INFRACTIUNEA DE SPALARE A BANILOR.

CONTROVERSA ASUPRA SUBIECTULUI ACTIV AL

INFRACTIUNII

Conform art. 23 din Legea nr. 656/20021 (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 12 ani:
a) Schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in
scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta
persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire,
judecata sau executarea pedepsei;
b) Ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei sau a
proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din
savarsirea de infractiuni;
c)
Dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea
de infractiuni;
(2) Abrogat.
(3) Tentativa se pedepseste.
(4) Daca fapta a fost savarsita de o persoana juridica, pe langa pedeapsa amenzii se aplica, dupa
caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevazute la art. 53 al. 3 lit. a-c din
C.Pen.
(5) Cunoasterea, intentia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevazute la al.1, pot fi deduse din
circumstantele faptice obiective.
1

M. Of. Nr. 904/12.12.2002.

Al. 2 al art.23 din Legea nr.656/2002 a fost abrogat prin art.34 din Legea nr.39/2003.

Una dintre problemele ridicate de acest text de lege priveste subiectul activ al infractiunii; mai
exact, intrebarea al carei raspuns nu rezulta clar din textul incriminator este aceea daca poate fi
autor al infractiunii de spalare a banilor insusi autorul infractiunii principale.Discutia purtata in
doctrina pe marginea acestui subiect a condus la concluzii diferite. Confruntate cu anunite cauze,
instantele judecatoresti au fost si ele chemate sa raspunda acestei intrebari.
Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a exprimat punctul de vedere in sensul retinerii concursului
de infractiuni intre infractiunea principala si cea de spalare a banilor. Ea a dovedit o practica
unitara, pastrand acelasi punct de vedere in motivarea mai multor hotarari.
Astfel, prin decizia penala nr.1386/11.03.2004 (anexa 1), Inalta Curte de Casatie si Justitie a
tratat direct aceasta problema si a transat-o prin retinerea concursului intre fapta de complicitate
la luarea de mita (art. 26 rap. la art. 245 C.Pen.) si aceea de spalare de bani. Pe scurt, cauza se
prezinta astfel:
inculpatii S.V. si S.H., directori adjuncti ai AJOFM Bihor, solicita in schimbul perfectarii unui
contract de vanzare-cumparare a unui imobil catre AJOFM, din partea societatii vanzatoare, un
comision.
suma este platita iar S.V. si S.H. o schimba in euro si o depun, fiecare, pe numele mamei sale.

