1.

Notiunea si caracterele juridice ale patrimoniului

Patrimoniul = totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic, evaluabile in bani ce
apartin unui subiect de drept.
Caracterele juridice ale patrimoniului:
A. Patrimoniul este o universalitate juridica: Patrimoniul este o universalitate juridica de
drepturi si obligatii, deci:
- patrimoniul este alcatuit din mai multe mase de bunuri si de obligatii strans legate intre ele
- drepturile si obligatiile ce alcatuiesc patrimoniul pot fi privite si in mod individual, fapt ce ne
conduce la posibilitatea ca ele sa intre sau sa iasa din cuprinsul patrimoniului fara a afecta
existenta patrimoniului.
B. Orice persoana are un patrimoniu = persoana este de neconceput fara patrimoniu, pentru ca
existent ei este imposibila fara drepturi
C. O persoana nu are decat un patrimoniu = fiecare subiect nu are decat un singur patrimoniu
D. Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de bunuri, avand un regim
juridic bine determinat
- in cazul persoanelor casatorite conform art 30-36 din Codul Familiei, trebuie sa distingem intre
masa bunurilor comune, si masa bunurilor proprii.
Bunurile comune nu pot fi urmarite decat de creditorii comuni ai sotilor, cele proprii putand fi
urmarite de acestia numai dupa urmarirea bunurilor comune.
- o alta ipoteza de divizibilitate a patrimoniului unic al unei persoane fizice in mai multe mase de
bunuri este aceea a acceptarii sub beneficiul de inventar a unei succesiuni = succesorul raspunde
pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit art 704 CC
- patrimoniul unei persoane fizice mai poate fidivizat in mai multe mase de bunuri si in cazul
separatiei de patrimonii cerute de creditorii succesiunii, pentru impiedicarea confuziunii
patrimoniului lasat de defunct cu patrimoniul succesorului.
E. Netransmisibilitatea patrimoniului
- in timpul vietii unei persoane patrimoniul acesteia nu poate fi transmis in intregime altor
subiecte de drept, in schimb bunurile sau drepturile ce alcatuiesc patrimoniul, privite in mod
singular pot fi transmise
2. Functiile patrimoniului:
Patrimoniul are trei functii:
a) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari
b) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal
c) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal
A. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari
Singura garantie generala a tuturor creditorilor unei persoane este patrimoniul.
Creditorii chirografari = sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj, ipoteca,
privilegiu) prin care sa le fie asigurata creanta pe care o au impotriva debitorului.
Cei ce dispun de o garantie reala vor putea ca, in caz de neexecutare a obligatiei din partea
debitorului, sa porneasca urmarirea asupra bunului constituit ca garantie, si din pretul lui, sa se
despagubeasca cu preferinta, inaintea altor creditori.
Creditorii chirografari, atunci cand creanta lor devine exigibila, neavand o garantie reala asupra
unui bun determinat au ca garantie, intregul patrimoniu al debitorului, acest patrimoniul
alcatuind gajul general al creditorilor chirografari - art 1718 Cod Civil

Divizibilitatea patrimoniului in mai multe mase de bunuri are ca efect specializarea gajului
general al creditorilor chirografari; deci creditorii nu vor putea urmari orice bunuri ale debitorilor
ci numai pe acelea care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta.
B. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal Subrogatie = inlocuire
Daca intr-un raport juridic se inlocuieste o persoana cu alta = subrogatie personala
Inlocuirea unui bun cu altul = subrogatie reala
Daca inlocuirea unui lucru cu altul se petrece in cuprinsul unui patrimoniu = subrogatie reala cu
titlu universal.
Valorile nou intrate in acest patrimoniu se subroga celor iesite si capata aceeasi pozitie juridical
pe care au avut-o acestea din urma.
Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu gajul general al creditorilor
chirografari
Subrogatia reala functioneaza si in caz de impartire sau in caz de restituire a unui patrimoniu.
Subrogatia reala cu titlu particular = se refera la un anumit bun privit izolat si intervine doar
daca legea prevede expres:
- art 1721 Codul Civil = daca un bun este distrus sau deteriorate in locul lui v-a intra suma platita
de asigurator
- art 28, alin 2 Legea 33/1994 = privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica bunurile
expropriate trec la stat sau la unitatile administratiov-teritoriale libere de orice sarcini. Sarcinile
ce grevau aceste bunuri vor fi curatite de catre expropriator prin plata unor sume de bani
corespunzatoare.
C. Patrimoniul si transmisiunea universal sau cu titlu universal
- daca intreg patrimoniul se transmite nefractionat catre un successor = o transmisiune universala
- daca patrimoniul se transmite fractionat = transmisiune cu titlu universal.
3. Comparatie intre drepturile reale si drepturile de creanta
a) drepturi reale = acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sa-si exercite
atributele asupra unui lucru determinat in mod direct si nemijlocit, fara a fi necesara interventia
altei persoane. Este un raport intre oameni cu privire la un lucru.
b) Dreptul de creanta = este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ (creditorul) poate
pretinde unui subiect pasiv determinat (debitorul) sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva.
Dreptul real este un drept absolut, iar dreptul de creanta este un drept relativ.
Deosebiri dintre drepturile reale si drepturile de creanta:
a) dreptul real, ca drept absolut, presupune existent unui subiect activ de la inceput determinat si
un subiect pasiv nedeterminat, format din celelalte persoane. Este opozabil erga omnes.
Dreptul de creanta, ca drept relativ, presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ
cat si a subiectului pasiv obligat.
b) la dreptul real obligatia ce revine subiectului pasiv este aceea de a nu face nimic a stanjeni
exercitarea de catre subiectul active a dreptului sau obligatia generala negativa.
La dreptul de creanta obligatia ce revine subiectului pasiv poate fi atat poiztiva cat si negativa.
c) Din caracterul absolut al drepturilor reale decurg doua efecte specifice,pe care nu le intalnim
la drepturile de creanta: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta
4. Obligatiile de granita:
Obligatiile reale de a face (obligatii propter rem) si obligatiile opozabile tertilor ( scriptae in rem)
sunt acele obligatii care corespund unor drepturi de creanta care, in virtutea legaturii lor cu

