Conopida

Conopida (Brassica oleracea var. botrytis) este o planta anuala din familia
verzei, cu tulpina de cca. 15cm, originara din partea mediteraneana a Europei. Partea comestibila o
reprezinta mugurii tineri de flori, formati din lastari ingrosati. Sistemul radicular este bine dezvoltat si
patrunde in sol pana la 25-40 cm.
Conopida este o planta cu foarte mari pretentii fata de factorii de mediu. Fiind caracterizata ca o planta
de climat umed si racoros, rezultatele cele mai bune se pot obtine primavara si toamna, cand nivelul
umiditatii din sol este relativ mare iar temperaturile din timpul zilei nu sunt foarte ridicate. Germinatia
semintelor are loc incepand cu temepraturi mai mari de 5 oC, dar temperatura optima este de 8-20oC,
cand rasarirea are loc dupa 6-8 zile. Capatana este afectata de temperaturi sub 0oC. Temperatura
optima in perioada de formare a capatanii este de 15-18 oC. Valori ale temperaturii de sub 10 oC
asociate cu umiditatea scazuta in aer provoaca inflorirea timpurie si diminuarea calitatii productiei. De
asemenea, temperaturile de peste 24oC duc la emiterea timpurie a tulpinilor florifere fara a mai forma
capatani normale. Cnd s-a format inflorescena, aceasta trebuie ferita de lumina (adunati frunzele
deasupra inflorescentei si legati-le in varf), deoarece sub influenta luminii aceasta se inchide la
culoare. La unele soiuri, inflorescenta se auto-acopera de frunzele din rozeta si astfel va avea o culoare
alba.

Pentru obtinera productiilor timpurii de conopida, se folosesc soiuri cu perioada de vegetatie scurta.
Rasadurile se produc in rasadnite calde, semanand in ultima decada a lunii februarie, inceputul lunii
martie. Dupa aparitia primelor doua frunze adevarate se executa repicatul la distante de 5x5cm.
Plantarea n gradina se face la mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii (50-50 cm) si n luna iulie
pentru cele trzii (70-70 cm). Rasadul poate fi plantat putin mai adnc dect a fost n rasadnita.

Pentru culturiile de toamna, rasadul se obtine direct in camp dupa care se repica si se planteaza
sfarsitul lunii iunie sau inceputul lunii iulie in functie de perioada de vegetatie a soiului utilizat.
Lucrarile de intretinere se fac in general ca cele de la cultura verzei si constau in: combaterea
buruienilor, tratamente fitosanitare, udari repetate, musuroirea tulpinii, protejareainflorescentelor (la
soiurile care nu se acopera singure).
Recoltarea se face treptat cnd inflorescentele sunt ndesate si albe, nainte ca acestea sa se rasfire, la
15-20 zile de la formarea lor. Tierea inflorescenei se realizeaza cu 2-3 frunze de la baz, lsate pentru
a o proteja de factorii mediului. La atingerea suprafeei inflorescenei conopidei esuturile traumate se
oxideaz i planta i pierde aspectul. Productia este influientata cantitativ de soiurile si tehnologia de
cultivare folosita si de regula este mai mica la culturile din primavara fata de cele din toamna.
Tomatele

Tomatele (Lycopersicon esculentum) sunt plante erbacee anuale, originare din

America Centrala si de Sud, cultivate pentru valoarea lor alimentara. Fructele de tomate contin
vitamine (A, B1, B2, C, PP), glucide, protide, acizi organici si saruri minerale (Ca, Fe, P, K) .
Tomatele sunt plante pretentioase la caldura. Temperatura minima de germinare a semintelor este de
8-10C. Temperatura optima de crestere si fructificare este de 22-25C. Fata de lumina pretentiile sunt
ridicate, in special in faza de rasad si de fructificare. Insuficienta luminii duce la alungirea rasadului,
iar in perioada de fructificare, la caderea florilor. Au cerinte moderate fata de apa. Culturile infiitate
prin rasad se iriga mai abundent decat cele semanate direct in camp, care au o inradacinare mai
profunda. Tomatele valorifica bine ingrasamintele chimice si organice. Cantitatile mari de azot insa
provoaca o crestere vegetativa puternica si intarzie fructificarea si coacerea fructelor.
Soiurile de tomate pot fi impartite in 2 mari categorii, in functie de modul de crestere: soiuri cu
crestere determinata (limitata) si soiuri cu crestere nedeterminata (continua). Soiurile cu crestere
limitata cresc pana la o anumita inaltime dupa care se opresc. Ele vor inflori si vor face toate fructele
intr-o perioada de timp relativ scurta. Soiurile cu crestere nedeterminata cresc, infloresc si fructifica pe
toata perioada de dezvoltare, respectiv pana cand sunt distruse de primele geruri ale iernii.

Soiurile de tomate mai pot fi impartite si dupa forma fructului (pruna, cherry, para), dupa culoare
(rosie, roz, oranj, galben) si dupa modul de utilizare (pentru consum in stare proaspata, conserve,
muraturi).
Infiintarea culturilor de tomate se poate face direct din samanata, sau prin rasad. Este recomandabil ca
tomatele sa se cultive dupa lucerna, mazare, fasole, castraveti, pepeni, morcov, ceapa sau varza.
Rasadurile de rosii se produc in sere, solarii sau rasadnite incalzite. Semanatul rasadurilor se poate face
incepand cu sfarsitul lunii februarie, sau chiar mai devreme (sfaristul lunii ianuarie inceputul lui
februarie) in cazul in care serele sau rasadnitele dispun de un sistem de incalzire. La 7-10 zile dupa
rasarire, trebuie sa se faca repicatul rasadurilor in ghivece, cuiburi nutritive sau direct in sol la distante
de 10 x 10 cm intre plante. Repicatul ofera rasadului posibilitatea de a forma o tulpina viguroasa,
radacini bine dezvoltate si se evita alungirea tulpinii. La plantarea in camp deschis, rasadurile trebuie
sa aiba varsta de 45 - 50 zile, sa fie viguroase, sanatoase si bine fortificate.
Plantarea in camp se face in momentul in care temperatura in sol, se stabilizeaza la 12C , pericolul
brumelor tarzii a trecut (sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai) si temperatura medie pe durata noptii
este de peste 7C. Desigur, momentul plantarii, se coreleaza cu conditiile concrete de temperatura din
primavara respectiva. Ca scheme de plantare se pot folosi: pentru teren modelat (2 randuri de straturi
inaltate cu sant pentru irigatie intre ele) se planteaza la 60-80 cm intre randuri si 20-22 cm intre plante
pe rand, iar pentru teren nemodelat se planteaza la 60 cm intre randuri si 26-32 cm intre plante pe rand.
Intotdeauna, plantati tulpina rasadurilor mai adanc decat au fost plantate in rasadnita, ele dezvoltand
foarte usor radacini adventive, care ajuta la stabilitatea plantei. Pentru a ajuta rasadul sa se dezvolte
mai repede, inainte de plantare indepartati primele 3-4 frunze de la baza tulpinii.
Daca solul este secetos, rasadurile de rosii se pot amplasa intr-o mica depresiune, astfel incat apa sa se
poata colecta in jurul radacinii. Daca rasadul s-a alungit si este prea inalt in momentul plantarii, puteti
folosi metoda plantarii in sant. Pentru a planta rasadul in sant, sapati un sant orizontal in locul unei
gropi pentru fiecare planta, indepartati toate frunzele de pe planta cu exceptia celor din varful de
crestere (4-5 frunze), intindeti planta pe orizontala in sant si acoperiti sistemul radicular si tulpina
goala cu pamant. Pe tulpina ingropata in sant se vor dezvolta curand radacini adventive. Dupa plantare,
rasadurile se uda din abundenta, pentru a preveni formarea de radacini putin adanci. Transplatarea, este
indicat sa se faca dupa-amiaza tarziu sau pe timp inorat, pentru a preveni ofilirea temporara a
rasadurilor, datorita temperatuilor ridicate din timpul zilei.
Cultura rosiilor prin semanat direct in camp, se practica in zonele unde primaverile sunt timpurii, iar
brumele au o frecventa mai mica. Terenul destinat culturii timpurii trebuie sa fie usor, permeabil si sa
nu formeze crusta. Pregatirea acestuia se face din toamna, prin eliberarea de cultura anterioara, sapat,
indepartarea buruienilor si administrare de ingrasaminte. Semanatul se poate face din prima decada a
lunii aprilie pana in a 2-a decada a lunii mai. Pentru semanatul direct in camp, se folosesc de obicei
soiuri de rosii cu coacere simultana a fructelor.
Lucrarile de intretinere pentru cultura de tomate cuprind:

