lorga

co
'entru

N.%

oameni cari au fost

d.

.0

-Ctil:TTYR V6EtiERKLIV.:

frk

41.u`

-;

I 44,4

4-;*
tiblf

19

;.

9.04o.;

10

0"
'11

0,1

;.

-a&

Ilustratia copertei : P. Vulceinescu

n. iorga

oameni cari au fost

EDITIE iNGRIJITA,
PREFATA 51 NOTE DE

ION ROMAN

1907

EDITURA PENTRU LITERATURA

UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA

S-au implinit acum un an doud decenit l jumatate de

la moartea, prin violentd, a lui Nicolae Iorga. In secolut
unor magnif ice biruinte creatoare ale umanittii, dar si
al unor cumplite recrudescenfe ale fondului de bestiali-

tate ce incti jigneste specia, istoricul a avut sfiritul

teribil al lui Mihai vodti i al lui Grigorie Ghica. Feipt0i

ii cunogeau victima i giau destuld carte cit sit-0

seraneze numele de care, dac ii s-ar da Ion ?I ciinii
s-ar simti insultati. Dar haita, in ceasul de noapte cind
tes dupe/ pradd fiarele pcidurii, nu s-a sfiit s reipeaset
vietii ci poporului romnesc o minte genialrt, de o forret
unica, cloborind la o margine de drum nu un septuagenar
viguros, ci un tezaur al natiunii. In acea toamnd a anului
1940

ccideau

in Europa atitia morti, incit omenirea

ingrozitti nu mai avea timp sd-i numere. Patronii celui

mai mare concern al uciderii si ndirnitii /or puneau la
cale crime 'Inca purl marl si-si ctiau complicitatea in
aceea comisa la liziera pildurii Strejnicul de lingti
Ploietti. Asasinarea savantului roman a trebuit s treacd,
cleat, ca un fapt divers.

Istoria culturii noastre a mat inscris capitolul unei

biografii sfircite in singe. Originar din Moldova lui Miron

Costin, cel decapitat in drum spre Iasi, Nicolae 1orga

ci-a gsit odihna, dupla' o viatd frii odihnii, in pdmintul
V

patriei. Muntele operei ha, cu crestele, prtiptistiile si

pesterile sale, stti in feta noastrei, luminat de un soare
nou. Din perspectiva sfertului de veac am inceput a-1
cerceta f i va trebui s-o facem pind vorn scoate /a ivealei

din imensa cantitate de material, nu lipsit de steril,

toate diamantele si aurul pur.
Eu imi aduc totu0 aminte mai intii de om.

Poate di aceasta a fost prima imagine. Peitrunde

dintr-o stradd lateralii, venind de-acasti, in Calea Victoriei. Foarte inalt, in, costumul de culoare inchisei 0,

de o tdieturd vetustrt, atrage privirile prin atributele

unice ale infeiti0frii sale : barba lungti, dreptunghiularti,

care a fost neagrii, dar acum e incdruntitti, un umtir

stiltat, altul ciizut, deformare profesionalti, consecintd a
nenumratelor ceasuri de invermnatei proptire in muchia
rnesei de scris, ptiltiria amplei, umbre/a netipsitti, cind
spacki care amenintet, cind anexti a gesticulatiei, servieta

mare, do/dora de ciirti. Cu clirti obipuia sci-0 urnfle

0 buzunarele, dupti o raitti pe la case anticarilor. Peisefte
grtibit, desi nici circulincl pe straclli nu pierde timpul,
fiindcd isi compune o conferintd, o lectie, chiar o carte,

pe care in foi scrise o va trimite la tipografie 0 dupti

o noapte de lucru. Sti trap, clom' ministru!"

il

sergentul de stradti, incremenind cu mina la

chipiul cafeniu. Nu mai e de mult rninistru, dar titlul
i-1 mai rostesc unii, dupti obicei, cu toate cd, intre
celelcate, zeci, nu e eel mai important. Trecatorii nu au
scautei

nevoie de sesizarea reprezentantufui ordinei pub/ice. eine

nu-1 cunoaste ? Unii i$ i scot pilleiriile, altii il privesc cu o
curiozitate sfioasti, ori zimbitoare. E un monument in m4care, mtiret 5 totusi foarte familiar. Ba chiar, in majestatea

lui, 5 putin comic, fiincicil seanainii leit cu imaginile

malitioase risipite atitea decenii in preset de caricaturistii
generatiilor succesive. Caricature 5 anecdota alcdtuiesc
mdrunta istorie curentii, dar se hreinesc din ce/ebritatea
oamenilor mari.
VI

qi-1 revad, desigur, la catedra, in amfiteatrul arhiplin. Dupa o frazd, douti, in tema lectiei, profesorul

aluneca intr-o digresiune asupra unei chestiuni la ordinea

zilei. Monologul interior irumpe intr-o replica vehementd
ee nu poate set nu fie rostitti. 1.7n Jupiter tonans care

vorbeste pe un ton inalt, graseind puternic. Chiar un

curs despre vremuri vechi de citeva veacuri nu poate
fi predat cu ferestrele inchise peste rumoarea strazii.
Istorieul trebuie sa rcispundti celor ce se intimpla acum.
$i raspunde. Dojeneste, condamnti, indeamnd
i plinge.

Da, p/inge. Cu citeva luni inaintea. asasinarii lui, se

intreprinsese, printr-un dictat odios, tentativa de asasinat
impotriva Romdniei. Sala inca nu stia nimic, se framinta
din pricina unui motiv neinsemnat
profesorul intirzia.

Cind a intrat, avea infatisarea omului sub ochii caruia

se sfirsise fiinta cea mai draga. Loc'al untie urma s
vorbeasc nu-1 uitase, trebuia sa-si rosteasca durerea.
Obiectul conferintei ? Ce insemnatate Mai avea... $t sale,

cutremurata, a aflat din prima frazd ceea ce se hotdrise

intr-un la consiliu de coroana. Iar lacrimi marl, rotunde
se rostogolean. pe obrazul imbatrinit deodata si se ameste-

cau in barba raviisita. Iclealul unitatii nationale care

insufletise in trecut masele popu/are i pe care el insusi
ii slujise cu elan intr-o tinerete aprinsti era din nou
siluit. Lucritrile trebuiau reluate de la captit. Asa ceva
era greu de suportat chiar pentru un temperament robust,
calit in deceniile luptelor din for.
Nicolae Iorga e un titan al culturii romtinesti, in succesiunea glorioasa : Dimitrie Cantemir Heliade Radulescu
B. P. Hasdeu pe care i-a continuat nu numai ca savant,
ci i ca prezenta activa in viata publica. Omul cartilor, al
zecilor de mii citite si al unei biblioteci intregi pe care
a scris-o, istoric i filolog, istoric /iterar si critic, poet, prozator i dramaturg, memorialistli traductitor, ar fi trebuit,
dupti masura timpului necesar si unei inteligente superioare si foarte productive, di clued o existentd circumscristi
VII

intre peretii arhivelor ji ai camerei de lucru. Forte le lui

lorga crau insei cu mult mai mari. De aceea a simtit nevoia
sei fie om politic $ i orator, conferentiar $ i editor, publicist
cu cel putin un articol pe zi. Mai mult decit once
i in
toate
a fost pro fesor. Pe filele -lectii/or lui vom distinge
desigur pasaje de umbrii. Deocamdatei inset' nottim treistitura esentialli a activiteitii sale. Iar profesorul a fost servit
de talentul unui mare scriitor.

Integrind in cultura noastrii socialist partea perena,

intinsii, a operei lui Nicolae Iorga, relevtim cu admiratie Ii
insusirile etice ale scrisului h fiintei lui umane. Sint acele
coloane de flaceirei vesnicd, pe care le numim patriotism,
devotament in serviciu/ multimilor obijduite, htirnicie fiird

reigaz in imbogatirea culturii nationa le, contopirea intreagti, frt nici o unlit/ de interes personal, in masa poporului din care faci parte, pentru a-i reprezenta, cu puterile ce de la el iti yin, ideaturiig.

Intr-o evocare a istoricului german Mommsen, lorga

feicea constatarea c in vremea sa rostu/ material,' al unei
vieti de savant se incheie in cuvinte putine, biografii bogate avind aventurierii. Fraza s-ar putea aplica propriei tui
biografii. De aceea nici nu vom incerca a o reconstitui,
Wind pe seama tabelului cronologic jalonarea ci cu datele
obisnuite. Altrainteri, ar trebui s repettim ceea ce nottim
acolo : niste ani gi un verb care, in fond, rezumet totul
a pub/icat, a publicat, a publicat. A fost h ministru ? Vai,
a fost chiar It presedinte de consiliu. 0 perioadet tulbure,
scurtei, in arena unui politicianism sterp, in mizga ceiruia
apostolul" rena.sterii nationale", cum I-au socotit multi si
i-a pUicut pi itti sii creacl4 di este, n-a reusit set arunce decit stiminta unor realizeiri minore, in orice caz nevrednice
de dimensiunile intentiilor It personaliteitii omului. Ca o
reizbunare naivii, va scrie mai tirziu o frazii cu un epitet

injurios la adresa criticilor sat despre scurta trecerc

VIII

clozastruoask cum o tiu toti idiotii, la Instructie..." Fraza

ne evocd un text menit sti demonstreze cd a existat totusi
un om politic Iorga, cu functii de stat deputat, senator,
0 cu un partid propriu. Cartea 1 abundd in
ministru
observatii pdtrunzdtoare, aduce in paginile ei un 'it/m(1r de
portrete vii, reconstituie in cuno0intil de ema momente
de rdscruce din istoria Romdniei moderne i realizeazd in
ansamblu o prezentare criticd a vietii politice, indeosebi de
dup primul rdzboi mondial. Expunerea e corosivii, foarte
personald clesigur, dar i foarte adevdratcl In esenta ei.
Insd, sub aspectul demonstratiei pro domo, nu convinge.
S nu-si fi dat seama de asta, cu gentala lui inteligentd,
# eroul epopeii? Autorul tabloului rea/ist al politicianismula din Romdnia nu a remit sit, adinceascd analiza activitatii sale politice, cinstite, pind la dezvdluirea fatalei
erori fundamentale. A aruncat vina in circa catora care
erau, fireste, foarte vinovati, dar de greselile lor, nu de ale
lui. A fticut reprositri amare cotaboratorilor i partizanilor.
Oameni mcirunti, intr-adevdr. In preajma lui, stejarul nici
nu tolereazd vegetatie robust& A invinovdtit miasmele
vieii noastre publice. Da., aceste miasme erau sufocante.
Existau totu# zone largi, cele mai largi, proaspete, sandtoase l puternice pe tot intinsul rotund al Romdniei noi

si intregite, zone fertile care asteptau cuvintia ca

transforme in faptd. Erau masele muncitoare, de la orase
si sate. Cuvintul, conceptia, ideologia capabile sit le m obilizeze la /uptd trebuiau set fie rostite cu fata spre viitor.
Asa au si fost rostite chiar atunci cind lorga, Mai inainte
de prdbusirea ndprasnicd a fiintei sale umane, constata cu
intristare neintelegere cdderea in neant a conceptiilor
sale social-politice. 0 cddere tragicd # aceea apostolul",
care 0ia bine cci istoria e o miscare inainte 0 in sits, vorbise multimilor cu fata intoarsd spre un trecut, glorios
I Rotndnia contemporand de la 1904 la 1930. Supt trei mot.
Istoria unei lupte pentru ttn Ideal moral i national. Bueureti,

1832.

Ix

desigur, dar in lacra diruia nu putea fi geisitti cheia de aur

pentru deschiderea portilor inalte ale vremurilor noi.

T.In studiu introductiv la una din multele opere ale lui

Iorga nu-si poate propune sti se transforme intr-o cercetare monograficil asupra acestei personalittiti atit de complexe. Dar prezentarea seriei de articole adunate in cele
patru volume intitulate Oameni cari au fost inlesneste trasarea unei schite pentru o astfel de monografie, o schitti
sumard, insti fart/ lacune esentiale. Faptul e explicabil : seria de articole acopera o perioada de peste trei decenii, se

refera la domenii de activitate foarte diverse, inclusiv la

activitatea social-poi/tied. In sfirsit, apartinind publicisticii
curente, consemneazd la zi evenimente si precizeazti ati-

tudinea autorului fatti de ele. S-ar putea spune c, in

ansamblu, culegerea Oameni earl au fost se constituie intr-o opera, adicti o scriere unitara, cu multe capitole, despre
multi oalneni, dar in pr./mu/ rind despre autorul ei. De
aceea, in selectarea materialului nici n-am facut -un criteriu din insemntitatea persoanei evocate. i cind rosteste

o apreciere despre un oarecare, Iorga se exprima pe

sine insusi, in toate fatetele proteicei sale personalittiti.
Atit pentru biograf, cit 0 pentru exegetul operet, Oameni
cari au fost oferti o sursii indispensabilti.

In mai mu/te rinduri, autoru/ ii pomeneste pe Plutarh.

Cu o carte despre vieti ilustre nu avem totusi a face ;

cu un Plutarh insti da, fiincicd, la fiecare pas, ca

ii ilustrul

situ inaintas, scriitorul roman extrage din biografii

si

propune invtittiminte. Citeodata procedeazd dupti un tipic

foarte didactic, enuntind in propozitii dare scopul edueativ pe care-/ urmareste pi numerotind invtittiturile.
Intotdeauna tine sti stabileascti o concluzie etica, ii de
muUe ort se adreseazd direct tineretului. In Oameni cari
au fost, Iorga 10 afirmti riispicat calitatea de profesor
0 $i-o exercitti, ca si in alte prl, cu mijloacele scriito-

rului. Exemplele pe care le insereazd sint de cele mat

rnulte ori pozitive, adicd vrednice de urmat, uneori ins
si negative. Panteonul se prelungeste intr-un cimitir prescirat cu morminte marcate totusi pentru Mut pe care cal
inhume*, acolo l-au putut face. Sint morminte de renege*,
un oarecare Ion Ciocan, trade-dor al romelnilor
transilvdneni
un Stinnes, capitalist german, sprijinitor
al baronilor industriei", cite un rege sau impdrat virtovati

de cotropiri t rdzboaie.

In Oameni cari au fost, autorul a inglobat

ti pagini

despre oameni care erau incd in viatd atunci cind a fast

scris articolul, dar incetaserd a fi la constituirea volumelor. Sumarul se compune nu numai din panegirice, ci
# din recenzii, conferinte, prefete etc. Ldrgirea sferei
de cuprindere sponge insemndtatea documentard a cartii.
lar aceastd insemnlitate e, in ansamblu, considerabild,
pentru cele mai diferite domenii : istoria literaturii, a
tiintei, a tehnicii, a invdtdmintului, a vietii politice ronuinesti, a armatei, a unor asociatii $ znstztuu, chiar si
a sportului. Informatia trebuie cdutatd cu atentie, titlul

articolului nefiind suficient pentru orientare. Intr-un

portret al unui Sturdza poate fi vorba i despre Kogdlniceanu, intr-un articol dedicat folcloristului Pitis, despre
Hasdeu.
In completarea Iucrdrii autobiografice Orizunturile mele.

asa cum a fost, articolele ne oferd

0 viath de om
pit oresti i interesante pasaje de amintiri personale.
Iatd-1 pe micul Kolar chinuindu-se sd invete corecta
Umbel romdneascd dupd inghetatul manual de gramaticd al

lui Manliu. Iatd-1, mai tirziu, descoperind forta de evo-

care a literaturii de inspiratie istoricd prin mijlocirea

nuvelelor /ui Negruzzi. Iatd-1, in sfirslt, rdscolit de revelatia poeziei eminesciene : aceast poezie minunath din

cele o suth de pagini ale articelei albe ne ridica spre

in iubire, care mijea nelArnurith in sufletele
ideal
noastre, in cugetare, spre care se incercau intii aripile
XI

noastre slabe, in taina tuturor dep'artiirilor

(In amintirea lui Eminescu). Momentul inifierii se situeazti in cuprinsul anului 1886. Peste doi ani se produce
altd inifiere, care dd trup mai concret, pentru un rtistimp,
idealului" i contribuie la fertilizarea cugettirii. Atunci,

la 17 ani, adolescentul din Iasi, un lungan desirat, atit

de slab, din efort intelectual i hrand putind, incit avea
sii-si sperie profesorii aproape convinsi cd-1 vor vedea
pierind, ar fi avut toate motivele, pentru o fire obisnuitd,
sa fie un conformist, ca sd se salveze prin astigarea unor
protectori. Era insti un rclzvrtit, impotriva cdrula s-au
rostit cloud sentinfe de eliminare din scoalti. Motivul ni-1
destdinuie insdit victima rigorilor disciplinei didactice a
vremit niste vorbe nesocotite" i citeva din atitudinile
revolutionare pe care scoala socialista le-a pus la modii
in Iasi..." (Un profesor : Vasile Burn). A fost totusi mai

mit decit o oarecare frondd juvenild. Minded tinetrul

neconformist citea Capitalul lui Marx, /inea. conferinte
despre aceastd opera fundamentalti a socialismului
si ne imagintim cu citti insuflefire S.
fific, lua parte
La aduntirile socialiste, difuza numere din Revista socialii.
Curind avea sti i co/aboreze la presa miscarii muncitoresti, /a Contemporanul, far cu Gherea, care-i cerea articote, va purta cores ponden
i dupti plecarea la studii
peste hotare. E un debut promitlitor in viata obsteascd,

similar cu al altor intelectuali din epocii. Cum au infeles acesti intelectuali socialismul, 0 cum l-a bite/es 0
el, afldm tot din paginile seriei Oameni cari au fost : un
siniplu socialism de compritimire adinca pentru suferint5,
de nespusii sete de-a sprijini dreptatea" (Alexandru
Tenie). Sau : Acuma treizeci de ani si mai bine, si acel

care scrie aid era prins pentru o clip in miscarea generoasd care se indrepta spre poporul in suferint" 1
Vasite Morton.: o ?mat/I-turd, in Oameni cars au fost,
Editura Fundatiei, II, 1935, P. 473.

XII

Acel simplu socialism de compiltimire" era o atitudine

generoasii, democraticti, insd nu si marxism. Iorga flu
s-a apropiat de simburele revolutionar al socialismului
stiintific, a refuzat sti-/ accepte $ i mai tirziu I-a $ i condamnat. Dupd ce s-a destacut din legtiturile de tinerete
cu miscarea socialistd, a calificat insusi socialismul ca o
doctrinti strand, fart/ conti5gente cu realittitile din
Romdnia.

N. Iorga nu a putut deveni niciadatti un apo/oget al

stdrilor de lucruri din tard ci a fost mereu preocupat
de indreptarea lor. Informatia istoricti pe care a acumulgt-o de timpuriu, o informatie vastd, dar lipsitti de
necesara aprofundare a bazei economice, i-a insuflat am-

bitia de a crea o conceptie social-politicd proprie. Din

studiul istoriei, savantul a desprins sensul progresiv al
railcard sociale, insd a interpretat proptIsirea, clintr-un
unghi de vedere organicist, ca pe o evolutie naturalti, ftirti
zguduiri revolutionare, a organismului" national. Aceasta
l-a dus la negarea luptei de clasti ca motor a/ progresului

# la denuntarea contradictiilor sociale din orinduirea

vremii ca un fenomen pernicios. Pentru a-$ i argumenta

teza, s-a adresat trecutului, pe care l-a idealizat, reconstituind imaginea pe cit de luminoasii, pe atit de falsd
a unei societdti feudale romdnesti caracterizate prim deplina intelegere gt frafie dintre boieri gi teirani. Istoricul
admite c vechea societate romdneascd avea groaznice
vicii de orientalism", dar adaugd numaklecit cd ea cuprindea in sine o traditie serioasil i fecundil, asezilminte
care izvoriser din adincul fiintei nationale, datini care
corespundeau insusirilor noastre osebitoare, o viata mo-

ralii care era a tuturora fiinded venea de la toti, o solidaritate care stringea necontenit laolaltd o lume natio/lard" (Vederile politico ale lui Eminescu ei generatia de
azi). Aceastd lurne nationard" ar fi trebuit sd-si urmeze
netulburatti existent-a. A intervenit insd revolutia de la
1848, rezultat al agitatiei unor boiernasi frantuziti", care
XIII

a smuls riul din matca lui. Echilibrul a fost rapt, (W..

zdmintele traditionale au fost inloeuite cu altele, preluate din Occident i inadecvate. Situindu-se astfel pe
o pozifie conservatoare p1 regretind bunele vremuri de
odinioard", Iorga nu-si impinge rationamentul pind la
ultimcle consecinte si nu propune o altd rtisturnare, in
sens invers. Cladirea noua" a societatii romiinesti nu
mai poate fi darimata ; in aceastil cldire trebuie Irma
inceputil o intreaga opera gospodareasca de adaptare, pe
care ambitiosii Intemeietori au dispretuit-o" (Ibid.). Acceptind, cu acest adaos, instittqiile democratiei burgheze,
istoricul nu se resemneadi $ in fata dezvoltdrii capitalismului. Romania fiind o 'card eminamente agrard, industrializarea este, dupti opinia sa, tot un proces de instrdinare fatti de rosturile nationale. Istoricul n-a privit
proletariatul cu ostilitate. Dimpotriv, s-a referit cu compasiune la mizeria clasei rnuncitoare, consemnind, de

pilda, tristele scene de la Lupeni", unde minerii erau

tratati ca animalele" 1. Proletarizarea i-a aparut insa ca
un fenomen nefericit ce trebuia frinat. De aici, condamnarea orasului ca an loc de pie rzare. Nu in orasul industrial, ci la Ora era necesar sit se caute sursa de energii
capabild st instintitoseascii viata comunitatii nationale.
Istoricul, literatul i omul politic N. Iorga a nutrit o
statornicti simpatie fata de taranime nu doar dintr-un
simplu impuls afectiv ca altii, ci pentru c o considera
depozitarti a traditiilor p1 virtutilor morale ale poporuIui
roman. In 1907, a putut fi considerat un instigator", a
facut atunci colecte $ i a trirnis ajutoare bilnesti pentru
a fi distribuite vtiduve/or pi orfanilor ; in timpul refu-

giului de la Iasi a staruit sti se dea pdmint satenilor.

Toate acestca nu sint simple actiuni filantropice, dar
nici nu au yak/area anon dovezi cd Iorga ar fi privit
rezolvarea problemelor sociale dintr-un unghi de vedere
' Romania conternporand de la 1904 La 1930, p. 429.

XIV

economic. Dupti el, cauza fundamentald a relelor ce bintuiau societatea romdneascd era nu de ordin material, ci
moral. Inainte de primul ralzboi mondial, mai exact in
1909, fticea observatia cti romdnii nu formau Men un
popor, cilci prin instrilinare ne lipseste clasa de sus, prin
ignorant, cea de jos" (In arnintirea lui Eminescu). Chestiunea esentiald consta deci in refacerea cornunittitii nationale, iar calea unic spre acest obiectiv o reprezenta
difuzarea unei solide culturi nationale, in care singurii,
cu adeviirat, ni este mintuirea" (Cei cari se duc : C. Lucaciu). Cu aceasta ne reintoarcem la propriile aprecieri
ale i.storicului asupra contactului stiu de tinerete cu mis-

carea socialistd. Pe noi, scrie el, referindu-se /a acea

perioadd biograficti, ne indemna setea de adevdr i mila
de oameni. Iar ca mijloace cunoastem unul singur : in
loc s profitgrn de incultura omului pentru a-I Inviersuna

ca pe oricine n-are judecata intreagil, visul nostru era

sti-1 facern a intelege, a sti." Prin culturd, oamenii sdraci

din lumea satelor ar fi fost eliberati de ignorantii si de

vicii, transformindu-se in gospodari harnici si instdriti,
asemeni fruntasilor", adevtirate exemple vrednice de
urmat. Tot prim culture% mosierimea s-ar fi regenerat,
reintrind pe ftigasul vechii boierimi cu dragoste de popor
si de patrie. Interesul lui Iorga pentru tiirtinime se cornpleteazil cu respectul fagt de boierimea de vitti", epitet
pe care cititorul Ii va afla $ i in uncle pagini din Oameni
cari au fost, cle exemplu in acelea despre ,Slefan Grecianu.
In societatea romdneascti asanatti prin culturd, boierimea

trebuia sti joace un rot important, chiar in directia imbuntitatirii soartei tdranilor. Pentru /orga, cultura are
menirea de a statornici impticarea socialti pi colaborarea
intre clase. Fireste, el nu ia in considerare mice fel de
culturd, ci pe aceea pe care poporul nostru $i-a format-o
de-a lungul veacurilor. In reactualizarea acestei cu/turi,
apare din nou criteriul paseist 91 exclusivist.
Vasile Mortun : o invtitdturii, loc. eft.

XV

Cu aceeasi asprime cu care condamna capitalismul,

fostul director al Srimriniitorului respinge orice influentd

culturald din afarti, in prima rind influenta francezd,

tratata global cu adversitate. In ansamblu, deci, patriarha-

lismul iorghist se conjugti cu nationalismul. In culturti

instrdinarea, in soctetate elementele alogene de la tart/
(arendasii, circiumarii greci i evrei) sint factorii negativi
impotriva carora N. Iorga cheamti la lupta. In martie
1906, profesorul si-a scos studentii in straciti, pentru a
manifesta impotriva unui spectacol in limba francezd
organizat de protipendada bucuresteand in sale Teatrutut
National. Miscarca din 1906", CUM o numeste initiatorul,
este semnificativii si prin consecintele ei. Pasaje din

Oarneni cari au fost (N. Gane) indrepttitesc ipoteza c

atunci s-a ntiscut propriu-zis omui politic N. forge, pe
care un eveniment imediat urintitor, i mult mai mare
rascoaleie din 1907

1-a cleterniinat s ptiseascii in -arena

# sa-si puna pentru prima data candidature de deputat,

apoi s infiinteze un partid.

N. large a fost, in intentiile sale sincere, un patriot

pi

un democrat, dar prin conservatorismul sau nationalist,

prin recomandarea unor rezolvdri sociale ineficiente, a

pus obiectiv la indemina celor interesati teze diversioniste pagubitoare intereselor populare. Din partidul salt,
partidul nationalist-democrat, a derivat fatal organizatia
cuzista. Ain nedreptati Mal gray memoria marelui nostru
om de cultura si a profesorului intelept a/ atitor generatii
deed I-am privi ca pe plirintele miscdrilor de dreapta
extremiste din Romania. A cdzut cu Malta lui frunte de
tales al gindirii strapunsa de gioantele brutelor cu camdp
verzi I Orinduirea dominata de burghezie
mosierime
nuavea nevoie de lorga pentru a-si crea instrumentele
bestiale ale dictaturii .71 nu i-a fost strtand satisfactia
de a-/ vedea suprimat. Cu ani in urmd I-a folosit insd,
I-a acoperit de onoruri, ldsind apoi pe seama altora sd-i
dezVolte abecedarta nationalismului in statute ale vioXVI

lentei, ale extremismului ci crimei. In acel moment, pro-

fesorul se retransase ferm pe POZiff mai dare, asista

uluit la evolutia inspdiminttitoare a miccdrilor nationaliste si a avut curajul superb de a le anatemiza. -De aceea

a si trebuit sit mid. Era un om bdtrin, un idealist"

cum numecte el pe visdtorii ce cred intr-un nobil

plutind, insingurat, pe epavele devizelor sale de

altddatd : traditionalism national, realism democrat". Au
fost si alp oameni de culturd, oameni politici in acela0
timp, care s-au veizut dap la o parte si infirmati in
crezul lor social-politic. Nici unul n-a trebuit sti prateasdi
atit de greu falimentul conceptillor lui gresite.
-Pe fitndalul tkgru al tragediei scinteiazd, de la un caplit
la altul al carierei publice a lui N. Iorga, ca niste focare
de lumina', interventiile sale merituoase in momente importante, unele grele, din viata poporuItti nostru. Pentru
anii dinaintea primului reizboi mondial, Oameni cari au
fost adund multe articole dedicate transilvdnenilor si, in
ideal

general, luptei de eliberare nationald si de intregire a

Romdniei cu provinciile aflate sub dominape strdind.
Publicistul elogiazd pe fruntacii acestei lupte
oameni
politici, mernorandisti, cdrturari, prof esori, clerici, de la
vladici la simpli popi de tard. In aceeasi vreme, profesorul
universitar de istorie si secretar al Ligii pentru unitatea
culturald a romcinilor viziteazd Transilvania, ii insufleteste
pe cei de-acolo, se indreaptd spre Bucovina, unde e oprit
la granitii de autorittile austriace, organizeazd pelerinaje
la Mandstirea Dealul i vorbeste, infldcrind, despre
Mihai Viteazul
cel ce nu se poate odihni". Rea/izarea

statului national Romania, in hotarele sale naturale ci

istorice, era o cerintd vitald pentru poporul nostru, iar
Iorga s-a manifestat ca unul dintre cei mai neobositi
entuziasti militani in aceastil directie. Au urmat izbucnirea primului rdzboi mondial ri anii neutraliteitii Romaniei.

Iorga n-a putut rdmine niciodatd un spectator al eventmentelor ci nici, doer, un comentator in sensul gazettirese.
XVII
2

El se asazii in miezul lor fierbinte, e partaq eel putin prin

cuvintul scris rostit. Deplinge cliderea pe front a romanilor din armata habsburgicif gi infiereazii barbaria teutonica" sub loviturile ciireia Europa era inundatel de valuri

de singe. Iorga e, de la inceput, un adept al aliantei cu

statele Antantei gi -an adversar al puterilor centrale.
Aleituri de cele dintii trebuia sa-si giiseascii Romania locul
firesc, dincolo de toate manevrele de culise gi rezistentele
unor politicieni $ i ale regelui pe care inima i interesele
ii impingeau in alta directie. Iln antigerman in principiu
Iorga n-a fost. Ba chiar, inainte de rdzboi, el, care-si intregise studiile la Leipzig, pretuia mai sus culture germand,
metoda tiinific germana, literatura germanii si le opunea
culturii franceze. In aceasta din urmii, prin frantuzismul
piturii avute de la noi, vedea, cum am aratat, un pericol
impotriva propriei noastre culturi. Prin 1905, in aprecierea
poporului german, istoricul ajungea la o anume exagerare,
uitind violenta militarismului prusac 01 gasind accente
de admiratie fatd de Bismarck. Referitor la poporu/ german scria al nu e unul care s'a aibd o viat mai armonicd,
mai echilibrat, si printr-aceea c la dinsul curentul spre
bunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpnit de

iubirea statornicd, in forme noud, pentru ideal : pentru

adevarul cugetarii, pentru elaborarea tLintii, pentru indeplinirea frumusetii" (Serbrile pentru Schiller). Sint
oare calitatile enumerate specif ice poporului german ?
S-ar putea rdspunde afirmativ, in msura in care apartin
tuturor popoarelor. Istoricul roman comitea o eroare de
apreciere, privind natiunile din unghiul de vedere al
psihologismului, poate sub influenta lui Wundt. In timpul
razboiului, a trebuit sd-si revizuiascii opinia in cele zece

tectii finute la Iasi $ i publicate sub titlul Cugetare Ii

lapte: germang. i in unele din texte din Oameni cari

au fost vor aparea exagerilri in sens invers, mergind pinci

acolo, incit, pentru oblinerea unui contrast, soldatii $ i

ofiterii arrnatei napoleoniene invadatoare sint invaluiti
XVIII

in aureola unor eroi ce-si fac datoria, dar o fac cu elegantd

ft cu dep/ina solicitudine feta de invinsi. Unghiut de

vedere e subiectiv, st explicabil. Totusi razboiul a adus

clarificari importante in gindirea lui rorga. In. articolele
publicate de-a lungul anilor de rdzboi Li vom regdsi asa
cum ne asteptant : slvincl eroismul celor morti pe front,
de Ia ostasul de rind, pind la general, vtirsind o lacrima
de recunostintii pentru militarii francezi si englezi aflati
in misiune la noi ft ramasi sti se odihneascti in pamintut
romiinesc, pentru medicii ai personalul sanitar inferior
contaminati de holera. Concomitent, din coloanele Neamului romanesc luat cu sine in refugiul iesean scaptird fulgere
impotriva ocupanti/or, a politicienilor, scriitoritor fti ga-

zetarilor riimasi in. Bucuresti, ca s se pund in solda

inamicului. Temperamentut impetuos al publicistului se
refuza deznddejdii at defetismului. In zilele cele mai
grele si, aparent, fara sperantd, articolele lui lorga exprimd increderea neabatutti in dreapta biruintd, insufletesc, mobilizeaza. Experienta de foc 0 singe pe care a
trait-o, desi pe front n-a fost
ft n-a fost fancied nu
mai era tintir
deschide 0 in Oameni cari au fos't un
capitol nou.
Inainte de rdzboi, viata sociald at politica' din Romania

vddea vicii grave. Ca nu poate fi un neam trainic, sena

in 1906 Iorga, acela care se alcatuieste cu adevarat numai
din spuma de sus... Ci un adevarat neam e acel ce cuprinde

in sine toat viata, vesnic miscata, totdeauna innoith ei

pe deplin curata, a multimilor muncitoare at cinstite"
(La mormintul lui Kogalniceanu). Dar atunci exista totusz

un ideal si se anuntau evenimente cutremuriitoare care

trebuiau sd eliot fi aceastd consecintii : purificarea vietii
politice, in general a existentet spumei de sus". Eventmentele au venit, mai teribile decit 10 putuse inchipui
cineva, $ i au trecut. Deed in cercurile po/itice ale Romaniei

s-a schimbat ceva, schimbarea s-a facut in rau. Prim

mantle jertfe de singe s-a creat Romania intregttd, un
XIX
2*

vis de veacuri, inset oarnenii politici nu s-au ridicat la

indltimea cerutti de vrednicct gospodarire a marii patrii.
Tara a fost lsatg pradii numai ambitiilor personale si
dorintilor de imboggtire, toatd lumea amestecindu-se, fgrg

deosebire de rang, in haosul poftelor dezlntuite" (Bru-

silov). lorga face o deosebire neta intre politica"

adicti activitatea publicii dedicatet realiztirii unui ideal"

ci politicianism", agitatie sterild, de cele mai multe ori

de-a dreptul pagubitoare pentru masele populare, fiindcti
e pornit din carierism ci se bizuie pe demagogie. Dupa

incheierea pacii au ormat acadar vremi sterpe ale

epigonilor".

0 data cu prabusirea speranteloi de instinatocire a

vigil publice, in scrisul lui Iorga severitatea condconnarii
se insoteste cu semnalarea pc plan intern si international
a unor fenomene noi, ingrijortitoare, prin prisma ctirora

ci rtizboiul insuci poate fi inteles in altii lumina, mult

mai patrunzatoare. Trgim, scrie profesoru/ in 1924, in
faza asasinatelor in masg, cu milioanele, pentru a semi
interesele producgtorilor industriali, cart string o natie
intreagg in jurul avintului de cucerire, de inlaturare, de
cotropire" (Wilson). Publicistica istoricului se intoned/ de
fiorul temerilor in legaturti cu. viitoru/ apropiat a/ omenirii. La Societatea Natiunilor, problemele deschise prim
1924 vor rgminea probabil tot astfel ping la noi Varsgri
de singe" (Ibid.). Aceasta, ci datoritii politicii revancarde

a Gerinaniei. In denuntarea acestei politici, Iorga rostecte avertismente profetice ci. emotionante. Tot in 1924,
cind pentru multi/ lume din Europa numele unui anume

Hitler nu spunea mimic, publicistul roman it vedea pe

ortjanizatorul camasilor brune asociat la politica de amenintare a pacii. Murise Helfferich, unit/ dintre revancarzii
indirjiti. Astgzi, contenteaza Iorga, el e o mind de cenusg.

Dar flacara din el va trece in altil si in altii, pentru

rtenorocirea lor si a omenirii. Cgci niciodatg instinctul
cel barbar nu poate face atita rgu ca o cugetare metodicg
XX

ratacita prin pasiune" (Helfferich). In Germania de

atunci, zugravul ratat ce se pregatea s devind dictator

al OM lui si al iumii nu ocupa incti functii oficiale.

Dar, pentru Iorga, Germania din 1924 e Germania lui
Ludendorff si Hitler" (Quidde). Dupd noua ani era numai
a mi Adolf I, devenit Imparatul Reichului al treilean".

Hindenburg, care mijlocise ascensiunea aventurierului

sinistru, ii sfirsise prea lunga viatd. Va fi avut el

(marescaul) in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului

trecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate... ?" Recitesti fraza, controlezi data : 1934. Data nu e gresUcl.
Hindenburg a murit in august 1934. Rinul avea sti fie
trecut peste vase ani, Polonia, invadatd peste cinci ani,
Austria, anexatti peste patru ani. Totul s-a petrecut intocmai, in alta ordine cronologicd, dar acesta e un
amanunt feird important& Cine ar putea ti dacd Hinden-

burg a avut viziunea tuturor acestora ? Iorga a avut

insd infiordtoarca viziune. Fascismul facea proze/iti.
in Romania : aptireau camasile negre", exaltatul fiu al
lui Zelea Codreanu" prezenta somatii, Intr-un ascunzis
cu pumnale i revolvere se gasea lista ministrilor cari

trebuiau executati".I Pe lorga, violenta de mice fel,

violenta fascistd Li oripileazd. Cel ce stivirsise cindva

grava gre,ealti de a intretine agitatii antisemite pe planul
teoretic al conserveirii fiintei etnice" protesteazd acum
impotriva exceselor antisemite" 0 atrage atentia asupra
marelui rtiu pe care-1 fac tetra'. Actele de violentd sint
manifestdri ale urii impotriva oamenilor de altd nationalitate, iar o astf el de urii nu e un sentiment omenesc. De
aceea, intr-un articol dedicat unui nationalist" bucovinean, Iorga putea sd inscrie printre merite/e aceluia si faptul di era roman filed ura fata de alte neamuri" 3. De pe

aceeasi pozitie scria rinduri calde de pretuire pentru

I0

Romania contemporana de la 1904 la 1930, pp. 380-381.

Constantin Morariu, in Oameni cart au fest, III, 1930,
*

p. 233.

XXI

savantul evren Moses Gaster i punea intrebarea Cind

oare ura va fi trimis la sanatoriu

fr

invidia la casa

de corectie ?" (Memoria doctorului Davila).

In apri/ie 1915, Vasile Ptirvan era atacat pe stradd

si lovit : I s-a spus c aceasta se face pentru vederile
sale politica". I nvtitatul, membru al Academiei, era acuzat

de nepatriotism", fiindc facuse o criticti asprit sttirilor

de lucruri din Roradnia. Erau a4ii de eta parere ? Sa-si

fi dat riispunsul pe cane polemicii de idei. Nu stiu,

spune Iorga, consernnind atentatu/, de cind ideile politica

ale unui om InvAtat i de o superioafa inteligentg se

rectificilp pe strada cu pumnul, de eine s-a intimplat a fi
mai voinic decit dinsul." Daca e o inovatie, trist, deplorabil inovatie I" 1 Inovatia" a inceput sti se practice in

diverse state ale Europei, miscarea camasilor brune a

transforrnat-o intr-o practica de stat, curentti. Pumnii
s-au inarmat cu revolvere. Bestia umand" si-a facut
o victim./ din cancelarul austriac Dollfuss, care nu era

el un sfint, dar sedea in calea proiectatului

Anschluss. lorga stia eine sint ucigasii cine-i an gajase.
Articolul despre asasinarea lui Dollfuss ii d prilejul unei
infierari a hitleristilor
briganzii comandati de acolo
nici

unde un mort mai mutt nu intereseaz" (Victima de la

Viena : cancelarul Dollfuss).

Au trecut citiva ani. Previziunile publicistului roman

s-au realizat. In zilele pustiitoare ale celui de-at doilea
razboi mondial, el nu a ostenit in a supune oprobriului
public teoria spatiului vital", pretinsa superioritate a
rasei" germane, invazia blindatelor cu cruce neagra in
Virile ce nu s-au putut apara. Totu/ se prtibusea, orizontul
era sumbru. Istoricul se intreba dacii mai stie istorie, in

asa masurd ceea ce se intirnpla ptirea cif neagti adevarurile statornicite de experienta secolelor. Dar tocmai
acum i se impune certitudinea c adevaruri/e, chiar clacti
Un otentat, a Reithotul nostru trt note ztlnice, Ramuri,
Craiova, I, p. 179.

XXII

pot fi contrazise temporar, nu pot fi ucise. Ultimul an

de viatii care i s-a. mai ingdduit, profesorul 1-a parcurs
cu inima crispatd de durere, dar cu ochii luminati de
nadejde.
*

In panegiricul unui istoric, in comentarea ocazzanald

a unui eveniment, lorga isi afirmd conceptia in pro fesia
tutelar& Existd o istorie pragmatic& a consemndrii fap-

te/or, alta, superioard, a reinvierii epocilor trecute, in

sfirsit, o a treia, aceea care rosteste sentinte asupra evenimentelor de odinioard si reactualizeazd invtiViminte,
exemple de imitat", reguli de conduita politica" (In-.
vataminte din viata si domnia lui Cuza voda). Aceasta
din urmei e istoria practicatet de forget. El a introc/us in
studiul istoric cercetarea metoclicd, nu mai e evocatorta
romantic pe care i-a format /a noi epoca de la 1848. Dar

prin rolul educativ pe care il reuendicd pentru istorie

rdmine totusi urmasul, la un nivel stiintific nou, al lui
Koglilniceanu si Bdlcescu. Ca si aceia, in istorie
,.aceast experienta, verificata indelung, a vietii neamurilor
ce se cheama istorie" (A. D. Xenopol)
el cautd esenta,
sensul superior al zbuciumului umanitiitii". Mai mutt de-

cit adevarul faptelor", il intereseeza adevarul din

fapte". lar acest adevdr impune o atitudine democratic&
Oamenii n-au lost creati ca sei fie sclavi, nici natiunilo

ca sa fie roabe" (In amintirea lui Petru Liciu). Tot ca

istoricii de la 1843, Iorga relevd insemnatatea marilor
personaliati in viata unui popor si propune un cult a/
eroilor : Cad puterea unui popor vine si din constiinta
limpede a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-i
are si din cultul dezinteresat al acestor eroie (Citeva
rinduri de dincoace" in amintirea lui Tirnotei Cipariu).

Fraza nu poate fi considered ca o formulare a tezei

idealiste cd istoria e fauritti de eroi. blinded, de pild,
victoriile

lui Mihai erau ale unui neam intreg" 0

p.- Niei un om mare nu e asa de mare, incit el singur

XXJT1

s poatil indeplini o opera mare. Omul cel mai mare are

nevoie de cei mai mid" (Pomenirea lui Mihai Viteazul).

Experienta istorica poate fi mereu folositoare In sensul educativ. Asa o l valorificd autorul volumelor Oameni cari au fost. El-il ontagiaza pe Cuza, ca sd aducd in
discutie nevoiie taranilor, evocd faptele de arme ale lvi
Mihai Viteazul pentru a stimula eroismul in vederea razboiului ce trebuia sa smulga coroanei habsburgice Transilvania. Istoria Li oferii argumente pentru revendicdrile
22420,ot/de i pentru critica internd. Ca si Eminescu, admonesteazd intr-o fazd noud a societdtii romdnesti pe
cei cari infatiseaza ordinea materiara, satula i multumita, care a iesit dintr-o indeplinire partiala, deci defectuoasa, a idealului" lupttorilor c/e /a 1848 1.

Ca istoric, Iorga a reprezentat acea intelectuditate pe

care a dorit-o activil, lucrind pentru folosul i mindria
unel societati intregi" (Dr. Victor Babes). Pe profesorta
sau, A. D. Xenopol, /-a caracterizat, ca savant, cu unde
serioase -rezerve critice, dar i-a ariitat toatti gratitudinea
pentru modul in care a pledat, peste hotare, in favoarea
drepturilor nationale ale romeinilor. De cite ori a scris
despre un 07Th de gaup
inventator, medic, inginer,
naturalist, explorator
autorul articolelor strinse in
Oameni cari au fost nu s-a preocupat de aportul lor special in respectivul domeniu de activitate. Nu avea competenta, i nici nu-1 interesa, ca publicist, aceasta. Ii intense modu/ in care omu/ de Uinta, roman sau strain,
a dat eforturilor sale un scop practic
stiinta reprezentind o tinta, dar si un punct de plecare". Este de la
sine inteles cd Iorga nu putea fi un apologet al stiintei
dedicate abstracriunilor, ci a/ aceleia ce are atingere cu
viata practica". Ca 0 istoricul, ca ft literatul, omut tiintelor pozitive lucreazd pentru sernenii sai. qtfinta trebuie
sa fie utilitara cj democraticd. Edison a fast mare, pentru
1

Pentru ae s-a comemorat C. A. Itosetti, in Camera ear{

au fast, 1935, 11, p. 226.

XXIV

cei in descoperirile sale s-a ginclit inainte de toate la cit

pot folosi semenil sili din noua taira pe care a smuls-o
materiei mute si oarbe" (Edison). Claustrarea intre peretii laboratoarelor egalealci cu 0 dezertare. Vrednici de
stimit sint cei ce deslcisoard, paralel cu munca de specialitate, o alto, pe plan larg, de popularizare a cunostintelor, prim reviste, manuale, conferinte. Chiar cind nu e
un inovator de prima mind, omul de stiingi nu $i-a con-

sumat viata in zadar, dud 4 contribuit la inleiturarea

ignorantei. Chiar cind, in specia/itate, cornite erori
ca
de exemplu cutare filolog san istoric Latinist
acestea
nu-i anuleazii meritele publice, dacd e cinstit in ptirerile

sale si-si slujeste in alt fel natinnea. Nu poate fi iertat

insti nici cel mai mare om de culturil, dacd triideadi interesele nationa/e. Adevdrul stabilit de f Uinta -trebuie
rostit in folosul poporului, chiar cu riscul de a suferi
sanctiuni din partea conductitorilor vremelnici. Cdutarea
adevtirului si comunicarea lui sint mai mult decit niste
obligatii profesionale, sint mtirturisiri", indatoriri etice.
*

Articolele din Oameni cari au fost exprirnd si opinitle

despre literaturd ale lui Iorga. Literatura (arta in genere) e legatti de societate prin originile si -prin inriurirea ei. Artistul creeazti ca un purttor de cuvint a/ poporului si al epocii; opera lui isi asigurti trilinicia si originalitatea prin spirit popular si specific national.
Din literaturile straine se extrag ace/easi inviitdminte
de ordin general : slujirea idealurilor nationale, dragostea
fatet de popor, accesibilitatea expresiei. Asadar cercul se

inchide. In interiond stiu se inscrie o altii cerintti de

principiu : zugravirea vietii nationale in lumina adevdrului. Am putea numi aceastii cerintti realism. Dar adeyarn!, desi obiectiv, poate cdpiita diverse interpretdri,
unele ducind pini la infdtisarea lui trunchiatti, ori chiar
pind la falsificare.
XXV

Din contactul stiu de tinerete cu miscarea literard din

jurul Contemporanului i ca o preluare a traditiei Daciei

literare, N. Iorga si-a insusit definitiv conceptia asupra

functiei sociale a artei. Ca atare, e un adversar al
estetismului si s-a aflat de cealaltd, parte a baricadei fatd
de junimism. Considerarea tendintei ca o conditie esentialti a literaturii capeitd insti la el o semnificafie net
distinctivti fatd de critica materialistic' a vremii sale si cu
atit mai mult fatii de estetica noastrti marxistd. Ctici, la
forge, literatura si arta, cultura in general sint privite
nu doar ca niste mijloace auxiliare, ca niste arme in lupta
pentru progres, ci ca nige factori de kcal. Readucerea
vietii sociale si nationale pe un. fligas ideal fticindu-se
prin. culturd, continutul acesteia $ i forma pe care o imbract/ impun o riguroasti atentie. De fapt, pornind de
aici, Iorga ptirtiseste domeniul esteticii, trecind pe cel al
eticii. Din cei doi termeni ci sintezei artistice
tendinta
exprimatd prin mijloace artistice
cel de-al doilea e
impins pe un plan secundar p1 chiar ignorat. Trecind cu
vederea axioma cd eficienta unei opere e asiguratti de
forte imaginilor, de prelucrarea artistica, Iorga apreciazd
scriitorii in primul rind, adesea exclusiv din unghiul de
vedere al bunelor intentii. De aceea, cititoru/ s nu fie
surprins cind va vedea cumptina sa indicind o greutate
mare pentru o mind de paie, p1 alta, neafteptat de mica,
pentru un lingou de aur. In Oameni earl au fost, un poem
istoric modest al lui Vasile Bumbac se bucurti de o binevoitoare atentie, iar Buron e tratat cu severitate. La cc/
dintii, criticul evidentiazti o trelseituril foarte respectabild :

patriotismul ; la cel de-al doilea, egoismul cel mai rece.

Tot cu o motivare eticti a respins Iorga simbolismul, pe
care I-a privit cu suspiciune, ca $ i alti contemporani, ca
pe o expresie a senzualismului $ i a descompunerii morale.
Pe Ovid Densusianu, clirectorul Vietii nol $ poet simbolist,

cu care nu s-a inteles nici in alte privinte, 1-a socotit

aproape un dufman persona/, f Untied importa in literature/
XXVI

mode de aiurea. Mai tirziu, in primii ani de dupd, rtizboi,

fostui conclucator al Sgmadatorului facea' observatia Oar-

manta cd nesinfatatea unel vremi de cried a nvlit

cuprinsul literaturii, culturii intregi..." (loan Scurtu).
Sigur, era # nesanatate", dar din 1922 pina in 1940,
literatura moderna" a inscris # in Romania succese
remarcabile. Iorga nu le-a recunoscut ; cu indignarea
tribunului ce-si vedea contrazise credintele, a contestat
global opera celui mai mare poet contemporan, supus
unui lung 4i violent rechizitoriu, sub acuzatia de trivialitate.

