Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Ioan Dragan - Comunicarea

    Încărcat de

    Stefania Petre
    189 vizualizări35 pagini
    Ioan Dragan - Comunicarea

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Ioan Dragan - Comunicarea

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    189 vizualizări35 pagini

    Ioan Dragan - Comunicarea

    Încărcat de

    Stefania Petre
    Ioan Dragan - Comunicarea

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 35
    CAPITOLUL 1 MODELUL INFORMATIONAL AL COMUNICARIT INFORMATIE $I COMUNICARE 1, Modelul Shannon si Weaver Usul dintre primele modele teoretice ale comunicarii |-a constituit modelul Seformatici, cunoscut si dup numele autorilor sai ca modelul Shannon $i 1948-1949). Norbert Wiener, intemeietorul cibemneticii, a contribuit gi el la modelului informational al comunicarii (si al lumii). El spunea c& ,.lumea S-considerati ca un miriad de mesaje pentru toate scopurile utile. Schimbul mesaje constituie cea ce numim comunicarea. ‘Gisude Shannon (elev al lui Norbert Wiener) a elaborat teoria matematic& a iii (© perspectiva matematicd si tehnic& asupra comunicarii) cdnd lucta ca {in laboratoarele Bell (companie de telefonie din New York) si cand se ocupa Secierea eficientei liniilor telegrafice si telefonice. Problema studiat& era una cu tehnic: fidelitatea si acuratetea transmiterii diferitelor tipuri de semnale de la la receptor (nu-si punea problema semnificayiei). Ca rezultat al cercetirilor )=& = 1948, a publicat studiul ,, The Mathematical Theory of Communication" in Bell Tehnical Journal. in 1949 el publica impreuna cu Warren Weaver o lucrare in > =xv0lta teoria initials. Schematic, modelul teoriei informatiei (teoriei matematice) asupra comunicatii See aint’ in felul urmator: in acest model, comunicarea este definit ca transmitere |S formate (mai precis, transmitere de semnale) de la un emitStor citre un receptor, = istermediul unui canal. Deci, comunicarea este identificaté cu informatia, iar ===s cu transmisia de semnnale. Informatia este infeleasd ca ,.masurii a ceea ce este Satis, transportat” de la emitator catre receptor, mai precis ca masurd a incertitu- Ses dintr-un sistem. Dar informatia nu se identifica cu semnificatia a cea ce este ‘SSsniis. O notiune importanta in teoria informatiei este cea de entropie. intr-o situatie IOAN DRAGAN ————— RAGAN data, entropia constituie o misurd dat a hazardului, adica a stiri de incertitudine sau de dezordine a acestei situatii. Entropia este legati cu gradul libertafii de alegere a elementelor de informatie, atunci cdnd se transmite un mesaj. intr-un mesaj foarte structurat, gradul alegeri este slab si prin aceasta, cantitatea de informatie (entropia) pe care sistemul respectiv o confine este redus, pentru c& probabilitatea ca 0 parte care lipseste din mesaj si fie reconstituita de receptor este ridicata (G. Willet, 1992, p. 179), Nofiunea de mesaj ocupi un loc marginal in modelul informatiei. in aceasta optic’, ‘4 comunica inseamné a transmite un semnal (0 informatie) care este primit sau nu este primit. Unitatea de misurare a comunicaiii este de naturi binara (bit-ul/binary- . + Mesaj Semnal i ‘Semnal Mesaj primit eT ‘Sursa de zgomot (bruiaj) Figura 2,1, Modelul Shannon si Weaver (apud J. Fiske, 2003) _ Gem precizeaz’i mai multi analisti, in realitate teoria informatie a lui Shannon feprezint& un model abstract, matematic al comunicaii, fiind deci diferita ur ingineresti ale comunicatiilor. Acestea se ocupa de proprietatile fizice # tehnice, de transportare a semnalelor ~ de modularea, transmiterea gi Jor. Colaboratorul Iui Shannon, W. Weaver precizeazi ci in teoria lui termenul informatie ,.nu este legat atat de ceea ce se spune, ci mai curdind de sr putea spune. Aceasta inseamna cd informatia este o masura a libertatii de ‘care se dispune cAnd se selecteazi un mesaj [...]. Conceptul de informatie ‘mesajelor individuale (cum presupune conceptul de semnificatie), ci mai IOAN DRAGA\ cur.ind situafiei globale; unitatea de informatie indica faptul c& se dispune, in aceasta situatie, de o anumita libertate in selectarea mesajelor, pe care convenim si o con derdm ca un grad standard unitar* (apud J. Fiske, 2003, p. 164). 2. Informatie, predictibilitate, incertitudine Claude Shannon a avut ideea echivalentei dintre incertitudine si informatie —_de fapt, informatia nu este certitudine: ea este cea care reduce incertitudinea. Cantitatea de informatie pe care o obfinem cnd se produce un eveniment este egal cu cantitates de incertitudine care era asociat’ acestui eveniment inainte. Misurdnd incertitudines, Shannon ne-a oferit o unealta pentru misurarea informatiei. Incertitudinea depinde de} numarul de evenimente posibile —cu cat ele sunt mai numeroase, cu atat incertitudin celui care se va produce este mai mare, inclusiv probabilitatea de producere a fiecirui dintre evenimente; incertitudinea este maxima cfind toate sunt egal probabile. Bit- ca misuri a informatie, este ca si metrul, litrul, sau kilogramul in masurarea supr fefelor, volumelor, greutatii lucrurilor. in lectia despre notiunea de informatie din manualul coordonat de G. Willet prezinti un exemplu deosebit de sugestiv despre relatia dintre incertitudine si informa Sa presupunem cA intrafi intr-o libririe si solicitati o carte, La inceput, cererea du neavoastra il pune pe librar intr-o situatie relativ inalta de incertitudine. Pentru a dept aceasti stare, librarul va cere domeniul cAruia fi aparfine cartea, numele autorul ‘numele editurii, anul publicarii etc. ,Fiecare rispuns contribuie la diminuarea starii incertitudine a librarului, iar ansamblul rispunsurilor fi da, in final, certitudinea ci ™ putea oferi sau nu cartea solicitata. Fiecare intrebare gi fiecare raspuns contribuie deci descresterea gradului de incertitudine legat de fiecare raspuns probabil (apud J. Fis 2003, p. 164). Acelasi lucru poate interveni la comunicarea dintre doi ingi care j