Sunteți pe pagina 1din 11

Evanghelia dupa Ioan

Intocmit
Aldescu Ciprian

Evanghelia dupa Ioan

Evanghelia a patra este opera Sfantului Ioan, fratele lui Iacob


si fiu al lui Zevedeu, ucenic mai intai al lui Ioan Botezatorul si chemat
apoi la apostolat de Domnul Iisus Hristos Insusi. Daca se admite ca
Salomeea mentionata la Mc. 15.40 este una si aceeasi persoana
cu mama fiilor lui Zevedeu (Mt. 27.56), atunci putem presupune ca
ea facea parte din ceta sfintelor femei care L-au insotit pe Domnul si
pe ucenicii Sai din Galileea pana in Ierusalim, slujindu-le, si care au
fost de fata la rastignirea lui Iisus. Ioan facea parte nu numai din
colegiul celor doisprezece, ci si din grupul foarte restrans, de numai
trei (alaturi de Petru si Iacob) randuiti de Domnul sa fie martorii unor
evenimente cu totul exceptionale, precum invierea fiicei lui
Iair(Mc.5.37), Schimbarea la Fata (Mt.17.1-13) sau drama launtrica
din gradina Ghetsimani (Mt.26.37). Ioan ucenicul pe care il iubea
Iisus , este cel caruia Domnul i-o incredinteaza, de pe cruce, pe
mama Sa (In. 19.26-27) ; el este primul martor al mormantului gol (In.
20.2-8) si primul care-L recunoaste pe Iisus cel inviat (In.21.7). E de
fata la pogorarea Duhului Sfant, prdica, vindeca si inchis impreuna cu
Petru, participa la Sinodul Apostolic, este numit de Pavel stalp al
Bisericii . Mai cunoastem ca in jurul anului 69 paraseste Ierusalimul
si se aseaza in Efes. Imparatul Domitian il exileaza in Insula Patmos,
unde apostolul scrie Apocalipsa ce-i poarta numele ; sub Nerva se
intoarce la Efes, de unde conduce, cu mare autoritate duhovnicesca,
Bisericile din Asia Mica. Moare ca martir, la adanci batraneti, sub
persecutia lui Traian.
Evanghelia e scrisa in Efes catre sfarsitul secolului I si le este
destinata crestinilor din Asia Mica, pe care apostolul vrea sa-i
intareasca in credinta, pe de o parte, si sa-i apere de primele erezii, pe
de alta.
Fata-n fata cu evangheliile sinoptice, opera lui Ioan isi
contureaza un profil aparte, incepand cu planul general :
1. Prolog : Slava Logosului intru Dumnezeu, in lume si in
istorie (1.1-18).
2. Slava lui Iisus aratata in lume (1,19-21, 50).
3. Slava lui Iisus aratata ucnicilor Sai in intimitatea Cinei celei
de Taina (13, 1-17, 26).
4. Slava lui Iisus aratata in Patimile Sale (18,1-19,42).