Rezistenta lui lorga la inovatie in arid fi literaturii

are fi alte temeiuri decit inlocuirea dogmatica a esteticului prin etic. Traditionalismul e ruralist, ori literatura
moderna s-a eliberat de unilateralitatea inspiratiei 0-a
imbogatit sfera cu zone noi ale mediului social # ale
sufletului omenesc. Experimenta $ i forme nemaiincercate,

un alt limbaj, mai rafinat, nu intotdeauna abscons, insa

mai putin accesibil. S-ar fi putut observe, de pildd, cif
aceasta nu egala cu negarea specificului national, cif in
poezia lui Ion Barbu $ i a lui Tudor Arghezi se distila
intr-un mod subtil folclorul. Faptul i-a scapat tut Iorga,
exclusivist # categoric in rnaterie de literaturd. IntoleTanta l-a pus mereu in conflict cu lumea scriitoriceasca,
$ i Inca din anii Smgniitorului. Cunt se stie, acolo # in
celelalte publicatit pe care le-a condus, a desfasurat o
energicii muned de indrumare a literatilor in sensul
vederilor sale : inspiratie din viata satelor, privite ca
organisme curate ale Pinta etnice, netulburate de lupta
de clasa, dar amenintate de asaltul strainilor", evocarea
vremurilor patriarhale in care taranii si boierii impreund
apitrau glia, condamnarea orasului ca loc de perditie
etc. Rigiditatea cu care selecta materialele pentru revista
a ridicat impotriva profesorului respectat # iubit pe
colaboratorii sai, altminteri supusi fi cuminti, din reclactia
Siimgnatorului : losif, Chendi, Anghel etc. Directorul a
XXVII

trebuit sd plece. Dupd multi ani, cind majoritatea martorilor nu mai rau in viafti, el a reluat procesul, apdrindu-se de invinuirea de a ti obligat pe scriitori sd se
conformeze unor refete. Condifiile publicdril erau doar
acestea : E bun ? E sdnatos ? Da, i sdnkos... Fiindc5
Mx% aceasta, literatura e un pikat, si nu intelegeam sa*-1
fiu complice" (Moartea unui tin5r : Nicolae Beldiceanu).
Desi de la respingerea estetismului i condamnarea

manifestdrilor decadente in artd Iorga a ajuns pind la

confuzia dintre estetic ft etic, dintre artti qi culturti,
gustul

sensibilitatea sa pentru frumos, marea lui expe-

rienfil de cunosciitor al literaturii romaneqti $ al celei

strdine au fticut din e/ autoru/ unor pagini pline de

adeviir $ i de prefuire dreapai despre opere Si scriitori.
Scara valorilor consfruitd de el are uncle trepte rupte,
altele strimbe, altele asezate mai sus ori mai jos cleeit
locul ce Ii s-ar cuverd. Ins, cu defectele respective, stit
totusi in picioare. Dintre scriitorli nostri : Anton Penn,
Costache Negruzzi, Erninescu, Creangd, Caragiale

ca

sit nu citez decit cifiva din cei ce apar in paginile din

Oarneni cari au fost
dintre cei straini : Horafiu, Dante,
Schiller, Tolstoi, Sienkiewicz, Ibsen. etc. se afld la nivelut

corespunzdtor. Iorga e autorul unei ample istorii a Weraturii romdnesti $ comentatorul profund al unor scriitori

de seamti ai lumii. Lucrtirile lid de istorie literard

ci

exegezd sint de mare pref. Nu am refuzat nici reeditarea,

din Oameni cart au fost, a acelor articole care stdruie

asupra unor scriitori mdrunfi, chiar dacd autorul e prea
generos cu ei. i acolo sint incrustate informafli utile qt
observatii interesante.
Prevenifi asupra erori/or criticului p1 istoricului literar,
parcurgem paginile tut lorga cu satisfacfia de a descoperi

idei juste in formuldri pregnante, caracterizdri care fixeazei dintr-o mdiastrd triistiturii de condei profilul adevdrat al unui scriitor. Ne explicdm It exagerdrile deformatoare, datorite unui unghi de vedere personal pe care
XXVIII

ni-I putern insu0. Articolele cu care avem a face nu

shit nifte reconsic/erdri", nici concentrate de monografii,
tzu

ci in majoritate simple evocdri prilejuite de reeditarea

told carti, de un deces, o comemorare sau dezvelirea unei
statui. Nu le vom cere mai mult decit unui material publicistic ocazional. Aprecierea autorului opereazii in virtutea unei tritstituri majore ci, ca in tot ce a scris Iorga,
cu scopul detaarii unor invdtdminte. Pe alocuri se relevii
si calitati ale operei : realism, expresivitate etc., dar
atentia se concentreazd asupra atitudinii generale a seriitorului, asupra mdsurii in care acesta it-a slujit patria

poporul. Principalul merit subliniat e acela de om

Mina". Iln scriitor de inimii" a fost clasicul bulgar
Ivan Vazov : De la inceput pinil la sfirsit, eLs-a identificat cu ai sai. Orice suferint, orice bucurie, orice
sperant a lor a gilsit intr-Insul glasul care a miirtuai

de

risit-o" (Un poet reprezentativ : Ivan Vazov). Bjrnstjerne

Bjrnson a inteles si el di iapiirarea dreptAtii e unul din
drepturile ccle mai netzlgriduite ale unui scriitor" ; la fel,
Lev Tolstoi. l'orga cUl tolstoismului o definitie extrem de
sugestive

autorul Anei Karenina nu s-a facut crestin

dupg evanghelie pentru fericirca raiului, ci pentru suferinta acestui iad" (Leon Tolstoi).
AFezind foarte sus tendinte/e generoase ale scriitorilor
0, implicit, valoarea educativd a operei /or, autorul

Oarnenilor earl au fost conferd unor literati merite mai

mari decit au avut. Pentru Vlahutii a nutrit o admiratie
fifird rezerve, a scris despre el in repetate rincluri ca despre

,,un suflet adinc", un om de natur fnalt-etica", a cdrui

tintd nu era frumosul intrucitva schimbgtor, ci natia

etern"

calitciti care nu demonstreazd totuF1 calificarea

de mare scriitor" pe care i-o acordil (Un suflet adinc),

Pe Iulia Hasdeu, lorga o deplinge ca pe autoarea unei
literaturi de o adevratii valoare". Precizarea fiicurd
numaidecit limpezeste lucrurile : Inteleg de o valoare

literarA, dar Inainte de toate de una educatoare" (0

XXIX

umbra a trecut
Iulia Hasdeu). Valoarea educatoare",
comptitimirea fate/ de cintdreti stilts/ dup incercarea
primelor acorduri sfioase amplified galeria Oamenilor cari
au fost cu figuri palide Ca Mihail Teliman, N. Vuloviei,
Alexandrina Miheiescu sau poetul-copil Cratiuneseu.
Proiectatti pe un spatiu mutt mai larg, conceptia etied

il duce pe Iorga cdtre preferinte, altminteri nemotivate,

MO de unele literaturi nationale, acele literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de morale,
inAlcatoare de suflet, cum sunt literaturile englez5 si cea
germanii". Se intelege cil piatra aruncatd, prin ricoseu,
jinteste Uteratura francezei moderml (stmbolistd, deca-

dentd etc.). Induntrul aceleiasi literaturi $ i in cadrele

aceleiasi creatii, un scriitor sau o opera ii impun lui
lorga obieetii, in. cazu/ in care deseoperd absenta pulsatiei

unei inimi calde # a unui ideal". Nu ne mini cind

portretul schitat cu un virf ascutit pe gheata e al lui
Titu Maiorescu. Explicatia o oferii portretu/ insusi : Ma-

iorescu era o fire rece, din estetica lui lipsea orice ar .

doare militantd ; Junimea" a practicat un criticism

sterp", a demolat VIM a-Fl propune sti ridice un edificiu
nou. Nu ne poate surprinde nici caracterizarea, altminteri
plasticd

fi in mod regretabil superficiald , a criticis-

tului ,Shaw
irlandezul, celtul acesta, cu ascutitul
zimbet de rulate si despret, acest profanator si al mor%nor (!)

pentru a face sa scapere flaciira albastr a

satanismului salt..." (Pirandello). Incepe masa sti ne surprindil reducerea operei lui Eyron la expresia exclusiva a
individualismului : fiind un poet asa de mare pentru el,

1-am fi dorit cit de putin si pentru noi" (Amintirea lut

Byron). Egoistul romantic a lost fi un poet al asupritilor.
Iorga, cucerit din copildrie de patriotismul nuvelelor
istorice ale lui Negruzzi, identified in scrisorile aceluiasi
satira unui autor feird ideal", iar in om, pe un indiferent

fall de ((Irani. Atitudinea fatit de tarani, manifestare

fireascd a unui scriitor de inimii", determinei si sentinta
XXX

cu privire la Vasile Alecsandri. Scriitorului pe care noi

ii respectiim asttizi mai ales pentru democratismul
patriotismul su, pentru oficiul de poet-cetdfean, Iorga
fi refuzii simpatia tocmai fiindcti nu-i recunoaste acest
oficiu. Veselul ciripitoc", cum ii spune, n-a fost dealt
un bogat i strglucit diletant". Cu stenli lui, adaugii,

fost bun, dar mindria stgpinului de pgmint, a

donmului de oameni nu I-a lgsat sg-si piece privirea
ping la smerita boatie de simtire a ta..ranului. Cel ce a
strins i prelucrat poezia popularg n-a stiut, de fapt,
A. a fi

ce se petrece in inima celor de care a fost incunjurat mai

mult in viat" (Corespondenta lui Alecsandri). Aparte-

nenta de clasti a scriitorului e interpretatti, am zice,

dupti modul sociologist si, totodatti, in contradictie cu

teza patriarhalistii a frcifiei dintre boieri i rani. Sti nu
trecem mai departe, ftird a mentiona reparafia adusti in

alte pagini memorial ltd Alecsandri

totusi poetul
renasterii nationale", autorul unui repertoriu care nu e
de uitat, de aruncat" si care pentru invtitatura, ca si
pentru plgcerea noastrg... trebuie chemat iargsi la viatd"
(Liciu i teatrul lui Alecsandri). Ce/ ciiruia nu i se face
insti nici o concesie i rtimine obiectul unei negatii totale,
fOrd indoialti neintemeiatil in absolutismul ei, este Bolintineanu
sentimental vorbre i neglijent, care ajun-

sese a trece drept un inspirat cintaret al amintirilor si

idealelor neamului" (In amintirea lui Erninescu). In cazut

autorului Legendelor istorice, exigenta este de naturii

esteticii : eroii lui Bolintineanu sint thiati grosolan, colorati tare 0 incgierati salbatec" (C. Negruzzi).
Oricit de imperativ ar fi pentru lorga principiul milltantisrnului creator 0 al moralit4ii, frumosul pe care
it cautii i acolo uncle nu existti
nu se pierde, intotcleauna, in umbra faldurilar drapelului de luptti sau ale
flamurei albe a virtufii. Pe I. L. Caragiale l-a socotit, ca
si Ibrdileanu, un exponent al criticismulut junimist.
Autorul Scrisorii pierdute a lovit in formele fgrd fond"
XXXI

si, spirit _negativist, a jignit sentimentul public". Critica

in sine a fost binevenitd, ea trebuia sti constituie insd

prima fez& Ceea ce e regretabil, dupes' lorga, e di drama-

turgul n-a trecut La a doua, la faze constructivd", al, la

fel cu mai toti juniinitii, n-a fcut pasul, a despretuit

sil-1 feed". Afldm aid exprimarea unui regret, nu $
micsorarea operei. Opera este prefuitd ca una din cele
mai desiivirsite i armonioase forme ale realismului critic"

(Ce se iubea in Caragiale). Cind creatorul unei opere a

fost

5 un om de inimd", inima lui Iorga se aprinde,

admiratia capatti temperature inaltd a entuziasmului 5 a

iubirii pasionate. Nu putem da, scrie et intr-un articol

despre poetta Stelutei, lui Alecsandri, a cdrui faptil o

intelegem 5 o pretuim, inima noastr5, pe care Eminescu o
stiipineste" (La dezvelirea statuii lui Alecsandri). Eminescu

a fast cintdretul eel mai inspirat al gloriei secolelor

5 credincioase", mdrturisitorul unui crez nafional

5 social, criticul neinduplecat a/ fenomenelor pernicioase
din viefe publicti a Romdniei, dar si aparatorul 0/rani/or,
viteze

dirora le-a prefuit ca nimeni altul arta 5 graiul. In

5 prin ea s-au
indltat : Aa cum vorbea el, in ritmuri de o muzied
imblitatoare 5 tainick oricine dintre cei umili putea si
se minglie 5 sd se indemne, sd Inv* 5 sd fie mai bun :
poezia lui, cei multi s-au recunoscut

rostul armonios al lumilor gilsise Inca un glas prin care

s5 se invedereze, intim cit e ingdduit aceasta" (Eminescu
ri generatia de astdzi). Putine pagini atit de vibrante ca
acelea ale lui Iorga 4 s-au dedicat lui Eminescu, poetu/
sublim 5 omit,/ nespus de nefericit. Pe artistul iubit
un cugethtor, un lupthtor, un profet, da, un profet, ea
profetii vechii Iudee, biciuind 5 arzind de o parte, sf5tuind 5 revelind de alta", tin suflet cald, comunicativ"
lorga ii aptird de rdstalmlicirile epigonilor. Eminescu n-a
lost un. schivnic intr-un turn de fildes", un zeu sinistru, Mot in marmur neagra", cum le-a pkicut bdietanilor st blietoilor" s5 si-/ facti lor chip ciop/it : Nici ca sd se
XXXII

fnalte pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul

de durere i dispret al razei sale, nici ca s se impietreascd in chipul unui sublim zeu Med legaturi cu toate
ale pmintului, nici pentru aceast mare glorie fals n-ar
fi jertfit el ceea ce trebuia sa pretuiasc5 mai mult decit
orice : credinta sa deplinil de om care stie, crede, intelege,
iubeste i urAste si care, deci, pin la sfirsitul zilelor ce-i
sunt ingkluite, alege, propovduieste i lupt" (Cel dintii
volum din operele in prozg ale lui Eminescu).

0 paralelii concludentii pentru modul in care cumpiineste lorga valoarea, pentru contemporani f i pentru
posteritate, a scriitorilor e aceea dintre Schiller si Goethe.
Amindoi au fost poet' mari, gloria, unuia nu are nevoie,

pentru a se sprijini, de a celuilalt. Goethe a fost un

piirinte" i a atins toate coardele lirei", dar impartitia
ui e sus de tot", in marele Olimp rece, acolo troneazA
pe un scaun de diamant, zeu cu stpinirea frfi de margini
in loc i timp". SchiUer, dimpotrivel, s-a orinduit intre

poetii-lutari", aceia care zbirnlie strunele din mate

de oaie pe care cint la bucuriile i durerile oamenior".
Intre zeta rece i poetul-lciutar, cel preferat e Walnut,
umanitarul cu ochii umezi".
In critica literard l artisticii, /orga aruncii in cumpana
spada rzboinicului i o inim ce pulseazti de dragostea
pentru oameni.

Scriitorii si artistii, oamenii de stiint'd i oamenii polltici, mari sau putin insemnati in domeniul tor de activitate, profesorii fr faim, oricare om de rind meritti
un cuvint de recunostintii, dace& au fiicut un bine sl au fost

de folos semenilor lor. Oameni earl au fost e un manual

de eticii, in capitolele cdruia ii giisesc locul st fostii

adversari ai autorulta, sau cei ce-au profesat alte contringeri decit ale tut. In fata mormintului deschis, polemicile de odinioarti tree pe un plan secundar. Ceea ce inteXXXHI
3

Oameni earl au fost, vol. 1

reseadi sint fnsusirile pozitive ale cella, ce a plisit peste

hotarul vietii : hdrnicia i cinstea, sinceritatea in credinte,
consecventa, fie si numai o atitudine demnii intr-o anume
iMprejurare. Aceste insuiri, ccirora li se adauga mereu
modestia, capacitatea de daruire, dezinteresarea material (idealismul"), sint propuse tineretului, curat inca,

maturilor care le-au uitax. 0 inzestrare exceptional&

talentul nu justified st nu scuzii abateri/e de la imperative/e eticii. Din biata lui Edison cei ce fac deosebire
intre insusirile sufletesti i datoriile morale, arogindu-si

privilegiul de a fi mai rdi decit altii fiinda decit altii

se simt sau se cred mai destepti, ar putea lua exemplu..."
(Edison). Aceasta, deoarece viata fiedirui om si cu atit

mai mult a oamenilor de seam(' capiitti pentru ceilalti

valoarea unui exemplu bun sau rtiu oricine, s vrea
sau sd nu vrea, prin faptele sale -publice, ca 1i prin
celelalte, e profesor i elev in acelasi timp" (Joan Maiorescu). Raspunderea unui om de culturii eminent angajat
in activitatea politica este mai mare decit a politicienilor
obisnuiti ; el e indatorat a nu aduce in politic5 decit
ceea ce e mai adevArat si mai generos in el" . Cind cel ce-a
indeplinit o functie publied oarecare 0-a tradat semenii,

st-a renegat poporul, articolul pe care i-1 dedica lorga

nu mai are nimic de panegiric, e o infierare (Un mort
care se ingroap : Ion Ciocan). Conjuncturile,

slabiciunile omenesti nu pot constitui circumstante atenuante.

Conceptia lui Iorga asupra vietii e una eroicti. Omul

politic vrednic de acest nume nu e cel abil, ci numai

acela care, vzind o neclintit i luminoasd tint& merge
indrznet atre dinsa, infruntind dusmanii, miscind din
loc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta
cA, pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-1 fac

e cistigat pentru urmasii ce vor veni neaprat dup

Spiriclon Lambros, in Oament cart au fost, In, p. 27.

XXXIV

vitejm lui" (La mormintul lui Koglniceanu). lorga salutd

eroismul oriunde ii descopert : in pinta', in politicd, in

artily in expeditii rtisuntitoare sau in actiuni modeste
nestiute de public. Cercettirile intreprinse de Amundsen,
Andre, Nobile U emotioneazd. Moartea avtatorului Bn-

ciulescu Li zguduie 0-i aduce in virful penitei cuvinte

de admiratie. AvIncL ambele picioare amputate dupd un
accident, Btinciulescu a continuat set piloteze cu trupui

intregit de proteze. i dtiruirea unui actor ia forma

eroismului : gray bolnav, stigetat de dureri, Petre Liciu
iesea in scend 0-0 juca rolul. Eroii cei mai marl, cei mai
vrednici de recunostintd sint cei cazuti pe front. Nici
cind e gratuit
cum i se pare lui Iorga explorarea
regiunilor polare
eroismul nu poate fi minimalizat.
Pi o jertf zadarnicd" se incununeazd cu aureola subliming., chiar dacti nu lipseste pdrerea de rein cd s-a
facut o inutil risipti de puteri.

Viata fiind o dtiruire in slujba umarntatii, iar omul

o fiintii demnti, curajoasti, activd, boala care sectituieste
energiile i spulberti elanurile e o umilintd". Imaginea

unui Eminescu bolnav revoltti ca o jignire. Pentru a

pune capdt suferintelor unui &up chinuit, moartea inter-

vine ca o salvare desigur, dar ideea ntortii inssi II

repugnd lui Iorga. Exuberanta vitalitil lui spirituale
nu se poate imptica nicidecum cu grozava nedreptate",
cu acea osindd stupidd i ridiculd a mortii care ne a-teaptd pe toti". Osinda e mita mai nedreaptd cind loveste
pe omul folositor : Iti pare rdu i te ridici Impotriva
care uitA In
hotaririi nedrepte, stupide
da, stupide
fundul temnitei pe ueigas, pe bkrinul cersitor in coltul
strAzii i aruncd in mormint tocmai pe acesta" (Octavian
Smigelschi). Regretul nu e in functie de local ocupat in
ierarhia sociald de cel dispdrut oacela care nu poate 11
Inlocuit in iubirea tuturor celor cari I-au cunoscut e omul
bun" (Locotenent-colonelul Manolescu-Mladian).
IDEXV
3*

Nedreaptd i stupidd, osinda mortii s-a rostit o data

pentru totdeauna, fi natura li cheamd inapoi fiintele

trecatoare, ca s se piarda in mgretia ei". Fatalitatea

sfirOtului nu trebuie sit fie un motiv de dezntidejde, ci tin

indemn /a actiune creatoare : Pentru a iesi din viata nu e

declt o singura poartil : aceea a mortii. i ce e mai

cuminte, e s'a astepti s ti-o deschida puterea de la care
tii viata. Ins pina atunci, fii al celorlalti, cit poti mai

i poate
mult l cu cit mai multi bucurie. Va fi o vretne
e aproape
cind vei trtii printr-insii" (La moartea lui
Tolstoi). In feta santului negru plin cu infinit" arata In
ce sta valoarea vietii omenesti, al carii viitor se afla In
puterea naturii inconstiente : in singurele fapte, pe care
nimic nu le poate niznici, in ele sau in urrniirile lor" (D. A.
Teodoru). N. Iorga a fost tin crestin dreptcredincios si nu

i-a rtimas strand mingiierea pe care o aduce ntidejdea

intr-o viata viitoare i intr-o riisplatcl supremd. Nu insti
pentru acea rasplata propovtiduieste folosirea neobosita
a zilelor vieii intregi. Etica lui are confinutul unui cod
social pentru o mintuire pminteascd in cuprinsu/ iadului" de aid. Nemurirea de dincolb ? 0 ipotezd fdra
perpetuarea in rnemoria
acoperire. Nemurirea certa
oamenilor: $i e In aceasta jertfire a noastra, unul dupa
altul, ca si cum n-am fi fost, o inalta inviitatura. Cad cu
adevarat noi nici n-am fost. Ci nurnai faptele noastre au
fost, i ele rmin de aci Inainte necontenit amestecate,
mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata celor
ce yin dupd nol" (Constantin Erbiceanu). Tema supravietuirii spirituale prin fapt revine adesea in panegiricile din Oameni cari au fost : $i in vigil, in simtire,
in scris, in gind, cind te uiti bine, ramine mai ales ce ai

dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit" (B. P.

IIasdeu). Moartea pune cap& unei existente fizice : Dar
rnortii nu mor intregi, fiindca traieste, prin urmarile ei,
fapta lor, i aceste urmtiri se Intind tot mai departe In
timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau
XXXVI

grupuri de oameni care se sprijing pe morminte. ft

cultul adus acestora e pentru ei o ingsur5 de conservatie
proprie.

i, iari, sunt morti earl se intorc inapoi in

villmasagul viejii, pentru a face, pe r5spunderea altora,

bine sau edu, pentru a pggubi i folosi" (Statuia lui Cuzavod5). Cu o asemenea intelegere a mortii, Iorga deptinge
decesele premature $ i ntirnpin, cu pareri de rtiu, insci

cu senintitate, sfirsitul unei vieti care s-a indeplinit",

fiindcii a fost o viafei intreag5, dep1in5, imp5cat5 cu
sine". Oameni/ Mactivi, istoviti de timpuriu cunosc dotal
mort : inaintea celei fizice, pe aceea a inutintatil fi
sterilittitii. Be poate deci inregistra i moartea unul

mort". E curios, scrie autorul Oamenilor cari au fost,

referindu-se la un om politic fliret nici o realizare, ca
a mai fost vorba o data, acum citeva luni, de moartea
acestui om, atunci cind el nu mai trilia de mult" (Un
orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Mormintul

unui asemenea om e unul inchis". La alte morminte

nu poti vorbi decit de viat5, de viata... care n-a zburat
de la dinsii decit in clipa din urm5..., care va merge si
de acolo inainte ani i zeci de ani, inca, stdpinind
incAlzind inimile, indernnind i poruncind" (Ibid.). La

aceste morminte, cei ce se inclind in fata disparutului

nu duc viata lor la un mormint, ci vin la mormint pentru
a lua viat". Acesta este i rostul comemordrilor : a
adauga la puterea poporului in ceasul de recunostinta,
puterea pastrata in sicrie, asezaminte i fapte a celui
care se pomeneste" (0 icoanA curat : mitropolitul Veniamin Costachi).

Floare a darurilor, in care exemplificarea virtutilor

si a pticatelor se face prin exemplul unor personaliati
ilustre sau a/ unor oameni obisnuiti, opera de mdrturisire a istoricului i criticului literar, in sfirsit sursti documentard, Oameni cari au fost e i o captivanta carte de
XXXVII

lecturii. Evocatorul realizeazil pagini si pasaje de litera-

turd prin participarea afectivd, prin admiratie si prin

vehement& Pe lorga nu-1 satisfcea nici in istorie inregistrarea seacti a evenimentelor si mentionarea indif erentil a personaliatilor. In adevaratul inteles al cuvin-

tului, istoria presupune un dar", acela s poti reconstitui figuri, sa invii viata in chipuri marl, stapinitoare. Atunci ai trait o epoca, si fad si pe ceilalti s-o
traiasca" (Invataminte din viata si domnia lui Cuzavoda). Feiril o calda suflare de simpatie" nu poate fi
pusii in evidentii o existentil umand. Simpatia scriitoru/ui

inctilzeste rindurile de pomenire a lui Mihai Viteazul,

Cuza-vodei, Kogiilniceanu. Avintul, epitetul admirativ,

fraza retorica, amplti, cadentatd, apostrofa adresatil ascul-

atorilor si cititorilor, remarca polemicii sint mijloacele

obisnuite in cuvintdrile si articolele despre oameni mart

dintr-un trecut mai indeptirtat. In aceste articole, pe

lorga nu-1 intereseazd detaliul, sau il refine nunuzi in
mtisura in care puncteazd marile linii directoare. Fiinta
umand a eroului, impoveiratil de pticate omenesti, se
estornpeazil, liisind sti straluceascd pe prirnul plan chipul
asa cum /-au statornicit fapte/e de interes social si national.

Privir ea de sinteed lumineazd toate articolele din

Oameni cari au fost. Pe multi dintre acesti oameni
rometni si straini
lorga i-a cunoscut personal si memoria lui prodigioasii era un foarte bogat album de
imagini. Cind scrie, infiltisarea concretd a personaju/ui
i se impune, si portretul fizic se adaugii aproape intotdeauna. Ca mice artist, Iorga zugrtiveste omul asa cum
1-a vdzut el. Trdsdtura care-1 impresioneazd cel mai mull

este frumusetea. Un frumos batrin", un frurnos tinar"

sint expresii cu repetare de refren.
Portretul are uneori delicatetea rnedalioanelor vechi,

in culori sterse : in acea odaita neagrd... se deslusea, in

fundul unui fotoliu, dintr-o saraca rochie de doliu vesnic,

XXXII"

subt un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu,

de lina, o figura marunta sapata fin in hides veclu"
(Doamna Elena Cuza). Alteori, trsiiturile desenului fi
culoarea sint viguroase $ aspre. Pe Creangd, tindrul

Iorga l-a viizut cindva la tribuna unui congres. Era

un om scurt, gros i rosu, cam burtos i imbracat ca un

dascal de biserica ; pare c-a scos i o basma din cele
mari care se dau la morti si s-a sters pe frunte, pe barba,
pe mustati ca dupg ploaie ori la o caldura mare" (Ceva
despre Ion Creangil). In inftitiprea fled/ se manifesta
felul de a fi al omu/ui. Doctorul Ion. Cantacuzino
inssi intruparea integrala a puterii, voinil i intelle fixat intr-un tab/ou memorabtl :
gentii omenesti"
O vitalitate imensa respira din trupul sat voinic, din
superbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltul
Romei rivnite, din podoaba bogata, acuma alba, a parului

care-i aureola fruntea, din stringerea de mina puternic

prieteneasca, din ochii Stralucitori de lumina', bunatate
si veselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia

insasi a acestui tare ritm de viata pe care vrista nu-1

scazuse" (Dr. I. Cantacuzino). 0 figura contrastantd fatil
de aceea a doctorului era Iosif Vulcan: Era inalt, sprinten

si avea o mare redingota neagra. Asa statea i asa se

ridica, incit mai mult decit fata chema luarea-aminte
acel bust impunator i apan, iar mai mult decit bustul
insusi, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa : uscate,
mindre, foarte blajine, insa" (Iosif Vulcan). Cum se vede,
portretul nu e la lorga o plansti hors-texte, ci un mijloc

de caractertzare integrald a personajului. Chipul lui

Tolstoi e imaginea vtie i tulburiitoare a artistulut ciudat,
iscoditor $ i iubitor de oameni : un frumos Oran batrin,

cu barba lunga, salbateca, cu plete ca de egumen, cu fata

arsa de soare din care se desface patrunzatoarea intrebare
a nelinistitilor sai ochi de leu" (Leon Tolstoi). Modalitatea
portretisticti inauguratil de Iorga va fi preluatd de George
Ciilinescu t generalizat cu efecte impresionante in a sa
XXXIX

Istorie a literaturii romne, in care face 0 inaintasului

sdu un portret de neuitat. Tot George Calinescu introduce

curent in fraza de exegezd metafora, asa cum a fdcut-o

inaintea lui, Iorga. 1nsufletirea umanitara a tinerilor de la 1848 e cuprinsd de istoric intr-o imagine de
poem : Pe cerul tinar al sufletului lor Pluteau usoare
neguri albe, ca niste aripi de Inger, i multora li se parea
ca sunt de fapt ingeri cari vin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze" (Un orator al generatiei batrine : Nicolae
Ionescu). Pentru a sugera constiinta artistica a lui Eminescu i indiferenta sa superioara fatii de detractori,
Iorga scrie : Iar omul trecea inainte, infasurat in platosa
sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale
singuratice, i aruncind apoi, nepasator, in urma aurul
uimitor al frumusetii noua" (Eminescu i generatia de
astlzi).

Imaginea grandioasd e expresia admiratiei; cuvintul

dur, a indignarii. Ce scirba !" exclamd lorga scriind

despre Critobul din Imbros, cronicarta grec care s-a
gudurat la treptele singerosului Mohamed al II-lea, cotropitorul tdrii sale. Lingusitorul a fost o canalie" ;
ziaristul veros e cutare animal de gazetii". Insuccesul
in alegerile din Romania intregita: al unui memorandist
nu poate fi trecut cu vederea : Sii ni fie rusine obrazului !" Stilul vehement al lui lorga isi gaseste o izbitoare paraleia in ziaristica autorului Scrisorii III.

Sint in Oarneni cari au fost formuldri lapidare cu

valoare de maxima : Numai anii de munca tree greu.
Dar se cunoaste ca au trecut !" Sint pasaje frurnoase ca
niste stante, cum e aceastd apostrofd, intre allele, serial
La moartea pictorului Nicolae Grigorescu : Nu e nevoie
sa-ti dorim, batrine, ca tarina sa-ti fie usoara. Cui altuia

i-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenul

cel mai calduros al acestei Wine, cu toate florile ei, cu
toata podoaba ei, eu toata viata ce s-a desfasurat pe
dinsa ?" (N. Grigorescu). Sau : Ce e un mormint ? Tama'
XL

ca a tuturora, i oase mute ! Dar in el e ramasita fetei

pe care am sarutat-o, a ochilor in cari am privit bucurosi
oi tristi i cari ni-au trimes in schimb raze de luminii oi
ceata de lacrimi, a buzelor care au rostit numele nostru,
a inimii care ping la sfirsil a Want pentru noi ; moaste
ale sufletului care a trait prin ele si care, de la desfacerea
lor, nu se mai poate afla pentru noi dealt in amintiri pe
care viata cruda, sora buna a mortii, le cla tot mai mult

in urma altor suferinte, mai noua" (In amintirea lui

Petru Liciu).

In literature propriu-,cisti pe care a scris-o, poetul si

drarnaturgul N. lorga poartii de multe ori cununi vestede.
Artistul rli se dezviilute surprinziitor in paginile memorialistice, in lucriirile de istorie si in publicisticii. Cititorul
ii tia afla st in articolele ce urtneaf:ii.

Carte despre morti, Oameni cari au fost e ui imn

emotionant inchinat viefii. Iorga 1-a scris sub steaua
optimismului, iar pe prima ei pagind as grava ca moto
aceste cuvinte ale profesorului i scrlitorului : o data
ce soarele a apus, aceasta e o conditie neaparata pentru
a-i veden din nou ragaritul".
ION ROMAN

TABEL CRONOLOGIC 1

1871

In noaptea de 5/6 iunie se naste la Botosani

Nicolae Iorga, fiu al avocatului Nicu Iorga 0 al
Zulniei, nascut5 Dr5ghici.

1873 Se naste al doilea fiu al lui Nicu Iorga, George.

1873-75 Apare Istorta critied a ronidnilor de B. P. Basdeu.
1875 Se naste la Brasov St. 0. Iosif.

1876 Moare avocatul Nicu Iorga, in virst5 de 39 de ani.

Primul ski fiu este un copil precoce ; a invgtat
sd scrie 0 s5. citeased 0, la cinci ani, citeste toate
c5rti1e in franceza din biblioteca mamei sale.
1877 Prima lectur istoric5 a lui N. Iorga : cronicile
Moldovei in editia Kogdlniceanu.

Zulnia Iorga 10 inscrie bgiatul la scoala Marchian

din Botosani.
1 Cititorul va Intelege, desigur, cA autorul acestui Tabel nu

are prezumtia de a intreprinde incercarea evitatd cindva si

de Esop. AdicA, el nu-si propune sl epuizeze Cu un pahar
oceanul zbuciumat al unel cariere fArA odihnA pi f ArA lapsusurl.
Pentru a rAspunde exigentelor colectiel, Tabetul cronologic

inscrie numai citeva repere biografice si bibliografice, punctind

cele sapte decenil de viatA ale savantului si scrlitorului cu

amintirea unor evenimente social-politice si culturale ale epoch.

XLIII

1877 9 mat Proclamarea independentei de stat a ROInaniei.

Incepe rdzboiul de independenta.
Al. I. Odobescu fsi tipdreste eursul de Istoria arheotogtet, I.

1878 Sub Ingrijirea lui Odobescu, apare In volum Istorta

romdnilor sub Mimi vodd Viteazul de N. Balcescu.

1879 Se reprezintii la Teatrul National din Bucuresti drama

Despot-vodd de V. Aleesandri.
1881 Incepe sa apard Ia Iasi revista Contemporanul.
1881

Nicolae Iorga terming cursul primar si se inscrie

la liceul din Botosani.
1382 Se naste Vasile Parvan, viltor elev al lui N. Iorga.
Apare Revista pentru istorte, arheotogie i fitologle.

1883 Pentru a contribui la intretinerea farniliei, N. Iorga

incepe sa dea meditatii unor colegi de aceeasi

virstg. Zulnia Iorga Ii creste copiii fgcind croitorie

publicind cite o traducere din francezg prin

revistele locale.
Apare sub Ingrijirea lui Titu Malorescu volumul Poezit
de M. Eminescu.
1834

N. Iorga Ii tipgreste primul articol... de politica'

externd, Germania lui Bismarck, in gazeta Romanul
a lui Manole Arghiropol.
1885 Nicolae Densusianu scoate Istoria lirabei 81 Ifteraturei
romane.

1886

Eliminat pen tru o ving imaginarg din liceul de la

Botosani, elevul Iorga se inscric ca intern la liceul
din Iasi. Aid, irnpreung cu colegii si, se initiaza
in poezia lui Eminescu.

1887

Ca sg-si cistige existenta, adolescentul se angajeazg

ca pedagog la internatul particular al profesorului

Drgghici. Ii gaseste totusi timp ca s se perfecXLIV

tioneze in latina i elin, limbi in care citeste Mei

dificultiiti orice text.
Apare editia a doua a Scrisorilor cdtre V. Ateesandri de
Ion Ghica.
1888 In martic izbucnese rascoale tarlinesti.
1888

Elevul N. Iorga frecventeazil cercul socialist din

Iai: La 17 ani ceteara Capitalul lui Marx, face=
conferinte despre dinsul si impiirteam nuniere din
Revista social i extrase din numerele ei..."

In ajunul Pastelui este din nou eliminat din liceu

pentru acte de independentii i rkveltire. Profesorul V. Bur 111, director al liceului, 11 recheam5

la examene, pe care absolventul le ia cu brio, arra

a primi Insui distinctiile ce i se cuveneau. Era un

tin& ina/t, urzit din linii mixte, tirind dupci e/

pe trotuar un reteuei noduros" (N. Grigoras).

Al. Philippide, profesor al lui N. Iorga, tipareste Introducare in istoria timbei si titeraturei romane.
A. D. Xenopol Incepe publicarea vastel lui opere Istoria
romdni/or din Dacia Traiand.

Toamna, Nicolae Iorga ii ia bacalaureatul in litere

si stiinte, in fata unci comisii sub presedintia rectorului N. Culianu, apoi se inscrie la Facultatea de
litere a Universitritii din Iasi, sectia istorico-literarit
1889 Primdvara, se produc noi rdscoale titrAnesti In citeva
judetc din Moldova (Roman, Vaslui, 141, Meat).

In ziva de 15 tunic, tara e indurcratii de moartea lui

M. Erninescu.

Apare prima parte a monumentalei lucrrl Le trisor de

Ptrossa de Al. I. Odobescu.
1389

In pragul anului al doilea, studentul Iorga core

aprobarea s1-0 dea licenta inainte de sfirsitul celor
XLV

trei ani de facultate. Motiveazii cererea prin starea

precaril a sana'thtii sale. Cererea ii e sprijinit de

A. D. Xenopol, care va scrie : admirasem mutt

intinsele cunostinte ce le poseda inca de pe bancile

scoalei". Desi unii profesori se opun (printre ei,

Aron Densusianu), cererea studentului este aprobat

de minister. Pentru a obtine absolvirea, N. Iorga

isi luase in sesiunea de vara 11 examene, iar in
aceea de toamna", 16 !

In decembrie, absolventul isi a examenul de licentii

obtinind calificativul magna cum laude". La examen a participat un numeros public. A. D. Xenopol
organizeazd un banchet, pentru a-1 sarbatori pe
minunea de om ce aveam inainte". Ziarele consemneazd cu uimire aceasta srbAtorire cu totul
neobisnuitg.

Proaspiitul licentiat cere postul de profesor suplinitor la liceul din Focsani, pentru limba romdruli
sau latind. 4tie foarte bine limbile clasice, cunoaste
franceza, spaniola si italiana, mai putin germane,
cu care insti se ocupd." (tefan G. Virgolici). Va
mai invgta limbile englea portugheid, danezd si
suedezil.

Xenopol, Virgolici, Iacob Negruzzi sint impresionati

de infillisarea tindrului istovit de efort, care e si

foarte siirac, si-1 determinii pe decanul I. Caragiani
sa solicite pentru protejatul lor o bursa'. Propunerea
decanului noteazil ca licentiatul a dat dovezi de o
inteligentd si un talent gra. seaman".

In ziva de 31 decembrie, moare Ion Creangl La

inmormintarea marelui povestitor, asist si N. Iorga,
care va fi invitat sg-si dea contributia la publicarea

opera
In cursul acestui an si al celui urmtor, el colaboreaz.i intens la revista ieseanii Arhiva, cu studii
istorice, articole si recenzii literare.
XLVI

1890 Primind bursa, N. Iorga pleacg in Italia. Spre

sfirsitul anului e la Paris, unde va urma cursurile
Scorn de inalte studii (Ecole des Hautes Etudes),
avind ca profesori pe Ch. Bmont, G. Monod, Ch. V.
Lang lois, abatele Duchesne.
La 3 februarie are loc premiera dramei Niipasta de I. L.
Caragiale, In apgrarea careia va interveni 31 N. Iorga,
printr-un articol publicat In gazeta Lupta a lui G. Panu.
Ia fiintA Liga pentru unitatea cultural a tuturor roma-

nilor, care are drept obiectiv sprijinirea luptel pentru

libertatea natlonala a romfmilor din Transilvania.
/891

Prieten al lui N. lorga, D. A. Teodoru Ii cere prin

scrisori poezii i alte colaborgri pentru publicatiile
socialiste din Iasi.
V. A. TJrechia il Incepe publicarea cursului universitar
Istoria romantlor.
Profesorul Ion Bogdan tipre$te volumul Vechile cronici
moldovenegi pind la Ureche.
Moare Mihail Kogalniceanu.

1892

In continuarea vagabondajuluti sdu intelectual",

N. Iorga se afl la Paris. In ianuarie, Gherea ii

solicit colaborarea pentru noua sa revist de literaturg i stiint ; articolele primite i se par criticului
prea savante".
De la 17 aprilie, N. Iorga e considerat in concediu
de studii, dar bursa i se trimite abia in octombrie.
Pind atunci este sprijinit materialiceste de junimis-

tul Vasile Tassu, cu a earui fiick Maria, tinrul

era casgtorit.

In Revue Historique i in extrase apare lucrarea

lui N. Iorga tine collection de lettres de Philippe
Mzieres (Notices sur le ms. 499 de la bibl. de
l'Arsenal).

I 0 culegere de scrisort ate tut Philippe Mezieres (Notite

asupra ms. 499 din Mt. Arsenalulut).

XLVII

1893 La Iasi librdriile pun in vinzare prima carte a lui

Iorga : Schite din literatura ran/A/teased (2 vol.,
al doilea in 1894), cuprinzind articolele publicate
in Revista nouti, Arhiva, Convorbiri literare, Lupta,
Literaturd i arta: romdnd etc. Dupd un popas la

Berlin, N. Iorga trece la Leipzig, unde Ii ia doc-

toratul in fata unui juriu, din care face parte i

savantul Karl Lamprecht, cu teza Thomas III

Marquis de Saluces. 2tude historique et littraire

avec une introduction sur ta politique de ses predecesseurs et un appendice de texte 1.
Spre sfirsitul anului, doctorul in istorie e in
Ntirnberg.

La Bucuresti 11 iese de sub tipar culegerea Poezii

(1890-1893).
Ia flint!! Partidul-Social-Democrat al Muncitorilor din
Romdnia.

184 La 1 ianuarie incepe sS apart! la Ducuresti revista

Vatra, sub redactia lui Slavic!, Cosbuc i Caragiale.

In primdvard se rdscoalii tdranii din judetele moldovene

Tecuci, Tutova, Flciu, BacAu.

In mai, tribunalul din Cluj condarnn la inchisoare pe

Semnatarii Memorandulut.
1894

Intors in tart N. Iorga nu acceptd functia de

profesor de liceu la P1oieti, unde fusese =nit,
si se prezintd la

concursul pentru catedra de

istorie medie i modernd de la Universitatea din

Bucuresti. Juriul din Iasi ii acord o medie putin
mai mare decit celorlalti doi concurenti. Ca atare,
este insdrcinat sd suplineascd respectiva eatedr.
/ noiembrie Ti tine lectia de deschidere Despre
concepfia actuald a istoriei i geneza ei.

I Thomas. III marchiz de Sauces. Studiu tstoric st ltterar

cu o tntroducere asupra politic!! predecesortlor sdi 0 cu un
adaus de text,

XLVIII

1895

15 ianuarie 0 conferintil cu subiect istoric expusg

la Ateneu inaugureazg activitatea de apreciat conferentiar a lui N. Iorga.

Prezentindu-se la un nou concurs, istoricul reuseste intr-un mod strglucit i devine profesor universitar titular, fiind confirmat in aceastg functie de
ministrul Petru Poni.

Ii sintetizeazil observatille j impresiile culese in

Italia in volumul Amintiri din Italia. Giosue
Carducci. Publicg primul volum din culegerea Acte
to fragmente cu privire la istoria romeinilor adunate
din depozitele de manuscrise ale Apusului.
1896

Pentru o perioadg de aproape trei ani, N. Iorga

pleacd din nou in strilingtate. In toarang rgscoleste
bibliotecile din Viena i copiazg documente privitoare la istoria romgnilor.
In cadrul publicatillor institutului Ecole des Hautes
Etudes i se tipareste ampla lucrare Philippe
Mzieres 1327-1405 et la croisade au XIV-e si&le

Tot la Paris apare in doug volume Histoire des

Rournains de la Dacie Trajane de A. D. Xenopol,
care obtine un premiu al Academiei Franceze.
1897

In timp ce se ggseste in Italia, la Bucuresti iese

de sub tipar prima

sa contributie in colectia
Hurmuzachi (torn. X). Ping in 1936 va semna in

aceeasi colectie incg sapte volume.

1898

Academia Romn ii alege membru corespondent.

1899

Tingrul invatat i literat ii manifest spiritul

critic intr-o suitg de articole cu care colaboreazg
la gazeta bucuresteand L'Indpendance Roumaine
Philippe Mzires 1327-1405 si eruelada in see. XIV.

XLIX
4

el pe care le adund in volumul Opinions sincdres.

La vie intelectue/le des Roumains en 1899 1.
TipAre#e lucrarea Cronicile muntene.

La lectiile de la Universitate nu-si crutA colegii,

care se coalizeazA impotriva lui, cerind sanctiuni
disciplinare.
1900

Se desparte de prima sotie.

DA la ivealA numeroase studii istorice.

1901

CAsAtorindu-se cu Ecaterina Bogdan, sora slavistului i istoricului Ion Bogdan, pleacd in strainatate.
In martie, sotii Iorga sint la Venetia.
In aceea# lunA, Academia Rom An respinge de la

premiere, cu 17 voturi din 26, o lucrare de istorie

literard a savantului. Adversarii pe care #4 Meuse
la Universitate il sanctionau...

Apare Istoria Iiteraturii ronuine in secolul al

XV III-lea (2 vol.). Concomitent, Iorga incepe publicarea masivei culegeri, in 3: de volume, dintre care
ultimul va iesi de sub tipar in 1916 : Studii ii

documente cu privire la istoria romdnilor. Mai tipAreste, intre altele, Istoria lui Mihai Viteazu/ pentru poporul romlinesc.

Karl Lamprecht ii cere o istorie a romanilor, pentru

colectia pe care o ingrijea # care apArea la Gotha.
In decembrie se difuzeazA primul numAr din revista Semimitorut, sub directia iui Vlahuta l Cosbuc.
1902

Istoricul face cercetari in legAturA cu familia

Cantacuzino.

Scoate volumul Sate # preofi din Ardeal, o editie

din Istoria domnilor rani Romdnefti de Constantin
CApitanul Filipescu.
1 Opinii sincere. Viata intelectuald a romnilor in 1899.

In iulie incepe s apar la Budapesta revista

Luceafdrul. Intr-o scrisoare publicat in primul nu-

mar, N. Iorga adresa romanilor transilvneni indemnul :

Sinteti in luptd i trebuie s iptati".

Al. Davila da drama Vtaicu-voda.

1903

N. Iorga publicd volumul Carti domnesti, zapise

riivase (3 vol., ulthnul in 1904). Polemizeaz cu
Grigore Tocilescu i Pompiliu Eliade.
1904 In martie, Emil Girleanu incepe la Birlad publicarea

revistei Fat-Frumos, pe care Iorga o considerd afiliata

curentului non" initiat de Samdnatorut.

Mihail Sadoveanu ddruieste cititorilor primele cdrti printre

care romanul istoric Soimii.

1904 Cu prilejul implinirii a patru sute de ani de la

moartea lui Stefan cel Mare, N. Iorga depune o
intens5 activitate publicistic5, scriind, intre altele,
21 cartea Istoria rui Stefan eel Mare povestitei
neamulai romanesc.

Alte volume

Pe drumuri deptirtate (Note de

cOlOtorie), Drumuri i orase din Romdnia

adun5
impresiile i insemnririle stiintifice ale neobositului

drumet care a colindat tam de la un capat la

altul, inclusiv Transilvania.

O nou lucrare de istorie literarg : lstoria literaturii religioase a roindni/or Anti la 1688.
1905 In februarie incepe sa apard revista simbolistd ViaM
noud, sub directia ltd Ovid Densusianu, coleg la Universitate si unul dintre adversarii literari ai lui N. Iorga.
1905

In iunie, istoricul preia directia revistei &imam:Itorul, la care colabora mai dinainte.
La Gotha ii apare Geschichte des rumfinischen
Volkes irn Rahman seiner Staatsbildungen1 (2 vol.).
Istoria poporului roman in cadrui formatiitor sale statate.

LI
4*

In tag, Iorga publicil Sate pi rnindstiri din Romeinia,

Oameni fi fapte din trecutu/ romanesc, Istoria TOmdnilor in chipuri $ i icoane (3 vol., ulthnul in 1906).
In decembrie Ii Incepe aparitia la Craiova revista Ramurt,
de orientare samandtoristd
1906

In ziva de 13 martie. pentru a manifesta impotriva

unui spectacol in limba francezA organizat la
Teatrul National de protipendada bucuresteanA,
profesorul Iorga isi scoate studentiii in stradii. Au

loc incidente. Ca urmare a mipcdrii din,

1906",

profesorul constituie Fratia bunilor romlini (transformatA apoi in Liga bunilor roman% la care aderil
Vasile PArvan, poctul Mihail SAulescu, pictorul
transilviinean Octav Smigelsld, poetul N. Vulovici si
altii.
In aprilie, intemeiazii publicatia Neamul romdnesc

care, cu unele intreruperi, va apArea pind in 1940.

Insotit de scriitorii din redactia Schniintitorulwi, intreprinde prin tar un turneu de seztitori literare.
In timpul serbilrilor dinastice jubiliare, incepe sii
publice in Neamut romdnesc o seric de articole in
care cere imbuniltAtirea situatiei tranilor.

Cu numgrul din 22 octombrie, Silmdailtorul icse

de sub directia lui N. Iorga, deoarece, dupii explicatile mai tirzii ale fostilor si colaboratori; directorul
se orientase &Ste transformarea revistei intr-o
publicatie personalti.
Savantul publicii, in 2 vol., Neamul romdnesc din
Ardeal pi Tara Ungureascd.
1907

In ianuarie, profesorul Ii creeazil o revistil proprie,

F/oarea darurilor, menitA a readuce in circulatie

scrisul romanesc ce/ vecki".
In februarle se aprind cele dIntli focare ale marii rilscoale
itirdnet1.