crfi, Atata timp cft rispunsurile la intrebairi nu sunt date (informatiile nu sunt furnizat incertitudinea preopinentului este inaltS. Cu primirea unei cantititi tot mai mari de inf matie, incertitudinea se inliturd progresiv. ,.Incertitudinea si cantitatea de informal depind deci de probabilitiile de producere a unor evenimente cum sunt rispunsurile la ntrebari. Este ceea ce se numeste informatie cuantificata, care este, in fond, o fun a raportului intre numirul de rispunsuri posibile inainte ca librarul s& vi pun’ intrel [..J sinumarul de rispunsuri care sunt inca posibile dupa aceea* (ibidem, p. 165). jn analiza lui Shannon, informatia cuantificatd, care iain considerare semnalek posibilitafile lor de manifestare, este absolut obiectiya si independenta de observator. contr, valoarea pe care un observator o atribuie unei informatii apreciind, spre exemy cio anume persoand are un bun caracter, este esentialmente subieetiva, cici ea depi de credinjele si perceptiile unui individ. Nu trebuie deci si confundim cantitatea informatie si semnificatia informatie. Astfel, ideea fundamental a Iui Shannon rez din faptul cd un mesaj, avand o slabii probabilitate (deci o mare imprevizibilitate,n. este mai informativ pentru c& este mai neasteptat. In acest sens, el confine mai m informatie decat un mesaj previzibil (idem). Eoaunicarea 6 ——— Cand sansele a doi candidati la prezidentiale sunt foarte apropiate sau teoretic Szale (veri cazul Nastase-Bisescu, decembrie 2004), gradul de incertitudine din sis- Smal ,Turul al Il-lea al alegerilor prezidentiale” este foarte ridicat, iar orice predictie = adajelor comporti un potential de informare mult mai puternic (riscul predictiei ‘Sssite find, in acest caz, semnificativ mai mare deca in cazul confruntarii dintre Lon _ Ssscu si Vadim Tudor in tural doi al prezidentialelor din anul 2000). in 2000 can- Sse de informatie furnizata alegatorilor era proportional mai mic’, intrucat fiecare “Sedaj scrios avea mult mai putine sanse de a se ingela si deci de a ne transmite prin F=S 0 cantitate mai mica de informatie. In acel tur 2 al alegerilor prezidentiale, unul ‘Sere candidati (fon Tliescu) avea extrem de mari ganse de a cdstiga in raport cu ‘Sele celuilalt, incat sondajele preelectorale aveau de rezolvat o situatie continind SSsivel scazut de improbabilitate, iar predictiile lor (informatiile) erau asociate cu 0 ‘State relativ scizut& de informatie furnizata (asteptata). O multime de input-uri introduse sistematic in decursul campaniei electorale | Seteratii in favoarea candidatului Hiescu din partea unor adversari ai sai de marca, Sespind cu Doinea Comea) ficeau ca rezultatul scrutinului s& confind un foarte mic de improbabilitate, iar mesajele (predictive) privind rezultatul acelui tur 2 din $= 2000 aveau o valoare informativa mult mai redus& decat in turul 2 din decembrie } cand mesajele predictive erau mult mai informative, deoarece rezultatul era mult = tmprobabil. Evident ca sondajele si analistii care fl d&dusera cdistigdtor pe Traian (scor mai putin asteptat) au adus in sistem o informatie mai substantial’, ei ind in mai mare masuri la rezolvarea unei improbabilit3fi a scrutinului gi la a incertitudinii in final. Seria cea mai mica de mesaje, evenimente sau semnale care permit o masurare a Hiei, comporta cel putin dou mesaje, evenimente sau semnale. Daci ea (seria) Sonstituiti dintr-un singur element (input), celalalt (output-ul) este cunoscut cu ine. In acest caz, cantitatea de informajie transmisi este ca si nuld. Exist fie cand cantitatea acesteia este egal cu numirul alegerilor binare, necesare # anula incertitudinea initiala, Aceasta corespunde functiei de entropie, a legii litatii*. Cantitatea de informatie H se exprima astfel: H = logN, formula po- ssdrcia cantitatea de informatie este egala cu logaritm de 2 al numarului de sem- sau mesaje N. Aceasti cantitate se exprima in bifi, iar bitul este cantitatea de in- corespunzand rezultatului unei alegeri intre doua probabilitati egale. Aceasti litate fiind cuprinsi intre O si S, cantitatea de informatie este totdeauna fie 2(1), fie nula (0). Bit-ul devine unitatea de misura a informatici in acelasi sens {itrul), kg (kilogramul) sau m (metrul) sunt unitiile de masurd unanim recu- si utilizate in misurarea volumului, greutifii si supraferei. Potrivit termodinamicii exist o analogie intre informatie si energie; energia este legii entropiei, deci degradarii ireversibile (tot ce este structurat in univers spre destructurare si dezorganizare). Cum transmiterea informafiei presupune un de energie, problema telecomunicatiilor este evitarea degradarii cantitatii de f transmisd printr-o refea. Informatia este atunci inversul entropiei: in alti (dup Shannon) negentropica (ea tinde cAtre ordine), in timp ce entropia tinde “ezordine si degradare: ,,informatia contribuie la producerea ordinii, si in acest 62 TOAN DRAGAN sens, migcarea vietii este inversul celei a materiei si suscit o lupt constant contra degradaii* (apud J. Fiske, 2003, p. 166). Cresterea informatici si deci a cunostintelor ,caracterizeaza aceasta luptd constant contra legii entropiei, adic contra degradarii a ceea ce este organizat" (ibidem, p. 167). in acest sens este amintiti concluzia formulata de Abraham Moles in prefafa 1a editia francez4 a luctitilor lui Claude Shannon: ,(N) mesajul furnizeazd cu att mai mult infor- mafic, cu catel este mai original, mai imprevizibil, mai putin asteptat, iar cuvantul infor- ‘matie apare aici mai curdnd ca apropiat de ideea furnizarii de elemente pentru aconstrui 0 form’ data. $i manualul citat conchide cf, in adevaratul ei infeles, teoria lui Shannon se ‘ocupa de schimbul de semnale perfect definite si izolabile, si ea propune, in fapt, nu 0 uri a informatei, ci o msura a imprevizibiliaqi a priori, un ansamblu de elemente pentru receptor, Este o teorie matematica gi termodinamica a informatiei sinu o teorie a comunicarii. Este departe de teoriile comunicarii