anumite drepturi reale sau cu posesia anumitor lucruri, sunt caracterizate printr-o opozabilitate
mai larga, nemaifiind strict legate de persoana debitorului initial determinat.
Obligatiile propter in rem = apar ca un accesoriu ale unui drept real, a carui soarta o vor urma.
Aceasta obligatie nu corespunde unui drept real deoarece nu incumba oricarei persoane, ci numai
titularului dreptului real cu privire la bunuri. Ea este strans legata de bun incat il urmeaza in
mana oricui s-ar gasi.
Obligatiile opozabile tertilor ( scriptae in rem) sunt atat de strans legate de posesia unui lucru
nemiscator incat creditorul nu poate obtine atisfacerea dreptului sau decat daca posesorul actual
al bunului va fi obligat sa respecte acest drept.
5. Notiunea si caracterele juridice ale dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate = acesl drept real subiectiv care da expresie aproprierii (insusirii) unui
drept, drept care permitetitularului sau sa posede, sa foloseasca sis a dispuna de acel lucru in mod
exclusive si perpetuu in interes propriu, in cadrul si cu respectarea legii.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate:
a) Dreptul de proprietate este un drept absolute - conform art 480, proprietarul este indreptatit
sa exercite asupra lucrului sau puteri nelimitate, ce se pot manifesta fie prin acte material de
folosinta si de consumatie, fie prin acte juridice.
Totusi p dreptul de proprietate nu este atat de nelimitat si absolute deoarece se prevede ca se
exercita in limitele prevazute de lege conform partii finale a art 480.
Limitarile sunt asa zisele servituti, stabilite prin vointa omului si sunt tratate in art 620 si
urmatoarele.
Asadar, caacterul absolute al dreptului de proprietate trebuie interpretat in sensul ca titularul sayu
are auspra lucrului latitudinea de a-I trage toate foloasele, de a profita de toate utilitatile pe care
el o confera si de a savarsi toate actele juriidce care raspund nevoilor proprietarului sau pe care le
impune propriul sau interes.
b) Dreptul de proprietate este un drept exclusive Dreptul de proprietate este exclusive intr-un
dublu sens: - in sens general si comun , prin aceea ca proprietatea este opozabila oricarei
persoane ce intra in contact cu lucrul asupra careia ea poarta
- in sensul ca titularul sau este singurul indreptatit a exercita toate atributele pe care acestea le
confera: dreptul de a dispune, de a folosi si de a-I culege fructele.
Caracterul exclusive sufera infrangeri prin vointa legiuitorului care se manifesta indeoebi prin
serviturile positive.
Servitutile pozitive confera tertului care beneficiaza de ele, facultatea de a savarsi anumite acte
de uzaj asupra imobilului. (de ex art 616 CC),; servitutile positive consituie o ingradire adusa
caracterului exclusive al dreptului de proprietate fata de servitutile negative care impun
proprietarului o simpla abstentiune (cum ar fi obligatia de a nu cladi), sunt derogari sau
retsrictiuni aduse caracterului absolute al dreptului de proprietate.
c) Dreptul de proprietate este un drept perpetuu - Caracterul perpetuu presupune ca dreptul de
proprietate dureaza atata timp cat exista bunul, si nu se stinge prin neuz.
In momentul in care dreptul de proprietarul instraineaza un bun, dreptul de proprietate nu se
stinge, ci el se transfera la dobanditor.
In cazul imobilelor abandonate statul dobandeste proprietatea asupra acestora, iar prin efectul
uzucapiunii, posesorul dobandeste un nou drept de proprietate.

d) Dreptul de proprietate este un drept individual -Dreptul de proprietate este un drept

individual, coproprietatea constituind doar o exceptie de la regula conform art 728 care dispune
ca nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune
e) Dreptul de proprietate este un drept total - proprietarul dispune de toate puterile asupra
bunului: posesia (jus utendi), folosinta (jus fruendi), dispozitia (jus abutendi)
6. Limitarile (restrictiile legale) aduse dreptului de proprietate:
Avand in vedere natura interesului ce s-a dorit a fi ocrotit, sunt clasificate astfel:
- restrictii privind interesele economice si sociale generale, precum interesele domeniului public
- restrictii privind interesele individuale ale titularilor drepturilor de proprietate
A. Restrictii privind interesele economice sociale generale, precum interesele domeniului
public Cea mai grava limitare este exproprierea pentru lucrari de utilitate publica, nationala sau
locala, cand pentru motive justificate orice bun mobil sau imobil ce apartine unui subiect de
drept trece la stat sau la unitatea administrativ teritoriala.
Numai dup ace va exista o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, iar in prealabil
titularul dreptului de proprietate va primi o dreapta despagubire va opera exproprierea.
Nu pot fi supuse exproprierii imobilele proprietate publica care prin natura si destinatia lor sunt
afectate unei utilitati publice prin actul de putere al autoritatii competente a statului si al
unitatilor administrative teritoriale carora le apartin si nici bunurilor immobile aflate in
proprietatea privata a statului.
Procedura exproprierii se deruleaza in trei etape reglementate distinct de lege:
a) utilitatea publica si declararea ei = exproprierea va putea fi hotarata de instantele de judecata
numai dup ace utilitatea publica a fost declarata in conditiile prevazute de lege.
b) masuri pregatitoare exproprierii = expropriatorul intocmeste planul imobilelor expropriate, cu
indicarea numelui proprietarilor si a ofertelor de despagubiri,care se depune la consiliul local al
localitatilor in care sunt situate imobilele respective, in vederea consultarii de catre cei interesati.
Este exceptata de la aceasta forma de plublicitate documentatia lucrarilor privind apararea tarii si
siguranta nationala, situatie in care se depune doar oferta de despagubiri.
c) exproprierea si stabilirea despagubirilor = se stabilese de o comisie de experti (unul numit de
instant, unul desemnat de expropriator si unul din partea persoanelor supuse exproprierii) si se
compune din valoarea reala a imobilului cat si din prejudicial cauzat proprietarului.
Transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator are loc in momentul in care
expropriatorul si-a executatobligatia de plata a despagubirilor.
De la regula potrivit careia punerea in posesie are loc numai dupa plata despagubirilor exista o
exceptie, si anume in caz de extrea urgenta, impusa de lucrari ce intereseaza apararea nationala,
ordinea publica, ordinea publica si siguranta nationala sau in caz de calamitati naturale
(despagubirea are loc in termen de 30 de zile)
Efectele exproprierii = constau in trecerea imobilului expropriat din proprietate private in
proprietate publica, prin hotarare judecatoreasca, liber de orice sarcini.
Daca imobilele expropriate nu au fost utilizate timp de un an sau lucrarile de utilitate publica nu
au fost incepute si nu s-a facut o noua declarative de utilitate publica, fostii proprietary pot cere
retrocedarea, pretul platit de acestia neputand fi mare decat despagubirea de expropriere
actualizata.
Anumite bunuri precum terenurile asupra carora s-a constituit dreptul de proprietate in cnditiile
legii fondului Funciat nu pot fi vandute timp de 10 ani incepand cu anul urmator celui in care s-a
constituit respectivul drept.

Casele nationaolizate de vechiul regim care au fost vandute fostilor chiriasi nu pot fi instrainate
de acestia timp de 10 ani de la data dobandirii.(ei le pot vinde in acesti 10 ani doar fostilor
proprietar sau mostenitorilor acestora)
Bunurile proprietate publica sunt ilaniebaile; se admite doar darea lor in administrarea regiilor
autonome sau institutiilor publice, concesionarea sau inchirierea lor.
B. Restrictii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate oblige la respectarea sarcinilor privind desfasurarea bunei vecinatati.
In cadrul raporturilor de vecinatate pot exista cazuri in care au loc anumite restrictii ale dreptului
de proprietate. De asemenea exista si obligatia de a tolera, care exista in raporturile de vecinatate
intre titularii dreptului de proprietate
7. Limitari sau restrictii legale aduse dreptului de proprietate
De regula titularul exercita singur atributele dreptului de proprietate, dar uneori o parte din aceste
attribute sunt instrainate. Dreptul de proprietate se dezmembreaza , luand nastere: uzufructul,
uzul, abitatia, servitutea si superficia; ele iau nastere prin consimtamanrul titularului dreptului de
proprietate.
O alta restrictie a dreptului de proprietate o constituie clauza de inalienabilitate, care atunci cand
este impusa fara nici o limita si perpetuu, este considerata ilicita.
Exceptie o constituie fundatiile daca se face acestora o donatie, donatorul poate impune clauza
ca bunul donat sa nu fie instrainat niciodata de catre fundatia donatara.
Interzicerea clauzei de inalienabilitate a determinat pe legiuitor sa nu admita nici substitutiile
fideicomisorii.
8. Formele dreptului de proprietate potrivit Constitutiei: enumerare si definire
Constitutiaprevede ca exista doua forme de proprietate: private si publica.
Dreptul de proprietate privata este dreptul care apartine persoanelor fizice , juridice, statului
sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra unor bunuri mobile sau imobile, exercitand asupra
lor posesia, folosinta si dispozitia, in mod exclusiv si perpetuu, prin putere si interes propriu in
conditiile determinate de lege.
Dreptul de proprietate publica = dreptul real care apartine statului si unitatilor administrativteritoriale asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local, asupra carora
exercita atibutele dreptului de proprietate.
9. Dreptul de proprietate publica: notiune, subiecte si obiectul
Dreptul de proprietate publica = dreptul real care apartine statului si unitatilor administrativteritoriale asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local, asupra carora
exercita atibutele dreptului de proprietate.
Subiectele dreptului de proprietate publica sunt statul sau unitatile administrativ-teritoriale.
Obiectul dreptului de proprietate publica = Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul
aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala,
resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite
de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
10. Comparatie intre dreptul de administrare si dreptul de concesiune a bunurilor
proprietate publica
a) asemanari:

- ambele sunt drepturi reale care isi au soriginea in dreptul de proprietate publica si constituie
modalitati specifice de exercitare a acestui drept
- nici unul dintre cele doua drepturi nu constituie o dezmemebrare a dreptului de proprietate
publica
b) deosebiri:
- dreptul de administrare poate apartine numai unor subiecte de drept public, pe cand dreptul de
concesiune poate apartine numai unor subiecte de drept privat
- dreptul de administrare se naste numai pe calea unui act administrativ de autoritate emis de
organul de stat competent, dreptul de concesiune se naste exclusiv pe baza unui contract incheiat
intre concedent si concesionar
- titularul dreptului de administrate poate sa posede, sa foloseasca si chiar sa dispuna de bunul
primit, pe cand dreptul de concesiune confera concesionarului numai dreptul de a poseda bunul,
de a-i culege fructele si de a-l folosi in scopul stabilit de parti prin contract
- dreptul de administrare este un drept real, perpetuu si inalienabil, dreptul de concesiune este un
drept real, temporar si inalienabil.
11. Regimul juridic al bunurilor proprietate publica:
Potrivit prevederilor art art 475 alin2: bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate
si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele, iar art 476,
477, 478: enumera bunurile care apartin domeniului public : Art. 476. Drumurile mari,
drumurile mici si ulitele care sunt n sarcina statului, fluviile si rurile navigabile sau plutitoare,
trmurile, adugirile ctre mal si locurile de unde s-a retras apa mrii, porturile naturale sau
artificiale, malurile unde trag vasele si ndeobste toate prtile din pmntul Romniei, care nu
sunt proprietate particular, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.). Art. 477.
Toate averile vacante si fr stpni, precum si ale persoanelor care mor fr mostenitori, sau ale
cror mosteniri sunt lepdate, sunt ale domeniului public.). Art. 478. Portile, zidurile, santurile,
ntriturile pietelor de rzboi si ale fortretelor fac si ele parte din domeniul publi Aceste lucruri
reintr n comert cnd nu mai servesc la uzul public.
12. Dreptul de proprietate privata: notiune, subiecte si obiect:
Dreptul de proprietate privata este dreptul care apartine persoanelor fizice , juridice, statului
sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra unor bunuri mobile sau imobile, exercitand asupra
lor posesia, folosinta si dispozitia, in mod exclusiv si perpetuu, prin putere si interes propriu in
conditiile determinate de lege.
Subiectele dreptului de proprietate privata: - persoanele fizice, persoanele juridice, statul si
respectiv comunele, orasele si judetele (care sunt persoane juridice de drept public legea
215/2001 art 19 si unitati administrativ-teritoriale, deci proprietare ale bunurilor domeniului
public).
Obiectul dreptului de proprietate privata:
a) Persoanele fizice - Persoanele fizice pot aea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in
circuitul civil. Sub aspectul obiectului proprietatii private, dreptul de proprietate este nelimitat. O
persoana fizica poate avea in proproetate mai multe locuinte sau suprafete de teren.
b) Persoanele juridice - Persoanele juridice, marea majoritate societati comerciale, sunt
proprietarele bunurilor aflate in patrimoniul lor. De asemenea bunurile constituite ca aport in
societate devin proprietate acesteia.

13. Regimul juridic general al dreptului de proprietate privata: forma proprietatii private
este expres consacrata in: - Codul Civil - Constitutie ( art 44 alin 2 si art 136 alin1) - Legea
18/1991 ( art 4 si 6) pv fondul funciar - Legea 215/2000 (art 38 si 104) cu pv la administratia
publica locala.
14. Regimul juridic al terenurilor
Constitutia din 1991 a prevazut ca proprietatea private este ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular, prevazand o exceptie in cazul cetatenilor straini si a apatrizilor care nu pot
dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Aceasta reglementare s-a schimbat odata cu
intrarea in vigoare a Constitutiei din 2003 pe baza careia a fost adoptata legea 312/2005 privind
dobandirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi,
precum si de catre persoanele juridice straine.
In prezent cadrul legal este reprezentat de titlul X Circulatia juridical a terenurilor din Legea
247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei.
Regimul juridic al circulatiei terenurilor instituit de legea 247/2005: Principii care stau la
baza circulatiei juridice a terenurilor:
a) reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face pe vechile amplasamente,
daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
b) se reconfirma principiul potrivit caruia terenurile proprietate private indifferent de titularul lor
si destinatia acestora, sunt si raman in circuitul civil.
c) terenurile cu sau fara constructii, aflate in intravilan sau extravilan, fara a se tin cont de
destinatia sau intinderea lor, pot fi instrainate sau dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate
in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Instrainarea sau dobandirea terenurilor se poate face prin acte juridice intre vii, adica prin
incheierea de contracte de vanzare-cumparare, donatie, contract de schimb, contracte nenumite
etc. Forma acestor acte este deci, ad validitatem, si nerespectarea ei duce la nulitate absoluta.
d) Cetatenii straini, apatrizii si persoanele juridice straine pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor in Romania in conditiile prevazute de Legea 312/2005.
e) Existenta unui litigiu privitor la teren cu sau fara constructii, nu reprezinta un impediment la
instrainarea acestuia, si nici constituirea altor drepturi reale sau de creanta asupra lui.
f) instrainarile care imbraca orice forma in temeiul actualei reglementari, nu dau validitate
titlurilor de proprietate ale instrainarilor si dobanditorilor, daca acestea erau lovite de nulitate ca
urmare a nerespectarii normelor in vigoare la data incheierii lor.
g) In ipoteza in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fara
constructii, una din parti nu mai doreste ulterior sa incheie contractual, partea care si-a indeplinit
obligatia poate sesiza instant competent care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de
contract.
h)Instrainarile facute in scopul comasarii loturilor si parcelelor de teren, prin constituirea unor
corpuri de proprietate mai intinse care sa reprezinte suprafete continue, indifferent de destinatia
lor, pot fi effectuate sip e baza schitelor care au constituit temei pentru intocmirea titlurilor de
proprietate eliberate cu ocazia aplicarii legilor fondului funciar.
Dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini, apatrizi si
persoane juridice straine
Legea 312/2005 stabileste un regim juridic diferentiat, in ceea ce priveste dobandirea dreptului
de proprietate privata de catre persoanele fizice sau juridice straine si apatrizi, dupa cum acestia
apartin sau au domiciliul intr-un stat membru sau tert. Acestia pot dobandi dreptul de proprietate

asupra terenurilor, in conditiile reglementate prin tratate international, pe baza de reciprocitate,