- la 5-6 zile dupa plantarea rasadurilor, se face completarea golurilor, manual, cu rasad din rezerva
pastrata la plantare;
- prasit manual sau mecanic de 3-4 ori;
-irigarea, la interval de 4-6 zile, prin picurare sau udare pe sant. Incercati sa nu stropiti frunzele cu apa,
intrucat acest lucru favorizeaza aparitia bolilor;
- sustinerea plantelor pe araci pentru suprafete mai mici sau spalier pentru suprafete de mari
dimensiuni;
- tratamente contra bolilor si daunatorilor;
- lucrarile de dirijare a cresterii si fructificarii, care cuprind: copilitul (operatia de eliminare a lastarilor
care pornesc de la subtioarea frunzelor) se realizeaza saptamanal si se efectueaza radical (se lasa doare
tulpina principala), carnitul (consta in ruperea varfurilor de crestere a plantelor) dupa 3-4 inflorescente
pentru ciclul scurt de vegetatie sau la 7-8 inflorescente pentru cel prelungit,. Carnitul va avea ca efect
coacerea mai timpurie a rosiilor. Soiurile cu crestere determinata nu se copliesc si nu se carnesc.
- defolierea consta in ruperea frunzelor batrane de la baza care nu au un rol activ in hranirea plantelor.
Astfel se realizeaza o buna aerisire a plantelor, se usureaza aplicarea lucrarilor si se inlatura focarele de
infectie cu boli si daunatori.
Recoltarea tomatelor se efectueaza esalonat, pe masura ce fructele ajung la maturitatea fiziologica. In
cazul in care doriti sa pastrati seminte pentru infiintarea unei noi culuri in anul viitor, alegeti din
recolta curenta fructe sanatoase cu seminte, seminte ce vor produce tomate asemanatoare cu planta
mama.
Gulia

Gulia (Brassica oleracea var. gongylodes) este o legum cu o aroma dulce i

delicat, inrduita cu varza, ambele facand parte din familia Brassicaceae. Gulia se cultiva pentru
tulpina ingrosata care este comestibila. Este o planta bienala, care in primul an formeaza tulpina
ingrosata,iar in al doilea an tulpina florifera si semintele.Radacina este pivotata, cu numeroase
ramificatii, frunzele sunt lung-petiolate iar florile sunt asemanatoare cu cele ale verzei.
In functie de perioada de vegetatie, cultura guliilor se poate face in doua feluri: timpurie si tarzie.
Pentru cultura timpurie rasadurile se produc in spatii incalzite, iar pentru cultura tarzie, rasadurile se
produc prin semanare directa in brazde la inceputul lunii mai. Timpul de plantare a rasadurilor in
camp este la inceputul lunii aprilie pentru guliile timpurii si luna iunie pentru guliile tarzii.

Ca schema de plantare se folosec distante de 60 cm intre randuri si 15-20 cm intre plante pe rand.
Temperatura optima pentru cresterea si formarea partii comestibile este de 15-18o C, o temperatura
prea mare cauzand lemnificarea acesteia. De asemenea gulia este destul de pretentioasa fata de apa, in
caz de seceta prelungita tulpina ingrosata devine lemnoasa, iar in cazul excesului de apa tulpina se
crapa intr-o prima faza, dupa care pot aparea unele infectii bacteriale sau fungice care pot compromite
recolta. Plantarea guliilor trebuie sa se faca intr-un loc luminos, intrucat lipsa luminii duce la alungirea
plantei si nedezvoltarea tulpinii ingrosate.

Se aplica aceleasi lucrari de ingrijire ca si la culturile de varza intrucat gulia sufera de aceleasi boli si
daunatori.

Recoltarea guliilor se face in perioada mai-iunie pentru cultura timpurie si octombrie, pana la venirea
inghetului, pentru cultura tarzie. Guliile trebuie recoltate cat sunt fragede deoarece guliile imbatranite
devin tari si lemnoase.
Dovlecelul

Dovlecelul (Curcubita pepeo) se cultiva pentru fructele sale consumate in

diferite faze ale maturitatii si face parte din familia Cucurbitaceae, fiind inrudit atat cu pepenele
galben, cat si cu castravetele. Dovlecelul este o planta anuala cu un aspect similar castravetelui, cu o
coaja fina si subtire, de culoare galbena sau verde. Miezul este carnos, de culoare alb-galbuie sau albverzuie si protejeaza numeroase seminte. Atat coaja, cat si miezul si semintele sunt comestibile.

Fata de factorii de vegetatie cerintele dovlecelului sunt asemanatoare cu cele ale castravetilor.
Semintele germineaza in 14-16 zile la temperatura minima de 12-14C si in 6-7 zile la temperatura
optima de 20-25C. Temperatura optima de vegetatie este de 25-28C, cu minime de 15-16C si
maxime de 30-35C. Planta este foarte pretentioasa fata de lumina, pe terenurile umbrite sau
imburuienate productiile scad considerabil. De asemena dovlecelul are cerinte ridicate de umiditate,
avand un coeficient de transpiratie foarte mare, dar datorita sistemului radicular dezvoltat suporta bine
perioadele de seceta.
Cultura de dovlecel se infiinteaza prin semanat direct in camp la inceputul lunii mai, la adancimea de
2-3 cm, distanta de 1 m intre cuiburi pe rand si 80 cm intre randuri.La fiecare cuib se pun 2-3 seminte.
Dupa rasarire se vor lasa numai 2 plante la cuib. Efectuati raritul prin taierea tulpinii cu foarfeca,
intrucat smulgerea plantei poate deranja radacinile plantelor pe care doriti sa le pastrati.
Lucrarile de ingrijire sunt asemanatoare cu cele de la cultura castravetilor: raritul, prasitul, musuroitul
la cuib, udari repetate, combaterea agentilor patogeni si a daunatorilor. Exceptie face ciupitul, care nu
este necesar la dovlecei.
Dovleceii se recolteaza manual, cat sunt tineri, intrucat dovleceii prea mari sunt mai putin gustosi.
Telina

Telina (Apium graveolens) este o legum bianuala si face parte din familie
Apiaceae (Umbeliferae) impreuna cu morcovul, patrunjelul si mararul. Desi este o planta care are un
ciclu de viata normal de doi ani, este cultivata si folosita anual. Tulpina florifera a telinei creste pana la
o inaltime de 80-100 de cm, fiind formata dintr-un mnunchi de tulpini aranjate intr-o forma conica, cu
baza comuna. Frunzele sunt lung petiolate, lucioase, de culoare verde-inchis si cu gust si miros
caracteristic. Inflorescentele sunt compuse din flori mici de culoare alba, uneori cu nuante verzui sau
galbui. La telina se valorifica atat frunzele mari, de culoare verde-intens, cat, mai ales, semintele si
radacinile. Semintele de telina sunt foarte mici, de culoare maronie si au un miros puternic, foarte
placut.
Telina este o planta rezistenta la temperaturi scazute, rezistand la temperaturi de -3,-4C in faza de
rasad si de -7, -9C in perioada de vegetatie. In schimb radacinile tuberizate sunt sensibile la
temperaturi scazute, fiind afectate de valori de 0C. De aceea, recoltarea telinei se face inainte de
venirea primelor ingheturi.