pentru cd ignord semnificatia pe care ‘oamenii o atribuie obiectelor si cuvintelor. Am putea refine, ca 0 concluzie, ideea ca nformaria (potrivit teoriei informatiei) este ceea ce reduce, prin transmiterea de semnale, ignoranta $i incertitudinea privind starea unei situatii date si mareste capacitatea de organizare, structurare si functionare a unui sistem dat (G. Willet, 1992, p. 171). {n sensul teoriilor comuniciri, informatia comportd un element de constiinta, de sens —aproprierea unui sens. Interpretarea comunicationalf a informatiei precizeaza cl aceasta este ,transmiterea citre o fiintl constienta a unei semnificafi, a unei notiuni, prin intermediul unui mesaj spatio-temporal: tiparit, mesaj telefonic, und sonora ete.” (apud J. Fiske, 2003, p. 167). In genere, sociologia abordeaz’ informatia ca pe un fenomen de comunicare. $i atunci, ,in mod general, se infelege prin informatie, fie un continut sem- nificatiy, fie un proces prin care acest confinut este transmis de la un subiectla alt subiect Prin continut semnificativ trebuie infeles un mesaj care a fost abstras din anumite fenomene, fie de catre transmifitor, fie de catre subiectul receptiv™ (ibidem, p. 159), 3. Modelul cibernetic Modelu! informatic (matematic) va fi dezvoltat apoi in cea ce se num modelul cibernetic al comunicatii creat de Norbert Wiener cu lucrarea de pion Cybernetyes: Control a Communication in the Animal and the Machine (1948), care produs deschideri pentru ameliorarea telecomunicatiilor, pentru electronica si inf ticd, marketing si management, pentru inteligenta artificiald, oferind afirmarea perspective matematice, tehnice si mai ales sistemice asupra informatiei si cor carii. Dupa termenul grec de origine, cibernetica este arta sau stiinta de a guverna, Wiener precizeazi c& este o stiint& a controlului si a comunicarii la fiinfele vi si sini, iar informatia ca fiind schimbul nostru cu lumea exterioar, cAnd incercim s& adaptaim acesteia sau sd-i impunem adaptarea noastr3. Dup’ cum se stie, cibernet oferit primul mare model teoretic de unificare a stiinfelor umane (si naturale, teh {n jurul unei paradigme a comunicarii, Potrivit acestui model, comunicarea uman’ analoaga unui dispozitiv de comunicare fntre masini capabile s& transmitd si sa preteze ordine (si reactioneze la semnalele primite). Schema comunicarii CoMUNICAREA Semitoarea: orice sistem (magind, organism, organizatie) este ca o cutie neagra dotatd $0 intrare (input) si o iesire (output) si care poseda o functie de transformare permi- Sind anticiparea efectului (iesiii) pornind de la intrare. Odata cu dezvoltarea ciberne. Scii, in abordarea comunicarii sunt introduse concepte noi ca cele de feedback, auto. Sealare, homeostazie, redundanti s.a. In esenti, in modelul cibernetic comunicarea este Siilata unet transmiteri de informatie. Noutatea const& in descoperirea faptului cd Sxculatiainformatici confera sistemelor capacitatea autoreglari i homeostaziei prin @ecanismul feedback-ului, al interactiunii dintre intrari si iesiri. Orice sistem tinde spre echilibru, homeostazie si performants, iar informatia este principalul element al Sutoregliii sistemelor gi al functionérilor performante sau al redobandirii echilibrului Pan autoreglare, de unde si importanfa central acordata retroactiunii, atatin sistemele ‘hnice, cat si in cele sociale sau economice. Aplicati la sisteme socio-economice, Stbemetica furnizeaz’ mijloace si tehnici pentru autoreglarea,stabilirea $i functionarea Performanta a acestora prin tehnici de gestiune si control al comportamentelor prin Jaformatie si comunicare, Se asigura, astfel, concordanta dintre resursele umane ale ‘Sstemului si cele tehnice, economice, financiare, materiale. Modelul cibemetic este un model analogic, anticipand informatica. $i din acest ‘Sod lipsese problemele sensului, intentionality, inter-comprehensiunii proprii comuni- Si umane. Totusi, cele dou metode stiinifice au mareat avansuti importante: comuni- Sasa este transmitere de informati; acest proces este cuantificabil; cémpul fenomenelor Eimunicafionale este susceptibil de a fi suspus modelizari integrale (J.-M. Besnier, 1991), ‘Cele dow modele mentionateilustreaza ~ dup& autorul citat —faza in care problemele Semunicarii au fost anexate de catre stiinfele de inspiratie matematica si fizick Mai tarziu, in anii'60-'80, s-au formulat ins modelele matematice integratoare, SS exprima cel mai profund logica proceselor de comunicare, beneficiind de aportul Bintelor umane ale comunicarii (lingvisticd, semiotic’, stinte cognitive etc.) laté un Sxemplu de astfel de model matematic avansat (generalizat) al comunicairi Surside — Codificaor Emitator Receptor _Decodificator informare semantic semantic _Destinatar pe acnftnoacde onesie emstlenatene™ ni Sursa de bruigj Sursa de bruiaj tehnic semantic Figura 2.2. Modelul matematic avansat al comunicd al Jui William Leiss (1991, p, 221) IOAN DRAGAN |. Zgomot, feedback, redundanta Zgomot — bruiaj: cum s-a vizut din schema modelului informational al comu- nicarii, zgomotul este un element intern al procesului de transmitere a informatiei, cea ce inseamna cf, practic nu exist transmitere de informatie si mesaje pur’ si fiabila in mod absolut, adica feritd de orice bruiaje (ne referim aici la limbajul intentionat, la cel al refelelor de telecomunicafii, al undelor radio sau al retelelor web). in volumul colectiv Concepte fundamentale de comunicare, zgomotul este in{eles in teoria informational a comunicatii ca o ,interferentd care distorsioneazi semnalul (si mesajul)* (T. O'Sullivan et alii, 2001, p. 385). Trei sunt distorsiunile provocate de aceastit interferenta: ~ 0 interpunere in desf’surarea fiabild a circulatiei semnalelor (mesajelor) intre emitator si receptor; ~ ingreunarea si distorsionarea descifratii si decodificdrii corecte a semnalelor, = este o sursa inducatoare de erori in comunicare, in modelul initial al lui Cl, Shannon si W. Weaver, atenfia era indreptata asupra