 prin rechizitoriu sunt acuzati inclusiv de savarsirea infractiunii de spalare a banilor, insa prin
hotararea Tribunalului sunt achitati in ceea ce priveste acest capat de acuzare.
Curtea de Apel Oradea respinge apelul inculpatilor si admite apelul procurorului, insa doar sub
aspectul individualizarii pedepsei si obligarii unuia dintre inculpati la restituirea sumei catre
societatea denuntatoare.
procurorul declara recurs sub aspectul gresitei achitari pentru savarsirea infractiunii de spalare
a banilor iar Inalta Curte il admite, considerandu-l fondat intrucat elementele constitutive ale
infractiunii sunt intrunite.
Este admis de catre doctrina noastra faptul ca infractiunea de spalare a banilor are caracter
subsescvent, ilegalitatea ei derivand din savarsirea infractiunii principale, care are calitatea de
situatie premisa pentru cea de a doua. Ca urmare, pentru existenta infractiunii subsecvente
trebuie probata infractiunea principala, al carei subiect activ detine, direct sau indirect, dar illicit,
un profit ce trebuie spalat. Aceasta nu se opune insa concluziei ca subiectul activ al celor doua
infractiuni nu ar putea fi unul si acelasi.
Hotararea ICCJ prezentata a fost criticata pentru presupusa incalcare a principiului non bis in
idem, sustinandu-se asadar, ca aceeasi activitate infractionala a primit doua incadrari juridice
distincte, ca autorul infractiunii principale nu poate fi subiect activ al celei de spalare a banilor,
deoarece el a devenit detinator al bunului prin comiterea faptei principale.
Apreciem ca nu este corect sa consideram ca avem de a face cu una si aceeasi activitate
infractionala, ci cu doua infractiuni distincte, chiar daca ele prezinta o legatura interna. Cele doua
presupun cu totul alte acte: daca infractiunea din care au rezultat sumele/bunurile, in cazul de
fata luarea de mita presupune actele specifice savarsirii sale primirea, pretinderea,
acceptarea, nerespingerea unor promisiuni privind foloase injuste spalarea banilor inseamna,
intre altele, ascunderea ori disimularea adevaratei naturi a provenientei, situarii, dispozitiei,
circulatiei, proprietatii, drepturilor asupra respectivelor foloase.
Este adevarat ca faptuitorul a devenit detinator al bunurilor prin comiterea faptei principale, dar
asa cum a retinut corect Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu a fost sanctionata posesia ilicita
prin aplicarea art. 23, ci efortul lor de a ascunde proveninta sumelor, si amintim aici ca sumele
fusesera depuse pe numele altor persoane in incercarea de a le da o aparenta licita.
Acelasi rationament il are Inalta Curte si intr-o alta cauza, unde insa raspunde doar indirect
problemei tratate. Prin decizia penala nr.3615/05.07.2007 (anexa 2), retine urmatoarele:
C.G. (martor denuntator), administrator al SC M SRL, este cercetat pentru evaziune fiscala si
spalare de bani. Pentru o rezovare favorabila a tuturor acestor probleme apeleaza la inculpatul
T.V. care cere in schimbul serviciilor sale suma de 50.000 euro.
desi sunt facute demersuri la Politie, la Directia Generala a Finantelor Publice, problemele
martorului denuntator nu iau turnura asteptata, ca atare, acesta depune un autodenunt la Parchetul
National Anticoruptie.
prin rechizitoriu, inculpatul T.V. este trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de trafic
de influenta si spalare a banilor intrucat, se spune, a avut cunostinta de faptul ca banii primiti de
la C.G. proveneau din savarsirea de infractiuni in administrarea societatii al carui administrator
era.
prima instanta retine ca fapta de a pretinde si primi bani, cunoscand ca acestia provin din
savarsirea de infractiuni intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor.

 Curtea de Apel Oradea, in urma aplelului declarat de procuror si de inculpat, desfiinteaza in

parte sentinta apelata si descontopeste pedeapsa reducand-o. Mentine insa aplicarea disp. art. 23
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Inculpatul declara recurs, sustinand ca nu s-a facut dovada ca ar fi cunoscut faptul ca sumele
proveneau din savarsirea de infractiuni.
Inalta Curte de Casatie si Justitie considera recursul intemeiat si descontopind pedeapsa, il
achita pe inculpat de savarsirea infractiunii de spalare a banilor, motivand prin aceea ca probele
administrate in cauza nu conduc in mod indubitabil la concluzia ca banii primiti sunt dintre cei
obtinuti prin infractiunile pretins savarsite de catre denuntator si la aceea ca inculpatul a avut
intentia de a ascunde ori disimula originea ilicita a sumelor depunandu-le ori achizitionand
bunuri pe numele altcuiva. Prezumtiile nefiind acceptate, se constata ca nu sunt intrunite
elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor.
Achitandu-l pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, tinand cont ca acesta,
cu banii obtinuti din traficul de influenta isi cumparase diverse bunuri si facuse depozite in nume
propriu, instanta precizeaza: probele administrate nu au relevat ca inculpatul ar fi efectuat
depunerile de bani sau achizitionarea bunurior pe numele altor persoane, nefiind relevate
aspecte care sa justifice intentia acestuia de ascundere sau disimulare a originii ilicite a
bunurilor.
Avand in vedere ca o parte a autorilor au adus ca argument in favoarea retinerii concursului
sintagma cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni, fara a face precizarea, in
legatura cu pozitia psihica a autorului fata de nelegalitatea provenientei, in sensul efortului depus
pentru a crea o aparenta legala, s-a contraargumentat cu aceea ca este, intr-un asemenea caz,
superflua precizarea legiuitorului, intrucat, savarsind si infractiunea principala, este absolut
evident ca faptuitorul avea cunostinta de aceasta provenienta ilicita, tinand seama ca fapta
principala se cere a fi una comisiva, ori forma de vinovatie ceruta pentru faptele de actiune este
intentia.
Este adevarat ca infractiunea de spalare a banilor presupune stiinta autorului ca valorile
respective provin din faple ilicite. Dar nu acesta este motivul pentru care trebuie sa consideram
ca in textul de lege este inclus si autorul infractiunii principale, deoarece o asemenea stiinta nu
mai este necesara cand subiectul activ al infractiunii de spalare a banilor este chiar autorul
infractiunii principale. El va depune eforturile de spalare pentru a ascunde provenienta pe care o
stie ilicita, deoarece tocmai el a incalcat legea pentru a-si procura valorile respective.
Un alt argument, mai dificil de combatut, este insa in dubio mitis. In intregime, doctrina este
fortata sa recunoasca daca nu o solutie sau alta, faptul ca textul de lege este unul echivoc si ca
problema se cere a fi lamurita astfel incat sa nu mai existe loc pentru interpretari contrarii, chiar
de catre legiuitor. Astfel, avand in vedere ca avem de a face cu un text incriminator care lasa loc
discutiilor, se cere prin aceasta interpretarea sa in favoarea faptuitorului.
In ceea ce priveste viitoarea reglementare, consideram ca trebuie tinuta seama si de legislatiile
straine. Este adevarat ca exista o asemenea controversa si in doctrina internationala, cum ar fi in
cea spaniola. Cu toate acestea, in altele, precum in cea a Belgiei ori a Frantei, problema a fost
solutionata prin recunoasterea, asa cum este firesc, a existentei unui concurs real intre
infractiunea principala si cea subsecventa de spalare a banilor.
ANEXE
1). Inalta Curte de Casatie si Justitie, Secia penala, Decizia Penala nr. 1386 din 11.03.2004