insa nu in conditii mai favorabile decat cele aplicabile cetateanului unui stat membru.
In ceea ce priveste termenul dupa care se poate dobandi dreptul de proprietate funciara, legea
recunoaste 2 situatii:
a) un termen de 5 ani de la data aderarii Romaniei la UE pentru resedinte secundare, respectiv
sedii secundare ale cetatenilor unui stat membru nerezidenti in Romania, apartizilor nerezidenti
in Romania, apatrizilor nerezidenti in Romania cu domiciliu intr-un stat embru si persoanelor
juridice nerezidente, constituie in conformitate cu legislatia unui stat membru.
b) Un termen de 7 ani de la data aderarii Romaniei la UE pentru dobandirea unor terenuri situate
in extravilan de etatenii unui stat membru, apatrizi cu domiciliu intr-un stat membru sau in
Romania si persoanele juridice constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru UE.
Ca noutate legislative se defineste si categoria de fermieri. Acestia dobandesc dreptul de
proprietate asupra terenurilor agricole, padurilor si terenurilor forestiere in aceleasi conditii cu
cele aplicabile cetatenilor romani, de la data aderarii Romaniei la UE si nu dupa trecerea unui
anumit termen.
15. Regimul juriidc al constructiilor
In prezent persoanele fizice si juridice, in conditiile legii, pot sa aiba sis a construiasca, inclusive
sa dobandeasca mai multe constructii.
Prin decretul-lege 61/1990 s-a prevzaut posibilitatea sa se vanda catre populatie locuinte
construite din fondurile statului. Acestea se pot vinde doar cetatenilor romani cu domiciliul in
tara, cu achitare integral sau prin acordarea unui imprumut. Vanzarea de asemenea locuinte unei
persoane, are loc fara restrictii privind detinerea in proprietate a unei a doua locuinte.
Terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorului acestora, trec in
proprietatea actualilor titulari.
Fac dovada dreptului de proprietate asupra locuintei cumparate si constituie titlu de proprietate,
contractual de vanzare cumparare, procesul verbal de primire-predare a locuintei si, dupa caz,
contractual de imprumut.
Legea 85/1992 a extins sfera locuintelor care pot fi vandute, la vanzarea de locuinte si spatii cu
alta destinatie, construite din fondurile de stat.
O conditie pe care o impune legea persoanelor fizice si juridice care dobandesc drepturi de
proprietate asupra unor constructii in curs de executare, este aceea de a obtine autorizatia pentru
continuarea lucrarilor.
Persoanele fizice si juridice care executa constructii au obligatia de a executa integral constructia
la termenul prevazut in autorizatie, iar daca constructia nu s-a edificat in termen, autorizatia se
poate prelungi o singura data, cu cel mult un an.
Constructiile nu trebuiesc intrainate sub forma autentica, insa terenurile da, astfel: daca se
instraineaza numai constructia avem o forma autentica ad probationesm; daca se instraineaza atat
constuctia cat si terenul, contractual trebuie intocmit in forma autentica.
O alta lege speciala prin care se pot redobandi locuinte este legea 112/1995 pentru reglementarea
unor immobile cu destinatie de locuinte trecute in proprietatea sttaului sau a altor persoane
juridice dupa 6 martoe 1954, si care se aflau in posesia statului sau a altor pj la 22 dec 1989.
Cei care au primit despagubiri la data trecerii acestuia in proprietatea statului, isi redobandesc
dreptul la proprietate numai dupa restituirea sumei primite ca despagubire, suma actualizata, iar
pana la data restituirii fostii proprietar locuiesc in apartament, in calitate de chiriasi.

Pentru redobandirea dreptului de proprietate legea cere doar ca solicitantul sa aiba cetatenie
romana, nu si domiciliu in Romania, aceasta calitate trebuie sa existe la data intrarii in vigoare a
legii.
Potrivit acestei legi, pot dobandi drept de proprietate asupra apartamentului in care locuiau la
data de 22 decembrie 1989 si rude pana la gradul al 2 lea al fostului proprietar care este in viata
in urm conditii, care trebuiesc intrunite cumilativ:
- acesta sa fi locuit in apartamnet in calitate de chirias atat la data de 22 sec 1989 cat si la data
intrarii in vigoare a legii - fostul proprietar al apartamentului care este in viata, sa is idea
consimtamantul pt atribuirea in proprietate consimtamantul sa fie in forma autentica.
Dobandirea de locuinte in conditiile legii 114/1996 legea locuintei
Persoanele fizice sau juridice pot realize constructii de locuinte pentru folosinta proprie sau in
scopul valorificarii. Legea prevede unele facilitate de care beneficiaxa anumite categorii de
persoane care isi stabilesc domiciliul in mediul rural, ele beneficiind si de o subventie de la
bugetul de stat. Pana la restituirea sumelor datorate de catre beneficiarii locuintelor, aceasta este
grevata cu un drept de ipoteca din partea statului si este indisponibilizata, deci proprietarul o
poate instraina numai dup ace va face doada restituirii integrale a contravalorii sumelor
actualizate ce i-au fost acordate cu titlul de subventii de la bugetul de stat.
16. Definirea si enumerarea modalitatilor juridice ale dreptului de proprietate:
Enumerare: proprietatea anulabila, rezolubila, comuna.
Proprietatea anulabila = acea modalitate juridical a dreptului de proprietate care exprima starea
de incertirudine vremelnica in care se gaseste acest drept, cand el a fost transferat de la o
persoana la alta printr-un act juridic anulabil.
Proprietatea rezolubila = constituie o modalitate juridical a dreptului de proprietate care
exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de
proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie.
Proprietatea comuna = acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizeaza prin
aceea ca dreptul de proprietate apartine concomitant la doua sau mai multe persoane, care
exercita in mod egal posesia, folosinta si dispozitia.
17. Proprietatea anulabila si rezolubila
Proprietatea anulabila = acea modalitate juridical a dreptului de proprietate care exprima starea
de incertirudine vremelnica in care se gaseste acest drept, cand el a fost transferat de la o
persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Ceea ce este essential este ca actul prin care s-a
transmis dreptul de proprietate este lovit de nulitate relative. Un act este anulabil cand a fost
incheiat prin vicierea consimtamantului, cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate,
cand absenta consimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc.
Nulitatea relativa poate fi invocate numai in cadrul termenului de prescriptive extinctive si poate
fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre cel ce o poate invoca.Deoarece actiunea
in anulare este prescriptibila, pana la implinirea termenului de prescriptive extinctive, cel ce a
dobandit dreptul de proprietate se afla intr-o situatie incerta. Incertitudinea dureaza pana la
expirarea termenului de prescriptive a actiunii in anulare si poate fi stopata chiar inaintea
implinirii termenului de prescriptive atata timp cat are loc o confirmare expresa, menita a acoperi
nulitatea relative. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescriptive, actul de proprietate
anulabil se consolideaza.

Proprietatea rezolubila = constituie o modalitate juridical a dreptului de proprietate care

exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de
proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie.
Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactive. In cazul in
care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza definitiv.
Pana la momentul implinirii sau neimplinirii conditiei, dreptul de proprietate apartine in acelasi
timp la doi proprietari: dobanditorului care este proprietar, dar sub conditie rezolutorie, si
transmitatorului, care continua sa fie proprietar, dar sub conditie suspensiva.
Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din conventia partilor.
Prin lege, proprietatea este rezolubila in urm cazuri: donatiile intre soti facute in timpul casatoriei
sunt revocabile situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru nasterea unui copil
situatia aceluia care a vandut cu facultatea de rascumparare.
18. Proprietatea comuna: notiune, forme
Proprietatea comuna = acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizeaza prin
aceea ca dreptul de proprietate apartine concomitant la doua sau mai multe persoane, care
exercita in mod egal posesia, folosinta si dispozitia.
Exista dua forme ale proprietatii commune: proprietatea comuna pe cote parti (care poate fi la
randul ei temporara sau fortata) si proprietatea comuna in devalmasie.
Ceea ce distinge proprietatea comuna pe cote parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in
materialitatea sa, pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote parti aritmetice, ideale,
egale sau inegale. In cazul proprietatii commune in devalmasie dreptul de proprietate comuna
apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in
materialitatea lor.
Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege sau dintr-o conventie a partilor.
Lichidarea starii de devalmasie poate avea loc odata cu desfacerea casatoriei, prin moartea unuia
din soti sau, prin partaj in timpul casatoriei. Cand devalmasia rezulta din conventie, atunci ea
inceteaza prin vointa partilor.
19.Exercitarea dreptului de proprietate pe cote parti: Exercitare: Evidentierea
particularitatilor ce reprezinta exercitarea atributiilor - Drepturi ce privesc cota parte
Exercitarea atributiilor nu poate avea loc decat in vederea realizarii scopului pt care acest drept a
fost reglementat de lege si in concordanta cu prevederile actuale si in concordanta cu interesele
celorlaltor titular. Presupune conciliere deplina si o armonizare desavarsita a intereselor
coproprietarilor. Abuz de drept = obligatia dea repara prejudiciul cauzat.
I. Particularitati de exercitare atribute- Exercitarea dreptului de folosinta: Atributul de folosinta
dr copropr de a utilize bunul comun in interes propriu, dobandind in proprietate fructele si
veniturile pe care le pot obtine. Regula- folosinta = 2 conditii-de a nu schimba destinatia bunului
-de a nu impiedica exercitiul concurent si simultan al atrib de folosinta al celorlalti proprietari.
Coproprietarii sunt indreptatiti la fructele, veniturile si productele bunului comun, proportional
cotelor parti din dr. de proprietate, Daca un coprop. foloseste in mod exclusiv bunul sau culege
fructele, ceilalti copropr pot cere despagubire chiar si inainte de partaj(motiv: imbogatire fara
justa cauza) Prerogativele dr de coprop nu pot fi exercitate de unul dintre copropr fara
consimtamantul si concursul celorlaltor copropr. Fiecare este propr exclusive numai asupra
portiuni aferente lui din bun Fructele si veniturile bun comun se cuvin copropr in proportia cotei
lor parti.

Exercitarea atrib de folosinta asupra bunului comun se poate face in mod simulan si concurrent
de catre toti copropr sau ac, prin consimtamantul lor unanim, pot stabili si alt mod. Nici unul nu
poate pretinde chirie de la ceilalti.
Bunul comun:degradare sau schimbare folosinta - oricare dintre copropr poate cere: remedierea
degradarilor, desfiintarea lucrarilor noi, despagubiri.
Un copropr nu poate sa intreprinda, fara consimtamantul celorlaltor copropr, sa aduca bunului
comun transformari, renovari sau sa efectueze orice alta act materiala susceptibila de a schimba
destinatia, indifferent de cota sa parte.
Acte de conservare: 2 cond: Sa existe un pericol imminent care ameninta pieirea unui bun sau
pierderea unui dr. Actul savarsit sa necesite o cheltuiala minima in rap cu valoarea bunului sau dr
salvat. De acest lucru profita toti copropr si se aplica principiul gestiunii de afaceri.
Actele de administrare: Regula unanimitatii -> consimtamantul unanim al titularilor copropr
Exercitarea dr de posesie : Coposesiunea -> manifestarea concreta a copropr
Titularii dr. de propr comuna pe cote parti exercita, in mod simultan si concurrent, posesia asupra
bunului sau bunurilor commune cu ale ob dr lor.
Copsesor -> actiune posesorie cand e tulburat Coposesia pp coexistent cumuna si simultanta a
unor posesiuni de ac natura juridica. 2 elemente constitutive:Elem material(corpus): dr de propr
com dintr-un ansamblu de acte de uz si folosinta a cotei parti a fiecarui copropriet, acte ce se
exercita asupra intregului bun, fara a aduce insa atingere dr celorlaltor copropr si fara a schimba
dest. Elementul psihologic(animus): vointa copropr de a se comporta ca titular ai dr de propr in
lim cotei lor parti. Copropr pot stabili, de comun accord, si un alt mod de exercit a posesiei:un sg
coproprietar, o terta persoana. Propr coindivizari nu pot uzucapa unul fata de altul.
Natura si caracterele posesiei exercitate de un sg copropr:
-posesia coprpr- precara (are numai corpus si obligatia de a-l restitui adevaratului proprietar.
Reprezinta exercitarea unei put de fapt asupra unui bun, cu acordul propr sau in virtutea unui
titlu legal sau juridic)
- posesia copropr echivoca(exista indoiala asupra titlului sub care sunt savarsite actele de
folosita de posesor)
Efectele coposesiei -uzucapiune de 30 ani(10-20 de ani buna credinta+just titlu) -apararea
coposesiei-actiuni posesorii -coposesor= parat ->act in revendicare introd de o terta pers -copos
dr la cota parte din fructe aparare act posesorie
c. Exercitarea dr. de dispozitie
-Acte de dispozitie valabil incheiate -> consimtamantul unanim al tuturor copropr
Instainarea bunului: Prin aducerea la cunostinta cumparatorului a calitatii de copropr:
instrainarea este valabila iar cumparatorul dobandeste un bun sub conditie
Fara aducerea la cunostinta cumparatorului a calitatii de copropr: nulitatea vanzarii eroare
asupra unei calitati substantiale a obiectului contractului de vanzare-cumparare
Nulitatea relative: Poate fi invocate numai de comparator; Se prescrie; Poate fi acoperita prin
confirmare Coproprietari- actiunea in imparteala. Bunul cade in lotul copropr vanzator =>
cumparatorul devine proprietar exclusiv in mod retroactive
II. Dr copropr cu privire la cota lor parte
Cota parte determina: Intinderea prerogativelor pe care fiecare copropr este indreptatit a le exerc
asupra bunului comun; Masura in care, in cazul impartelii, copropr devin propr exclisivi asupra
unei cote parti din bunul comun .In privinta cotei parti acte de dispozitie fara acordul celaltaltor
copropr .Instainarea totala sau partial , prin acte juridice cu titlu oneros sau gratuit, inter vivos
sau mortis cauza.

20. Proprietatea comuna in devalmasie - Apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi.

Are ca obiect bunuri commune, nefractionate, in materialitatea lor Titularii nu au det o cota parte
ideala, matematica. Dr de propr in devlamasie a sotilor Cod fam, Art 30: Bunurile dobandite in tp
casatoriei de oricare dintre soti sunt , din mom dobandirii lor, bunuri commune, indif de modul
de dobandire. Bunul va devein comun daca:Dobanditorul are calitatea de sot; In actul de dob a
fost trecut un sot sau ambii; Bunul a fost dobandit prin munca unui sot sau a ambilor
Bunurile dobandite in concubinaj regulile propr comune pe cote parti
Oricare dintre soti , exercitand dr de admin, de folosinta si de dispozitie asupra bunurilor
commune, mobile, este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot. Daca sunt despartiti in
fapt, consimt nu mai e presupus ci trebuie dovedit.
Revendicare bunuri: Mobile act pomovata de 1 sot prezumtie mandat tacit: Imobile act
introdusa de ambii soti. Sotii in indiviziune cu terta persoana act in partaj- 1 sg sot
Grevare cu servitute un teren comun act de partaj 1 sg sot
Acte mortis causa 1 sot pt partea sa din bunuri. Acte cu titlu gratuit inter vivos nu pp mandate
tacit. Instrainare + grevare a imobilelor 1 sot = nulit relativ
Lipsa consimt act in anulare sau act in revendicare(daca a trecut termenul)
In timpul casatoriei, impartirea bunurilor se face numai in 3 cazuri: -la cererea oricarui dintre soti
dar pe motive temeinice -la cererea creditorilor personali ai oricarui dintre soti -in cazul
confiscarii averii unuia dintre soti
Divort impartire prin invoiala sotilor sau pe cale judiciara stab cotei parti. Dr. la act de
partaj - imprescriptibil
21. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in
devalmasie
Asemanari: a) atat dreptul de proprietate comuna pe cote-parti cat s dreptul de proprietate
comuna in devalmasie sunt modalitati ale dreptului de proprietate ce se caracterizeaza prin
existent mai multor titulari ai dreptului de proprietate. Existenta mai multor titulari ai dreptului
de proprietate este de esenta ambelor forme de proprietate comuna.
b) in ambele forme ale dreptului de proprietate comuna, titularii dreptului exercita simultan si
concurrent atributele ce alcatuiesc continutul juriidc al dreptului lor. Drepturile proprietarilor se
intend asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate
comuna.
c) incetarea dreptului de proprietate comuna are loc prin imparteala, ocazie in care drepturile
coproprietarilor si codevalmasilor devin singular si exclusive, drepturi ce vor avea ca obiect
unele bunuri dintre cele ce au fost commune sau o parte din bunul comun in cazul in care
obiectul dreptului de proprietate l-a alcatuit un singur bun. Imparteala, fie ca face sa inceteze
dreptul de proprietate comuna pe cote-parti, fie dreptul de proprietate comuna in devalmasie, se
face dupa aceleasi reguli.
Deosebiri: a) dreptul de proprietate comuna pe cote-parti se caracterizeaza prin aceea ca
proprietarii cunosc intinderea dreptului de proprietate asupra bunului comun, intindere ce se
stabileste sub forma unei cote-parti. Ei nu cunosc insa partea materiala din bun sau din bunurile
commune ce coprespund intinderii dreptului lor de proprietate. In cazul dreptului de proprietate
comuna in devalmasie, dreptul de proprietate neiind impartit pe cote determinate, proprietarii nu
cunosc nici intinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor commune si nici bunurile in
materialitatea lor ce apartin fiecaruia in parte.