zgomotelor tehnice, mecanice si spre contracararea acestora, indeosebi in comunicarea telegrafica si telefonicd. Ulerior, analiza bruiajelor in comunicare a fost rafinata si adanciti, definindu-se doua clase mari de zgomote: 1, Zgomotele mecanice — interferente tehnice care intervin pe canal producdnd deformari ale semnalelor (si a mesajelor) si dificultati de receptare a semnalelor si de receptie a mesajelor. In acest dictionar colectiv sunt mentionate exemple de bruiaje tehnice curente $i intalnite frecvent: ,,puricii“ de pe ecranul televizorului sau disparifia semnalului si intreruperea transmisiei-receptirii; bruiajul undelor radio si bararea undelor electromagnetice de obstacole naturale (ca reliefuri inalte sau depresiuni inac- cesibile acestor unde); unde de telecomunicatii defecte sau tehnic imitate sau inefi- ciente; aparate radio sau televizoare defecte; microfoane , infundate* in giri, in aero- porturi sau in comunicarile audio-vizuale; balbaielile unui vorbitor; tipetele mediu care impiedic& perceperea si decodificarea mesajelor etc.; 2. Zgomote semnatice — ,,interferenfe cu mesajul provocate de disonante ale semnificatiei. Principala sursa de provenienté a bruiajelor semnatice este considerata a fi reprezentata de distantele socio-culturale dintre codificatorii mesajelor (E) si deco- dificatorii acestuia (destinatari). Exemplele cele mai frecvent intalnite de astfel de zgomote semnatice sunt — jargonul (limbaj specific si inteligibil doar in anumite medii, cum ar fi expresit care circul ile mahalalelor, dar si in medii excentrice sau ,,exotice“ cultivate): —limbajul pretios, ermetic, pompos, criptic, practicat ostentativ in anumite medii culturale sau de catre indivizi care confunda, limbajul abscons cu adancimea de BAndire sau cu distinctia culturala (unii ,teleintelectuali* sau uni ziaristi sunt atrasi in capeanele acestui mod de discurs greu de receptat, ca si unii specialisti sau popu- larizatori din mediul academic); ~ ezoterismul — un limbaj propriu unor secte sau mai multor forme culturale ndepartate de cultura destinatarilor obisnuiti ai comunicarilor (incircarea vorbirii ca expresii din terminologia si limbajul yoghinilor sau ale diferitelor culte orientale, dar si excese de terminologie occidentalizata); COMUNICAREA 6s a —tonul afectat sau emfatic al vocii sau textului seris; ~intervenfiile intempestive, zgomotoase dintr-o discutie, dezbatere (publica) sau dintr-o conversatie, intreruperile preopinentilor. Distorsiunile semnatice provin din lipsa de competenfe lingvistice sau din indis- ‘Splina locutorie, din deficit de competente comunicationale, ele soldndu-se cu limba- ‘§ sicu receptiri bruiate, ori chiar blocate; de asemenea, provin din confuzia diferitelor ‘orbiri si situafii de comunicare: un popularizator si, in genere, comunicator care se =aprima in mass media (canale asociate unei culturi medii) nu poate folosi acelagi Seobaj ca intr-un amfiteatru universitar sau inte-o reuniune stiintific’ savanta, Am putea include in categoria zgomotelor semnatice si injonctiunile manipu- _ Sori, dezinformarile si alte forme de interventii discursive care distorsioneaz& mersul ‘==! comuniciri informative de utilitate publica sau care exprima transparent punctul ‘& vedere 3i optiunea unor actori sociali, politici pe scena publicd: un prim-ministru “Seo!4 misuri de imbundtatire a activititii guvermului, iar unii analisti anunfé o ,,ine- ‘eebil’ remaniere guvernamentala'. S-ar mai putea ad’uga ca bruiajul semnatic este favorizat de trei caracteristici ‘a semnelor si, mai ales, ale sistemelor de semne: 1. arbitraritatea semnelor (lipsa ‘se2'legituri naturale intre seman si referentul su); 2. multiaccentualitatea (potentialul ‘“Ssaificant al semnelor poate fi accentuat intr-o directie sau alta prin multiplicarea “Sealelor); 3. capacitatea de a genera conotatii si mituri. Efectul principal al zgomotului consta in limitarea capacitafii unui emitator sia canal de a emite, purta si transmite informatii (mesaje), precum $i in distorsio- receptirii. Contracararea zgomotului gi bruiajelor isi are sursa in procesul de jcare insusi si anume in doua forme si structuri comunicative recuperatoare: A-ul si redundanja. Cu céteste mai mult gomot intr-un canal, cu atte nevoie ‘ai multi redundant (telefonistul sau telegrafista care repeta), care reduce entro- selativa a mesajului (improbabilitatea lui), dar se reduce si volumul de informatie isa. In prezent, tehnologiile digitale (0 noua generatie de suporturi si canale de icare, de la liniile telefonice si de cablu la tehnologiile de comprimare digital a lor $i imaginilor) reduc riscul parazitarii sau al distorsionarii semnalelor, dar si ul perturbarii retelelor de comunicare (in refelele web, de pild’). Al teilea grup de modele ale comunicarii este constituit de cele lingvistice (ca -=xemplu modelul lui Roman Jakobson) ~ care prelungesc, in bund masuri, mo- teoriei informatiei, dar care redau 0 dimensiune fundamental a comunicarii cea simbolici., Este yorba despre transmiterea unor mesaje (a unor continuturi Sens), cu ajutorul limbajului, care se bazeaza pe coduri specifice Pentru a infelege in mod cat mai adecvat originalitatea modelelor lingvistice Smportant de retinut ceca ce unii autori numesc dubla situatie sau dimensiune a ui: 1. prima se refera la faptul cX mesajul este un element al circuitului comu- mal: transmis de catre emitator, el circuld printr-un canal si ajunge la receptor Sd spunem, o informatie care circula intre cei doi poli ai circuitului comunica- ; 2. sub alt aspect, mesajull poate fi, totodati, descris ca element al unui proces ventare, ca intermediar intre o realitate si imaginea acestei realitati (realitate la mesajul se refera sau la care trimite). Modelele lingvistice iau in considerare 66 IOAN DRAGAN ——<—_____OANDRAGAN dubla situatie (informationala si simbolica) a mesajului; acesta se situeazd si se cristalizeaza la intersectia celor dow’ procese ~ de comunicare