Sistemul polar de coordonate.

txt
Teorema: Fiecarui punct pe plan ii corespunde o singura pereche de coordonate polare si reciproc.
sistemul polar este format dintr-un punct 'o' pol al sistemului, originea coordonatelor si o semidreapta din punctul 'o'.
Ecuatia polara: r=4/sin fi + 2;
Numere Complexe.txt
radical din -1=i-->unitate imaginara -->i patrat=-1
i(la 3)=i(la 2)*i=-i
i(la 6)=i(la 4)*i(la 2)=i(la 2)
i(la 4)=i(la 2)*i(la 2)=1
i(la 5)=i(la 4)*i=i
i(la 7)=i(la 4)*i(la 3)=i(la 3)
i(la 8)=i(la 4)*i(la 4)=1
i(la 9)=i(la 8)*i=i...
ex:i(la 275)=i(la 4*68+3)=i(la 4*68)*i(la 3)=(i(la 4)la 68)*i(la 3)=i(la 3)
Pentru a calcula i(la n) impartim n la 4; restul obtinut este exponentul puterii numarului i in rezultatul final.
Numarul de forma a+bi unde a si b sint numere reale se numes. numar complex in forma algebrica. a-->se numeste
partea reala a numarului complex, Re z=a ; bi--> partea imaginara a numarului complex, Im z=bi;
1) Operatii cu numere complexe: Z1+Z2=(a+bi)+(c+di)=(a+c)+(b+d)i
2) Z1-Z2=(a+bi)-(c+di)=(a-c)+(b-d)i
3) Z1*Z2=(a+bi)*(c+di)=ac+adi+bci+bd(i(la 2))=(ac-bd)+(ad+bc)i; Z*Z(negat)=(a+bi)*(a-bi)=a(la 2)-(bi(la 2))=a(la
2)+b(la 2)
4) Z1/Z2=a+bi/c+di=x+yi --> (c+di)*(x+yi)=a+bi --> (cx-dy)+(dx+dy)i=a+bi --> sistem {cx-dy=a si dx+cy=b ; deci cu
necunoscutele x,y si rezolvam acest sistem si aflam x si y. Mai simplu este: a+bi/c+di=(a+bi)*(c-di)/(c+di)*(cdi)=(ac+bd)+(bc-ad)i/c(la 2)+d(la 2)
Inmultirea si impartirea num complexe in form trig.txt
Inmultirea::: Z1*Z2=r1(cos alfa1 + sin alfa 2)* r2(cos alfa2 + sin alfa2)=r1*r2[(cos alfa1 * cos alfa2 -sin alfa1 * sin
alfa2)+(cos alfa1 * sin alfa1 + sin alfa1 * cos alfa2)i]=r1*r2*[cos(alfa1+alfa2)+i sin(alfa1+alfa2)] ---> asa deci am
obtinut: modul Z1*Z2=modul Z1 * modul Z2 =r1*r2;
Inpartirea::: Z1/Z2=r1*(cos alfa1 + sin alfa1)/r2*(cos alfa2 + sin alfa2)=r1/r2[cos(alfa1-alfa2) + sin(alfa1-alfa2)];
Z=a+bi; Z=r*(cos fi + i sin fi) ; Z*Z=Z(la 2)=r(la 2)*(cos 2fi + i sin 2fi);
Formulele lui Moivre::: Z(la n)=r(la n)*(cos nfi + i sin nfi);
radical cu indicile n din Z=rad din r cu indic n *
(cos fi+2kpi/n + i sin fi+2kpi/n);
ex: Z=rad din 2(cos 135' +i sin 135') ---> Z(la 4)=((rad din 2)la 2)* (cos 4*135' +i sin
4*135')=4(cos540'+sin540')=4(cos180' +i sin 180')=-4 (cos 180' este -1 ca se afla in cadranul 2 cu minus, iar sin 180' in
cadranul 2 cu plus)
Reprezentarea geometrica a num complex.txt
z=a+bi
teorema: Fiecarui numar complex ii corespunde un singur punct pe planul complex si reciproc.
?--> z=a+bi=r cos alfa +r sin alfa i=r(cos alfa+sin alfa i) asa deci am obtinut: z=r(cos alfa+sin alfa i)-->forma
trigonometrica a num. complex.
Integrala definita, sensul fizic al ei.txt
Cu ajutorul punctelor a=X(cu ind 0)<X(cu ind 1)<X(cu ind 2)<...CX(cu ind n)=b, divizam segmentul [a,b] in n
segmente arbitrare delta X(cu ind i)=X(cu ind i)-X(cu ind i-1); Prin punctele X(cu ind i) ducem perpendicular pe OX:
astfel trapezul initial s-a divizat in n trapeze mai mici. Paralel cu trapezul curbiliniu cu num i consideram dreptunghiul
cu aceiasi baza delta X(cu ind i) si inaltimea f(X(cu ind i)); Are loc S(cu ind abBA) aproximativ suma(n,i=1) f(X(cu
ind i))*delta X(cu ind i); dar mai exact: S(cu ind abBA)=integrala de la a,b f(X)*dx => integrala definita;
Sensul fizic al integralei definite: Fie un punct material se misca neuniform rectiliniu, in intervalul de timp [0,T]. Se
ceree de aflat distanta parcursa in intervalul de timp [o,T]. Divizam intervalul [o,T] in n intervale de timp mai mici.
delta t(cu ind i)=t(cu ind i)-t(cu ind i-1); Daca intervalul de timp delta t(cu ind i) este mic, putem considera pe acest
interval viteza constanta si egala cu V(t(cu ind i)) si atunci distanta parcursa de punct in intervalul de timp delta t(cu
ind i) este: d(cu ind i)=integrala de la o,T V(t)*dt ;.
formula Leibnitz-Newton.txt
integrala de la a,b f(x)dx=F(x)bara de la a,b=F(b)-F(a);