b) sub forma dreptului de proprietate comuna pe cote-parti ca modalitate a dreptului de

proprietate se pot infatisa toate formele de proprietate existente in tara noastra. Acelasi bun sau
universalitate de bunuri poate sa apartina, pe cote-parti, unor persoane, deso drepturile lor de
proprietate sunt de forme diferite. Sub forma dreptului de proprietate comuna in devalmasie se
infatiseaza numai dreptul de proprietate ce apartine persoanelor fizice casatorite, deci are o sfera
de aplicare mult mai restransa, fiind intalnit numai in cazul dreptului de proprietate ce apartiine
persoanelor casatorite.
c) Nasterea si mentinerea raporturilor de proprietate comuna pe cote-parti este determinate de
interese patrimoniale. Legaturile ce se stabilesc intre proprietary in cadrul dreptului de
proprietate cmuna pe cote-parti sunt determinate de interese patrimoniale. Nasterea si
existentaraporturilor ce se stabilesc intre titularii dreptului de proprietate comuna in devalmasie
se bazeaza si sunt determinate de relatiile de natura personala nepatrimoniale ce exista intre
acestia. Izvorul proprietattii commune in devalmasie il constituie existent raporturilor personalnepatrimoniale dintre cei doi soti.
d) Intrucat in cadrul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti fiecare proprietar cunoaste
cota sa parte din drept, el poate dispune de dreptul sau prin acte cu titlu gratuity sau oneros
incheiate cu orice persoana. Pentru instrainarea sau grevarea sarcinii reale a cotei sale parti nu
are nevoie de consimtamantul celorlalti proprietari cu care se afla in raporturi juridice de
proprietate comuna. In cazul dreptului de proprietate comuna in devalmasie, codevalmasii nu
cunosc intinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor commune. Dreptul lor nu este
individualizat sub forma de cote parti. Drept urmare titularii dreptului de proprietate comuna in
devalmasie nu pot dispune, prin acte intre vii, de dreptul lor asupra bunurilor commune.
e) Intre dreptul de proprietate comuna pe cote-parti si in devalmasie exista deosebiri esentiale
dpdpv al modului de exercitare al atributelor ce alcatuiesc continutul juridic al acestor drepturi cu
privire la bunul comun. Astfel, in cadrul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti, fiecare
proprietar are dreptul de a se folosi de bunul comun, insa numai in masura in care nu adduce
atingere folosintei concomitente a celorlalti proprietary si nu schimba destinatia bunului comun.
Fiecare proprietar are obligatia de a contribui la suportarea cheltuielilor privind masurile de
conservare a bunului, proportional cu cota sa parte din dreptul de proprietate. Actele de
administrare si dispozirie privind bunul comun, nu pot fi facute decat cu consimtamantul unanim
al tuturor proprietarilor. In cazul dreptului de proprietate comuna in devalmasie, proprietarii
administreaza, folosesc si dispun impreuna de bunurile commune ce alcatuiesc obiectul dreptului
lor. Legea prezuma ca pt orice act pe care l-ar face un sot privind administrarea, folosinta si
dispozitia bunurilor commune, el are si consimtamantul celuilalt sot. Exceptie:nici unul din soti
nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o cnstructie ce face parte din bunurile
commune daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot. Si pentru actele de instrainare cu
titlu gratuit a bunurilor commune se cere consimtamantul expres al celuilalt sot.
f) In cazul impartirii bunurilor commune ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate comuna
pe cote-parti impartirea are loc in baza cotelor part ice stabilesc intinderea dreptului fiecarui
proprietar din dreptul de proprietate. In cazul impartirii bunurilor commune ce alcatuiesc
obiectul dreptului de proprietate comuna in devalmasie, intinderea dreptului de proprietate al
fiecarui codevalmas asupra bunurilor commune se va stabili prin invoiala acestora sau pe cale
judecatoreasca.
g) In cazul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti, cota-parte a fiecarui proprietar poate fi
urmarita de cresditorii acestuia. Cat priveste bunul comun privit in materialitatea sa, el nu poate
fi urmarit de catre un creditor al unui singur coproprietar pentru simplul motiv ca acesta apartine

tuturor coproprietarilor.In ceea ce priveste bunurile commune ale sotilor, ele pot fi urmarite
numai de care acei creditori ale caror drepturi de creanta s-au nascut in legatura cu aceste bunuri.
22. Actiunea in revendicare: notiune si caractere juridice
Revendicarea este actiunea reala prin care se reclama pierderea posesiei unui lucru, in temeiul
dreptului de proprietate pe care reclamantul pretinde a-l avea asupra acelui lucru.
Caracterele juridice: caracterul real, caracterul petitoriu si imprescribilitatea.
a) caracterul real al actiunii in revendicare deriva din aceea ca dreptul de proprietate care este
pus in discutie in cadrul sau este un drept real, ceea ce presupune posibilitatea urmaririi lucrului
revendicat in mainile oricarei persoane.
b) caracterul petitoriu deriva din situatia juridical ce se caracterizeaza prin punerea in discutie a
insusi dreptului de proprietate al reclamantului, nu numai posesia, ca in cazul actiunilor
posesorii. In cazul actiunii in revendicare reclamantul are obligatia sa dovedeasca dreptul sau de
proprietate, drept care constituie temeiul juridic al acestei actiuni.
c) caracterul imprescriptibil al actiunii in revendicare rezulta din caracterul perpetuu al dreptului
de proprietate. In practica judiciara s-a afirmat ca, indifferent daca se revendica un bun mobil sau
imobil, dreptul la actiune este imprescriptibil. De la regula imprescribilitatii a actiunii in
revendicare exista o exceptie si anume in cazul vanzarii unui bun imobil ca urmare a executarii
silite, acel bun nu va mai putea fi revendicat de catre cel ce se pretinde proprietar, daca au trecut
3 ani de la executarea actului final al urmaririi silite, care este ordonanta de adjudecare.
23. Proba dreptului de proprietate in cadrul actiunii in revendicare imobiliara.
Proba dreptului de proprietate se face potrivit regulii actori incubit probatio care are
aplicabilitate si in material dovedirii proprietatii, adica reclamantul trebuie sa faca dovada ca el
este proprietarul bunului si nu paratul.Dificultatile in proba proprietatii pot fi de ordin material si
de ordin juridic. Reguli de proba si situatii ce se pot ivi in practica :
A) Daca ambele parti au titluri scrise privind dreptul de proprietate supra bunului revendicat,
avem doua ipostaze: a) daca titlurile provin de la acelasi autor are castig de cauza cel care a
transcris mai intai. Daca nici reclamantul nici paratul nu au transcris actul, castiga cel care are
data mai veche. In cazul testamentelor castiga cel cu testamentul mai recent. B) daca titlurile
provin de la autori diferiti: castiga paratul deoarece se afla in posesia bunului; castiga cel care are
titlul cu data mai veche; se compara intre ele drepturile autorilor de la care provin cele doua
titluri si are castig de cauza cel care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil. Sarcina
probei ca autorul sau a avut un drept preferabil apartine reclamantului. Daca nu reuseste se aplica
prima solutie propusa.
B) Daca numai o parte are titlul privind proprietatea bunului revendicat avem: a) daca paratul are
titlu, actiunea reclamantului se respinge. b) daca reclamantul are titlu, acesta castiga cu
indeplinirea urmatoarelor conditii: titlul sa emane de la tert nu de la el insusi si data titlului sa fie
anterioara posesiei paratului.
C) Daca nici una din parti nu are titlu si nu poate invoca dobandirea bunului prin uzucapiune sau
ocupatiune.In aceasta situatie este posibil ca actiunea reclamantului sa fie respinsa, castigand
posesorul actual al bunului mobil. Se compara posesia reclamantului cu a paratului si castiga cel
care are posesia mai caractrizata, adica o posesie mai indelungata, de buna-credinta au neviciata.
24. Conditiile privind aplicarea art 1909 alin1 CC