Prin sentinta penala nr. 233 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatii
S.V. i S.H. pentru complicitate la infractiunea de luare de mita prevazuta in art. 26 C. pen.
raportat la art. 254 din acelasi cod, iar n baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 alin. (1) lit. d)
C. proc. pen., a dispus achitarea acestora pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor
prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999.
Instanta a retinut ca, in anul 2001, societatea comerciala E. a hotarat sa vanda un spatiu
comercial, pentru cumpararea caruia inculpatul O.I., director al Agentiei Judetene de Ocupare a
Fortei de Munca Bihor, fata de care s-a disjuns cauza, si inculpatii S.V. si S.H., directori adjuncti
ai aceleiasi institutii au pretins, din suma ce avea s fie platita cu titlu de pret, un comision de 2,7
miliarde de lei, renegociat la 2,2 miliarde de lei.
La 21 noiembrie 2001, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare a imobilului, semnat,
ntre altii, de inculpatul O.I. n numele AJOFM Bihor si au fost emise ordinele de plata pentru
8,5 miliarde de lei, iar la 28 decembrie 2002, C.M., administrator al societatii vanzatoare care a
denuntat fapta, a dat personal inculpatului O.I. si, prin intermediar, inculpatilor S.H. i S.V. cate
700 de milioane de lei.
Dup primirea sumelor mentionate, inculpatii S.H. i S.V. au efectuat un schimb valutar la Banca
E., sucursala Oradea, cumparand valuta in moneda euro, fiecare dintre inculpati depunand banii
pe numele mamei sale.
Curtea de Apel , prin decizia penala nr. 85 din 17 aprilie 2003, a admis apelul procurorului numai
cu privire la individualizarea pedepsei i obligarea unuia dintre inculpati la restituirea sumei
primite catre denuntatoarea C.M. i a respins apelurile inculpatilor.
Recursul declarat, intre altii, de procuror cu privire la gresita achitare a inculpatilor pentru
savarsirea infractiunii de spalare a banilor, este fondat.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, constituie infractiunea de spalare a banilor,
intre altele, transferul de valori cunoscand ca acestea provin din savarsirea unei infractiuni.
Aceasta infractiune are o forma agravata, in situatia in care banii sau valorile provin din
savarsirea uneia din infractiunile prevazute in Sectiunile a 2-a si a 3-a din Legea nr. 78/2000,
astfel cum rezulta din prevederile art. 17 lit. e) din aceasta lege, care completeaza art. 23 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 21/1999.
Pentru existenta infractiunii de spalare a banilor, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer
a fi indeplinite doua conditii, si anume sa existe o activitate de schimbare sau de transfer de
valori, cunoscand ca acestea provin din savarsirea unei infractiuni si provenienta banilor sa fie
rezultatul savarsirii uneia din infractiunile aratate in textul de lege incriminator, in cazul
infractiunii prevazute in art. 23 din Legea nr. 21/1999 sau al uneia dintre infractiunile prevazute
in Sectiunile a 2-a i a 3-a din Legea nr. 78/2000, in cazul formei agravate.
In speta se constata ca aceste conditii sunt indeplinite, deoarece inculpatii au dobandit sume de
bani din complicitate la infractiunea de luare de mita si, pentru a li se pierde urma, le-au
schimbat n valuta si le-au depus la banca pe numele altor persoane.
Fata de cele aratate, se constata ca in mod greit prima instant si instanta de apel au retinut ca in
cauza nu sunt indeplinite cerintele infractiunii de spalare a banilor, deoarece conditia
provenientei sumelor de bani din savarsirea unei infractiuni nu trebuia raportata la prevederile
art. 23 din Legea nr.21/1999, ci la cele ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, care completeaz
art. 23 din Legea nr. 21/1999, constituind o form agravata a acestei infractiuni.