Aria sectorului curbiliniu.txt

fie curba AB data polar: r=r(fi), fi apartine [fi1;fi2]; sector curbiliniu; Arbitrar devizam unghiul AOB in n unghiuri mai
mici: delta fi(cu ind i)=fi(cu ind i)-fi(cu ind i-1) -> in asa fel si curba AB se divizeaza in n parti mai mici. De fiecare
portiune de curba obtinuta arbitrar luam cite un punct; unim ceste puncte cu originea O si fie fi(cu ind i) unghiurile
formate de aceste segmente cu axa polara. Distantele de la punctele luate de la origine sint = r(fi(cu ind i)); In loc de
sectorul curbiliniu cu numarul i, vom considera sectorul de cerc cu raza r(fi(cu ind i)) si unghiul dintre raze = delta fi(cu
ind i); r=OA(cu ind i)=r(fi(cu ind i)); Deci aria setorului curbiliniu este: 1/2 integrala de la fi1,fi2 r(la2)
(fi)*d(fi)=S(cu ind sect. AOB).
Vlolumul corpului de rotatie.txt
arcul AB: y=f(x), X apartine [a,b]; Trapezul curbiliniu abBA se roteste in jurul axei OX - se obtine un corp de rotatie;
V(cu ind corp de rot)=pi integrala dela a,b f(la2)(x)*dx; delta X(cu ind i)=X(cu ind i)-X(cu ind i-1); delta X(cu ind
i);h(cu ind i) =f(x(cu ind i)); f(la2)(x(cu ind i)-> raza cercului;
Volumul corpului exprimat prin aria sect transversale.txt
Arbitrar devizam segmentul [a,b] in n portiuni mai mici delta X(cu ind i)=X(cu ind i)-X(cu ind i-1); Prin punctele x(cu
ind i) ducem plane perpendiculare pe axa OX - in asa fel corpul dat se devizeaza in n corpuri mai mici. Fie S(x) functia ce calculiaza aria sectiunii transversale in punctul X. Luam o dreapta paralela OX si o miscam pe frontiera
sectiunii transversale in punctul X(cu ind i) - se obtine un cilindru cu baza S(X(cu ind i)) si inaltimea delta X(cu ind i).
Daca delta X(cu ind i) este mic atunci volumul corpului cu num i aproximativ volumul cilindrului i; V(cu ind
corp)=integrala de la a,b S(x)*dx;
Lungimea arcului de con:
arcul AB: y=f(x) continua, x apartine [a;b]; a=X(cu ind 0)<X(cu ind 1)<X(cu ind 2)<...X(cu ind n)=b;
delta X(cu ind i)=X(cu ind i)-X(cu ind i-1); Prin punctul X(cu ind i) ducem perpendicular la axa OX; in asa fel curba
AB se divizeaza in n parti mai mici.
arcul AA1, arcul A1A2,... A(cu ind i-1)A(cu ind i),.... arcul A(cu ind n-1)B;
Unim prin segmente punctele A cu A1, A1 cu A2, A(cu ind i-1) cu A(cu ind i). ;
Daca delta X(cu ind i) este foarte mic atunci are loc: modulul arcului A(cu ind i-1)A(cu ind i) aproximativ modulul (>)A(cu ind i-1)A(cu ind i);
Deci formula de lucru este: L(cu ind arcul AB)=integrala de la a,b radical din 1+(y(prim)la2) dx;
daca curba AB este data parametric: L(cu ind arcul AB)=integrala de la a,b radical din ro(la2)+ro (prim, la 2) d fi;
Calculul aproximativ a integralei definite:
Formula dreptunghiurilor: Divizam segmental [a,b] in n segmente egale. delta X=b-a/n; Notam : f(a)=f(x(cu ind
0))=I(cu ind 0), f(X(cu ind 1))=y1, f(X(cu ind n))=y(cu ind n);