LII

La inceputul lunii znartie, Iorga tine conferinte la

Bucuresti intru apararea cdranilor obijduiti. Intr-un
articol din Nearnu/ romtinese indica drept cauze
ale rascoalei obifnuita expioatare feird limite ci

gird miI, neincetata jignire a celor muritort de

foame i, aldturi de aceasta, cea mai proasta admi-

nistratie din hone". Face colecte i trimite sume

de bani in diverse centre insingerate de s1batica
represiune. Intre altii, dr. loan Radovici, prefect
al judetulni Vaslui, distribuie ajutoare, primite de
la savant, unor v6duve i rnii. Atitudinea din
timpul ra'scoalei ii educe lui Iorga acuzatia de
instigator".
Evenimentele ii determind s actioneze mai direct

in arena politicl In rnai candideaza si este ales

deputat al orasului Iasi. In innie 1i tine primul
discurs parlamentar, .pe care-1 dedic5 problemei ta"-

ra'nesti. Acuzg cl4sOLdominante, cere reforme la

sate si amnistierea Viranilor arestati. De ad inainte,
marea popularitate pe care si-a cistigat-o Ii asigur
mereu prezenta in parlament.
Este ales in comitetul Ligii pentru unitatea culturalii a romnilor.
La Berlin, I. L. Caragiale scrie vigurosul pamflet 1907, din
prinavarti pind-n toamnd.

N. Iorga publicA insemnArile unei caTatorii Prin

Bulgaria la Constantinopol. La Londra Ii pare
lucrarea The Byzantine Empire, iar la Bucuresti,
primul volurn din Istoria literaturii rominesti in
veacu/ al XIX-lea, de la 1821 inainte, in lege:aura
cu dezvoltarea culturalti a neamului (vol.
In 1908-1909).

LIII

Moare B. P. Hasdeu, cu care N. Iorga a intretinut polemici,

dar pe care 1-a admirat 81. contlnuat.
A. D. Xenopol tine teeth, urmate 81 in 1908, la Sorbona,

stabllind o traditie pe care o va ilustra la un nivel inalt

N. Iorga.
1908

In aprilie, istoricul organizeaza o expozitie la Iasi.

Incepe sa scoata Neamul romdnesc literar.

Ales secretar al Ligii culturale, incepe s desfasoare o activitate foarte vie in cadrul asociatiei,
pentru a carei biblioteca doneaza 10.000 de carti.
Impovrat de cheltuielile necesitate de publicatiile
sale si de nevoile zilnice ale unei familii devenite
numeroase, profesorul se hotaraste s se instaleze
la Valenii de Munte. Prietenii i admiratorii con-

tribuie cu sume de bani, devenind actionari ai

tipografiei cooperative" care incepe s lucreze in
frurnosul orasel, unde Iorga infiinteaza vestita

Universitate populara, frecventata si de numerosi

oaspeti straini.

La Gotha, 'in aceeasi colectie ingrijita de K. Lam-

precht, apare prima parte a lucrarit realizate de

istoricul roman : Geschichte des Osmanischen Reiches I (5 vol., incheiate in 1913).

De sub teascurile tipografiei de la Valenii de Munte,

profesoru: scoate citeva lucrari de popularizare,

printre care Istoria romtinilor pentru poporul romoinesc.
1909

B. St. Delavrancea publie Apus de soare.

N. Iorga scrie, intre allele, lucrari despre Unirea

tarilor romanesti.
AutoritAtile habsburgice interzic pAtrunderea in Transitvania a publicatiei Neamu/ romdnesc. Gazeta este totu81
trecutA peste granitA, sub titluri care induc in eroare pe
Istorta Imperiutui otoman.

LIV

vamesl : Primavera, Vara, Toamna, Floaree JiuIu, Ftoarea

Malta, Lunt, Marti, Mai etc. De asemenea este expediate
01 Istorla roraduilor sub titlul Culture cartofilor dupti cele
mai not metocle. Traclueere din limba maghiartl.
1910

N. Iorga infiinteaza partidul nationalist-democrat.

Incepe sii publice Neamul romtinesc pentru popor.
Balada popuiarti romneascd, Ce e patria, Doamna
lui Ieremia vodei (drama istoric5), Istoria armatei
Tomtinesti (vol. II, in 1919) sint citeva din lucrArile
'tiparite in cursul anului, irnpreun5 cu multe altele,
printre care editii din opera lui I. Codru-Dragusanu
at InvAttiturite lui Neagoe care fiul stiu Teodosie.

1911

17 mai Rosteste discursul de receptie, ca membru

activ al Academiei RomAne : Dotu concepfii istorice.
Rdspunsul este citit de A. D. XenopoL
Public:4 intre altele, Cugetiiri, Mihai Viteazut

(Schit de poem dramatic), Oameni cari au fost

(serie pe care o va relua i completa mai lirziu),
o editie a didahiilor lui Antirn Ivireanu.

Spre sfirsitul anului, face interventiile necesare

pentru aprobarea unui ciclu de conferinte in Transilvania. Guvernul habsburgic d un rAspuns negativ.

1912 Apar in tipografia de la Valenii de Munte si in

publicatiile Acaderaiei Romane un numar de peste
dour% duzini de lucrdri ale lui N. Iorga ; printre ele,
scrieri de mare interes in epoc5, privind provinciile

aflate sub st5pinire strAin5, apoi culegerea Trei

drame etc.
Moare, la Berlin, I. L. Caragiale.

413 Moare, in iunie, St. 0. rosa, discipol i colaborator

al lui N. Iorga, care-1 rosteste panegiricul.

Se decreteaza mobilizarea, lar trupele romane tree Dunnrea, In Balcanl.

LV

1913

N. lorga e ehernat sub arme, la cerere, dar atasat

serviciului cenzurei.
Trista interventie tn Balcani ia sfirsit prin semnarea tratatului de pace de la Bucuresti, In urma negocierilor duse
sub presedintia lui Titu Maiorescu.

N. Iorga participil la Congresul de istorie de la

Londra, unde ia euvintul in sedinta plenarg 91
afirma rolul activ al istorici pe care o consideril
.,unica forca capabild s intpiedice mina totalti a
traditiilor, prabusirea unui echilibru social si politic
abso/ut necesar omenirii".

Din ciirtile anului : Note de drum, Den albansl,a

freigan1 (Stokholm).
Istoricul Ion Bogdan publica Documentelc lui qtef an cel
Mare.
1914

Impreun5 cu G. Murgoci si V. Pirvan, savantul

infiinteazti Institutul de studii sud-est europene si
face s apar6 publicatia de specialitate Bulletin de
rInstitut pour l'tude dc l'Europe sud-orientale.
Conferentiazil la Venetia.

Dintre lucrilrile sale aparute in aeest on : Venetia

in Marea Neagrd, 0 lupt4 literard (vol. II, in 1916),
Constantin Brincoveanu, drarnii in cinci acte. Histoire des Etats balcaniques a l'poque moderne 2.
Izbucneste primul riabol mondial.

1915 Apar Istoria comertului romtinesc

Culegere de

artico/e de N. Iorga.
1916

Profesorul publici volumele : Cdrti reprezentative

in viapa orn.enirii, Histoire des Rouraains de Transylvanie et de Hongrie (vol. II). Ultima scriere

1 Problema aibane:a7.

Istoria statelor bateanice En epoca moderla

LVI

documenteazg drepturile Romtniei asupra Transilvaniei, pentru care savantul, omul politic si gazetarul pledeazil neobosit, cu ardoare.
15 august Romfinia intrA in rilzboi.

In decembrie, armata germana cotropitoare ocupg Sucurestii, clupA care se instSpineste pe 34 din suprafata trait

Tipografia, casa profesorului i localul Universitgtii

populare din Vrilenii de Munte suferii grave
deteriorrtri.
1917

In refugiu la Iasi, N. Iorga continua, in conditii grele,

publicarea Neamului romartesc, in coloanele ciiruia,

zi de zi, denuntii samavolniciile ocupantilor, cornportarea trgdgtoare a unor oameni politici i de

culturl rornfmi ramasi la Bucuresti i mobilizeazg
constiintele pentru un nou efort armat. In acelasi

scop tine zece lectii pe care le publicil sub titlul

i faptit germand. Personalitate politicli
marcantrk, cu audientg in cercurile conduciitoare,

Cugetare

stgruie pentru o lege a exproprierii in favoarea

triranilor ; redacteazil textul unei proclarnatii in
acest sens.
Sub presiunea agitatiei din rindurile ostasilor sateni, parlamentul voteazti la Iasi modificarca art. 19 din Constitutie,
hotArAste exproprierea determinatii de cauza nationalA a
2 000 000 hectare.

7 noicrnbrie Marea Revolutie Socialistft din Rusin.

1918 Moare George Cosbuc.
1918

Savantul se aflri la Bucuresti, uncle s-a intors dupg

retragerea armatelor germane.
13 decembrie Manifestatia numcitoreascii este reprimat5
singeros in plata Tentrului National din Bucuresti.
Dvpil multe tergiversfiri se publica decretul pentru refOrma
agrarA.

LVII

N. Iorga publidt o serie de lucrAri, printre care

1919

Istoria poporu/ui francez, Breve Histoire de l'Albanie

et du peuple albanais

Tine lectii la $coala de rzboi. De altfel, paralel

cu predarea cursului de istorie de Ia Universitate,
va fi mereu profesor i la alte institutii de inviitdmint (Academia comercial5).

Ales deputat, va fi presedintele celei dintii Camere,

in care vor fi reprezentati cetatenii din toate
provinciile romnesti eliberate (1920).
Colaboratorii i prietenii Ii ofera, prin subscriptie
publicii, o cask pe fosta sosea Bonaparte, nr. 7.
Se stinge din viatii Ion Bogdan.

Tratatele de pace semnate in cursul acestui an si in anul

urmiitor confirmil intregirea Romaniei.
Moare A. Vlahutd.

1920 Un an bogat in volume giintif ice importante

scrieri literare : Histoire des Rournains et de leur
civilisation 2 (2 vol.), tradusii curind in limbile
englez5, italiank gerrnank Dezvoltarea asezaminte/or politice
sociale ale Europei (3 vol., pin5
in 1922), Istoria romdnilor prin dilator/ (4 vol., p1n5
in 1922), Istoria literaturilor romanice (3 voa., ultimul in 1925), drama istoric5 in cinci acte Cantemir
bettrinul.
La congresul Ligii culturale se hotarAste crearea unui fond

N. Iorga", pentru infiintarea unei scoli de misionare la

Viilenii de Munte. Romanii din America trimit o contributie de 2 000 dolari.

0. Densusianu publicS primul volum din Literatura romand

modernd.
Moare A. D. Xenopol.
Scurtd istorie a Albaniel ;I a poporului albanez.
Istoria romdnitor i a civiiizattei tor.

LVIII

In Octombrie are We greys gererala, care este Indbusita eu

vioienta din ordinul generalului Averescu, presedinte al

guvernului.
1921 In mai ia flints Partidul Comunist Roman.
1921

N. Iorga publicg : Frantz. Drumuri ale unui istoric,

Elemente de unitate ale lumii medievale, moderne
si contemporane (3 vol., ping in 1922), Din opera
poetic(); a lui 'N.', Tudor Vladimirescu, drama.
Apare Istoria Weraturil romdne. Epoca veche de Sextil
Puscariu.

In iunie, N. Iorga este sarbatorit cu prilejul implinirii a 50 de ani. Cu colaborarea unor oarneni de
stiintg i scriitori apare volumul Lui Nicolae lorga
Omagiu.
1922

In cadrul cursurilor pe care

le

tine anual la

Sorbona, profesorul roman exp..ne ciclul de lectii

Formes byzantines et ralits balcaniques.' Tot la
Paris tipgreste, in colaborare cu G. Bals, care scrie
un mare capitol despre arhitectura religioasg din
Moldova, volumul Histoire de l'An roumain ancien 2,

In targ publicg Istoria presei romdnesti... pind

in 1916.
1923

N. Iorga se retrage din partidul pe care A. C. Cuza

ii transform in Liga apargrii national-crestine,

organizatie de tip fascist.

Incepe sg aparg anual ping in

1940

buletinul

Mlanges de l'Ecole Roumaine en France, in care

se tipgresc contributiile tinerilor din targ trimii

la Scoala romang, infiintatg de profesor la Fontenay-aux-Roses, lingg Paris. Cu prilejul conferin-

telor de la Sorbona, Iorga locuieste la Fontenayaux-Roses, unde se intereseazg de lucrgrile fostilor

a

Forme bizantiue i realitafi ba/canice.

Istoria artei romdnesti vecht.

LIX

si studenti si primeste vizita Invalatilor francezi

prieteni.
Pub ilea' Istoria artei medievale L moderne in le-

gdtura: cu dezvoltarea societii, piesa Seeman),

amicul poporului. La Paris Ii apar cartile L'Art

populare en Romanic si Etudes roumaines', cuprinzind lectiile tinute la Sorbona (al II-lea vol.
in 1924).

Profesorul face cunoscut un act de danie c5tre

Ministerul instructiunii publice privind casa sa din

Bucuresti cu intreaga bibliotec i toate criIe

# obiectele istorice si de arta.' aftate intr-insa, precum si

acele ce se vor gtisi la incetarea sa din

viate. Dupii 23 august 1944, casa lui Iorga a devenit

sediul Institutului de filozofie, iar tezaurul de ciirti
apartine Institutulul de istorie, constituind, impretufa cu adausurile ulterioare, una din importantele
biblioteci bucurestene.
Cursurile de var5 de la Valenti de Munte tree sub patronajul Ligli culturale.
G. Bogdan-Duica tipilreste Istoria Etteraturit romdne moderne. InLIn poefI munteni.
Moare tstoricul Dimitrle mad.
1924

N. Iorga scoate la Paris Breve Histoire des croisades, Ides et formes littraires frangaises dans
le Sud-Est de l'Europe, La Roumanie pittoresque 2.

Stringe piese de teatru vechi i noi in volumul

Trei drame.

Devine pentru totdeauna presedinte al Ligii culturale.

I Arta popularii in Romdnla i Shan! romane.
2 Scurtd istorie a crucladelor, Idei si forme Uterare franceze
In sud-estu/ Europei, Romdnla pitoreascd.

LX

In cadrul Ligii, profesorul Ii va realiza i visul

generos"

(G. M.-Zamfirescu) de a infiinta un

teatru popular, In al cdrui program inscrie spectacole pentru copii, soldati, muncitori.
Partidul Comunist Roman este obligat sa treacil n ilegalitate.

1925 Omul de stiintil pretuit in Europa tiprzreste in di-

verse capitale de pe continent cruti

brosuri

stiintifice si de informatie : Coup d'oeil sur Vert

roumain (Geneva), La. littrature poputaire, source
de haute littrature, Les crivains ralistes en
Eoumaniel (Paris) etc.
Alte scrieri din cuprinsul anului : rstoria comerfului
romdnesc, epoca veche i nzai nou, editia a doua.
revrzzutil, din Istoria literaturii romnefti (vol. II
si III, respectiv in 1928 si 1933).
Eugen Lovinescu Incheie publicarea luerarli Istoria civiti=fief ronidne moderne, Inceputa In 1924.
1926

N. Iorga incepe sii publice la Paris o lucrare de

mare anverguril Essai de synthese de l'Histoire de
l'humanit = (4 vol., ultimul in 1928).
V. Parvan tipareste lucrarea fundamentala Gctica.

D. Lovinescu cla la tipar prima parte din Istoria Meta-

turii romane contemporanc.

8 noiembrie. Se pune piatra fundamentala a palatului Ligli
culturale.

1927

Dupii o scurt.ri cilliltorie in Spania, N. Iorga scoate

volumul Citeva zi/e prin Spania ; publica legenda
dramatica rata babei ai fate mosneagului.
Se stinge din viata V. Parvan.

1 Scurtd privire asupra artci romanegti, Literature populard,

lzvor a/ titeraturii mate, Scriitorii reatisti din Romania.
Incercare de sintezd asupra istoriel umanitdtii.

LXI

Profesorul N. Imp incepe editarea revistes Cuget

clar, a carei prima serie dureaza pina in 1934. Este
o revistel de culturli i literaturti, pentru scat st
tineret, a comisiunii bibliotecilor de /a Casa scoa-

1928

lelor". Pub lica volumele Tara Latina cea mai depdr-

tatd in Europa : Portugalia, Istoria invdtamintului

ramnesc, piesa Cleopatra. La Milano ii apare cartea Storia det Romeni e dena tom civilita1.

Chemat de dorut de acasti al colonii/or romdneste,

intreprinde o calatorie in America, unde ii parvin
vecti IngrijorMoare despre agitatiile sterpe ale unei
tinerimi care ducea la Universitate,loc de reculegere
Weald, apuditurile turbutente ale liceelor fdrd conducere monad fi gird autoritate adeveiratd". Profesorul se arata mereu mai ingrijorat de transfor-

1929

marea studentimii din Romania intr-o masa de

agitatie politicianista.
Luna august Inscrie eroica 1upt5 a muncitordor mineri
de la Lupeni.

N. Iorga publica Istoria literaturii romdnestz. Intro-

ducere sinteticd, Tan scandinave, drama Frate/e

plain, basmul dramatic Frumoasa fdrd trup.
7 noiembrie Inaugurarea palatului Ligii culturale.
Constructia a fost realizata cu o nesocotitel loterie,
mai cu imprumuturi nepleitite, mai cu contracte de
inchiriere care ne imobilizeaet, rareori cu un ban
cdzut din tezaurta public" (N. Iorga).

In luna mai, N. Iorga tine conferinte la Berna ci

1930

Zilrich.
Istoria ronadralor L a civilizatici lor.

LXII

Faima lui international primeste o nou'a confirmare : Universitatea din Oxford ii acorda titlul de

doctor honoris causa". El este mernbru al mai

multor Academii strdine si al multor societati stiintifice din diferite tdri.
Apare relatarea calatoriei peste ocean : America $
romdnii din America.
1931

In aprilie se constituie un guvern Iorga-Argetoianu,

in care cel dintii are si portofoliul instructiunii

publice. Profesorul este sdrbdtorit in tara', cu prilejul

implinirii a 60 de ani. La Teatrul National din

Bucuresti se organizeala un ciclu de conferinte
j ubili are.

Apar cdrtile ; Privelisti elvetiene, 1930, Vederi din

Grecia de azi. Cinci conferinte despre viata greceased actuald, primul volum din Memorii (al
VII-lea, in 1939), piesa in cinci acte Casandra.
In decembrie are We Congresul al V-lea al Particiului
Comunist din Romania. Din vara apare Scinteia, organul
partidului.

1932 Ca ministru al instructiunii, N. Iorga ia o serie

de miisuri pentru instaurarea disciplinei in scoli.
Publica volumul de versuri uitate in stiltar" Acuma
patruzeci de ani, piesa 0 ultimd razd.
In iunie, macinat de contradictii interne si asaltat
de partidele concurente, guvernul Iorga-Argetoianu
este obligat sd se retragd.
1933 In februarie au We luptele eroice ale muncitorilor
de la atelierele Grivita.
In Germania se instaleaz regimul hitlerist.
1933

N. Iorga descifreazd caracterul expansionist si de

LXIII

o monstruoasa brutalitate a fascismului german

pe care-I va condamna cit timp va tine pana in
mina.

Savantul ia cuvintul la Congresul de stiinte istorice

de la Varsovia.
CAtre sfIrsitul lunii clecembrie, presedintcle guvernulul liberal, I. G. Duca, e asasinat de leglonari pe peronul garii
Sinaia.
1934

N. Iorga denunta organizatia fascista Garda de fier

oa unealt a telurilor expansioniste ale Germaniei
hitleriste ; o face in articolele din Neamul romdnesc,
in conferinte, la catedra.
Publica lucrarile Istoria literaturii ronteinqti. Partea
intii
Crearea formei i Partea a doua
In
cautarea fondului, Oameni earl au fost (editia in
4 vol., aparutd intre acest an si 1939), autobiografia

Orizonturile mele. 0 viata de om asa cum a fost

(3 vol.), drama Moartea lui Asur.
1935

Istoricul roman publica La place des Roumains

dans l'histoire universelle t (3 vol., ultimul in anul
urmator), Istoria lui Mihai Viteazul (2 vol.).
Italia fascista dezlantule rzboiu1 coloniallst lmpotriva
Ablsiniel.

1936

N. Iorga tipareste inceputul lucrarii sale capitale

Istoria romeinilor (11 vol., care apar ping in 1939),

urmata (intre 1937-1945) de o versiune in limba

franceza.

Incepe un ciclu de conferinte la radio, pe care le

va publica sub titlul Sfaturi pe intunerec. 1936-1933.

Inaugureaza a doua serie a revistei Cuget clan,

1 Lucid romdnllor in Istoria universal&

LXI17

subintitulat Noul Seim :dilator

literard, artistica' i culturald".

revistii de direetie

Se aprinde rAzboiul civil. din Spania.

1937 Apar volumul Portrete l cornemordri, comedia Zbor

cuib.
1938 In februarie se instaureazA in Romfinia dictatura
regalA. Germania anexeaza Austria.

In toamna, Beichul incorporeazd silnic regiunile sudete.

1938

Profesorul lorga infiinteath la Viilenii de Munte

un teatru in aer liber. Participd la Congresul international de istorie de la Zurich.
Tipgreste tragedia antica" lid.zbunarea pdmintului.

1939 Din operele anului : Istoria Bucurestilor, dramele

Moartea lui Alexandru, Regele Cristina, opera poeToate poeziile lui
tied completg
(2 vol., al
II-lea, in 1940).
Germania ocupA Cehoslovacia.
1 septembrie Armata hitlerista invadeazA Polonia.

Este preludiul celui de-al doilea razboi mondial.

1940

In primilvarA, armatele germane ocupa Norvegia,

Danemarca, Olanda, Belgia.

In iunie, intrA in rAzboi Italia, ea allata. a Germaniei.

La 30 august, Germania si Italia impun RomAniei dictatul

de la Viena, prin care se dislocA din teritoriul national

o parte ce-i apartine organic.
La 3 septembrie, dictatura regalA incearcA sA se salveze,
aducind la putere guvernul generalului Antonescu. A doua
zi, Carol TS abdica, 01 parlise0te tara. Se inscAuneazA statul

national-legionar", ultimele resturi ale libertatilor democratice sint azvirlite peste bord, se instaureazfi teroarea el
j aful.

1940 La 8 octombrie, N. Iorga adreseazd directorului

ziarului ski Neamul romanesc o scrisoare, in care
LXV
5

Oameni cad au lost, vol. 1

11

anutitd c a hotrit s suspende aparitia gazetei,

deoarece el si colaboratorii sal nu mai sint in

/taloned sa-0 exprime pdrerea lor intreagd". La
11 octombrie apare ultimul numar din Neamul
romdnesc. Sistarea aparitiei ziarului egaleazii cu un
protest impotriva anullrii oricarei independente a
cuvintului scris.

In noaptea de 10 noiembrie se produce marele

cufremur. Casa de la Vlenii de Munte a profesorului este gray avariat. Familia Iorga se rnutd la
Sinaia. Aici, savantul lucreafa la opera ce trebuia

s-i incununeze activitatea de o viata : Istoriologia umand, proiectat in zece volume. Public
drama Vagabondul.

La 27 noiembrie, profesorul este scos din cash' de

un grup de legionari i pornit spre Bucuresti. /n

apropiere de Ploiesti, la marginea pdurii Strejnicul, este asasinat, iar corpul strgpuns de gloanje
e parsit acolo.
a
1965 La 27 noiembrie, Academia Republicii Socialiste RomA-

nia a tinut o 0edinta comemorativA, consacratA implinirii a 25 de ani de la asasinarea lui N. large personaUtate de frunte a #iintet l cutturti romdnesti, savant de

renurne mondial" (Scinteia din 28 noiembrie 1965). DupA cuvintul de deschidere rostit de acad. Iorgu Iordan, vicepresedinte al Academiei, au fost expuse comunic5rile : N. Zorga

istoric at romdnitor de acad. Andrei Otetea, directorul Institutului de istorie Nicolae Iorga" al Academiei ; Nicolae
Iorga $ istoria vectie a Romdniei de acad. C. Daicoviciu,
director al Institutului de istoriesi arheologie din Cluj al
Academiei ; Nicoicie lorga
scriitorul ei istorieul itterar
de prof. Serban Cioculescu, membru corespondent al Academiei ; Viziunea de istorie universaid a lui N. forge de
prof. Alexandru Ellan.
/n ziva de 28 noiembrie, la Valenti de Ivlunte a Post inauguratA casa memoria1 4 Nicolae Iorga" I s-a dezveht nn
bust al savantului roman.

LXVI

tiara al reviste au publicat articole

comemorative st studii despre biografia ai cilversele sectoare ale operel lul N. Iorga.
Editura pentru literatura a tiparit Pagini ease de N. Iorga
Toate periodiceIe

(2 vol.).

Teatrul National I. L. Caraglale" din Bucuresti a reprezentat drama istoricti Doatnna lai Uremia de N. Iorga.

I. R.

s*

NOTA EDITORULUI

Aceste doug volume din Biblioteca pentru toti" pun

la dispozitia cititorilor un mare numar din articolele adu-

nate de N. Iorga in seria Oameni cari au fost. Intr-o

Addenda, reproduc articole extrase din periodice si din
alte carti ale profesorului.

N. Iorga s-a decis sa-si stringa in volum articolele

despre oamenii cari au fost" Inca din 1911, cind a publicat un prim volum u acest titlu, la tipografia sa din
Valenii de Munte. Abia dupfi aproape un sfert de veac,
mai exact in 1934, a reluat lucrarea, prin retiparirea, cu
unele schimbari in sumar, a volumului din 1911. Au urmat

celelalte trei volume, in editura Fundatiei pentru literatura si arta, in anii 1935, 1936, 1939. Probabil ca savantul
a insarcinat -succesiv cu operatia de despuiere a periothcelor pe unii dintre colabotatorii sai, care au lucrat fara

suficienta atentie. Asa se explica de ce s-a intimplat ca

unele articole sa se repete In doua volume 1, iar criteriul
cronologic sa nu fie urmat cu consecventa. Volumul IV
pare, in parte, o completare a lacunelor din cele anterioare, prin reproducerea unor articole vechi din perioadele imbratisate de acele volume. De aici am dedus obligatia de a reface, in asezarea articolelor, ordinea croI

To cele citeva cazuri de repetare, editia noastra reproduce

textul ultim.

LXIX

nologic5, asa cum aceasta 1-a preocupat pe autor i ir

cuprinsul fiecdrui volum. Dislocrile apar necesare
pentru motivul c ordinea cronologicl e foarte important5

in scrisul lui Iorga, publicist care, chiar si in portretul

unui personaj antic, atinge chestiuni la ordinea zilei.
Autorul insusi a inscris la finele articolelor data aparitiei
in pres5. Sub aceasta data, pe care desigur am mentinut-o,
am adilugat in parantez5 volumul respectiv din Oameni
cari au fost.
Chiar deed nu s-a ocupat personal de stringerea arti-

colelor, este vridit ca autorul le-a reviizut inainte de a

le preda editurii. Confruntarea cu textul din periodice
indica modific5ri stilistice, innoirea", desi fard consecyenta, a unor forn-ie fonetice, corectAri etc. Tot aceasta
confruntare a ing5duit si editorului indreptarea unor
erori.

In transcrierea textelor, am aplicat criteriile stabilite

de uzul general. Nu in-am considerat totusi autorizat a
trata ca simple probleme de ortografie forme. ca : subt
si supt (=sub), suptire, zimbet, pe care le-am mentinut.
Privitor la forma teran (teriinime, ternti) se observa c5,
folosind-o in periodicele mai vechi, Iorga a renuntat la
ea in volume, inlocuind pe e prin a. rn cele doug-trei
locuri unde forma cu e a sc5pat ateptiei sale, i-am urmat
indicatia.
Formele : cari (pentru pluralul masculin al relativului),

ni ramin totusi specifice scrisului (si pronuntiei) lui

Iorga, chiar dacA in citeva locuri (poate prin colaborarea
culeggtorilor din tipografie) apare i dubletul gramatioal

obisnuit. Cind nu era si o chestiune de pronuntie, am

redat nurnelor proprii ortografia corespunzkoare. Cazu-

rile sint putine, fiindcii Iorga scria cu mare exactitate

numele proprii, romitnesti sau strine.

LXX

PriVitor la aparatura editiei de Mg, sint de flicut

urmatoarele precizriri :

1. Pentru personalittile (sau numai persoanele) mai putin

cunoscute, care constituie tema articolelor, am alcrituit

mite explicative de subsol. Aceste note, asezate de obicei
la sfirsitul fieckul articol, sint biobibliografice, dar 10
propun i unele intregiri sau indreptari din punctul nostru
pie vedere actual.

2. Numele de persoane citate ocazional in cuprinsul articolelor sint ldmurite pe loc, tot in note de subsoL

3. In josul paginii sint de asemenea glosabe cuvintele mai

putin obisnuite i traduse expresiile strgine.

4. Notele autorului se diferentiaz de ale editorului prin

mentiunea : n.a.

5. La finele volumului al dolled, am ad'augat un indice

alfabetic de persoane-tema.
T. R.

OAMENI CARI AU FOST

DOUA RINDURI INAINTE

Prefata din 1911

Multe scrie omul, gi e bine cind vremea lui a cerut

sic le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neve)/ 0 alte
cine poate gti ? 1nviitatii can vor trdi dupa
credinte
nol vor gilsi gazetele gi jurnalele noastre gi vor aminti,
juclecindu-le, luptele gi duoniiniile noastre. Cei dintre
dingii can vor putea infelege, vor descoperi repede scopul
ce s-a avut in vedere, gi vor pretui dupti dinsul. Necazurile

nu se fin in seamd dupd ce se duc nectijifii, dar once

ostilitate indreptlifitil impotriva oamenilor gi curentelor
care impiedecti un popor in dezvoltarea lui art ii falsified
simtul mora/ 0-i intunecti vederea idealului va fi socotita
nu numai ca un lucru de folos, dar 0 ca o manifestatie de
energie nobild.
Nu reneg din tot ce am scris

niciodata pentru a scrie,

ci pentru a da un adeveir ori pentru a inltura o mindecit ce se rezema de o informatie insuficientd.

N-am jertfit dugmtiniei adeviirul, ci adevdrului i-am
jertfit multe prietenii. Dar n-ag tipilri din nou cu plcicere
ciund

paginile in care se cuprind atacuri impotriva unor oameni

can nu se mai pot aptira, fiind astitzi dincolo de lumea.
gregelilor omenegti, ori nu s-ar mai apara fiincicii in ei

a rdsarit alai conitiinfd, pe care tocmai md strilduiam

s-o trezesc.
3

In foile pe care le-am condus pe rind, in ani de rdzboi

cultural incheiat, dupti lamurirea care era de nevoie,

aproape, ori de reizboi politic, care va tinea incti mutt
timp, au aptirut insti schite scurte in care se cuprinde
amintirea unor oameni pe cari i-am cunoscut i cu cari
adesea s-au dus cele mai bune prietenii ale me/e, sau
alteori, comemorarea celor, mai vechi, ale caror nume stau
pe cele dintff pagini ale culturii i politicei noastre mo-

derne. Din cind in oind aceste articole au fost cdutate,

si e foarte greu astdzi a rtizbate prin colectii rare si

necomplete, pinti la ele. Imi ingtidui a le inftit4a publicului, cure le-a primit odatti simpatic.
Am de gind sti dau pe urmti un volum de Propaganda,

in care se vor afla, culese din aceleasi foi, indemnuri

vechi i nouti ctitre acea viatti de cultur nalionald si
moralti care mi se va prima totdeauna singura putere
ademiratii a unui neam, pentru e/ nsu

n/re.'

N-a aparut niclodata (1934) (n.a.).

pentru ome-

TEOFIL FRINCU

Se vesteste din Ardeal" moartea lui Teofil Frincu.

S-a spus de toli di eaposatul, dispgrut Inca in toat puterea virstei, a fost ziarist si. functionar la ministerul
nostru de instructie. S-a uitat insa de unii titlul lui de
apetenie perrtru recunostinta noastr, frumoasa-i carte
despre romnii din Muntii Apuseni, despre falnicii, cerbicosii, neinduplecatii rnoti, in cari pare ca traleste eroismul

rabdator si indaratnic al strabunilor dad, fruntasii neamurilor dunrene, aceia cari fugir de robie prin portile
largi ale mortii. Frincu isi scrisese cartea impreuna' cu
alt mot, blindul si blondul Candrea, pe care o raceala-1
dobori, in deplina tinerete, pe cind diuta in strintate, la
Graz, odihna pl'acut a vacantelor : cetitorii isi vor fi adu-

cind aminte de sirguinta picas& cu care prietenii lui au

izbutit sd-i ridice un modest monument in cimitirul depgrtatului oras unde 1-a prins moartea. Cartea, ai direi

autori nu mai sunt astzi nici unul vii, e una din cele
mai bune lucrAri de etnografie ce avem plat astzi cu
privire la poporul nostru, cu care ne falim sau de care ne
batem joc (de multe ori facem intiiul lucru pentru solem-

nitali si publicitate, iar ceralalt in intimitate), Ora s-I

cunoastem cit e de plin de interes, de coloare, de znergie
de viz:0 in manifestatiile ei felurite. Cei doi moti au
scris cu pricepere si cu drag despre motii lor asa cum
5

nu si-a mai amintit la noi nimeni despre ai lui din satul,

din tinutul lui, dupii ce pasii i s-au pierdut pe drumul
de instrainare al traiului.
Ei, moth, i uitii mai greu decit altii ; adicd nu uita
nimic. Carturarii ce se ivesc intre dinli i trebuie sa-i
parilseasca, ramin totu# necontenit cu gindul spre casa,
spre vane inguste, spre muntii cu suisurile grele, spre
gospodariile curate, multamite in saracia lor-muncitoare...

Ca si vechii daci din aceleasi cuprinsuri, can i ei au

pornit din aceasta cetatuie, au cirmuit dintr-insa popoarele supuse i s-au inmormintat in zidurile ei, sub giulgiul
cerului curat i rece, de un albastru ca al ochilor, cind
pasnici in urmdrirea idealelor departate, cind strabatuti
de licariri de minie, de sete de lupta, ai acelor ce traiesc
pi

astazi pe acolo.

Intimplarea a adus pe Frincu la noi, dar el nu s-a

deprins niciodata, desi a stat atitia ani aid, cu apucaturile noastre de vorba multa i usoara, de gluma care nu
prea alege oamenii i lucrurile, de multumire cu placerea
din fiecare clipa. Niciodata nu si-a putut el calm pe suflet

ca sa recunoasca frati romani in lighioanele pripasite

care alcatuiesc In mare parte natiunea politica in regatul

roman, daca nu temeiul neamului in romanime. Cind

vorbea de acesti speculatori ai unei patrii de care-i leaga
numai interesul, ochii motului, ochii albastri, marunti,
scaparau ra'utacios, i fata-i capata o infiltisare cruda.

Cind insa se convingea ca inaintea lui are un om de

isprava, care crede in legea lui nationala, alta lumina-1
venea In priviri i, in graiul lui apasat, statea bucuros

de vorba despre ce-i era mai la inim, despre idealul

pentru care de doua ori acei munti ai vitejiei s-au incruntat de singele jertfei si al razbunarii.
Titlul cartii : Romdnii din Muntii Apuseni (1888). Impreun5
(1862-1889), T. Frincu a mai publicat

cu George Candrea

Rotacismul la moft $ la istrient (1886).

6

Nu-1 Stiam bolnav cind 1-am v5zut, acum vreo zece

zile, cAutind cu lacomie soarele inaintea cafenelei hotelului unde lacuse de piept trei luni in capilt, dup5 o
zi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Era aproape de nerecunoscut ; figura-i era scAzut5 ca a unui copil, 0 in
ochii plini odat de atita putere se oglindea duiosia nespus a celor ce se sting, stiind aceasta. Mi-a spus de
suferintele lui, de slbiciunea ce-1 it5pineste, de apropiata
lui plecare acas. De aceasta plecare vorbea mai bucuros
ca de orice. Acolo, departe, in munti, 10 are Inca locul :
pmintul printilor 0 al mosilor 0 al striimosilor, pdmintul neasemanat de scump prin doug mil de ani de lupt II
de munch' al celor ce au vorbit si ei tot graiul ce ingheta

acum pe buzele lui. 0 mosioara, pe care n-a vindut-o,

o casuta pe care a pastrat-o, i unde locuia fratele lui,
care fusese of iter, Strabatuse tgrile strginilor, dar simtise

0 el nevoia neinduplecat de a se Intoarce la acea mosioar 0 la casuta aceea. Va sta acolo, dacii-i va fi s5 mai
tralascd : cu pensia ce i se cuvine, va trk acolo fara sa-i
lipseasc5 nimic, multumit, fericit... i, ridicindu-se glu-

met in picioare, ducindu-si mina la palArie : Mai bine

decit un profesor de Universitate in Bucuresti..." Iar,
dacii nu se va putea intrema, el a lasat casa lui
smith
Si scoala se va aseza acum in casuta pe care atita
timp o incunjurase de departe cu dorul lui motul instrainat. Lar de pe bancile ei se vor ridica, in ciuda tuturor strinilor de pe lume, rind pe rind, an de an, tineri
Ca dinsul, cu sufletul curat i drept, cu inima neinduplecat5, cu ochii scaprtori de minie in fata nedreptkii
sau a usurintei, si scldati in lacrkni de bucurie inaintea
mijirii indepartate a idealului rornanesc...
25 mai 1903
(1)

UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN

Acum citeva zile s-a dezvalit, inaintea citorva profesori, un mic bust de marmura, lucrat cu ingrijire si
dupa cit se zice plin de asemanare, care e chemat s
aminteasca i copiilor din scoala vecina, i putinilor tre-

catori din acel unghi al Bucurestilor numele i faptele

lui August Treboniu Laurian.
August Treboniu Laurian ? ! Pentru eine cunoaste treeutl de deunazi al literaturii romanesti, aceste trei nume,
curat, cautat, pompos latinesti o adevdrata proclamatie,

ascunzind cine stie ce apelative obisnuite prin satele de

dincolo
cheama in memorie carti care nu se cetesc de
mult, sau care nu s-au intrebuintat niciodata de localnici
sau de straini. Tentamen criticum,
un indraznet tentamen, o absurda fantazie de limba, care avea drept scop s
puie temelia unei noi ortografii, unei noi elegeri, unei curatiri a cuvintelor, ce ar fi fdcut din romaneasca de la
1830, o limba atit de adinc conruptd", vrednica flied a
limbii latine cu care s-ar fi aAemanat cu desavirsire. Apoi
Istoria romni/or, trei volume indesate de nume, de date,

de fapte, pornind de la leaganul lui Romul, ca s

se

opreasca numai la instalarea in Romania de la 1866, in secolul al dougzeci i saptelea ab urbe condita 2, a principelui
strain : opera ciudatd, in care neamul nostru apare ca prelungirea fireasca a marelui popor roman, ce trdieste in al
nostru cu toate insusirile lui ; asa ceva ca unul din acele
decrete romane de marmura pierdute in tinda vreunei biserid dunarene sau bucovinene si in josul scrisului sigur
al caruia un biet cioplitor, taranesc i barbar, de cruci de

morminte a zgiriat semnele crestine ale vesniciei sufletului rascumparat de moarte. Harta Daciei, splendid lu1

Incercare critic despre origtnea, clertvarea fi forma Umbit

romne dezvoltatti fon ambete Dacii.

1 De la funclarea orasulut (Romel) (lat.).
8

crata pentru scolile Daciei nou, libera intre hotarele cu

riuri late, cu sira muntoasa a Carpatior sprijinind-o la
mijloc ; Dacia viitorului nebun 0 a visului albastru, ca
si a trecutului vechi de doua mii de ani, pe care-I pomenesc nume de astazi scrise cu etimologii neinchipuite :
Tirgul Vasului (Vaslui), Romnicul (Rimnicul), Romanatii
celor nscuti in Roma (Romd nati). In sfirsit, Dictionarta,

care era menit s fie indreptariul limbii noug, dictionarul cu cuvintele sucite pe care nici nll le-a spus vreodata, nici nu era sa le spuna o limba omeneasca, dictionarul de contrafaceri romane
ca medalii entice false,
ce ar fi fost batute, insa, nu pentru cistig, ci din pietate
pe lined cele doua monumentale volume ale caruia se
ascunde sfios, in umbra, vistieria
totusi purificata
temeinic 0 ea
a vorbelor proaste, vulgare, avind pe
ele, nestearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tina
fara nici o cinste a barbariei Glosariul I.
Iti trec toate acestea prin minte : carti moarte de mult

sau carti care n-au trait niciodata, si zimbesti

deed

ochii nu ti se opresc la figura de marmura aspra, severa,

minded, decit care mai sapat in marmurd se zice a fi

fost chipul batrinului neinfrint, care a m6it crezindu-se
invins de neintelegerea timpului sau.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li

se cinta laude, ci numai pe mormintul uitat picura din
cind in cind o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta
si de suferinta, pe care nu 1-a cosit infringerea. Dada
bustul s-a inaltat, totusi, dacii priviri serioase 0 miscate
1-au primit la desfacerea lui in deplina lumina glorioas
a lui iulie, ce 1-a cuprins deodat in aureola, daca de
pretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu mai
multa sau mai puting cunostinta, o recunoastere duioasi
aceasta inseamna ca purtatorul celor trei nume ro1 Dictionarul limbit ronnine (1871-1876) 6i Glosarlul

(1871)

au fast reclactate de Laurian in colaborare cu I. C. Massim.

9

mane, creatorul de Iimb nebung i iluzii zadarnice n-a

fost, in toate urmgrile faptei sale, un adevgrat invins.
Cad piedestalul adevgrat al monumentului sau e greseala ce a facut, in care si-a inchis, i-a zidit viata, sufletul aceasta mare i sfintg greseala.
$titi legenda : o mare cladire se inalig ; este tot ce
s-ar pgrea cg ajunge : var, nisip, cgramidg, piatrg si marmura ; sunt minile lucratorilor, este rivna ctitorului si
priceperea mesterului. Dar noaptea surpa ceea ce se inalia
ziva. Mai lipseste ceva, care nu e nici ban, nici material,
nici plan mgiestrit : trebuie jertfa unui suflet, care se

furii aici sau se jertfeste aici, i prin care se incheaga

pietrele una peste alta, ping se poate incununa cu flori
ei

steaguri virful sgvirsit.

Pe cind a venit Laurian la noi, inginer, filozof si lalinist, istoric, geograf i arheolog din Viena, biet prooroc
ratacitor de felul celuilalt ardelean Lazar
pe atunci,
la 1830-40, se fgceau sosele si felinare, ferme-model si
numere pentru case, fintini, grdini, coli, biblioteci, sub
cirmuirea unor domni functionari turci, in jurul cgrora

se adunau puterile din Ora ca functionari munteni sau

moldoveni. Gustul de trai bun, de inaintare, de fairna
tisoara robise pe lruntasi, un Eliad, un Asachi, cari putrezeau de vii. Tinerii se zbgteau sa-si descopere o constiinta a lor, din cite lucruri citiserg, auziserg i vazuserg.

Lipsea o indrazneala, un ideal mare, care sg smulgg

aceasta societate i s-o arunce mai departe.
Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lui era crearea unei Rome noua cu acest material romanesc pe care-I
credea vrednic sit dea o asemenea opera. Prin limba, prin
amintiri era sa se facg aceasta minune. i, spre a imprima

miscarea, el isi alese, ca si Lazar, singurul punct de plecare solid pentru o asemenea faptg : scoala. Incepu cu

cele muntene, si sub Grigore voda Ghica el capata in

mina sa pe ale Moldovei. Energia lui predomni mai tir10

ziu in acea scoalii inaltd pentru oamenii mati care trebuia sfi fie Academia Romnd.
Si, cit se putea prinde din ideile sale, cit nu era siiminta moartd culeas in urne antice, prinse. 0 mindrie,
capabild de multe rdtaciri, dar si de multe cuceriri trainice, se cobori in sufletele umilite din care, cu citiva
ani in urm, se indltase fumul de tdmiie recunosedtor
cdtre Regulamentul organic 0. cdtre mdria-sa impdrdteased tarul Nicolae. Credinta cd suntem mai mult decit

eram ne scdp de o singurd pieire.

Lui, insd, vizionarului, nu-i ajungea aceasta, i sufletul

prins se zbdtea dureros in clddirea intemeiata prin jertfa

lui. Limba rmsese vulgard, scrisul se pdstrase barbar,
Roma viitoare 'tot nu se apropia de primint. Sufletul se
lovi de aceast realitate nevrednicd, si se stinse.

Dar, rdzimat pe realitate trainic5, trdieste cldirea ;

lucrAtori tot mai multi li adincesc temeliile i, in margine, strajeri, vizionari ca dinsul, pAzesc i astearitg... I
13 iulie 1903
(I)

ANGHEL DEMETRIESCU

Acum citeva zile a murit la Karlsbad profesorul Anghel Demetriescu.

1 August Treboniu Laurian (1010-1881) s-a aflat, la Buturestl,

In preajma lui N. BMcescu, cu care a infiintat

condus

Magazinut istoric pentru Dacia (1845-1847). A luat parte la

revolutia de la 1848 din Tara Romfineascli. Mai tirziu, devenind

profesor la Universitatea din Bucuresti, a publicat colectii de

documente i lucrgri istorice.

6*

Celor mai multi le va r5minea amintirea unui urias

cu infatisarea energic i ochii str5lucitori de bundtate,
a unui convorbitor puternic, variat, adinc adseori si de
cele mai mune ori original, totdeauna ales in cuvintele
ce intrebuinta si in felul cum ele i se orinduiau in graiul
elocvent. Multi nu vor uita pe profesorul lor, de la liceu,
de la seminar, de la scoala particulara pe care o intemeiase si a condus-o pira la urm un profesor invatat
indestul pentru a nu fi luddros, pretentios, truf ; un
profesor in stare s5 inteleag5 sufletele i destul de bun
pentru a incerca aceasta cu toat seriozitatea si dragostea
fata de sufletele nelmurite, sovitoare Inca, ale scolarilor si ; un profesor hotgrit, spre care se putea privi
numai cu respect I. Cindva, in cuvinte miscate, cineva
ca Delavrancea a plata datoria de recunostinta, caracterizind pe acest adevrat invatator.
Angie] Demetriescu era cunoscut apoi ca un om cu
o largd i solid culturd clasie, un intelegator de latineste i greceste cum nu se intimping adesea, un degustator fin al vechii literaturi de cumpAtare, masura i inalt
mestesug in forma', un apreciator ealduros al unor literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de

morale, inaltatoare de suflet, cum sunt literatura englez i cea germana ; un spirit doritor de a sti tot ce
se scrie mai de apetenie in lume, de la volumul de versuri
sau de nuvele pin5 la studiile speciale ale marilor torttati ; un amator de carti care se gasea mindru i multmit,

ca intr-un cerc de vechi prieteni, Med uitare i fgra

moarte, in biblioteca strins5 cu dragoste timp de treizeci
de ani, bucatic5 de buciltica.

Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Anghel Demetriescu trebuia s raspunda prin scris propriu la scrisul
Profesor de istorie i geografie, Anghet Demetriescu
(11147-1903) a fast director al liceului particular Sf. CheOrghe",
unde au predat Oclobescu, Viahutd, Caragiale.
12

altora, care-si strecura atit de deplin intelesul in sufletul

lui primitor de cunostinte i frumusete.
A fcut intii trei carti de scoala. Apoi Academia, care
incepuse din veniturile fondului Zappa a tipari traduceri
din clasici, ii ciao:1u sarcina de a talmaci pe un istorie
grec al Romei imperiale, care nu e, fr indoial, tocmai
usor de inteles si de prefacut in alta limba : pe retorul
Dio Cassius,. Traducerea lui Anghel Demetriescu a aparut
in 1878 : e i o adevarata icoana a originalului, i o povestire curgatoare ce se cetcste cu placere. Mai e de tinut
searna, spre lauda lui Demetriescu, i numarul mic, caracterul sobru, judicios al notelor lamuritoare ; pe atunci
era obiceiul, introdus de d-1 Hasdeu, de a se uimi lumea
cu citaii potrivite i. nepotrivite, cu reprodueeri de texte
in multe limbi, i, facind altfel, tinarul scriitor dovedea
cit de bine se folosise de studiile i cetirile sale in strainatate, unde fusese trimis cu o bursa de filologie. Era pe
atunci o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in podoabe
scumpe si ieftine !

Cu cit stia, cu firea-i de om de autoritate, cu usurinta-i

de a vorbi rdspicat i lapidar, cu gustul sdu literar, Anghel

Demetriescu ar fi fost un foarte potrivit profesor de filologie sau de istoria antica la Universitate, unde era
nevoie, pentru invattura i educatia studentilor, de
astfel de puteri. Un loc de profesor pentru istoria antica
se deschise peste putin i, pentru a-1 ocupa, alergd in
strainatate un alt Uttar bnrsier al statului roman, aducind
ca dovada a destoiniciei sale stiintifice un enorm volurn,
tiparit tot cle Academia Romand, premiat de dinsa : Dacia
inainte de ronlani, cea mai voluminoas a. opera de erudltie
alcatuita vreodata de un roman. Tinarul acesta de-al doiI Din istoria Irnperiului roman scristl de Dia Cassius Coc.
ceianus (cea. 155eca. 235) si pAstratfi fragmentar ne-au parvenit stiri despre riizboaiele romano-dace.
13

lea, cu cartca groasa, se cherna Gr. G. Tocilescu1. El

se mai ocupase cu epoca lui Mihai Viteazul, cu dreptul,
cu istoria dreptului, cu limbile slave si cu antidinasticismul, sub conducerea suprem a d-lui Hasdeu.
Nu i-a trebuit multi vreme unui om ca Anghel Deme-

triescu, ca sa vada adevaratul pre

l lucrarii din care

concurentul siiu ii Meuse piedestalul eatre faima i lean.

