Sunteți pe pagina 1din 16

CURSUL Nr.

3
OPERATIUNI BANCARE PRIVIND ACORDAREA DE CREDITE PENTRU
COMPANII (OPERATIUNI DE ACTIV)
Operaiunile active reprezint pentru instituiile de credit operaiunile de utilizare a resurselor
mobilizate de ctre acestea sub forma atragerii de depozite, a contractrii de mprumuturi sau din
alte surse n vederea ndeplinirii funciilor specifice.
Aa cum se cunoate, o banc are un volum de capital redus n raport cu totalul pasivelor sale, aa
nct plasamentele efectuate vor fi corelate cu resursele pe termen scurt, mediu i lung atrase.
Operaiunile pasive sunt direct corelate cu cele active. Pe de o parte, din punct de vedere al
maturitilor, iar pe de alt parte, din punct de vedere al dobnzilor.
Astfel, datorit preferinei ctre lichiditate, deponenii vor urmri s efectueze depuneri pe termene
de 12 sau 18 luni, care s le permit i ncasarea unei dobnzi superioare depozitelor la vedere.
Dobnzile pasive reprezint pentru bnci angajarea unor cheltuieli ctre titularii de depozite i
creditori.
Pentru a nregistra profit, bncile trebuie s utilizeze ct mai eficient resursele atrase, astfel nct
plasarea lor s se efectueze la rate active de dobnd mai nalte dect cele pltite.
La nivel agregat, eficiena este dat de o diferen pozitiv ntre plasamente i resurse, respectiv
ntre dobnzile ncasate (active) i cele plasate (pasive).
Putem concluziona c unul dintre obiectivele managementului bancar il reprezinta meninerea pe
ansamblu a unui raport supraunitar ntre dobnzile la utilizri i cele la resursele constituite.
Putem scrie:
Da/Dp 1
unde numrtorul reprezint dobnda activ, iar numitorul pe cea pasiv.
Principalele operaiuni active ale bncilor sunt:
disponibilul aflat n casierie;
conturile curente i depozitele plasate la alte instituii de credit;
conturile curente deschise la banca central;
titlurile de trezorerie i alte titluri deinute de banc;
creditele de diverse categorii;
creanele din leasing;
titlurile de participaie;
imobilizrile corporale;

fondul de comer;
imobilizrile necorporale;
alte categorii de active.
Din analiza principalelor active bancare, remarcm aezarea lor n ordinea descresctoare a gradului
de lichiditate.
Astfel, numerarul din casierie i depozitele deschise la alte bnci sunt cele mai lichide. Spunem
c au un grad nalt de lichiditate.
Titlurile deinute au un grad mediu de lichiditate, ntruct valorificarea lor pe pia poate s
presupun un anumit timp.
Creditele, atta vreme ct sunt restituite la timp (partea de principal + dobnda aferent), avnd un
serviciu al datoriei corespunztor nu pot fi rambursate nainte de scaden la cererea instituiei
bancare, ci numai la iniiativa beneficiarilor lor.
Exist situaia n care bncile pot vinde o parte din credite unor instituii specializate. n rile
Uniunii Europene titlurizarea sau securitizarea este foarte dezvoltat. n Germania, ea este apanajul
bncilor ipotecare i de economii (bausparkasse), n Frana exist Fondurile Comune de Creane, iar
n Marea Britanie i rile nordice Special Purpose Vehicle. Aceast vnzare special reprezint n
fapt o transformare a creditelor n obligaiuni, prin mecanismul securitizrii sau titlurizrii activelor,
care va fi analizat ntr-un paragraf distinct.
Imobilizrile corporale au un grad sczut de lichiditate, ns existena lor este esenial bunei
desfurri a activitii bancare.
O perspectiv diferit asupra activelor bancare presupune clasificarea lor n active valorificabile i
active nevalorificabile.
ncadrarea n una sau n alta dintre categorii are n vedere veniturile generate de deinerea activelor
respective.
Trebuie precizat c fr existena imobilizrilor corporale (cldiri, terenuri, mijloace de transport,
echipamente IT etc.) i necorporale (brevete, licene, mrci etc.) instituiile bancare nu i-ar putea
desfura n condiii normale activitatea, iar veniturile generate de credite, deineri de titluri i altele
nu ar mai putea fi realizate.
Apariia creditului este strns legat de cea a bncilor comerciale. Mobilizarea disponibilitilor
monetare de pe pia i plasarea lor eficient ctre solicitanii de fonduri se realizeaz prin
intermediul creditrii.