Prin punctele X1,X2,.... ducem perpendiculara
pe AB. Luam dreptunghiurile cu baza delta X si inaltimile y(cu ind i).
formula dreptunghiului: integrala de la a,b
f(x) dx aproximativ b-a/n * suma(n,i=1)= b-a/n * suma(n,i=1) * f(x(cu ind i)); s-au integrala de la a,b f(x)dx
aproximativ b-a/n - suma(n,i=1) *y(cu ind i);
Formula trapezelor: Punctele de pe curba le unim prin segmente. Trapezele curbilinii l-e inlocuim prin cele obisnuite
si are loc: integrala de la a,b f(x)dx= b-a/n * (y0+yn/2 +y1+y2+....y(cu ind n-1);
Formula parabolelor (formula Simpson): Segmentul [a;b] se divizeaza in 2n parti egale (intr-un numar par de parti
egale): delta X=b-a/2n; Lege: prin 3 puncte necoliniare trece o singura parabola. integrala de la a,b f(x)dx
aproximativ b-a/6n (y0+y( cu ind 2n) +4(y1+y3+...y(cu ind 2n-1) +2(y2+y4+....y(cu ind 2n-2));
Integrale improprii:
Integrala definita : integrala de la a,b f(x)dx a fost introdusa cu conditiile: 1) a;b sint numere reale; 2)f(x) functie
continua pe segmentul [a;b]; Daca macar una din aceste conditii nu are loc atunci integrala respectiva se numeste
improprie.
1. integrala de la a,+ infinit f(x)dx=lim(t->+infinit) integrala de la a,t f(x)dx
2. integrala de la a,b f(x)dx=lim(t->-ifinit) integrala de la t,b f(x)dx
3. integrala de la infinit, +infinit f(x)dx=lim(t1 -> +infinit, t2->+infinit) integrala de la t1,t2 f(x)dx
4. integrala de la a,b f(x)dx=lim(epsilon ->0) (integrala de la a,c-epsilon f(x)dx + integrala de la c+epsilon,b f(x)dx)
Daca in fiecare dintre aceste 4 cazuri limita exista (este egala cu un numar finit), atunci integrala respectiva se numeste
convergenta in caz contrariu se numeste divergenta.

Functii cu mai multe variabile:

y=f(x) functie de o singura variabila (argument) X.
z=f(x,y) functie de 2 variabile x,y.
u=f(x,y,z) functie de 3 variabile x,y,z.
.............................................
f(x1;x2;....xn) functie de n variabile.
Functia y=f(x) inseamna o lege cind fiecarei valori a argumentului x, i se pune in corespondenta o singura valoare a
variabilei y.
z=f(x,y) inseamna ca fiecarei perechi ordonate de valori (x,y) i se pune in corespondenta o singura valoare a
variabilei z.
Functia y=f(x) poate fi data analitic, prin tabela si grafic. Functia de 2 variabile z=f(x,y) poate fi data prin aceliasi 3
metode. Graficul functiei de 2 variabile prezinta o suparafata spatiala. Uneori graficul este coplicat si greu de imaginat.
Pentru a vaea o imagine despre graphic se foloseste metoda planelor si liniilor de nivel: careva variabila se inlocuieste
prin valori numerice.
De asemenea exista notiunea de continuitatea functiei in punctual dat: lim(x->x0, y->y0) f(x;y)=f(x0;y0), atunci se
zice ca functia f(x,y) este continua in punctual x0 si y0;
Limita functiei intr-un punct: lim(M->M0) f(x,y)=lim(x->x0, y->y0) f(x,y)=A;