Un buchet ntors pe dos

Printre frunze putrezite,

Pe un drum sfrmat de ploi,
Se strecoar, cum e Legea,
Toamna pe la noi..
Veverie gri-rocate
Rd, rod, sar, apoi s-ascund,
Trectorii se amuz,
Cad castanele pe drum.
Trectori prin coridoare,
Construite de omizi,
Printre mere, pere,
Lume
Mult, plin de flmnzi.
n negrea de cerneal i se-ncleie adevrul,
De s-aga, de se-ndoaie, tie numai iedul
Ce-a scpat ca printre dini din a cumtrului gri gur,
Prin desene la copii am turnat fric i ur.
Capul mic cuprinde multe, de ncerci s le niri,
S-nmuleti, s-mpari pe grupe, s le-nvei uor i lin,
Cci culoarea fr form e o pat pe palet,
Greoaie, lent, inutil, o ruginit biciclet.
Nu-i arunc gunoi n fa, nici c-mi pas a ta prere,
Printre rnduri e sperana n noi i minunate vremuri
i nu-i trebu a lor lumin, energie, gaz, petrol
Ce ncal i hrnete omul lacom de pe tron.
Revoluii vrei!?
Poftim,
oprii-v s funcionai,
Baricade construii dintre: voi, al vostru, ceilali...
Dar atunci cnd tot vei pierde, s nu plngei c n-ai vrut
S-o apucai, fr-de-regrete, pe-un mai bun sau doar alt drum.