Creditul este operaiunea prin care o parte numit creditor, pune la dispoziie resurse proprii
sau mprumutate unei alte pri, numit debitor, n schimbul unui pre (dobnda) i sub
constrngerea respectrii unor condiii minimale.
2

Condiiile privesc elemente cum sunt:


a) identificarea subiecilor raportului de creditare: debitorul i creditorul;
Creditorii tradiionali sunt bncile, ns n aceeai categorie se mai nscriu i persoanele fizice, i
corporaiile care cumpr obligaiuni, precum i autoritile locale sau centrale. Gama creditorilor
este diversificat, iar n perioada actual nu se mai pot identifica creditori puri sau debitori puri.
Afirmaia se poate ilustra prin urmtorul exemplu: o banc acord mprumuturi pe diverse termene
(este n poziia de creditor) i primete mprumuturi pe termen scurt de la alte bnci pe piaa
interbancar (este n poziia de debitor).
Aadar, ncadrarea n una sau alta dintre categorii depinde de modul din care se efectueaz analiza.
Cu toate acestea, este recunoscut faptul c un creditor trebuie s dispun de un excedent monetar pe
care urmrete s l plaseze n condiii avantajoase.
Raporturile juridice consfinesc dreptul creditorului asupra debitorului i obligaia acestuia din urm
fa de primul, n legtur cu suma mprumutat i cu pretil creditului.
b) promisiunea de rambursare a sumei mprumutate, respectiv de stingere a obligaiei
asumate
Rambursarea creditului vizeaz nu numai principalul, ci i dobnda aferent acestuia. Promisiunea
de rambursare este asumat de debitor din momentul acceptrii condiiilor din contractul de credit i
a semnrii acestuia.
Suma mprumutat de ctre banc este supus riscului de nerambursare. Acesta se poate manifesta
ca urmare a falimentului debitorului, ca urmare a unor dificulti financiare temporare sau datorit
relei voine a debitorului.
Pentru contracarearea riscului de nerambursare, banca solicit garanii beneficiarului creditului.
Garaniile sunt de dou tipuri:
reale;
personale.
Garaniile reale vizeaz bunuri materiale, mobile sau imobile care pot fi executate de banc n
ipoteza nerambursrii mprumutului.
Garaniile personale constau n angajamentul unui ter de a plti n locul debitorului dac acesta nu
i poate ndeplini obligaiile.
c) dobnda
Dobnda este preul pltit de debitor bncii n schimbul capitalului mprumutat. Preul creditului
poate avea ca referin o rat de dobnd fix sau una variabil.
Rata fix rmne nemodificat pe toat perioada mprumutului dac n contractul de credit nu se
prevede altfel. n aceast rat banca include, pe lng dobnda normal, anticiparea privind

modificarea acesteia n viitor, o prim de risc i marja bancar. Rata variabil este cea mai utilizat
ntruct i permite creditorului s se protejeze ntr-o anumit msur de riscul ratei dobnzii.
Ratele de referin cele mai utilizate pe plan european sunt EONIA i EURIBOR.
EONIA (Euro Overnight Index Average) este rata dobnzii de referin la operaiunile overnight
pentru EURO. EONIA se calculeaz ca medie ponderat a tuturor tranzaciilor overnight
desfurate pe piaa interbancar din zona monedei unice europene. EONIA este utilizat i ca
suport pentru tranzaciile cu produse derivate.
EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) este rata dobnzii la care sunt oferite depozitele la
termen pe piaa monedei euro de ctre o banc altei bnci.
Alegerea bncilor n panelul EURIBOR este bazat pe condiii selective: calitatea nalt a
creditului, cota de pia, gradul de notorietate.
d) termenul de rambursare
Termenul de rambursare al creditului variaz de la perioade foarte scurte la perioade ndelungate.
Astfel, exist credite pe 24 de ore (overnight) acordate pe piaa interbancar dar i mprumuturi pe
termene de peste 30 de ani (mprumuturi ipotecare).
n Romnia, avem urmatoarele tipuri de credite:
1. sunt credite pe termen scurt cele sub 1 an;
2. sunt credite pe termen mediu cele ntre 1 i 5 ani;
3. sunt credite pe termen lung cele peste 5 ani.
Clasificarea creditelor se poate efectua pornind de la criterii numeroase ns ne vom mrgini la cea
din punct de vedere al debitorului i creditorului:
1. credit bancar creditorul este banca;
2. credit comercial creditorul este furnizorul, iar debitorul beneficiarul mrfii;
3. credit ipotecar creditori pot fi: banca, statul, societatea ipotecar;
4. credit de consum creditor este o banc sau o societate financiar;
5. credit obligatar creditor este cumprtorul de obligaiuni (investitorul), iar debitor emitentul de
titluri cu venit fix.