In octomvrie 1881, aparea in Romdnia liber un foileton

despre Dacia inainte de roinani, intitulat

titlul era

cum nu se poate mai potrivit : ,tioillta de contrabandd,

Ii iscilit cu un pseudonim foarte transparent, care nu
ascundea de loc pe autor. Dupa acest foileton mai urma
unul. Era in ele, intr-o forma desavirsita, turnata dupa
modelele clasice, o strivire completa 2. Criticul arata, fira
putinta unei replice, ca d-1 Tocilescu plagiase, i plagias
stingaci, naiv, grosolan, stricind unde socotea cii drege 41
descoperindu-se cind credea ea se piteste mai bine.

Dar foiletoanele n-au fost urmate. Cu toate ca insusi

profesorul l sprijinitorul lui Tocilescu, d-1 Hasdeu, pri-

mise cartea cu aceleasi invinuiri dezonorante, in public

nu se produse o miscare care sa poati invinge aspectul
invitat al operei-piedestal. Pentru Dada inainte de nomani, pentru frazele ei imprumutate i citatele ei stramutate, d-1 Tocilescu ajunse profesor universitar, apoi mem-

bru al Academiei si director al Muzeului de antichitati,

Uriasul Demetriescu, desilvirsitul cunoscitor al trecutului clasic, omul de gust si stilistul, nu era insa un
luptitor. El lisa reputatia zguduita de dinsul Si se cirpeasca

i spoiasca in umbra. Dui nu se rim ea d-1

Hasdeu, bunul prieten i camaradul de lupta al omului

pe care-1 atacase in onoarea lui, el nu mai risipi nici un
Istoricul Grigore Tocilescu

(1850-1909)

a publicat marea

eolectie de folclor Materialuri fotcroristice (3 vol., 1900).

2 Acelasi autor Indurase, In mart-april al aceluia0 an, alta

magistrald, de la flasdeu (in ziarul Sinele public) (n.a.).
14

cuvint de infruntare. De acurn inainte, thnp de dousamci

de ani, el tipari discursurile lui Barbu Catargiu 1, dup
rugamintea familiei, traduse discursurile lui Macaulay 2,

pentru spiritul larg, variat, pentru forma stralucitoare,

bogata in perthade, atit de clasic i atit de moderna, a
caruia avea un adevarat cult ; publica id t coth stiidii
asupra antichitatii, fiirli mare valoare, precum i pagini,
acelea in adevar frumoase, despre oameni politici pe cari-i
vazuse lucrind i, mai ales, ii auzise vorbind. Activitatea
lui, putina, se risipi in ziare, in reviste, mai ales in Literaturd 0 arta romeinii. Cele din urma rinduri ale lui sunt o
recenzie despre Cuza vothi al d-lui Xenopol, in Convorbi-

rile literare pe iunie. Ajunsese un elegant eclectic, influentat si de relatiile sale personale ; apreciind fals
a vazut doar in Take Ionescu fruntasul oratoriei modome 3 !
scriind cind intr-un sens, cind intr-altul, gi
aceasta intr-o epoca de prefacere violenta, de lupta inviersunata intre curente de pieire si de inviere.

Daca s-a ales asa de putin lucru durabil de la un om

atit de capabil i de inteligent, vina e, fara indoiala, si a

celor cari au inaltat pe d-1 Tocilescu la Universitate,

Academie i Muzeu. Dar nu numai a thr. Irnprejurarile
exterioare nu hotarsc in activitatea unui scriitor, mai
ales a unui invatat, i acesta se preocupa foarte putin
de citi cetesc i intrebuinteaza acum adevarul pe care
1-a fixat, poate i intr-o forma frumoasil, pentru a riispunde unei necesitati superioare a sufletului sau, pentru
a rnarturisi. Ceea ce decide nu sunt nici puterile intelectuale, care se pot pierde in lecturi, in convorbiri, in
6ef al partidului consert Barbu Catargiu (1807-1862)
vator, a fost asasinat In timp ce era prirn-ministru.
om politic englez,
* Thomas B. lord Macaulay (1800-1859)

fruntas al particlului liberal, autor al unei Istorii a Anglia.

3 Oratoria acestuia a cliplitat numai in lupta pentru idealul

de intregire a natiei strAlucirea care lipsea pinti atund unei.
prezintri dare si precise, dar nu i calde (1934) (n.a.).
15

petreceri sau in reverii singuratice i dispretuitoare. Varga

de otel, puterea neinvinsg e alta : increderea in scopul

cgruia ti-ai inchinat viata, i ce e mai rar la oamenii

alesi prin darurile spiritului e margaritarul acela moral
din adincul tainic al sufletului, in care lumineazd scliplrile idealului. Dacg nestimata se afl acolo, ce-ti pasg, in

largul avint al aripilor "deschise pentru un drum lung

eIt viata, de cei de jos, de cei din cale, asupra cgrora treci,
tot mai sus si mai departe !

aceasta a lipsit lui Demetriescu, aceastg singurg

insusire hotgritoare : avintul spre o tint in care s i

se incheie viata. 0 invataturg serioasg stg in aceste puteri de intiia ming, mai mult pierdute decit cheltuite spre
binele tuturorg.
3 august 1903
(1)

UN IDEALIST" : APOSTOL MARGARIT

De doug lucruri are parte romAnul din partea -alor

sgi : in viatg, de cite ori nu incape cineva de dinsul, II
se potriveste ori nu se potristampileazg indatg
ca trgdator de targ, vinzgtor de neam, rgu paveste
triot si fau nationalist 1 Iar, cind face loc in sfirsit, murind
totdeauna cu mult prea tirziu pentru cei ce asteaptA afarg
se zice din toate pgrtile, cu o duioasg
unanimitate a prietenior cari nu stiu cum sg laude, a
dusmanilor cari, incercind sg spuie o vorbg bung, simt
oarecum CA prin accasta-si ingroapd si mai adinc adverI Mci, ca i In alte articole, cuvIntul nationalist" este intre
buinlat cu sensul originar de iubitor al natiunii".

16

sarul, si a indiferentilor, cei niu4i, cari totusi nu vreau

s tac la ocazii mari ; se zice : oricum, a fost un bun
patriot I"

Acest gind imi trecea prin minte cind comparam la

moartea, intiinplata deungzi, a lui Apostol Margrit,
strigatul de ur5 de odinioara, pirile deputatilor, ciildtoriile de tinguire ale localnicilor macedoneni (veniti la
Bucuresti, cum s-ar duce la Stambul cu rogojina in
cap", ca sa-si arate focul), artileria zgomotoas si grosolana a ziarelor de partid, care-si aveau scopurile lor, si,
acum, inaintea celui ce nu mai poate jigni i impiedeca
pe nimeni, complimentul funerar de bun patriot", arun-

cat in treacdt de organele opiniei publice, cum a lost

aruncat, desigur, si de atitia, in judecti spuse prin grai.
Din aceste doua loretuiri, diametral opuse, care e cea
adevrat5 ? Se spune deseori c In focul luptei" scapa
osinde prea aspre, lovituri minioase, care aduc pe urm5

pareri de rau. Si se spune iari cd la moartea cuiva

trebuie sa zici totdeauna ceva de bine ; poate chiar dacd

ea nu este in viata celui ce a disparut, trebuie s5 descoperi acea insusire sau faptd bun in inchipuirea ta
mike* de crestin.
Amindoufi indreptatirile n-au old un temei adevarat.
Nici oamenii politici, nici cugetfitorii, nici scriitorii vred-

nici de acest nume nu se aprind in acel sens incit sa

nedreptateasc in Inc s distrugg nedreptatea. I nici un

om cinstit nu-si

palate schimba judecata asupra unei

personalitti indat ce aceasta nu mai cade sub simturi,

cu toate c inriurirea ei nu porneste din ceea ce se

poate ingropa.

De fapt, Margarit a suferit pe nedrept, Med ca pentru aceasta s5 trebulascA a scotoci marmur pentru statuia lui. Ciici el n-a fost
pstrind umilele proportii
nici Iuda i nici Hristosul miscarii nationale din Macedonia (cit a fost, i end este).
17

Inainte de dinsul, fuseser dascalii, studentli, negustorii iubitori de neam din Pesta si Viena : oamenii Imbiitati de ideea noug a romanitlitii, si nu a romAnismului",

mecenati, tipAritori de carti inainte de toate

fard
gind Irish' la izvorirea unui curent de culturd romaneascd in provincia de unde ei porniserA. Apoi urmii
un al doilea rind de frati macedoneni" : negustori si
alugdri veniti in Bucurestii ce se strduiau cdtre civilizatia Apusului, ei cerurA bani pentru scoli, care, putine

la numdrv se lsarA in cdutarea sau necautarea cui se

gAsea la fata locului. A treia perioad o deschide Apostol lVIArgArit, si ea a fost asa cum a inteles si a voit el.

Era un om ager i hotdrit, cum se gdsesc in Orient

mai multi decit in Apus, cu toga scoala, disciplina si
organizatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideea ea' se
poate crea o constiintd, o cautd, un viitor romAnesc in
Balcani, cu elementele romanice, el Ii gdsi indat drumul i ajutoarele. Asa, card carte mult, farA crestere
aleas, frd cunostintA de lume cum era, el izbuti sa se
impuie respectului, sd destepte incredere, sfi incAlzeascA simpatii. Regele Carol a crezut in cinstea si destoinicia acestui om simplu, venit de departe ; vorba lui
avea o mare trecere in cercurile inalte ale dregAtorilor
turcesti ; consulii, misionarii catolici vedeau cu ochi buni
silintile lui latine" un cunoscator ca cl7l Weigand a
socotit cauza romdneased bine reprezentatd printr-insul.
E sigur ea pe urrna lui, dacd s-uu incasat banii nostri,
au rasdrit coli1e noastre.
g

Actiunea lui n-a lost cea mai bung ce se poate inchipui. Dar, cind stai s-o judeci, trebuie sit ii seamA de
cloud lucruri, care au fost uitate. Intii cd era un oriental, lucrind intre orientali, i apoi cA i-a inceput i ur-

mat lupta sub influenta normelor de propagandd grecesti.

18

La Bucuresti, unde pacatele se acopar cu manusi frantuzesti de fatarnicie vicleank se auzea cu indignare des.pre Urania lui Apostol Margarit, despre risipa lui Apostol
Margarit, despre desfriul lui Apostol Margarit. E evident

ca ar fi fost mai bine ca inspectorul atotputernic al

scolilor romanesti din Macedonia, reprezentantul politic neoficial si omul de incredere al guvernului roman
sa fi avut toate virtutile unui apostol : i blindeta, i iubirea de saracie, i castitatea unui apostol. Dar el nu era
un apostol, si nu s-a infiltisat niciodata in aceasta Calitate. Era un om de ispravd rasaritean, cum e calauzul
unei caravane, pazitorul .vietii unui sultan, aparatorul
unei mariri amenintate, uneltitorul sau potolitorul unei
rascoale. El garanteaza de succes : caravana va ajunge

la tinta, nimeni nu se va atinge de viata stapinului,

dusmanii nu vor ruina situatia amenintata, va fi linistea

sau nelinistea dorita. Dar sa se lase toate lucrurile pe

seama lui, i sa nu se ia socoteli ! Cu atit mai putin sa i
se impuie un cod de maniere sau un catehism de moralitate privatk s i se porunceasca sfintenie sau cuviinta.
Era destul ca-si punea viata lui in primejdie : incolo,
in pirile, in prigonirile, in cheltuielile i chefurile lui
sa nu se amestece nimeni. Ii trebuia adica intreaga stapinire asupra unui fond secret al Macedonia
In utilizarea acestui fond, in toata combinatia misca-

rilor sale, el avea inainte intrecerea cu grecii. Acestia

voiau toga provincia, unde nu cunosteau Inca pe atunci
alt popor decit al ler, alte drepturi nationale i istorice
decit ale elenismului, vechi ca Omer, trecind prin Constantin cel Mare. Spiritele trebuiau pregatite pentru ceasul cind Europa va da Eladei regelui Gheorghe Macedonia lui Filip i Alexandru cel Mare. Apostol Margarit
stia geografia i vedea bine c de la el pina la Dunare
mai sunt hotare, dar, numai pentru ca idealul lui cuprin-

dea o si mai mare iluzie romantick dear nu era sa se

dea invins, sa se feed de batjocurk cerind i sfatuind
19

nitnicuri ca Foil primare in dialect si indemnul spre mjgratia economicii in Romania. Se juca i eI cu sutele de

mii de oameni, nascoci cifre i arunca banii poetic",

pentru forme-1i inchipuiri.

Se gasira !ma altii, printre fostii lui ucenici, cari

gasir Ca banii nostri se pot imparti altfel i, dupa mult
zgomot, Apostol Margarit cazu, pentru imoralitatea" sa,
si fu uitat.
Dar sistemul lui ramase. Statul roman il lua In regie
pretinse a face de la Bucuresti ceea ce nu se putuse
face de la Bitolia, si nu se poate face nici din cer, nici din
iad. Asa se incepu a patra faza a chestiei romane
din Macedonia, al carii rezultat ii veclem cu ochii.

Dar ceea ce a fost la o anumita persoana tin joc de

bursa al politicii, iar, la cele cari n-au apucaturile polltice, dezorientare, era la Apostol Margarit desigur idealism. Acesta e meritul lui.
19 octomvrie 1903
(.1)

DOCTORUL DAVILA

Acum citeva zile s-a ridicat in fata frumoasei, dar

dositei Facultati de medicina de la Cotroceni, o statuie
generalului-doctor Davila. S-au tinut cu acest prilej cuvintarile de rigoare, dar prin mestesugul de vorba, mai
mare sau mai mic, al oratorilor de sarbatoare se desfacea
1 Profesorul Apostot Mrgdrit (1834-1903) a publicat i unele
Iucriiri despre romfinii macedoneni, aflatS pe atunci sub stApinire otomanA : Les Grecs, les Valaques, les Albanais et L'Empire
Ottoman (Bruxelles, 1828), 6coalele rorndne din Macedonia (1895).
20

necontenit
cum se desfacea si la discursurile de la
1ngroparea lui Davila, acum noudsprezece ani
o nota
de sinceritate, de calda recunostinta, de inalta admiratie,

de adevarata iubire. Ba Inca, pe linga btrinii de astzi

ai invtamintului medical de la noi, a venit de peste

Dunarea vrajmasa, pentru a marturisi aceleasi sentimente
de recunostinta, un bulgar, care si el pastra in amintirile

lui departate ale tineretii sale petrecute la noi icoana

binefacatoare a doctorului Davila.

Davila a fost i profesor la facultatea inaintea careia se va vedea de acum- inainte chipul sau, dar fara
indoiala ca aceasta facultate a avut profesori mai stralucill, carora insa nici un om cu masura nu se va gindi
vreodata sa le ridice o statuie. El a inventat, pe vremuri
de holera, in razboaie ce se desfasurau i pe pamintul
nostru, vestitele, neplacutele picaturi", care au famas in
spiteria romana, dar adevarata holera trece lesne, in
mersul ei ucigator, peste acest dusman, i altii, cari nu
sunt meniti la onoruri postume, se pot lauda cu descoperiri rnai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodice
staruitoare. El a scris, inainte de a veni la noi, o bung
teza de doctorat despre anumite boale, ins activitatea
lui de invatat s-a oprit aici, i marele doctor Davila
n-are bibliografie, pe cind aitli cari o au, si Inca imbielsugata, nu vor primi nici un bust macar, de la o posteritate recunoscatoare in piatra cioplita sau in bronz vargi

sat.
Fara Carol Davila, care e vrednic totusi de glorificarea

ce i s-a facut, am fi avut, neaparat, o facultate de medicina, o scoald de veterinarie, o Koala pentru farinadish, aziluri pentru copiii schilozi i fetele fara parintl,
am fi avut, pentru binele stiintii, mune medicale i o
gradina botanica. Orice civilizatie organizata are nevoie
de asemenea asezaminte pentru a raspunde nevoilor ei
mai inalte, demnitatii ei, sau nevoilor practice, zilnice ;
gi nol, pe vrernea activitatii creatoare a doctorului Da21

vila, eram indreptati, prin necesitiiti geografice, istorice,

economice mai tari decit voia oamenilor conducatori,

spre reproducerea civilizatiei Apusului. Dar fara
tiva indrzneata, filed Iiirgimea de vederi, fara talentul
de a aduce pe ceilalti la parerile sale folositoare, de a-i
incalzi pentru sentimentele sale de iubire a oamenilor,
fr priceperea-i, adevarat franceza, de a face multe pi
trainice lucruri din bani putini, toate aceste institutii medicale, care sunt cea mai nettigiiduitii faimii a noastrii

toate aceste stabilimente-model ale rnilei de aproapele sarac sau Med de puteri, in care iarasi se viideste ce e mai bun in firea compatimitoare, jertfitoare,
a adevaratului roman, n-ar fi fost atunci. i, in graba
navalnica a popoarelor, care deosebeste epoca noastra,
in prefacerea vazuta cu ochii a tarilor, inseamna ceva sa
fi cistigat un pas mai inainte decit altii. i, iari, filed
el toate aceste temeiuri de viata orinduita si de mindrib
astelzi,

nationala n-ar fi fost astfei.

Caci, in intemeierea care ne-a apropiat de vechea

Europa muncitoare si rasplatit pentru munca ei, se descopar repede doua marl avinturi, despartite printr-o perioada de preocupari aproape numai politice. La ultimul
avint au fost de fata j tinerii de astazi : am auzit i noi

vijiitul prin vazduh al ploii milioanelor imprumutate,

ploaie czind pe tarini roditoare ca i pe stinca goala a
trufiel si a interesului particular, si am vazut rasarind
oastea in stare sa apere patria i sa-i cinsteasca numele,
colile elementare ale oraselor i satelor, drumurile de
fier care ne leaga cu lumea i pe care se pot misca in
voie bogatiile noastre, podurile i porturile, in acelasi
timp cu palate babilonice, urite i nepractice, pentru lticruri care nu sunt, sau, fiMd, se puteau multumi cu mai
putin, cu institutii pentru nevoia celui mai zgomotos sau
a celui mai folositor in lupta politic. In aceasta vreme, .
cind anume ministri te trageau de mineca pentru a primi
ceva din aurul ramas in fundul lazilor risipei, a intemeia
22

ajunsese o ocupatie ministerialk care, aducind laude de

organizator, nu cerea nici jertfe, nici munck, flici macstinti, nici pricepere.

Dar Davila a fundat in alte timpuri, in timpurile urnilintii, sitrciei i nepriceperii, cind putini intelegeau, cind
nimeni nu vedea viitorul cu incredere (asteptam a fi
anexati din zi in zi !) i banii se drnfaluiau de o mie de
ori pink s ias la luming, chiar pentru cea mai vajnick
nevoie. Atunci nu era in stare sa intemeieze, pentru glo-

ria sa, orice omulet de rind care avea una din cheile
vistieriei de imprumut.

Davila a venit in tug, ca stab-doctor", doctor milttar, in 1853, martie. In toga Muntenia erau nurhai citiva
medici sasi, nemti, greci, cari tmaduiau cu arginti pentru folosul lor propriu ; scoala pentru felceri", pentru
of iteri sanitari-ajuttori a meritosului dr. Kretzulescu'
trebuise sk se inchida, satele trfiiau i mureau in voia
lui Dumnezeu si a babelor. La 3 aprilie hick, apare in
Buletin legea pentru organizarea sanitark, care instituie
medici de plask cu un ajutor i un felcer. La 22 iunie
gazeta oficialk d'a lista celor numiti : romni sunt numai

printre felceri. Dar, in dechemvrie al anului urmktor,

Davila interneiazd la Mihai V,od
o mink bunk pentru
orice
un muzeu de anatomie l hirurgie", pentru
studenti, i anume cu a sa cheltuialk". Nu trece mult,

cirmuirea lui vodk $tirbei ia asuprk-si muzeul, ajuns

o scoald de mestesugul felceriei". Pes'te doi ani, Davila
calktoreste in Franta i capktri de la guvernul imprktesc deschiderea pentru absolverrtii ski a portilor facultdtii franceze. Restul a venit de la sine.
I Nicolue A. Kretzulescu (1812-1900)
medic si om politic,
prtas la revolupa din 1848 ; a fost unul dintre ctitorii inviipimintului medical din tam noastrA, domeniu in care a colaborat

cu doctorul Carol Davila.

23

Acestea
i altele
s-au facut intr-o vreme cind
nu se dadeau lefi, sau ele erau mici, cind nu se asigurau

pensii, cind nu se imparteau decoratil, cind nu erau

ziare ca sa cinte lauda celor buni, pe linga a celor rai.
*i nu merit sa fie amintit nici un lucru care nu porneste din inima curatd, dintr-o simtire altruista.

Davila era un strain : nascut linga Parma, crescut in

Angers, un strain care n-a avut vreme sa invete roma-

neste in peste treizeci de ani ce a stat la noi. El n-a

spus nici o singura data di ne iubegte.

Dar aici sta al doilea merit al sau. Mai tirziu au venit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aerul romanesc

numai buze lacome i braze deschise

filo-

romani, cari au facut bani si au escaladat situatii, caci

bratele aveau gheare i buzele acopereau flilci harnice.

El, Davila, a venit chemat si a facut inzecit isprava

pentru care-1 chemasera. Daca ne-a iubit, ne-a iubit pe
urma, pentru binele pe care ni-1 facuse
i, mai ales,
n-a spus-o nimanui.

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel mai

mic. A fost un invatator
ceea ce e mai mult decit
un invtat
un sfatuitor pentru exemplu si un calauz.
Nu prin discursuri i prin cArti, nu atita chiar prin.
lectii. Thutul i nevazutul sunt deopotrivA si se amestec necontenit in lucrurile omenesti. Cei mai multi indeplinesc ceea ce se vede, se aude, cade sub simturi.
Dar, la putini de tol, pe Una tapta xnateriala, pe lined
orice fapt material a lor, se mai adauga ceva, o ema-

natie necontenit a sufletului lor mare si bun, care

24

inalta fapta, o idealizeazd. Si acest prisos personal, de

aur curat, cade adinc in inima, i alcatuieste aid o statuie, pe care numai foarte slab o pot imita pe urma
cind se ridica i dacd se ridica
statuile de piatra sau
de bronz.
26 octomvrie 1903
(I)

MOMMSEN

Un amanunt de fiziologie, ruptura unei artere osificate de batrinete, a inlaturat din viata intelectuala a
marii Germanii sufletul de intelegere deplina, de calda
simpatie, de neobosita lupt pentru adevar al minunatului mosneag Mommsen. Un loc a rams liber pe c'are
altul 11 va ocupa, dar nu-1 va putea cuprinde, jiltul de
stinca al unui urias. Neamul german, care dupa Bismarck
recunoscuse in invatatul de la Berlin pe cel dintii dintre
mai math sal, va fi silt sa se coboare mult pentru a

gasi o frunte pe tare s-o incunune cu aceeasi glorioasa

coroana de intii german". Si, pe cind adevarul batut

in moneta universald cu efigia lui
ideile, constatarile,
lamuririle lui
vor circula mai departe imbogatind,
intre sufletele admirgorilor i sufletul lui se va intinde
de-acum inainte tragica perdea prin care nu poate strabate Jumina noastra.

Intre un nou minister unguresc, o intrevedere imparateasca i un raspuns al sultanului din Constantinopol
la cererile de reforme ale Europei milostive
lucruri
25
7

Oameni earl au fost, vol. r

marl care intereseazd trupurile oamenilor, ce trebuic ori

mi tdiate
patriarhul gindului, care in viata lui n-a
cunoscut Canaanurile1 de odihnd, a fost fulgerat in cale.

In timpunle noastre, cea mai bogatd biografie o au

aventurierii i aceia dintre oamenii politici can seamdna
cu dinii. Rostul material al unei vieti ca a lui Mommsen

se incheie in putine cuvinte. S-a ndscut in SchleswigHolstein, in acele tinuturi aproape scandinave in care
cresc oameni cu oasele tan i singele bogat, pregiititi la
munca inddrtnicd oriunde-i aruncd intirnplarea sau ii
asazd chemarea bor. Dintre fratii lui, Tycho a fost o frumoasd inteligentd, iar August si-a deschis un drum de
indrdznet in stiintP. Teodor, care a dat numelui Orintesc un rsunet de glorie, a invdtat dreptul la Universitatea din Kiel, universitate a regelui Danemarcei, in
locul cdruia tinerimea infldcdratd din cele cloud provincii

dorea un stdpinitor german. A scris o tezd de doctorat

in latineste despre un subiect de antichitati. Peste un
an, in 1844, a atacat, intr-un scurt si substantial studiu
despre triburile romane, o teorie a lui Niebuhr, care-I
cucerise intii i pe dinsul. S-a ocupat apoi de dialectul
oscilor i, urmind aceste studii de filologie, a scris mai
tirziu o lucrare definitivd asupra tuturor dialectelor italiene din sudul peninsulei. Intre aceste studii, flacra
de liberalism sentimental si zgomotos a anului 1848 a
strdlucit i pentru dinsul ca stilpul de foc aprins ca s
lumineze vesnic drumul popoarelor dezrobite : in imnurile de triumf ce rdsunau pretutindeni de la altare fiird
triiinicie i s-a pdrut c aude i o chemare catre viitorul
national, german, al micii sale patrii incdtusate.
&

&

Canaan

Fratil

in legenda 1311311a, tam f9gacluint11".

T. Mommsen, Tycho

41 August
in fi1o1ogia clasicd.
populatie pelasgica din vechea Italie.
1(11

(1821-1913), au fost apreciail spec1a1ist1

Osci

26

(1819-1900)

La 1856 i se oferi sa scrie o istorie a romanilor, si el

inath din boatiile de stiinth ce ingramAdise nu o practied lucrare de fier i ciment, ci un stealucit monument
de marmur, in armonioasa desfasurare a cruia se v5cli
un mare artist.
Dar in sufletul lui de 1ucr5tor Vara odihn5, de urm-

ritor al adevgrurilor nou5, lauda entuziast a intregii

lumi invalate nu trezi nici o mindrie molesitoare, gi
invietorul vechii Rome nu-si gsi in acest triumf
Capua 1
j mai mult : i se Om c5, mergind inainte,
el ar duce pe drumuri mai putin sigure, i avu curajul
superior de a-si intoarce ochii de la ispita frumosului
ce-i easgrea tot mai departe inainte. Arunc5 jos mistria
mesterului i lug iari, cu jertfire de sine, sapa muncitorului ce cauth marmura.

De atunci pin in clipa neprevilzuth a mortii, grijile,

bucuriile i r5spratirile lui flied grijile mari, bucuriile cu

prisos meritate i r5sp1atiri1e putine ale eruditiei, care

ingeadeste cimpuri mici pentru a scoate toat roada pe

care pot s5 o dea, sau sfarm5 realitatea vie si inseldtoare prin farmecul ei in fragmente abstracte, a cAror
tairth se poate g5si numai prin pironirea indelungat5 a
unor priviri strAbgtatoare. Studiile lui, strinse apoi la
un loc, dddur5 opere alasice, de care nici un cercettor
al Romei antice nu se poate desp5rti : Istoria monedei
romane i a instituttilor romane.
De la o vreme, dindu-i fericirea lui si a omenirii lungile zile care s-au inchelat ieri, cind le incepuse inainte
de 1820, Mommsen ajunse sthpinul, familiarul, intimul

vietii romane intregi. Mintea lui avea unghiuri pentru

cele mai mgrunte probleme ale trecutului Romei. ClncL
Ora italian: considerat in antichitate ca siila al deslatirilor.
27
7*

Academia din Berlin se hotari sa tipareasca intr-un

Corpus inscriptiile romane, Academia" nu putea sa insemne decit, in rindul intii, Mommsen, si el porni vesel

pentru o munca litanica, al carii sfirsit nu se putea

prevede. A si indeplinit-o.
Aceasta e viata lui Mommsen.

A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripile i

se destinsera intregi in aerul luminos al frumusetii, dar
el isi opri zborul si se inchise iarasi in timila chilie de
jertfa din care pornise. Cei ce nu sunt specialisti nu-1
vor cunoaste decit prin volumele de Istorie romanti, de
a caror scriere, cu cit vedea ceea ce mai este Inca de

descoperit, i-a parut rau, fara indoiala, uitind ca pe

linga fapte e intelegerea kr, care fulgera, din mai mult
sau mai putin, inaintea celui chemat sa inteleaga.

A fost un cugetator, in acel sens ca, in principala

sa opera, nici un lucru nu i s-a infatisat vreodata deosebit, smuls din pamintul sau, din mijlocul vecinatatilor
sale, de sub cerul care-1 chemase la viata si-1 hranise
cu lumina sa. Printre milk de umili rabdatori cad pricep
si spun abstract puncte de vedere si solutii partiale, el
a primit organic si a reprodus organic subiectul sau, in
toata ramificatia delicata si puternica pe care subiectul
o avuse, end fusese.

A fast un sfatuitor al vremii sale, iesind adeseori

dintre coloanele templului sail de marmura antica pentru

a spune in furtunile vremii, care se potoleau o clipa la

glasul lui curat, lasind multimilor ragaz ca sa-1 asculte,
cuvinte oraculare. Dar de atitea ori, si fiindca era prea
mult marginit intr-o singura epoca, Intr-un singur popor
al omenirii, parerea lui a fost falsa, si ascultatorii nu
s-au tinut de dinsa. Pentru Mommsen, englezii nu s-au
Infratit cu germanii cari rivnesc si ei o dominatie eco28

nomica asupra lumii, # austriacii nemti n-au parsit

tendintile lor de unire cu imperiul german.
*

Ca artist, cugetator # profet, Mommsen, care intrece

pe un Curtius 1, pe un Droysen 2, cercetatorii antichitatii

grecesti, nu ajunge pe un Ranke s, care acesta a murit

in timpuri cincl germanii erau mai putin cultivati, deci
mai putin recunoscatori. E mai mare insa decit oricine
prin cuceririle facute in cimpul sat& de cercetare, prin
formidabila sa munca de invatat.
B1, astfel, cind atletul binefaciitor ajunse la acea

virstd care ridica pe un om mare mai presus de rindurile tuturor celorlalti tovara# ai lui, il impersonalizeazei,
il preface intr-un simbol de venerat, cind asupra lui,
deslusitorul lor, se revarsa aceasta mai inalta favoare a
zeilor vechimii, o batrinete sanatoasa # insetata de munca
nouk poporul german recunoscu in Mommsen, cum re-.

cunoscuse in Bismarck, cea mai admirabila din insusirile sale : sthruinta orinduitk indaratnicia metodica.
Astfel ceremonia funebra de la Charlottenburg, inaintea
viitorului imparat al Germaniei unite, n-a fost ingroparea obisnuita a unui om mare, ci, in infratirea 'tuturor
inimilor ce bat acolo pentru idealele inalte ale omenirii,
filolog german, specialist in
I Georg curuus (1820-1885)
limbile clasice, pe care le-a studiat duprt metoda comparativIstoricA.

istoric sl oat politic

a Johann Gustav Droysen (1808--1884)
german de orientare liberalA ; a publicat, Intre allele, o lucrare
asupra lui Alexandru cal Mare.
3 Leopold Ranke (1795-1886)

istoric german, exponent

al intereselor burghellei si mosierimii prusace. A ignorat determinArile social-economice ale proceselor istorice si a restrins
obiectul istoriel universale la istoria popoarelor germanice 41
romanice. LucrArile sale se caracterizeazA printr-o Mare eruditie
sl printr-un stil strAlucitor.
29

un imn catre Insuirile, ditre munca

natiunii intregi.1

catre viitorul

2 noiemvrie 1903
(1)

STATUIA LUI CUZA VODA

0 statuie lui Cuza vodil ! Suntern, ce e dreptul, in

epoca ridiciirii de statui. Citiva oameni mari le au pinii
acum
precum i citiva oameni mai mici. Va veni rindul altora, dintre cei dintii, si mai ales dintre cei de-ai
doilea. Multi oameni cu avere si cu grifa de faima lor

dupd moarte vor prevedea in testament suma trebuitoare pentru cumpharea locului, pentru plata sculptorului francez la care se va face comanda, pentru trenul
delegatiilor, pentru coroane, pentru oratori, pentru fotografi si litografi, pentru editori de carti postale ilustrate,
pentru ziaristi i pentru paznicii nemuririlor in bronz

sau de marmurii. Se vor vedea in toate partile domni

induiosati cari vor saluta cu respect, mergind la afacerile zilei, pe raposatul lor oferit admiratiei trecatorilor.
Iar strainul care va steabate stradele noastre intre stapoate ca locul nu va
tuile din dreapta si din stinga
Pentru lucrgrile fundamentale Istoria Romei i Corpus-ul
inscriptittor tatine, publicat, sub conducerea lui, in 12 volume,
Theodor Mommsen (1817-1903) a primit In 1902 Premiul Nobel.

De notat

CS,

in interpretarea evenimentelor, marele istoric

german aplica teoria subiectivistS a ciclului istorle 8i idealizeazet

nemotivat epoci din istoria Imperiului roman.

Spre clarificarea paralelei pe care N. Iorga o face intre

Mommsen si Bismarck, trebuie spus cd cel dintii, ca reprezentant al burgheziei liberale, a fost un adversar al dictatOrulul
prusian.
39

mai ajunge, si atunci se va lua numai cu chink, pe

cinci, pe zece ani, dupa expirarea carora alt binefacator
al patriei va fi aburcat pe piedestalul gloriei
strainul

acela, uimit de citi zei se afla in acest Olimp istoric

romanesc, va zice : E drept cd romanii sunt un popor
care nedreptateste, cleveteste, huiduieste, ponegreste si,

uneori, ucide pe mai marii sai, dar fie ca la urm

aceste pacate sunt ispasite prin ddrnicia lor in monumente

de expiatie nemuritoare. Ce popor capabil de recunostinta !"

SU fie asa ? Suntem noi, romnii, adica aceia cari au

ragaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un popor
care sa regrete loviturile crude date in mijlocul luptei

si sa puie cu cainta in suflet temelia monumentelor

rascumpartoare ?

E vadit ca nu. Oricine e privit aici, de multime, sub

unghiul interesului personal, si e astfel foarte mare sau
foarte mic, genial sau idiot, arhanghel al providentei
sau iazma rdsarita din iad, dupa cum intrebi pe primitivul X gau pe primitivul Y, ale cdror pofte sunt diametral opuse. Daca moartea ar rupe legaturile acestea,
singurele in adevar trainice, ale interesului, numele,
amintirea s-ar astupa de aceeasi tarina grabita care ascunde respingatoarele ramasite ale unei fiinte omenesti.
Dar mortii nu mor totdeauna intregi, fiindca traieste,

prin urmarile ei, fapta lor, si aceste urmari se intind

tot mai departe in timpuri pe care mortul nu le mai
vede. Sunt oameni sau grupe de oameni cari se sprijina
pe morminte. Si cultul adus acestora e pentru ei o masura egoista de conservatie proprie. Si, iarasi, sunt morti
cari se intorc inapoi in valmasagul vietii, pentru a face,
pe raspunderea altora, bine sau rau, pentru a pagubi si
folosi. Vezi, de aceea e asa dp recunoscator poporul roman, reprezintat prin carturarii si oamenii sai politici...
31.

Mai bine decit in orke se vede aceasta din cazul statuii

lui Cuza vodd.

La 1859, Unirea stgtea si se coboare in faptd. Puterile

intemeietoare ale viitorului roingnesc n-o incuviintaserd,
dar se putea trece pe lingg vointa /or. Moldova avea ea'
aleagg intli un domn, pe care-1 putea alege apoi si Mun-

tenia. Pentru ca acest din urmg lucru sg fie ea putintg,

trebuia un am nou, Med trecut i fgrg leggturi, dar ager,
energic i avind o putere in ming. Alexandru Cuza, din
boierimea moldoveneascd de a doua treaptg, orn cult si
Inca tmnr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoi
colonel din creatiunea fulgerator de repede a catinacamului antiunionist Vogoridi, ispravnic al aceluiasi, dar
dernisionat cu zgomot ca 6 protestare impotriva ingerintelor cgimgcgmesti, loctiitor al ministrului de rgzboi,
pgrea cgzut din cer anume pentru o asemenea alegere.
Dupg moldoveni, muntenii ii proclarnard cu unanimitatea
aleggtorilor.

$i el ajunse Alexandru vocla, Alexandru loan I (dupg

datina domnilor de ping atunci de a pomeni dupg numele
lor de botez pe acela al ParinteIui). TJn principe cavaleresc,
impungtor in frumoasa-i uniformg cu brandeburguri ; un
excelent om de salon si tin convorbitor cu vorba strglucitoare i incisivg, causticg i crudg, un prieten sigur
Nth pretentil, indatonito i plin de iertare ca in zilele
de sal-Ade i obscuritate, un frate bun cu cei mai umili
din neamul sati, spre cari se cobora adeseaori necunoscut,
gi vgdindu-se deodatd, prin darul domnesc, impargtesc al
dreptgtii i facerii de bine ; uia inteleggtor al celor mai

inane ideale,, in stare sg tie, pentru apgrarea lor, pieptul

inaintea dusmanilor ; un vrednic campion al tarn, a cgrei
demnitate a exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot
uita. Aceasta pentru ceilaIti : prietenif, orupsitii i patria,
carom li-a dat cu ajutoral altora, dar cm riscul siva
situatii i onoruri, mica proprietate rurald, pgminturile
32

si o constiintii de mindrie pe
care n-o aveau. Iar el pentru el a fost eau, Vara ingrijire
si crutare, cam lene i terfelindu-se in vicii 1, de la care
icrfangstireti, o armata

pornea exemplul rat' pentru altii, iar pentru dinsul

neorinduiala, nemultamire i batrineta precoce. Intr-un
cuvint, un boier moldovean al timpului salt, cu insusirile
si pacatele tipului
cu o loialitate simpl, insa i o
marinimie Vara' rabus, care erau numai ale lui.

Pentru ce a facut el, bine si rau, tara, cufundata Inca

In incultura, a ramas nepasatoare, afara de taranul care a
primit pamint si a binecuvintat numele celui ce i-1 daduse
cu primejdia tronului sau. Partidelor i individualitatilor
nu le convenea : fiindca era prea original, prea stapin

pe cei intrebuintati de dinsul, prea incalculabil si prea

jenant. Dupa o lunga campanie de nepotolita ura, toti
oamenii marcanti ai trii, cari nu puteau sa incapa de
dinsul, 1-au rsturnat, pe o cale ce a patat un numar de
ofiteri, cari s-au facut vinovati de &Hare.

El s-a dus. A lasat tronul si a lasat si petrecerile. A

pornit in largul lumii straine, sprijinit de desavirsita
iertare a sufletului nobil care fusese mai singeros jignit
de ratacirile lui. Acest singur suflet 1-a iertat ; el a iertat
pe toti. A murit repede, poate de greselile sale, poate de
dor. L-au ingropat cu multa pompa intr-un colt de tara,

la Ruginoasa, unde sta

acuma, mi se pare, un

arendas [...L Apoi 1-au uitat.

Doar cite un ctedincios a mai plins pentru dinsul

lacrirni de amaraciune razbungtoare, care nu pIac znorIlion Deunazi un batrin istoric, d-1 Xenopol, i-a consacrat o carte slaba, in care lipseste mai ales, in locul
laudei rationaliste, o calda suflare de simpatie intele' E o datorie de onestitate sA pAstrezi neschimbat tot ce
ai scris astitzi Ins& anumite mArturisiri explicA Intr-un chip

care nu se poate da incA publicitAtii t acea legAturA neingAduitii

pe care cu atita fariseism au exploatat-o i Impotriva memoriei
lui voda Cuza dugnanii lui neimpacati (n.a.).
33

ggtoare. Totusi cartea a fost cetitg cu interes, i un comitet

s-a injghebat la Iai pentru ridicarea statuii lui Cuza.

Cea mai bung statuie, aceea pe care ar fi primit-o el,

ar fi un pios monument, fgrg parade pretentioase, pe

singuratecul lui mormint, pgzit de acum inainte de orice
profanare, o ruggciune tainicg in coltul de umbrg uncle

el a voit sg se coboare. Dar nu ! aceasta ar fi pentru

dinsul, i sunt i oameni cari voiesc ca marea statuie
impungtoare a lui Cuza vodg sg fie pentru dInii, pentru

setea lor de cirmuire, pentru sperantele lor i pentru

amenintgrile pe care le miriie spre inaltimi unde asemenea zgomote nu pgtrund.
Si atittorii de turburgri n-au nemerit la mormintul

care le trebuie. Omul care, cu desgvirsit resignare, a

inteles sg cldeascd, pe piatra mortii sale politice, edificiul

viitor al patriei, nu e dintre strigoii care se cheamd, prin

urite farmece, ca sg facg rgu.1
9 noiemvrie 1903
(I)

EMINESCU I GENERATIA DE ASTAZI

Cu prilejul unei cgrti noug 2

E un lucru hotgrit astgzi cg fiecare generatie, fiecare

rind de oameni", cum se zicea odatg si in scris, i se

, Astazi neamul nostru 1ntreg, prin cei mid $1 multi ai sal
$i prin cei de departe neliberi, a risipit urita negura a patimilor politice : el a scapat Inca o data pe Cuza vodA de dumanii
lui, ajunsi $1 dusmanii urmasului lui, din acelea$1 motive ; el
vede in statuia lui voda Cuza a$ezatA in Piata Unirli din Ia$i
plata unei vechi datorii de recunostintA $1. un lndemn cAtre
viitorul de energle t demnitate pe care 11 doregte (n.a.).
, loan Scurtu, Mihail Eminescu's Leben und Prosaschrif ten,
Leipzig, 1903 ; 158 pp. In 80. E cea dintii build biografie a unui

scriitor roman (n.a.).

34

zice astdzi nurnai in graiul neprefcut al t5rdnimii, vede

altfel lumea, judecd altfel, in problemele de cdpetenie ca

si in lucrurile mici, si are, pentru oameni i natur5, o

simtire deosebith. Logica de evolutie ce se afld in orice
proces de culturd si felul particular in care generatiile
se preggtesc pentru viata cer aceasth necontenit prefacere.

Foima ca i felul de intelegere ale unui scriitor cresc

sau descresc si se preschimbd in aceast frdmintare de
idei i sentimente nou5 a unor multimi omenesti innoite.
M5runtele articole de modd intelectuald pierd orice
cdutare,

fabricantii lor ii ineack intr-un faliment

definitiv, reputatia. Operele mari i trainice pot sa aibd

o eclips5, o intunecare, ce corespunde cu o incetineal5
sau o oprire in mersul civilizatiei nationale, dar lumina
lor c5thuzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele \rad si se
dezvolth la aceast lumin5, dar intr-un timp se deosebesc
unele linii in focarul binefciitor i i se thu unele explic5ri, iar, in timpurile ce urmeaz5, allele. Bog5tia ei pare
ca nu poate fi cuprins deodath, si se desfac p5rti pentru

a fi intelese. Iar inceputul e totdeauna acelasi pentru

m5rimile dominante : soarele a r5sdrit, iar veghetorul

intirziat care scrie slove mici la raza rosiaticd a lampii

se simte indemnat a cobori perdelele ca s impiedice
intrarea crudd a luminii albe, care-1 turburd. Peste citeva
clipe ins5, lumea intreagd va cinta imnuri de recunostinta
astrului triumfdtor.

Ce vicisitudini si in soarta reputatiei i th1m5cirii lui

Erninescu !

Acurn treizeci de ani Convorbirile tliterare, pe atunci

o foaie din Iasi, o foaie revolutionard in materie de

limb5, de orientare culturald si de pretuire a trecutului
si prezentului literar, tipreau din cind in cind, in pagi-

nile lor lungarete, poezii de M. Eminescu. Un nume

simplu, schlicht, subt rinduri iardsi simple, populare, se
poate zice, in care se exprimau toate adincurile tragice
pi toata gingdsia de colori superficiale ale sentimentelor,

toata intelepciunea unei minti cu experienta larga

nenorocita, toata bogatia unui spirit de o vasta i felurita
cultura, toata noutatea stralucitoare a unui gind deprins
a strabate pina la capat, neinriurit i neinfricosat. Asa

cum vorbea el, in ritmuri de o muzica imbatatoare

tainica, oricine dintre cei umili putea sa se mingiie si s
se indemne, s invete l sa fie mai bun : rostul armonios

al lumilor gasise Inca un glas omenesc prin care s

se invedereze, intru cit e ingaduit aceasta.

$i in ce sttea multamita fata de acela care n-o cerea,

care, intr-o miscare de mindrie, se E.icea a o raspinge
chiar, dar care s-ar fi incalzit, desigur, de dinsa ?

afara de unul
Cei de aproape, membrii Junimii"
gaseau c tinarul sarac, care parea strain in
mijlocul lor si a carui prietenie cu Creanga era legat
mai mult prin paharul cu vin i prin glu.ma rustied, are
ceva talent, dar c nu e Inca stapin pe un scris limpede
si ea* pacatuieste in privinta limbii i a gustului ; ca idei
singur

ii gaseau cam inapoiat. Ca oameni cu priinta pentru

i pentru literatura romaneasca, acesti prieteni
de o data pe saptamina ii dadeau osteneala pentru a-I

dinsul

pieptana stilul, i erau oarecum jigniti cind ii vedeau ca,

in loc de.a fi recunoscator, se indaratniceste. Cind poeziile
apareau, i se raspundea de la Bucuresti
unde until
din corifei era d-1 Hasdeu, plin de un adinc dispret pentru
Eminescu
prin hohote de ris batjocoritoare. Iar omul
trecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodind
necontenit, in cursul zilelor sale singuratice, i aruncind

apol, nepasator, in urmd aurul. uimitor al frumusetii

noua.
36

Intr-o zi, nebuni

de nebunia unei boale urite, de
nebunia neamului sdu fgrg noroc, de nebunia oboselilor
unei munci de gazetar facut cu prea mult sinceritate,
cu prea multg jertfg si cu o uitare asa de desgvirsitg de
sine insusi, incit dgdea dreptul oricui sd-1 uite. D-I Maiorescu fdcu atunci sg aparg un volum de poezii alese ale

lui Mihail Eminescu. In toat tara spiritele romantice

ale tinerilor de amindoug sexele se entuziasmarg pentru
poetul nebun : bgietanii si bgietoii isi lgsarg plete, vor-

bird gros, se uitard crunt, imprtgsird cu scumpgtate

ginduri tenebroase si sentimente oculte, se prefgcurg CA
au halucinatii si porniri bolngvicioase ; iar, pe de altg
parte, ei strinserg ceva bani pentru a avea dreptul sg se
numere intre binefAciitorii poetului, ale cgrui versuri le
declamau cu atita admiratie pentru... sine insisi.
Dusmanii literari primirg, fireste, cu alte sentimente
noutatea fatalg pentru literatura noastrg. In nebunia lui
Eminescu ei vedeau ca o sfintire a nerecunoasterii lor.
Mintea incilcitg a poetastrului trebuia &A fie cuprinsg
odat de acest mare intuneric. Unii o spuserg prosteste

si cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putin bucurosi, nu

uitarg sg adauge de acum inainte, la vorbe de laude
care nu le iesiserg din gurg ping atunci, calificativul
injurios de nenorocit", care se dal cu mindria milei.
Acesti oarneni nu s-au dezmintit nici ping astAzi.

Dar o generatie noug de scriitori se ridica. Unii se

ivirg in zodia lui Eminescu si cglcard intrucitva pe
urmele lui. Altii scriserg cu totul neatirnat, aratind insg
cu orice prilej cultul lor pentru Eminescu si cautind in
viata lui norme pentru viata lor artisticg, in modul de

productie al lui canoane pentru arta. Ei inteleserg pe

Eminescu Ca pe un romantic : din voia lui el se despgrtise de lume, pe care artistul"
termin importat, cu
noted teorii estetice, din Franta
are dreptul si datorqa

de a o dispretui, iar, intimplgtor, thiar de a o minti,

37

I insela. Tease cu toata demnitatea schivnicului intr-un turn de tildes", nepasator i rece", cum

exploata

singur s-a zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremi

de tot vechi, compatimire pentru cei de tot saraci

incolo, dorise pentru neamul ornenesc distrugerea pe care
o merita. Scrisese putin i greu, amestecind blestemul

pentru realitate in rugaciunile sale catre Ideal. Un zeu

sinistru, taiat in marmura neagra. Cit eau a facut aceasta
conceptie

nu se poate spune indeajuns.

Insa iata ca ea se dovedeste falsa. Se scot la lumina

articolele poetului, 0 se vede ea el nu le-a scris pentru
pine, facindu-si ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpana
prea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet ce voia
sa faca' bine, nu sie insusi, nu prietenilor de cafenea ti
berarie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci neamului
intreg, mai presus de clase si mai presus de hotare. Se
destainuiesc scrieri ale lui pierdute prin ziare, se comunica

o suma de caiete, in care se cuprinde poezia i proza

pe care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-a distrus, cad el
stia bine ca sunt in ele diamante care asteapta numai

ceva mai multa taietura pentru a straluci deplin. s,

vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era si un mare
comunicativ, un foarte harnic scriitor, 0 se intelese ca el
nu s-a nscut beteag in aripile vointii sale de a produce,
ci ca aceste aripi au fost frinte prin dusmanie, si mai ales
prin acea prietenie neintelegatoare care le distruge mai
sigur.

Un nou Eminescu apiiru : minte setoasa de a sti,

suflet doritor de a se impartasi altora, inima revarsindu-se in bunatate, ochi puternici tintind necontenit
idealul.

