Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi-caracterizarea personajului

Prin acest prim roman al sau, Camil Petrescu impune o noua tipologie umana.Perso
najele sale fac parte din lumea inalta a ideilor pure("au vazut idei"), sunt int
electuali, inteligenti si hipersensibili, insetati de ideal, de adevar si de tra
iri absolute, fiintand sub zodia luciditatii:"cata luciditate, atata consiinta,
cata constiinta atata pasiune, cata pasiune atata drama".Misterul personajelor,
indeterminarea lor sunt elemente de modernitate.
Stefan Gheorghidiu-o proiectie in orizontul fictiunii a scriitorului insusi, un
alter-ego caruia ii sunt transferate experiente personale ale autorului- cumulea
za functii narative multiple. El este eul-narator si eul-constiinta care ordonea
za prin experiente de cunoastere lumea, este protagonistul romanului 'care se po
vesteste pe sine" (narator autodiegetic).
Personajul principal al romanului este construit prin insumarea mai multor ipost
aze care se cristalizeaza in simultaneitate sau prin alternanta: Stefan Gheorghi
diu face parte din casta inadaptatilor superiori, constienti de superioritatea l
or intelectuala si morala in raport cu o lume iremediabil mediocra, inculta si p
ragmatica. Spirit lucid si absolutizant, orgolios si inflexibil, Stefan aplica t
iparul sau de idealitate realitatii, iubirii si oamenilor din jurul sau. Acestia
nu corespund exigentelor sale si rezulta drame ale incompatibilitatii (intre el
si Ela, el si familia, el si societatea mondena,
el si realitatea tragica a frontului). Orgoliul poate fi considerat una din prin
cipalele sale trasaturi. Ilustrativa in acest sens este marturisirea lui Gheorgh
idiu in ceea ce priveste felul in care ia nastere iubirea sa pentru Ela :"Iubest
i intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o
face fericita", dar, la o autoanaliza mai lucida, naratorul recunoaste ca sentim
entele sale sunt generate mai ales de orgoliu:"Incepusem totusi sa fiu magulit d
e admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram atat de pat
imas iubit de una dintre cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a c
onstituit baza viitoarei mele iubiri". Criticul Dumitru Micu apreciaza ca "Vanit
atea de a fi iubit de o femeie frumoasa devine la el stimulul pasiunii".
Traind o profunda drama a cunoasterii, Gheorghidiu descopera caracterul relativ
al sentimentelor umane. Avand orgoliul unui Pygmalion care o creeaza pe Galateea
dupa modelul sau de perfectiune ("Fata draga, destinul tau este si va fi schimb
at prin mine), Stefan aspirase la o simbioza sentimenatla, vazand in iubire un s
entiment unic, irepetabil: simteam ca femeia aceasta era a mea in exemplar unic,a
sa ca eul meu, ca mama mea.."
Faurit din sete de ideal si din luciditate febrila, personajul traieste o drama
a incertitudinii si o drama a incomunicarii. Liniile de forta ale caracterului s
au nu se intersecteaza nicio clipa cu miscatoarea oglinda a unei lumi gregare si
pragmatice, imorale si iremediabil medicore. Consumandu-se la mari adancimi, dr
ama lui este neputinta de a impune lumii vesnic imperfecte paradigma valorilor a
bsolute in care crede. Neputincios, asista la transformarea celei preaiubite int
r-o femeie avida de bani, de lux si de distractii: "Vedeam cum femeia mea se ins
traina zi de zi, in toate preocuparile si admiratiile ei, de mine".
Suflet hipersensibil, Gheorghdiu sufera din caza schimbarii Elei, osciland drama
tic intre speranta, tandrete, disperare, dispret si ura. Suferinta personajului
provine din faptul ca el este un inadaptat pe plan social si sentimental, din f
aptul ca se raporteaza mereu la o ierarhie spirituala si nu la una sociala, baza
ta pe avere si bani, ca oamenii din jurul sau. Alaturi de drama intima , Gheorgh
idiu mai sufera si drama omului superior, dominat pe plan social de indivizi inf
eriori. Exigentele personajului sunt absolute, pentru ca , in fond, viata este a
lcatuita dintr-o suma de mici compromisuri, care o fac acceptabila. De fapt, per
sonajul trece prin doua procese opuse: unul de mistificare-mai exact de automist
ificare- si unul de demistificare.
Drama eroului se consuma pe fundalul unei societati mediocre, dominate de instin
ctul de proprietate si de dorinta de parvenire. Batranul avar Tache Gheorghidiu
si fratele sau, Nae, politicianul intrat in afaceri, milionarului analfabet Vasi
lescu Lumanararu si mondenul Grigoriade sunt adevarate fiare citadine ce manifes
ta un profund dispret pentru cultura :"Cu filosofia dumitale nu faci doi bani. C