Creditele se clasifica, de asemenea, in doua mari categorii de activitati ale bancilor privind
creditarea:
creditarea companiilor cunoscuta si sub denumirea de CORPORATE BANKING
creditarea persoanelor fizice REI AIL BANKING.

PRINCIPALELE TIPURI DE CREDITE


a) credite globale de exploatare;
4

b) utilizari din deschideri de credite permanente (linii de credite);


c) credite pentru finantarea cheltuielilor si stocurilor temporare;
d) credite pentru finantarea cheltuielilor si stocurilor sezoniere;
e) credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricatie;
f) credite pentru prefinantarea exporturilor;
g) credite pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii;
h) credite de scont;
i) credite pe documente de plata aflate in curs de incasare (cecuri si ordine de plata);
j) factoring;
k) credite pentru facilitati de cont;
l) credite pe descoperit de cont (overdraft);
m) credite pentru echipament (investitii) in completarea surselor proprii;
n) credite pentru cumpararea de actiuni si active;
p) credite ipotecare;
q) credite pentru activitatea de leasing;
r) credite de forfetare.

CATEGORII DE IMPRUMUTATI

Categoriile de clienti ai bancii care pot beneficia de credite sunt:


regii autonome, companii si societati nationale;
societati comerciale cu capital de stat sau privat si alte unitati care isi desfasoara
activitatea in cadrul economiei nationale;
societati comerciale cu capital integral strain sau mixt constituite potrivit legii;
societati agricole cu personalitate juridica, constituite potrivit Legii nr. 36/1991
privind societatile agricole;
unitati administrativ teritoriale organizate potrivit legii;
asociatii de proprietari si alte forme de asociere prevazute de lege

DOCUMENTATIA NECESARA PENTRU OBTINEREA CREDITELOR

Documentatia, pe care clientii o prezinta bancii in vederea obtinerii de credite, trebuie sa


cuprinda:
cererea de credite semnata de persoanele autorizate sa reprezinte agentul economic
solicitant care cuprinde si descrierea conditiilor creditului;
bilantul, raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, incheiate pentru ultimii ani;

situatia prognozata a platilor si incasarilor (cash flow) aferente perioadei pentru care
agentul economic solicita imprumutul si bugetul de venituri si cheltuieli intocmit
conform precizarilor Ministerului Finantelor Publice;
situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditul, care sa cuprinda
cantitatile, valorile, cauzele formarii ~i termenele de valorificare;
situatia contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului;
proiectul graficului de rambursare a creditului ~i de plata a dobanzilor;
lista garantiilor propuse bancii pentru garantarea creditului solicitat ~i evaluarea
acestora;
planul de afaceri;
orice alte documente necesare, solicitate de banca.
CREDITELE GLOBALE DE EXPLOA TARE

functioneaza dupa sistemul revolving si se acorda in limita unui nivel global de credit, care
acopera ansamblul nevoilor de exploatare ale clientilor:

se acorda pe o perioada de 180 de zile sau de 365 de zile, cu exceptia creditelor pentru
produse cu ciclu lung de fabricatie.