Germinatia semintelor de telina este destul de lenta (15 -21 de zile), iar temperatura minima de
germinatie este de 5C, temperatura optima fiind de 16-21C. La noi in tara cultura de telina se
infiinteaza numai prin plantare de rasaduri. Producerea rasadului se realizeaza in rasadnite si solarii
incalzite. Semanatul se face incepand cu sfaritul lunii februarie pana la jumatatea lunii martie pentru
culturile de vara si sfaritu lunii martie pana la jumatatea lunii aprilie pentru culturile de toamna.
Rasadurile necesare infiintarii culturilor de toamna pot fi produse si direct in camp.

Plantarea rasadurilor in camp se face incepand cu prima decada a lunii mai, pentru culturile timpurii de
vara pentru cultuirle de toamna incepand cu sfaristul lunii mai. Lucrarile de intretinere presupun irigari
repertate (telina are nevoie de multa umiditate in toate fazele de crestere), fertilizari suplimentare si
prasiri frecvente.

Recoltarea se face esalonat vara pentru consum curent sau toamna inainte de venirea ingheturior prin
dislocarea cu cazmaua. Pentru a favoriza dezvoltarea radacinilor, puteti sa indepartati frunzelel in luna
septembrie. Radacinile se curata de pamant, se fasoneaza prin indepartarea frunzelor si se depoziteaza
in locuri racoroase.
Sfecla rosie

Sfecla rosie (Beta vulgaris) este o leguma de origine europeana, face parte din
familia Chenopodiaceae si se cultiva pentru radacina sa tuberizata de forma sferica sau sferic alungita.
Planta poate ajunge pana la inaltimi de 80 -100cm, frunzele din rozeta sunt lung petiolate, de culoare
verde inchis si cu nervuri rosii-violecee. Florile sunt mici de culaore alb-verzui.

Sfecla rosie are cerinte mai mari fata de caldura decat celelalte radacinoase, fapt ce explica aria mai
redusa a acestei culturi. Semintele incep sa germineze la 4-5C, situatie in care sfecla rasare n 22 de
zile, la temperatura de 20C rasare n 5-6 zile. In decursul perioadei de vegetatie solicita temperaturi de
18-23oC. Temperaturi scazute (sub 5oC) in primele faze de vegetatie determina aparitia tulpinilor
florifere in primul an. Radacinile tuberizate sunt afectate de temperaturi de sub 0oC, motiv pentru care
recoltarea se face inainte de venirea ingheturilor.

Fata de lumina, cerintele sunt moderate; in conditii de umbrire insa, coloratia radacinilor este mult
diminuata. Fata de umiditatea din sol are cerinte moderate, cu pretentii mai mari in perioada de
germinare si de ingrosarea radacinii (iunie-iulie).
Infiintarea culturii se face prin semanat direct in camp, incepand cu prima decada a lunii aprilie, dar
soiurile timpurii i semitimpurii se pot semana pana la mijlocul lunii iulie. In culturi succesive, sfecla
rosie se cultiva dupa mazare, ceapa verde, salata. Distanta de semanare intre randuri trebuie sa fie de
25-30cm. Adancimea de semanat este de 2-3 cm in soluri mai grele si 4-5 cm in soluri mijlocii.
Samanta de sfecla are particularitatea ca este multigerma: o samanta da nastere mai multor plante. Din
aceasta cauza raritul culturii este o operatie obligatorie care se face cand plantele au 2-3 frunze
adevarate, realizand distante pe rand de 10-15 cm.
Lucrarile de ingrijire ale sfeclei rosii constau in prasile repetate, irigat, raritul plantelor si prevenirea si
combaterea bolilor si daunatorilor. In cultura de sfecla rosie nu trebuie sa folositi ingrasaminte pe baza
de azot, intrucat acestea vor stimula dezvoltarea si cresterea frunzelor iar radacina tuberizata va avea o
dezvoltare foarte lenta.

Recoltarea se face esalonat incepand cu luna iulie sau toamna inainte de venirea frigului, intrucat
planta nu suporta inghetul. Soiurile cu rdcin sferic se smulg uor cu mna sau se disloc, dup care
se adun, se cur de frunze si se depoziteaza.
Mazarea

Mazarea (Pisum sativum) apartine familiei Fabaceae si este o planta

legumicola anuala cultivata pentru consumul in stare proaspata sau conservata a semintelor verzi sau
pentru utilizare ca furaj. In cultura se pot intalni soiuri de mazare pitica sau mazare cataratoare,
varianta care are nevoie de un sistem de sustinere (araci, plase de sarma). Radacina este pivotanta si
puternic dezvoltata cu adncimea de patrundere cel mai adesea pn la 100 cm. Frunzele de mazare au
2-3 perechi de foliole, ultima foliola fiind redusa la un carcel ramificat. Culoarea florilor poate varia de
la alb la mazarea comestibila si roz pana la violet la mazarea furajera.
Mazarea este o planta cu cerinte moderate fata de temperatura. Astfel, germinatia incepe la 1-2 C.
Plantele tinere suporta temperaturi scazute de -5, -6 C si chiar mai scazute pentru perioade scurte de
timp. Pe masur ce inainteaza in vegetatie, cerintele fata de temperatura ale mazarii se maresc: 1415C in perioada de crestere si 18-20C in perioada de fructificare.

Mazarea se seamana primavara cat mai devreme, atunci cand se poate pregati terenul in conditii bune
(sfarsitul lunii martie). Datorita cerintelor mari fata de umiditate in faza de germinare, mazarea trebuie
semanata mai adanc (aproximativ 6cm). Incoltirea poate dura in conditii optime, aproximativ 10 zile.
Trebuie evitat semanatul superficial intrucat pasarile pot produce pagube importante plantutelor sau
exista riscul ca boabele astfel semanate sa nu germineze din lipsa de umiditate. Mazrea se seamana, la
distanta intre randuri de 12,5 -15 cm.

Cea mai importanta lucrare de intretinere a culturii este combaterea buruienilor prin prasit. Alte lucrari
de ingrijire presupun combaterea daunatorilor (gargarita mazarii, paduchele verde al mazarii) si
realizarea sistemului de sustinere in cazul mazarii cataratoare. .

