbtiei respective este de 5-6 ori, uneori chiar de
10 ori mai mare, daca fructele si legumele care il contin se consuma dupa fierbere, proces caruia, spre
deosebire de retinol, carotenul ii rezista fara sa suporte pierderi. Pentru realizarea acestei adevarate
performante trofice, se impune ca vasele in care se face fierberea vegetalelor cu caroten sa nu fie oxidante,
sa nu fie, prin urmare, fabricate din fier sau din cupru, ci sa fie perfect emailate sau facute din sticla.

Necesarul zilnic
de vitamina A este de 1.800 (1.100-2.500) U.I. - la copii si adolescenti; de 5.500 (5.000-6.000) U.I. -la
femeile mature; de 6.000 U.I. la femeile insarcinate si de, 8.000 U.I. la femeile care alapteaza. Necesarul de
vitamina A sporeste in perioada bolilor insotite de febra. Acest necesar nu depinde de cheltuielile de energie
ale organismului, dar depinde de greutate, de varsta, stare fiziologica etc. Se recomanda ca aportul de
vitamina A sa fie asigurat in proportie de 50% din produse de origine animala si in proportie de 50% din
produse de origine vegetala. Se afirma ca, la adultii sanatosi, in perioada vara-toamna, pot fi stocate in ficat
rezerve de caroten suficiente, ca surse de retinol, pentru unul sau chiar doi ani, iar la copii si la tineri - numai
pentru cea 3 luni, motiv pentru care acestia sunt mai sensibili la carentele in vitamina A. Din fericire si cu un
minim efort, acest neajuns se poate preintampina sau remedia printr-un consum sporit de morcovi fierti. in
cazul persoanelor cu afectiuni hepatice, apare pericolul instalarii hipovitaminozei A, deoarece, in astfel de
situatii, carotenul de rezerva nu poate fi transformat in retinol.
In legatura cu provitamina A (beta-carotenul), trebuie amintit si faptul ca aceasta dispune de virtuti
anticancerigene si mai mari decat retinolul. Tot despre caroten se mai afirma ca, datorita antioxidantilor pe
care ii contine, face sa fie redus cu o' treime procesul de inrautatire a starii de sanatate a ochilor (evitanduse chiar si orbirea), precum si procesul de instalare a diferitelor afectiuni cardiace. Aceste efecte benefice
ale carotenului au fost determinate, pana in prezent, in cazul morcovilor, al spanacului si al verzei.
Spre deosebire de retinol, carotenul nu este sensibil nici la lumina, fiind in schimb sensibil la uscaciune,
motiv pentru care se impune pastrarea, in fructe si in legume, a gradului de umiditate avut in perioada
recoltarii. Eficienta vitaminei A sporeste cand este asociata cu vitaminele din grupul B, cu vitaminele C, D, E
si colina, precum si cu un aport corespunzator de calciu, fosfor si zinc. Deficitul in vitamina A poate
determina pierderi in vitamina C. Tratamentul hipovitaminozei se poate face prin administrarea de retinol pe
cale bucala sau injectabila.
Obtinerea de retinol este recomandabil a se face din beta--caroten. Aceasta optiune este justificata de
toxicitatea mai redusa a acestei trofine, care, in plus, are proprietatea de a preveni instalarea unor forme de
cancer, precum si de a cobori nivelul colesterolului si de a reduce astfel riscul afectiunilor cardiace.