si de reprezentare 4.1, Feedback-ul Feedback-ul este un concept pe care Shannon si Weaver nu I-au utilizat, el fiind © contribufie a creatorului ciberneticii Norbert Weiner gi pe care I-au gasit util cei care ‘au continuat cercetarile asupra comunicarii. Nofiunea de feedback desemneaza acele rispunsuri ale receptorului care influenteazé (modifica) mesajul ulterior al emitito- rului. El reprezinta contra-reflexul fluxului uniliniar de comunicare. Emititorul devine receptor, iar receptorul devine si el un fel de nou emifitor. Modelele care accentueaza importanta feedback-ului sunt cele inspirate de modelul cibernetic al comunicarii. Melvin DeFleur (1970) a reluat analiza modelului lui Shannon si Weaver intr-o dezbatere privind corespondenta dintre semnificatia mesajului transmis sia celui receptat. Elremared faptul ci, in procesul de comunicare, semnificatia este transformata in mesaj Si descrie felul in care emifitorul transforma mesajul in informatie care, apoi, trece printr-un canal (de pilda, un mijloc de comunicare in masa). Receptorul decodeaza in- ormatia ca mesaj care, larndul su, este transformat de cBtre destinatar in semnilicatie. Daci existi o corespondenta intre cele doua semnificafii, atunci putem vorbi de comu- nicare. Dar, asa cum spune DeFleur, aceasta corespondenti este rareori perfecta, DeFleur adauga un set de componente modelului initial al lui Shannon si Weaver pentru a arita ca sursa inregistreaz un feedback, care fi d& posibilitatea st adapteze mai eficient mesajul si modalitatea de transmitere la particularititile destina- tarului, ceea ce sporeste posibilitatea de a atinge corespondenta dintre intelesuri (iz0- ‘morfism) si, astfel, modelul lui Shannon si Weaver este imbogatit. Modelul initial a fost criticat pentru linearitatea sa si pentru absenta feedback-ului. Din cibernetica. Versiunea lui DeFleur fine cont de aceste critici, desi trebuie remarcat ca in cazul cou municarii de masi, sursele (emigitorii) primesc de la audienta doar un feedback indi rect si limitat (sondajele si alte masuratori de audient’ reprezinta principala forma de feedback in comunicarea de masa). Cibernetica este, asa cum 0 numeste John Fiske in lucrarea sa Introducere te studiul comunicérii (2003), stiinta despre control. Cuvantul deriva din echivalental Bsrecese pentru cdrmaci, iar originea sa ne furnizeaza o bund ilustrare a conceptullie acd un carmaci doreste s& indrepte nava cdtre port, el va impinge carma spre til ‘Va urmati apoi si vada daca si cat se va roti prova vasului spre port, ajustind ms in care inclind cArma spre tribord in functie de aceasta. Ochii il abiliteaza si prime: feedback-ul, adied rispunsul provei la migcarea initialé a cérmei. Tot in acelasi fe ‘ermostatul sistemului de incdlzire trimite mesaje spre boiler si primeste mesaje de termometrul care masoard temperatura camerei Specialistii in comunicare au identificat dou feluri de feedback: pocitiv negativ. Feedback-ul povitiv incurajeaz8 comportamentul comunicational. De exer daca inte COMUNICAREA o7 ae figura lor denota atentie si concentrare, daca sunt ‘intrebafi rispund la obiect etc. Toate ‘aeeste semne constituie un feedback pozitiv ce incurajeaza emitatorul, in exemplul dat, profesorul, s4 continue in acelasi mod. Feedback-ul negativ incearcd s& schimbe __ Somunicarea sau chiar si o intrerupa. Pornind de la acelasi exemplu, daca profesorul ‘0 a reusit s& capteze atentia studentilor, acestia sunt neatenti, vorbesc, se foiesc, u ‘chiar citesc altceva sau isi copiazd cursuri la alt& disciplind etc. Aceste semne consti- ‘ie un feedback negativ care ar trebui sa determine profesorul si schimbe modelul de ‘eomunicare. Termen preluat din limba englez si care este intrebuintat cu deosebire in sibemetici, feedback-ul semnific& reactie inversd. Victor Sableanu considera ca prin- ‘Spiul reactiei este important pentru controluleficienfei unei actiuni, pentru asigurarea ‘Serectarii ei in scopul atingerii unui obiectiv fixat si pentru a mentine echilibrul func- Sonal al unui sistem. De obicei, emitatorul este cel care trebuie s& cearai un feedback, Sx in situatia in care el nu face precizarea necesari, atunci celalalt va trebui si ‘efectueze reactia inversa (un bun comunicator— sa spunem un bun ziarist — trebuie si ‘=bS ca referintA de baz a discursului si limbajului siu observarea feedback-ului ‘editorilor, cititorului, telespectatorului). in decursul timpului s-au putut structura forme specifice ale rolului feedback-ului Sscomunicarea directa, fatd-in-fatA (mai ales). Cele mai des folosite gi eficiente tehnici ‘@ feedback sunt: 1. parafraza ~ a reda mesajul cuiva cu propriile cuvinte, spre deosebire de citat ‘Sind textul respectiv este reprodus. Este utilé atunci cfind dorim sa clarificam poziti ‘Pe care o sustinem intr-o discutie sau cand dorim s& clarificim o neintelegere; ; 2. intrebarea direct ~ este interogatia la care se poate rispunde cu da sau nu, ‘Necesitatea unor astfel de intrebari este dovedita atunci cAnd se doreste obfinerea unor ‘Bformatii scurte gi concise, cind ne aflam in fata unui interlocutor laconic; 3. intrebarea indirectd — este intrebarea la care nu se poate oferi un raspuns “Sttegoric de genul da sau nu, necesitand o anume dezvoltare. Este folosita ori de cate “8 se incearca determinarea cuiva sa isi exprime sincer o parere; 4. intrebarea cu raspuns sugerat — acest gen de intrebari contine deja o parere, “Seengia nedeclarati fiind aceea de a-I influenta pe celalalt sd-si insugeasca acea opinie, “=e alte cuvinte se incearcit conducerea discutiei in mod deliberat spre a objine de la “utor raspunsul dorit, acest lucru realizdndu-se fara ca el si constientizeze acel » in cele mai multe cazuri, aceste intrebari au un pronunfat caracter manipulator. i cnd dorim sa initiem o comunicare sincera, este bine s& ne ferim s& adresim si rispundem la aceste intrebari; 5. ascultarea activa ~ prin modul in care ascultim punctul de vedere al interlo- lui ne exprimam