Prin urmare, in sarcina inculpatilor trebuia retinuta si infractiunea de spalare a banilor.

Dupa savarsirea infractiunii si pana la judecarea definitiva a cauzei a intervenit o lege penala
noua, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, prin care a fost
abrogata Legea nr. 21/1999
In art. 31 din Legea nr. 656/2002 se prevede ca: Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea i
sanctionarea spalarii banilor, publicata n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 18 din 21
ianuarie 1999, cu modificarile ulterioare, se abroga.
Prin art. 31 din Legea nr. 656/2002 au fost abrogate nu numai dispozitiile Legii nr. 21/1999, ci i
prevederile legii completatoare, i anume cele ale art. 17 lit. e) i art. 18 alin. (2) din Legea nr.
78/2000, concluzie ce se desprinde din formularea folosita in art. 31 unde se precizeaza cu
modificrile ulterioare.
Potrivit art. 13 C. pen., in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a
cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.
Sub aspectul regimului juridic, pentru infractiunea prevazuta in art. 23 din Legea nr. 21/1999
raportat la art. 17 lit. e) i art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsa erau intre 3
si 15 ani inchisoare, in timp ce limitele de pedeapsa prevazute in art. 23 din Legea nr. 656/2002
sunt intre 3 si 12 ani inchisoare.
Rezulta, deci, ca prevederile legale mai favorabile sunt cele din legea noua, deoarece in cuprinsul
acesteia nu mai este prevazuta forma agravata din reglementarea anterioara, ceea ce face ca
limita maxima a pedepsei prevazute de lege sa fie mai redusa.
Prin urmare, recursul a fost admis, s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor in prevederile art.
23 din Legea nr. 656/2002 si s-a dispus condamnarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii
de spalare a banilor, potrivit noii incadrari.
2). Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, Decizia Penala nr. 3615 din 05.07.2007
Prin sentinta penala nr. 575 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Satu Mare a fost condamnat
inculpatul T.V. la 2 ani si 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta
prevazuta in art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 si 3 ani inchisoare pentru
savarsirea infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
656/2002 raportat la art. 17 lit. e) si art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa
rezultanta de 3 ani inchisoare.
Prima instanta a retinut ca, in dosarul nr. 458/P/2004, martorul denuntator C.G. administrator la
societatea comerciala M. a fost cercetat de Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare pentru
savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala si spalare a banilor.
Dupa sesizare, Parchetul de pe lang Tribunalul Satu Mare, in cursul lunii decembrie 2004, i-a
transmis denuntatorului C.G. o citatie.
Pentru a cunoaste motivul pentru care a fost chemat la parchet, denuntatorul a apelat la martorul
S.l., care, dupa ce a aflat problemele pe care le are denuntatorul, s-a oferit sa-l puna in legatura
cu inculpatul T.V., stiind ca acesta are cunostinte pe langa diverse autoritati si s-ar putea sa-i
rezolve problemele in care este cercetat.