La recoltarea mazarii se intampin dificultati, determinate de coacerea treptata a pastailor (de la baza
spre varful tulpinii), de scuturarea foarte usoara a pastailor, care trec spre maturitate i de faptul ca
tulpinile mature se culca pe pamant sub greutatea recoltei si a tesuturilor fragile de la baza tulpinii.
Momentul cel mai potrivit pentru recoltare este atunci cand majoritatea boabelor plantelor s-au
ingalbenit, 2/3 din pastai sunt si ele galbene, iar boabele s-au intarit. Daca se intarzie recoltarea,
boabele pierd din gustul dulce, devin fainoase si se sfarama la fiert.
Pastarnacul

Pastarnacul (Pastinaca sativa) este o planta erbacee, bianuala, inrudita cu

morcovul, care se cultiva pentru consumul de radacini. Pastarnacul formeaza in primul an de cultura
partea comestibila (radacina) si rozeta de frunze, iar n anul al doilea isi dezvolt tulpina florifera.
Pastarnacul are radacina tuguiata, simpla sau putin ramificata, de culoare alb-crem sau galbuie.
Tulpina, care poate depasi 60 de cm in lungime, produce mai multi lujeri ce sustin cateva perechi de
frunze. Florile au culoarea galbena.
Pastarnacul se semana primavara devreme, n rnduri aflate la 20-30 cm distan. Adncimea de
semnare este 1,5-2 cm. Germinatia semintelor dureaza in medie 3-4 saptamani.

Lucrarile de ingrijire sunt identice cu cele de la morcov.

Lasati pastarnacul in sol cat mai mult timp posibil, recoltati-l doar cand aveti nevoie de el. Radacinile
pastarnacului nu sunt afectate de inghet. De fapt s-a constatat ca temperaturile scazute favorizeaza
acumularea de zahar in radacina si imbunatatesc gustul.

Recoltarea se recomanda a fi realizata cu manusi, intrucat frunzele si tulpinile pastarnacului emana o

seva care poate provoca alergii la contactul cu pielea.

La contactul cu pielea, seva produce intr-un timp relativ scurt arsuri, basici, iar zona de contact va
capata o culoare inchisa. Metodele de tratare a arsurilor produse de seva pastarnacului, sunt similare
cu cele folosite pentru tratarea arsurilor de piele in general. Printre ele se numara: aplicarea de
comprese reci, spalarea zonei afectate pentru a indeparta riscul aparitiei infectiilor, evitati expunerea la
soare a zonei afectate (seva produce arsuri mai severe daca este expusa razelor ultraviolete), ungeti
arsura cu o crema pe baza de hidrocortizon, care calmeaza pielea.
Morcovul

Morcovul (Daucus carota) este o planta erbacee, bianuala, fiind cultivat ca

planta anuala pentru tubercul, care este partea comestibil a plantei. In primul an morcovul dezvolta
frunzele si radacina comestibila, iar in al doilea tulpina florifera si semintele. Tuberculul, care poate
varia ca forma si dimensiuni, are in general forma cilindrica cu lungime de pana la 25cm si are in
general culoarea portocalie.
Morcovul este o planta de climat temperat si relativ umed. Semintele inclotesc la o temperatura optima
de 20-25C cu rasarirea peste 10-12 zile. In perioada de vegetatie temperatura optima este de 18-22C.
Cerintele morcovului fata de lumina sunt moderate, dar la umbra frunzele se alungesc iar productia de
radacini va fi mai scazuta.

Morcovul este rezistent la frig si poate suporta temperaturi de pana la -3C. In functie de necesitati,
perioadele de semanat pot fi: inceputul iernii - in a doua jumatate a lunii noiembrie (temperatrua
solului de 2-4C), primavara sfarsitul lunii martie inceputul lunii aprilie, vara inceputul lunii iunie.
Ca schema de semanare puteti folosi randuri de 8-10 cm latime cu 30-40 cm distanta intre ele. Distanta
intre plante pe rand trebuie sa fie de 4-6 cm iar adancimea de semanare de 1,5 2 cm.
Dupa ce plantele au rasarit se face o prasila printre randuri si se plivesc buruienile. Raritul se face de 2
ori, prima oara cand plantele au 5-6 cm, lasand 1 fir la 3-4 cm, apoi cand radacinile sunt de un deget
grosime, lasand 1 fir la 4-6 cm.In caz de seceta cultura trebuie udata asa fel incat apa sa patrunda la
adancimea de 8-10 cm, repetand udarea la 6-7 zile.

Recoltarea morcovului se face in functie de perioada de insamantare: la semanatul din luna noiembrie
in una iulie-august, la semanatul de primavara august-septembrie, la semanatul de vara in luna
octombrie inainte de lasarea ingheturilor.
Fasolea

Fasolea comuna (Phaseolus vulgaris) este o planta erbacee, originara din

America de Sud, care se cultiva pe scara larga in scopuri alimentare (sursa importanta de proteine,
contine vitaminele A, B6, C, K, calciu, magneziu, acid folic, fier, fosfor, zinc, potasiu), de la ea
folosindu-se pastaile fara seminte (fasole verde) sau boabele (fasole boabe). Dupa modul de crestere a
plantei, soiurile se prezinta sub doua forme:
- cu tulpina scunda (30 40 cm) si dreapta cunoscute si sub numele de soiuri de fasole oloaga;
- cu tulpina mai inalta (50 70 cm), semivolubila.
Fasolea este o plant iubitoare de cldur. Seminele germineaz la temperatura de 8 10 C, iar n
timpul vegetaiei necesit o temperatur de 20 25 C. Temperaturile joase ntrzie creterea i
dezvoltarea, iar gerurile, chiar de 0 C distrug cultura. Temperaturile prea ridicate (peste 25C) mai
ales n perioada nfloririi, nu-i sunt asemenea favorabile.

In ce privete umiditatea fasolea rezist relativ bine la secet, n special n prima parte a vegetaiei. Are
ns nevoie de umiditate moderat, n special de umiditate atmosferic, n timpul fecundrii florilor i a
formrii boabelor.
Fasolea se seamana in primavara, mai tarziu, cand temperaturile incep sa creasca (sfarsitul lunii aprilie,
inceputul lunii mai). Practic epoca de semnat a fasolei coincide cu cea a porumbului. Fasolea cu
tulpina scurta (oloaga) sesemana la o adancime de 4-5 cm, n rnduri simple la 50 cm distanta sau in
cuiburi la 40/40 cm, cate 3-4 seminte la cuib. Fasolea urcatoare se seamana in cuiburi la 70/50cm. La
fiecare cuib se infige cate un arac.