u Kant, ala al dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nicio branza. Eu s

unt mai destept de ei cand e vorba de parale"-afirma unchiul Nae. Refuzul eroul
ui de a trai intr-o asemena lume se exprima prin protestul solitar, prin gestul
de revolta de o tragica inutilitate:dezertarea.
Discrepanta dintre ideal si realitate se poate explica prin faptul ca nostalgia
dupa absolut provine din doctrina kantiana, dar Gheorghidiu nu se indoieste nici
o clipa de faptul de faptul ca certitudinile absolute nu pot fi atinse, ceea ce
are efect inadaptarea sociala.

Modalitati de caracterizare a personajului

Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice ,Stefan

Gheorghidiu analizeaza cu luciditate, alternand sau interferand, aspecte ale pl
anului interior, din fluxul constiintei (trairi , sentimente,reflectii) si planu
lui exterior (fapte, tipuri umane, relatii cu alte personaje). Personajul se con
feseaza "in primul rand, spre a se clarifica pe sine', "ca sa inteleaga cum a fo
st cu putinta sa iubeasca o femeie pana a fi in stare sa faca o crima din cauza
ei si apoi, deodata, aceeasi persoana sa-i devina indiferenta"(Ovid S Crohmalnic
eanu)
Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu e
ste realizat mai ales prin caracterizarea indirecta, care se desprinde din fapte
, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si relatiile cu celelalte personaje, prin
replici scurte, precum accea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan, cand sotul ii
reproseaza comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti : Esti de o sens
ibilitate imposibila" sau "N-ai spirit practic...Ai sa-ti pierzi averea", ii sp
une Nae Gheorghidiu.
In acest roman subiectiv , de analiza, este folosita autocaracterizarea, pentru
portretul fizic, moral sau psihologic ('Eram alb ca un om fara globule rosii"; "
Eram inalt si elegant").
Pentru observarea propriilor trairi psihice se utilizeaza procedee specifice ro
manului psihologic modern precum : introspectia ('"Niciodata nu m-am simtit mai
descheiat de mine insumi, mai nenorocit"), autoanaliza lucida (Simteam din zi in
zi, departe de femeia mea ca voi muri...), monologul interior, notarea starilor
fiziologice si a senzatiilor organice ("Nu pot gandi nimic. Creierul parca mi s
-a zemuit, nervii, de atata incordare, s-au rupt ca niste sfori putrede", "fieca
re explozie ne nauceste batandu-ne mereu tepi de fier, cu ciocanul in urechi,"),
fluxul constiintei.
Pentru analiza unor aspecte ale lumii exterioare si a ecoului pe care le au in c
onsiinta personajului-narator, se utilizeaza observatia realitatii bucurestene (
sociala, politica, familiala, economica) al carei exponent este Nae Gheorghidiu,
in antiteza cu realitatea frontului.
Considerat de critica vremii drept 'o monografie a indoielii"(C.Ciopraga) sau "m
onografia unui element psihic,...gelozia" (G. Calinescu), romanul lui Camil Petr
escu este apreciat de Tudor Vianu pentru "exactitatea aproape stiintifica in des
picarea complexelor sufletesti tipice" , pentru faptul ca "analiza sa se aplica
asupra marilor pasiuni umane, in care lamureste elementele constitutive, in trep
tata lor insumare"
Relatia personajului cu Ela
Pe parcursul intregului roman, Ela ramane un mister pentru cititor, deoarece ea
este prezentata doar prin intermediul impresiilor lui Stefan. Relatia dintre cei
doi soti se bazeaza pe orgoliu, atat in construirea, cat si in destramarea ei.
Stefan incepe sa tina la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia se produce din

