Sunteți pe pagina 1din 7

Anxietatea i Depresia

Anxietatea (neurotism) este o stare afectiv caracterizat printr-un sentiment de


insecuritate, de tulburare, difuz. Tulburrile de anxietate sunt foarte frecvente i afecteaz 14%
din populaie. Acuzele pacienilor sunt de natur fizic, ei nefiind contieni c la baza
problemelor aprute st anxietatea.
Tulburrile de anxietate cuprind o serie de probleme. n aceast categorie se includ urmtoarele
forme: anxietate generalizat, fobia social, fobii specifice (ex. fobia de insecte, frica de spaii
deschise sau nchise), atacul de panic, tulburarea obsesiv-compulsiv i stresul post-traumatic.
Anxietatea reprezint o problem foarte frecvent ntlnit n viaa de zi cu zi. Aproximativ 25%
din populaie sufer de anxietate care ar necesita tratament ntr-o anumita perioad a vieii lor.
Ali 25% au o anxietate mai puin sever (ex. frica de oareci sau pianjeni).
Diferena ntre anxietate i fric
Fiecare dintre noi a trecut prin experiente de fric intens, care este o emoie uman
normal, i care ne ajut n confruntarea cu pericolul. Dar unii oameni triesc o fric foarte
intens i iraional, care nu este justificat prin prezena unei situaii periculoase. O persoan
anxioas continu s simt o nelinite permanent, care interfereaz i cu viaa sa cotidiana.
Acesta poate s indice prezenta unei tulburri de anxietate. nsumnd cele spuse mai sus,
anxietatea resimit de o persoan este o frica foarte intens i nejustificat de un pericol
adevrat
Simptomele tulburrilor de anxietate
Caracteristica principal a acestora este sentimentul de fric sau/i gnduri cronice
(constante), repetitive, de ngrijorare, care reprezint un element de stres pentru persoana
respectiv i care interfereaz cu activitile din viaa sa (de exemplu dac unei persoane i este
fric s mearg la interviuri pentru ca acolo ar trebui s interacioneze cu strini, va evita situaia
respectiv, temndu-se ca orict de inteligent ar fi, nu ar primi postul, chiar i dac ceea ce face
actualmente nu i ofer satisfacia dorit). Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxieti:

reacii fizice (ex. transpiraie, tremurturi, bti de inim rapide, dificulti n respiraie,
grea, lein)

gnduri disfuncionale ex. dac o s vorbesc n faa publicului, i o s greesc, toat


lumea o s m cread prost .

comportament de evitare o persoan anxioas poate s ajung s evite foarte multe


situaii. Faptul c are gnduri negative i evalueaz iraional situaiile care i provoac
1

anxietate, emoii negative foarte intense, reacii fizice puternice, i eventual experiene
negative, plaseaz persoana ntr-un cerc vicios, din care nu poate s ias (de ex. studentul
T. este foarte anxios la prezentarea unei lucrri n faa publicului, dar trebuie s-i susin
disertaia. Se simte foarte anxios, de fapt de o sptman ntreag, i a nvat foarte mult,
ca totul s fie perfect i s nu dea gre, dar faptul c nainte de prezentarea disertaiei s-a
gndit de foarte multe ori c trebuie s fie perfect aceast prezentare, c altfel profesorii
or s l cread prost, i-a provocat emoii foarte intense ceea ce evident a cauzat mici
eecuri n prezentare, pe care el ulterior le-a interpretat ca fiind greeli catastrofale i nu a
mai vrut s prezinte lucrri n faa mai multor oameni, avnd ca rezultat faptul c acum
evit aceste tipuri de situaii).

Tipuri de tulburri de anxietate


Anxietate generalizat. Este frica exagerat i grija legat de lucruri comune. Centrul
anxietii poate fi reprezentat de prieteni, familie, sntate, munc, bani sau ratarea unei ntlniri
importante (de fapt tot ceea ce este important persoanei poate s capteze centrul ateniei ca focus
al anxietii). Vorbim despre anxietate generalizat dac grija exagerat este prezent n aproape
fiecare zi, timp de 6 luni, i dac persoana are dificulti n controlarea anxietii. n plus
persoana mai simte una sau mai multe dintre urmtoarele simptome:

irascibilitate i iritabilitate uoar;

oboseal;

insomnie;

probleme de concentrare; (nu se simte capabil s gndeasc)

