Educatia sexuala igienico-sanitara

Educatia sexuala

Viata sexuala reprezinta atat un fenomen necesar si obiectiv in plan social, care asigura
perpetuarea speciei umane, cat si un atribut personal firesc al vietii si personalitatii omului.
Pentru ca omul sa nu cada prada instinctului sexual animalic este necesara educatia sexuala,
care-l face pe om sa inteleaga corect rolul vietii sexuale in plan social si ca atribut personal.
Omul educat intelege si devine responsabil fata de respectul intre sexe, fata de intemeierea
familiei, cresterea si educarea copiilor, constientizand si actionand pentru prevenirea
imbolnavirilor, cum este sifilisul, SIDA etc, precum si pentru prevenirea infractiunilor sexuale
- seductia, violul, perversiunile sexuale etc, care il subjuga instinctului sexual animalic.
Adesea neglijata sau facuta cu multa retinere, ea trebuie integrata actului educational.
Educatia sexuala trebuie sa constituie o latura a educatiei complexe, integrale a omului, a
tinerei generatii, in special. Ea are ca obiective:
a) obiective cognitiv-biologice: cunoasterea structurii si functionarii normale a organelor
sexuale, in corelatie cu alte organe si sisteme ale organismului uman, a aspectului biologic al
sexualitatii, privind: maturizarea organelor sexuale; functia lor; relatiile sexuale fiziologice si
urmarile acestora etc, inclusiv imbolnavirile - SIDA, indeosebi; educatia contraceptiva;
b) obiective psihologice, sociologice si pedagogice: stabilirea unor relatii corecte intre sexe
(baieti si fete); transformarea atractiei fata de o persoana de sex opus, la inceput aproape pur
biologica, bazata pe instinctul sexual, intr-un sentiment superior, in dragoste; pregatirea
tinerelului pentru viata de familie, care reprezinta existenta unui cuplu sanatos, matur si bine
inzestrat biologic, cat si psihologic, social si moral; pregatirea tineretului pentru cooperare
egala, corecta si de ajutor reciproc intre sexe in activitatea social-utila, in viata.
Stabilirea relatiilor sexuale intre baieti si fete trebuie sa fie considerat un raport responsabil al
vietii. Relatiile sexuale nu trebuie considerate o .joaca", ci ele trebuie sa reprezinte un act al
existentei .si perpetuarii fiintei umane. Atunci cand dorim sa avem un partener de sex opus,
trebuie sa gandim serios, spre a evita aparitia unor consecinte grave. Relatiile sexuale nu
trebuie stabilite la intamplare si numai ca acte biologice, instinctuale. Ele trebuie sa fie bazate
pe sentimente superioare de dragoste, de respect, de daruire etc. intre parteneri de varste
apropiate, egali ca cetateni. Medicii, sexologii si psihopedagogii recomanda ca relatiile
sexuale sa aiba loc la o varsta potrivita, aceasta fiind la inceputul tineretii (19-21 ani), mai
ales in cazul in care se vor urmasi - copii, deoarece de la aceasta varsta procesele fertilizarii,
conceptiei, gestatiei si lactatiei devin mature, favorabile nasterii copiilor. Dezbaterile privind
relatiile si educatia sexuala nu trebuie sa inlocuiasca sentimentul iubirii numai cu nevoia
satisfacerii biologice, individuale. Relatiile sexuale si educatia sexuala nu inseamna a discuta
numai de actul sexual, ci ele trebuie sa ia in considerare cunoasterea corpului, a organelor
sexuale, a rolului si consecintelor relatiilor sexuale. Ele trebuie sa aiba loc intr-un cadru
sociounian de finete, sensibilitate, respect, responsabilitate etc, cvitandu-sc cu desavarsire
violenta, brutalitatea, amenintarile, santajul etc, care pot fi urmate de decadere spirituala, de
lipsa de respect, de deziluzii, imbolnaviri si chiar nenorociri uneori insurmontabile.
Educatia sexuala trebuie sa includa neaparat actiuni educative specifice, care sa conduca
neaparat la o comportare demna, civilizata fata de persoanele de sex opus, actiune ce trebuie
inceputa de la varsta prepubeitatii. Un rol important in aceasta educatie il au, in afara de

medici si psihologi, profesorii, dirigintii si parintii indeosebi, cu conditia ca sa-i preocupe

aceasta si sa se pregateasca in acest scop.
Evitarea si combaterea educatiei sexuale prin intermediul pornografiei din reviste, filme,
video casete pornografice etc.
Lipsa informatiei si educatiei sexuale stiintifice conduce, adesea, la urmari grave in
comportarea tineretului si al maturilor, la infractiuni grave, cu substrat instinctual, care
dovedesc primitivismul si cadrul animalic, daca ne putem exprima asa, in care instinctele
primare, refularile sexuale sunt cele care hotarasc" intregul comportament. Educatia sexuala
trebuie sa se bazeze pe datele si sfaturile stiintifice (si nu dupa ureche) oferite la orele de
biologie, la consultatiile si convorbirile medico-sanilare cu medicii, asa cum sunt cele din
cabinetele de ..Planning familial", precum si pe materiale scrise de oameni competenti in
domeniile medico-sanitare si educative.
Educatia igienico-sanitara

Educatia sanitara (igienico-sanitara) include cunostintele si regulile practice prin care omul
poate evita sursele de imbolnavire, isi poate apara sanatatea.
Educatia igienico-sanitara reprezinta o necesitate a dezvoltarii si manifestarii personalitatii in
conditii optime. Ea are urmatoarele obiective:
a) dobandirea de cunostinte generale si speciale de igiena si despre bolile ce-ar putea fi
contractate, indeosebi despre tuberculoza, sifilis, cancer, SIDA. consecintele grave ale
consumarii de droguri etc;
b) formarea de convingeri si sentimente igienico-sanitare, care sa determine la tineri atitudini
ferme de pastrare a igienei, de prevenire a imbolnavirilor si la nevoie de tratare a
imbolnavirilor, apeland la specialistii din domeniul medical;
c) formarea de priceperi si deprinderi de a pastra igiena vietii, a regulilor de prevenire ca si, la
nevoie, de tratare a bolilor, spre a evita consecintele nedorite ale acestora. Tanara generatie
trebuie sa constientizeze necesitatea cunoasterii si respectarii teoriilor, normelor si practicilor
de igiena sanitara, fiindca sanatatea este un bun de mare pret pentru om.
Scoala de toate gradele trebuie sa-si aduca contributia la educarea igienico-sanitara a
tineretului, constientizand normele, mijloacele si cerintele ce se cer respectate pentru
asigurarea igienei pe toate planurile (corporale, individuale, de locuit, de munca etc), de
pastrare a sanatatii, de prevenire a imbolnavirilor, ca si de tratare a acestora, in cazurile in care
au aparut. Copiii si tineretul nu cunosc cerintele igienico-sanitare si trebuie invatati. Sa nu
avem retineri, sa nu ne fie jena sa facem educatie sanitara.