Fasolea este foarte sensibila la imburuienare, din care cauza mentinerea culturii curata de buruieni in
timpul vegetaiei constituie obiectivul principal al lucrarilor de ingrijire. In cazul in care nu s-au aplicat
erbicide pentru combaterea buruienilor sunt necesare mai multe lucrari de prasit-plivit. Prima prasila
trebuie executata imediat dupa rasarire, cand se cunosc bine randurile, iar ultima inainte de nflorirea
plantelor. Celelalte lucrari de ingrijire presupun operatii de combatere a bolilor (antracnoza i
bacterioza) si a daunatorilor (gargarita fasolei), precum si udari repetate de cate ori este
nevoie.Perioada critica pentru apa a fasolei, cand se cer efectuate udarile, incepe cu inflorirea plantelor
si se ncheie la umplerea boabelor. De asemena se mai poate efectua o musuroire usoara a randurilor
cand plantele sunt in stadiul de 4-6 frunze. Prin musuroire se evita mburuienarea pe rand, contribuie la
cresterea rezistentei de cadere si se evita formarea crustei.
Fasolea verde se poate recolta la 15-20 de zile de la inflorire. Culesul se repeta la cateva zile, pentru ca
pastaile sa nu imbatraneasca pe planta si sa devina atoase. Pastaile trebuie culese inainte sa ajunga la
maturitate, in caz contrar planta se va opri din productie daca in pastai s-au dezvoltat boabele.
Fasolea boabe necesita multa atentie la recoltare, deoarece pastaile plesnesc usor si se pot produce
pierderi mari prin scuturarea boabelor. Se recomanda sa se recolteze cnd 2/3 din pastai au ajuns la
maturitate, iar boabele din pastaile superioare sunt suficient de tari.
Spanacul

Spanacul (Spinacia oleracea) este o planta legumicola anuala, originara din

Asia, fiind valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive - saruri de fier, calciu, vitamina
C. Spanacul face parte din categoria legumelor rezistente la frig, samanta incolteste chiar la 3-4C, iar
temperatura optima de crestere si dezvoltare este de 15-17C. Culturile de toamna rezista bine la

iernat, cu conditia ca pana la aparitia gerurilor sa fie bine inradacinate si sa nu prezinte un foliaj prea
dezvoltat. Pentru culturile succesive de spanac, semanate vara sau la nceputul toamnei, trebuie sa
asiguram mai multe udari, altfel spanacul are tendinta de a forma tija si ulterior va produce flori.
Semanatul din toamna se poate incepe din august pentru productia de toamna, iar pentru cea din
primavara, spanacul se seamana in septembrie-octombrie. Semanatul de primavara se face cat mai
devreme, in martie - inceputul lui aprilie. Incercati sa nu plantati spanacul mai multi ani la rand in
acelasi loc, intrucat este o planta mare consumatoare de substante nutritive si va saraci solul.

Spanacul se poate semna n rnduri echidistante la 20-40 cm sau prin mprtiere. Este de preferat
varianta n rnduri, pentru a putea efectua lucrrile de ngrijire. Adancimea de semanat este de 1-2cm.
Ca lucrari de ingrijire mentionam plivitul buruieniilor, raritul efectuat in doua etape astfel nct, n
final, distana ntre plante pe rnd va fi de10-12 cm si udarea in caz de seceta.
Recoltarea se poate incepe cand plantele au 5-6 frunze de 10-12 cm si se face fie prin ruperea frunzelor
de la exteriorul rozetei, fie taindu-se rozeta cu frunze de la baza.

Ridichea

Ridichea (Brassica rapa), este o leguma cultivata in regiunile temperate pentru

radacina ei suculenta si bulboasa, face parte din familia Brassicaceae si este originara din Extremul
orient. Specia comuna de ridiche cea mai cultivata in tara noastra are culoare rosie in exterior si alba in
interior. Alte varietati pot produce bulbi de culoare alba sau neagra. Partea superioara se dezvolta din

tesutul tulpinei, dar ramane sudata de radacina, care este aproape sferica, aproximativ de 5-15 cm
diametru i nu are radacini laterale. Radacina principala care se gaseste sub radacina ingrosata este
slaba si de 10 cm lungime; se taie dup recoltare.
Frunzele sunt asemanatoare cu cele ale mustarului si cresc direct n partea superioara. Ridichea are un
gust intepator, asemanator cu cel al verzei. Ridichilor au nevoie de multa apa si nu suporta
temepraturile ridicate si seceta. Daca vor suferi de seceta ridichile vor avea un gust iute.

Plantati semintele direct in locul de crestere la circa 1,25 cm adancime si la 10 cm distanta intre
randuri. Plantele tinere vor apare in 1-2 saptamani. Mentineti solul umed in timpul perioadei de
crestere. Dupa rasarire, se plivesc buruienile si se raresc plantele la 5-6 cm pe rand. Ridichile se pot
cultiva pe toata durata anului inceand din februarie si pana in septembrie. Ridichile de iarna (soiuri de
ridiche neagra) se pot semana incepand cu luna septembire, cele de primavara incepand cu luna
februarie iar cele de vara incepand cu luna mai.
Cei mai frecventi daunatori ai ridichilor sunt molia verzei si omizile fluturelui alb, impotriva carora
trebuie folosit un insecticid.

Recoltarea se poate face la 4-5 saptamani dupa semanare, cat ridichile sunt tinere. Daca ridichile se
culeg la maturitate deplina ele vor fi seci, atoase si iuti. Recoltarea ridichilor negre (de iarna) se poate
face la 3 luni dupa semanare.
Salata verde

Salata (Lactuca sativa) este o specie legumicola, erbacee, anuala, cu inaltimea

de pana a 60cm, originara din zona Mediterana si face parte din familia Asteraceae. Tulpina florala este
tare, dreapta, ramificata in partea superioara. Florile sunt mici, de culoare galbena si infloresc in luna
mai-iunie. Este o planta pretentioasa fata de umiditate, mai ales in perioada rasaririi si formarii
capatanilor. Salata prefera solurile racoroase si umede, se dezvolta bine chiar si in locuri umbrite iar
daca sunt plantate int-un loc insorit cu temperaturi ridicate pe durata zilei au tendinta sa formeze
tulpina si sa produca flori.
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina. Pentru salata de primavara, semintele
se sadesc direct in camp, incepand cu jumatatea lunii august si pana la sfaristul lunii septembrie, la
distante de 14-20 cm intre randuri. Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se
seamana in februarie-martie. Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august.

Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite
semicalde sau in solar. Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina. Distanta de plantare a
rasadului este de 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda.
Ca lucrari de ingrijire recomandam: protejarea cu folie de plastic impotriva inghetului a salatei
semanata toamna, prasitul, se raresc plantele la distante de 20 cm pe rand, udatul (daca sufera de
seceta salata va avea un gust amar si va produce flori), si protectia fata de daunatori.

In momentul aparitiei tulpinilor florifere, frunzele nu mai sunt bune pentru consum. Recoltarea se face
manual prin taierea capatanii de salata la nivelul solului.

Ceapa

Ceapa (Allium Cepa) este o planta bulboasa bienala sau trienala, cu frunze si
bulbi dezvoltati in stratul superior al solului, originara din Asia centrala si de Vest. Ceapa este cultivata
ca planta medicinala, condiment si leguma. In primul an se formeaza bulbul, iar in cel de-al doilea se
dezvolta o tulpina care dezvolta floare si ulterior seminte. Sistemul radicular este slab dezvoltat. Ceapa
se poate inmulti prin seminte sau bulbi. Semintele de ceapa sunt marunte, de culoare neagra. Ceapa
este rezistenta la inghet (se poate planta toamna sau cu patru saptamani inainte de data ultimului
inghet), dar este sensibila la conditiile de temperatura din timpul vegetatiei (frunzele se dezvolta mai
bine pe timp racoros 18-24C, iar bulbul are nevoie de temperaturi mai ridicate pentru dezvoltare 2530C).
Plantele de ceapa se dezvolta normal pe solurile usoare sau mijlocii cu textura nisipo-lutoasa, cu o
structura buna, permeabile, dar si cu o capacitate optima de retinere a apei, fertile. Culturile de ceapa
nu dau rezultate bune pe solurile grele (argiloase), compacte, nelucrate adanc, excesiv de umede, reci,
acide. Pentru cultura de ceapa semanata direct o conditie esentiala pe care trebuie sa o indeplineasca
solurile este aceea de a nu forma crusta.

