REPRODUCEREA

www.testoase.go.ro

REPRODUCEREA
Reproducerea testoaselor
La broastele testoase nu se poate vorbi de o anumita varsta de reproducere,
deoarece aceasta este foarte variabila, de la o specie la alta, dar si in cadrul aceleiasi specii,
de la un individ la altul, in functie de conditiile de care a beneficiat si ea se deruleaza pe o
perioada foarte lunga de timp. Trebuie sa retinem ca masculii sunt in general mai precoce
comparativ cu femelele, diferenta care poate fi de unul sau chiar mai multi ani.
Dupa unii cercetatori, atingerea maturitatii reproductive este in stransa interde
pendenta cu talia animalului si cu conditiile de viata asigurate si mai putin cu varsta
animalelor. Apreciind varsta relativ optima de imperechere la unele specii crescute in
captivitate, putem constata ca cele mai precoce sunt broastele testoase cu tample rosii (620 ani).
In mediul natural, broastele testoase, in perioada de reproducere, au un
comportament teritorial foarte bine marcat, pe care ii pastreaza cu strictete toata viata,
aspect pe care trebuie sa il avem in vedere si atunci cand le crestem in captivitate. Astfel,
broastele testoase nu se vor reproduce daca nu le vom crea conditii care sa copieze cat de
cat pe cele din zonele cadrului natural.
O data cu apropierea momentului imperecherii, daca se cresc mai multi indivizii la un
loc, masculii incep sa se bata pentru castigarea partenerei. In acest sens, masculii executa
adevarate parade nuptiale in fata femelelor, deplasandu-se in forta, atingandu-se de
nenumarate ori de carapacea partenerei, facand-o sa vibreze, scarpinand usor barbia
femelei cu ajutorul membrelor anterioare, musca uneori femela, se invarte in cerc in jurul
sau in fata acesteia etc. De asemenea, la unele specii, maeculul emite niste sunete care
seamana mai degraba cu un scancet prin care implora acceptul femelei sau executa miscari
de lateralitate a capului, pana la acordul partenerei.
La broasca testoase de apa, imperecherea are loc dupa urmariri frenetice in bazinele
acvatice, ciocniri numeroase si nu de putine ori chiar muscaturi destul de brutale. La alte
specii de testoase de apa, masculul executa o serie de miscari acrobatice, inotand in fata
femelei in toate pozitiile, inclusiv pe spate, in cerc, in paralel, sub ea etc.
Imperecherea broastelor testoase in conditiile de la noi din tara are loc de primavara pana la
finele verii, in functie de temperatura exterioara, cu toate ca in captivitate s-a constatat ca
ele se pot reproduce pe tot parcursul anului, insa cu frecventa cea mai mare la inceputul
verii.
La broastele testoase acvatice, imperecherea are loc in apa, unde masculul inoata pe
spatele femelei si ramane in aceasta pozitie mai bine de o ora, agatandu-se de carapacea
acesteia. Actul coplutator se deruleaza in mai multe zile, avand o durata ce se intinde de la
cateva minute, la peste o ora.
Broastele de uscat, care au forme mai convexe, intampina o serie de dificultati in
actul reproductiv, ceea ce face ca masculul sa depuna eforturi considerabile pana sa poata
fecunda femela. Convexitatea pronuntata a plastronului masculilor si testului femelelor,
aduce adesea masculul in pozitii acrobatice, care atinge o verticalitate aproape perfecta. In
aceasta situatie femela vine in intampinarea masculului, sprijinindu-l cu ajutorul membrelor
posterioare sa nu cada pe spate si sa poata executa actul imperecherii. Masculul. cu gatul
intins, ridicat pe membrele posterioare, repliaza penisul inspre inainte si il introduce in
cloaca femelei. La anumite specii, daca conditiile de viata nu sunt corespunzatoare, femelele
au posibilitatea de a-si stoca materialul seminal si deci de a fecunda mai multe serii de ouat,
particularitate care ofera una din posibilitatile de protejare si perpetuare a speciei.
Dupa imperechere, la circa 8-10 saptamani, in functie de temperatura mediului ambiant si
de specie, are loc depunerea oualor. Trebuie sa mentionam ca unele specii de testoase au
posibilitatea de depunere a oualor in mai multe reprize, pe durata aceluiasi sezon, ceea ce
-1-