5. Slava lui Iisus aratata ucenicilor Sai dupa invierea Sa din


morti (20,1-31)
6. Epilog (21,1-31).
Apostolul Ioan nu-si propune sa reia si sa amplifice
evangheliile sinoptice, ci sa le completeze cu relatari inedite asupra
vietii si invataturii Domnului, dar ordonandu-si materialul dupa alte
criterii. El isi ia libertatea (si-si asuma autoritatea) de a prezenta o alta
cronologie a evenimentelor, de a insista asupra unor minuni si cuvinte
omise de predecesorii sai ; chiar atunci cand istoriseste aceleasi fapte
relatate si de sinoptici, el introduce anume particularitati care-i sunt
proprii, fie in tesatura naratiei, fie in vocabulr, fie in stil. Nota
dominanta a Evangheliei insa si care o face net superioara tuturor
este dimensiunea ei teologica (fapt pentru care autorul ei este numit si
Sfantul Ioan Teologul , adica ( Cuvantatorul de Dumnezeu ).
Mesajul ei suprem este acela de a infatisa misterul hristologic in toata
amploarea si profunzimea lui, misterul prin care Logosul (Cuvantul)
intrupat, El insusi Dumnezeu,le descopera oamenilor pe DumnezeuCel-Nevazut, le aduce Lumina si Viata, le asigura cunoasterea si
comuniunea cu Dumnezeu prin cunoasterea si comuniunea intima cu
Hristos. Daca limba greaca a operei, corecta de altfel, destul de saraca,
lipsita de anvergura lui Matei, savoarea lui Marcu sau maiestria lui
Luca, in schimb izbuteste sa exprime o gandire de mare atitudine
duhovnicesca, continuu insufletita de adierea Duhului Sfant. Scrierea
lui Ioan e cea mai intraripata dintre toate evangheliile, un unicat care-l
situeaza pe autorul ei printre marii inspirati ai omenirii.
Sa notam si inspiratia sa ea este nu numai un rod al inspiratiei,
ci si al unei indelungate elaborari.Departe de a constitui o colectie de
amintiri traite sau de reconstituiri documentare, Evanghelia a patra
este sinteza unei propovaduiri apostolice de o jumatate de secol, timp
in care esentele s-au decantat intr-o arhitectura de neegalat prin
maretie, soliditate, finete si transparenta. E capodopera teologica a
Noului Testament.

Legea si harul n Evanghelia dupa Ioan

Relatia dintre Lege si har ntotdeauna a constituit un subiect


controversat. De multe ori Noul Testament este vzut ca anulnd
Legea din Vechiul Testament, pentru c acum nu mai suntem sub
Lege, ci sub har. n prologul Evangheliei lui Ioan gsim un text care
pare s spun destul de clar lucrul acesta. Se pare c trim o
dispensatiune a harului, din care Legea este exclus, fr a mai avea
nici un rol. Acest nteles este atribuit de unii cititori ai Bibliei textului
din Ioan 1:17. .Cci Legea a fost dat prin Moise, dar harul si adevrul
au venit prin Iisus.. n cele ce urmeaz vom demonstra c acest nteles
nu a fost nicidecum cel intentionat de autor, ci din contr, c relatia
dintre Lege si har nu este una de respingere reciproc, ci de
completare si inseparabilitate.
Asadar, la prima vedere textul ne pune nainte cteva elemente care
sunt n antitez, care sunt unele mpotriva celorlalte. Se pare c sunt n
text trei relatii de adversitate, deci cele din urm le anuleaz pe cele
dinti.
Prima care iese n evident este antiteza LEGE - HAR. Dac
pornim de la aceast premiz a unei antiteze vom descoperii c n
contradictie sunt si ISUS si MOISE, si de asemenea LEGEA si
ADEVRUL. De aici decurge c Iisus este n contradictie cu Moise,
n contradictie cuLegea, iar Legea care a fost dat n vechime nu este
adevr, ci minciun.
Dac putem accepta c harul este n contradictie cu Legea, sau
c harul anuleaz Legea, totusi nu cred c putem fi de acord c Legea
este o minciun, si cu att mai mult, Iisus s contrazic pe Moise. n
primul rnd, prin Lege ntelegem ceea ce evreii numeau torah, si
anume cele cinci crti ale lui Moise, baza credintei n Dumnezeu.
nntelegerea c harul anuleaz Legea gsim c asta ar nsemna ca
harul, adic ceea ceeste mesajul central n Noul Testament, s anuleze
o ntreag parte din Scriptur, si anume tot ce este scris n aceste crti.
De asemenea este o absurditate a spune c Iisus este n contradictie cu
Moise, cel care a fcut o profetie despre Cel care avea s vin:
Domnul Dumnezeu ti va ridica din mijlocul tu un prooroc ca mine,
s ascultati deEl! (Deuteronom 18:15).
n Evanghelia dup Ioan, aceia care pun la ndoial
mesianitatea lui Iisus sunt aceia care l acuz c este mpotriva lui
Moise, mpotriva Legii. Iisus vzut n contradictie cu Moise (Legea).
4