Si tinerii timpului nou, dezmortiti de betia formulelor

mizantropice i individualiste, simtind, o data cu puterile
unei rase sanatoase, nevoia de a le exercita pentru izbinda

unei culturi adevarate, au primit cu bucnrie solia cea

38

bun5. La lupta lor ei au mai gsit un indemn in icoana,

curatita astazi de ceat5, a celui mai strlucit reprezintant
al mintii romnesti creatoare, in timpurile moderne.
16 noiemvrie 1903
(1)

$TEFAN ortA$ANI.1

Miercuri, in 12 noiemvrie 1903, s-a stins la Bucuresti,

unde se intorsese sf5rimat de boald dupd un an petrecut
in strgindtate, $tefan Or5sanu, critic si istoric.
Dac5 stralucitele insusiri ale acestui suflet ales s-ar fi

intrupat intr-un lant de lucrari rilspindite pretutindeni,

dac5 numele lui ar fi in gindul tuturor celor ce inteleg
iubesc stiinta cinstit, daca viata lui ar fi fost mai
lung si mai putin retras, asa incit mai multi s fi avut
prilejul de a cunoaste spiritul lui neobisnuit de viu si
inima lui deosebit .de buni, n-as fi scris aceste rinduri
care, intr-un moment cind caldura luminoas5 a mintii lui
superioare pare ea ne impresurd inca, imi par curioase si
ma inspaiminta. Plingindu-1 in singuratatea durerii mele,
as fi indeplinit i dorinta nemarturisit5 a prietenului
care s-a ascuns inaintea orieiirei recunoasteri a rneritelor
sale si a adormit cerind de la cei ce-1 incunjurau : pace
si liniste.

Dar, cind viata lui s-a strecurat astfel, in margini

i prin mari greutti i suferinte, cei ce 1-au
cunoscut si pot sa facd astfel dreptate pentru dinsul,
inscriindu-i numele printre cei mai destoinici ai generatiei lui, n-au dreptul s tac5. Daca mortii nu mai cer
nimic, din lumea lor nestrabatutg, o cere rostul bun si
inguste

cuviincios al lucrurilor de aici.

39

Orasanu a inceput scriind versuri, sub influenta unei

scoli care ispitea, in tinereta lui, pe mai toti tinerii de
talent In numarul jubiliar al Convorbirilor literare se
afla doted din poeziile lui, iscalite cu pseudonimul
Z. Miron. Facea versuri muzicale si plastice, care n-ar fi

trecut asa de putin observate, daca el nu s-ar fi smuls

de pe aceasta cale pentru a urmari cu ochii lui strabatatori, in locul minunii frumosului, severa culme a adevarului.

Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Academiei,

si el ajunse ceva mai tirziu si functionar al Fundatiei
Carol. Atitia dintre colegii sai de universitate isi luara
licenta, se risipir in strainatate si se intoarsera de acolo
pentru a ocupa locuri in invatamintul superior. Orasanu

ar fi putut face usor acelasi lucru, dar dragostea de a

cunoaste si de a descoperi, nevoia de a se lumina asupra
intrebrilor celor mai felurite ale stiintei, de a se impartsi de cit mai multa frumuseta din scrisele celor marl si
alesi ai omenirii il oprira in loc, facindu-1 sa uite ca el

isi datoreste lui insusi si tuturor celor ce ar fi putut sa

invete de la dinsul o cariera. In tam nemultumitilor pe
cari i-au coplesit totusi, din copilarie filth', toate binefacerile lumii, el nu gasea nici un motiv de plingere impotriva vreunei nedreptati ce ar suferi si nu cheltuia nici o
silinta pentru a-si dobindi un loc mai potrivit-cu valoarea
lui. Avea opt ceasuri de birou pe zi, ceasuri de rnunca

materiala pentru altii, de lecturi personale intrerupte

prin cererea cartilor si lamuririlor, asa ca lui nu-i rami-

neau pentru studii linistite decit serile, a caror introbuintare costa scump, adesea. In cursul lor si-a strins
el totuO o bogatie uimitoare de cunostinte, deplin organizate in limpedea lui inteligenta. Le avea la indemina,
asa cum un altul are, dupa multa truda,_ un biet coltisor
de specialitate ; far% sa fi cercetat un seminariu de pregatire in taxa sau strainatate, o scoala de eruditie care

invata cu critica, el era stapin pe metoda moderna de

40

cercetgri, i spiritul lui pgtrunzgtor nemerea farg indoial adevgrul. Ii ddea seamg cu totul de puterile sale,
ridea cu o minunatg vervg de slgbiciunile de stiinta, de
judecata si de gust ale altora
dar nu scria. Intre altele,
si fiindcg se simtea foarte strain.

Tirziu de tot si-a gasit tovargsii, carora nu le-a jertfit

decit cu greu sfiala sa de a-si impartasi altora cugetul
intim. Pe incetul Irma s-a lasat atras la scris i la luptg,
pentru a face buna alegere intre falsele pgreri l intre
lucrurile care sunt i rgmin.

$i atunci, insg, el nu vroia sa aparg cu o carte, cu o

cercetare care s parg venite din dorinta lur de a I se
recunoaste i atribui ceva. In aparenta, el nu fgcea decit

dani de seama. Revolta contra insuficientii sub toate

formele ei 11 scotea din umbra in care ar fi lost bucuros
sg trgiascg si mai departe, cetind carti bune, stringind
note, redactind capitole, inchise apoi cu scumpiltate, glumind cu prietenii pe cari-i iubea frgteste, din toata inima

sa bogatg in sentimente nespus de delicate. Darea de

seamg insg, care distrugea cu siguranta, printr-o logicg
implacabila, de o puritate liriittt turn nu se mai ggseste
la altul, toed confuzia i toatg minciuna, nu se incheia
niciodatg negativ. Algturi de concluziile nimicitoare, el

amesteca lucrarea sa de ingltare a cladirii adevgrate,

si rgmineai uirnit cind o vedeai desfacindu-se intreaga

la capatul luptei. Iar el se infgtisa ping la capgt ca si cum

n-ar face decit a curati terenul de o zidire netrebnicA.

Logicianul farg greg, rationalistul puternic era in
insusire care aminteste pe ruda lui, poleacelasi timp
mistul politic Nicolae Orgsanu
un desgvirsit om de
spirit, un sarcastic corosiv. $i aid ins farg violentg, cu
constiinta ca, daca prostia trebuie sfgrimatg din cauza
urmgrilor ei, prostul nu e vinovat de dinsa. Humorul lui,
nou totdeauna, avea aceeasi discretie aristocratic, aceeasi
41

nuanca aleasit care colora orice gind, mice spus5, oricare

din sentirnentele i oricare din faptele lui.
Pentru eine nu-1 eunostea personal, adrnirabilele lui
studii critice despre crirtile d-lui Bengescu 1, d-lui Dame,
lui Eliade, d-lui Gideiu, tinirului 0. Lecca 2, cercetarea
lui despre botanica popularil, erau uimitoare. Un necunoscut aproape, f5r5 nici o situatie din acelea care impun
respectul, apare, azi pe un teren, miine pe altul, si Nrideste
oricind si pretutindeni o competentri perfectO. Dar noi,
eci ce-1 cunosteam, stiam cit de putin sunt aceste studii,

intimpltoare mai mult, faiii de tot ce ar putea sa mai

&Ile Inca.

Pentru cA niciodat in literatura noastrg o boal5 grozava, o moarte inainte de vreme n-au distrus mai mult.
OrOsanu nu-si luase de aici titlul universitar pe care de

multa vreme Ii putea privi ca al sal, desi nu voia s5

intind mina ca sa-1 primeasca, el tinuse citeva siiptmini

la Universitate prelegeri care arataserd toatO bogOtia

stiintii sale ; o burs in Germania-i dilduse mijlocul de a
cunoaste de aproape stiinta apusean5, de la care el n-avea
s mai ia decit orientari i indemnuri. Nu vedeam nimic
prea greu i prea sus pentru dinsul. Pala' de boala lui,

grija noastra durbroasa nu pornea numai din iubirea ce

aveam pentru cel mai bun si sigur prieten, ci si din
frica de a pierde un astfel de tovarOs de studii.

El se stia lovit de moarte, dar i se paru c5 nu trebuie

sii vorbeasCA de teribila sa tain, care-I privea numai
1 George Bengesce (1848-1922)

memorialist si bibliograf ;

a publicat, intre altele, volumul Citeva savenire aLe carterei

mete : Ion Ghica, V. Atecsandri, At. Lahovart (1899), o bibliografie in patru volume a operei lui Voltaire si alte luerri
despre

marele

scrlitor

francez,

Bibliografia

franco-romeend

(Paris, 1907).

3 Octavian G. Lecca (n. 1881)

istoric, autor al unof lucrarl
cle genealogie, printre care : Familia Lecca, FarniUite boleresti
rometne, Cet dint U Basarabi. In 1937 a publicat un Dictionar
istOric, arheologic l geografic at Romcintei.
42

pe dinsul.' Ping. aunki vorba lui atingea, uneori glumeat& orice alte subiecte, asupra carora se oprea sufletul

lui tot vioi si puternic, si din ce in ce mai clar, mai

senin. Pina ce, intr-o dimineat de odihnd, dui:4 lungi
zile de chinuri, el se duse in pacea, in odihna pe care o
dorea de mult.

Si, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apunere

cu atita din trecutul nostru,
din fericirea si din sufletul nostru
simteam ea inmormintm si o largd parte din viitorul stiintific al neamului
a soarelui blind de toamnA

nostru.1

23 noieravrie 1903
(I)

UN ROMAN DE EMINESCU

Era foarte frumos s se stie di Eminescu a scris

pe care altii aveau insii
sasezeci de poezii perfecte"
toat'd voia s'a le ggseasca mai putin perfecte". Despre
poetul oinsusi, se povestea acum cincisprezece ani, cind
mai mult sau mai putin serios
studentimea se inchina
in numele lui, c6, atunci cind geniala frunte ii r5s6rea
din nou din haoticele neguri ale nebuniei, ar fi luat in
mina eleganta crticied, ar fi privit-o lung ca o nepracutii
arnintire a vremurilor cind avea si el dreptul la aceleasi
bueurii ca toti oamenii, si ar fi rupt-o in bucati cu furia
multumita a celui ce distruge un pcat. Inainte de nenoro-

I $tefan Orasanu (1069-1903) a publicat articole st dArl de

seamA, semnate cu pseudonimul Polit, In Romania literard,
Literatorut, Revista poporutut. Dintre volumele sale citAm :
Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-tea (1899), Botarrica
poputard. Note critice (1900).
43

8*

cirea lui, el avea, fara indoial, cu constiinta neobisnui-

telor puteri, si credinta ca scrisele hii intrec cu mult

literatura poetica' a timpului, dar, ca un spirit mare ce
era, nu vedea cele indeplinite de dinsul decit in legalura,
umbritoare, cu frumusetile pe care-si simtea menirea de a
le intrupa in cuvinte. i in cele sasezcci de bucati per-

fecte" el ar fi ales, ar fi inlaturat, si ar fi ales poate si

inlaturat rclu.

Insa poezia lui Eminescu n-a cazut din ceruri binefacatoare in piatra neagra a unei sold dumnezeiesti. Cu
stralucirea, bogatia, adincimea si fermecatoarea ei taina,
cu tragicele ei lupte interioare, cu credinta, cu deznadejdea si supunerea ei, aceasta opera superioara s-a
inaltat din societatea pe care a rezumat-o, deed n-a putut
s-o stapineasca si s-o conduca. Poetul acesta nici n-a
fost nuinai un poet, asa un poet naiv si copilaresc
care sa fi vinat tablouri,
raminind oricit voiti de mare
senzatii, sunete. Astfel de poeti se ivesc in vremuri sigure

si linistite, la popoare cu o cultura orientata si armonioasa. El a fost, cel putin in aceeasi masura, un cugetator,
un luptator, un profet
da, un profet, ea profetii vechei
Iudee biciuind si arzind, de o parte, sfatuind si revelind,

de alta, in riumele aceluiasi dumnezeu al intelepciunii.

Pricina curat sufleteasca a nebuniei lui nici n-a fost

tragedia zilnica a celor cari se avinta spre culmile scldate

in aur ale unei Frumuseti ce nu. se poate atinge, si cal

cind mai sus, cind mai jos, pe ascutisurile stincii, ci
zadarnicia luptei de cugetatop intr-o societate trindava
si robita pldcerilor : puterile mari, care puteau revolutiona

inafar, zavorite inauntru prin indiferenta mediului de

plumb, au distrus.

Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca un estet

at Frantei sau al. Italiei secolului al XIX-lea, ca autorul,
fara Intelegere omeneasca, social-5, al propriei sale antologii, ca rezumatorul sufletului sau. in sasezeci de bucati
rimate. Un astfel de suflet, cald, comunicativ, razboinic.
44

a trebuit sit' se riispindeascel. i orice a rezultat din necontenita activitate a aeestui suflet ales meritA sa fie
cunoscut
pentru insusirile ce neaparat trebuie sA alba,
ei

pentru lumina ce arunca asupra unor lucrari mai

desavirsite ale aceluiasi maestru.

E bine deci ca s-a tiparit romanul Geniu pustiu pe

care Eminescu 11 scria intre nouasprezece i dou57-Pci
de ani, ca student la Viena. S n-aiba grija nimeni : nici
un iir de iarbd de pe mormintul poetului nu se va rnisca
de indignare la aceasta divulgare" a gindului Inca nesigur, a sinitirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea statornica i adevarata. Nu, ci, deck peste hotarele vietii,
se schimba ceva intre cei ce sunt i cei ce zu lost, eel
mai mare cintaret al neamului nostru va primi aceasta

ca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-si

incearcd aripile pentru a pluti intiasi data.
Iata ce e romanul.

Cineva rdtaceste prin uritele mahalale bucurestene

scaldate in ploaie putreda, la vreme de noapte. Intr-o
cafenea
cum se gasesc Lisa mai curind la Viena decit
spre marginea Capitalei noastre
el intilneste un emigrant ardelean. E urr suflet-frate i, in grandiosul nepre-

vazut al vietii de bohame, cei doi prieteni Ii schimba

ginduri, care zboara departe de fate pamintului, si de
aceea i sunt, indraznete desigur, dar sterse, reci, neorinduite, ca once se desface prea mult de izvorul vesnic al
vietii, de cirmuitorul sigur prin legi neaprate. Un avint
de pribegie romantica duce pe Toma Nour
numele se

potriveste

tocmai la Copenhaga, apoi tocmai la Turin, si

ca mai totdeauna
pe

de aid, unde eroul se afla

pragul mortii, Ioan, canna i-am putea zice Negura, primeste un manuscript, care formeaza a doua parte a eartii.
Tome a crescut fara mama. Pentru invatatura a mers
la Cluj. Aid trebuia sa gaseascd ceea ce este menit, in
45

legea romantick oricrui tinr de virsta sa : sufletulIrate al prietenului. Prietenul se cheamA loan, i iubeste
neapkat o femeie-inger. Aceasta moare, Med indoialk
dup5 aceleasi legi. Pentru desvirsirea armoniei, ea are
o sofa'
Eminescu ii zice Poesis, i aceasta 1nseamn5 :
nu credeti : sunt visuri ; luati-le ca visuri, i yeti vedea
ea sunt frumoase"
i Toma iubeste pe acea sor. Ea are
un tat b6trin, care e muzicant i sarac ; el cade bolnav
si, dup normele romantice, Poesis '11 ingrijeste cu banul
de jertfd al viciului. loan, desi bolnav
ati inteles :
ftizic
plecase in lume. E anul 1848 ; el se lupta contra
ungurilor. Prietenii sunt despa'rtiti ; dar Toma afl tfadarea iubitei sale, si alearg si el sub steaguri, unde
intimplarea il face sa-si descopere fratele. Se descriu,
cu o putere uimitoare, scene de grozgvie din revolutie,
care i-a fost povestit lui Eminescu in astfel de episoade
de colegii lui de gimnaziu din Blaj, loan moare, i Toma,
intors la Cluj, afl
final de impkare i armonie
scrisoarea de explicatii a frumoasei Poesis, moart.

Povestea are totdeauna insemngtatea ei, dar ea nu e

cea mai mare. Lined dinsa e forma si e tes5tura impleticit a ideilor.
Judecat astfel, opera de intiie tinerete a lui Eminescu

e vrednic de poezia pe care o cunoastem, i cu anume

pkti din care e i contemporand. Ce limbd frumoas5, ce
putere de icoane, ce avint adesea ! Dac5 nerealitatea jigneste aici, motivul e numai c ritmul prozei nu libereazg
de leaturile vietii cu aceeasi desvirsire ca farmecul de
cristal al versului.

Fondul ideal nu e nici el strain de credintile durabile

pe care le-a manifestat poetul in maturitatea sa : e aceeasi convingere c numai din viata celor multi si curati,
a taranilor, se poate desface si vitejia, i frumusetea, el
partea a doua e o epopee tarAneasci in limba minunat5
46

de la tara. Pentru stapinitorii nostri, el avea si la 1870

dispretul de mai tirziu, si. cum se poate spune mai bine
despre inconstienta lor de maimute-papagali decit ca :
ei sunt, cum o spun insisi, romAni de nastere, francezi
in inima si, daca Franta li-ar procure semidoctilor nostri

avantajele pe care li le da nefericita lor patrie, ei ar fi

emigrat de mult cu totii" ?
Si
adaugam noi : cum n-a dat Dumnezeu !
11 ianuarie 1904
(I)

ALEXANDRU ODOBESCU

Cu prilejul tipdririi unei scrisori din adolescenta lui

Sunt aproape zece ani de cind a murit Alexandru

Odobescu, cea mai desavirsita infatisare a elegantei in
literatura si in stiinta romAneasca, cel mai aristocratic
spirit printre scriitorii nostri si, in acelasi timp, unul
dintre cei mai buni cunoscatori ai graiului romnesc, al
graiului de la t era, bogat in cuvinte, mladios in legatura
lor vioaie si plin de intelesuri cuminti, tot asa de potrivit
pentru sdgetarea glumii ea si pentru deschiderea adincurilor intelepte.

Odobescu a scris putin, desi mai mult decit a pus in

mina publicului editia intr-ales (aleast de dinsul cu o
zgircenie neobisnuita) facutA acum vreo doudzeci de ani

de librAria Socec. Avea toate insusirile unui nuvelist

istoric : cunostea ca arheolog, intelegea ca om de gust si
putea chema la viata noua ca poet privelistea amanuntitd
si colorata a vietii altor timpuri, care sunt pentru unii o
fantezie stralucitoare, iar pentru altii nume si date.
Condeiul lui usor, penelul lui delicat, cu tonuri blinde si
47

discrete, romantismul lui dulce si plin de o 'Mind stravezie, erau potrivite sk dea chipuri plutind intre ceea ce
se intoarce din mormintul realiatii si ceea ce se inalt
din gindul creator al cintaretului. Dar el n-a scris decit
dou'd nuvele.--

Cercefktor artist al antichitatii, el avea simtul frumusetii, care trebuie mai mult decit orice invafaturd pentru
ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lArnuririlor asupra
corpului de curat si vesnica marmurd al artei grecesti.
El ajunsese arheolog
pentru el cuvintul sunk oarecum

pedant si s-ar putea zice mai cu dreptate cA el avea

o catedr de arheologie
prin iubire, si astfel raingsese
totdeauna, cgutind a intelege mai mult, ca sa poatA admira
mai deplin ceea ce i se impunea de la inceput prin nein-

trecutul farmec al celei mai senine armonii, al ma'surii

celei mai maternatic exacte, al cumpAtrii celei mai aspre

cu sine ins'asi. Dar el n-a dat decit o serie de lectii universitare, care sunt
mai degrab5 decit Istoria arheoo convorbire spiritualA, stralucitoare prin digresii dibaci impletite, asupra intinsului
domeniu al artei de acum citeva sute sau de acuno douil
mil de ani. Ace lasi caracter de diletantism pasionat, de
saga adinc5, de dezordine foarte mester orinduitg, de
trecere in fugA cdra ca nimic de cApetenie sil scape din
vedere, o are si marea sa lucrare francezA asupra Tezaurului de la Pietroasa, care nu e o carte de stiint obiectiv,
ci o lucrare cu totul personal:, cu mult mai mult a autologiei, cum se intituleazA

rului decit a_ subiectului.

Acest inchinktor al idealufuL elM, care nu vede sufletul

decit prin trup, era totusi un intelegAtor, credincios pinA

la induiosare, al idealului artei crestine, care urmAreste

tinta imposibilk de a gsi o frumusete nond, numai

sufleteascA. Pe o vreme cind instrainarea claselor noastre

conducatoare ajunsese foarte departe, el, care pornise

din ele si trAia in mijlocul lor, a descoperit, se poate
zice, comorile- de arta" in cladire, sApaturi 0. zugraveala,
48

care sunt manastirile noagtre, in care se vazusera pin5

atunci numai venituri i pisanii. El a cercetat toate
lacasurile mai insenmate, notind tot ce merith a fi admirat
sau cunoscut. El a fost pina acum, si in aceasta arheologie
mai putin arhaica, singurul care, in acelasi iimp, sa stie,
sa simta i s poath scrie intr-un chip vrednic de stiinta

simtirea sa aplicate la ramasitele artistice ale vietii

noastre de demult. Dar rapoartele sale catre minister
n-au vazut lumina decit intr-o mica parte i, cind a stat
sa-si adune Operele, el a jertfit si din putinul care fusese
publicat.

Odobescu avea ca putini altii talentul de cronicar,

acela de a prinde lucrurile ce se strecoara sub unghiul
cel mai interesant si de a spune despre dinsele asa, incit
oricine sa se poata lumina, sa le vada mai adevrat, mai
Ihtreg si mai frumos, fara sa simta umilinta ca primeste
o dojana sau macar o inviithtura, socotind mai mult ca. a
gasit un tovaras de preri in acest priceput convorbitor
care, zimbind, Ii urmarea necontenit scopul de a instrui,
de a convinge, de a indrepta. Dar n-a colaborat decit
putind vreme la unul din ziarele maxi de pe la 1870-80,
apoi nu s-a mai vazut un rind al lui in presa zilnica,

de care a fost acoperit de ocari in anii din urma ai

vietii lui.

Era prea cochet pentru ca sa fie un scriitor cu sthruinta. Tinea prea putin la metocla care sta la indemina
care e din darurile ce se capata
oricui
la cliscip1in5
ca sa fie un invatat sistematic. Era prea ironic pentru

a crede in el sau in altii. Nu era de loc ambitios, si

mindria lui, marea lui mindrie, care nu voia ins sa
stapineasca pe cei multi, cari-i vor fi parut vulgari, era
mai mult un nu te atinge de mine". Iubirea sa pentru
frumos se multumea prin sine insa0, prin fulgerul trecalor al admiiatiei, i n-avea nevoie de scris. Prin societatea noastra legata de p5mint cu multe fire, el a trecut
doar, fara sa dispretuiasca de loe lucrurile de aici, caci
49

el era, ca anticii s5i, un idealist al materiei, un entuziast

al vietii prin tot ce are ea mai frumos, pin in clipa cind
a sfarimat insusi pharul golit al vietii, fail nici o parere
de rat'.
si el, nu din
Scriitorul murise mai de mult Inca

ci din vointa. Lumea 1-a uitat repede, si din

multele lucruri hetiparite ce au mai ramas de la el,
xievoie,

mid un rind n-a vazut pina astazi lumina.'

Indeosebi n-avem in tipar nici o scrisoare a acestui

corn care povestea cu atita drag si stia asa de bine sa se

Ina placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cumnata

scriitorului, ma face sa pot da astazi o scrisoare a lui
care infatiseaza indoitul interes de a fi bine scrisa si
de a fi fost facula la... paisprezece ani.

Caci ea poarta data de iulie 1847, si insemnarile de

famine ale tatalui eau, colonelul reactionar de la 1848,
spun asa :

1834, iunie 23, s-au neiscut fiu-meu Alexandru, la

6 ceasuri dimineata, in zio de simbiitti.
1834, septeinvre 14, s-au botezat Alexandru."

Scrisoarea e redactata intr-o frantuzeasca bunisoara

noi dam, fireste, o traducere
si totusi Alexandru
Odobescu
numele pare a-i fi fost dat dupa al domnului
din 1834, Alexandru Ghica, prietenul polcovnicului" sau,
caruia i-a adresat o suing de scrisori, pastrate nu iesise

Inca din tat% si numai la 13 dechemvrie 1853, dupa o

scrisoare din 14, el a trecut la Paris bacalaureatul in

i Le insemn aici : amintirl dintr-o cAlAtorie de tinerete la
londra, pagini, ilustrate frumos, din cAlAtorlile lui la mAnAstiri,
o conferintA de cuprins pedagogic si interesante scrisori. D-na
Odobescu ml le-a Incredintat pentru a gAsi un editor ; ginerele
lui Odobescu, d-1 Damian, le-a reclamat 1nsA dupl putin timp.
Unele scrisori le-a dat rAposatul V. A. UrechiA Intr-un, Anuar
al FacultAtii de litere din Bucurotl (n.a.).
50

litere inaintea unei comisiuni prezidate de vestitul

St.-Marc Girardin.1

Mama lui Odobescu, dare care era adresat serisoarea, era Catinca, fata doctorului scriitor Caracas 2, si
una din cele mai frumoase si mai culte femei ale timpului_
,,Balta Albd, satul Grddistea din Vale ;
miercuri, 8 iulie 1847
Dragd mamd,

Va sic zicti iatd-ne qi la Balta Alb, unde suntem de

o stiptdmind aproape : din fericire, suntem foarte bine
cu totii i tatei ii este mai bine la mind. Copiez in aceastd.
scrisoare jurnalul meu din siiptdmina trecutd.
:
Joi, 2 iulie, am p/ecat /a Cdldreti cu posta si am stat
acolo o parte din zi $i, se poate zice, o parte din noapte,

cdci am plecat vineri, tin ziva de 3 iulie, la 5 ceasuri.

dimineafa, i tii c, pentru ca sd poti pleca la 5, trebuie

sd fii sculat de la 3 0 jumeitate. Drurnu/ a fost foarte

lung. Dupd cinci po0e grozave am sosit la Buzdu, unde
am prinzit la d. Perticari (ispravnicul). Pornind din nou,
am ajuns seara la Rimnic. Nu era chip sd mergem mat
departe : nu era lund, i noaptea era intunecoasd. Deci
ne-am dus Za d. Niculescu (le maitre de graces 3), la.
critic literar si proI Saint-Marc Girardin (1801-1873)
f esor francez, autor al unui Curs de literature( dramaticd ; fn.
1830, a vizitat tarile romnesti.

3 Doctorul Constantin Caracas (1773-1828) a jucat un rol

insemnat in organizarea asistentei medicate in Tara Romaneasca.

A publicat Topografia Valahiel, dar scriitor" poate fi numit

mai curind tatal salt, Dimitrie, medic si el, autor al unui poem

medical in limba greaca.

3 Aluzie la lucruri pe care nu le puterh lamuri astazi (Ma,l.

Lucrurile se pot lamuri totusi, datorit lui Ion Ghica, Ta

scrisoarea Un bai la curte in 1827, memorialistul ii evoca pe
clucerul Alecu IqIcolescu din RimniC, care avea o orchestra

organizata de celebrul maestru de gratii

Cocoratu". Acest

,,Maestru de gratii" Is invata pc- tineri buna tinuta in societate

51

care am petrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos,

ins(' cam lung. De o parte vedeam muntii, pinti la cari
era o jumiltate de posta,, de alta, un ses intins i roclitor.
Am trecut i multe riuri, dar cele mai multe erau secate.
Tin minte l trei sate foarte frumusele.
In sfirsit, simbeitti (4 iulie), dupti o postti destul de
lungti, am sosit in satul Balta Alba, care e departe de lac

un sfert de ceas. Satul e On de /ume : munteni, moldoveni, ori evrei st nemti. Pe linj casele 0/rani/or, s-au
cltidit barace de lemn, care seamtind de departe a grajduri ; comparatie care poate sssot gait mutt pe locuitorii Ion.
Lacul e foarte intins. Dar in jurul lui nu sunt adtiposturi trainice, asa incit bolnavii pi cei siintitosi (cari sunt
mai multi decit ceilalti) au fost sHili sa-pi inalte pe mat

ctisute de scinduri, ori sa-pi intindti corturi. E foarte

ciucLat sti vezi acest sir lung de ast fel de locuinti, tip
de hazliu aiccituite.

Vezi acum. in ele prilvlii de mode, cofetari i aIti

negustori, cari yin sd-gi vindti vechiturile la oamenii din
tirgurile de primprejur. Stradei acesteia i se zice Podul
Mogosoaii al BdIrii Albe. In aceastic insirare de colibe,
fiecare neam se deosebeste : esti incit nu vezi intr-o parte
decit munteni, in alta decit moldoveni t asa mai departe.
Apa lacului e stiratti-amarti, noroioasii in fund si foarte
/impede in fatii. Se afld i multe buruieni de apd, asa

incit nu pofi inota pinti la mijlocul blii, unde e foarte

adinc, de teamii sti nu ti se princlii de picioare ori de
mini. Nici mirosul apei nu e foarte plticut : e de pucioasii.
Am uitat sti spun c in satul Balta Albd este de cloud
ori pe stipttiminti bal mascat pi o reprezentafie de circ.
Dar trebuie sti ne intoarcem la povestea noastrti, adecti
s povestim ce am ft/cut i unde am lost simbtd. Asifel
dar, dupti ce trecurtim cum am spus, acea alee de case de

lemn si de corturi, am sosit in satul Griidistea din Vale

sau Turtoiu, mai aproape de apa Buzdului decit de Balta
Colonelul Engel (comandantul Bretilei) ne-a primit
52

acolo : el pregdtise o odaie pentru noi in casa uncle std.

Erau abia 10 ceasuri ; cele trei, care ne rilmindau pind

la prinz, trecurd cu imbrdcatul, cu orinduirea oddii
prirnirea vizitei colonelului Horbatchi (Garbatzki), care
sta intr-un sat lingd al nostru. La 1 am prinzit : pind.
la 6 am dormit, am inn-I-tat i rn-am plimbat. Apoi la
6 plecariim spre Balta AIM : atunci am luat cea dintii
baie ; apa era foarte caldil, dar, din piicate, nepliicutit
prin aclincimea ei mica, prin miros i prim gust. Dux):
o baie de doudzeci de minute (dici doctorii nu te Ias
s stai mai mult), am iesit si am fcut o plimbare prin
asa-zisul Pod al Mogosoaii. La intorsul acasii, am cinat
rn-am dus sit ma culc ; tata p. colonelul Engel au mai
camas.

Duminecci, 6 lulie. Ziva aceasta nu e prea insemnatd :

a plouat clupd arniazi. Am petrecut seara la d-1. Harbatchi,

de la care ne-am intors pe jos, si, fiind foarte obosit,

m-am culcat indatd.

Luni, la 7, colorielul Engel a plecat la Brila, unde

?rid voi duce $ i eu cu dinsul, lunea cealaltd. Duki obi-nuita baie de la 6 ceasuri, ne-am intors acasd ; pi colonelul s-a intors indatd : mi-a adus o puscd, cu care ucid

in fiecare zi vriibii; pun sit le frigid t le rnfncin cu

multd poftd. Af fi vrut salt trimit pi tie, dar mica ca
nu se poate. Pusca asta e acum pentru mine a distractie
foarte bund ; merg foarte des la vinat, dar totdeauna cu
cite cineva.

Miercuri, maiorul Lenz a prinzit la noi. M-a luat cu

el seara $ i am petrecut noaptea in satul Balta Alb&
Acolo se face dant in fiecare seard ii bal in toata forma
de cloud ori pe scipairnincl. Petrecerile, balurile acestea

se dau intr-un cazino, o salii lungd de scinduri acoperitd cu postav. Acolo se joacd cartile, biliardul, se
diintuieste $ i se prinzeste. Asadar, seara am mers la petrecere, dar dantul n-a inceput decit tocmai cincl plecam
eu : erau ctcum 11 ceasuri.
53

A doua zi am stat tot la vinat. Tata a prinzit la

Balta Alba. -Prinzul era destul de bun, dar trebuie sd
ai o strasnica rabdare ca s estop. felurile. Pe cind stateam la masa', a inceput o ploaie tare. Ni era fried sit nu
ne fac un dus, caci plona in said prin mai mu/te locuri,
ceea ce nu e asa de mirare, cci acoperisul e de pinzil;
dar avureim norocul di, in partea unde eram, ploaia n-a
riizbeitut. Dupa-amiaza a fost foarte tristei din pricina
ploii acesteia pacatoase : de aceea am dormit numai. Sara
era bal, dar noi am plecat inainte de a se incepe. Noaptea
.aceasta era minunate : de aceea am i facut o descriere
foarte romanticti :"

Ne intorcem de la Balta Alba. Luna-si desfasura farrnecul pe un cer albastru stropit -de nori fini (nuances) ;
stelele erau putine, i acele pe care le vedeai chiar aveau
stralucirea lor sleibitd de a lunii, care-si reisfringea razele
de aur in apele lacului, pe care un vintisor blind le facea
set se zbeguiasca grafios. De jur-imprejurul lacului se mai
zeireau focuri marunte, care pdreau cd-i fac o cunund
de stele f Fulgere slabe tisneau ici i colo din toate peirfile
i pareau niste vulcani deptirtati in miscare.

Dar pardsim malul Li, in curind, printr-un ses sterp,

sosim aces& Ma miram cum se poate ca un lucru care
e asa de material la lumina soarelui, sa fie asa de romantic
sub Wu& Asa incit, draga mama, vezi cum ne trecem vremea. Pe Micul nu 1-am vazut de zece zile, dar cind 1-am
lasat era foarte bine. D-1 Arnold mi.-a fagaduit c, deed

Micul s-ar mbolnvi, mi-ar scrie indata, 'Jar, din fericire, nu mi-a scris inch' i doresc ca nici sd nu-mi scrie,
adicd doresc ca Micul sti fie sanatos. Sdrut de mii de
ori pe draga mica Marie 1 Dati-mi, v rog, stiri despre
voi. D-1 Engel iti infti fiseazei complimentele sale : el tri1

Sore lui Alexandru Odobescu, d-na Adolphe d'Avril, sotia

cunoscutului scriitor (n.a.).

5i

mete rdspuns Marie/ sd-i aducii ceva de 1a Paris si sa

nu-1 uite. Adio, dragd mama.

Fiul tau foarte devotat :

ALEXANDRU"
7 martie 1904
(1)

TIRBEI VODA
Cu prilejul_tip5ririi corespondentei lui

Domnia lui $tirbei vod5 e, pentru prieteni, pentru

dusmani i pentru istoricul nep5rtenitor o perioadd, desi

scurt5, dar interesant5 din istoria noastr contemporan5.

Acesti cinci-sase ani reprezint5 intii un regim special, acela al conventiei inc5tusiltoare de la Balta-Liman,
al tiraniei celor dou suzeranit5ti b5nuitoare. Domni numiti, domni cu soroc, divane ad-hoc, chemate numai pentru luarea socotelilor sau pentru imprejurri neobisnuite.
Acesta e cadrul vietii politice, care se zbuciumg mai mult
decit oricind, zguduit5 de patimi ce urmAresc bietul tron"

de indoit5 vasalitate ori locurile de trufie sau de cistig

din apropierea lui.

Apoi in acesti ani cade ratcirea pribegilor de la 1848

in lumea larg a Apusului, apostolatul lor, cind foloSitor,

cind serios numai, cind mai putin decit serios, dar totdeauna ealduros, dezinteresat, patriotic. Atunci se scriu
pentru a preggti viitorul cartile, articolele de revist,
coloanele de gazet care au rspindit in Europa cunoaterea numelui romnesc, a trecutului si a idealelor romdnesti, si au facut astfel mult bine.
' FormeazA prefata la : borespondenta Lui $tirbet voda. I.
Corespondenfa politica, Bucure8ti, 1904, In 8 (n.a.).
55

Tot in aceasta perioada se face in tara o excelenta

politica practica. Aparindu-se fata de strainatatea cotropitoare prin cea mai corecta si mai politicoasa
dar nu
umilit
dintre purtari, domnii Conventiei, veniti dupa
domnii, ceva mai putin nenorociti, ai Regulamentului
organic, cauta gospodareste de trebile mrunte si de problemele cele mari : de carantine, de jandarmerie, de graniceri, de oastea cea noua, care trebula sa-i asigure si de
primejdia unei rasturnari ca a Bibescului la 1848 ; se ingrijesc de munitii, de tunuri, cumparate unele, cerute altele

de la stapinul din sus sau de la stapinul din jos, de Foli

mici si de scoli inane, de institutii boieresti pentru invatatura copiilor bogati si de ferme-model, de sosele, de cal
ferate chiar de care se vorbeste acum intlia oat% de
poduri, de flotil si de atitea altele. Dar, in acelasi timp, el
au curajul trebuitor ca s se apropie, asa subrezi cum se
simteau ei, de intrebari atit de grele cum era legea agrara,

care a fost prefacuta de dinsii, ca situatia calugarilor

greci si a manastirilor inchinate catre locurile sfinte sl
chestia vamilor dupa tratatele noted.

Tarisoarele din care s-au alcatuit, peste citiva ani dupg

plecarea lui Grigore Ghica din Moldova si a lui Barbu

tirbei din Tara Romaneasca, Principatele Unite, adica
Romania una i nedespartit, s-au folosit fara indoiald
de pe urma aces.tei cirmuiri, prea stingherita i supravegheata, prea marginita Ca sa poata indrzni ceva stralucitor, dar destul de luminatZ, de harnica, de iubitoare
pentru ca sa nu lase nici o singura zi neintrebuintatii
in cercul ingust de activitate pe care-I trasese, dupa mabuirea revolutiei de la 1848, sabia muscalului si a
turcului.

De Grigore Ghica, un luptator pentru unire i o frumoasa figura de visator nenorocit, cdruia prigoniri nemeritate i-au pus mai tirziu pistolul la timpl, de Grigore
56

Ghica, prietenul revolutionarilor cari au impus felul lor

de a vedea si in judecarea evenimentelor trecutului, posteritatea ii-a adus aminte, i cununa laudelor nu se usucti

niciodata pe mormintul lui instrainat, unde s-a aruncat

insusi in clipa desperarii.

Ea a fost rnai aspra cu Stirbei, asupra cdruia cazuse

necontenit, in cursul color citiva ani de stapinire, batjocura
aruncata de Eliad, care avea sg-pi razbune prabusirea sa
din Olimpul republicii romanc, si de Bolintineanu chiar.

El a fost in ochii urmasilor un gospodar", traind din

mila rusilor, in tovarasia rusilor, cu gindul la imbogatire

si la pastrarca cit rnai mult tiny in scaun : un om al

fiecarei zile si al fiecarui ceas, fara scopuri departate pi
cu totul lipsit de pasiune, de pnezie ; pe linga aceasta,
indaratnic prigonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nu
i-a lasat sa se apropie de parninitul patl iei, nici atunci
cind ochii ion lacorni de lumina zarilor de acasa se acopereau de negurile noptii, ca Balcescu. Daca n-ar fi Bibescu si mai urgisit, nu s-ar recunoaste poatc lui Stirbei
nici guvernul lui prieeput i activ, gospoddria buna a
rului gospodar".

Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea, e

nedreapta. Suntem destul de departe ca s o spunern.
Stirbei avea mari insusiri. care trebuie tinute in seama
cel putin cit defectele. Era unul dintre cei mai luminati
oameni ai generatiei sale, era un lucrator de o harnicie
deosebita i avea o constiinta a datoriei sale cum numai
foarte putini se intirnpla s-o aibd ; pe linga aceasta, spiritul de buna si cuminte orinduiala Ii stapinea in toate
imprejurtirile, facindu-I s inceapa numai lucruri pe care
le putea duce la capat bun. Sentimentele sale le exprima
fara nehotarire, si se putea razima cineva pe prietenia
lui. Era, desigur, un perfect om de onoare, intr-un timp
cind intriga placuta orientalilor, minciuna laudata Ca o
dibacie, reaua-credinta prefacuta intr-o putere, ramtisite
57
9

Oameni cari au fost, vol. I

ale veacurilor rele, erau Inca in toata inflorirea lor

ei.

se putea vedea un Sutachi, director al unei foarte insemnate institiatii de carftate, coboritor al' unei familii domnesti, luind calea hotarului cu bani de haram subt haina
ba stropita cu decoratii.
Sentimente de apostol n-avea, ce-i dreptul, i. el cerea

s i se plateascil pind intr-un ban lista civilii, precurn el

platea tuturor pind intr-un ban. Tinea la putere, poate
si fiindca era incredintat cii o intrebuinteazd mai bine
decit altul. Masurile lui sunt aspre uneori pina la cruzime,
dar aceasta venea din nemladierea principiilor din care
porneau. In societatea internationalii a marilor centre el
se simtea prea mult acasa, dar eine n-avea atunci astfel
de aplecari, care trebuie sit se condamne cu toga energia
eind e vorba de oamenii de astazi, traind in statul roman
ei in mijlocul culturii romne, care lipseau deopotriva
la 1840-50 ?

El era un fiu de boier, crescut in Franta restauratici,

ocrotit apoi de Kiselev. Trei imprejurari care explica indeajuns spiritul sau conservator fail sovaire, cultul silu
pentru ordine, pentru disciplina, pentru orinduiala neelintitil in toate lucrurile ; adevarata groaza pe care o avea

RIO de orice insemna sau amintea revolutia. Nu era,

desigur, mai putin patriot decit altii
miicar pentru
rnunca pe care o cheltuise in folosul tarii sale
dar se
temea de vorbele mari asa de mult, incit nu zicea decit
limba valalia", limbil moldoveneasca", vazind in euvintul roman, romanesc", un fel de steag tricolor al anarhiei.

Gindul lui mergea pind la unirea principatelor, pinii Ia

rascumpararea de la turci printr-o platd pentru totdeauna,

dar pentru ea sa ajunga acolo el .stia o singurd cale : a

sIabilitiiii roditoare, a sigurantei statornice in toate. Deosebirea intre el si revolutionarii pe cari nu i-a iertat
mciodata, poate, era aceea ca lui i se parea mai grabnica
intemeieria inlauntru decit liberarea de legaturile cu
58

strilinul, pe cind ceilalti intelegeau s inceapri intii cu

aceasta, nefiind timp de asteptat intre fi1ciIe deschise.
Ei au fost
cu toat tineretea lor cei cu dreptatea,
dar au uitat prea mult pe urm5, dup5 izbIndii, programul
de muncii modest in interior pe care-I desf5surase it
incepuse a-1 realiza $tirbei. In feta biruintii lor, domnul
de la 1849-56 s-a retras in umbr5, cilutind in straindtate,
la care tinea desigur prea mult, odihna b5trinetelor sale.
Dar, cind pc tronul romnesc statu principele Carol, el
se intoarse in tar i sprijini din toate puterile sale, prin
el si prin fiii s5i, stilpinirea cea nou5, de la care astepta
si nu s-a inselat
implinirea idoalului sriu : stabitatea I.
14 ntartie 1904
(I)

ANTON PANN

Tipografia Minerva" a pus in vinzare volumul intii

dintr-o nouri editie a operelor (fiind vorba de acest om,
eu as zice mai bucuros : scrierilor) lui Anton Pann.

A ! stim, vor zice unii, cei mai multi, slim ce e Anton

Pann un poet pentru baietii de bacanie, un cintaret de
glume nes5rate, reprezentantul Jiterar al mahalalelor si
tejghelelor, al stranelor, in care tircovnicul cint lui

Dumnezeu, trAgind cu ochiul la cele mai gingase din

fapturile lui, al circiumelor indosite, unde fetele mai simandicoase beau vin vechi in odaia din fund, cu perdelele
' Caiol 1 a realizat intr-adeviir stabilitatea". Dar aceasta
stabilitate" nu reprezintA in sine un ideal" vrcdnic de elogil,
cita yrente se sprijina, ca in cazul doinnitorului, pe o politica
reactionara.

59
9*

trase. Ace la e Anton Pann. Pe vremea lui, cind calfele

pi ucenicii nu erau Inca romantici, nu vorbeau cu neologisme frantuzesti, va fi avut si el rostul lui, pentru astfel
de cetitori, cam de o seama cu dinsul. Astazi insa i s-a
incheiat rostul i acolo. Publicul sau de odinioari a trecut
la istoria haiducilor, i s-a inaltat de. acolo la foiletoanele

fioroase ale gazetelor, de care nu prea erau pe vremea

lui Anton Pann, iar literatura umoristica a aceluia0 public dispretuieste uneori $apte fete p-un fliciiti, ca sa

ceteasca o data pe saptamina ziarul ilustrat

Veselia.

Atunci pentru eine o editie noua a lui Pann ? Amatorii

de literatura veche i istoricii literari vor gasi doar la
Academie carticelele lui cu buchi, care pot cistiga oarecare
farmec macar prin aceasta infitisare batrina a bor.
Altii, cei putini, foarte puini, ii vor fi aducind aminte

de inscriptia pusa de Eminescu pe mormintul literar al

bietului Pann :

(Anton Pann), final Pepelei, cel istet ca 'um proverb,

vor socoti cu totul altfel. Anton Pann ? Dar el e una
din intruparile cele mai bogate si mai depline ale literaturii populare, careia Ii sta poate mai bine in anteriul
de paracliser al acestuia, decit in haina boiereasca, croita
nemteste, a lui Alecsandri. Rareori s-a vazut asa o albina
de folclorist ! In ce parti din romanime n-a mers el, ca
01

sii adune comoara de cintece, povesti, snoave, zicale, cu-

vinte, credinti si datini ale poporului : mai ca s-ar zice

ca de aceea a cintat el ca baietan in biserica ruseascii
din Chisinilul Basarabiei, ca de aceea a colindat drumurile

de tara

bilciurile muntene, ca de aceea a fugit la

Brasov cu Anica, frurnoasa nepoata a staritei, ca de aceea,

in sfirsit, a risarit o data, tiparindu-si carti, la Sibiu.

Cine nu crede ce factor de cultura a fost, in vremea sa,
Anton Pann, n-are decit sii ceteasca bibliografia analitica,
de nu mai putin decit 133 de pagini, pe care i-a alcatuit-o
in 1891 cel mai mare laudator, descoperitorul lui in multe
privinte, raposatul G. Dem. Teodorescu !
60

Intru adev5r, Anton Pann n-a fost nici una, nici alta
sau, daca voiti, a fost i una, i alta.

Biograful Iui, Teodoresu., ni-1 inMtiseaza ca roman,

fiul adica al unui caldurar roman, asezat in Bulgaria,

la Slivden, si al unei grecoaice, Tomaida. Ne e ing5duit

ins s

ne indoim de romanitatea caldararilor de la

Slivden. Sau poate aceasta romanitate era macedoneana,

caci se stie di in unele l,ri balcanice, ca in Bosnia,

caldararii aromani se afla in mare numar. El, Anton,

avea insil figura greceasc5 a mamei sale, care a trait
ping tirziu in Bucurestt linga fiul ei Antonachi. Iar
sufletul lui nu era nici bulgaresc, nici macedonean, nici
grecesc, ci intocmai ca al taranului si mahalagiului ro-

man de pe malul nostru al Dun5rii. Daca in adevar a

venit in Bucuresti, fugind din Rusia, unde fugise din
Turcia, dupd rzboi
abia in 1812, cind avea 18 ani,
apoi trcbuie s recunoastem ca rareori s-a vilzut un om
care sa se prefac5 mai desvirsit, sa se identifice mai
deplin cu aceia in mijlocul crora soarta 1-a fiicut sa
traiasca. El, care face haz de felul de vorba al grecului
si al sasului, se fereste a glumi pe seaina bulgarilor
nu nail sa* spuie ca e strain" : dar se poate zice ca
nici un scriitor de atunci, afard de Eliad in scrierile lui
mlain proza, n-a avut o sintaxa asa de adevciratil
dioasa, limpede, mirosind a flori de cimp si a vizdoage
de psalt
ca dinsul ; pe lingti el, atitia marl scriitori
din acciasi ani pare ca scriu intr-un jargon schilod,
tirindu-se in cirje frantuzesti !

Anton Pann a fost cintaret la mai multe biserici din

Bucuresti, profesor de muzica

musichie !

la semi-.

narul din Rimnic si la cel din Bucuresti. Mu-zicant

psalt a fost i alt scriitor roman din Bucurestii cu multe
urite biserici : FIlimon. Dar Filimon a fost inainte de
61

toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pe eind Anton

Pann era cintgret de strand inainte de toute.

Pann miirturiseste el singur Ca facca cartile sale de

literaturg, cu care a inceput foarte tirziu, ca
treacg

scriind cite ceva, mi se pare ca-mi petree

i ca sg ci.sidge i bani albi
pentru nevoile casei, pentru petrecerile, la vin bun, cu
prietenii i pentru modele rgsiiritene sau apusene ale
vremea

veemea foarte clulce"

nevestelor i litoarelor sale, persoane foarte cheltuitoare,

dupg insgsi mgrturia victirnei lor. Astfel de lucrgri, calen-

dare, cintece de lurne, povesti in versuri, i se pareau,

de altmintrelea, o nimiea toatg, lucruri mici" : ii ciddea
asa de puling insemngtate, nu din dispret pentru sine,
ci din dispret pentru literatura usoard a orisicui, incit,
publicind Spitalul amorultd, el n-a insemnat totdeauna
supt feluritele poezii numele alegtultorului, judecind cA,
pe un astfel de teren, totuna e dacd poporul, sau mahalaua,.

sau un poet vechi, sau el insusi, sau altul din zilele

lui a aruncat in lume cintecul de dragoste.