La scurt timp, in cursul aceleiasi luni decembrie 2004 denuntatorul C.G. s-a intalnit cu
inculpatul T.V., ocazie cu care i-a aratat actele intocmite de Garda Financiara, de Directia
Generala a Finantelor Publice, precum si invitatiile primite, inclusiv citatia emisa de Parchetul de
pe langa Tribunalul Satu Mare. Cu acea ocazie, inculpatul a afirmat c problemele sunt destul de
grave, dar s-ar putea rezolva, nsa costa mult, indicandu-i suma de 50.000 de euro. Inculpatul i-a
spus ca are cunostinte la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, a fost coleg de liceu cu mai
multi procurori si cunoaste comisari ai Garzii Financiare, inspectori ai Directiei Generale a
Finantelor Publice, prin intermediul carora si asupra carora are influenta, precum si ca poate
rezolva incetarea controlului n mod favorabil pentru denuntator.
Au convenit sa-i dea inculpatului 40.000 de euro, platiti in doua transe prima suma de 20.000
RON la 25 decembrie 2004, iar a doua zi 60.000 RON si, respectiv, 20.000 de euro.
Dupa primirea banilor, inculpatul, impreuna cu martorul denuntator, au fost n mai multe randuri
atat la politie, cat si la Directia Generala a Finantelor Publice, unde inculpatul T.V. a discutat cu
mai multi functionari ai acestei institutii.
In prima decada a lunii ianuarie 2005, inculpatul si martorul denuntator s-au prezentat la
cabinetul avocatului D.L. in vederea angajarii unui avocat, intrucat nici cercetarile penale si nici
controalele financiare nu se finalizau si nu duceau la o concluzie favorabila pentru martorul
denuntator.
La indemnul avocatului, martorul denuntator C.G., la 21 ianuarie 2005, a depus autodenuntul la
Parchetul National Anticoruptie Biroul teritorial Satu Mare.
Tot in cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul i-a restituit martorului denuntator, in doua transe,
suma de 20.000 de euro respectiv 8.000 de euro, prin intermediul avocatului D.L. i 12.000 de
euro ulterior ramanand nerestituita suma de 20.000 de euro.
Potrivit art. 257 C. pen., primirea de bani savarsita de catre o persoana care lasa sa creada ca are
influenta asupra unor functionari pentru a-i determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in
atributiile de serviciu constituie infractiunea de trafic de influenta.
Raportat la situatia de fapt asa cum a fost descrisa mai sus, recunoscuta de inculpat, confirmata
de martorii audiati atat in faza de urmarire penala, cat si in fata instantei, precum si in baza
celorlalte probe administrate, instanta a constatat ca fapta inculpatului intruneste elementele
constitutive ale infractiunii de trafic de influenta.
Retinand vinovatia inculpatului, instanta, in baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.
78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 2 ani i 8 luni inchisoare.
Inculpatul a avut cunostinta de faptul ca banii primiti de la martorul denuntator C.G. provin din
activitatea ilicita a acestuia in administrarea societatii comerciale M. Inculpatul a cunoscut
rezultatul cercetarilor si invinuirile aduse administratorului C.G. atat din convorbirile avute cu
acesta, cat si din actele pe care Ie-a studiat in urma prezentarii lor de catre denuntatorul C.G.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dobandirea, detinerea sau folosirea de
bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni, constituie infraciunea de
splare a banilor si se pedepsete cu nchisoarea de la 3 la 12 ani, iar potrivit art. 17 lit. e) din
Legea nr. 78/2000, infractiunea de spalare de bani, atunci cand banii provin din savarsirea unei
infractiuni prevazute in Sectiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000, este infractiune in legatura directa
cu infractiunea de coruptie, iar potrivit art. 18 alin. (2), se sanctioneaz cu pedeapsa prevazuta in
Legea nr. 656/2002 al carei maxim se majoreaza cu 3 ani.