Fobia social Const n frica de evaluarea i judecata negativ a altor oameni. De aceea
oamenilor caracterizate prin fobie social le este fric s fac ceva ce le-ar putea umili n faa
publicului de ex. a vorbi n public, a folosi toalete publice, a mnca sau a bea n public, sau
orice alt situaie social incluznd comportamentul la petreceri sau/i la locul de munc. Cei
care sufer de fobie social poate s simt frica n cazul unei singure, sau n cazul mai multor
situaii. Aceast fric poate sa conduc la evitarea situaiilor respective, care, ulterior poate s
ajung la izolare.
Fobii specifice O persoan cu fobie specific simte o fric persistent i iraional de un obiect
specific sau de o situaie. Frica poate s apar fa de anumite animale, locuri sau persoane, i
poate s fie att de intens nct persoana respectiv va manifesta simptome fizice intense sau
atac de panic. Aceste fobii se pot referi la cini, snge, furtuna, pianjeni, ace, sau la alte obiecte
i situaii, dar, n orice caz anxietatea resimit este exagerat i tulburtoare. Adulii care sufer
2

de fobii de obicei sunt contieni de faptul c frica lor este exagerat i iraional. n orice caz
nevoia lor de a evita obiectul, situaia sau persoana care stau la baza fricii poate s le restrng
viaa.
Tulburare de panic Atacurile de panic sunt comune n populaia uman comparativ cu
tulburrile de panic, care sunt mai rar ntlnite. Atacurile de panic pot s nu fie legate de o
situaie anume, ci pot aprea spontan. Pentru ca o persoan s fie diagnosticat cu tulburare de
panic, trebuie s aib circa 4 atacuri de panica lunar ntr-o perioad mai ndelungat. Tulburarea
de panic poate s fie diagnosticat dac atacurile de panic sunt frecvente i exist i o fric
intens i persistent de apariia unui alt atac de panic.
Tulburarea obsesiv-compulsiv (ocd) Oamenii care au aceast tulburare au gnduri (ex. O femeie
are senzaia c soul ei o nal fr a avea ns nici un indiciu) sau impulsuri (obsesii) intruzive,
involuntare i nedorite. n acelai timp se simt i forate s efectueze ritualuri mentale i
comportamentale, ca de ex. splatul excesiv al minilor, duuri excesiv de frecvente (de mai
multe ori pe zi), sau verificarea repetitiv a anumitor lucruri (de ex. dac a ncuiat ua, sau dac a
stins aragazul). De obicei sunt contieni de iraionalitatea i natura excesive a comportamentelor
sau a gndurilor lor.
Tulburare de stres post-traumatic (ptsd) Apare dup un eveniment extrem de traumatic.
Evenimentul poate s fie recent (ex. accident de main, abuz fizic) sau poate s fie ntmplat n
trecut (ex. abuz sexual n copilrie). Reacii de suferin, oc i furie sunt reacii normale dup
evenimente traumatice. Oamenii cu PTSD manifest reacii severe, prelungite i intruzive, care
afecteaz n mod dramatic viaa lor de zi cu zi. Acestea pot s includ gnduri sau imagini
intruzive despre situaia traumatizant, care sunt la fel de, sau chiar i mai stresante dect
evenimentul original. De obicei oamenii ncep s evite situaiile sau evenimentele care le
reamintesc de trauma, inclusiv locuri i situaii similare.
Definirea general a conceptelor utilizate
Nevrotismul se prezint ca un defect general de adaptabilitate, surmenaj, epuizare fizic i
psihic fr vreun motiv obiectiv, rigiditate.
Anxietatea se caracterizeaz printr-o stare permanent de tensiune psihic, iritabilitate, lips de
ncredere n propria persoan, incapacitate sau rezerve n asumarea unui risc, tremur i alte
reacii neurovegetative, diverse semne psihosomatice.
S-a observat, n general, c exist o tendin la nevrotici (care au o not ridicat la nevrotism) de
a avea o not crescut i la anxietate, ns acest fapt nu este suficient pentru a confunda
anxietatea cu nevroza, sau pentru a asimila aceste concepte, deoarece nevroticii pot avea o not
foarte ridicat la anxietate ntr-o situaie realmente provocatoare de anxietate. De aceea, ar fi o
eroare s se confunde anxietatea cu nevroza. Anxietatea este deci o emoie penibil de