Inradacinarea superficiala a plantelor de ceapa si explorarea unui volum scazut de pamant pretind o
umiditate ridicata, mai ales in prima perioada de vegetatie. De aceea, umiditatea in sol pana la
adancimea de 30-40cm trebuie sa fie de 80-90% din capacitatea de camp, pana la formarea bulbului,
adica in perioada de crestere intensiva a radacinilor si frunzelor. In perioada formarii si cresterii
bulbului, umiditatea trebuie sa fie de 70-80% si 60-70% in timpul maturizarii bulbului, adica dupa ce
bulbul a ajuns la marimea tipica soiului. Este recomandat ca apa in sol sa fie intr-o cantitate cat mai
mica, cu circa 2-3 saptamani inainte de recoltare, deoarece are o maturizare mai rapida a bulbului,
acesta intrand in perioada de repaus.
Dupa perioada de cultivare, exista "ceapa de vara" si "ceapa de iarna" . Ceapa de vara este semanata
primavara timpuriu si recoltata in luna august si septembrie. E poate fi depozitata pan in luna martie a
anului urmator. Ceapa de iarna, mai zemoasa si mai putin iute, este semanata in august, devine adulta
numai in primavara urmatoare si poate fi recoltata in luna iunie, insa nu poate fi depozitata pentru o
perioada de timp indelungata. Campul unde se cultiva ceapa trebuie sa fie curat de culturi din famila
Allium cel putin timp de patru ani.
Dupa modul de utilizare putem clasifica ceapa in urmatoarele categorii:

Ceapa de arpagic samanta de ceapa se seamana primavara cat mai timpuriu ( februarie - martie ) se
executa semanatul in randuri la 7-10 cm distanta si 1-2 cm adancime.. Se iriga de 2 -3 ori, eventual de
4 ori in zonele mai secetoase dar nu mai mult deoarece umiditatea excesiva duce la obtinerea de bulbi
mari. Pentru a grabi rasarirea, samnta se nmoaie n apa 2-3 zile.
Dupa rasarire se fac 3-4 prasile, se pliveste cultura de buruieni si se stropeste cu zeama bordeleza
mpotriva manei. Recoltarea arpagicului se face in iulie - august manual prin smulgere sau mecanizat.
Momentul optim de recoltare este atunci cand la baza tulpina falsa s-a inmuiat si frunzele s-au
ingalbenit la varf. Dupa recoltare bulbii se lasa pentru uscare in camp timp de 3 - 4 zile.

Ceapa verde - Pentru a obtine ceapa verde n primavara, se planteaza arpagic toamna trziu sau
primavara ct mai de timpuriu la distante de 15-20 cm ntre rnduri si 5-10 cm pe rnd. Folosirea
materialului de plantare cu diametru mare este preferabila, deoarece ceapa verde va fi mai viguroasa.
In cazul lipsei precipitatiilor, imediat dupa infiintarea culturilor, se vor aplica udari, pentru asigurarea
unei rasariri rapide si uniforme a acestora. Recoltarea se poate ncepe din luna aprilie cnd frunzele au
lungimea de 30-35 cm.
Ceapa de consum - La sfarsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm intre randuri si 10-12
cm ntre bulbi pe rand, pe terenul pregatit corespunzator. ngrijirea consta n 4-5 prasile, udari, stropiri
cu zeama bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. Recoltarea cepei poate
incepe cand 70% dintre frunze sunt vestede. Nu asteptati vestezirea totala, pentru a evita cresterea
radacinilor suplimentare, fapt care va afecta calitatea si capacitatea de pastrare a cepei. Recoltarea se
face ziua, cand nu exista roua pe plante, pe timp uscat si cand solul este reavan. Dupa recoltare ceapa
se insira intr-un loc deschis si insorit pentru uscare timp de 7-12 zile.
Usturoiul

Usturoiul (Allium sativum) este originar din Asia centrala, face parte din
familia Alliacees si este o planta legumicola bienala, cu frunze lungi, plate, cu flori albe, utilizata ca
aliment si condiment. Bulbul sau, care este si principala parte comestibila, este format din mai multi
catei, de culoare alba. De asemenea frunzele usturoiului sunt utilizate in domeniul culinar, in stare
proaspata si atunci cand planta este tanara. Usturoiul creste pana la o inaltime de 60-90 cm.
Cultura de usturoi se obtine prin sadirea cateilor, separati din bulbi sanatosi si bine uscati. Ca perioada
de sadire, se recomanda sfarsitul lunii septembrie pana la sfarsitul lunii octombrie, pentru ca pana la

sosirea frigurilor cateii de usturoi sa reuseasca sa se inradacineze dar sa nu le apara frunze. Campul
destinat culturii de usturoi trebuie sa fie eliberat de orice alte culturi din familia Alliacees, cel putin
timp de patru ani. Sadirea cateilor se face cu varful dinspre radacini in jos, la adincime de 4-7cm,
distanta intre randuri 20-25cm si 10-12 cm distanta intre plante pe rand. Usturoiul se poate sadi si
primavara incepand cu luna martie, dar in acest caz recolta va fi mai mica decat cea din cultura de
toamna.

Lucrarile de ingrijire cuprind plivitul, udatul, protectia la boli si daunatori daca este cazul. Usturoiul
este o planta rezistenta la boli si daunatori datorita proprietatilor sale anti-bacteriale. Usturoiul este
foarte sensibil la insuficienta de umezeala in sol, care va duce la obtinerea bulbilor marunti si
recoltelor mici. Deosebit de importante sunt udarile in primele saptamini dupa sadire (daca toamna
este secetoasa), peste 23 saptamini dupa rasarire (primavara), si in faza aparitiei tulpinii florifere si
formarea bulbilor. Udarea trebuie sa se faca dimineata, pentru a permite frunzelor sa se usuce pana la
lasarea serii, in caz contrar se favorizeaza aparitia bolilor. Pentru imbunatatirea recoltei, se recomanda
indepartarea tulpinilor care produc floare, pe masura aparitiei acestora. Cu 2-3 saptamini pina la
recoltare, plantatiile de usturoi nu se mai uda.

Usturoiul se poate recolta incepand cu a doua jumatate a lunii iulie. Semnele coacerii sunt ingalbenirea
frunzelor si culcarea acestora la pamant. Recoltati inainte de uscarea completa a frunzelor, deoarece
bulbii pre acopti se dezgoesc de solzi si se defac in catei, lucru care duce la pierderi de recolta.
Recoltarea se efectueaza pe timp uscat, bulbii scosi se scutura pe pamint, si se lasa la uscat timp de 812 zile. Dupa uscare se indeparteaza frunzele si radacina si se depoziteaza in spatii bine aerisite si cu
temperatura constanta.

Varza

Varza (Brassica oleracea) originara din Europa occidentala, este o planta

bianuala (in primul an vegeteaza iar in cel al doilea infloreste), legumicola care face parete din familia
Brassicaceae. Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta in faza de rasad temperaturi de -3
grade C, iar cnd e dezvoltata pna la -7 grade C. Varza are insa nevoie de multa apa si lumina. Dup
cum bine tim, exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, chinezeasca, de Bruxelles, etc. Cele
mai populare tipuri de varza de la noi sunt varza alba si cea rosie.
Rasadul de varza timpurie se obtine in rasadnite calde din seminte semanate la inceputul lunii
februarie.Varza de vara se pune in rasadnite semicalde la inceputul lunii martie.Varza de toamna si cea
rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai.
Plantarea rasadurilor in gradina, pentru culturile timpurii se poate face, in martie sau inceputul lui
aprilie, cu 2-4 saptamani inainte de ultimul inghet, cand rasadurie au format deja 5-6 frunze adevarate.
Pentru culturile de vara plantarea se face in aprilie sau inceputul lunii mai.