Dar ia sg fi poftit cineva sg-i tagilduiasca drepturile

de autor asupra melodiilor pe care le inseamng cu note
bisericesti, vg rog, la sfiritul fiecgrui caietel
i niei

n-ar fi prima el asupril-si rgspunderea unei melodii

inchipuite de altul ! Marea lui dragoste i marea lui
mindrie au fost intotdeauna rnuzica. Intii cea bisericeascg, In slujba cgreia a stgtut nu mai putin de patruzeci i patru de ani, cintind condace i irmoase din
copilgrie ping in cele din urmg timpuri ale vietii sale,
si cgreia i-a consacrat o multime de publicatii teoretice,
lucrate ai prelucrate, in tipgrituri speciale, in magazine.
antologii, gra/mad i principii. El a inceput a trill intr-o
vreme cind muzica bisericeascg suferea, ea atitea alte
lucruri, sub inriurirea noug a ideilor Apusului, o schitnbare hotdritoare. Revolutia muzicald a fost patronatg
1

indatA in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara

Condace i irmoase
62

cintari bisericW1.

Romneascii de mitropolitul Dionisie Lupu S-au trirnes

tiner1 in strilintate ca sa' invete noua musichie, si, dup
istoricul Dionisie Fotino
care a fost, cel putin in
aceeasi masurk i muzicant
vestitul Macarie 3 a tiparit

luxos, in Austria, anumite carti de cintari. Pribeagul

fecior de cald5rar, care, cum se plinge singur, nu cercetase niciodat5 vreo scoalri, Invi4 noul mestesug al
cintecului de la Dionisache Moreotul" (adic5 Fotino).
0 psaltichie scrisg de dinsul la 1823 recunoaste aceast5
ucenicie : in ea Anton fiul lui Pann ii desluseste numele
crtur5reste, Anton Pantaleon, adgogind, de bund seam5
dup5 locul de origine al tat:dui s'au : Petrovanu".

Incepu sii dea cdrticelele sale literare, spre scrierea

mai departe a c6rora ii indemna tot mai tare multimea
cumparritorilor, dintr-un impatrit motiv.

El mostenise manuscripte de la dasdilul Dionisachl

stiind bine greceste, se gindi fireste a le tiilmci

si,

dup5 obiceiul timpului. Astfel traduse, pe lingrt atitea

tratate de muzicd, i Noul Erotocrit, care iesi la Sibiu
in cinci volume la 1837.

Ca un alc5tuitor de melodii profane, Pann trebui s5

simtd nevoia de a da lumii i cuvintele : de aid micile
lui culegeri de cintari i cintece, care pornesc de la
1822 si se incheie cu Spitalul amorului.

Scriitori ardeleni, pe cari Pann i-a cunoscut desigur,

trezisera gustul de cetire in popor prin povestiri, luate
1

Dionisie Lupu (1769-1831)

nest Intre

1819 91

1823 ;

mitropolit al TAM Roma-

inembru al Eteriel

91

sprijinitor al

rdscoalei lui Tudor Vladimirescu.

2 Dionisie Fotino (1769-1821)

istoric i compozitor de
muzia bisericeascd grec ; stabilit In Tara Romdneased, a serfs

Istorta vechit Deal 0 a prelucrat in versurt No-it Erotocrit.

3 Ieromonahul Macarle a tradus Intre 1818 si 1820 toate

eIntdrile bisericesti in limba romfind si le-a tiptirit, punIndu-le
in eirculatie. Contemporanil 1-au considerat drept reformatorul
muzicil eelesiastice romdne9t1",
63

tot de la popor sau prelucrate dupg deosebite cgrti. Astfel

si-au cistigat o fairn g. care tine ping in zilele noastre

Vasile Aaron si loan Barac. Pann se lug pe urmele lor.
El traduse in proza isprgvile lui Nastratin Hogea, dupd
originalul turcesc. El puse in versuri lungi, presgrate cu
o mare boggtie de proverbe (care, nu trebuie sg uitgm,
se stringeau pe atunci si de marele boier Iordache
Golescu) fel de fel de snoave romgnesti, de fabule (e
vremea lui Donici si lui Grigore Alexandrescu), de apologuri orientate si de inchipuiri proprii, in carticele care
au format la sfirsit Povestea vorbei (1851-53). El a pus
in versuri de acelasi fel citeva povesti, ale noastre ai
rgsgritene, in cadrul unei sezgtori, intitulindu-le 0 sezdtoare la tard (1851-52).

In sfirsit, Pann, un om al bisericii, avea aplecgri spre

misiunea de moralist, si-1 vedem traducind o data o
Hristoitie, adicd o carte a purtgrilor bune. In Povestea
vorbei 0 in alte lucrgri de acest fel, el intelegea al
aceea ca s invete pe oameni a fi harnici, blinzi, fgra
vicii, fard superstitii, primitori, darnici, foarte supusi
oricgrei cirmuiri, fie a mgriei-sale Iorgu Bibescu", fie
a revolutiei de la 1848. pe care i-a cintat deopotrivg

Ce nu ar face crdintea de n-ar fi sti/pinitori,

De n-ar fi temnife, acne si n-ar fi pedepsitori !
De aceea totdeauna trebuie sd mul(dmim
Stdpinirii cei inatte, crii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale lui Anton

Pann ?

Foarte amestecatg. Limba e totdeauna bung, spiritul

viol, naivitatea atrggatoare, versul corect. Insg unele

bucgti din Povestea vorbei sunt prea lungi, multe se

mintuie stingaci ; dar sunt citeva care intrec cu mull
toate incercarile de literaturg popularg fgcute in urrng
64

de un Speranta sau un Dulfu ; ele sunt adevrate mici

capodopere, cum e Vinatorul fdrd cap sau Cdscitoria vu/pii.
Sunt i versuri carturdresti care ne mir, asa sunt de
bune
Zgudta indat toatd frunza vintul,
Cit de groazd multd jos se scuturarii :
Peisarile-n aer de prin craci zburarii.
Judecata strugurelui e plind de o noutate fermecatoare,
si

lui Pann i-a trebuit o minte indr5zneat ca sa dea

chip, inrudire i actiune tuturor buruienilor i fructelor

ginditi-vg numai la jupineasa CeapA, care :
de pe lume
Se-mbriicti indatti iute cu minie,
Dousprezece haine puse, de dimie,

61=1i atitea, albe, suptirele,

Imbratind binisul rosu peste ele,
Pieptiinind si barba alba it beitrinti,
Scuturind-o bine de pcimint,

Cea mai desdvirsitd dintre lucrdrile lui

si care
se pare noua pind astki
e ezritoarea : aici povestirea
drumului, vorbele schimbate, tonul, basmele ce se insir.

formeaza un tot armonic

una din cele mai bune

scrieri romdnesti.

El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar,

dar nu batjocoritor, simplu, dar nu monoton.
Versurile lirice, afard de cutare pomenire de plimb5ri
vesel,

Seara, pe lunci, de mind...,

Cu vorbd dulce i lind,

sunt mai toate plicticoase, false, fiird putere i cu totul

f5r5 avint. IVIelodiile lui, cine le mai cintd ? Povestirile
J
: pentru popor
lui, acelea vor rarninea
dar nu numai
pentru popor !
25 aprilie 1904
(I)
65

GHEORGHE BARITIU

Cu ocazia inaugurarii momumentului

Sunt abia optsprezece ani de cind a murit Gheorghe

Baritiu, care a lost atita vreme fruntasul pe toate terenurile i conducatorul romanilor din Ardeal, i totusi
se pare ca poporul nostru s-a despartit de foarte multa
vreme de dmsul. Insa la 12 mai 1892 el primea Inca,
la a optzecea aniversare a nasterii sale, urari venite din
foarte multe parti, daca nu din toate partile romnesti
(caci neintelegerea i nerecunoasterea intre sine a fost
totdeauna cel mai mare pacat al romanilor) ; eu citva
timp inainte, in 1891, el vorbea la prinzul dat de rege
Academiei Romane, care implinea doulizeci i cinci de
ani, si el aducea regalei scriitoare multumirea femeilor
din Ardeal pentru paginile pe care le-a dat i literaturii romane. Atitia, printre acei cari nu sunt batrini,

Ii mai pot aduce aminte de mosul eu fruntea inalta,

ochii vioi i nasul in vint, un nas de gluma si de istetime. Dar, de cite ori se aude numele lui, i se pare
oricui ca acest nume e cules dinir-un capitol mai departat al istoriei literaturii noastre ; el a fost in prezentul culturii noastre, dar venea dintr-un trecut pentru
care putini aveau intelegere.

Aeeasta, pentru ea scrierile lui Baritiu nu erau in

mina nimanui. Poet n-a lost, nuvele n-a scris, in istorie
n-a dat pina in anii din urma decit putine memorii de

eruditie, in care nimic nu cheama si nu retine pe cetitor. Pentru publicul eel mare, si chiar pentru acea
parte din publicul cel rale caruia i se poate vorbi numai
prin frumuset, n-a ramas nimic de la dinsul. Numele
lui singur pluteste deasupra operei care pare inecata,
dar slujeste de temelie pentru ceea ce se vede la suprafata.
66

totusi acest scriitor, caruia uitarea i-a luat operele complete, a fost un foarte harnic om de condei,

care a scris fr intrerupere, zi de zi aproape, de la

i ase ping la optzeci i unu de ani. Enorme
volume s-ar infatisa intr-o lunga serie daca ar fi sa se
euprinda la un loc tot ceea ce el a impartasit pe incetul, din cunostintile, parerile i simirile lui, romanilor

douazeci

de dincolo, iar, in anumita vreme, si in oarecare masurii

si mai tirziu, celor de dincoace.

Cad Gheorghe Baritiu a fost un gazetar. Nu, bineinteles, un gazetar al intereselor celui ce plateste, ci un
gazetar al constiintii si al idealelor sale i, pe linga aceasta, ea o-intregire neaparatli, fiindca e vorba de un
spirit asa de intelegator si de cuminte, un gazetar pentru toti", gazetarul poporului roman supus in Ardeal
unei stapiniri straine. A scos pe rind, de la 1838 inaintP.
Foaia pentra minte, inima i titeraturti, apol Gazeta de
Transilvania, care traieste i astazi in Brasov, sub

un nume putin schimbat, si la sfirsit, Observatoriul

In aceste foi s-a cules invatatura in forma usoara ei
placuta, sfatuiri morale, indreptari nationale. indrumari
de calauz incercat in nesigurantele i primejdiile unui
popor care se lupta zilnic cu grele imprejurari. De la o
vreme, altil, de virsta lui sau mai tineri decit dinsul, au

aratat alte ci i au inteles altfel tinta lungii calatorii

de munca i ostenell, dar, pina in apropierea anului de
desteptare si de prefacere 1848, el a fost marele duhovnic al poporului sett

Deci scrisul lui Baritiu, asa de imbelsugat. a fost

practic i trecator : el a fost ca acea parte din apa eeru-

rilor pe care pamintul o inghite fara a mai da riun

vesnice, dar din care se Malta pe cimpiile de catifea
verde i de aur palid hrana miilor de oameni, cari adesea

uita s multumeasca. Sunt oameni a caror chemare c

67

de a fi

ziaristi : oameni cari inteleg repede, se infra.cdreazd o clipd, vorbesc cu convingere i usurintd, dar
nu pdstreazd totdeauna pe a doua zi ideile care pdreau
ea-4 stripinesc i sentimentele de care se aratau zgucluiti.

Cu Bariliu nu e insa asa. El era o fire adevdrat romdnease5 si tilrdneascii, avind o reflexivitate aclincd, in-

driratnicie in urindrirea scopurilor sale, o deplina consec; erqd si darul de a tinea minte" din care se intenriaza caracterele puternice i vrednice de respect. Avea
in adevdr talent literar : un talent foarte sobru, cu multa
paza in alegerea si orinduirea cuvintelor, putind s rniste

msa foarte mull. atunci cind un sentiment de revolta

sau un avint ce nu se mai poate opri rupea zagazul cel
tare. In chestii culturale foarte inalte i gingase, el avea
de mult parerile care au invins pe urrn5, tirziu de tot,
in zilele noastre : incli din 1865 el striga, in Calendarul
pentru poporu/ roman, impotriva striedrii limbii" si era
in stare sii cuprindd intr-un articol de trei pagine critica intreagd a pornirilor spre latineste. frantuzeste, nemteste si ungureste, care impestritau vocabularul si corupeau sintaxa. Ar fi putut sd se manifeste pe orice teren
cu onoare i, cind Academia 1-a invitat, pc dinsul, septuagenarul, sd-si insemne amintirile, puind in acelasi
timp vremea sa in legdturd cu vrernile trecute, el a dovedit c5 poate descoperi i stringe toat5 informatia, cii
o poate preface intr-o povestire neteciii si ca se poate

feri de mice patimd in expunerea lucrurilor in care

fusese acea magna pars ' de care vorbeste vechiul cintdret.

Dar el a stiut sLI descopere totdeauna locul, punctul

unde trebuia dusa lupta pentru neamul ski si sr'. se infiitiseze acolo cu steagul in rnin5, jertfind odihna sa,
interesul sau si, ceea ce e si mai mult, jertfind soarta reParta$ul principal (lat.).
68

putatiei sale dupa moarte. In aceasta-i stii meritul eel

mare.

Era in 1835-36. Pleiada marilor scriitori ardeleni se

stinsese. Ei lasasera carti, dar nu erau scoli. Cele mici,
din vremea lui Iosif al II-lea, erau in decadere ; cele
mari se rezumau Inca in scoala inalta din Blaj. Pentru
cei ce nu erau de confesiune unita, si se fereau de dinsa,
pentru cei ce nu incapeau la Blaj, pentru cei ce voiau
sa stie i lucruri care nu se predau acolo, erau colilc
straine (si Baritiu a invatat la Cluj), cu toate lirmrile
lor. 4co1i sant de lipsti, coli", proclamd in 1835 tinarul
profesor de fizica din Blaj, exprimind cea dintii nevoie
a timpului. Unit, el primi sa fie dascal la neunitii
din Brasov, nu pentru leafa, care era saraciicioasa, ci
pcntru insernnatatea acelui centru romanesc din Brasov
si pentru foloasele ce trebuiau s izvoreasca pentru neam
din aducerea la crezul national a acestui vechi cuib de
negustori interesati si de dreptcredinciosi inainte de
toate. Baritiu fu invatiltorul brasovenilor cit a fost de
nevoie,

i la 1844 el nu statu pe ginduri sa dea altuia

locul unde prezenta lui nu mai era neaparata.

0 alta necesitate a timpului era presa de literatura

ward, dar cu miez moral si cu orientare nationala : un
fel de scoala a celor ce nu mai puteau veni pe bancile
ucenicilor i erau raspinditi in tot cuprinsul romnimii.
Foaia lui, mai populara, mai putin personal decit publicatiile periodice, ceva mai vechi, ale lui Eliad si Asachi, cu care el trebuie pus in acelasi rind, a raspindit
gustul de cetire si a pregiltit conditiile materiale ale
literaturii de mai tirziu. A fost o vreme cind ea, raminind
singura, a cistigat i cetitori din Principate.
La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politica ve-

nea pe planul intii pentru romnii din Ardeal. El se

supuse i veni si la acest asalt, in rindul intii. i, iape cind Asachi facea matanii inaintea sfintiilor-lor
muscalii, iar Eiiad, pierzindu-si cumpatul, se improviza
Cali,

69

dictator rcvo1u.iona

semizeu in nurnele Libertatii,

I3aritiu fu ornul poporului.

Un orn reprezentativ", o expresie a nevoilor nearnu-

lui siu, o personalitate binefc5toare care n-a crezut

niciodatil cii are drepturi i asupra sa insi, acesta a

fost Baritiu. $i de aceca el e asa de greu de deslusit

pentru cci ce cautii in el onua i atit de lesne de respectat pentru acei cari-i va'd munca. 1
9 mai 1904
(1)

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI

Intiia parte din corespondenta lui Vasile Alecsandri

a aparut sub ingrijirea d-lui

IL

Chendi si a d-rei

E. Carcalechi.
Patriot si democrat, George Baritiu (1812-1893), a Lost
secretar p presedinte al ASTREI", a participat ta revolutia

de la 1848 din Transilvania, a devenit membru al

Societiitil

Acadernice Romane in anul infimt,Srii ei (1866). A publicat

numeroase articole i, intre altele, lucrarea Part' aiese din
istoria Transitvaniet. Pre doua sute de ani din urmd, (1889

1891). Ca istorie, are meritul de a fi relevat rolul maselor in

istorie.

= Socec, 1904. Se dau sl note folositoare. 0 bibliografie foarte

91 ingripta se afth inaintea volumului. Al dodca

trebuie s4 cuprinda scrisorile franceze, multe la numdr, ale
poetului. Cred c5 n-ar trebui sA se reproduca, precum s-a

complecta

facut cu corespondenta lui M. KogSlniceanu, apgrutA in Con-

vorbiri literare, chiar textul in limb5 strainS, edei, oricit de

multa obisnuintli ar fi avut Alecsandri In vorbirca limbei Iranceze, el o scria slab si ffird coloare ; dna s-ar face altfel,
aline cedtori n-ar putea deschide volumul. 0 editie francezA
cu traducere ar costa prea mult i n-ar rascumpara cheltuiala
70

Cine s-ar astepta sa gaseasca parerile poetului asupra

chemarii sale literare, ideile sale asupra marior intrebari ale vietii, portrete bine schitate ale contemporanilor, descrieri mestesugite, judecati despre cartile yazute
de dinsul, s-ar inela. Alecsandri fricuse studii foarte
usoare, pe care nu le-a completat niciodata, intr-un trai
din care distractiile luau cea mai mare parte. Cetirea
lui era de tot restrins ; vara intreaga si-o petrecea
privind din cerdacul casei din Mircesti frurnusetea, totdeauna aceeasi, dar vesnic noua, a cerurior de Mlle si
august. Cartile clasice ale tuturor literaturilor au ramas
inchise pentru dinsul, i din literaturile contemporane
el cunostea numai, intr-un chip usor, pe cea francez5,
incepind de la romanticii cei marl, pe cari a cautat,
dupa puteri, sa-i hallo. Cartile erau pentru dinsul un
mijloc de treccre a timpului : niciodata ele nu I-au stors

un striga de admiratie, niciodata ele nu i-au impus sa

cugete mai multa vreme la intelegul lor, sa scoata din
ele invatilminte i indreptari. Veselul ciripitor n-avea
privirea patrunzatoare a vulturului, nici nevoile acestuia de aer mult, de lumina bogata de inaltime, spatiu
si raze.
N

oamenii nu-i erau bine cunoscuti, afara de un

mic cerc de prieteni, intre caH se simtea bine si pe care-i

chema cu bucurie acasa la dinsul, in zimbitoarea-i lo-

cuinta de Ora. Politica a facut putina i fara multi

tragere de inima

hi incalzea doar cutare chestie spe-

ciala [...].

N-a prea calatorit. In strainatate a cautat numai oraselc unde se duc de obicei boierii nostri i care-i erau

asa de cunoscute, Inca nu mai vedea nirnic in ele.

printr-un mare foios. Decigur ca la sfirsit vom avea
tndice de nume.

Astlkl pentru intlia

()aril

un

se va 1nfSisa ntr-im chip cu

total vrednic coresrondenta unui scriitor roman (n.a.).

71

Pagini ca acelea ale schitelor de drum in Maroc, alcd-

tuite in tinerete, nu se mai intilnesc in opera lui. Ii

placea sd se steamute numai in locurile uncle era sigur
s ga'seascd tot confortul si rnultumiri fine pe care nu le
putea da tara.
Tot boier molclovean tipic era el si in ceea ce priveste
legaturile sale cu trecutul 1i cu acea parte a prezentului

care e viata tdranimii. Scrierile istorice le privca ca,

Mcind parte din domeniile specialitatii. Cu sMenii lui
va fi lost bun, dar mindria stapinului de pilmint, a domnului de oameni nu 1-a lasat sA-si piece privirea pind
la smerita bogdtie de simtirl a tdranului. Cel ce a strins
si a prelucrat poezia populard n-a stiut, de fapt, ce se pe-

trece in inima celor de care a fost incunjurat mai mult

in viata.

Deci corcspondenta lui trebuie s aibd mai mult un

interes biografic, decit unul literar. i asa si este.

Ea se imparte in acest dintii volum, astfel : scrisori

dare d-1 Maiorescu, scrisori cdtre (1-1 Iacob Negruz*
scrisori cdtre Papadopol-Calimah i scrisori catre d-na
Paulina Alecsandri.

Cele dintii sunt de tot putine. Alecsandri s-a raliat

la miscarea Convorbirilor, dar n-a avut legturi personale cu conducdtorul Junimii". El se adrcseazd d-lui
Maiorescu, mai mult ca ministrului, cerindu-i anumite
mdsuri i hotdriri. Scrisoarea-raport despre biserica roil/And din Paris, scrisoarea-schita despre biserica din Mir-

cesti sunt dintre cele mai intinse si mai ingrijite ale

colectiei Chendi-Carcalechi.
Dimpotriva, poetul a scris foarte des d-lui Negruzzi,

ca redactorului Convorbiritor. Pentru productia literard a

lui Alecsandri chiar, pentru felul cum el judeca scrisele

in general intr-un chip foarte usor, dar mai

totdeauna prietenos pe cit se putea, chiar ierttor cind
era vorba de cineva care-1 jignise
aceste scrisori au
altora

72

o mare insemndtate. Se vede mai ales cit de fara pregatire, fara cugetAri indelungate asupra unui subiect si
felului cum el s-ar putea lucra mai bine, incepea Alecsandri scrierile sale. Se vede insa iarasi ce insemnatate
punea el pe uncle semne de recunoastere din partea
lumii care de cele mai multe ori n-au nici un pret : cornplirnente de salon, laude ale confratilor .s.a.m.d. I s-a
parut totdeauna cii premiarea de felibrii din sudul Frantei, cari
fari a discuta seriozitatea lor
aclamau pe

un latin de foarte departe, j s-a parut ca aceasta premiare e o mare izbincla i un mare noroc, nu numai
pentru el, ci si pentru tam sa, pentru neamul sau. Tresari de uimire chid ii vezi punind o data aliituri luarea
Plevnei i incoronarea lui la Montpellier.

Papadopol-Calimah era, in adevar, un prieten intim,

fatil de acest coboritor de domn, Alecsandri ia un ton
mai cald si se spovedeste mai deplin. Iarii, foarte multe
*Uri despre viata zi de zi a poetului. Multe aprecieri
cam exagerate ale insemnatatii literare a corespondenai,

tului. Plingeri miscatoare, din anii din urma, pentru

moartea fratelui Iancu, pentru boala lui proprie, pentru

neplacerile sederii in Paris sub cerul rau, Vara lumina,
al iernii nordice, in izolarea strasnica a marilor multimi
straine, in ocupatia fira placere a vizitelor goale, a prinzurilor de gali, in care el, rninistrul unui stat mic
privit cu banuiala, se simtea asa de putin, pe cind era
deprins sa fie asa de mult in palatul din Sinaia al regelui Romaniei, unde regina-cintareatil ii privea ca pe
un rnaiestru in arta amindurora. Ceva displacut e, aici,
staruinta cu care Alecsandri cere lui Papadopol-Calirnah
sa-i dovedeasca in public presupusa
i cu totul neadevarata
obirsie din nobilii Alecsandri ai Venetiei.
Fata de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata un
sot plin de cea mai adevarata iubire si de ingrijirile cele
mai delicate. Scrisorile vin din strainatate, din Sinaia.
din Bucuresti pentru a face ca sotia ramasa in Mircesti
73

10

al se bucure si ea de cinstea ce se face sotului glorios,

de izbindele pe care el le cistiga.

Cetitorii volumului I din aceasta Corespondenfd nu

vor afla un AIecsandri nou, dar, aldturi de multe noutati din viata lui Alecsandri, colturi simpatice din sufletul celui mai bogat si mai zimbitor diritre poetii literaturii noastre vechi.
1 august 1904
(r)

0 ICOANA CURATA : MITROPOLITUL VENIAMIN

COSTACHI

Cu prilejul pornenirii sale

Comemoratiile nu invie mortii. Dar ele scot din coltul

lor de nemurire, unde arde inaintea lor nurnai lumina

sdracd a recunoasterii din partea celor putini, chipurile
mari ale trecutului si le aduc, in lumina filcliilor de pomenire, inaintea atitora caH pind atunci sau nu tiau
nimic despre acei oameni, sau Ii uitaserd. Si poporul intreg pentru care se face comemoratia (si nu pentru mortul de citiva ani sau de citeva veacuri) se simte in adevdr trdind 'mai puternic in clipele procesiunilor, ruedciunilor i cuvintdrilor, cilci la puterea lui se adaugd atunci, in ceasul de recunostintd, puterea, plistratil in
serise, asezilminte i fapte, a celui care se pomeneste.

De aceea a fost bine cd, in anul inchinat lui Stefan

cel Mare, un gind pios s-a indreptat cdtre Veniamin
Costachi, arhipdstor al Moldaviei i Sucevei", a cdrui
74

scoala de preotie a implinit la 1 ianuarie trecut cel de-al

sutalea an nou".
El n-a Lost, ca unii episcopi i mitropoliti ardeleni,
o intrupare a neamului nostru, in nevoile i sperantele
lui

i n-a luptat in rindurile mirenilor sau in fruntea

lor pentru invierea i neatirnarea tarii i poporului sau.

N-a fost Un orn al razboiului care cucereste i mintuie,
51 dusmanii nostri nu s-au ternut inaintea lui. Scaunul
lui de arhiercu n-a ajuns un inlocuitor al vechilor tronuri mindre din vremea viteaza. Energia, hotarirea, ca
asprirnea soldatului au fost straine de dinsul.
Nici scrisele lui, multe, foarte multe talmaciri
dintre care una e sa vada lumina acurn, prin ingrijirea parinteltii Atanasie, episcopul Rimnicului
nici aceste carti
si

sau prefetele la cutare lucrari

prefete ce s-au stens
iari cu acest prilej
n-au insemniitate literara. Oricit
ai vrea, nu vei putea gilsi o mare paginil calda, clara,
nemuritoare, lamurd vesnica a sufletului bun si curat,
pe care s-o torni in bronz, scriindu-i dedesubt numele
ca pe soclul unei statui. Ca i purtarea i firea lui intreaga, scrisul harnicului talmacitor era smerit i sfios.
Table le legit pentru vremi noi nu le putea da el.

Insa, dacii ai fi intrebat acum saizeci-saptezeci de

ani, in Iasii lui Mihai Sturdza voievod, in care traiau
insa, pe linga multi tembeli i zvapaiati, i atitia oameni
cu frumos caracter I cu multh rivna pentru cele bune,
atitia batrini cuminti i atitia tineri gata de multe jertfe,
daca ai fi intrebat pe boierul de moda veche ca I pe
studentul din Paris, pe crestinul dreptcredincios ca si pc
evrcu chiar, cine e ornul eel mai bun din Moldova, el ar
fi raspuns intr-un glas : parintele Veniarnin". Daca ai fi

cercetat pe linga acciasi oameni care e omul cel mai

harnic din tara, acel care nu lasa nici o clipa Vara o intrebuintare folositoare altora,
s-ar Li aratat in casuta
saraca a vechii mitropolii darapanate un batrin calugar
de aproape optzeci de ani care-si mai aprindea candela
75

10*

vegherilor pentru a cistiga si a impdrtdsi invdtAtura

scripturilor, care i se pdrea lui cAlduza cea mai sigurd
pe grelele drumuri ale vietii. Dacd ai fi vrut sd stii care
e cel mai sarac, cel mai lipsit, cel mai vindut de dator
dintre facdtorii binelui care se vede si ai ,multului bine
pe care nu-1 stie nimeni, %i s-ar fi soptit acelasi nume
venerat al octogenarului mitropolit. Intr-atita lume amestecatd i impdrtitd in ceea ce priveste judecdtile, era

intelegere deplind in aceastd singurd privinta. Pentru cd

avea o alta pdrere
sau poate tocmai pentru cd irnpdrdesteptul, dar egoistul si latasea pilrerea tuturora
cornul voievod goni pe arhipdstorul Moldovei din scaunul lui i, intr-o aspra zi de iarna. din ianuarie 1842, ieenii vedeau pe alit de batrinul mitropolit luind drumul

muntilor, unde, la Slatina, in vechea mAndstire a lui

Alexandru Ldpusneanu, ii astepta chilia simpld in care
sufletul sdu putea porni in liniste catre vesnicele lacasuri" la care rivnea el de mult. Si. adunind si cernincl
aici cu mintea toate cite le fiicuse si le indurase, el scria
cu o mind tremuriitoare, in vointa sa de pe urma, aceastd
mdrturisire, smulsd din cea mai deplind i curatit constiint5 a vietii sale : Total ce mi-a stat prin putintii am
fcut, si cu sfatut i cu fapta, ca sd sporesc, si sufleteste
materialiceste, inflorirea sfintei biserici

i patriei".

Acolo a si murit, in 1846, si oasele sale obosite s-au asezat, dupd datina smeritd a celor mai mari inaintasi ai
lui, afarti din biserica unde se rugase in cei de la sfirsit ani ai vietii lui, la dreapta lingd zid, unde se vede
si acum simpla piated cu initidlele numelui i dregiltoriei
lui bisericesti.

Veniamin nu venise din bordei targnesc sau de peste

munti, ca atitia dintre cei mai mari pdstori ai bisericii
moldovene. Deagdnul lui fusese pus, in mijlocul surbiltorilor de iarna" ale anului 1768, sub un acoperamint
'76

boieresc din Ro0e0i, in tinutul Flciului. Tatdl pruncului Vasile se cherna Grigore Costachi, un boier ca oricare,
coboritor, prin strilbuni indrdzneti il lacomi d putere,
de rno0i i averi, din rdzii0 de la Tutova. Copilul era
sd samene insd in partea rnamei, o Cantacuzind, Maria,
al cdrii tatd, Dinu, venise de la munteni : in acest neam

de impiiiiiteascd obir0e, ambitia faptelor man i aplecarea spre binefaceri fusese o mo0enire ob4nuitd, *I
strilmosii Mariei, Constantin postelnicul si Elena, fiica
din care, astfel, se cobora Velui Radu vodd Sorban
niamin

se infiitiseazd urrna0lor ca o pereche sfintd.

Vasile trdi pind la virsta de sase ani in frdmintarile

rraboiului, cdci turcii i ru0i se urmau in Ia0, aruncind
pe boieri prin casele lor de la tard. Mamd-sa muri, apoi,
cind bdiatul avea acum saisprezece ani, tathl. Vasile rdmase sub epitropia episcopului de Husi, Iacov Stamati,
care a fost apoi un vestit mitropolit. Cu putin inainte, el
fugise spre mdnstirea Neamtului, unde staretul Paisie
Meuse o harnicd scoalit nthndstireascd : voia sa fie dilvgar. Iacov nu se indurd sii-i impiedece chernarea si,
astfel, in acelasi an cind riimdsese orfan, frumosul copilandru cu pdrul balan i ochii alba0ri lud la Husi, din
minile epitropului sau, rasa cillugdrilor, 0 cu dinsa numelc, potrivit cu virsta i faptura lui, dulcele nume de
Veniamin. Peste cinci ani el era vlddicd la Sfintul Spiridon si, indath, mina drcaptd a noului mitropolit Iacov.
Dupii ce pastori la Hu0 si Roman, el ajunse la 1803, pentru aproape patruzeci de ani, mitropolit al Moldovei.
Gdsise o miscare spre thlmacirea intreagd, de iznoavd,

pe o 1mba noud-, mai buna, a tuturor cdrtilor bisericesti. Paisie o incepuse, i nemtcnii, can aveau i o tia doua fiind la Iasi
lucrau necurmat penpografic
tru acest scop. Mitropolitul le diiclu tot ajutorul sdu, ca
patron si ca traducdtor el insu0. In ace1a0 limp, dupd
modelele din Ardeal i Rusia, el aicea, la 1804. seminar in
mandstirea Socolei.
77

Dar Veniamin nu capita" destivirsirea sufletului sliu

decit dupti 1821, cind cuvintul patrie" suna pretutindeni
ea o mustrare i un Indemn. Atunci intii el sfarima peretii ingusti ai cugetarii calugaresti i rasuflii aerul lim-

pede al intinderilor largi deschise inaintea lui. Parintele Veniamin" se facu patriot" si asa ramase pinil la
sfirsitul zilelor sale.

Abia au trecut sasezeci de ani de la moartea lui, si

traiesc Inca btrini cari I-au vazut in copilaria lor. De la
dinsul a pornit o puternica miscare de morala i carturarie religioasa, care a trecut i peste Milcov. Un mitropolit Grigorie al Ungrovlahiei, un Chesarie de Rimnic ai,
mai incoace, un Invatat ca Melchisedec de Roman, un
sfint ca raposatul mitropolit Iosif al Moldovei yin toti
de la Veniamin. Si cine stie dacii la vreunul dintre copiii
cei multi, invatacei de preoti, cari, la serbarea de la seminar, ascultau rugaciunile privind chipul din martnurd
al batrinului mitropolit, nu se trezea o constiinta de puten i chemarea de a fi acel nou Veniamin Costachi pe
care-1 asteptam pentru a impaca iari, prin bunatate
intelegere, biserica vesnica i ideile de astazi ale poporului nostrul 1
17 octomvrie 1904
(I)

Amintirea luminoasA a lui Veniamin Costachi (1768-1848),

mltropolit al Moldovei la 180a-1808 si 1812-1842, se justificA

mai ales prin meritele lid in sprijinirea propAsirli culturale

nationale. Intcrventla sa a fost foarte utilA In actlunea ce-a dus

la infiintarea teatrului In limba romfinil la Iasi si la crearea a
numeroase peon. cu limba de predare romAnA.

DOCTORUL JACOB FELIX

Sub raportul frecventarii sedintilor, mombrii Academiei Romne se pot imparti in patru categorii : cei can,
nefiind in Bucuresti, nu vin decit intimpliitor sau la sesiunea general din martie ; cei cari, fiind totusi in Bucuresti, s-au deprins a nu veni niciodat ; cei cari vin regulat, incaseazu diurne i, dup5 ce au stat o clip5, merg
acas5 sau pe la afaceri ; i, in sfirsit, acei can ii fac
datoria pin5 la sfirsitul sedintilor.

Unul dintre acestia nu se va mai vedea la sedintile

de vineri. Puling ascultiitori din tribune nu vor mai re-

cunoaste pe btririul foarte alb, curat i ingrijit, cu favoritele blajine i strlucitorii ochi buni, care venea
sprinten, strins in redingota lui neagrii, zguduia puternic,
din toatit inima, mina acelora dintre colegi cari-i plikeau

si se aseza la un colt deoparte, cetind iute, nervos in

vreo carte nou5, ale Orli foi le Cala cu vitcjie. Cad, de
mult vreme, btrinul academician constiincios nu auzea
decit cu och-ii, pe cari Ii indrepta multamiti, bucurosi,
indemntori c5tre acel vorbitor despre care stia ea spune
lucruri folositoare, cu scopuri cinstite. 0 alegere in sectia
stiin1ific5 va da raposatului doctor Felix un succesor, mai
rau sau poate si mai bun, dar pentru citi 1-au cunoscut pe
dinsul i I-au iubit pentru insusirile lui alese, ascunse to-

tusi cu atita discretie, el nu va fi inlocuit niciodata. Ei

vor eduta t de acum inainte senina frunte lucie aplecat cu o sirguint5 tindr5 asupra cart!! nou5.

Si iar50, sub raportul frecventarii bibliotecii, sunt

mai multe categorii de membri ai Academiei Romne.

Unii af15 prin raportul anual al d-lui Bianu di aceast5 biblioteca tot mai exist, ba chiar se imbog5%este din an in an. Altii imprumut5 de la dinsa multe
carti, pe care le folosesc sau ba.
79

Mai rareori se vede insa cite unul in sala cea mare,

lucrind de-a valma cu oaspetii straini, cu studentii si
fztudentele, preocupati de lucrarile seminariilor si de
examene, sub ochii functionarului de serviciu. Miicar
vinerea, dupa sedinta, erai sigur sa vezi printre acesti
lucratori obisnuiti, Vera titluri i situatii, pe dr. Felix.
De departe i se auzea glasul cind cerea, in odaia catalogului, ciirtile de care avea nevoie. Si, o data ce le tinea
in mina, venea cu dinsele in mijlocul celor multi si tineri din Universitatea unde fusese profesor pina daunazi i, la aceastalalta masa, incepea iarasi riisfoirea
energica, i
rindurilor.

fruntea plina de atentie se pleca asupra

Dupil cit spune toata lumea, d-rul Felix a fost, pretutindeni si totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e inca

destul de rar la noi. Dar nu nurnai pentru atita se cuvine a i se pomeni cu respect numele si a se pastra o du-

ioasa amintire despre batrinul care ne-a lasat. In viala

si in scrisul sau stiintific el a dat dovadii de sentimente
inalte si curate, pa. care le-a exprirnat
cu toatii sfiala
deschis, pe fata. In cuce era in fundul naturii sale
getarea sa a fost patrundere si in cuvintele sale, care
miirturiseau necurmat, la orice prilej, unul din cele mai
mari rele de care sufere societatea romaneasca, statea
un grilunte de eroism.

D-rul Felix era un strain. Fusese adus cu contract din

Boemia, unde se nascuse. Aceasta era prin anii 1860 : e
timp de-atunci ! Tingrul doctor, invatat, muncitor, cinstit i amabil, avea frumoase perspective de viitor: Ele
s-au i indeplinit : Felix a fost medic al Capitalei, pro-

fesor la Universitate, director al Serviciului sanitar

di

membru al Academiei Romane.

Strainii stiintifici cari vin la noi sunt, pina in ziva

de astazi, oameni ambitiosi, lacomi si totusi pururea nemultarniti. Cutare sas, doctor de ochi, care a capatat la
noi o clientela buna, desigur ceva avere i s-a imparta80

si de functii oficiale, dr. Fischer, a scris diatinazi,

riiminind de altminterea in Bucuresti, una din cartile
cele mai pline de ura fala de noi care s.'ri fi iesit in ultimele timpuri. Principiul cel vechi al aventurierilar rmine Inca neatins : exploatezi pe valah, faci bani din
increderea si din prostia lui, ii batjocuresti intre ai tai
gi-I dai dracului cu toate ale lui, cit poti mai iute. CAci
doar nu esti in zadar reprezentantul inaltei, nobilei, bisit

i milostivei civilizatii europene... Ca si

Davila, a cdrui energie aristocratic6 nu o avea, doctorul
Felix nu a fost printre acesti conquistadores asupra
barbarilor '. El nu a inteles s'a vie in Ora noastril pentru scopurile sale, ci s primeascd in sine, pentru scopurile ei, aceast Ora, cu limba ei, cu aspiratiile ei, cu dureroasele si strasnicele ei nevoi. Ca putini dintre doctorii
timpurilor noastre, el nu Meuse in inima sa o zriifie,
ci un altar pentru buna zeitii Caritas. Pentru dinsul fapta
gi scrisul porneau deopotrivil de la acea mild de oameni,

nefucatoarei

care e muza inspirdtoare a artei sale.

Cind vrista i infirmitatile ei 1-au scos din slujba

statului si a scolii, el nu si-a dat .dreptul de a muri in
trinddvie. 0 noug activitate tiintifica, cea mai buna
poate, incepe pentru. dinsul atunci. Fusese profesor de
igienk venise ca igienist la directia Serviciului sanitar,
si el se gindi astfel s cerceteze acum in toaili istoria
noastra igiena public, dezvoltarea ingrijirii ce s-a dat
pe vremuri siint4ii tuturora. Astfel apiirura in An,alele
Academiei Romdae un sir de studii care formeazd la un
loc o mare carte bogat i aproape definitiva', care ii
indrepthteste titlul : Istoria igienel iii Romania.

Acest medic biltrin, fdr atingeri cu eruditia istoricii,

s-a priceput totusi, cu vechea i buna sa metodd gcrmana, s giiseascd prin ciirtile noastre, pe care a ajuns
astfel ad le cunoascd i s'A le pretuiasciA, mai tot ce-i
era de nevoie. Cartea e bine informatii i scrisa. curgiltor.
Intre lucrarile de istorie stiintificd" e, desigur, cea mai
81

bunl. Dar 0 din alt punet de vedere ea he impune, nu

numai luarii-aminte a invatatului, ci si a oricatui om
de bine.

Caci si in aceasta lucrare, ca si in toate celelalte ale

lui, el mai are un scop, pe linga cel stiintific. Intelegind
oi iubind in acelasi timp tara noastrii i neamul ei, el
vedea bine ca nimic trainic nu se poate razima decit pe
saniitatea, bogatia i bucuria de viata si de lucru a tarenului. i in mijlocul atitor prefaceri, indreptatite si neindreptiltite, a atitor creatiuni, In parte filed viitor, a atitor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice uneori, in mijlocul acestei revolutii culturale, zgomotoase,
risipitoare si increzute, el vedea ea' faptul care s-a uitat
mai mult e prezenta in Romania a poste patru milioane
de tarani foarte saraci, foarte intunecati la minte si amenintati de toate bolile trupului si ale sufletului.
pe cind atitia romani neaosi eintau biruinta din trimbiiIe usuriitatii sau prefacatoriel. pe acest om din Horschitz ii durea inima intr-adevar de durerea nestiuta a
acelor patruzeci de sute de mil nenorocite.

Nu mai departe, acum citeva zile iesea o carticica de

medicine populara, A/manaliul Hygeia, in prefata careia
doctorul Felix, care nu era scump la sfaturi i la scris,
tiparea aceste rinduri, datate din decembre 1904, deci cu
citeva saptarnini inaintea mortii sale ;
Toti membrii natiunii formeaza o singura familie ; oricit de diferita sa fie pozitiunea lor culturala i economica, ei se influenteaza reciproc unii pe altii, si soarta
acelora can muncesc cu bratele inriureste i asupra traiului prezent j viitor al acelora cari nu lucreaza si
traiesc din averile mostenite.

A trecut timpul cind acest principiu economic a putut

sa fie ignorat ; astrizi stratul cult al societatii a inceput

a se interesa mai mult de soarta celei mai numeroase

fapturi a natiunii, care ne hraneste pe toti cu munca sa,
a indemna pe muncitorul de parnint spre o activitate
82

mai roditoare, a-i da educatiune profesionala, dar toate

silintile cercurilor cirmuitoare vor fi zadarnicite, daca
conditiile muncii nu vor fi irnbunatatite."

In dociorul Felix taranul roman pierde pe unul din

patina sizi prieteni adeviirati, i lacrima pe care, in nesUinta lui de oameni i lucruri, nu poate s o verse el

o plingem aici noi, carturarii tineri, cari gindim

0 seriem pentru dinsul si in numele lui.

30 ianuarie 1905

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE : NICOLAE

IONESCU

A murit Nicolac Ionescu, oratorul generatiei inalbite

astazi, tribunul unor lupte uitate de multa vreme, seful
liberal al unor prefaceri care s-au savirsit cu totul.

E ciudat ca a mai fost vorba o data, acum eiteva

luni, de moartea acestui orn, atunci cind de mult el nu
mai traia cu adevarat. Caei nu era trai, nici pentru un
om de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaia
rau ingrijita de la eel mai ieftin rind al unui otel bucurestean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multe
staruinti umilite i Lira ca alesul sa se fi putut misca
pina la alegatori, sii fi putut dezmorti, o clipa coardele
de aramil ale vestitului, ale unicului sat glas, pierderea
Contribuba principald a dr. lacob Felix (1832-1905) constd
In aezarea bazelor iglenii stiintifice din Romania. Dintre lucrerile, pdtrunse de spirit democratic, ale profesorului de la Facultatea de medicind din Bucureti se impun cu deosebire : Tratat
etc igierui Fi politic sanitara (1870-1880 i Profilaxia pelagrei
(1883).

83

fara ginduri i Fara simtire in marea viata roditoare a

cimpului, subt cine side ce sopron de sindrila veche, la o
riizasie paraginita din Roman si, iari, fintuirea intr-un
scaun la Academie
era asa de batrin, de .scortos, de
pecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cu totul
nepotrivita asa o jucarie de lemn cum sunt aceica din
sala saracilcioasa a sedintelor, ci vedeai bine ca i s-ar fi

cuvenit un mare jilt de piatra aspra, cu cate s se fi

filcut una trupul sau impietrit. Nici ea agitator, nici ca oraa lost profesor de
tor parlarnentar, nici ci profesor
nici ca om
istorie universala la Universitatea din Iasi
in societate, el nu mai era de mult intre cei vii. Ti arnintea

numai color putini cari-1 stiuserii in viata acel chip de

pustnic pardsit, innodat in articulatii l cu graiul mort,
acea fata de o galbeneal de ceara, foarte linistita, acei
ochi stinsi subt ochelarii batrinesti cari pareau infipti in
came si parul buhos, mitos, care in bogatia si neorinduiala lui dddea acestei fete de patriarh incrernenit si o
iluzie de tinereta zglobie.

Sunt oameni la mormintul carora nu poti vorbi decit

de via, de viata intrupat5 odata in ei, care n-a zburat

de la dinsii decit in clipa din urma, aruncind in urina
trupul zdrobit al invinsului, si care, pecetluit5 cu firea,
cu numele lui, va merge si de acolo inainte ani i zeci
de ani Incii, stripinind mintile, incalzind inimile, indemnind
i tineri de
4i poruncind. Asa, in acest inteles, mor
dou5zeci de ani, i batrini cari au ajuns cele din urmA
hotare ale traiului. Dar sunt i altii, altfel oameni cari au

avut un nume, o glorie, inaintea carora s-au descoperit

capetele multimilor admiratoare, i pe cad moartea-i
gaseste morti si-i ia, nu numai Para lupta, dar filra
barb=iteasca supunere senin5, ii ia cu un fel de deziluzie,

ca din mormint. Departe trebuie sa te cobori in urma,

imbracind formele de cugetare si de simtire ale unei
epoci cu totul stinse, pentru ca s poti intelege intrucitva i spune care a fost pentru acel om rostul ce i-a dat
84

numele, faima i admiratia celor ce-1 asteaptg, in cea

mai mare parte, de mult in lumea mortilor.

.Neculai lonescu sung foarte putin boieresle ; e un

nume sters, rgspindit pretutindeni in multimile tirgovetilor. Insearnng Neculai fiul lui Ion. A fost deci, in
Roman, un preot Ion, care a botezaf Nicolae pe unul din

feciorii sgi. Altul s-a chemat tot Ion ea tatiil sari, si,
pentru a se deosebi de atitia altii 'cu numele lui, si-a
zis mai tirziu, dupg locul unde-si dovedise la urmil, dupg
multe rlitciri economice si politice prin lunva large,
cunostintile de agronom, Ion Ionescu de la Brad.
Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare, si Nicolae,

fratele cel mic, au ajuns tineri, o elipg de prefacere in

ceea ce priveste stratele societIlil noastre. De la 1821,
boierii nostri faceau liberalisM, dar tot intre boieri, vorbind de constitutie, cerind senate parlamentare i invinuindu-se de ciocoinicie si de carvunarism (carbonarism).

Fiii acestor boieri au filcut revolutia de la patruzeci

si opt", revolutia pentru Drepturile Omului, a.sa cum le
vestiserg si le cuceriserg luptatorii francezi de la 1789 :
ei vorbeau de indrepttirea tuturor oamenilor la stilpinirea paminturilor si la stilpinirea societatilor. Pe cerul

tingr al sufletului lor pluteau usoare neguri albe, ca

niste aripi de ingeri, si multora li se pgrea cIl sunt de rapt

ingeri cari yin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze.

Se facuserd scoli la noi, subt regirnul, european ca
norme, al Regulamentlaui organic. Cu mult pazg. si
sfialg se invgtau si lucruri bune in ele. Feciori de tgrani,
de tirgoveti nevoiasi, de preoti farg avere, primiti intr-insele, se pregateau pentru o viatg care nu fusese ingilduita
de multil vreme lgstarelor siiracimii. Cite unul a mers Si
in straingtate cu bursa cirmuirii. Si astfel, printre frazele

sungtoare ale boierilor tineri din Bucuresti, stgpini la

1848 pe Romania" regeneratg, se auzi i graiul lui Ion
85

Ionescu moldoveanul, un grai asa de frurnos, de cuminte

si de bun, asa de priincios muncitorilor incatusati al

cimpului, incit nu poate

cread5 nimeni pinii nu 1-a

cetit.

Ion era agronom, economist, om de stiinta si de prac.

tied. Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles cii in
gitlejul sau e o muzica rar5, puternica i feluritil, care
poate fermeca oamenii. S-a descoperit cuvintiitor. Pe

cind Ion, izgonit din tari ca revolutionar, era pus s5

administreze nu stiu ce averi ale vizirului prin Asia Mica,

Nicolae, ram,as in Moldova, se pregatea pentru cariera

unui om politic in stil mare, curn ii infalisa pe atunci
Franta, modelul nostru, in persoana de vizionar vibrant a
unui Lamartine. El a scris i in ziare, ba a intemeiat
ziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisul sau parea
slab. Invatase frantuzeste, englezeste chiar, cetea mult,
dar hivatutura nu era chemarea lui. Avea glasul : deprinse

gestul, larg sau encrgic, mersul solemn, atitudinca de

dictator. El desiivirsea pe incetul rnijloacele clinafara: ale
oratorului. Din ce in ce mai mult, lumea le cunostea si le
admira.
Dir pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese treizeci
de ani si deplin5tatea insusirilor i puterii sale, noi

n-aveam Camel* Senat, intruniri publice, care i-ar

fi

trebuit lui. Dornnul liberal al Moldovei, Grigore Ghica,

se incunjurase de tineri din popor" : un Codrescu, un
Vasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pe cari-i intrebuinta la gazetarie i corespondentit Ghica filnd capetenia miscarii pentru reforma situatiei romnesti cu aju-

torul Europei. Peste citiva ani se ajunse ins5 la intrebarea" de aceasta Europa a locuitorilor Principatelor" :
in fierberea celei dintii mari lupte dintre partide, celei
dintii mari frimintari a multimilor, Nicolae Ionescu se
arata in sfirsit ceea ce dorea sa fie : fermecatorul pentru
frumoasele idei mari ale desteptiirii neamului, ale neatirnarii si impodobirii lui cu toate asezamintele de libertate,
86

egalitate i fraternitate pe caie le cunostea lumea. Cauza

invinse : Romania se facu, i mindrul Alexandru loan I
rasari din figura de om sters i stors a colonelului Cuza

Acum e vremea lui Nicolae Ionescu, vor fi zis atitia.

i se inselau : era vremea lui Ion. Omul practic si
inimos care intelegea ca, Med alt taran decit al vremilor
de urnilith robie, Romania nu inseamna decit o pana de
papagal intr-o c5ciula sparta, li incord5 toate puterile

pina se ajunse la improprietarirea t5ranului. Th acel

timp, Nicolae ciiuta ce trebuie sa faca. i, neintelegind ca,

fara de iubire care oameni, un mare talent de orator e o

mare primejdie, el se opri ascultindu-si cintecul, acelasi
cintec : intii duios i nou, apoi cunoscut, nesuferit pe
urmii, iar, la sfirsit. ridicol., Cind intelese si el aceasta,
tacu. i pentru el thcerea era moartea, caci Universitatea,
stiinta, studiile istorice, de care trebuia sa-1 lege catedra
lui, acestea nu-1 puteau stapini niciodata. Asa a trait
Nicolae Ionescu de prin 1880, de cind 1-am cunoscut,
cind ne facca trei lectii pe an, pina acum, in 1905.