periodic, banca efectueaza revizuirea creditelor pe baza analizei modului de derulare a


creditului, a respectarii

daca din analiza efectuata cu ocazia revizuirii, rezulta ca sunt indeplinite conditiile avute in
vedere la acordarea creditului global de exploatare> se mentine sau chiar

majora, la cererea agentului economic, nivelul plafonului de creditare

UTILIZARI DIN DESCHIDERI DE CREDITE PERMANENTE (LINII DE CREDITE)

modalitate de creditare a agentilor economici, care functioneaza dupa sistemul revolving, in


baza unui contract de credit prin care banca se angajeaza:
pe o anumita perioada de timp sa imprumute clientelei fonduri utilizabile in mod
fractionat,
in functie de nevoile acesteia,
in limita unui nivel global de credit,
cu conditia ca soldul zilnic al angajamentelor sa nu depaseasca volumul liniei de
credite aprobat,

posibilitatea prelungirii in mod repetat pe noi perioade de creditare daca sunt indeplinite
conditiile stabilite.

se pot acorda, de regula, pe termen de 180 de zile, iar in cazul agentilor economici cu un
standing financiar bun se pot acorda pe termen de 365 de zile.

pot fi prelungite in mod repetat, la cererea clientilor, pe noi perioade de creditare, daca sunt
indeplinite conditiile avute in vedere la acordare, iar rulajul creditor alliniei (rambursarile
din credite) realizat in perioada de creditare (de 180 / 365 de zile) este de 1-2 ori mai mare
decat plafonul aprobat.

daca nu mai sunt indeplinite conditiile avute in vedere la acordarea utilizarilor din deschideri
de credite permanente (linii de credite) in lei si valuta, banca va sista utilizarile din
deschideri de credite permanente, si va proceda la recuperarea soldului ramas in cel mult 30
de zile de la data analizei.

CREDITE PENTRU FINANTAREA CHELTUIELILOR SI STOCURILOR TEMPORARE

se acorda clientelei pentru finantarea operatiunilor cu caracter temporar pe baza


documentatiei prezentate din care sa rezulte situatia stocurilor si cheltuielilor care fac
obiectul creditarii si cauzele economice care au determinat formarea stocurilor respective
(primirea de la furnizori a unor materii prime si materiale in avans fata de termenele din
contracte, aprovizionari in loturi optime, intreruperea productiei din motive justificate, lipsa
mijloacelor de transport sau alte greutati in expedierea produselor la intern sau la export
etc.).

obiectul :
stocurile care au fost aprovizionate deja in perioada precedenta fara a fi achitate,
stocurile care urmeaza a fi aprovizionate de agentii economici pe baza de contracte
ferme cu desfacere asigurata,
cheltuielile temporare aferente acestor stocuri.

se acorda agentilor economici care constituie astfel de stocuri (produse agricole,


agroalimentare, de provenienta vegetala sau animala, precum si orice alte stocuri care nu
sunt de natura celor curente si se consuma intr-o perioada mai mare de un trimestru, fara a
depasi 12 luni de la constituire) pe baza cererilor si documentatiilor prezentate de acestia.

bancile nu crediteaza stocurile sezoniere pe perioade care sa depaseasea intervalul dintre


doua sezoane (cicluri) de productie naturale.

banca analizeaza si verifica la fata locului existenta stocurilor sezoniere, conditiile de


pastrare-insilozare, calitatea acestora, asigurarea desfacerii prin contracte si comenzi ferme.

FACTORINGUL

Factoringul = contract incheiat intre o parte denumita "aderent", furnizoare de marfuri sau
prestatoare de servicii si o institutie de credit

sau institutie financiara specializata, denumita

"factor", prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creantelor si protectia riscurilor de
credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare sau de gaj, creantele nascute din vanzarea
de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.
Factoring-ul este definit ca fiind o relatie contractuala intre un vanzator si un factor prin care:
a) vanzatorul cesioneaza factorului toate creantele rezultate din contracte de vanzare/prestari servicii
pe care acesta le are cu diversi parteneri (altele de cat cele pentru consum personal) si notifica
debitorii privind aceasta cesiune;
b) factorul va presta cel putin doua dintre urmatoarele servicii:

finantare pe baza facturilor (in general 80% din valoare);


8

administrarea creantelor;

colectarea creantelor la scadenta;

serviciul de finantare presupune finantare imediata in proportie de maxim


80% din contravaloarea fiecarei facturi pentru livrari de marfuri/ servicii
prestate, din care se scad comisioanele factorului, restul (20%) se elibereaza
in momentul incasarii.