ateptare, o team fr obiect care se produce n ateptarea unui eveniment, este o trire
subiectiv care poate fi supus controlului voluntar prin dezvoltarea contiinei de sine.
Unul dintre marii specialiti care s-au preocupat de problematica personalitii umane a fost
psihologul american R. B. Cattell. Acesta s-a nscut n Anglia, n anul 1905, ntr-o familie de
ingineri cu origini mai vechi n Scoia, nrudit cu Mc.Ken Cattell, unul dintre prinii
psihologiei americane din secolul trecut, cel care a folosit pentru prima dat termenul de test
mental. La 19 ani, R. B. Cattell a obinut la Universitatea din Londra diploma n fizic i chimie.
Spearman i Bot i-au deschis gustul pentru psihologie, n special pentru msurarea capacitilor
umane. n anul 1937 se stabilete n SUA ca cercettor n subordinea lui Thorndike la Teachers
College (Columbia University). Din 1945 funcioneaz ca profesor la Universitatea Illinois unde
s-a preocupat n special de msurarea trsturilor de personalitate. Printre instrumentele elaborate
de el se numr i chestionarul de personalitate C
Depresia clinic este o stare mental de tristee/amrciune care persist pe perioade
ndelungate. Simptome care dureaz mai mult de dou sptmni i de o severitate care ncepe s
mpiedice desfurarea normal a activitilor zilnice deja semnific depresie clinic. Se
presupune c doar o mic parte din cei care sufer de depresie ajung s contientizeze aceast
afeciune i s se supun tratamentului corespunztor. Motivele sunt frica
de stigmatizare social,orgoliul personal i ignorana. Spre deosebire de credina popular, chiar
i cazurile de depresie sever pot fi tratate medical i vindecate.
Se estimeaz c n anul 2020 depresia va deveni a doua cauz de dizabilitate la nivel
mondial, dup afeciunile cardiovasculare. n prezent, boala afecteaz aproximativ 121 milioane
de oameni pe glob. n Romnia, a fost depistat o cretere semnificativ a episodului depresiv
major odat cu vrsta, de la 2,1% 2,6% (18-49 ani) la 4,4% 5,2 % (peste 50 de ani) cu un
ritm de cretere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grup de vrst (50-64 ani i peste 65 de
ani)
Depresia este o afectiune medicala serioasa care poate influenta in mod negativ
starea, gandirea si comportamentul. Depresia se manifesta prin diverse simptome, dar cel mai des
intalnite sunt un sentiment profund de tristete si pierderea marcanta a interesului fata de orice fel
de activitati.
Alte simptome pot include:

Modificari ale poftei de mancare care duc la pierdere sau crestere in greutate

Insomnie sau somn prelungit

Pierderea energiei si oboseala marcata

Anxietate sau iritabilitate


4

Un sentiment de lipsa de valoare si vinovatie neadecvata

Dificultate in gandire, concentrare si capacitatea de a lua decizii

Ganduri de moarte sau suicid si tentative de a le duce la indeplinire.

Depresia este o afectiune des intalnita. Aproximativ 1 din 10 adulti anual sunt afectati de
depresie-aproape de doua ori mai multe femei decat barbati. Depresia poate sa apara oricand, dar
de cele mai multe ori se face simtita pentru prima data intre sfarsitul adolescentei si varsta de 25
de ani. Depresia este de asemenea frecventa in randul adultilor mai in varsta. Din fericire,
depresia este o afectiune care poate fi tratata.
Diferenta dintre depresie si tristete
Decesul unei persoane apropiate, pierderea locului de munca, sau incheierea unei
relatii reprezinta experiente dureroase pentru oricine. Este normal sa existe trairi de tristete si
durere ca raspuns la asemenea evenimente stresante. Persoanele care trec prin asemenea situatii
dificile se pot descrie de cele mai multe ori ca fiind depresive. Cu toate acestea, tristetea si
depresia nu sunt similare. In timp ce sentimentele de tristete se diminueaza in timp, depresia se
poate mentine luni sau chiar ani. Pacientii care au trecut printr-o depresie subliniaza diferente
marcante intre tristetea normala si greutatea disfunctionala a depresiei clinice.
Depresia postpartum
Depresia postpartum o afectiune asociata cu nasterea unui copil este cauzata de
schimbari hormonale si poate sa apara in cadrul aceleiasi familii. Este deosebita de baby blueso reactie foarte normala si des intalnita care apare dupa nastere atat prin durata, cat si
prin consecintele nefaste ale indiferentei mamei cu privire la ea insasi si la copiii sai. Una din 10
mame trece printr-o forma de depresie postpartum; femeile care au sindrom premenstrual sever
sunt mai
predispuse sa sufere de acest tip de depresie.
Femeile care au depresie postpartum isi iubesc copiii, chiar daca pot trai cu convingerea ca nu
sunt in stare sa fie mame bune.
Cauzele depresiei
Depresia poate afecta pe oricine chiar si persoane care par sa traiasca in
circumstante de viata aproape ideale. Cu toate acestea, exista anumiti factori importanti in
debutul depresiei.