Pentru tinerii de astrai este tin invatamint in trista

carier5 a acestui mester al cuvintului
al cuvintului
sterp .1

6 fevrttarie 1905
(I)

Oratoria gaiunoasil a lul Nicolae Ioneseu (1820-1905) a

ot supus5 unel critic! nimleitoare de care Titu Maioreseu,

In articolul retort, retort gi timbuft (1902).

UN SCRIITOR PENTRU POPOR : I. POP-RETEGANUL

In satul Reteg, din tinutul Bistritei ardelene

sat in
care acum aproape sase sute de ani au cirmuit dregatorii
lui Petru Rares, domn al Moldovei, i asupra caruia s-au
intins drepturile cetgtii Ciceiului, pe care Stefan cel Mare
a capiitat-o de la Matias Corvinul, rege al Ungariei
a
murit, sunt citeva zile, Ioan Pop-Rcteganul, adeca loan

fiul lui Pop din Reteg. Pe la noi nu s-a prea auzit de

dinsul, cu toate ea Noua revist romeinii a tiparit in
vremuri cite o sehitg din ale lui. 0 data chiar numele
lui, care se parea ciudat intr-o Ord unde poreclele grecesti si bulgaresti au un oarecare gust ales aristocratic, a

fost luat in batjocurd de un scriitor al ciirui spirit se

arata, din fericire, de cele mai multe ori altfel. In Ardeal,
insa, el era printre cei mai cunoscuti, mai cautati si mai
iubiti.
Sg nu se creadg pentru aceasta cd Ion Reteganul a avut

o via literara", ca dadea interviuri la gazetii, c avea

teorii artistice, c incerca s creeze o scoalg, ca rivnea la

demnitati academice si la venituri potrivite cu talentul

ce avea, ca se uita cu urd la aceia cari lucrau in ogorul
de linga al lui, ca-i acoperea cu batjocuri ca sa-i srnomeasca de la munca lor. Nu, fecior de Oran, venit pe
lume Ia patru ani dupe/ qtergerea iobagiei", cum scrie
insusi, ca usurat de o grea povarg, el n-a cglgtorit in
copilgrie la scoli mai inalte decit cea din Ngsgud, centrul
cel mare romgnesc al acelor locuri, i preparandiile pentru invtgtori din Gherla si Deva. S-a intors ea sa invete

copiii satului sgu de nastere, ceea ce a facut ping la

yirsta de patruzeci de ani. Apoi iei la pensie, ea biet
dascal thaw, care treiie0e din mica pensie de 26 coroane
Lunar, cu, qapte rnembri", spunea el intr-o scrisoare. A
mai trait zece ani acolo, trecind abia de virsta de cinci-

zeci de ani. 0 viata mai tricutd si mai srnerit decit

aceasta, nu se putca inchipui.
88

Scriitor n(.1 1-a facut ambitia

cad, zice el, in mine

fudulia nu s-a putut nadajdui : am fost pururea mult mai

ocupat decit s ma gindesc la fudulii" nici lacomia de
bani, caci a trait toate zilele sale in acea saracie grea pe
care ne-a aratat-o rnai sus, tot el, in acelasi grai moale
si supus ca al poporului sau intreg ; 1-a facut scriitor
destainuirea ce a primit Inca din cea mai frageda copilarie
despre frumusetile de inchipuire pe care le pastreaza in

sufletele lor intunecate cei multi si umiliti din acest

neam. Scoala de gindit, simtit i scris, facultate de litere

cerc literar" i-au fost lui pe rind casutele Retegului,

unde mesterii spuneau povesti. Cind eram Inca mic, si
ping' ma instrainai de acasa, veneau la noi in serile de
iarna vecini, prieteni de ai tatei, i stau in <povetis ping
cind trebuia dat de dna la vite. 1i auzeam deci cum
puneau la cale trebile economiei, cum parindau pretul
vitelor, al bucatelor, al lemnelor, umblarea vremii s.a.
si

Apoi, cind prindeau a casca, in semn ca-si gatisera povestile zilnice, incepea unul ori altul :
Spuneti careva o
poveste, sg ni treaca somnul."

Cu citiva ani in urma, alt fecior de Oran asculta dincoace de munte, in Humuletii Neamtului din Moldova,
tot povesti de acestea ca sa tread" somnul" si le pastra
si el in minte pentru a le face cunoscute apoi carturarilor

de la orase, cari au povestitori ca sa li vie somnul".

Intre loan Reteganul si celalt Ion din sat, Ion Creangd,
era o mare deosebire, cu toate ca, dacii s-ar fi intilnit
vreodata, s-ar fi privit ca frati i ar fi inecat granitele in
citeva pilhare cu yin vechi. Reteganul nu era un poet,
n-avea nici inchipuire i nici puterea de a idealize, ridicind lucrurile din aceasta lume spre desavirsirea altor
lumi care nu sunt dccit in dorinta si in avintul inimilor
noastre. Dar el stia povestea asa de bine, cit o poate sti
cineva, i cunostea graiul taranilor din tinutul siiu, care-i
plicea asa cum era si pe care n-ar fi cutezat sa-1 indrepte
89

11

Oameni ears au fost, vol. I

sau sa-1 imbogateasc. Un grai scurt, noduros, infrinat,

desigur aspru, dar pecetluind pdternic luarea-aminte,
nu se vad oare urmele acestui grai in felurita i Imbelsugata poezie a lui Cosbuc, care ne-a venit tot de acolo,
coboritor al satenilor din Ilirdiiu ?

Reteganul era si un om foarte harnic, cu o viata

masurat i curninte. E o uhnire ce a strins el intr-o
viata destul de scurta i piing de atitea greutati. Brosurile

cea mai buna e cea

sale de literatura a poporului
aparuta la Pesta in Biblioteca poporului roman", subt
titlul : De /a moard, poveSi si snoave
infiltiseaza o
minima parte din tot ce avea in lada lui de acasa : manuscrise multe-multe, care contin vreo 4 000 de poezii poporale, apoi multe legende..."

El nu intelegea rostul acestor lucruri in alt chip decit

ca o cetire potrivita cu mintea poporului, ca o cetire

sanatoasa si moral. El nu era povestas, cit scriitor
poporan, moralist pentru cei cari primesc cu mai multa
dragoste buna morala cresting. Pe aceasta cale el urma
unor inaintasi carora de mult li se plateste cu recunostinta
osteneala ce au cheltuit Barac i Vasile Aron, cei ce au

pus cartea de lume" in mina poporului, care nu stia

ping atunci decit de cartea bisericeasca. Pentru aceea a
tahrilcit i alcatuit el nuvele luate din viata satelor (o

culegere din ele ar impodobi mice biblioteca pentru

popor). Pentru aceea a facut el foita"
noi zicern
foiletonul
la atitea gazete de peste munti, pentru
aceea a sees el Revista ilustratii, care n-a mers, si a
primit sa ajute la Gazeta duminecii din firilau.

Acum vreo doua saptarnini am primit din Ungaria o

lungri scrisoare, asternuta in slove groase, rare, pe hirtie
de format mare, de la Reteganul, pc care nu-1 cunosteam.
EI cetise Stimdmfitorul si-i placue ; ca pe unul ce capatase astfel incredintarea c sunt un om de omenie ti un
00

om curnsecade, il prinsese un dor de a-mi scrie citeva

sire". Imi arata ce vialA duce : acu-s uitat aci la poalele
Ciceului, znai mocosesc cit pot, dar nu cit a vrea pi
cit zn-ar trage infirm ; necazurile de multe feluri s-au
ridicat pe umcrii mei slabi de ma mai cotropesc. Dar
bun e Domnul : cit pot, nu ma dau raului !" far, ca sa-mi
faca o bucurie, el imi fagaduia sa ma duca la Ciceu, sus
la cetate, la Stefan vocla, la dreptatea cea veche de
demult, spre care se uita el in fiecare dimineata : deal
la vara viitoare ai fi bun sa ma cat*, nu atit pentru mine,
cit mai mult pentru ruinile i imprejurimile Ciceului".
Aceasta, fire*, daca el va mai fi acolo, subt cetate, cdci
in mina zeilor din Olimp e soarta muritorilor".
I-am trimes Pornenirea lui $1,efan eel Mare, ca unuia

dintre aceia pentru can fusese seri.* apoi exemplarul

rneu din &man:aorta, pe care-1 ceruse (pina atunci ii
cetise numai cind mergea la tirg). Mi-a trimes o legenda
pentru revista i mi-a multarnit de doua ori ; in eel din
urrna ravas, de la 19 mart trecut, el amintea iarasi
drumul la Ciceu : De-abia astept s vin vara, doar voi
avea norocul sa te vad aci, sa mergem la Ciceu".

Si nu i s-a facut pe voie. La Ciceu nu vom merge

niciodata, dar, daca este ceva dupa viata, tot il voi vedea
cindva, acolo unde el a crezut c pleaca spre a educe
stdpinului din Ciceu vestea durerii neprecurmate a poporului sau nenorocit.
3 aprilie 1905
(1)

Dintre eulegerile de folelor ale lui loan Pop-ReCeyanul

(1853-1901). eca mai eunoseutS a devenit suita de cind volume

Povesti ardelenegi (1838). Alte arts : Trandafiri d viorele (MG)

Starostele sau datine de ia nuntile romtinitor cudeient

Boeete (1901), Nuvele (1901).

11*

(189)),

UN POET AL FLORILOR D-L D. ANGHEL

D-1 D. Anghel, care scrie de vreo cincisprezece ani

s-a ridicat astgzi mult mai sus decit inceputurile sale

sfioase, de tingr erninescian supus, la Contemporamil din
Iagi, e un poet, in bine i, intrucitva, si in rgu. In acesti

cincisprezece ani d-sa s-a gindit neincetat la rafinarea

sinitirii sale pentru frumusetile naturii, pentru miscgrile
tainice, trecgtoare, fugaro ale sufletului i la mestesugita
turnare a unui vers aromitor, strgveziu. plin de un farmec
blind si dulce, a unui vers in simplicitatea pgrutg a cgruia

este atita vointa i myncii. A izbutit. In cartea sa de

astgzi, In gradinti, sunt flori pe care nu le privesti numai
din treacgt, ci vrei s le ai 1ing tine. bucurindu-ti

sirntirile de insusirile rare ce sunt cuprinse in die. Nu

o data esti silit s cetesti de mai multe ori versul frumos,
dupg care vine altul, rareori tot asa de frurnos, dar
totdeauna rngiestru alcgtuit, riibdiitor i cu o nesfirsitg
dragoste luerat. Oamenii fiirg gust si farg simt rnuzical,
cari se prapadesc dupg defilarile de silabe ale d-lui
Haralamb Lecca 1, sg-si dea osteneala sii compare. Dar
cgrti cum e aceasta se scriu numai o datg. Pe urmil
trebuie sg vie altceva. Ce anume ? Poctul acestei imbelsugate grgdini, care e o grgding boiereascg, o grading
scumpg, o grading pentru oameni avuti, trebuie sg-si
aminteasca totdeauna cg bogAia unui suflet de scriitor
poate sg aiba numai doug izvoare : sau o cetire foarte
intinsg, necontenit innoitil i aducind o cugetare spornicii

de toate zilele, sau coborirea, umilirea sufletului Care

natura intreagg i catre toti oamenii, contopirea cu
intreaga fgpturg. D-1 Anghel n-are decit sit aleagg.
10 aprilie 1905
(II)
Haralamb C. Lecca (1873-1920)
poet i clrernaturg ; Iorga
se referS la versurile de facturil simbolista ale poetului.
92

SERBARILE PENTRU SCHILLER

Intreg neamul german a pomenit printr-o mareata

serbare, care s-a intins, se poate zice, de la un capat al
Europei la celalalt, a incalzit o parte din America notta
si a gasit rasunet in atitea puncte din alte continente
ziva cind a murit
deci o serbare universal-germanica
Schiller, in mijlocul activitatii sale producatoare, intr-o
epoch' de maturitate bucuroasa, bogata in idei nota si in
planuri inalte. Dintre cith popoare traiesc pe lurne, nu
e unul care sa alba o viata mai armonica, mai echilibrata,
pi printr-aceea ca la dinsul curentul spre bunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpinit de iubirea statornica, in forme necontenit nouii, pentru ideal : pentru
adevarul cugetarii, pentru elaborarea tiintii, pentru indeplinirea frumusetii. Aici nu e ca in America de Nord,
uncle un biet suflet de imprumut tremura ticalos intr-un

urias trup, care se lupta pentru tot mai multa hrana.

Nu e iarasi ca in cutare Spanie decazuta, unde focul
salbatec pentru ideale moarte, sau care nu se vor atinge
niciodata, mistuie o carne saracii. In clipa cind bate mai
puternic inima de fier a industriei, a negotului german,

cind, dupti produsele slabe ale literaturii, daca nu si

ale artei de astazi, multi ar putea crede
i atitia se
gribesc sii si proclame
ca s-a dus pentru totdeauna
dulcea fecioara Germania cu umezii ochi albastri i parul

biilai irnbalsamat de toate florile primaverii, in acea

clipa Germania cea mare, intins4 cu mult i peste hotarele

largi ale imparatiei, uitii grijile aspre i lupta necrutatoare pi, parch' intinerind cu o suta de ani, simtindu-se
ca in vremile blinde, de prietenie i filozofie umanitara
ale lui Schiller, incunjuril acest mormint, care e, ca toate
mormintele oamenilor mari, i un altar.
Frumoasa priveliste, care pe unii it va indemna sa faca
s't ei tot astfel, iar pe altii
nu se apropie oare serbarea
93

lui Vasile Alecsandri, n-a trecut oare, destul de stearsa, cit

priveste pe oraseni, pomenirea lui Stefan voda cel Mare ?

pe altii ii va umplea de prerea de eau ca nu pot face

tot asa, fie si in masura restrinsa a unei puteri mai mici.
*

Cu prilejul acestei serbari s-au scris o sumedenie de

articole, s-au dezgropat si impartasit publicului biografii,
chipuri de rude uitate ale poetului multora li va fi fost

jale ca nu pot publica si chipurile autentice ale bucatas-au fault editii noi, la inaltimea
reselor lui Schiller
criticei de astazi, in acelasi timp si tiparituri frumoase si
carti asa de ieftine, aparind si in fascicule, pentru mai

multa usurinta a cumparatorilor, incit ele s-ar putea

gasi in casele celor mai umili cetitori ; orasele, mari s'i
midi, [...], editorii, societatile au lucrat pe intrecutele
pentru a se glorifica dupa cuviinta marele german".

Si aici vine intrebarea : ce fel de mare german" a

fost Schiller ? Ceea ce inseamna : intrucit merita el ca
poporul german sa fi trait citeva zile sub raza intinerit,
stralucitoare a stelei lui ?
*

Dou feluri de spirite nu s-au incalzit nici acum de

numele si amintirea lui Schiller. Spuind care sunt ele, se
vede lesne ce a fost el.

Inainte de toate, nu-1 iubesc si nu 1-au iubit, de vreo

jumatate de veac incoace, scriitorii Germaniei noi, cu
poetii in frunte. Ei sunt, de atunci inainte, oamenii artei,
preotii Frumosului, ai frurnusetii care se chibzuieste, se
pregateste si, cind apare, nu ingaduie nimic linga dinsa.
Daca au nevoie de un inaintas, ei il cauta sus de tot, in
marele, in luminosul Olimp rece, unde troneaza pe un
scaun de diamant, zeu cu stapinirea fara de margini in
lee si timp, Goethe : Schiller si Goethe", morrnaie autorii
de manuale, in stupiditatea traditionala a mestesugului
01

kr. De ce Schiller si Goethe" ? Unul ajunge pentru un

urrnas oricit de mare. Acest adeviirat parinte a atins
toate coardele lirei vesnice si nu s-a coborit s5 zbirniie
strunele din mate de oaie, pe care cint5, la bucuriile
durerile oamenilor, peetii-Elutari. Schiller a fost intrucitva dintre accstia. Oricit a facut iibooIie esteticil, oricit
a dezbalut principii cu Goethe, oricit a asudat in baia de

abur a metafizicei, el a r5mas visatorul, idealistul din

speta pe care Napoleon I, un Goethe al cuceririlor, a
infierat-o ideologi" ; el a murit umanitarul cu ochii in
lacrimi. Pentru acel sfirsit al veacului al XVIII-lea si ci
vechiului regim, in care alesii vrsau lacrimi de ap
dulce, cari nu inrosesc ochii, nebanuind c5 asteapta la
uii vremea plinsetelor de singe, el era omul chernat
care venise la ceasul lui. Primind de la Goethe cel tinir
revolta, sorbind in el toata compatimirea, cam pregiitit5
si usurateca, a saloanelor, a cercurilor de prieteni", a
cugetatorilor asupra mecanismului de stat", distilind
dintr-insa un nectar de dulce adormire visritoare, el a
Lost recunoscut indata, iubit foarte mult i plins amar,
la moartea-i inainte de timp.

Veni ins5 indatil epoca de bi onz, in care el trii zece

ani si mai bine din scurta li viatii. In zgomotul silbatec
al armelor invalmisite i se prim ins5 cii aude zurndiala
triumfatoare a lauturilor care cad, si el voi sii cread5 cii
groparii ce lucrau pe urma bat5liilor celor mari nu fac
decit sa sane la temeliile statuii noua a libert5tii. Cei ce
luptau, Insii, credeau alttel.

Alti tineri venied ins5 la rindul lor, cu alt5 primayard a oamenilor, dup5 ce acum barbarii trecuser5, i ei
Di gtisird destula umbra sub ramurile ocrotitoare ale
poeziei lui Schiller. Apoi iarii fr5minturile unei vreini
noua. $i tot asa se merse, pacea visutoare inlocuind incrucisarea armelor, pinIl ce la urma nu se mai gasiri tineri
pentru Schiller, buni tineri cu inima podidind de iubire,
95

cu gindul pierdut in smirna albastrie a visurilor,

ci

tineri atleti ce se incingeau pentru intiiele lupte.

Cei ce se razboiesc astazi pentru dreptate au altii

temelie a credintii lor i intrebuinteaza alte mijloace de

izbinda. Acel cintec frumos e prea departat de dinsii.

Dar toti cei earl intcleg ca o stare de spirite pregateste
pe alta, nu pot face nedreptate tirtiirului Schiller, asa de
batrin astazi. Iar in abstractiile lui blinde, i altii decit
adolescentii pot sa gaseasca un adapost i o mingliere.
15 nuri 1905
(I)

CITEVA RINDURI DE DINCOACE" IN AMINTIREA

LUI TIMOTEI CIPARIU

Se facu, acum citeva saptamini,

sarbatorirea lui

Timotei Cipariu. Cum e i firesc la oameni cari traiesc in

imprejurarile fratilor nostri de dincolo, n-a fost nici o

solemnitate mare, nici un amestec oficial sau macar
oficial-bisericesc. S-a facut un parastas, rugaciuni de
pomenire, care erau si de multamita, intr-un biet sat al
Ardealului apusean, de unde a pornit spre sco la din
Blaj, spre munca de ani indelungati in acest centru do
cultura. spre o curata glorie in toate colturile romnimii
care cugeta, copilul care era sa fie canonicul metropolitan

Cipariu. In Blaj chiar, alt luminat om al biscricii

neamului, alt priceput

i al

harnic, canonicul Augustin

Bunea a vorbit, cald, insa cuminte, despre incepatorul

adeviiratelor studii stiintifice cu privire la limba, cultura
96

istorie in Ardealul romilnesc. Aud ca' s-a scris i o

brosurri, de profesorul Ratiu din Blaj. Apoi vizitatorii
acelui sat smerit si salac s-au intors inapoi, inconjurati
de bune amintiri, indemnritoare i mingiietoare pentru
toate timpurile.
Cetind pina aici, cutare animal de gazetri bucuresteanii

sau ieseang se va intreba cu indignare : $i cine e acest

Cipariu, despre care se cuteaza a vorbi astfel ? Nu e
preotul acela ciudat care-si scria numele intr-un fel si-I
cetea in altul ? Am auzit doar di a voit sil strice limba
pi ortografia, ca a scris lucruri la care, cum te-ai uitat, pi
pu "nesti de ris... N-a fost el invins, strivit i inmormintat

in batjocur de cei cari au limit duprt dinsul ? Atunci

de ce sil inem isonul celor cijiva cari, din interes de
clopotnitg, i-au fricut serbare in satul Panade ?"

Nu anirnalului de gazet care, srt vrea, si tot nu poate

intelege deplin, adicrt i cu sufletul, i cu inima, ci publi-

cului celui mare romnesc

critre care, ori de asculta,
ori de nu, am cripgtat deprinderea s vorbim
se pot da
aceste

Bcoala cca mare a ardelenilor din veacul al XVIII-lea,

apariltori ai romanitritii desrivirsite si neplitate, eterne

imutabile ca insasi Roma, isi ga'sise in Petru Major si
i eel din
reprezintantul cel mai logic, mai sistematic
pm

urmil reprezintant. Caci toti call au apilrat pe urrnii aceste

idei, fie si Laurian, mesterul dictionarului limbii care

trelynia s fie, toti acestia nu se pot asemna cu inaintasii

lor in ceea ce priveste insemnAtatea lor adevrtratii in

rniscarea poporului romnesc.

Ca oricare altul din anii 1810-20, cind a invatat

Cipariu la scoala mic

i la cea mare, copilul din Prinade a

primit, din grai si din scris, ideile intransigente. Gindul

i atit. Dar, cind el ajunse a judeca fiir
la Roma
epitropie si constringere, Cipariu avu i simtul cii limba
romiineasa de a cireia indreptare i intocmire din nou,
de a ciirii schilodire se tot vorbea,"ca deci aceasth limbrt
97

trebuie s5 fie cum este. Urmrind-o in timp si in spatiu,

peste veacuri i peste tAri, cu iubire de fiu si nu cu

dispret de pedagog, el o vazu in toata intinderea ei

1 vechimea ei venerabil, in toatil mrimea ei.

Ea nu mai era un derivat f5r5. pret, o r5tdcire vrednic5
de compatimire a limbii latine, un copil pierdut care se
duce inapoi la vatr, spgsit i cu ochii in pamint, ci un
voinic ce-si croise drumul In lume, pe care-1 stiau multe
plaiuri i prin care se indepliniser5 multe ispr5vi. Dup5
toti aceia cari tthnliaser5 inaintea sepulcrului 1 antic al
limbii latine, crezind c5 de acolo se va inalta viitorul
nostru, el, Cipariu, intelese c viitorul se clesface intii

1arg5

din viata care este, 0 deci o imbr54isa cu iubire pe

aceasta.

Astfel autorul Principiilor 0 al Grarnaticei fu apropiat de trecutul eel nou, romanesc mai mult decit oricare
inaintea lui. $coala cea veche latinist se cufundase in

cronici, pentru a da povestirea usoar a liii Clain si

analele masive ale lui incai, nurnai la inceputul ei,
cind n i se des1usiser5 inch insusirile deosebitoare.
Pentru un Petru Major, lash, nu mai aveau nici un
interes povestirile despre voievozii siilbateci, cari sem5-

nau asa de putin a cezari, i, dac5 el a vorbit despre

v15dicii nechrturari l grosolani in Istoria bisericeascd,
aceasta a Idcut-o cu alte scopuri, si nu de hatirul lor
numai. Pentru Cipariu, care intelegea pe deplin i gusta,
intrebuintind-o tiintif Ic, limba vechilor scriitori, si chipurile insemnate de dinsii trebuiau s traiasc5. Lui i-au
placut episcopii ardeleni din vremile mai putin luminate,
pentru cunoasterea chrora a lucrat si el. Viata romneascA
de la Dunare II vorbea apoi, de-a dreptul, de la suflet la
suflet.
1

98

Segulcru

morrnint.

Cercetind deosebirile de grai de la un tinut la altul,

interesindu-se de dialecte, care aveau mare pret pentru
acest incepator al studiului thr, Cipariu se apropia in

sfirsit, acum cind era tin mare carturar, si de viala

poporului romanesc de pretutindeni, care se poate zice

ca nu i-a fost strain in nici una din manifestgrile sale.
Mintea lui se cornplecta astfel necontenit.

De noi, cesti de dincoace, nu i-a fost rusine niciodata,

ca altora. In vremuri grele, la 1836, a calgtorit in principatul muntean si a avut bunatatea sa ducg inapoi cu
dinsul numai amintirile cele bune. A venit bucuros la
deschiderea Academiei Romane, pe care ar fi ajutat-o
si mai mult, daca n-ar fi invins de la inceput rigiditatea
latina a lui Laurian, care era in Romania, unde Cipariu
venise numai ca oaspete, acasg la el.
*

$i o inteligenta mica poate folosi daca lucreaza cu

discipling intr-un cimp potrivit cu dinsa : ea poate chiar

apleca pina la sine arborii cei mai inalti prin virfurile

ramurilor de jos. N-a fost asa Cipariu. Cine a strithatut
vreodatg salele, astazi prafoase si parasite ale bibliotecii
lui, a trebuit sa ramiie uimit de larga razg a interesului

ski stiintific, a interesului su literar i, mai bine, a

interesului sau omen. De la manuscriptul de cronici a
Moldovei, pind la versurile arabe legate in marochin
rosu si ping la poezia Erica a timpului silu
n-a fcut
totul se intimping acolo. In aceste
si el versuri ?
incaperi a cetit el multi ani de zile dupg ce noi nu mai
stiam sa-i cerem a scrie. Statea inchis in fratia cu
duhurile mortilor celor mari, i nu-i pasa de lumea care
judeca migalos, cu o cumpang de spiter, greselile fauritorilor de inalte cladiri ale mintii avintate. In bgtrineta

ca si in tinereta lui, el n-avea nevoie decit de foarte

putina odihn, i cei ce 1-au cunoscut stiu sg spuie despre

usurinta cu care trecea de mai multe ori pe noapte de la

99

intunericul somnului la lumina cetirilor de invatatura si

de frumusete, in odaia unde lampa
ca un simbol !
nu se stingea niciodat.
Acesta a fost biltrinul cu ochii vioi sub fruntea inalta"
pe care ni-1 InMtiseazil chipurile : un muncitor, un cugetiltor i un om cleplin. 0 stiu aceasta blajenli, cari vorbesc
despre dinsul ping astfizi, i ar trebui s-o stie i altii.

Caei puterea unui popor vine si din constiinta limpede

a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-i are si din
cultul dezinteresat al acestor eroi".
26 ivnie 1906
(I)

C. NEGRUZZI

Cu prilejul unei ediii noug a operelor lui in proza

Minerva" a inceput, sub ingrijirea d-lui Ii. Chendi

si d-rei E. Carcalechi, o editie nou si, data aceasta, in
adevar completa a operelor lui C. Negruzzi, povestitor
milsurat, fin si clasic, unul din intemeietorii prozei noastre

moderne. Volumul I a aparut de citeva saptrimini

cuprinde intreaga Prozet a acestui autor. Se scot din
uitare si unele lucruri mai mid pe care nu le g5siser
editorii de mai inainte. Proza lui Negruzzi e insa taria,
insemniaatea, valoarea lui de ciipetenie. In acest volum
I Timotei Cipariu (1805-1887), totu01 adept al etirnologismu-

a infiinlat cea dintil revistil de filologic din Roinfinia :

Arhivut pentru filologie i istorte (1867-1872). Lucriiri : Crestomacia sau Analecte titerare (1858), Elemente dc limba roman&
dupd diatecte i monumente yacht (1864), Principiu de tlinba
tut,

sl scripturd

100

(1866),

Grainatica timbil roindne (1869, 1877).

avem ce-i trebuie mai mult publicului din toate scrierile

lui, destul de felurite, desi foarte putine la numk.
Sunt rari. scriitorii clasici pe cari scolarii sii-i inteleaa
si sA-i guste, la cari s' se gindeascd apoi cu placere si

dup amintirile din clash. Nu-mi aduc aminte s ne fi

miscat Alecsandri, care suna i trecea ca o muzia, nici
chiar Bolintineanu, cu toti eroii lui thiati grosolan, colorati tare si incMerati s'albatec. Deci, cind profesorul de
rorniinA din clasa a IV-a a liceului din Botosani, un arde-

lean entuziast, care pktra aca5d la el ca o comoaril

vechea editie Socec, legat scump, a scriitorilor nostri

celor marl, cind deci acest aspru profesor de inima

deschise volumul elegant al lui Negruzzi i alese pentru
cetire pe Alexandru Lpupeanu, nu eram mai bucurosi

decit de o cetire obisnuit

adicA nu eram de lac

bucurosi. Pe incetul ins6 acele fraze simple, cuminti, pe

care-ti venea s le cetesti cu un glas potolit, par6 aveai
s spui o tain, acele fraze de toate zilele, far o comparatie, fiir o exclarnatie, fdr un rnestesug i o siretenie,
acea poveste lin ca de martur batrin al vechilor imprejur'ari puse sthpinire pe noi. Sufletul copilului e cinstit :
el nu poate fi cucerit de mice, dar se dd intreg. Copiii
urkc cetirea in ea inski i o iubesc numai clad ea nu
mai este o cetire, ci fereasta limpede prin care anumite
lucruri marl, strasnice, minunate, se vgd. Si iarki copiii
au in inima lor bogatii putinta, care lipseste celor mai
multi dintre oamenii maxi, de a intelege, de a admira $i,
intimplAtor, de a indeplini eroismut. Cite suflete de viteji
si feti-frumosi nu sugrumii scoala si nu ingroapg viata !
Iar cei ce rknin viteji i feti-frumosi, aceia
uitati-va
la nedestoinicia lor pentru inselare, pentru trkiare, pentru
lingusire, pentru socoteli, pentru iLbinda
aceia au
riimas copii.

Deci atunci, intr-una din odkle de slugi ale unei

vechi case boieresti din Botosani, unde era clasa noastra
101

si uncle acurn stau slujbasi de-ai politiei acelui ores, am

vazut noi
vreo douazeci de copii, cari pot fi oricind
martori despre aceagta
pe Alexandru voda. Liiptisneanu
i pe fricoasa doamna Ruxanda, care
groaznic om !
poate test st-ei otraveasc5 barbatul cu invoirea si bine-

cuvintarea mitropolitului, pe Matoc vornicul, care se

alate asa de dureros inaintea mOrtii prin sfisierea de
c5tre norod
noi II vedem ca un sarpe caruia st5 sa i se
zdrobeasca capul !
si cite unul din ceilalti. Vedeam
ciimari de prinz, in care vinul rosu se amesteca in revar-

sarea inclestrilor cu singele rosu pentru ca s5 imbete

deopotriv5, pin5 la nebunie, pe tiran, vedeam tacuta
odaie de umbra in care bolnavul nelegiuit hirciia asupra
mortil, napadit de singeroase vedenii, .si aveam un suspin
de usurare cind aflam c5 s-a indeplinit fapta, ca a murit
acel voievod r5u, cu hohotul de ris al dracului in gitlej.
Si profesorul ni dadu slat bem mai departe din bdutura
visurilor.
Parc5 cetesc astazi pe Sobieski $i ronicinif. Iarasi. nu

indeplinim accasta treaba mecanic5 de a dep5na slove

negre in odaia cu mirosul de muced, ci privim de pe
culmile de ziduri negre ale Cetatii Neamtului, cum vine
regele, riga", si hatmanul, i stolul stralucitor de oaste
dare cuibul nostru de plaiesi, asa de putini numai pentru

ca sa fie asa de marl. Ridem eu dispret, noi, toti cei

douazeci din clasa a IV-a, cind crainieul eu trimbita
lung5 ne indeamn5 spre inchinare. Si stain noi asa zi de zi
impotriva multimilor, tot mai fl5minzi si tot mai eroici,

pina ni se ingaduie de Sobieski. uimit, iesirea cu einqte

din eetatea moldoveneasea. $i ne cresc aripi, aripi marl
cit idealul, cind putem spune cotropitorului regal ca

suntem numai vase oameni, dup5. ce ,,zece din noi au

pierit din mila mariei-tale".

Ba am patruns i hazul de ghidus, foarte fstoric, de

i imbiltrinit, din descrierea provincialului de la

altfel

Iasi, sau alte chipuri si scene ale Scrisorilor la un prieten.

102

Acel afurisit stil limpede, usor, care incepea ca in gramatica lui Man liu sau ca in Ritzboiul lui Weiss, ping
te lua intreg in brate, acela ne momea. Si doar atunci
intiiasi data invatam istoria romanilor, cu un bun profesor
moliu, care dormea cind nu ne adormea, asa incit nimic,

dar nimic nu ni se prindea de inimg ! i doar atunci

am mers sa vedem mangstirea Pilpautii a lui Stefan eel
Mare si ne-am intors de acolo ca si cum am fi vazut la
targ niste vechi grajduri ddrimate ! Numai prin Negruzzi
am avut multg vreme vedenia trecutului.
Peste doi ani ceteam pe Eminescu i pe... d-1 C. Mille.

Ceva mai tirziu, puinii cetitori dintre noi dadeau iama

prin noutatile librgriei franceze. Ce departe rgmasese
in urmg Cetatea Neamtului i iatacul de agonie al Lapusneanului !

Cind, pe urrng, am cetit, cu ochi critic", data aceasta,

pe C. Negruzzi, am ggsit, o data cu slova lui, i impresiile,
vedenfile mele. Numai in Scrisori zirnbetul era cam vestejit de vreme ; risul acela batjocoritor i rau al satiricului

fard indrazneala, Vara ideal, imi hihia la ureche prea

batrineste. M intrebam din cind in cind, dezn-iortindu-ma
de monotonia acelui scepticism usuratic, totdeauna ase-

menea cu sine insusi, mg intrebam dacg pe acel timp

de prefaceri mari, in acele zile de lupt incordatil, cind
ne fauream viitorul, nu era si cite ceva care sa zguduie
sufletul, sa miste inima intr-un ritm larg, sa intepeneascg de seriozitatea patimii acea fatii mica, biltrinicioasa, rautacios-zimbitoare pe care o vedeam in locul
portretului cunoscut al lui Negruzzi. Flora romdna, seri-

sorile acelea cam prefioase, alcatuite din ramasiturile

anilor din urma, mi se parurg cu totul uscate. In Zoe
in Alergarea
povestea unei fete care moare de iubire
de cai, un cadru de moravuri romaritice, usoare si spirituale, care s-ar potrivi desigur mai bine in Parisul din
1830 decit in Chisinaul Basarabiei, cu eroi din Rusia si
103

din Moldova, in acestelalte doug man l. nuvele, rn-a respins

sentimentalitatea falsd, cuvintdri reci pentru patimd caldd.

Mai deundzi aflai printr-un articol al celui mai bun

cunoscator de scrieri din acest timp, d-1 G. Bogdan-Duica,

c vestita schita Cum am invilfat rorruinqte e pregatita,

nesincerd i neadevarata si c a facut multd durcre unuibiet dascal cumsecade, care n-a uitat-o pind la moarte.
Scrisorile, pe care le dau editorii cei noi, n-au nici concentrare a sufletului, nici lumina. Iar din articolele foii
oficioase, conduse de Negruzzi, ii vdd ea avea cea mai
proasta idee despre tardnimea din vremea sa.

f
Toate acestea se explica desigur. N-a fost in straingtate ca altii ; a cetit la intimplare. A trait ca mic functionar. A scris dung staruinta prietenilor : a lui Eliad, a
lui Asachi, a lui Kogalniceanu. i n-a avut public. N-a
avut ideal. Dar toate timpurile i toate virstele vor ardta
aceeasi admiratie pentru Alexandru Liipusneanu, pentru
Sobieski $ romdnii.
3 iulie 1905
(I)

CEL DINTII VOLUM DIN OPERELE IN PROZA ALE

LUI EMINESCU

A fost cindva un Eminescu de o invatatura, de o

bogatie, de o sinceritate si de o putere uirnitoare. El a
scris versuri de citeva feluri si prozd de foarte multe
feluri. Numai cele dintii au fost luate in seamii, i o
ingrijire prea scumpa a prietenilor alesese intr-un timp,
104

pentru a le rAspindi, numai o mica parte, cea socotitA

Med slbiciuni i pete, a versurior poetului. Tinerimea
de prin 1880-90 a fost robitii de farmecul maiestru al
acestui cintec de iubire neobisnuit de cuceritor pentru
inimi, de voluptatea amar a strigritului de revoltA, de
deznadajduire, de blestem aruncat asupra oamenilor si
vietii, de sfinta senindtate, impAcat cu neajunsurile si
mArgenirile ursite omenirii, pe care cugetarea inalta o
asternuse asupra patimilor obosite. S-a mai intimplat,
pe lingA intimplarea acestei publicatii partiale, nebunia
marelui scriitor. Si aceasta a mers de-a dreptul la inima
tinerilor romantici ai unor timpuri neasezate i neintelepte. S-a ivit atunci in inchipuirile aprinse i nestiipinite
idolul furtunatec i rAu al genialului nenorocit, al uriasului Lira constiint i farti indreptare, al mtiretului
demonic, care ispitea spre un scris cu toane i spre o
viata rea. Multi oameni s-au nenorocit, la o virst fragedd,
prin acest piicat de inchipuire, i pe altarul lui Eminescu,
ca

i pe al lui Byron, al lui Musset, la alte popoare,

s-au jertfit suflete, dintre care nu toate erau netrebnice.

Din fericire pentru dinsul, Eminescu n-a fost martor
al acestei rtciri, pe care altfel ar fi cautat din rAsputeri
s-o inlature, reclamindu-si personalitatea cea adevratd,
impuind constiintii publicului adevaratele sale pAreri
scopurile sale adevarate El n-ar fi primit nici intr-un
chip sti rtimind un tip al poetului nimicniciei, al mucenicului unui eu nestapinit. $i Inca mai putin ar fi putut
el sti

se invoiascd cu piirerea di ale lui sunt numai

acele versuri cu limba, cu ritmul irnbattitoare i ca tot

ce a scris prin ziare e numai lucru de mestesugar plAtit
despretuit, de suflet vindut sau inchiriat, de insultator
si prosliivitor cu simbrie, Ca dumnealor cei multi din
spurcAtorii ziarelor zilei de astAzi. Nici ca sti se inalte

pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul de

durere i dispret al razei sale, nici ca sa se impietreasca

in chipul unui sublim zeu filra legAturi cu toate ale

105

12

pdmintului, nici pentru aceast mare glorie falsd n-ar

fi jertfit el ceea ce trebuia sd pretuiascA mai mult decit
orice : constiinta sa deplinA de om care stie, crede, intelege, iubeste i urdste i care, deci, pind la sfirsitul zilelor
ce-i sunt ingAduite, alege, propovdduieste i luptd. Nu,

el n-ar fi consimtit, de dragul nici unei teorii 1 nici

unui ideal estetic, sd se izoleze din viata intreagA a
poporului sAu, dintre cei pe cari-i avea materialiceste
lingd dinsul, dintre sirurile inaintasilor, de la poarta
viitorului prin care zdrea asa de departe ; el n-ar fi
simtit pilicere sd se rupd din curentul indelung, asa
de firesc si de binefdcAtor, care de la intiia licArire a
sufletului romAnesc duce pinA in zilele noastre, trecind
de la un ales al neamului la celdlalt.

Cine, ca d-1 I. Scurtu, editorul Scrierilor politice Fi

literare ale lui Eminescu, din care avem astdzi inaintea

noastrd cel dintii volum, in cea mai mare parte nou,

cine deci cerceteazd, intregeste si scoate la iveald scrierile
necunoscute sau nerdspindite ale acelui ce n-a fost numai

poet, fiind totusi asa de poet in toate, acela restituie

pe Eminescu continuitatii sufletesti, desfAsurdrii literare
a neamului romAnesc ; el ajutd s ni se dea inapoi cu

totul. E o fapt asa de bund aceasta, incit in Olimpul

de otel i gheatd al supraoamenilor poate sil lipseasdi
un oaspete rtilcit pe nedrept.

Ce vedem, in adevdr, din volumul ce s-a publicat

deunAzi si se va imprAstia in msurd ce va izbindi

curentul sanAtes si in cugetarea noastrA de astdzi ?

Un student care a llisat Moldova, de care-1 leagA

numai anii celei dintii copildrii, pentru a culege Inv5511turd', dupli voia lui si_pe caile lui de adevrat om mare.
la CernAuti, la Blaj, la Viena, la Berlin. In necare din
aceste locuri, sufletul lui alege cite o anumitii inriurire,
care e cea mai bund. Din Bucovina ia, pe lingd cunostinte
106

de limbg folositoare, idealisrnul curat al lui Pumnul,

frg a-i lua eatacirile ; in Ardeal se pgtrunde si mai
mult de constiinta luptgtoare a rasei ; in Viena, in Berlin
gustg cu patimg filozofia germang curentg, pe care a

cetit-o in chip intins si a ptruns-o asa de bine, incit

a facut din ea un element al sufletului sgu, un element

menit sg se amestece de acum inainte in tot ce va

gindi, simti i exprima el, de la generalitglile politice

sociale ping la nuvela fantasticg, ping la versuri in

care fierb incheggrile i desfacerile lumilor.

Scrierile in proza din acea vreme privesc mai mult

chestii de drept ale poporului nostru ; ele pleacg de la
principii generale. urmeazg intr-o forma strinsii i fra
podoabe, i dupg o logicg strictg cautg a stabili principii
ideate. E sigurantg i avint filed indoialg ; ai necontenit
constiinta lecturii intinse i aptitudinii pentru minuirea
abstractiilor ce poseda foarte tingrul scriitor, care publica
Lira isealitura prin diferite foi de dincolo" sau ii uita
scrierile in saltar. Dar forma e incg rece i grea, cu
constructii silite si
s rming in limba.

cite un cuvint care nu era mehit

Aceata era prin anii 1869-73. Pe urma studentul

se intoarce in Moldova sa, de care-I leagg deocamdata
numai foarte putin. Schimbg un mediu de aspiratii ideate

curate, de iubire pentru stiintg cu altul in care se fac

braze, se croiesc fete de imprejurare, se scriu carti 5i
ziare fgrg miez, se uringresc situatii materiale i bgnesti
sau se . ervesc utopii imprunautate cu neintelegere de la
francczi, in altfel de ani de studii (keit ai lui Eminescu.
Oaiacni cu cant el sri se poata intelege sunt foarte putini,

iar ca sa-1 inteleagii pe el, toate puterile ce erau gata

in sufletul .5i inima lui
eine ? N-avea nici diploma.
nici cuno5tinte personale ; puterea de a insela i-a lipsit
totdeauna. I-ar fi trebuit un noroc exceptional, care n-a
venit. A fost deci pc rind director de bibliotecg fdra
rost, revizor de citeva luni, destituit inotivat la schimba107

12*

rea de guvern, si redactor al partii neoficiale dintr-o gazeta de ineunostiintari judecatoresti, Curierut de Mai, din
care nu se cetea decit partea oficiala.
Cu cita cinste i constiinta a fost atunci redactor

cel dintii om din generatia sa ! Fiinta sa se intregise

acum, intr-un chip asa de larg si de cuminte, incit amin-

teste pe Mihai Kogalniceanu in maturitatea lui. E o

uimire cita bogatie, noutate, logica, prevedere, caldura,
cita mare si curata intelepciune de om superior, genial,

se cuprinde in acele buletine politice, dart de seama

teatrale, notite despre carti, care aveau singura menire
de a umplea coloanele goale ale bietei foite iesene. La
fiecare moment, marea lui putere de intuitie fixeaza
puncte sau desehide perspective cu totul noua. Din viata
de mai inainte cunostea tot prezentul romanilor, in citiva
ani capatase o vedere clara asupra trecutului ion intreg,
pastrase toata vigoai ea spiritului sau filozofic i, oricind,

el stapinea subiectul sau, fie si atins in treacat, de la

o uimitoare inilltime. El avea in mina in orice clipa
toate legaturile romAnesti si omenesti ale subiectului.
$1 aceste stralueite pagini nu erau cetite de nimeni.
De nimeni in cel mai deplin si mai grozav inteles al
cuvintului. i moarte au zacut ele pina in clipa de fata,
fara ca de la dinsele si fi plecat, intr-o epoca de rataciri
primejdioase si de criza strasnica, cea mai mica influenta
asupra vietii eulturale romanesti.
Ce soarta tragica !
10 'hale 1905
(I)

LAMPRECHT DESPRE ROLURILE NATIONALE

Marcie istoric german Lamprecht, aflindu-se la Salzburg, in Austria, la deschiderea cursurilor Universitalii
de acolo, a lost rugat sa le inaugureze printr-o cuvintare.

Din ea scoatem uncle pareri

indemnuri care par

rostite anume pentru imprejurarile noastre.

Cind pe deasupra Germaniei, spune unul din eel. /mai
sanatos moderni din cugetatorii ei, i pe deasupra Aus-

triei privim departe, la milioanele de frati ai nostri cari

traiesc dincolo de oceane, atunei descoperim ca mai presus

de unitatea politica st una si mai mare, a culturii.

Dunmeavoastra, domnilor profesori, sunteti chemati in

rindul intii a

fi

purtatori de cultura pentru poporul

d-voastra. Numai natiunea care poate infatisa mari puteri

morale are un viitor...

Puterea pe care avem s-o combatem nu poate

fi

invinsa printr-un liberalism farti credinta, ci prin credinta

curata in ideal, prin aceasta libertate disciplinata.
Noi cautam adevarul : nu ajunge sa socotim adevarul

ca adevar, daca nu vohn s raminem o fiirna mizerabila (elm erbrmlicher Wicht). Cela ce se straduieste
dupa adevar, trebuie sa fie viteaz. Astazi, cind iubirea
de cariera (Strebertum) i bizantinismul se rasfata la noi,
impotriva lor avem o datorie de a sta de sine...

Chemarea noastrii e a ne apara comorile mostenite

de la strarnosi, a le ingriji i dezvolta mai departe. Nu
toate straturile poporului nostru pot face aceasta ; inaintarea natiunilor mari sta totdeauna in mina cclor putini
numai, a conducatorilor. D-voastra insa, domnilor, care
va mindriti ca faceti parte dintre din.ii, luati in pastrare aceste comori si nu credeti numai, ci fiiptuiti, in
libertate germand si in adevar german."
109

Voi cari aveti urechi ca sg auziti", cum judecati

aceste cuvinte ale unui om mare din tara straing, care
poate fi deci prooroc 1 pentru noi ? '
11 sept. 1905

(II)

LA DEZVELIREA MONUMENTULUI
LUI ALECSANDRI

(Fragment)

...Sigur de sine insusi, de usurinta creatiunii sale,

de farmecul sau cuceritor, de neaparata simpatie pentru
dinsul a celor multi si celor mari, el [Alecsandri] a
purtat o coroand Vara spini si a strglucit fr sa sufere
si fgra s se mistuie. Si-a trait viata toatg, i lucrul

sau de scriitor, in loc SA i-o fi scurtat prin chinurile

iscodirii de ginduri i fgptuiri de cuvinte, prin straduintele

grele intru larnurirea simtirii, i-a prelungit-o poate prin

constiinta stdpinitoare a unei glorii cistigate repede
pc care ping la batrinete a stiut sa o pastreze.

Cine a cirtit impotriva lui ? Vreun nemernic a carui

lipsg de talent si de caracter lua orice pret spuselor
sale. Cine 1-a tagaduit ? Vreun tingr, pe care nu-I asculta
Reprezentant de frunte al tendintei cultural-istorice in
istoriografia germanS, Karl Lamprecht (1856-1915) a studiat
cu tleosebire epoca evului mediu. Intuirea legltli istorice,
relevarea necesitfitii ludril in considerare a factorilor social-

economic!, convingerile sale liberate definesc pozitia avansat4

a savantului. Lamprecht a Infiintat la Leipzig, In 1909, Institutul pentru culturd si istoric universalil. Opera : Viata econo-

mica germanti in cunt media (4

maniei (19 vol., 1801-1908).

110

vol., 1885-1886), Istoria Ger-

mai nimeni,

i inca acela cu cit incunjur cu cita' sfiala

9i pietate !
$i nu i s-a intimplat macar ceea ce se intimpl rarilor

scriitori cu biltrinete lung5 pe cari mai multe #ruri de

contimporani Ii recunosc pe rind. Nici dupii moartea lui
critica n-a cutezat a vorbi rtispicat, a Vigadui vesnicia
semizeului. Dimpotrivii, poetul mort a fost rilzbimat foarte

repede # de acele usoare atacuri pe care avuse a le

suferi Lira a pagubi nimic prin ele. Pe incetul, lumea,
condusa de scriitorii # de criticii de mestesug, s-a intors
la vechea prere de inchinare fiir rezerva inaintea lui.
El a ramas astfel # de acum inainte, cu toata intregirea
culturii noastre, cu toata adincirea sufletului nostru, cu
toga cre#erea sirntului pentru adevarata limb5 romaneasca, asa cum o vorbeste # o intelege acel ce a alptuit-o poporul, el a ramas, deci, descriitorul fericit al
naturii # al oamenilor de la noi, armonizatorul miliestru
al cintecului popular, vrajitorul trecutului eroic, aedul
rena#erii noastre, al luptelor i triumfurilor din urma,
intr-un cuvint intruparea poetia a geniului national...