acordul sau dezacordul fai de acesta, Un rol aparte in acest tip feedback il are comunicarea non-verbald (mimica, gestica), Cercetdrile lui Thomas mn au reliefat faptul cA o comunicare poate si se desfasoare eficient doar in cazul gare fiecare receptor ii dovedeste transmititorului mesajului ca il accept ca par- de discutie, Acceptarea partenerului de dialog trebuic doveditd prin gesturi sau aje tipice. Un individ nesigur interpreteaz automat lipsa unor semnale de accep- ¢a un refuz, astfel incat pot aparea divergente de pareri. Limbajul (verbal sau 68 IOAN DRAGAN non-verbal) al neacceptiri se exprima prin sentnfe, critic, ameningari dojeni, gesturi Specifice de respingere etc. Aceste semne de neacceptare fi provoac& Partenerului de dialog teams, indispozitie,disconfort, pretext de interiorizare. Feedback: ot ne ajuta sa , feedback-ul il ajuta pe vorbitor s Prelua o parte din funcfiile feedback-ului, ir nt ceva de alta naturi decat feedback-ul Simultan care apare in timpul comunicii fati-in-faja. Acest lucru este determinat de disponibilitatea canalelor. in comunicarea fala-in-fatd putem transmite cu vocea sirecep- ona cu ochii simultan. Un alt factor este accesul la aceste canale. Mijloacele de comune Na nccanice si, in special mass media limiteaza accesul, imitdnd astfel, si feedbock-ul Nu putem avea acces constant la BBC sau la PRO TV, desi echipele lor de ceneerne a ‘udienfelorincearcd si furnizeze corporatci un sistem formalizatde feedback, Feedback-ul are ca functie principala si ajute comunicatorul in ajustarea lui. Inst mai are si funct el nu distruge finiaritatea modelului. Aici este locul in care Procesul de transmitere a mesajului devine mai eficient (apud J. Fiske, 2003). 4.2. Redundanta {in lucrarea Concepte fundamentale in comunicare (T. O'Sullivan et alii, 2001), Fea atta Geinit ca .predicibititate structuratafntr-un mesaj sau text, cu scopul ea faclita decodarea sa corect8, ori pentru a inti lepdturile sociale dintre indies de cari Unfndout. Prin redundanta contribuim la rezolvarea de probleme tinand e continutul mesajului si acuratefea acestuia, a dificulttilor care tin de canal side Pruiaje, de audient8, de decodare si receptare, Conceptul de redundantl este sine tegat de informatie. Redundan(a reprezintd o maura corectitudini predctici woun hea exprima ceea ce este predictibil sau conventi ir I vorbim despre redundant far si luam in disci opusul acesteia. Redundanta este expresia unei dimpotriva, este rezultatul unei predictbilitii reduse. In consecinti, an ‘mesaj cu pre- dictibilitate micd este un mesaj entropic dar profund informati, pe cand cel redunaee onfine © cantitate mai mici de informatie. Deci, un mesaj cu este redundant si putin informativ, Daca ne intal i fi spunem: Bund ziua! Ce mai faci? ‘dundant. ins aceste acte de comunicare nu ‘mati predictibilitii, pe cand entropia, nim cu o persoana cunoscuta pe stradé transmitem un mesaj predictibil, deci re- eprezinta pur si simplu o risipai de timp ss COMUNICAREA ——— efort, Redundanta nu este doar utili in comunicare, ci este chiar vitald. Teoretic, comunicarea poate avea loc si fli redundant’, insa in practica, situatiile in care 0 astfel de comunicare ar fi posibil& sunt rare, daca nu chiar inexistente. Pentru practicile de comunicare este absolut necesar tn oarecare grad de redundanta. Limba englezi, spune John Fiske, este redundanti in proportie de 50%. Aceasta inseamngi ci daci am elimina aproape jumatate dintre cuvinte, tot am avea un vocabular utiizabil, capabil s& ‘transmit mesaje inteligibile. Redundanta indeplineste doua tipuri de functii. Primul tip se refera la fun tehnice, aga cum precizeazi Shannon; cel de-al doilea tip implica functii cu caracter social. Shannon si Weaver au demonstrat cum ajuta redundanta la acuratefea comuni- ‘iri prin doua atribute: 1. contracararea zgomotului pe canal (repetam enunful etc.) 2. mijloc de corectare a erorilor atat la emitere (codare) cat si la receptie (decodare). Es furnizeaza deci un instrument de control care ne abiliteazi sa idemtficam erorile (Corectim o vorbire ininteligibild, descifram un text ilizibil). Putem identifica 0 ‘reseald de pronuntie datorit’ redundanfei limbajului. Intr-un limbaj neredundant, a schimba o litera inseamna a schimba cuvantul (sensul). Contextul ne poate ajuta si, in misura in care o face, el reprezinti o sursi de redundant. intr-un limbaj natural ‘cuvintele nu sunt echiprobabile. Noi verificaim acuratetea fiecdrui mesaj pe care il receptim din perspectiva pro- Dabilititi lui. Tar ceca ce este , probabil este o chestiune determinatd de experientele Soastre referitoare la cod, context si tip de mesaj — altfel spus, de experienta noastra ‘Fegat de convenfii si uzaje. Conventia reprezint’ o surs4 majord de redundant, du- ‘ participant la producerea informafiei, Astfel, destinatarul din teoria informationala ‘Scomunicdrii devine figura prototipica a receptorului pasiv (primeste sau nu primeste Sformatia, se conformeaz sau nu se conformeaza: decodificarea informatiei este ‘Ssmpll reproducere calchiata pe input). 6. De la informatie la comunicare Dezbaterile, controversele si neinfelegerile au avut ca punct de plecare subli- siexplicitarea ~s-ar spune firesti, in modelul informational — a trei trsituri ale ului studiat: 1. informatia produsé (selectata) si transcris& este o problema de Snut (valoare referentiala si reprezentationala); 2. transmiterea este un proces, in ‘unidimensional; 3. destinatarii sunt pasivi, in sensul c& operatiile lor de deco- i reactiile lor (conforme sau neconforme intentiei transmitatorului) sunt in- % definite de emitator. Output-ul este oarecum un reflex aproape mecanic al =ului: receptorul percepe sau nu percepe, intelege sau nu intelege ce i s-a trans- Singura sa ,alegere™ este: a primi sau a nu primi informatia sau mesajul emitato- = Cand autoritafile anunta populatia despre riscurile catastrofale ale inundatiilor gi Ssacuarea zonelor de ctre locatarii amenintati (destinatarii), prima problems este satia (transmisé unilateral) si ajungd la destinatari (pe cat posibil la tofi cei in }; & doua este ca informatia si ajungi in timp util (fiabilitatea si rapiditatea it informatici, deci alegerea celor mai fiabile mijloace de transmitere), a treia ca tari s& 0 recepteze (de pilda, cei mai izolafi, satele mai dispersate au sanse mai = d= a primi informatia) i, in fine, ca destinatarii si se conformeze mesajului ificarea, s& reproduci codificarea, in dublu sens: a nfelege gravitatea extrema a lului si s& aleaga, comportamental, intre evacuare $i acceptarea riscului), Cum SsEmplat in numeroase cazuri, populata (sau o parte a acesteia), fie mu a primit la informatia, fie nu a decodificat-o exact (neconstientizand pericolul), fie pur si zu s-a conformat mesajului. Dacd lum in considerare aceste situafii, am putea cucertitudine, c& informatia .n-a comunicat™ si cd, deci, exist o deosebire neth ‘formare si comunicare. Aceasta inseamna ins, mai exact, e& prin definitie m IOAN DRAGA: ———$5 ——____OANDRAGAN informatia este duala: comunicd sau nu comunica. $i totusi aceasti particularitate intrinsecd (reala) este refinuta de modelul informational al comunicérii (si nu doar cazurile, frecvente, de altfel, in comunicarea informational). Aceasta ar reprezenta un Prim nivel de context analitic care permite afirmatia c& a informa si a comunica nu este acelasi fenomen, desi sunt relationate. Revenind la relatia dintre informatie-incertitudine-entropie, am putea spune c& valoarea informatiei este diferita: in zonele supuse cu oarecare regularitate inunda- or, informafiile autoritatilor au un conjinut mai redus in sensul unui efect mai Predictibit: aici oamenii au nevoie de mai puine semmate gi de semnale mai putin alarmante (mai slab incdrcate cu energie informafionala) pentru a se conforma, adic’ pentru a desprinde semnificatiile acestora (a le decodifica in mod conform) si a se refugia din calea stihiei apelor. Teoria informafionala nu exclude, ci presupune in mod necesar experienta receptorilor: chiar in convorbirile telefonice, cei care fac pentra prima data acest exercitiu au mai mari dificultati (nu doar tehnice) de conexiune fis bild, decat cei care au experienta schimburilor telefonice. D. McQuail subliniaza util c& baza unei cuantificdri efective a informatici © constituie sistemul binar de codificare, deciziile de tip da/nu (exemplul nostru: se refugiazé din fata viiturii sau nu). intreaga problematic’ a incertitudinii poate fi redus= lao serie de intrebari de tipul saw/sau, iar numarul intrebarilor necesare pentru a re zolva o problema (care este in acelasi timp numarul unitatilor de informatie) reprezinsl »misura cantitativa necesari pentru aplicarea teoriei la analiza comunicatii (D. McQuash 1999, p. 53). In acest mod pot fi cuantificate continutul mesajului, capacitatea cams lelor de comunicare, eficienta codificarii, receptarii si decodificarii. Dupa cum specific’ Bernard Mitge (1998), anii "60 au fost marcati de ac tuarea diferentei dintre: ~ specialistii informatiei si ~ specialistii comunicdrii (care acorda putind atentie problemelor informatics documentari, binci de date, specializare stiimtificd, chiar informatiei mediatice), Evident, acest context a fost puternic marcat de influenta in crestere a scolit la Palo Alto (comunicarea este prioritar relaie si mai putin conyinur) si a funti lismului prin valorizarea receptorului-utilizator, deci actor decisiv al proceselor comunicare. De asemenea, anii '60 ai secolului trecut au cunoscut, odati cu afirmarea {elor comunicarii i ale limbajului (de la semiotic’, pragmatica a comunicairii he neutica, antropologia comunicéti, filosofiile limbajului si sociologia interactioni criticd sever a uniliniaritatii modelului informational sia teoriei matematice a nicdrii, precum si a incapacitajii acestui model de a integra in analiza comuni problematicilor semnificatiei in acest context, se vor contura trei pozifii teoretice: —postularea unei deosebiri conceptuale intre informatie si comunicare; ~ teoria informatiei (reducerea incertitudinii) este doar un capitol al unei mai generale a comunicitii (incepe s se vorbeasc& despre un ansamblu disci compus din ,stiinte ale informatiei si comunicati COMUNICAREA 15 ~ sustinerea unei legaturi cvasi-organice intre informatie si comunicare. Robert Escarpit spunea in anii ‘70: orice comunicare comporti formularea, transferul si tratamentul informatiei, adicd al produsului originar al spiritelor umane, individuale, ‘ricare ar finatura acestui produs (stintfic, tehnic, artistic, evenimential)" (R. Escarpit, 1976, p. 98). in timp, odata cu dezvoltarea mediilor audiovizuale si mai ales odata cu ascendenfa televiziunii in sistemul mediatic, cu extinderea comunicatii de tip relat Publice (proliferarea relationistilor ca specialisti ai comunicérii, care surclaseazS ‘informatia), precum si cu inflorirea informaticii si ainstrumentelor digitale de tratare, sransmitere si stocare a informatiei, profesionistii mass media, ca $i multi cercetatori si ‘mase de utilizatori ai media sunt din ce in ce mai tentafi s& opund comunicarea infor- ‘atiei si si impute primei toate carenfele celei de a dowa" (idem). Este semnificativa pozitia intemeietorului mediologiei, francezul Régis Debray, sare, comentind mediatizarea primului rizboi din Golf cu toate dezastrele acestuia, observate in timp, spunea: ,polul comunicarii este mai puternic decat polul infor ‘matiei, precum audiovizualul, care leaga mai mult siinvinge tiparul care dezleaga mai Sine. In timpul riboiului din Golf am participatlipiti de micul ecran, intens, dar n-am ‘avatat nimic. $i pe bund dreptate. Comunicares linisteste. Informatia deranjeaza(R. Debray, 1992, p. 373). Anumite evolufii pareau a indica o slabire a informatiei in raport cu ascensiunea Somuniciri, desi cele dowd directi se intersecteazs, mai curdind. Constatim, pe de o Parte, 0 crestere a grupurilor de comunicare, a nucleelor