MEMBRANE

STRUCTURA
Membranele celulare reprezint structuri complexe ce delimiteaz i
compartimenteaz coninutul celular. Arhitectura tuturor membranelor celulare
(membrana plasmatic i membranele organitelor) prezint drept caracteristic
comun asamblarea prin legturi necovalente a biomoleculelor componente (lipide
i proteine) ntr-o structur dinamic i fluid.
Elementul structural fundamental al membranelor celulare, dublul strat lipidic,
definete
modul de organizare al lipidelor i se comport ca o barier impenetrabil pentru
majoritatea
moleculelor hidrofile (aqua-solubile). Lipidele sunt structurate in membrane sub
forma de bistrat, cu capetele hidrofile la exterior si cozile hidrofobe in interior.
Bistratul este o structura care corespunde dezideratului celulelor de a fi separate de
mediul inconjurator si de a-si mentine intr-o maniera eficienta homeostazia interna.
Asamblarea in bistrat se poate face spontan, fiind deci favorizata energetic, iar
bistratul nu poate prezenta, din considerente termondinamice, capete libere. Acest
lucru confera membranelor tenacitate in pastrarea integritatii structural si refacerea
rapida a acesteia in cazul unor distrugeri datorate agresiunilor mecanice. Modelul
mozaicului fluid ofer cadrul conceptual adecvat pentru explicarea att a
funciilor de transport, ct i a plasticitii conformaionale a celulelor, a proceselor
imunologice i a efectelor produse asupra membranelor de diferii ageni chimici
(hormoni, mediatori chimici, medicamente, toxine etc.).
Modelul mozaicului fluid are urmatoarele caracteristici:
Bistratul lipidic reprezinta structura de baza a membranelor cu protein
atasate intern, extern si transmembranar
Membranele sunt structuri dinamice in care componentele sunt mobile si se
pot agrega tranzitoriu pentru diferite interactiuni
Membranele sunt structuri asimetrice datorita distributiei asimetrice a
moleculelor component
Structurarea sub forma de bistrat si dispunerea asimetrica a componentelor
acestuia confera proprietati fizico-chimice diferite celor doua fete ale membrane,
dar si solidar, atunci cand nevoile celulei o cer, aceasta avand caile de a controla
comportamentul componenetelor membranare.
Bistratul lipidic este fluid, intr-o continua dinamica cu effect asupra inter-relatiilor
dintre moleculele care il compun, inter-relatii care sunt intr-o permanenta
modificare. Fluiditatea bistratului lipidic este o rezultanta a diverselor posibilitati de
miscare a lipidelor ce il alcatuiesc. Lipidele pot executa urmatoarele tipuri de
miscari:
Miscari intramoleculare, pe care lipidele le executa in rapot cu propria lor axa: de
rotatie (lanturile de ac grasi se rotesc in jurul legaturilor C-C), de flexie a cozilor
hidrofobe

Miscari intermoleculare, de schimbare a pozitiei moleculelor de lipid unele in raport

cu altele: de translatie (micari in planul membrane), miscari flip-flop (miscari de
trecere a lipidelor dintr-o foita a bistratului in cealalta).
Lipidele au capacitatea de a structura microdomenii bogate in sfingolipide,
denumite plute lipidice (lipid rafts) si au deosebita importanta atat structural
(organizeaza structure specializate ale membrane, cum ar fi caveolele) cat si
metabolica tinanad laolalta moleculele si macromoleculele destinate a functiona
impreuna in complexe supramoleculare.
Fluiditatea membranelor poate fi modulate de mai multi factori fizici (temperature si
presiunea): direct proportional cu temperatura si invers proportionala cu presiunea.
Factorii chimici intrinseci care intervin in modularea fluiditatii membrane sunt
cantitatea de ac gasi nesaturati din structura fosfolipidelor si/sau cantitatea de
cholesterol din structura bistratului. Fluiditatea membranei este direct proportional
cu procentul de acizi grasi nesaturati din structura lipidelor bistratului, in timp ce
crestarea procentului de colesterol duce la rigidizarea membrane. Factorii chimici
extrinseci pot fi fiziologici (hormoni), patologici (metaboliti liposolubili ai unor agenti
patogeni, substante chimice toxice liposolubile) sau terapeutici (medicamente
liposolubile).
In structura moleculara a plasmalemei intra: proteine 52%, lipide 40%, glucide 8%.
Lipidele confera membranelor rolul de bariera, iar proteinele functionalitate.
Raportul lipide protein variaza in functie de specie, tipul cellular, tipul de membrane
si functiile indeplinite de aceasta (ex. Membrane mitocondriala interna procentul de
proteine este de 75%, mult mai mare de procentul lipidelor 25%. Comparative cu
teaca de mielina care contine 25% protein si restul glicolipide. Aceste diferente se
datoreaza faptului ca membrane mitocondriala interna este o structura cu functii
importante (sinteza de ATP) in timp ce teaca de mielina are ca principal rol cel de
izolare electrica.
In membranele biologice se regasesc 3 categorii principale de lipide: fosfolipide,
glicolipide si colesterol. Aceste lipide de membran sunt amfipatice, conin un cap
hidrofilic, care are o varietate de structur relativ mic i poart sarcini electrice i o
coad hidrofob, format din 12-24 atomi de carbon, lipsit de sarcini electrice i cu
o mare varietate de structur care se datoreaz unor acizi grai. Acizii grasi pot fi
saturati sau nesaturati. Cu cat gradul de desaturare al acizilor este mai mare,
lipidele, in mediu lichid, pot forma: micelii, strat dublu linear, strat dublu circular
(lipozomi).
Plasmlema prezint o serie de caracteristici, de natur diferit:
- mecanic: membrana celular este extensibil, elastic i plastic, prezentnd
diferenieri morfologice de tipul zonelor de adezivitate intercelular;
- antigenic: corespund fenomenelor de recunoatere a structurilor organismului (a
self-ului) i de a le distinge de ,,nonself sau self -ul alterat; fixarea unei
substane strine induce modificri n activitatea celular;

- de facilitare a schimburilor cu mediul extern : permeabilitatea permite trecerea

particulelor prin fenomenul de citoz, traversnd membrana celular;
- legate de existena sarcinii electrice; repartiia inegal a ionilor de o parte i de
alta a membranei antreneaz polarizarea electric (potenialul de repaus), iar
modificrile de polarizare dau natere curenilor de aciune de la suprafaa
membranei.
Proteinele membranare, asociate dublului strat lipidic:
asigur funcionalitatea membranelor, ele fiind implicate n multiple procese:
transportul molecular i ionic transmembranar;
realizarea conexiunilor intercelulare i a ancorrii celulelor n matricea
extracelular;
desfurarea reaciilor enzimatice asociate structurilor membranare;
controlul fluxului de informaie dintre celul i mediul nconjurtor prin
recunoaterea,
legarea i transmiterea moleculelor-semnal;
imunitatea celular.
FUNCTII
METODE DE INVESTIGARE