REPRODUCEREA

www.testoase.go.ro

reprezinta tot adaptabilitatea la mediu si un coeficient de siguranta pentru obtinerea de noi

generatii.
Inainte de depunerea oualor, broastele testoase femele aleg locurile cele mai
corespunzatoare, specifice zonelor in care traiesc sau a celor in care se reproduc. Astfel,
broastele testoase de uscat cauta zone cu pamant relativ afanat, unde sapa gropi pana la
adancimi variabile, ce depind de specie.
Dupa depunerea oualor, broasca le acopera cu pamant, pentru mascarea teritoriului.
Broastele testoase nu au nici un fel de grija de cuib si respectiv de viitorii produsi, instinctul
matern fiind inexistent. Durata incubarii prezinta o variabilitate foarte mare, cuprinsa intre
60 si 150 de zile si depinde, pe langa conditiile de mediu si de specie si chiar de individ.
Foarte interesanta este actiunea temperaturii asupra ecloziunii, care poate totodata
influenta intr-o oarecare masura si diferentierea sexelor. Astfel, daca temperatura este
ridicata (peste media temperaturii din zona, in care au fost depuse ouale), se vor dezvolta
un numarmai mare de femele, in timp ce la temperaturi mai scazute, se vor obtine mai
multi masculi.
Contrar legilor geneticii referitoare la determinarea sexelor, a caror baze se pun in
timpul procesului de fecundatie, la broasca testoasa, acest rol revine, conform cercetarilor
intreprinse de Claude Piean, influentei pe care o exercita temperatura. Potrivit acestor
cercetari, dirijand temperatura de incubatie, exista posibilitatea de obtinere numai de
femele sau numai de masculi. La temperaturi intermediare, se obtin atat masculi, cat si
femele, in proportii relativ egale, iar, in functie de specie, se mai pot intalni si indivizi
intersex.
La broasca testoasa de apa europeana, temperatura optima pentru obtinerea
ambelor sexe in proportii relativ egale, este de 29C, iar daca aceasta este mai mica, se vor
obtine mai multi masculi, in schimb, peste acesta temperatura, vor fi mai multe femele.
Ouale depuse de broastele testoase au marimi si forme diferite, in functie de specie,
dar cu structura relativ asemanatoare cu cea a oualor de pasare. Se deosebesc de acestea
in primul rand prin aspectul pergamentos al cojii si o suplete mai mare a acesteia. Din punct
de vedere structural, oul este constituit din doua componente distincte, un asa-zis galbenus
(ovula sau vitelusul) si un albus (albumina), secreta de-a lungul traiectului parcurs de ovula
prin oviduct. O particularitate a albusului este de a absorbi apa, el asigurand rezerva de
proteina si umiditate pentru embrionul ce se dezvolta.
Evolutia embrionului este relativ lenta si se face pe seama componentelor viteline care sunt
consumate aproape in totalitate, insa, nu de putine ori, la ecloziune, sacul vitelin este inca
prezent, el nefiind resorbit total. Puii nascuti au capacea relativ moale, dar se intareste o
data cu inaintarea in varsta. O data terminata dezvoltarea viitorului produs, acesta
beneficiind de un dinte cornos, situat la extremitata botului, are posibilitatea de a taia
cochilia si a iesi din ou. Dintele dispare nu la mult timp dupa eclozare.
Reproducerea broastelor testoase crescute in captivitate
De multe ori, crescatorii experimentati sau amatorii de broaste testoase, isi pun
problema inmultirii acestei specii si in captivitate, operatiune care nu este atat de usoara
cum pare la prima vedere. Cu toate acestea, fenomenul este posibil si de multe ori
realizabil.
Daca aprecierea capacitatii reproductive este mai greu de realizat, deoarece nu
exista inca metode de a controla fecunditatea reproducatorilor, exista posibilitatea ca din
totalul oualor depuse, o parte sa poata fi incubate artificial. Tehnica incubarii artificiale este
in prezent pusa la punct si numai o documentare corespunzatoare in acest sens mai trebuie
facuta, de cei care doresc sa inmulteasca artificial mai repede broastele testoase.
Pentru obtinerea unor oua corespunzatoare incubatiei este nevoie, in primul rand, de
o pregatire adecvata a reproducatorilor. In acest sens, se impune aplicarea unui regim
alimentar foarte bine controlat, care sa nu favorizeze stari de obezitate, deoarece acestea
pot conduce la o sterilitate partiala sau chiar totala. Hrana administrata reproducatorilor va
trebui sa fie de volum mic, insa sa cuprinda toate elementele necesare organismului, dintre
-2-