Factori biochimici. Nivelul anormal de serotonina si norepinefrina, doua elemente chimice din
creier, poate contribui la simptomele depresiei, cum ar fi anxietatea, iritabilitatea si oboseala.
Acestea nu sunt singurele retele neuronale implicate. Cercetatorii se afla intr-o continua
descoperire de noi informatii in acest domeniu.
Factori genetici. Depresia poate aparea in aceeasi familie. De exemplu, daca un geaman identic
are depresie, celalalt are sanse de 70% sa traiasca aceasta afectiune la un moment dat pe
parcursul vietii.
Personalitatea. Persoanele cu o stima de sine mai scazuta, care sunt usor coplesite de stres sau
care au o atitudine generala pesimista, par sa fie mai vulnerabile in fata depresiei.
Factori de mediu. Expunerea continua la violenta, neglijenta, abuz sau saracie poate face ca
persoanele care sunt deja predispuse la depresie sa fie si mai vulnerabile la aceasta afectiune. De
asemenea, o alta afectiune medicala (ex.: o tumoare pe creier sau deficienta de vitamine) poate
determina aparitia depresiei; prin urmare este important sa aiba loc initial o evaluare atenta de
catre un psihiatru sau un alt specialist medical pentru a elimina posibilele cauze medicale
generale.
Tratamentul depresiei
Doar sportul, schimbarile in dieta si vacantele nu sunt de ajuns pentru multe
persoane pentru a controla depresia pe termen lung. Cu toate acestea, depresia este una dintre
cele mai tratabile afectiuni mentale: intre 80% si 90% dintre persoanele care sufera de depresie
raspund bine la tratament, si aproape toti pacientii simt o diminuare in greutatea simptomelor.
Inainte ca un tratament specific sa fie recomandat, un psihiatru ar trebui sa realizeze o evaluare
diagnostica, printr-un interviu si cateodata un examen fizic. Scopul acestei evaluari este de a
dezvalui anumite
simptome, istoria medicala si personala, contextul cultural si factorii de mediu, pentru a ajunge la
un diagnostic corect si pentru a determina tratamentul optim.
Medicatia
Antidepresivele pot fi prescrise pentru a corecta dezechilibre in nivelul chimic al
creierului. Aceste medicamente nu sunt sedative, euforizante sau tranchilizante. Nu provoaca nici
dependenta. In general, medicamentele antidepresive nu au un efect stimulant asupra celor care
nu prezinta depresie.
Antidepresivele pot produce o imbunatatire din prima saptamana de tratament. Beneficiile
complete pot aparea chiar si dupa doua sau trei luni. Daca un pacient nu simte macar o usoara
imbunatatire dupa cateva saptamani, psihiatrul va schimba doza medicatiei sau va adauga sau
substitui cu un alt antidepresiv.
6

Psihiatrii recomanda de obicei ca pacientii sa continue sa ia medicatia timp de 6 sau mai multe
luni dupa ce simptomele s-au ameliorat. Dupa doua sau trei episoade de depresie majora,
mentinerea tratamentului pe termen lung poate fi o sugestie pentru a diminua riscul unor
episoade ulterioare.
Psihotherapia
Psihotherapia reprezinta de cele mai multe ori o modalitate care se utilizeaza doar
pentru tratamentul depresiei usoare, iar pentru depresia medie si severa, se recomanda in
combinatie cu medicatia antidepresiva.
Psihoterapia poate implica doar pacientul individual sau si alte persoane. De exemplu, terapia de
familie sau de cuplu poate fi de ajutor pentru a adresa acele probleme care tin de relatii apropiate.
Terapia de grup aduce impreuna persoane care sufera de afectiuni similare. In functie de
severitatea depresiei, tratamentul poate sa dureze cateva saptamani sau o perioada mai
indelungata. Cu toate acestea, in multe cazuri, o ameliorare substantiala poate fi resimtita dupa
10-15 sedinte.
Concluzie
Depresia nu este niciodata o stare normala si produce intotdeauna suferinta care
poate fi evitata. Beneficiind de diagnostic si tratament adecvate, majoritatea persoanelor care
sufera de depresie o pot depasi.