a) proprietarul sa se fi desesizat de buna voie de bunul sau, adica sa existe o deposedare

voluntara, prin incredintarea bunului sau altei persoane care a dobandit calitatea de detentor
precar. b) posesia de buna-credinta: este cazul in care detentorul precar, abuzand de increderea
proprietarului, instraineaza lucrul unei persoane care nu cunoaste imprejurarea ca l-a dobandit de
la neproprietar. Buna-credinta a tertului dobanditor trebuie sa existe in momentul intrarii in
posesie si nu la momentul incheierii contractului dintre posesor si detentorul precar. c) Posesia
tertului sa fie reala. d) Posesia sa fie neviciata, pasnica, continua si publica. Indeplinirea
cumulative a celor 4 conditii duce la dobandirea imediata de catre posesor a dreptului de
proprietate, facand imposibila actiunea in revendicare a fostului proprietar.
25. Revendicarea bunurilor mobile pierdute sau furate:
Este reglementat de art 1909 alin2 CC, si prevede ca bunul pierdut sau furat poate fi revendicat
de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea in revendicare este introdusa in termen de 3 ani
de la data la care bunul a ieist din posesiunea proprietarului.
a. Domeniul de aplicare: Trebuie ca tertul dobanditor sa fie de buna-credinta sis a fi dobandit de
la un gasitor sau hot. Dispozitiile acestei regmenentari nu se aplica daca bunul este la gasitor sau
hot, ori tert dobanditor de rea-credinta. Pentru a putea introduce actiunea in revendicare
reclamantul trebuie sa faca o tripla dovada: ca el a fost posesorul bunului pierdut sau furat; proba
ca bunul a ieist din patrimoniu fara voia lui; dovada ca bunul revendicat este identic cu cel furat
sau gasit. b. Natura juridical a termenului de 3 ani: Termenul de 3 ani este un termen de
decadere deoarece daca actiunea in revendicare nu se introduce in acest termen de 3 ani, se
pierde insusi dreptul de proprietate al revendicantului. c. Norme special aplicabile pentru
bunurile pierdute sau furate: Regula o reprezinta situatia cand proprietarul nu are obligatia sa
ii plateasca acestuia contravaloarea bunului revendicat. La randul sau, posesorul nelegitim are
actiune in despagubire impotriva celui de la care a dobandit bunul.
26.Efectele actiunii in revendicare (1) Restituirea bunului adevaratului proprietar: Bunul se
restituie liber de orice sarcina cu care ar fi fost grevat de catre posesorul neproprietar. Restituirea
se face de regula in natura, si numai daca acest lucru nu este posibil, fie pentru ca bunul a pierit
dintr-un caz fortuit, fie pentru ca acesta a fost dobandit de un tert de buna-credinta, obligatia de
retsituire in natura va fi inlocuita de despagubire. (2) Restituirea fructelor: Daca paratulposesor a fost de buna-credinta, el va putea sa retina fructele cuvenite sau percepute pana la data
introducerii actiunii in revendicare de catre adevaratul proprietar. Daca paratul-posesor a fost de
rea-credinta va trebui sa restituie fructele culese sau contravaloarea lor daca le-a consumat ori nu
le-a perceput din neglijenta, avand doar dreptul de a retine cheltuielile pe care le-a facut pentru
culegerea fructelor. (3) Restituirea cheltuielilor facute de paratul-posesor cu bunul: Exista 3
feluri de cheltuieli: a) cheltuielii necesare = acele cheltuieli facute pentru conservarea bunului,
care daca nu ar fi fost facute bunul ar fi pierit. Proprietarul-revendicant va fi obligat sa restituie
in totalitate cheltuielile necesare, restituire ce trebuie sa aiba loc indiferent daca paratul-posesor a
fost de buna sau rea-credinta atunci cand le-a facut. b) cheltuieli utile = facute pentru
imbunatatirea bunului. Ele sporesc valoarea bunului si aduc un folos. Ele se restituie in masura in
care s-a sporit valoarea fondului si aceasta indifferent daca paratul-posesor a fost de rea/bunacredinta. C) cheltuieli de placere sau voluptorii = au ca scop infrumusetarea bunului, cheltuieli
efectuate de posesor pentru placerea lui estetica care nu sporesc valoarea bunului. Indiferent daca
paratul-posesor a fost de buna/rea-credinta nu sunt datorate , insa acesta are dreptul sa isi ridice
obiectele ce se preteaza a fi ridicate fara degradarea fondului.

27.Notiunea si elementele posesiei:

Posesia este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine
au de altul in numele nostru.
Elementele posesiei: animus si corpus: a) animus = elementul intentional, este dat de pozitia
psihica a posesorului in sensul ca el se comporta cu privire la bun ca si cum ar fi adevaratul
proprietar.Animusul necesar posesiei nu presupune neaparat ca posesorul sa se considere el
insusi proprietar ci este sufficient doar sa se comporte ca un adevarat proprietar. b) corpus =
elemental material = este reprezentat de stapanirea materiala a lucrului
28.Calitatile si viciile posesiei
Calitatile posesiei: sa fie utila adica neviciata, sis a fie continua, neintrerupta, netulburata,
publica si sub nume de proprietar.
Viciile posesiei: discontinuitatea, violent, clandestinitatea, precaritatea
a) discontinuitatea: Posesia este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica
cu intermitente anormale; deci nu exclude intremitenta in stapanirea lucrurlui, daca asa este
normal pentru acel lucru. Caracterele juridice ale discontinuitatii: este un viciu temporar, este un
viciu absolit, se aplica de regula in cazul posesiei nemiscatoatelor.
b) violenta: Posesia este tulburata cand este fundata sau conservata prin acte de violent in contra
sau din partea adversarului. Posesia poate fi viciata atat de violent active cat si de violent pasiva.
Caracterele juridice ale violentei: este un viciu relative, este un viciu temporar, se aplica atat in
privinta posesiei nemiscatoarelor cat si a bunurilor miscatoare.
c) clandestinitatea : Posesia este clandestine, cand posesorul o exercita pe ascuns de adversarul
sau incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca. Caracterele juridice ale clandestinitatii:
este un viciu relative, este un viciu temporar.
d) precaritatea = Precaritatea este insasi lipsa posesiei; characteristic precaritatii este faptul ca
stapanirea lucrului este lipsita de elemental intentional, psihologic al posesiei.Actele sau faptele
material de folosinta ssau de putere asupra lucrurlui sunt savarsite nu pentru sine ci pentru
altcineva.Orecaritatea apare ca un viciu absolut si perpetuu al posesiei.
29. Intervertirea (transformarea) detentiei precare in posesie utila se poate produce numai in
urmatoarele cazuri: (a) cand detinatorul lucrului primeste cu buna credinta de la o a treia
persoana, alta decat adevaratul proprietar, un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului ce
detine. (b) cand detinatorul lucrului neaga dreptul celui de la care detine posesia, prin acte de
rezistenta. (c) cand detinatorul stramuta posesia lucrului printr-un act cu titlu particular, translativ
de proprietate, la altul care este de buna credinta.(d) cand transmisiunea posesiei din partea
detinatorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, daca acest successor universal este de
buna credinta.
30. Efectele posesiei cu privire speciala asupra actiunilor posesorii: Efectele posesiei pot fi
rezumate in urmatoarele reguli: a) posesia creeaza o prezumtie de proprietate b) posesorul de
buna credinta dobandeste fructelelucrului asupra caruia exercita posesia c) posesia este protejata
prin actiunile posesorii; posesia prelungita duce, prin uzucapiune, la dobandirea dreptului de
proprietate.
Protejarea posesiei prin actiunile posesorii: Actiunea posesorie este acea actiune pusa la
indemana posesorului, pentru a apara posesia ca stare de fapt impotriva oricarei tulburari,

pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandi posesia atunci cand ea a fost pierduta. Ceea
ce este specific pentru actiunea posesorie este imprejurarea ca prin ea se apara starea de fapt a
posesiei fara a se pune in discutie insusi dreptul asupra lucrului. Prin aceasta se dobandeste
actiunea posesorie de actiunea petitorie. Actiunea posesorie prezinta avantaje si anume
presupune o dovada relative usoara numai a stapanirii de fapt, care este posesia.
Felurile actiunilor posesorii si conditiile de exercitare a lor: a) actiunea posesorie generala
(actiunea in complangere); pentru a putea fi folosita este necesar sa fie intrunite cumulativ
urmatoarele trei conditii: sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare; reclamantul sa faca
dovada ca inainte de data ttulburarii sau a deposedarii, a posedat bunul cel putin un an;
posesiunea reclamantului sa fie utila si neviciata. b) actiunea posesorie speciala ( reintegranda)
este specifica pentru apararea posesiei atunci cand deposedarea sautulburarea s-a produs prin
violent. Se cere intrunirea unei singure conditii: sa nu fi trecut un an de la tulburare sau
deposedare. Caracterele juridice ale actiunii posesori: sunt actiuni reale; actiunile posesorii
ocrotesc in dreptul nostrum posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile
de a fi dobandite prin uzucapiune.
31. Acesiunea imobiliara naturala: a) Aluviunea = cresterile de pamant care se fac succesiv sip
e nesimtite pe malurile apelor curgatoare. Ele se cuvin proprietarului fondului riveran, fara insa
ca prin aceasta sa se poata adduce atingere proprietatii. B) Avulsiunea = adaugirea la un teren a
unei bucati de pamant smulse brusc de la un alt teren, prin actiunea unei ape curgatoare. Aceasta
adaugire devine proprietatea titularului terenului la care s-a produs alipirea, insa fostul proprietar
o poate revendica in termen de un an. Daca bucata de teren smula si alipita a fost proprietate
publica, actiunea in revendicare a ei este imprescriptibila. C) insulele si prundisurile: care se
formeaza in raurile neplutitoare si nenavigabile sunt ale proprietarului fondului pe care ele s-au
format. D) accesiunea animalelor: orice animale sau zburatoare salbatice trec in cuprinsul
nostrum se fac ale noastre, pe cat timp raman la noi afara numai daca asemenea trecere s-a
ocazionat prin frauda sau artificii.
32. Accesiunea imobiliara artificiala = presupune interventia omului si implica obligatia
proprietarului ce beneficiaza de ea sa plateasca despagubiri celui in detrimental caruia a operat:
avem 2 cazuri de accesiune artificial: a) constructia sau plantatia facuta de proprietar pe
terenul sau, insa cu materialele altcuiva = proprietarul terenului care a facut constructii,
plantatii sau lucrari cu material este dator sa plateasca valoarea materialelor si eventual dauneinterese, insa proprietarul materialelor nu are dreptul de a le ridica. B) constructia sau plantatia
facuta de o persoana cu materialele sale dar pe terenul altcuiva. Ca principiu proprietarul
terenului pe care au fost facute aceste constructii,plantatii,lucrari, devine proprietarul lor, avand
obligatia unei anumite desdaunari ata de constructor. Avem 2 situatii: (1) situatia
constructorului de rea credinta pe terenul altcuiva; proprietarul are 2 posibilitati: pastreaza
lucrarile devenind proprietarul lor si plateste constructorului valoarea materialelor si pretul
muncii; sau obliga pe constructor sa iis ridice pe cheltuiala sa, lucrarile facute. (2) Situatia
constructorului de buna credinta pe terenul altcuiva: proprietarul terenului devine obligatoriu
si proprietar al constructiei si trebuie sa-l desdauneze pe constructor astfel: ori ii achita
contravaloarea materialelor si a muncii ori ii plateste o suma de bani egala cu cresterea valorii
fondului ca urmare a efectuarii constructiei.

33. Accesiunea mobiliara: a) adjunctiunea = daca doua lucruri a doi deosebiti stapani s-au unit
impreuna incat amandoua formeaza un singur tot, dar se pot desparti si conserva fiecare in parte
dupa despartire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principal,
ramanand el dator a plati celuilalt proprietar pretul lucrului care a fost unit cu principalul.b)
specificatiunea = prelucrarea unei materii astfel incat se obtine un obiect nou. Proproeitarul
materiei intrebuintate are dreptul sa reclame lucrul format dine a, platind pretul muncii; daca
manopera este mai importanta, cel care a confectionat lucrul il pastreaza si despagubeste pe
proprietarul materiei, platindu-I pretul acesteia. C) confuziunea = doua sau mai multe
miscatoare, apartinand unor proprietar diferiti, s-au unit in asa fel incat nu se mai pot recunoaste.
Daca unul dintre bunuri poate fi considerat principal, proprietarul acestuia va devein proprietar al
intregului cu obligatia de despagubire. Daca bunurile sunt echivalente, bunul obtinut devine
lucru comun, coproprietarii putand cere impartirea lui.
34. Uzucapiunea de 10-20 ani = cel care castiga cu buna-credinta si printr-o justa cauza un
nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, daca adevaratul proprietar
locuieste in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul si prin 20 de ani daca
locuieste afara din circumscriptie. Uzucapiunea de 10-20 ani, se aplica numai cu privire la
bunurile immobile, individual determinate care se afla in circuitul civil si nu este aplicabila
universalitatilor. Nu se poate dobandi prin uzucapiune un drept de servitute. Conditiile de
valabilitate ale uzucapiunii de 10-20 ani: posesia sa fie de buna-credinta; posesia sa se bazeze pe
un just titlu.
35. Uzucapiunea de 30 de ani = este recunoscuta in favoarea posesorului bunului care poate
prescrie prin 30 de ani fara a fi obligat a produce vreun titlu si fara sa I se poata opune reaua
credinta. Posesia trebuie sa fie utila, sis a fie exercitata timp de 30 de ani. Nu are relevant
buna/reaua-credinta a posesorului si nu se cere existent unui titlu al posesorului.