serviciul de administrare a creantelor presupune evidentierea in contabilitate


si gestionarea creantelor preluate in regim de factoring.

serviciul de colectare se refera la urmarirea incasarii la scadente a facturilor si


atentionarea, chiar somarea acelor debitori care nu respecta scadentele.

principalele activitati care nu se preteaza activitatii de factoring, sunt:

constructii;

reparatii de nave;

productia de ustensile si accesorii de pescuit;

productia de bijuterii, blanuri si alte obiecte de lux;

productia de cosmetice

protectie impotriva riscului de neplata.

in calitate de proprietar al creantelor, factorul nu dispune, de regula, de


dreptul de regres impotriva aderentului.

renuntarea la dreptul de regres este conditionata de:


o existenta certa a creantei comerciale;
o materializarea creantelor in prestatii efective de lucrari si servicii sau
in vanzari ferme de marfuri;
o inexistenta unor evenimente susceptibile de a compromite, intarzia,
subevalua platile;
o inexistenta unor litigii, dispute intre cele doua parti;
o furnizarea de catre aderent a oricaror informatii referitoare la aspecte
care ar putea periclita buna desfasurare a operatiunilor de factoring,
imediat ce acesta a intrat in posesia unor astfel de informatii.

In eventualitatea ca la scadenta factorul nu incaseaza integral/partial una sau


mai multe facturi care au facut obiectul operatiunii de factoring, va proceda
astfel:

a) in cazul factoringului fara regres, banca va plati aderentului diferenta de 20%


din contravaloarea acceptata a facturii, in termen de 120 de zile de la data

scadentei acesteia, timp in care banca va depune toate diligentele pentru


recuperarea sumelor neincasate de la debitor sau eventual de la societatea de
asigurare - reasigurare la care banca a asigurat riscul de neincasare a facturilor;
b) in cazul factoringului cu regres, dupa expirarea termenului de 30 de zile de la
scadenta facturii, banca va recupera de la aderent sumele neincasate prin
exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al acestuia, sau
valorificarea garantiei.

In cazul factoringului de export, pentru a fi acceptate, facturile externe


trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele conditii:
o contractul comercial de export sau alt document cu efecte juridice
similare, sa aiba prevazuta o modalitate de plata asiguratorie (acreditiv si
scrisoare de garantie bancara);
o riscul de neplata al debitorilor externi sa fie acoperit de o societate
internationala de factoring, agreata de banca;
o sa existe asigurarea Eximbank impotriva riscului de tara (cu exceptia
tarilor din categoria A, nominalizate de Banca Nationala a Romaniei) si
impotriva riscului de neplata al debitorilor externi, la orice alta societate
de asigurare - reasigurare agreata de banca.

A se vedea si factoring-ul de export in Anexa nr.1

Factoring-ul n Romnia
Dezvoltarea factoring-ului n Romania nu era o tehnic prea la ndemn datorit, n principal,
lipsei instituiilor specializate. n prezent, instituiile crora

li se permite, n baza legii, s

ndeplineasc astfel de activiti, nu i-au dezvoltat nc un sistem eficient de colaborare cu factori


din alte ri (fie instituii specializate, bnci etc.) pentru a verifica starea de solvabilitate a diverilor
debitori externi.
Sistemul de factoring a ptruns n Romania n anul 1994, atunci cnd Banca Romn pentru
Dezvoltare SA a aderat la Lanul internaional de factori. Aceasta a fost prima banc romneasc
care a oferit acest tip serviciu pe piaa romneasc. Oferta Bncii Romne pentru Dezvoltare SA a
fost adresat, la vremea respectiv, n exclusivitate, exportatorilor romni, banca oferind pn acum
numai servicii de factoring de export.
n octombrie 1999, Banca Comercial Romn SA i fosta Banca Comercial Demirbank SA, n
prezent Unicredit, au aderat i ele la Lanul internaional de factori. La nceput, oferta Bncii
10