In consecinta, prima instanta a retinut ca fapta inculpatului de a pretinde si primi bani, cunoscand
ca acestia provin din savarsirea unor infractiuni, intruneste elementele constitutive ale
infractiunii de spalare a banilor.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel procurorul si inculpatul, ambii solicitand, intre altele,
retinerea in favoarea inculpatului a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 25 din 13 februarie 2007, a admis apelurile
declarate de procuror si inculpat, a desfiintat in parte sentinta penala apelata si, rejudecand, a
descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare in pedepsele componente, a facut aplicarea
dispoziiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 si a redus pedeapsa aplicata inculpatului in baza art.
257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 2 ani si 8 luni inchisoare la 2 ani
inchisoare, iar pedeapsa aplicata in baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, de la 3 ani
inchisoare la 2 ani inchisoare.
In baza art. 33 lit. a) i 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de
2 ani inchisoare.
Impotriva deciziei penale nr. 25 din 13 februarie 2007 a Curtii de Apel Oradea a declarat recurs
inculpatul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Astfel, inculpatul a aratat, intre altele,
ca in mod gresit s-a dispus condamnarea sa pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 23
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) i art. 18 alin. (2) din Legea nr.
78/2000, intrucat nu s-a facut dovada ca a cunoscut imprejurarea ca suma de bani pe care a
primit-o provenea din savarsirea de infractiuni de catre cel care i-a remis-o.
Inculpatul si-a intemeiat recursul, intre altele, pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) 18 C. proc. pen. si
a solicitat achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor.
Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca este intemeiata critica referitoare la gresita
condamnare a inculpatului pentru infractiunea de spalare a banilor.
Potrivit rechizitoriului, inculpatul a fost trimis in judecata si pentru fapta constand in aceea ca a
dobndit si folosit bunuri, a efectuat plati in interes personal, cu sume de bani provenite din
savarsirea infractiunilor de trafic de influenta.
Fapta este descrisa la fel si in partea expozitiva a rechizitoriului.
Potrivit aceluiasi rechizitoriu, aceasta fapta a fost incadrata in infractiunea de spalare a banilor
prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr.
78/2000.
In cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul a fost ascultat cu referire la fapta descrisa in actul de
sesizare.
Din examinarea incheierii de dezbateri din 30 august 2005 nu rezulta ca reprezentantul
Ministerului Public ori instanta ar fi pus in discutie alte aspecte legate de infractiunea de spalare
a banilor decat cele din rechizitoriu.
Prin sentinta, prima instanta a retinut ca fapta care constituie infractiunea de spalare a banilor
consta in aceea ca, pe de o parte, inculpatul a avut cunostinta de faptul ca banii primiti de la
martorul denuntator provin din activitatea ilicit a acestuia in administrarea firmei, iar pe de alta
parte ca fapta inculpatului de a pretinde si primi bani cunoscand ca acestia provin din savarsirea
unor infractiuni intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani.

Se constata ca, in timp ce prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis in judecata pentru fapta
constand in aceea ca a dobandit si folosit bunuri, a efectuat plati in interes personal, cu sume de
bani provenite din savarsirea infractiunilor de trafic de influenta acesta a fost condamnat de
instanta pentru fapta constand in aceea ca, pe de o parte, a avut cunostinta de faptul ca banii
primiti de la martorul denuntator provin din activitatea ilicita a acestuia in administrarea firmei,
iar pe de alta parte ca a pretins si primit bani cunoscand ca acestia provin din savarsirea unor
infractiuni.
Fapta inculpatului, astfel cum rezult din probele administrate, nu realizeaz elementele
constitutive ale infraciunii de splare a banilor, nici n modalitatea expus n rechizitoriu, i nici
n cea descris n sentin.
In esenta, acestuia i se imputa ca din suma de 40.000 de euro primita de la denuntator pentru
traficul de influenta, dupa ce a restituit acestuia 20.000 de euro, din restul de 20.000 de euro
nerestituiti si-a cumparat mai multe bunuri (computer personal, camera video digitala, schiuri
etc.) si a facut 2 depuneri in conturi: 30.500 RON, respectiv, 26.700 RON. Asupra depozitelor si
conturilor bancare ale inculpatului si asupra bunurilor mobile ale acestuia s-au instituit masuri
asiguratorii.
Probele administrate nu au relevat ca inculpatul ar fi efectuat depunerile de bani sau
achizitionarea bunurilor pe numele altor persoane.
In luna mai 2002 a fost adoptata Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Conventiei europene
privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, incheiat la
Strasbourg la 8 noiembrie 1990.
Ulterior, in luna decembrie 2002, a fost publicata Legea nr. 656/2002 care, in art. 23,
incrimineaza fapte sub denumirea de infractiunea de spalare a banilor (prin care a fost abrogata
si Legea nr. 21/1999).
In ambele acte normative sunt definitii pentru notiunile folosite in materia infractiunii de spalare
a banilor (art. 6 din Legea nr. 263/2002 i art. 1 din Legea nr. 656/2002).
Fapta inculpatului, mentionat anterior si pentru care a fost trimis in judecata exclude
incidenta art. 23 alin. (1) lit. a) i b) din aceasta lege, nefiind relevate aspecte care sa justifice
intentia acestuia de ascundere sau disimulare a originii ilicite a bunurilor.
Incriminarea din art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rsspunde cerintelor art. 6 paragraf
1 lit. c) din Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea
produselor infractiunii, incheiat la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.
Potrivit art. 6 paragraf 1 lit. c) din Conventie, fiecare stat adopta masurile pentru incriminarea,
intre altele, a faptei constand in achizitionarea, detinerea sau folosirea bunurilor despre care cel
care le achizitioneaza, le detine sau le foloseste stie, in momentul dobandirii lor, ca acestea
constituie produse.
Prin produs se intelege orice avantaj economic obtinut din infractiuni (art. 1 lit. a din
Conventie); bun poate fi un bun de orice natura, corporal sau necorporal, mobil sau imobil etc.
(art. 1 lit. b din Conventie).
Infractiunea de spalare a banilor este o infractiune aflata in conexiune cu o infractiune
principala in sensul art. 1 lit. e) din Conventie, adica orice infraciune in urma careia produsele
sunt rezultate si susceptibile de a deveni obiectul unei infractiuni de spalare a banilor.