REPRODUCEREA

www.testoase.go.ro

care vitaminele si componentele minerale au un rol determinant in ovogeneza si

spermatogeneza.
Un alt element pe care trebuie sa-l avem in vedere este calitatea hranei
administrate, directie in care se va tine cont ca acesta sa cuprinda in special proteine de
calitate superioara, asigurate prin hrana pe cat posibil vie si proaspata pentru cele carnivore
si respectiv proaspata si diversificata pentru cele omnivore. O importanta deosebita pentru
reusita activitatii reproductive o constituie asigurarea si respectarea regimului alimentar,
precum si a conditiilor de confort, in stransa corespondenta cu cerintele ritmului biologic,
caracteristic fiecarui tip de broasca testoasa. De asemenea, se va tine cont totodata de
alternanta fazelor de activitate si respectiv de odihna specifica acestora.
O alta particularitate ce trebuie sa ne fie in atentie in activitatea broastelor testoase,
este fluctuatia de temperatura la care sunt supuse in mediul natural testoasele si pe care
trebuie sa o asiguram si in captivitate. In acest sens, in terariile pe care le amenajam pentru
testoase, trebuie sa avem atat zone cu temperaturi mai ridicate, cat si zone mai racoroase,
astfel ca animalele sa-si poata alege in orice moment locul de odihna sau de incalzire, in
functie de cerintele biologice la un moment dat, precum si zone perfect uscate sau zone
umede, pentru imbaiat.
De asemenea, se impune ca, pe durata noptii, temperatura sa scada asemanator cu
cea pe care o suporta animalele in mediul natural (cu 5-8C mai redusa fata de cea peste
zi). Activitatea de reproductie la broasca testoasa europeana debuteaza in mod obisnuit, la
putin timp dupa ce iese din somnul de hibernare, considerent pentru care in acest caz nu
este nevoie de interventia omului, decat in cazuri speciale. Un element important in reusita
declansarii activitatii reproductive il constituie alernanta perioadelor de lumina-intuneric
(fotoperiodism), respectiv durata celor doua faze. O situatie mai delicata o intalnim in cazul
broastelor testoase tropicale si subtropicale, la care asigurarea unui regim de lumina cat mai
corespunzator poate fi obtinut prin reducerea timpului de lumina de la 8-12 ore pe zi la 6
ore si o scadere a temperaturii cu (4-5C) incepand cu circa 30 de zile inainte de
declansarea sezonului obisnuit de reproducere care are loc in cadrul natural.
In etapa a doua se vor reduce in mod progresiv cei doi parametri la valorile obisnuite,
program ce se va derula pe parcursul urmatoarei perioade. Scaderea sau cresterea
temperaturii, precum si modificerea regimuluide lumina se face treptat, pentru a permite
animalului o adaptare usoara si pentru a nu-l stresa.
Experienta unor vechi crescatori de broaste testoase a confirmat ca o separare pe
sexe a partenerilor inainte de actul reproductiv a avut efecte benefice asupra
comportamentului sexual si a rezultatelor de reproductie. Acest aspect a fost demonstrat si
de experientele efectuate pe broaste testoase marine, la care o crestere prelungita
impreuna a celor doua sexe a diminuat apetitul sexual si o scadere a fecunditatii, pe cand o
crestere individuala pana la imperechere este mult mai corespunzatoare.
O imbunatatire a indicilor de fecunditate s-a putut constata si in cazul in care in doua
spatii ingradite paralele s-au format loturi de 4-5 indivizi din cele doua sexe, situatie care a
declansat cresterea spiritului de competitie sau chiar o emulare a apetitului sexual si sporire
a fecunditatii.
La broasca testoasa carbonifera s-au obtinut rezultate foarte bune daca indivizii, o
data pregatiti pentru reproducere au fost supusi unor pulverizari fine de apa, asemanatoare
cu ploile ce cad in sezonul de reproducere in mediul natural si care declanseaza foarte rapid
cuplarea celor doi parteneri.
Asa cum mentionam cea mai devreme, pentru depunerea oualor sunt necesare
conditii care sa favorizeze incubatia si care sa asigure locuri destinate special acestui scop.
Daca crestem broastele testoase in sezonul cald in gradina, problema se simplifica deoarece
broasca testoasa isi alege ea singura locul de depunere a oualor. In acvariu insa este nevoie
sa amenajam un loc special de nisip sau alta structura de pamant usor afanat si pe cat
posibil aranjat intr-o usoara panta. Aceasta panta este necesara si pentru a crea conditii
favorabile actului imperecherii, care altfel se desfasoara destul de dificil. Nisipul sau
pamantul care este destinat pentru depunerea oualor trebuie sa fie uscat, iar dupa
-3-