Cnd sunt trimisi aprozii s l aresteze pe Iisus acestia se ntorc


la fariseii care i-au trimis, fr Iisus, mentionnd c niciodat n-a
vorbit un om ca omul acesta. Fariseii se mnie pe aprozi, apoi fac o
remarc cu privire la acestia: Norodul acesta care nu stie Legea este
blestemat. (Ioan 7:49) Cu alte cuvinte, aprozii de aceea au fost dusi
n rtcire de cuvintele lui Iisus pentru c nu cunosteau Legea. Iar
dac ei ar ficunoscut Legea cu sigurant c L-ar fi prins. Se ntelege,
deci c fariseii credeau c ceea ce spune Iisus este contrar Legii, deci
trebuie prins.Asadar se hotrsc s vin chiar ei s-L prind pe
Domnul Hristos si construiesc n adins o ocazie pentru asta. O femeie
este prins n preacurvie, iar pentru o astfel de fapt Legea cerea
omorrea ei cu pietre. ns dup Lege trebuia adus si brbatul cu care
a pctuit femeia. Dac se va gsi un brbat culcat cu o femeie
mritat, s moar amndoi si brbatul care s-a culcat cu femeia si
femeia. (Deuteronom 22:22). Or, fariseii citeaz Legea n dreptul
femeii, ns fr s fac vreo referire la vreun brbat care a fost prins
cu ea. Moise, n Lege ne-a poruncit s ucidem cu pietre pe astfel de
femei: Tu dar, ce zici? . Spuneau lucrul acesta ca s-L ispiteasc si
s-l poat nvinui. (Ioan 8:5,6) Cuvintele Tu dar, ce zici? arat c
n mintea lor Iisus ar trebui s spun altceva dect a spus Legea,
punndu-L pe Iisus n contradictie cu Moise si Legea. ns Iisus nu
intr n jocul lor, nu accept provocarea, ci d o solutie plin de har si
de adevr.
De har, pentru c harul este pentru toti oamenii, inclusiv
pentru aceast femeie acuzat de Lege, plin de adevr, pentru c ceea
ce a scris Iisus pe nisip nu a fost dect adevrul despre faptele celor
care au plecat apoi rusinati, lsndu-si fiecare pietrele s cad n nisip.
Iisus nu stric Legea, ci o apr. Era absurd s condamne o femeie
fr s condamne si pe brbatul cu care a pctuit.
Dup ce este vindecat orbul din nastere la scldtoarea
Siloamului, fariseii l chestioneaz pe om cu privire la acela care L-a
vindecat. Acestia i pun tot felul de ntrebri, necjindu-l pe bietul om
care de fericire nici nu s-a gndit prea mult cine l-a vindecat si cum.
Important era c a fost orb si acum vedea. Vaznd c nu este lsat n
pace i provoac si el cu ntrebarea: Doar n-ati vrea s v faceti
ucenicii Lui! . Fariseii rspund indignati: Tu esti ucenicul Lui; noi
suntem ucenicii lui Moise . (Ioan 9.28-29). Din nou fariseii pun n
5