Distantele de plantare sunt 60 de cm intre randuri si 50 cm intre plante pe rand. La plantare rasadurile
se ingroapa pana la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu. Udarile ulterioare se vor
face cu colum mare de apa. Lucrarile obisnuite sunt prasilele pentru spargerea crustei si combaterea
buruienilor; musuroitul pe masura ce varza se dezvolta, udatul; protectia la boli si daunatori.

Perioada de timp pana la recolatare este de 60-100 de zile , in functie de soi. Recoltarea verzei se face
cnd capatnile sunt bine indesate (se verifica prin apasare cu degetul).Pentru a prelungi perioada de
recoltare este indicat sa plantati mai multe soiuri de varza.
Incepeti recoltarea inainte ca plantele sa ajunga la maturitate. Taiati capatana cu un cutit. S-ar putea ca
planta sa dezvolte alte capatani mai mici dupa ce ati inlaturat-o pe cea mare.
Vinetele

Vanata (Solanum melongena) este o specie a genului Solanum, originara din

India. Este o planta anuala, care are o inaltime de 0,4-1,5 m, de obicei spinoasa, cu frunze mari, lobate,
lungi de 10-20 cm i late de 5-10 cm. Floarea este alba spre purpurie, cu o corola cu cinci lobi si
stamine galbene. Fructul este unul carnos, de culoare alb, crem, rosu, violet sau negru in functie de soi,
care conine numeroase seminte mici si moi.
Vinetele sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina. Pentru infiintarea culturii de vinete este
necesara producerea de rasaduri, in sere solarii sau rasadnite. Semanarea pentru producerea rasadurilor
se poate face incepand cu sfarsitul lunii februarie- inceputul lunii martie. Dupa aproximativ o luna de
la rasarire sau in momentul in care tulpina a dezvoltat 4-5 frunze repicati rasadurile in ghivece sau
cuiburi nutritive. Plantarea rasadurior in camp deschis se poate face la inceputul lunii mai cand nu mai
exista aparitiei inghetului tarziu sau a temperaturior joase pe timpul noptii. Vanata este foarte sensibila
la frig iar la temperaturi de sub 10C planta isi va scutura florile si nu va mai produce rod.
Incercati sa respectati o distanta de plantare intre randuri de 60-70cm, iar intre plante pe rand de 30-40
cm. Inainte de plantare mocirliti rasadurile si incercati pe cat posibil sa pastrati pamantul pe radacini.
Udati dupa plantare pentru a favoirza prinderea rasadului.

Ingrijirea culturii de vinete, presupune urmatoarele activitati:

-udarea se face la 7-10 zile sau mai des daca temperaturile exterioare sunt foarte ridicate;
-diistrugerea buruienior pliviti ori de cate ori este necesar;
-combaterea bolilor si a daunatorilor o atentie deosebita trebuie acordata combaterii gandacului de
colorado (stropiri repetate cu insecticid gen Calypso, Actara, Decis, etc) al carui atac poate
compromite total cultura de vinete;

-ciupitul aceasta lucrare favorizeaza ramificarea tulpinii si este necesara in cazul in care doriti sa
imbunatatiti cantitatea de vinete recoltate de la o singura planta. Ciupitul reprezinta ruperea varfului de
crestere dupa aparitia primelor 2 flori. In urma acestui fapt tija principala va emite 2 ramificatii.
Operatiunea de ciupire poate fi repetata si dupa aparitia primelor 2 flori pe tijele secundare.
-legatul de araci in momentul in care florile incep sa formeze rod si tulpina se ingreuneaza planta are
tendinta de a se culca la pamant . Pentru a preveni acest lucru leagti tulpina plantei de un arac pentru
sustinere.

Vinetele trebuie recoltate au o culoare neagra lucioasa si sunt elastice, inainte de maturarea completa.
Fructele mbatrnite devin amare, formeaza foarte multe seminte si capta o culoare usor maronie.
Pentru recoltare folositi iontotdeauna un cutit sau o foarfeca si taiati fructul cu coada cu tot.
Castravetele

Castravetele (Cucumis sativus) este o planta legumicola anuala din familia

Curcubitaceae, originara din Asia si este cultivata in gradinile populatiei pentru fructele sale care se
consuma atat in stare proaspata cat si prelucrata.Castravetele este o planta cu tulpina cataratoare care
creste in culturi fara sustinere sau in culturi conduse pe verticala, agatandu-se pe structuri de sustinere
cu ajutorul carceilor. Planta are funze mari de culoare verde inchis acoperita cu peri aspri. Fructul
prezinta la unele soiuri mici tepi de culoare neagra, are forma clindrica, alungita, cu margini rotunjite,
lungimi de pana la 60 cm si un diametru de 10 cm.
Cele mai populare soiuri de castraveti sunt castravetii lungi (folositi in special pentru slate) si
castravetii cornichon (utilizati in special pentru muraturi), fiecare dintre aceste soiuri cuprinzand mai
multe tipuri de hibrizi. Unele soiuri de castraveti produc doua tipuri de flori: femele si masculi. La
aceste soiuri numai florile femele vor produce fructe, iar pentru aceasta este necesar sa florile femele
sa fie polenizate de catre florile mascul. Exista si soiuri care produc 100% numai flori femele, iar
acestea nu au nevoie de polenizare pentru a produce fructe.

Infiintarea culturii de castraveti se poate face prin rasaduri in spatii incalzite sau prin semanare directa
in camp deschis. Castravetele este o cultura cu cerinte ridicate fata de temperatura. La o temperatura de
pana la 15C semintele nu germineaza iar la temperaturi de 5C plantele pier. Semanatul pentru
obtinerea rasadurior se poate face in giveci sau pe brazde la inceputul lunii martie prin folosirea a 3-4
seminte la ghiveci sau cuib. Dupa incoltirea semintelor si in momentul in care rasadul a format primul
set de frunze, adevarate, pastrati numai rasadul cel mai viguros si indepartati-le pe celelealte. Acest
lucru este necesar pentru a asigura rasadului ramas o dezvoltare sanatoasa si rapida. Plantarea in camp
a rasadului se poate realiza la inceputul lunii mai in momentul in care a format 2-4 frunze adevarate, la
distanta de 1 m intre randuri si 0,4 m intre plante pe rand. Este recomandata varianta plantarii
rasadurilor in ghivece, deoarece acestea permit efectuarea transplantarii rasadurilor fara a deranja
radacinile, stiut fiind faptul ca acestea sunt foarte sensibile la operatia de transplantare.
Infiintarea culturii prin semanat direct se poate face incepand cu sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii
mai. Semanatul se face la distante de 1 m intre randuri si 15-20 cm intre plante prin utilizarea a 4- 5
seminte pe cuib la adancime de 1-1.5 cm. Dupa ce samanta a incoltit si tulpina a format primul set de
frunze adevarate pastrati numai rasadul cel mai viguros si indepartati-le pe celelealte. La culturile
dirijate pe spalieri pentru o ramificare abundenta si stimularea productiei de fructe este recomandata
efectuarea operatiei de ciupire (indepartarea varfuluid e crestere a plantei) dupa cum urmeaza:
primul ciupit se face deaspura primelor 3-4 frunze iar urmatoarele 2-3 ciupiri se fac deasupra
urmatoarelor 2-3 frunze noi dezvoltate pe ramificatiile nou aparute.
Lucrarile de ingrijire constau in plivit, musuroirea, protectie impotriva bolilor si daunatorilor, ciupitul,
dirijarea pe structura de sustinere, udari dese efectuate numai la radacina intrucat vrejii pot putrezi
daca baltesc in apa iar contactul apei cu frunzele poate favoriza aparitia bolilor. Intrucat castravetele
contine aproximativ 96% apa, udarea trebuie efectuata mai des in timpul infloririi si formarii fructelor.