In lipsa unor probe certe, simpla constatare ca, la data faptelor savarsite de inculpat, denuntatorul
(administrator la o societate cu raspundere limitata avand ca obiect principal de activitate prestari
de servicii in constructii) era cercetat pentru infractiunile de evaziune fiscala si spalare a banilor
constand in aceea potrivit rechizitoriului ca ar fi cauzat un prejudiciu bugetului de stat de
1.341.557,3255 RON, prin majorarea fictiva a cheltuielilor societatii nu poate justifica
concluzia ca banii primiti de catre acesta sunt dintre cei obtinuti prin infractiunile pretins a fi fost
savarsite de denuntator.
Nici cunoasterea de catre inculpat a imprejurarii ca denuntatorul era in curs de cercetare penala
pentru infractiunile mentionate nu este de natura a justifica retinerea in sarcina acestuia a
intentiei de a primi, pentru traficul de influenta, sume de bani din cele obtinute de denuntator din
infractiunile pretins a fi fost savarsite de acesta.
Or, probele administrate dovedesc cert numai faptul ca inculpatul, cu titlu de rasplata pentru
traficul de influenta fapta necontestata de acesta a solicitat o suma de bani, din care in final a
primit efectiv suma de 40.000 de euro.
Asa cum rezulta din textul art. 6 din Conventie, fapta de spalare a banilor are ca element
subiectiv numai intentia (atunci cand sunt comise cu intentie), la care se adauga conditia ca
infractorul sa stie, in momentul dobandirii lor, ca acestea constituie produse (art. 6 paragraf 1
lit. c).
In cauza, aceasta presupune dovedirea prin probe certe ca inculpatul, in momentul primirii
sumelor de bani, stia ca acei bani provin din infractiuni savarsite de denuntator, nefiind
admisibile prezumtii.
Trimiterea la textul art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezulta din incadrarea juridica
data faptelor prin rechizitoriu, este legata de fapta descrisa in actul de sesizare a dobandit si
folosit bunuri, a efectuat plati in interes personal, cu sume de bani provenite din savarsirea
infractiunilor de trafic de influenta deoarece, potrivit textului art. 17 lit. e), sunt in legatura
directa cu infractiunile de coruptie sau cu infractiunile asimilate acestora, infractiunile de spalare
a banilor atunci cand banii, bunurile sau alte valori provin din savarsirea unei infractiuni
prevazute in Sectiunile a 2-a si a 3-a, la Sectiunea a 2-a figurand si infractiunea de trafic de
influenta.
In aceasta ipoteza, insa, subiectul activ al infractiunii de trafic de influenta nu poate fi acelasi cu
cel al infractiunii de spalare a banilor.
In consecinta, sub acest aspect, hotararile pronuntate in cauza sunt supuse casarii in baza
dispozitiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Fata de considerentele ce preced, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat
de inculpat a fost admis, atat decizia atacata, cat si sentinta penala nr. 575 din 17 octombrie 2006
au fost casate in parte si, rejudecand, Inalta Curte de Casatie si Justitie a descontopit pedeapsa
rezultanta de 2 ani inchisoare si a repus n individualitatea lor pedepsele componente si, in baza
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru
savarsirea infractiunii de spalare a banilor, prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
656/2002.