Comerciale Romne SA a fost numai pentru exportatori i s-a concretizat n servicii de factoring de
exprt. Dup un an, prin banc au nceput s se efectueze operaiuni de factoring i pentru clienii
interni (n lei).
Numrul clienilor care au beneficiat de serviciile de factoring a crescut i s-a diversificat de la an la
an.. Valoarea total a acestor operaiuni, n anul 2000, la Banca Comercial Romn SA a fost de 11
milioane de dolari.
Un mare numr de ntreprinderi mici i mijlocii din industria textil I de mobil a apelat la
serviciile de factoring. Societi cunoscute din industria chimic i petrochimic au apelat la
serviciile de factoring.
n starea de moment a economiei naionale, factoring-ul reprezint o soluie viabil pentru
exportatorii romni. El ajut la promovarea i ncurajarea exporturilor din Romnia prin:
- furnizarea resurselor care s acopere nevoile immediate de lichiditate;
- obinerea garaniei ncasrii drepturilor bneti, i
- preluarea riscului in cazul neplatiiii de catre debitorii externi.

11

Anexa nr.1
1. Factoring-ul scurt istoric; definire;
2. Schema factoring-ului;
3. Factoring-ul n Romnia.

Factoring-ul scurt istoric; definire


Prima pia pentru factoring a fost n Statele Unite ale Americii, unde la nceputul anilor 1890,
agenii (factorii) au nceput s-i ofere serviciile lor clienilor din industria textil, precum i n cea a
confeciilor.
Pn n anii 1960, n America, participau la factoring numai companiile. Dar, curnd i bncile au
obinut autorizaia de participare.
Din America, factoring-ul a fost introdus n anii 1960 n Regatul Unit al Marii Britanii, iar apoi i n
multe ri vest europene.
Astzi, mai mult de 300 de companii de factoring se pot ntlni n rile europene, inclusiv n rile
din Europa Central i Rsritean.
O prim definiie a contractului de factoring1 ar fi:
un contract ncheiat ntre o parte numit furnizor i o alt parte numit factor conform cruia:
a) furnizorul aloc/cedeaz factorului drepturile de ncasat rezultate din contractul de vnzare
ncheiat ntre furnizor i clienii lui (debitori);
b) factorul trebuie s ndeplineasc cel puin dou din urmtoarele funcii:
- finanarea vnztorului (mprumuturi, pli n avans);
- primirea drepturilor de ncasat;
- protecia mpotriva neplii la timp de ctre cumprtori.
Cea mai utilizat definiie este cea britanic, datorit simplitii i conciziei sale. Conform acestei
definiii, factoringul este operaiunea prin care o societate i vinde conturile de Clieni unui
factor. Aceast descriere a factoring-ului poate fi interpretat mai elegant, n termeni juridici ca
1

Dat la Conferin\a Interna\ional de la Ottawa din mai 1988, Institutul Interna\ional pentru Unificarea Dreptului Privat
(numit UNIDROIT)
12

fiind tehnica prin care i se permite unui vnztor de bunuri i servicii de a-i transfera drepturile sale
de ncasare unei instituii specializate care n felul acesta devine proprietarul lor.
O companie de factoring cumpr datoria evideniat n contabilitatea unei societi -client, de
obicei pentru o perioad de maximum de 180 zile. Pn la 80 % din valoarea facturii se pltete
societii-client imediat, iar restul (dup deducerea cheltuielilor i impozitelor) se pltete dup
decontarea datoriilor.
Implementarea factorilor (instituiilor de credit) a fost determinat de nevoia furnizorului de a
ncasa ct mai repede sumele de la debitorii si. Factorul i va lua obligaia de a obine drepturile
de ncasare, devenind beneficiar. }n acelai timp, el i asum ntegul risc al neplii debitorilor2.

2. Schema factoring-ului
Operaiunea de factoring presupune participarea a trei persoane: factorul, clientul i debitorul.
Factorul reprezint legtura dintre client i cumprator.

Furnizor
(Client)

Factor

Beneficiar
(Debitor)

Sistemul
bancilor corespondente

Sursa: Cirstea, A., Consortiile bancare si factoringul certitudini ale cooperarii


financiar-bancare internationale, Bucuresti, 1999
2

Basno,C., Dardac,N., Floricel,C., Moned, credit, bnci, Ed. Didactic i pedagogic, Bucuresti, 1994
13

1.

Furnizorul (clientul) livreaz marfa clientului su (debitorul) intern sau extern, n

conformitate cu contractul comercial ncheiat ntre ei.