REPRODUCEREA

www.testoase.go.ro

depunerea pontei se va folosi fie un bec pentru incalzirea zonei, fie se va acoperii acest cuib
cu frunze sau paie, asigurand astfel o temperatura mai constanta.
Daca incubatia se face in mod artificial. dupa ce femela a depus ouale, acestea se vor
recolta si se vor introduce in incubatoare destinate acestui scop. La manipularea oualor de
broasca testoasa se va avea in vedere particularitatile structurale ale acestora, deoarece, in
caza contrar, se poate compromite intreaga operatiune. Dupa cum este cunoscut, ouale de
broasca testoasa sunt lipsite de salaze (cordoane de albumina care sustin galbenusul si
embrionul). In cazul unor miscari necontrolate, se produce moartea embrionului, deoarece
are loc scurgerea aerului embrionar si ruperea vaselor sangvine.
Pentru incubatia artificiala se pot face simple amenajari care sa permita obtinerea de
noi produsi. Materialul necesar pentru construirea unui incubator este reprezentat de un mic
recipient din plastic sau sticla, care sa fie dotat si cu un capac sau chiar un acvariu de
dimensiuni mai mici. Se mai poate folosi o cutie din plastic in care se vor amplasa ouale,
nisip bine sterilizat, un bec de 40 W sau o rezistenta electrica pentru incalzirea apei si un
termometru de control.
Temperatura de incubatie asigurata prin intermediul becului este de 28-30C, care
arde circa 8-9 ore pe zi, sau se poate monta o termorezistenta elecrica de 25-30 W care sa
asigure temperatura necesara. Placa de sticla care acopera acvariul asigura mentinerea unei
umiditati relativ constante.
Daca seutilizeaza incubatoare cu apa, pentru broastele testoase de tipul Cistuda sau
Hermann, aceasta trebuie sa fie incalzita la 30-32C, pentru ca nisipul sa asigure
temperatura de 26-28C.
Termometrele plasate in apa si nisip ne permit sa avem permanent date precise de
control pentru cele doua medii. Capacul care acopera recipientul asigura o mentinere a unei
umiditati optime de 80-90% in interiorul incubatorului. Este de asemenea necesara
asigurarea unor orificii in capacul sau pereii incubatorului, pentru o aerare corespunzatoare
bunei dezvoltari embrionare.
Durata timpului de incubatie este variabila si dependenta atat de specie, cat si de
conditiile asigurate in incubator, variind in general intre 60 si 100 zile.
Din momentul inceperii ecloziunii si pana la parasirea oului, trece o durata ce poate fi
cuprinsa intre cateva ore si chiar 2-3 zile. Aceasta durata depinde de gradul de dezvoltare al
viitorului produs, vigoarea acestuia si eficacitatea ciocului cornificat de care beneficiaza in
acesta etapa.
La eclozare, micutele broaste mai pot prezenta inca resturi ale savului vitelin, situatie
in care ele vor fi introduse in cutii sau incubatoare, pana cand acesta va fi absorbit in
totalitate. Dupa depasirea acestei faze, broscutele testoase se pot transfera in acvariu - sau
in alte spatii amenajate, in care se vor creste in continuare.
PRINCIPALII PARAMETRII REPRODUCTIVI LA BROASTELE TESTOASE
Specificare
maturitate sexuala
per. imperecherii
per. depunerii oualor
nr. de oua depuse
lungime ou
latime ou
durata incubatiei
lungime nou nascut

UM
ani
luna
luna
buc
cm
cm
luni
cm

Broasca de
Broasca cu
Cistuda
Florida
capac
m. 2-5
m. 6-8
m. 5-6
f. 5-6
f. 15-20
f. 5-8
martie-iunie aprilie-mai martie-mai
iunie-iulie
mai-iulie
mai-iulie
4-20
8-9
3-8
2.5-10
6-7
8-10
3.7
3-4
3.5
2-2.5
3-4
2-3
3-4
5
3-4

-4-

Broasca
Hemann
m. 10-13
f. 13-14
mai-iulie
mai-iulie
3-6
5-10
3-3.5
2-4
3.5-5