antitez pe Isus si pe Moise. Situatia este penibil, pentru c ei se


numesc ucenici ai lui Moise cnd de fapt Evanghelia dup Ioan tocmai
asta demonstreaz . Vom vedea mai trziu c Iisus este Cel despre
care Moise vorbeste, si El este mai mare dect Moise. Cnd Iisus este
cutat de grecii care se suiser la praznic (Ioan 12.20-21) El vorbeste
despre moartea Sa. La auzul acestor lucruri norodul, de data aceasta,
reactioneaz ntrebnd: Noi am auzit din Lege c Hristosul rmne
n veac; cum dar Tu zici c Fiul omului trebuie s fie nltat? (Ioan
12.34).
Este interesant c norodul a auzit din Lege, nu a citit. Este fr
ndoial o interpretare dup ureche. Iisus nu le rspunde acestei
acuzatii. Din nou Iisus este pus n contradictie cu Legea. De fapt,
nntreaga Evanghelie descoperim aceeasi atitudine a iudeiilor de a-L
scoate pe Iisus n afara Legii, iar cuvntrile, semnele si minunile pe
care le face Domnul Hristos nu sunt dect pentru ca ei s cread.
Pasajul citat mai sus se ncheie cu exprimarea necredintei iudeilor:
Mcar c fcuse attea semne naintea lor, tot nu credeau n El.
(Ioan 12.37). Si ca un rspuns acestei atitudini, Iisus, cnd vorbeste
ucenicilor n camera Cinei, citeaz din Legea lor: Dar lucrul acesta
s-a ntmplat ca s se mplineasc vorba scris n Legea lor: .M-au
urt fr temei. (Ioan 15.26).

Iisus apr Legea n Evanghelia dup Ioan

Dac harul vine prin Iisus, asta oare nseamn cu necesitate c


harul, deci si Iisus, prin care vine harul, va desfiinta Legea? Vom
descoperi ns n Evanghelia dup Ioan c relatia dintre Iisus si Lege
este total diferit de una de contradictie. Dimpotriv, Iisus apr
Legea, artnd c cei care nu tin Legea sunt tocmai acuzatorii Si,
care se ddeau drept mplinitori ai Legii, ucenici ai lui Moise. Iisus
este descoperit n Ioan 1.45 ca unul despre care s-a vorbit n Lege.
Filip a gsit pe Natanael si i-a zis: Noi am gsit pe Acela despre care
a scris Moise nLege..... Nicidecum nu se putea ca Acela despre care
Moise vorbeste s vin s desfiinteze ce a spus Moise. Dac ar face
astfel nu ar fi dect o autodesfiintare. Este o vorb romneasc foarte
plastic n exprimarea acestui lucru, si anume : a-ti tia craca de
sub picioare.
Iisus este sustinut si ntrit de Lege. n discutia lui Iisus cu
Nicodim, Iisus i aduce aminte nvttorului Legii despre cum a nltat
Moise sarpele n pustie... si face o asemnare cu felul n care El nsusi
va fi naltat (Ioan 3.14). Iisus este o mplinire a ceea ce a fcut Moise
n sens simbolic,deci este o mplinire a Legii, nicidecum unul care o
desfiinteaz sau o schimb.
Dup ce vindec pe slbnogul de 38 de ani, Iisus are o
discutie cu privire la mrturia pe care o are de la Tatl despre sine,
mrturia lui Ioan Boteztorul si mrturia Scripturilor. n Ioan 5.46 El
le spune: Cci, dac ati crede pe Moise M-ati crede peMine, pentru
c El a scris despre Mine. Din nou Iisus se identific cu ceea ce
Moise a scris, cu ceea ce Legea a scris. Dar n acelasi timp de data
aceasta Iisus i condamn de clcarea Legii pe iudeii care i doreau
moartea. Si pentru c i doreau moartea Iisus i pune fat n fat cu
Legea care este mpotriva unor asemenea ganduri. Oare nu v-a dat
Moise, Legea? Totusi nimeni din voi nu tine Legea. De ce cutati s
m omorti? (Ioan 7:19).
n Ioan 7.23 si 8.17 Iisus din nou citeaz din Lege pentru a se
ndrepttii. Mai gsim pe Domnul Iisus citnd din Lege si n Ioan
10.34 si 15.25. Referirile frecvente ale lui Iisus ci privire la Lege n
Evanghelia dup Ioan nu sunt accidentale, ci Iisus ntradevr era un
sustintor al Legii. Ioan si scrie Evanghelia sa cnd deja n biseric au
nceput s bntuie curente de rtcire antinomialiste. Ioan scoate n
7

evident ca Iisus nu a fost un antinomianist. El a adus harul si


adevrul care nicidecum nu sunt mpotriva Legii.