2.

n baza contractului de factoring, clientul prezint societii de factoring documente

represzntnd:

drepturile de ncasare cedate;

declaraie privind transferarea factorului a drepturilor sale de ncasare;

o cerere de plat a facturilor emise.

3.

Dup analiza facturilor primite de la client, societatea de factoring l informeaz pe

acesta cu privire la facturile acceptate .


4.

Clientul i trimite factorului originalul facturilor acceptate

5.

Clientul l ntiineaz pe debitorul su cu privire la transferarea proprietii asupra

drepturilor de ncasare societii de factoring.


6.

Societatea de factoring pltete o prim parte din suma facturilor acceptate, de obicei

80 - 85% din valoarea lor total, dup deducerea agio-ului (comisionul societii de
factoring).
Acest agio difer de la o ar la alta de la o perioad la alta, n funcie de situaia
economic i de raportul dintre cerere i ofert.
Pentru serviciile prestate clientului, societatea de factoring primete un comision..
7.

Clientul afl de la banca sa (prin intermediul extrasului de cont) despre crediarea

contului su cu suma corespunztoare.


8.

Dup ntiinarea primirii sumei, debitorul va plti societii de factoring valoarea

ntreag a facturilor la termenul stabilit n contractul economic.


9.

Factorul afl de la banca sa (prin intermediul extrasului de cont) despre creditarea

contului su cu valoarea total a facturilor acceptate.


10. n termen de 2-3 zile lucrtoare de la ncasarea banilor de la debitor, factorul i va
plti clientului restul de 15-20%.
11. Clientul afl de la banca sa (prin intermediul extrasului de cont) despre creditarea
contului su cu valoarea celei de a doua pri din valoarea facturii..
n cazul unor contracte internaionale, pe lng factorul iniia mai exist i un al doilea factor
(rezident ntr-o ar strin) care se numete factor-importator, el va prelua riscurile colectrii
drepturilor de ncasat n ar sa, sau un factor-exportator, dac dup cumprarea drepturilor
14

de ncasat de la un client intern, el le va trimite pentru a fi colectate de ctre un factor din ara
debitorului, n felul acesta exportnd riscul.

Schema3 operaional n acest caz, este dup cum urmeaz:

EXPORTAT.

Exportfactor
B

Export-factor
A
5

Export-factor
C

Import-factor

Import-factor

Import-factor
C

IMPORTAT.

Deci, la nivel internaional exist noi participani la schem:

Factorul-importator: un factor care opereaz n ara importatorului i care preia obligaia,


mpreun cu deibtorul, plata mrfurilor;

Factorul-exportator: un factor care opereaz n ara exportatorului care preia responsabilitatea


colectrii drepturilor de ncasat de la debitorii lor;

Lanul de factoring: reeaua internaional a companiilor de factoring, precum i sistemul lor


relaional.

Sursa: Cirstea, A., Consoriile bancare i factoringul certitudini ale cooperrii financiar-bancare internaionale,
Bucureti, 1999
15

Companiile solicit tehnica de factoring pentru a obine unele avantaje, cum ar fi:

Factorul preia riscul de neplat al debitorilor externi, iar plata drepturilor de ncasat se va
efectua naintea scadenei lor.

Perioada de obinere a lichiditilor este mai scurt dect n cazul creditului.

Documentele necesare pentru obinerea finanrii prin factoring nu sunt aa multe aa cum se cer n
cazul obinerii unui credit. Acceptarea de ctre banc a drepturilor de ncasat este irevocabil, dar
presupune o bun executare a contractului comercial de ctre client.
Debitorul (importatorul) pltete valoarea drepturilor de ncasat n ara sa, evitnd schimbul valutar;
n acelai timp, el are posibilitatea de a purat o coresponden cu factorul-import n limba lui i de a
rezolva eventuale litigii care pot aprea.
Operaiunea de factoring reprezint un mijloc avantajos de finanare pentru exportatori, oferindu-le:
-

lichiditile necesare pentru derularea tranzaciilor lor;

protecie mpotriva riscului de neplat al debitorilor lor,;

administrarea i colectarea facturilor, n condiii atractive de cost.

16

S-ar putea să vă placă și