de comunicare sia refelelor de comunicare (industria specialistilor in relafii publice, profesionisti, mai curind ai Somunicdrii, industria comunicarii politice, electorale si a publicitatii, a speciei Jumalismului de comunicare public, inflorirea presei people in detrimentul veritabilei ‘prese de informare ete.), iar pe de alt& parte, procesul de amplificare si accelerare a vi- fezei de circulatie a informatiei media si de comunicare, a managementul mediatice, odati cu instituirea canalelor ty de tip CNN, ce prolifereaza in intreaga tome, paralel cu intrarea intreprinderilor si altor organizatiiintr-o etapa a ,manage- mentului informational" al acestora, ca sé nu mai vorbim de multiplicarea logisticii Pentru producerea, tratarea si stocarea informatiei profesionale, specializate (stin- fice, tchnice, profesionale) in binci de date, constitute $i functiondind dupa regul ale Sconomiei de piafi, la care se adaug un formidabil instrument al stocari $i accesului Sigital la informatie, cu formarea bibliotecilor electronice universale si a motoarelor de ciutare (de tip Google) Aceste evolutii converg, la nivel micro, mediu, macro si global, spre formarea unei Sccietifi a comunicarii generalizate gi spre o societate informafionala sau a cunoasterii spre globalizarea lumii (cu reversul unor fragmenta inevitabile). fn acest context, cum ‘Spune Anmnand Mattelart (1994), mai mult ca oricind ,.comunicarea nu se opune in formate, cio prelungeste; cele dous nofiuni sunt indisociabile™, ceea ce nu inseamna cd ‘Ste se confundi: un politician are un discurs care functioneaz, prioritar, dup un model Somunicational (al seductici sal publicurilorvizate), un jurmalist autentic construieste un Sscurs bazat mai mult pe tratarea informatiei de interes public (ceea ce nu exclude si ‘Wzarea seductici publicului, vizbila mai ales prin spectacularizarea informatiei), iar un SSrant se plaseazai in cadrele riguroase ale producerii, ciutdri, difwzari de informatie 16 IOAN DRAGAN j——— AN DRAGAN specializata si profesionalizati, Acelasi B. Mitge conchide ci nu este totusi justificat a pune, in genere, informatie si comunicare, in mod special in comunicarea de mas’, Ceea Ce nu se injelege, spune el, este faptul cd ,informatia nu este produsi doar pentru a fi Aistribuitd; ea este conceputd in functie de o anumité reprezentare a cititorilor gi a tele- spectatorilor; nu trebuie s& uitdm: comunicarea implica informafia, iar informatia neco- ‘municatd isi va vedea productia treptat abandonata si nimic nu ne poate asigura ca ar fi yorba de un fenomen recent” (B. Migge, 1998, p. 100). B. Mitge isi sprijind concluziile si pe asertiunile lui Jean Meynat, care a vazut articularea structurald a celor dou notiuni: ,S4 spunem, deci, c& orice comunicare are un ontinut cognitiv mai mult sau mai putin important, care este informatia, ceea ce implica faptul c& nu exista informatie fri comunicare. Informatia nu este un lucru dobandit, un obiect constituit, ci o modificare prin adaugare sau transformare a starii de cunoastere a celui care o primeste [...]. Ideea noastri este: comunicarea este un proces cdruia informa- {ia iieste contimut, una nu poate fi injeleasa fird cealalt’; studiul uneia gi al celeilalte este Uunul singur. Informatia nu poate fi conceputa decat comunicati (sau comunicabila), fara de care ea nu se distinge de cunoastere. $i comunicarea (umand) nu merit si fie obiectul Unei stiinfe autonome decat daca da nastere informatiei, fir de care ea se dizolva in oceanul Fira hotar al relatiilor de tot felul dintre oameni. in sfarsit, pentru c& opozitiile dintre cele doua notiuni se intemeiaza cel mai adesea pe consideratii de ordin tehnic, tehnicile comunicAri, find presupuse a antrena o distorsiune, adici o denaturare a ope- relor spiritului, cum sunt produsele informationale* (idem). Cei doi autori spun ci la limiti, orice comunicare implica si un anumit continut, deci un minim de informatie transmis¥/schimbata: de altfel unii paloaltisti care au dat prioritate relatiei in comunicare nu au suprimat continutul din acest proces, cea ce ne asa sd intelegem ca cele dou dimensiuni ale comuniciirii - cea relational si cea de confinut (deci informafionala) sunt indisociabile, chiar daca ele au ponderi diferite in acte si situatii specifice de schimb: cfnd ,tac™ transmit, implicit, foarte put matie celui clruia ti transmit tacerea mea (evident c& aici relafia este componenta esenfiali a comunicari). in schimb, céind comunic dialogand cu altul pot transmite mai malta sau mai pufina informatie, iar relafia se bazeaz’ pe un cuantum superior al confinutului schimbat, fat’ de situafia ticerii B. Mitge si J. Meynat pun in evident, totodata, importanta schimbétilor isto- rice ale suporturilor comunicirii pentru comunicarea sensibila a continuturilor si for= ‘mei informatiei sub aspectul conceperii si difuzirii acestora. Dar ei tin si precizeze c schimbarile contemporane (dezvoltarea audiovizualului, tehnicile retelelor digitale, ale internetului) nu pot fi reduse doar la trecerea de lao tehnica la alta (cum sustin adeptii determinismului tehnologic). Sunt cel putin ta fel de importante schimbiirile cultu- ral-politice care intervin in sfera informatiei, precum sicele economice care genereaza sindustrializarea crescnda a informatiei si culturii, concentrarea grupurilor de comu- nicare si crearea unei vaste refele de comunicare” la scar planetard (globalizarea informatiei), dar care este tot atat de mult fragmentaté comunicational, cum o atesti diversitatea culturald identitara si a modelelor comunicationale (idem) Un mod de a deosebi intre informatie si comunicare consti in a spune ca informafia are, in principiu, un continut si o destinatie universale sau universalizate: ee ———— ee Seepozitia .a inceput si plows are un infeles universal, putdind fi decodificata in ace- ‘Sesisens de oricine si de oriunde (cu conditia formulairii intr-o limba cunoscuta de cei ‘S

    S-ar putea să vă placă și