In functie de modul de utilizare, culegerea castravetilor trebuie efectuata in fiecare zi sau odata la doua
zile intrucat acestia se dezvolta si ajung foarte rapid la maturitate. Daca veti culege castravetii la
maturitate deplina sau daca vor suferi de seceta, acestia vor avea un gust amarui.

Ardeiul

Ardeiul (Capsicum annuum) este o specie populara a genului Capiscum si este

originar din Amercia Centrala si de Sud. Ardeiul este o planta erbacee anuala, cu tulpina foarte
ramificata, cu inaltimi intre 0,5 si 1,5 m. Frunzele sunt de culoare verde-inchis pe fata superioara si
verde-deschis pe cea inferioara. Flori albe, separate, produc fructul, care este verde inainte de coacere,
dupa care se transforma in rosu sau in functie de soi in culoarea galbena. O clasificare generala a
tipurilor de ardei care se cultiva in tara noastra este urmatoarea: ardei gras, ardei iute, ardei gogosar si
ardei lungi (kapia). Desi in general ardeii sunt cultivati pentru consum, anumite soiuri se pot utiliza si
in scop decorativ printre florile din gradina. Culoarea fructului poate diferi de la galben, portocaliu,
rosu, verde sau rosu inchis.
Ardeiul este o planta pertentioasa fata de conditiile de mediu (lumina, caldura, umiditate). Pentru a se
putea dezvolta este necesara o temperatura de minim 16C, iar lipsa de lumina si umiditatea redusa
determina florile sa nu mai produca fructe.

Ardeiul se cultiva prin producerea prealabila a rasadurilor in sere si rasadnite incalzite. Pentru
germinarea semintelor este necesara mentinerea unei temperaturi intre 22-26 C in spatiile de
producere a rasadurilor iar solul trebuie sa fie in permanenta umed. In vederea obtinerii rasadurilor,
semanatul se poate face incepand cu luna martie si se poate prelungi pana la jumatatea lunii aprilie in
functie de soi sau de modul de esalonare al productiei. In momentul in care rasadurile au varsta de 1520 de zile si au format primele frunze adevarate, se recomanda repicarea la distante de 10/10 cm pentru
a asigura o dezvoltare viguroasa a tulpinii.
Plantarea rasadurilor in locul definitiv se poate face cand varsta rasadurilor este de 60-65 zile iar
temperatura in sol este de minim 15C. Ca distante de plantare a rasadurilor se recomanda pastrarea
unei distante de 70 cm intre randuri. Intre plante pe rand distantele difera in funtie de soi : la ardeiul
gras 20cm, la ardeiul lung 15 cm, la ardeiul gogosar 25cm, la ardeiul iute 15cm. Este de preferat sa
plantati rasadurile in gradina intr-o zi noroasa sau tarziu dupa-amiaza pentru a evita ofilirea acestora.
In momentul transplantarii incercati sa nu rupeti radacinile rasadului si nu scuturati pamantul de pe
acestea. Este indicat sa plantati rasadurile la locul definitiv mai adanc (pana la nivelul primelor frunze)
decat au fost plantate in rasadnita pentru a oferi o vigurozitate crescuta tulpinii.

Lucrarile de ingrijire urmaresc obtinerea unor recolte sanatoase si creearea conditiilor optime pentru
dezvoltarea plantelor:
- distrugerea buruienilor - pliviti sau taiati buruienile cu sapa o data pe saptamana sau mai des, daca in
sol exista seminte de buruieni si acestea incoltesc rapid.
- udarea se face zilnic timp de o saptamana dupa plantare pentru a asigura prinderea rapida a
rasadurilor. Pana la fructificare se uda la interval de 7 zile (mai des daca sunt temperaturi ridicate), in
momentul aparitiei fructelor se uda mai des la 3-4 zile (este perioada cand ardeii au cea mai mare
nevoie de apa). In perioada infloririi se evita udarea sau daca udati incercati sa nu stropiti florile,
intrucat acestea se scutura si nu mai fructifica.
- copilitul si carnirea se pot aplica aceste lucrari daca doriti obtinerea unor recolte timpurii, pentru
obtinerea unor fructe mai mari sau pentru a grabi coacerea acestora in apropierea toamnei.
- sustinerea in cazul in care tulpina nu a format radacini foarte puternice si se incarca cu rod, are
tendinta de a se culca la pamant. Pentru a preveni acest lucru folositi pentru sustinere araci de mici
dimensiuni (max 50 cm) fara a lega tulpina de arac.
Recoltarea se poate face pentru consum curent inainte de coacerea completa sau in momentul in care
fructul a devenit rosu. Culegerea se face manual, prin taierea pedunculului nu prin smulgeresau rupere,
deoarece puteti rani planta.

Cultivarea cartofilor
Pentru cultivarea cartofului este de preferat un teren care sa contina un pamant usor si bogat in
substante hranitoare. Terenul se lucreaza din toamna efectuandu-se o aratura adanca de 25-30 cm, apoi
aplicadu-se gunoi de grajd, aproximativ 15-20 tone la 5000 mp. Primavara solul se niveleaza si se
ingrasa suplimentar cu un amestec de mranita si cenusa.
In vederea obtinerii de productii mari si timpurii, tuberculii trebuie sa fie sanatosi, iar la plantare este
recomandat ca sa fie deja incoltiti.
Plantarea cartofilor se va face cat mai devreme, recomandat la inceputul lunii martie in zonele mai
calde si in jurul datei de 15 aprilie in zonele mai reci.
Pentru protejarea culturii de brumele tarzii de primavara, se vor folosi adaposturi din folie de
polietilena.
Se recomanda pastrarea unei distante de 30-35 cm pe rand si de 60-70 cm intre randuri, cuiburile
facandu-se la adancimea de cca 13-15 cm. Tuberculii incoltiti se asaza cu grija pe o parte pentru a nu li
se rupe coltii, cei mari putand fi taiati in doua, astfel incat fiecare parte sa aiba cate 2-3 colti.

Ingrijirea culturii de cartofi

Cand lastarii au ajuns la 10-12 cm se praseste, apoi dupa 2-3 saptamani se mai face o prasila, cand se
musuroiesc plantele.
Cultura trebuie udata si ingrasata suplimentar pentru a obtine productii mari, prima oara la 10-15 zile
de la rasarire, apoi dupa 10-20 zile.
Pentru prima recolta se desface cu grija pamantul din jurul tufei si se culeg numai tuberculii mai mari
(de marimea unui ou). Pamantul se trage la loc, se uda si se reface musuroiul pentru a se forma noi
tuberculi. Este necesar sa se foloseasca numai soiuri care formeaza tuberculi cat mai devreme, dintre
care mentionam: Ostara, Sirtema, Resy, Desiree, Semenic etc.