Relatia dintre Iisus si Moise

Versetul 17 din Ioan totusi ne dezvluie un adevr cu


privire la o relatie ntre Iisus si Moise. ns nainte de a vorbi de
aceast relatie vom aminti c n textul original nu apare conjunctia
dar . E important faptul c Moise si Iisus nu sunt pusi n tabere
diferite, ns textul subliniaz totusi o diferent ntre Moise si Isus.
Chiar la prima citire a textului se ntelege o diferent, dar aceasta nu
trebuie nteleas ca o diferent n substant, n esent, ci e
vorba de o diferent calitativ, o diferent de grad. Iisus nu vine s
desfiinteze pe Moise, dar Iisus este mai mare dect Moise, este deasupra lui Moise.
Cu alte cuvinte, ceea ce vine prin Iisus, harul si adevrul, nu
contravin Legii, ns o fac mai clar, o completeaz ntr-un mod
fericit. Legea a fost dat prin Moise, dar harul si adevrul au venit prin
Iisus Hristos. Moise a primit Legea, ca la rndul lui, el s o dea mai
departe. ns Hristos a venit ca har si adevr. Harul si adevrul au
venit prin El, acestea s-au ntrupat n cel ce a fost Cuvntul. n vers.
14, Cuvntul s-a fcut (a devenit) trup, iar n vers. 17, harul si
adevrul au devenit (s-au fcut) Iisus Hristos. El a fost ntruparea
adevrului si a harului, a Legii si a harului. Cnd Pilat a ntrebat ce
este adevrul, n-a asteptat s primeasc rspunsul: Eu sunt calea,
adevrul si viata. (Ioan 14:6).
Diferenta dintre Moise si Iisus este una de ordin calitativ, si
nu de esent. Adevrul pe care l aducea Iisus era pentru a-i elibera pe
cei care l primeau .Este o mare legtur ntre Iisus si adevr n
Evanghelia dup Ioan. Dar n ciuda identificrii lui Iisus cu adevrul,
iudeii l resping pe Iisus, resping adevrul, resping Legea, resping pe
Moise,se autodesfiinteaz.
Adevrul pe care l-a dat Dumnezeu prin Moise a fost uitat, iar
acum cnd Fiul lui Dumnezeu vine s fie El nsusi har si adevr, cei
8

care l nltau pe Moise doar superficial resping harul si adevrul care


de fapt au fost date prin Moise. Iisus este harul si adevrul care
cuprinde pe Moise si pe prooroci.

Concluzie
Nu poate fi pusa nici o relatie de adversitate ntre Iisus si
Moise, deci nu pot fi puse nici harul si Legea unul mpotriva celeilalte.
Sunt lucruri care se completeaz. Harul adus n Hristos completeaz
Legea dat prin Moise. Legea este un ndrumtor spre har, iar harul ne
ajut s pzim Legea. .Cci harul lui Dumnezeu care aduce mntuire
pentru toti oamenii a fost artat si ne nvat s-o rupem cu pgntatea
si cu poftele lumesti. nvttura ntregii Scripturi este armonioas n
ce priveste relatiile dintre Lege si har. Legea nu anuleaz harul, iar
harul nu anuleaz Legea, ci amndou lucreaz mpreun.

Bibliografie generala

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita cu aprobarea Sfantului Sinod,


Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa a Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti, 1975 ;
2. Biblia- Noul Testament, editia comentata, Editura Institutului Biblic
si de Misiune Ortodoxa a Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti,
1995
3 . Constantinescu, Pr. Prof. Ion, Indrumator bisericesc si patriarhic,
1988.

10

Cuprins
Introducerepag. 2
Cap.I. Legea si harul n Evanghelia dupa Ioanpag. 4
Cap.II. Iisus apr Legea n Evanghelia dup Ioan..pag. 7
Cap.III. Relatia dintre Iisus si Moisepag. 8
Concluzii...pag. 9
Bibliografie generalapag. 10
Curriculum vitae...pag. 11

11