acelasi motiv, iar orgoliul ii impiedica pe amandoi sa se impace. Ea il iubeste

atata timp cat e mandra de valoarea lui intelectuala in lumea lor de studenti sa
raci si se departeaza, cand, in noul ei cerc, sotul nu-i mai trezeste admiratia.
(Stefan Gheorghidiu, intelectualul, care traieste cu nostalgia absolutului si a
perfectiunii, si Ela, femeia populara, frumoasa, cocheta,dar cu aspiratii cat se
poate de pamantesti, reprezinta doua destine pe care iubirea le uneste pentru u
n timp, dar pe care existenta concreta le asaza pe fagase diferite, potrivite es
entei lor, separandu-le pentru totdeauna.
Stefan Gheorghidiu trraieste un puternic conflict interior , produs de confrunta
rea dintre valorile ideale ale lumii sale si lumea inconjuratoare, sau, in terme
nii lui Platon, dintre lumea pura a ideilor si lumea concreta. Pe de alta parte
, Ela, femeia, este o forma concreta, cea mai palpabila forma a lumii. Evolutia
relatiei lui Stefan cu Ela reprezinta simbolic evolutia relatiei lui cu lumea; c
eea ce respinge la Ela sunt datele lumii cu care eroul se afla in dezacord.
In plus, cele doua experiente traversate de personajul principal reprezinta doua
varste si ipostaze ale iubirii: Eros- idealul de iubire din tinerete, cu aspira
tia spre realizarea cuplului adamic ca implinire totala- si Agape- iubirea de se
meni, ca "intregire/implinire a sufletului", manifestata in situatia-limita a ex
perientei de pe front.
Finalul deschis provoaca lectorul sa gaseasca motivatii psihologice dintre cele
mai diverse :lasitate, orgoliu, demnitate, idealism sau optiunea pentru ultima "
experienta definitiva"-Thanatos?
Consider ca despartirea definitiva de Ela este o afirmare orgolioasa a liberulu
i arbitru a acestui personaj, pentru care "singura existenta reala este aceea a
constiintei", un gest de luciditate, de demnitate si curaj in a respinge o lume
imperfecta , care ii arunca eul intr-un "continuu conflict.).
Conflictul (culegere verde)
Evolutia personajului din perspectiva deznodamantului
Consider ca in ultimul capitol, "Comunicat apocrif", deznodamantul infatiseaza e
fectele celor doua experiente asupra personajului.
Razboiul ii apare ca un distrugator de personalitati, chiar daca, prin participa
rea sa la eveniment, sentimentul de solidaritate cu camarazii il face sa intelea
ga cat de marunta este drama sa sentimentala. Oamenii sunt mutiati trupeste si s
ufleteste. un fost camarad, Nicoale Zamfir, are picioarele amputate dar este res
emnat in fara suferintei. In schimb, Stefan Gheorghidiu rosteste o fraza prevest
itoare pentru deciziile sale in legatura cu participarea la razboi, mai ales ca
romanul are final deschis :"ma inchin, si eu, in fata nenorocirii care va veni".
Autorul lamureste destinut sau de combatant intr-o nota de subsol din romanul u
lterior ,"Patul lui Procust". din respectiva nosta de subsol aflam ca Stefan Ghe
orghiciu a tradat armata romana si ca "si-a gasit pedeapsa in fundul ocnei".
Ranit si spitalizat, in acest ultim capitol vine la Bucuresti intr-o permisie, p
rilej cu care incheie relatia cu sotia sa.. Orasul ii da impresia covarsitoare
de "cavou imens", ruptura sufleteasca este definitiva si marturiseste :"sunt obo
sit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata".Primeste o scrisoare anonima in
care i se dezvaluie ca sotia il insala, dar nu mai este interesat sa ii verifice
autenticitatea.Barbatul care odinioara se credea capabil de crima din gelozie d
evine indiferent, detasat si spune cu o raceala resemnata:"Asculta, fata draga,
ce-ai zice tu daca ne-am desparti". Prin renuntare la trecut (timpul trait si re
memorat), Gheorghidiu se elibereaza de drama erotica :"I-am scris ca-i las absol
ut tot ce ein casa, de la obiecte de pret, la carti... de la lucruri personale,
la amintiri. Adica tot trecutul".
Construit din aceeasi pasta "a sufletelor tari", a celor care "au vazut idei" di
n teatrul camilpetrescian, Stefan Gheorghidiu ramane un personaj exemplar pentru
categoria inadaptatilor superiori care refuza abdicarea de la ideal.