Sunteți pe pagina 1din 18

ETICA LUI ARISTOTEL

Au elaborat: Antonovici Marina


Bolocan Carolina
Grupa PP21Z

Aristotel, cel mai original discipol al lui Platon, este


implinitorul rationalismului intemeiat de catre
Socrate si imbogatit de Platon.

Din scrierile aristotelice, cele mai insemnate s-au


pastrat, dar s-au pierdut cele in forma dialogata,
dupa modelul platonic, compuse invremea
tineretii scolaresti. Scrierile pastrate sunt
expozitive, ca niste prelegeri, unele din ele contin
neglijente stilistice si obscuritati, explicabile prin
moartea neasteptata, carel-a impiedicat de a le
revedea.

Aristotel este intemeietorul logiciistiintifice,


geograful formelor cugetarii omenesti. Scrierile
de logica au fost puse impreuna si numite mai
tarziu ,,Organon, adicainstrument de
cercetare. Logica aristotelica este o analizaa
legilor gandirii si de aceea autorul ei a numit-o
analitica.

Legea suprema a gandirii adevarate este


principiul contradictiei, formulat mai tarziu de
Stagirit nu putem afirma si negaacelasi lucru
despre acelasi lucrusi in acelasi timp; de
exemplu, hartia este alba si neagra in acelasi
timp, ci e sau alba, sau neagra.

Adevaruleste corespondenta intre lucruri si intelect,


iar sursa principala a adevarului este gandirea, care
ne permitesa ajungem la esenta lucrurilor.
Pentru Aristotel, ca si pentruSocrate si Platon,
scopul ultim al filozofiei este cunoasterea a ceea ce
este general si individual, sau, cu alte cuvinte,
explicarea fenomenelor empirice in natura si viata
prin determinarea formelor si legilor ce guverneaza
in aceste fenomene.
Aristotel era si el convins ca aceste legi nu pot fi
descoperite decat prin ratiune.

Intelectul nu poate recunoaste ca fiind absolut corect decat


asemenea principii, ce au fost deduse din premise. De aceea, dupa
Aristotel, gandirea nu poate fi decat deductiva. Aceasta deductie se
numeste rationament sau silogism si de aceea teoria silogismelor
reprezinta cea mai importanta parte a logicii aristotelice.

Fiecare silogism este constituit din


premize, ce la randul lor nu sunt altceva
decat judecati.
O judecata reprezinta un raport intre un
subiect si predicat, un raport intre doua
notiuni. Notiunea, judecata si silogismul
sunt elementele logicii.

Aristotel trateaza mai intai problema notiunilor. El descopera ca


fiecare concept sau notiune poate fi redus la un concept
imediat superior, pana ce toate conceptele sunt reduse la unul
care este cel mai superior. Asemenea concepte ultime sunt
numite de catre Aristotel categorii si ele sunt zece la numar:

1) Substanta;
2) Cantitate;
3) Calitate;
4) Relatie;
5) Loc;
6) Pozitie;
7) Stare;
8) Activitate;
9) Pasiunea;
10) Averea.

Dupa Aristotel fiecare judecata este:


1. Generala, particulara, ori nedeterminata,
acest lucru depinde de multimea obiectelor
ce apartin unei notiuni despre care se
vorbeste in afirmatie.
2. Totodata judecata este ori afirmativa, ori
negativa, ori limitativa.
3. Dupa gradul de certitudine pe care o
exprima afirmatia, judecata este ori
apodictica, ori asertorica, ori problematica.

BIBLIOGRAFIE:
http://
www.scribd.com/doc/50597224/Teoria-Cunoaster
ii-Pitagora-Platon-Aristotel
http://
www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioad
a-sistematica/logica-aristotelica-71772.html
https://www.google.ro/search?q=Concepti
a+lui+Aristotel+despre+cunoastere&espv=
210&es_sm=93&source=lnms&tbm=isch&sa=X&
ei=5HRqUsLrMZOjhgecjIHoCA&ved=0CAkQ_AUo
AQ&biw=1600&bih=785

S-ar putea să vă placă și