Un altul, foarte nenorocit de la un capat la altul

al vietii sale, creind cu greutate, din macluva # singele
sau, opere care 1-au inveninat totdeauna de dezndejdea
idealului neindeplinit, un altul care n-a aflat macar in
iubirea frateasca a tovarfisilor, intr-o intelegere larga
pi deplina a publicului mingiiere pentru aceast mare
# vesnica suferint5, un allul pe cafe dusmanii nu 1-au
crutat, pe care prostii nu 1-au iertat, prietenii nu 1-au
respectat, pe care nimeni mt 1-a inteles in intregimea
lui, un oarecare Mihail Eminescu, de profesie, rind pe
rind, actor, revizor, gazetar # nebun, arula Oliva admiratori din eel guralivi i-au inchinat caricatura de bolovani

intr-o piat5 botus5nean5. # un bust, ca acela de pe

mormintul oamenilor cu avere, la Ateneul din Bucuresti,

acela a numit pe Alecsandri, in cea mai scurta # mai

buna caracterizare : vesnic tin5r 1 ferice". Pe cind el,
111

stirmanul, care liluda asa de frurnos, fr nici un gind

de rivalitate, a fost bdtrin in cugetarea sa cu mult
inainte de vrezne si, prin urmarea fireascii a unor uriase
insusiri nestdpinite, de el insusi sau de mediu : vesnic
neferice".

$1. iata-md ajuns, cum se va intimpla totdcauna oricaruia din generatia mea, care va fi adus a vorbi despre
Alecsandri, la neaptu'ata comparaVie cu Eminescu. Ori
Cu cit simt istoric ne-am inarma, oricit am pretui linistea
si seninatatea, oricit am dori s nu jignizn ptireri respectabile, nu puten-i da lui Alecsandri, a cdrui faptd o intelegem si o pretuim, inima noastrd, pe care Eminescu
o stiipincste.

Insa iari intelegem foarte bine, si prin urmare nu

invinuim, pe ceilalti cari iubesc pe Alecsandri in acelasi

timp in care ii recunosc meritele. Cei ce fac un sport

din iubirea pentru popor, din iubirea pentru trecut, din
iubirea pentru neam, din arta sfintd a poeziei, aceia nu
pot cere mai mult decit ce le da acest begat i striilucit
diletant care a fost Alecsandri. i iarasi exteriorti prudenti, cumptitati, miisurati, pieptnati, gtiti, solcjpnhi

pomposii nu pot gdsi in toatil literatura romneascd un

altul din scriitorii mari care sd-i multumeascd atit. Ca

e un scriitor mare, nu incape vorbd. Dar la el nu va

jigni niciodatil si pe nimeni un gind adinc i obscur, o
simtire care sti uimeascd i sti arunce in lAturi, o cornparatie care sd izbucneasca, un strigiit care sa zguduie,
un cuvint macar care sti nu se poata auzi oricind. Acesta

e un perfect orn de societate, un respectos al tuturor

formelor i conventiilor, un eminent nici prea-prea,
nici foarte-foarte".
Asa fiind, i lui i s-a consacrat ce i se cuvenea mai
mult, i adrniratorii lui, cari nu dispun de inima lor

pentru literaturd, i-au dat ce-i puteau da mai scump,

cind s-a ridicat statuia de marmura de la Iasi.
112

Toti aceia cart pot face o deosebire hotiirita intre

insemn5tatea istoricd a unui scriitor i valoarea lui actual, toti aceia cari cred c asemenea subiecte trebuie
atinse, nu cu rnestesug de vorbe inflorite, ci cu deplinii
seriozitate de suflet si cu un inalt simt de faspundere,
in sfirsit toti cei call au despre un scriitor acceasi Varere
si in zilele obisnuite, si in cele extraordinare, vor iseMi
aceasth piirere.
28 octomvrie 1905
(I)

UN SCRIITOR ARDELEAN : TITU CHITUL

La Chetiu, in Orti le nord-estice ale Ardealului, a

fost ingropat zilele trecute Tit Chitul, autor de romane
istorice. Cine a cetit, in foile de dincolo, discursul,
foarte misciitor, rostit asupra mormintului lui Chitul de
avocatul Gavril Tripon din Bistrita, a putut afla din
ce sarmana vial, chinuita de beteag far ridejde, ologit
Si inercmenit din cea dintiie tineretil, purtat pe mini
in viat ca si la groapli, au rilsarit acele scrieri : 0 fata
de tarabostos i Steana Orientului, care, tiparite Mat
supraveghere de stil si in conditii eu totul neprielnice,
la tipografia arhidiecezanA. cu ortografie cipariang, de la
Gherla, si

in revista Familia de aeuma, au fost abia

cunoscute in Ardeal, iar aiurea, de loc. Din cite pagine

ale lui am r6sfoit, am putut vedea c acest stingaci,

de multe ori banal
fiindc5 ii i lipsea experienta
vietii st mediul literar !
avea puterea de a descrie si
un netrigaduit talent de a istorisi. Cred Ca, prin alegeri
si

indreptari, ceea ce a rilmas pe urrna lui ar putea

113

fi apropiat de public macar acum, dupa moartea lui,

intr-o editie mai omeneasca.
30 octoinbre 1905
(II)

CARTEA UNUI DISPARUT : FETE DE I. D. MANOLACHE

In spiritul literaturii romanesti se produce de citva

tirnp o netagaduita schimbare, ce se datoreste multor
motive, care nu se pot deslusi Inca pe deplin. Astfel
se intimpla ca unele carti, in care fara indoiala este
putere si talent, se infatiseaza ca invechite, cu toate ca
a trecut nurnai putina vreme de la aparitia lor. Este
intr-insele ceva care nu mai cistiga astazi, pe cind cistiga asa de mult Inca in ajun, ceva care nu-ti place, te
jigneste, te indeparteaza de dinsele, pe cind aceleasi insusiri ar fi fost cele mai gustate pentru cetitorii zilei
de ieri.

$i nu e vorba aici de un antagonism intre doua ge-

neratii sau, mai bine, nu e vorba numai de dinsul.

Scriitorii acestia, cari nu ti se pot lipi de suflet, sunt

multi dintre dInii oameni Inca tineri, altii au murit
daunazi plini de tinereta. Ceea ce era pina mai ieri un
semn al indraznelii biruitoare, al noutatii care cuteazil
e acum o pata de boala, un stigmat de decadere.

La aceste lucruri trebuie sa te gindesti cind strabati

multele pagini cu litere rnarunte din care se alcatuieste
volumul Pete al lui I. Manolache ;
I. D. Manolache,
cum ii zicea el, sau, cum vad cii i se spune astazi
numele, I. Manolache-Holda.

Autorul acestei carti nu mai traieste. Boala de piept

1-a luat din mijlocul saraciei acum citeva luni de zile.
114

S-a dus in amare dureri ale sucletului, cu constiinta

c5 las pe ai sai fr ajutor, dup o scurt5 inclestare
taril noroc cu soarta.

Iesit din scoal, a Whit la usi care nu i s-au deschis,

fiindc n-a stiut s le aleagii. Citva timp a fost corectorul Revistei idealiste a d-lui Holban. Dar nu mai era
in stare sd se tie de nici un lucru ; puterea, viata se
stingeau intr-insul.

L-au dus la tarA, cu siguranta, pe care o avea si el,

ca nici fr5tia bund cu natura nu-1 poate lecui. Pe urma

lui au thmas nuvele risipite prin reviste, cind la Convorbiri literare, clad la Literaturd i artii, cind inchinate
d-lui Maiorescu, cind puse sub ocrotirea d-lui P5trascu
ceva manuscripte. Vdduva Iui le adung astzi in volumul pe care-1 tipgreSte Minerva".
Manolache copil5rise in Birlad, intr-un ores cu maha-

lale multe intru toate asemenea cu satele. Aid ochiul

lui ptrunziltor s-a deprins a cunoaste in acelasi timp
dou5 feluri de viat cu totul deosebite : a t5ranimii
sal:ace, cu sufletul curat I cu bunele datini vechi, de o
parte, iar, de alta, a mestesugarilor rmasi in urma altor
vremuri, oameni cu singele amestecat, cu limba impestritat i cu setea de cistig ip vine. Mai tirziu a c5p5tat
si ctmostinta traiului usuratec i pretentios al functionarilor de tot felul, pe cari i-au creat timpurile noastre.
In sfirsit, el a venit la Bucuresti ca student, i aici
a avut inaintea sa zgomotul, risip5 de vorbe cinice, lipsa
de orice disciplin serioas5 a studentimii din epoca sa,
si a d-lui Tocilescu. Acestea sunt elementele de realitate
care-i stateau la indemind pentru ca din ele s-si tese
povestirilc spre scrierea dirora 11 chema un net5gaduit
talent.
Frate al pictorului Gh: Petrascu, publicistul Nico,ae Petroveu
editat revista Literaturd a artd romdnd l a

(1859-1944) a

scrts numeroase hmrdrl de istorie litcrard

si rnemorialistacc,

interesante Intrucitva nurnai sub aspect clocumentar.

115

Astazi insa un scriitor nu purcede numai din experienta

sa, ci si din cartile pe care a dorit sau s-a intimpIat

s5 le ceteasca.
Cetirea tinerilor

de prin anii

1890

se marginea

insa numai la literatura francezd moderna, i anume la

acea parte, mai bogatd si mai bine cunoscuta dintr-insa,
care desfasura luptele, placerile i suferintile unor oameni
patimasi i nenorociti, unor biete suflete schiloade si

slabe, menite sri piara intr-un chip nevrednic. Din ase-

menea cetire se desfacea iardsi neincrederea fata de

viata, batjocura fata de ideale ce se pot atinge sau macar
servi i mari avinturi dureroase critre acele culmi care
stau dincolo de marginile puterilor i chemdrii noastre.
Dacd ar fi fost un om sanatos, bucuros de trupul sau,
sigur de o viata mai indelungatd, el ar fi stapinit
cindva pe deplin materialul sau de experienta, i poate

chiar pe acela de cetire, i ar fi dat din bogalia lor

opere armonioase, care sa-i afirme sufletul in forma lui
definitiva.
Astfel ins5, el a scris, in cuvinte frumoase, mestesugit
legate intre sine, ciudate vedenii simbolice, care te misca

uneori, te farmecri ici si col, dar te orbesc mai mult

si te lasa cu o impresie de nedumerire i amaraciune,
care se poate preface in compatimire personala. Altadata

a luat condeiul pentru a insira povesti de o

ironie

neasteptata, grea, uneori vulgara, ca in bucata unde Ca

substrat al creatiunii femeii se descopere, in locul coastei
biblice a lui Adam, coada moderna a dracului.

Cite o scend a vietii de O stzi, v5zuld si inteleasa de

el numai in aparente, trece apoi filra rost i farri sfirsit
intr-un hohot de ris, care-ti face rau i pentru subject,
si pentru autor. In cutare poema-n proz5 e un sentimen-

talism asa de diafan, incit el nu se poate prinde de

mintea cetitorului.
$i totusi ce potrivite ar fi fost acurn citiva ani aceste
vedenii de demoni i ingeri, acest panteism palid,
116

aceasta satira care blastama o societate intreaga, in

oameni i asezaminte, cuprinzindu-se intr-insa orice afarti
de taranimea careia i se plinge de mila !

De patru oil I. D. Manolache a stipat cu energie si

siguranta, in subiectul sau, un bloc mai rezistent. 0 ciatii
e vorba de o biatti Uinta schiloada, de o fetita cocosata
pe care o urkte i mama-sa, zicindu-i mos Gheban",
dar pe care o iubeste, ping la moartea lui, un tata tot asa
de prigonit de ursita.
A doua oar, un taran osindit pe jun-ititate cu dreptate

e primit la iesirea din ocna de un bun boier batrin si

se face eel mai cu rivna pazitor al averii lui.

A treia oara
semnatatea nuvelelor

i,

in ordinea inirinii, scade si inun sergent amorezat de nevasta

unui batrin arde casa acestuia pentru a-si razbuna de

impartirea injositoare a fiintei iubite i capata pe neasteplate, in locul urii din partea ei, o iubire marturisita
inaintea tuturora, pentru ca vinovatul a scos din flticari
un copil care e al lui.

In sfirsit Di Ilona, care a lost foarte mult laudatii,

cuprinde pataniile tragi-comice ale unui cojocar batrin,
care se folosea de ispravile unui dihor adevarat ca sti
se ingrase din gainile vecinilor.

In aceste bucati afli i observatie, si stil, si putere

dramaticii. Ceea ce le strica, insa, e, nu atita neputinta
de a le mintui, cit aplicarea scriitorului de a trasni la
cviit cu un mare elect sentimental sau tragic.

Fetita cea uritti, care a trait ca o mucenicti si a

simtit ca o sfinta, ucicle la sfirsit pe sora ei frumoasa.
Fostul ocnas care ajunge de apara asa de credincios
averea boiereasca se infiltiseaza la urma intr-o naprasnica
revarsare de lacrirni. Bietul mosnegut-dihor moare lovit
in cap cu parul. Bi sfirsitul de la nuvela Pojarnicii, cu
prinderca de git a iubitilor inaintea casei care se mistuie
in flacrini, nu e eel mai firese.
117

Astfel un curent nenorocit, o scoala fart lobos moral,

prietenii ratacitoare i blastamul bolii au putut intuneca
insusiri care n-au fost din cele obisnuite. Nici pe departe

n-am avut de la acest scriitor ce ar fi fost in stare

sa dea.
6 noienwrie 190.5

(II)

LICIU I TEATRUL LUI ALECSANDRI

Pe cind teatrul, asa de bine condus formal de un

director care-si stie rnestesugul i e muitumit cu atita,
(15 Sherlock Holmes i operele autorilor evreo-francezi
ai literaturii pariziene, Liciu cutreier5 provincia. Pretutindeni e bine primit i, prin talentul stu, prin scoala
sa superloalit i prin deosebitul s5u simt de datorie,
merit5 o asemenea primire. E alta intrebare dact piesele
de elect, foarte moderne, pc care le alege, sunt potrivite
pentru un public care trebuie educat &are arta d-sale
i-o spun aceasta ; d-lui Davila insa nu, fiindct ar fi
in zgdar
i, mai ales, dact ele sunt vredniee de
talentul interpretului. Caci cea mai inalt5 datorie a unui

artist e sa nu consimtil pentru nimie a se cobori mai

jos decit chemarea sa fireasca.

L-am vazut pe cel mai cult dintre actorii nostri la

o reprezintatie t Pietrei dirt casd i apoi la accea a
Lipitorllor satului. In amindout rindurile am avut o in-

doit5 uirnire placuta. Pc de o parte. era inaintea mea

un artist care ar fi in frunte la orice tcatru din lurine :
sigur, mludios. demn i adeseori chiar tragic in mijlocul

unor situatii care s-ar piirea ca nu pot da decit efecte

118

corniCe. Pe de alta, vedeam cit adevar, cit coloare, eta

informatie folositoare, imbrAcatd in vesmintul literar care
d tr5inicia, se gsesc in acele comedii pc care Alecsandri
le scria mai mult jucindu-se in Iasul anior 1840 si 1850.
Iaca noi ne-am deprins cu literaturi rafinate, cu risuri
subtiri si Tele, cu rinjiri dureroase ; am avut mai adesea

inaintea noastr imitatii moderne, expuse crud de o

scoalO francezO nemiloas, care a fost imitat in toatii

Europa ; ne-am invOtat a ne chinui inaintea unor probiome care se aduc pe teatru, frd a li se da, dupii
bunul sfat al vechiului Aristotele, acea solutie definitivri
care sa ni ingOduie a pleca de acolo cu gindul impikat
9i sufletul adus inapoi in stare de armonie. De la aceast5
ingltime ne uitAm despretuitori la farsa naivd a vechiului
poet moldovean, care inchide i deschide dulapurile, face

pe oameni a se bate pe-ntunerec i educe, spre recunoasteri i imp5cAri, pe eroii sai din toate colturile.

Multi vorbesc rEm de Alecsandri, mai ales ca autor

dramatic. Atitia nici nu 1-au cetit. Dar chiar dintre cei
ce 1-au avut in minri. Cred ins:a cri oricine va vedea
acest teatru, in care toti au miscarea asa de sprinten5
si de sprentard, vorba atit de iute, zimbetul atit de bun
it hohotul asa din toat inima, dar mai ales infiltiseaza
intr-o formA asa de simpatica o veche societate disprutri,

pe urma cAteia au venit insd pOrintii sau bunicii nostri,

oricine din acesti privitori ii va schimba parerea. Nu,

acesta nu e un repertoriu de uitat, de aruncat. Pentru
invatOtura ca i pentru placerea noastra, el trebuie chemat
iarOsi la viata.

Pentru a reda figurile lui Alecsandri se cere iflsii

o buniitate adevarata si, pe ling dinsa, putinta de inchipuire simpaticO a trecutului. in legritur cu o deosebit5
cultur5 ; interpretul trebuie s1 aibil singe moldovenesc

curat, sfiala aceea fat:a de lucrurile insemnate, care deosebeste neamul nostril.
119

gi

Si, asa fiind, cine ar fi mi potrivit pentru invierea

purtarea prin largul tdrii a intregului teatru al lui

Alecsandri decit Petru Liciu ?

Ii vdd, pared, impreund cu tineri entuziasti, avind

i cistigul i reclama
de actori, ci arta si tara bor. Prin el si ai lui ar invia
toti acei buni cunoscuti ai iesenilor de pe vrmuri, de
la Iorgu de la Sadagura pind la cocoana Chirita. Ar fi
o veselie, un ris sdnatos i senin, o voie bunii gird
pat-eche : bdtrinii s-ar simti tineri i ar ride de-a valma
in vedere, nu succesul zgomotos

cu tineretul cel mai nou.

Si, in acelasi timp, s-ar afla c moda de instrdinare,

cu snobismul ce tirste dupd dinsa, e pe sfirsite, gi ci
innoddm iardsi legdtura, neapdratd in orice culturd serioasd, cu traditia.
(I)

JUBILEUL D-LUI P. PONI

Dumineca trecutd, fruntasii intelectuali ai Iailor i

citiva reprezentanti ai societiitilor stiintifice din Bucuresti
intre ei, biitrinul secretar al Academiei RomAne,
d-1 D. A. Sturdza se adunau la Iasi pentru a sdrbatori
jubileul de profesor i invdtat al d-lui Petru Poni. Au
lost multi de fatd, desi unii nurnai cu trupul ; au fost
insd foarte multi cari au lipsit. Oricum, cu toate lipsurile
it stingaciile, a fost desigur una din cele mai frumoase
sdrbdtori culturale, din ceIe mai limpezi fapte bune, si,
fiindcd d-1 Poni, fostul ministru, nu va mai fi, cum nici

nu voieste sd fie, un ministru, a fost si una din cele

mai curate multumiri pe care le poate primi un om in
120

virst de la fostii sill scolari, de la toti aceia crora

le-a folosit sufleteste prin activitatea sa, de la publicul
stiintific al tarii lor.

D-1 Petru Poni a lost de dou ori, scurt vreme,

ministru al Instructiei Pub lice, demnitate pe care a primit-o flindcd dorea s aducd la indeplinire un proiect
de reformii a inValamintului. A fost ales mult vreme
senator al Universitatii din Iasi, pin'd ce majoritatea
profesorilor Universitatii au cgOtat, si au impratilsit-o
prin votul lor i aitora, incredintarea c d-1 I. Gvdnescul,
cunoscutul pedagog dulce, Ii poate reprezenta mult mai
bine. A vorbit insa' foarte rar, i numai in chestie de
inviitdmint. Om politic, in intelesul de om care se lcomeste dupd putere i o primeste oricind i prin orice
mijloace, n-a fost niciodath, cu toate ca' a avut totdeauna
o mare autoritate in clubul liberal din Iasi.

D-1 Poni a scris i earti de stiintil, i cgrti pentru

scoal. Academia Romng, al earl presedinte a fost, a
tipdrit un intins studiu al lui asupra petrolului, it ape-

cialitii aduc cele mai mari laude acestui studiu, in

care se adun un indelungat sir de cercetAri de amanunte.

$colarii din generatia mea au avut in ming cele doug

carti de fizicd i chimie ale d-lui Poni, i ei nu vor
uita niciodath forma exterioar'd placutk tiparul ingrijit,
impartirea metodica i bogata ilustratie a acestor manuale,

cu care putine puteau sd se asemene, precum ei vor

tinea minte totdeauna bielsugul acestor carti, care le
cildea cam greu, i scurtimea unui stil stiintific, care
nu incarca, dar nu impodobea si nu usura intelegerea
unor lucruri destul de grele. Dar desigur era de vind
vechiul program, care voia s faca din copii niste

specialisti in toate ramurile enciclopediei, i firea pedanth,

neierfatoare i neciuttoare a multor profesori de pe

vrenluri, cari cereau cu atit mai mult, cu cit ei in4i

intelegeau mai putin.
121
13

Oameni earl au fost, vol. /

0 alta fat din personalitatea d-lui Poni am cunoscut-o noi ins numai cind am intrat in "universitate.
Pe atunci erau foarte pulini studenti i Inca mai putine
studente. Nu se pomenea pe atunci de impartirea Facultritii de Mere in atitea i atitea sectiuni, care, alckuite

indreptate prost, trebuiau s ajungit a-si fi rivale

chiar dusmane. Nu numai cd privirea studentilor de
la litere" se intindea asupra tuturor ramurilor de studii
cuprinse in facultate, dar aveam un oarecare interes

pentru alte facultki. Ca niste tineri simpli i foarte

aplecati spre admiratie ce eram (unde mai sunt astral
asemenea suflete de ucenici buni, plini de sliald copildreascd si de cuviint5 fiasc !), cercetam adesea pe colegii
din alte facultki despre profesorii lor, mai ales despre

aceia ale caror nume le cetisem intii cu respect pe

titlul crtilor scrise de dinsii. Asteptam cu ner5bdare,

cu bgtaie de inimA, s5-i vedem i, in loc sa scoatem
ochii cu tigara, ca studentii de astilzi, profesorilor
str5ini",' ne fdceam o cinste sA ne descoperim in fata bor.

Despre nimeni dintre invlkorii lor nu vorbeau cei

de la stiinte" ca despre domnul Pont". Ciraci n-avea,
lingusitori nu puteau s5-1 incunjure, sireti nu puteau
s5-1 insele la examene, limbuti nu puteau s-1 uimeasc5 ;

prin nici un mijloc nimeni nu putea

sg-1 clinteasc5

de la dreptatea care-i impodobea sufletul. Mai erau ca

d-1 Poni profesori cari nu lipseau niciodata de la ora
cari fceau altlor (putini erau ceilalti o, timpuri !
fel), mai erau profesori care-si aminteau si se opreau

in chipul cel mai sever de la gluma prea tare, de la

critica necuviincioas5, de la orice spontaneitate original&
gresind, desigur, in aceasta din urm5 privinta ; mai erau
dasc511 de acestia cu fata senin5, cu mersul incet, cu o
inalta demnitate impunkoare in toate miscarile i vorbele
I Din fericire o educatie morara SagrijitS a fiicut Ca aceste
inoravuri sa Li dispilrut astSzi cu totul. 0 spun cu o deosebita
bucurie (n.a.).
122

lor. Insa o dreptate asa de sigura, asa de intxorahilii

ca la profesorul de fizica i chimie nu se mai afla la

altul. Cunoscutul zimbet rece i vestita exclamatie pacatele mele !" sublinia la examene orice incercare de
siretenie ca i orice dovad'a de nestiinta. Cine o patea

o datil, pleca hotarit sa nu mai incerce fr 0 pregatire

deplina. Astfel se inalta in ochii studentilor i profesorul,
si materia lui, i stiinta

Invinsii de la examene vor fi avut poate necaz, dar

nurnai pe dinsii. Biruitorii plecau Cli siguranta ca nuii s-a dat nimic de pomana. Si unii, i altii capatau
la inceputul carierei lor incredintarea ca munca sfinta
nu se poate inlatura, nici incunjura.

Si desigur ea' prin aceasta insusire a lui mai ales

jubilarul de astazi a strins in juru-i acel public de oameni invatati cari-i multumeau aclamindu-1 : prin aceasta

magistratura a profesorului pe care a reprezintat-o. Va

mai trece multa vreme pina ce o serbare culturala .de
recunostinta va putea sa plece de la acest sentiment. 1
22 ianttarie 1906
(I)

Autor al celor dintii manuale de chimie si fizied in limba

romilna, Parts Poni (Ig41-1926) a fost un savant cu merite

remarcabile Sn chimie i mineraIogie. A descoperit brostenita"

badenita", minerale necunoscute pind ta el, a publicat intila

monografie clespre mineralele din RomAnia, a Intreprins studii

asupra apelor mincrale, petrolului etc. Numele lui e legat de

inflintarea printelor labOratoare de chimie 0 a uner secletilS1
stilntifIce.

13*

UN SCRIITOR NECUNOSCUT : MIHAIL TELIMAN

Ce slabe erau ping ieri legaturile dintre romanii deo-

sebitelor tinuturi ! Pe cind in Cernguti abia dacg patrundea in casele romanesti cite o carte de-a scrittorilor
nostri celor mai buni, pe cind nu se simtea nici o nevoie
de o librgrie romaneascd, care nu s-a intemeiat acolo,
in haosul limbilor i veneticilor, nici ping acum, cu toate
in acest timp deci,
ca mica Suceava are astgzi una
nimic din scrisul bucovinean, raspindit prin ziarele de

acolo, nu ajungea ping la noi, unde, de altrninterea,

nimeni n-avea gindul ca s-ar cuveni sa-1 trimeata. Parcg

nici n-ar fi fost timpurile cind Alecsandri era primit

ca un tingr zeu biruitor in casele i cercurile romnesti
din Bucovina, cind scriitorii moldoveni cari treceau de-

seori de girlita Molnei se simteau ca acasa la dinsii

pe acest petec instrainat al pgmintului nostru ; parca
n-ar fi trait niciodatg un Petrino j, tot asa de pretuit
pentru cinturile sale in Moldova de dincoace si in acea
Bucovina, Moldova de dincolo, din care plecase. Parcg
nici n-ar fi trait Hurmuzachestii, moldovenii trecuti din
Bucovina, cari, iubind doug tad romanesti, aveau o Indoita iubire pentru neamul nostru, intemcietor i impodobitor al amindurora !

Prin anii 1880-90 abia daca trezeau oarecare luare

aminte la noi nazdravaniile prigonitoare ale cutgror guvernatori ai Bucovinei sau confiscatiile i ciocirtirile,
caraghioase prin desimea i neindreptiitirea br, impotriva
unora din ziarele noastre bucovinene, ale cgror coloane
albe pomeneau zi de zi o grosolang incatusare a cugetgrii.
Incolo, despre oamenii de frunte, ca i despre imprejuDimttrie Petrino (l844-1.879)
inlocuitorul i acuzatorul
lui Eminescu la Biblioteca centrala din Iaqi ; a adus in poezia
pros inciei sale un vers relativ cursiv, dar putin talent.
124

rarile insemnate de acolo, nu se stia si nu se vorbea

nimic.

De aceea in 1902 nu s-a gsit nimeni sa scrie citeva

rinduri cu inteles i simtire la vestea mortii ziaristului
si scriitorului Mihail Teliman, care se stinsese de oftica
unei biete vieti sarace, umile, singuratice, cu rostul sfarimat. Ce puteam noi sti despre frumusetile literare de

mina intii care se perindau, abia tinute in seamd

acolo, acasa, in foiletonul unei foi care nu ajungea aid

decit in mina citorva bucovineni desterati, ce-si mai
aduceau aminte de obirsia kr ! Cele citeva cuvinte de
plingere, pe care le-au scris bucovinenii insisi, au fost
reproduse i la noi, tot asa cum se reproduce buletinul
funebru al unei celebritati din 'Asia rasariteana. Si fireste atit.

Ba, o chi* si bietul Teliman si-a avut norocul literar

In Romania. Convorbirile literare din 1899 erau in cea
mai desavirsita neintelegere cu toata literatura final%

din regat, pe care in ruptul capului nu voiau s-o recuncpasca. Scriitorilor celor noi din tail ii s-au scos deci
inainte, cu o deosebit bucurie, scriitorii de dincolo, unde
se spunea ca se afla adevaratul izvor al literaturii viito-

rului. Ca marturie a fost adus i Teliman. El a fost

infatisat cu o schit din cele mai slabe ale lui, o gluma

cu privire la o greseala de tipar, i Inca din acea schita,
pentru unitate, s-a scos partea de la inceput, nepotrivita,
desigur, cu cea din urma, dar cu mult mai bine scrisa.
S-a intimplat Ca paginile reproduse mai cuprindeau si
cite un cuvint de intrebuintare local, care la noi suna
ciudat. Asa incit pentru acea bucata din Moartea. Ltd
Du/e nimeni dintre cetitorii putini ai Convorbirilor din
1899 n-a pastrat numele lui Teliman. Citeva pagini in
care s-ar fi vorbit cu caldura despre scrisul lui intreg
ar fi fost neaparat cu mult mai folositoare decit o asemenea retiparire.
125

Tinerii bucovineni car/ ceteau pe bncile scolilor schitele i atacurile, glumele i Ilestemele lui Teliman n-au

nitat insii de dinsul. Acesti tineri au astAzi merite insemnate fat de cultura romtmeascd ; ei au urm5rit cu sirguPrig si iubire toatii literatura noug a neamului lor din toate

partile-; ei au izbutit s5 se adune in jurul unei noi

reviste romfinesti pentru bucovineni, unde mice scinteiere

de talent e binevenit si ajutat. Pontru a dovedi, pe

de o parte, ca., in thnpurile noi chiar, bucovinenii au
lotti o literatur i pentru a zgudui inc5 o datfi pe
i adormitii, pe ghiftuitii i cocotatii de acolo,
pentru a dezmetici pe nduci si a pedepsi pe vinzatori,
s-a pus la ca/e stringerea intr-un volum a celor mai
bune foiletoane ale fut. Teliman. D. G. Tofan , care se
dezvolt ca spiritul conduc5tor in noua generatie bucovinean5, a facut acest lucru cu h5rnicie i cu gust si
a pus inaintea serierilor lui Teliman o notit5, foarte
bine orinduitA, foarte limpede scris5, in care se vede
amortitii

puterea de a intelege si de a caracteriza o epocd de

cultur sau o individualitate literara.

Nu pot s5-mi dau samg de fe/ul cum va fi primit

acest dar de c5tre bucovinenii insisi ; &Ica ei, de la
baron pin5 la invatator si pinA la studentul sArac, se
vor grbi s ia cartea pentru a-si hrani sufletul dintr-insa,

deed vor indemna astfel la culegerea altui volum din

schitele lui Teliman, ei vor dovedi, mai cu folos de cum

incearc5 s-o fac5 d. Tofan in prefata sa, ca este in

adevAr la bucovinenii de astazi acea iubire pentru cartea
romAneascA in care se recunoaste cea mai sening forma
a dragostei de neam.
I

George Tofan (1880-1920)

literard, autor de articole

lui Mf had Teliman

umoristice (1909).
126

redactor al revistel Junimea

l recenzii. Volumele postume ale

(1063-1902) : Foiletoane (1006)
i Nuve/e

Daca nu, constaarile pe care le-am filcut de curind

cu mai mult durere de cum au simtit aceia earl le-au
cetit, se vor intAri Inca.

Cetind pe Teliman, nimeni nu va face o jertf5 a

timpului sal'. Din doud-trei rinduri culese oriunde se
desface indat un om cu gind adinc i cumpnit, asemenea,
in mai mic, cu al lui Eminescu (si firile lor nu se

aseamari nunaai intru aceasta), un cetitor cu staruinta

al bunelor opere din literaturile striiine, un infocat iubitor al neamului sdu asa de nenorocit, un descoperitor
Med silinta al celor mai stralucitoare icoane, un umorist,
un ironist cu totul nou ale caruia apropieri de idei, a
cdrui inchipuire rasturniitoare a legiaurilor obisnuite dintre lucruri, a ciirui putere causticd arzind fulgerlitor, ar
fi falcut cinste oricarii literaturi. Cu mai multil cunoastere a vechiului scris romnesc, intr-un mediu zilnic mai
putin instrainat, intre prieteni i pretuitori adevarati, nu

se poate afirma indeajuns ca el s-ar fi ridicat pinti la

marl inaltimi.

Asa cum a fost, el trebuie privit ca unul din acei

mucenici ai sufletului lor puternic i neinduplecat, care
se intimpind la micile individualit4 etnice osindite. Orice

rind al lui, orice scAparilturd a acestui mare duh vioi

ne intereseaza. i cerem d-lui Tofan, cerem indirect bucovinenilor, s caute si mai departe intr-o zgura de
proz gazetiireasca unde sunt Inca far'a indoial stralucitoare diamante.
9 aprilie 1906
(I)

TIN EROU MODERN : HENRIK IBSEN

Norvegia are un doliu literar national (in Romania

nu se stie ce inseamnA aceasta : inseamnA &A un neam

intreg plinge ca pe un pgrinte, ca pe un frate, pe un

bun prieten, de mult iubit, pe unul din tagma aceea a
scriitorilor, care e intrebuintata la noi de guverne pentru
facutul si impodobitul gazetelor, pentru cArti de ocazie,

pentru indeplinirea unor anumite functiuni de birou).

A murit Henrik Ibsen. Era de mult bolnav bAtrinul cu
ochii ptrunzatori sub ochelari, cu favoritele rAsfirate
ca barba unui viking, unui rege al mArii bAtut de vintul
vrAjmas, cu piirul alb ridicat pe frunte in neorinduialA
ca aureola de zapadd a unui sAlbatec zeu de sub cenusiile
ceruri ale miazAnoptii, cu gura tiliat ca de sabie, des-

lusitA in rostul ei de energie neinfrintA prin buza de

sus rasA. Boala veche il strAmutd pe multi ani de zile
in buna Italie whirl, care crutd pe omul plApind, infAsurindu-i slAbiciunea in raze si flori. Apoi, minat, pare
cA, de presimtirea sfirsitului, el se intoarce la el acasA,
in Kristiana norvegiang, cu apa de lesie si aerul aspru.
Avu norocirea sd vadA ceea ce dorise in tinerete :
neatirnarea tarn sale, desfilcutil de acea unire cu Suedia
pe care patriotii norvegieni au privit-o totdeauna ca o
umilintA. Sub ochii lui obositi a fluturat in sfirsit steagul
leului nordic fAr de lanturi. Apoi, dupA aceasta ultimri
rAsplatA a silintilor sale, moartea cu ochii de gheatil

a prins in giulgiul ei alb pe bdtrin si 1-a lAsat, dupA

o clipA de strabatere a Iumilor, in cerurile vesnice ale
lui Odin strAbunul, ca pe un luptiitor tinar si vinjos,
care de la sine si-a luat lodul la cupele de mied spumegAtor, lingA marii rAzboinici din toate timpurile, cari
povestesc si cintA, unul in auzul altuia, faptele mari
sAvirsite de dinsii in viatA pentru Norvegia oamenilor
de fier.
128

Si e vrednic de aceasta tovarsie a tuturor eroilor

cari n-au rivnit triumful, ci au iubit lupta, au iubit-o Vara
de margini i inainte de toate intelegind ca ea este pentru
viata morala ceea ce este tragerea aerului viu in plamini
pentru viata fizica. Un razboinic cu arme totdeauna gata,

un asaltator al idealului, un rivnitor, nu prin visuri, ci

prin fapta, nu prin soapta, ci prin strigat, prin comandd,
un inchinator prin jertfa care sufere
acela a fost
Henrik Ibsen. Vechii haiduci de mare, cari n-aveau anil
odihnd decit aceea pe care o leganau valurile, ean l. n-aveau

alt salas decit pinza luntrii sau pinza cortului, cutreieriitorii tuturor tarmurilor, aceia cari alegeau ca patrie libertatea i ca neam pe tovarasii de ispravi, aceia il pot
recunoaste, fr s scad ei i Ora .a-1 face pe dinsul sa

scada. Niciodata un om n-a facut parte mai mult din

poporul sat', cu tot trecutul acestuia, decit bdtrinul demon
al cugetarii moderne care s-a stins in departata capitala
nordica.

A fost poet ? Da, in tinerete a scris versuri, care

alcatuiau bucati lirice scurte, sau lungi, foarte lungt

drame istorice sau fantastice, Comedia iubirii, Brand,
Peer (Petru) Gynt. A fost laudat pentru ca prin el lhnba
norvegiana a capritat, cu sila, framintata de vinjoasa
ming a uriasului, o forma noua, de Inca mai mare energie.

A fost un dramaturg ? Da, a scris acele drame ale

vilcingilor vechi si ale noior ratiiciti pe lumea Vara minuni
si fard farmec. A scris apoi, in al doilea avint al sufletului
sau,

acel care a tinut pina la urmd, drarne moderne,

intr-un stil scurt, smucit, chinuit, de proza puternica si

neobisnuita. In ele a discutat, cu o indriizneala, o lipsa
de crutare unica, pentru orice i oricine, viata omului
in toate legaturile ei cu ai sai, in familie si in societate
gi, iarasi, in legaturti cu idealul moral, cu legea de fier
a necesittii morale, inaintea careia Ii ard toate averile
gi

fericirea aceia cari sunt eroii sai.

129

Fireste Ca bucatile lui in versuri sunt poezii, cd scrierile lui pentru teatru sunt drame, care s-au i reprezintat
in fata salelor europene, pe rind induiosate, zguduite

sau aprinse de minie fata de noutatea cugetarii revolutionare a acestui om. Dar el n-a cintat niciodata frumusetiIe naturii pentru ele insele, miscarile sufletului
omenesc pentru durerea, dorul sau duiosia ce se cuprinde

in ele. Si, iarasi, el n-a pregatit in dramele sale efecte,

n-a facut din ele alcatuiri mestesugite, n-a urmarit
scopul de a covirsi prin potriviri dibace sufletul ascul-

tatorilor. Pe de alt parte, el n-a infatisat patimile

omenesti pentru placerea ce ar fi avut de a cerceta ti

deslusi, de a infatisa expresiv i puternic aceste fapte.

Si el ar fi putut spune, in alt inteles : Ce-mi este mie
Hecuba !"

batrina regina care a pierdut pe toti ai

sal si care rataceste prin lumea strainilor, invins, roaba,

sfarimata. Lui ii era, in adevar, nu de durerea sau de

fericirea omeneasca in sine, privita naiv sau lamurith
eu arta ; lui il era de altceva : de motivele durerii, de
tinta spre care se indreapta omul sthpinit de dinsa di
care trebuie sa fie si inviorat, innoit de crizele ei.
N-a fost deci un Sardou 3, meserias mare al teatrului,

n-a fost un Cossa

trezitor al vietii trecute, n-a fost un

Sudermann 3, ale earth drame, inainte de toate reale, traite,

sa se poata talmaci intr-un tel si in altul. Si, in lurni

mai apropiate de a lui, n-a fest nici ca un Gerhart

Hauptmann 4, cautind durerea multimilor sau durerea

dramaturg francez, autor

Victorian Sardou (1831-1908)
al pieselor Madame Sans-Gene, Fedora, Tosca etc.
1 Pietro Cossa (1830-1881)
serhtor Italian, autor tie
tragedii cu sUbiect istoric (Nero, Mesatina, Julian Apostatut etc).
* Hermann Sudermann (1857-1928)
seriltor german, autor
de drame (Onoarea, Petrie) si romane (Scare pisicilor, Profesorul nebun).
1 Gerhart Hauptmann (1862-1840

dramaturg

prozator

german. A saris dramele fnainte de rdsdritul soaretta,

torn, Ctopotta sculundat etc.
130

Testi-

fiecaruia pentru a-i da un glas nou, nici ca un Alexandre

Dumas-fiul, expert de morala al unei societati imbkrinite.

El era, el se privea insusi, ca intiia capetenie, menita

tuturor urletelor i tuturor sgetilor, a celei mai inaintate

cete de lupttori pentru prefacerea lumii intregi dupa

norme de adevar si de dreptate, de cea- mai deplina pi
nemiloasa stapinire a dreptatii si a adevarului.
Revolutille care dau alta infatisare societatilor nu-i
ziceau nimic : partidele razbunarii i prefacerii nu-1 miscau. Samilna cu Tolstoi in aceastd privinta i, ca si el,
astepta totul numai de la prefacerea iniduntru a fiecarui
om din societatile noastre napadite de tot felul de datine,
impiedicate de deprinderea tuturor concesiilor i compro-

misurilor, stapinite de vechi stafii raufackoare, ca acea

corabie, cintata de dinsul, care-si ducea pe scinduri, tot
mai departe, month.

Dar, pe cind Tolstoi cere omului numai s iubeasca

dupa propovedania frateasca a legii crestine, s iubeasca
pi sa se roage, Ibsen are ochii numai asupra pamintului,
el

acesta-i pare un cimp de lupta pentru desavirsirea

erei de libertate. Va fi ea vreodata ajunsa in adevar ? El

nu credea. Dar, si atunci, el nu putea s inteleaga seni-

natatea odihnei sau a muncii multumite, ci lupte noi

erau prevazdte pentru alt forma si mai inalta, a libertatii sufletului oamenilor. Libertatea
in ea se aduna
toate Insusirile ; de la ea plena, lireste, de sine, acea
dreptate careia i se inchinau in rindul intii fratii de
gindire ai lui, radicalul crestin Carlyle 1 si Multatuli2,
anarhistul Para Dumnezeu.
1 Thomas Carlyle

(1795-1831)

istoric

qi

filozof idealist

englez, reprezentant al teorlei reactionare a eroilor" pe care,

negind rolul maselor, Ii considera drept fauritori ai istoriel.
Multatu/i (Mult am piitimit")
psetdonhn al lui Edward
DoWes Dekker (1820-1887)
scriitor olandez, denuntator al
colonialismului.

131

$i de aceea nu-1 putern vedea dup moarte in Panteonul crestin al minilor incrucisate pe piepturi, al ochi-

lor ridicati spre Iumin, ci in p5gina Walhalla a celor

cari ursc mai mult pacea decit infringerea Ini, fiindc5
si din infringere, si din robia bratelor sufletul Ii hr5neste libertatea.
21 mai 1906
(I)

UN POET DIN VREMILE NEHOTAR1TE: N. NICOLEANU

D-1 G. Bogdan-Duied d in culegerea de autori mai

vechi, de clasici" a Minervei" o editie-model, dupd care
vor trebui s se ia de acum inainte j ceilalti cari f ac
astfel de 'publicatii pentru casa de editur bucurestean5.
Intr-un singur volum se cuprinde, pe linga multe pagini

de informatie literar, intreaga opera a lui Cirlova si

a lui N. Nicoleanu, precum i bucgti alese din scrierile
lui Stamati basarabeanul.

Despre Cirlova a mai fost vorba aici, cu prilejul

studiului pe care i 1-a inchinat d-1 L Ratiu, i cele mai

bune 16muriri asupra lui famin acelea pe care le-a dat
tot d-1 B...bdan-Duica in aceastd revista

Despre Stamati

va fi vorba intr-un numar viitor. S inceram astrai a

statornici chipul de scriitor al lui Nicoleang.
Acesta e, printre scriitorii de acum jumAtate de veac,

cari nu se mai cetesc de nimeni, unul cu o mai bun5

reputatie. Ne amintim cu mi.1 de viata lui zvinturat5,

pe rind baietas oplosit la o episcopie unde se minca

samanatorut (0.5).
132

putin sub un vlficlici zgircit, apoi dascil de frantuzeste

pe la casele oamenilor cu dare de mind, mai pe urm5
student in Paris, pe socoteala nu stiu cui, dupii aceasta,
in curs numai de sapte ani (1861-68), revizor financiar
riticitor al rolurilor de plata' ale contribuabililor, director
de liceu si de internat in Iasi ; pentru oda ce inchini
risturnitorilor lui Cuza voila, el e ficut apoi de oamenii
din februarie, cirmuitorii cei noi ai Orli, revizor scolar, se-

cretar la arhive. Nu se uit asa de usor ca versurile

lui soarta grozav a nebuniei care atinse la inceputul
anului 1868 pe acest tindr care abia trecuse de treizeci
de ani, ori inttmerecul desdvirsit al zilelor din urm5.
Rrnine infipt in minte i chipul liii neobisnuit, de romantic luptitor : pirul zburlit in suvite revoltate deasupra
inaltei frunti albe, privirea cam nehothrit i tulbure
de visitor care nu se increde in el, sfichiurile zburdalnice
ale mustatilor i barbisonului dupi moda lui Napoleon
al III-lea. Din scrierile lui au rimas anume avinturi de
minie, bogati in fraze retorice, anume porniri de indignare, anurne gesturi de rispingere neiertitoare a ticiilosiilor i slabiciunilor omeneSti. Tinar, frumos, nenorocit,

pletos, purtindu-si cravata ca un steag, gata s fulgere

impotriva tiraniei", impotriva lasititii", a tridirii",

asa se infatiseazi el inaintea noastri.
a coruptiei"
Cu toate multele schimbiri sivirsite din vremea lui ping

astizi, cu toat raritatea scrierilor lui putine, cu toati

deprinderea altor cetiri stipinitoare, ceva din el a trait,
incunjurat de cearcanul de lumina cu care iubirea oamenilor impodobeste totdeauna fruntea celor ce au patimit i n-au ajuns s stripineasca vreodati, celor ce au
murit ducind cu dinii talantul pe care n-au putut sii-I
faca a rodi pe lume asa cum s-ar fi cuvenit.

El se zicea craiovean, i intr-una din bucitile sale a

pus alituri cele trei capitale pe care le-au avut rornnii
de dincoace, alegind din ele Craiova, care ar vorbi mai
133

mult sufletului salt prin biruitoarele amintiri ale copilariei

si tineretii. Aiurea el spune deslusit ea a vazut lumina
zilei, a scos prirnul sau suspin" :
Ling-a Oltului milreard, iute, falnic ;optire.

Un ardelean, insa, profesorul Tina (ce se scria Circa),

asigura ea ar fi copilarit cu cel ce era sa fie poetul

Nicolcanu, pe vremea cind acesta era numai Neagoe,

baiatul lui Tomosoiu, Oran din Cernat, tmul dintre cele
sapte sate ale Sacelelor din marginea de munte a Brasovului. Ar fi trecut cu ai lui, la virsta de treisprezece
ani numai, pentru a hoinari prin Ora, pina ce nemeri
intr-o chilie de la Buzau, unde alt fecior de mocan, al
lui Persoiu, ajunsese vladica : Filotei, cel cu punga legata
strins la gura. Numai pe urma, profesorul Caloianu 1-ar

fi luat cu dinsul la Craiova, unde era scoala cea bung

a lui loan Maiorescu.

Pare ca aceste stiri sunt cu totul vrednice de crezare.

Nimic ardelenesc'n-a ramas totusi in sufletul pribeagului

din satul mocanilor. Nicoleanu scriitorul nu aminteste

prin nimic pe Tomosoiu eel de acasa. Abia daca e vreo
legatura intre dinsul i viata romfineasca de dincoace

de munte chiar. A trait la o parte, ferit de oameni ;

a trait putin. Intimplarea cite unei slujbe 11 ducea dour

prin Roman. [...].

Tot acestor calatorii de functionar le datoreste el si

sederea in Iai, unde avu norocul sa fie unul dintre cei
dintii scriitori cari se strinsesera in jurul steagului
Junimii". Intiparirea ce a purtat-o el totdeauna a fost
insa accea a litcraturil franceze din anii 1850 : o primise

cetind mult in Ora i traind eitva timp in mediul

Parisului, de unde s-a tutors asa cum era sa ramina
toat'a viata. A tradus ceva din Musset ; in cutare bucata
se vede limpede imitatia vestitului sond al lui Arvers ;
,

134

Atexis-Felix Arvers (1806-1850)

poet $i dramaturg francez.

ceva din Lamartine in unele bucAti ale lui mai

senine, ca celea pc care le inchinase lui Cimpineanu,

sau fratilor Golesti. Dar Musset il stpineste mai mutt,
si anume prin partea de vehementa in aruncarca cuvintelor abstracte, de vijelioasA lupth cu entithtile metafizice.
,,Geniu",rnormint"s5r5cie", bogiltie", libertate",

tiranie", iubire, voluptate", speranth", proscris" sunt

cuvintele cu care el se joac mai bucuros, in lungi
versuri de cele mai multe ori *terse, rareori aprinse de
un foc ce se stinge indath in gheturile abstractiei incolore
si insipide. Morti inainte de vreme :

A candelei lucire dodatd tremurd,

lar dulcea creaturd tdcu i expird,

iubiri sthrimate de truidare, desfasurarea obrazniciei care

intovaraseste puterea i bog5tia nemeritath, cam acestea
sunt temele sale.
Ar mai merge Inca dacsa Nicoleanu
care punea

de altminterea foarte putin temei pe scrierile sale Si pe

chemarea care-I indemna la ele
dacd tin5rul romantic
de moda francez ar avea o limb5 bogat5, vinjoasA,
nou5. Din nenorocire, ins5, e jargonul acela boieresc,
curAtit, frizat i parfumat, adus in acea vreme de o
strivitoare inriurire franceza, care Tie facea s ne rusin5m

de tot ce e mai vioi, mai adeviirat si mai frumos in

graiul pe care-I vorbesc milioane de oameni CU suflete
r5spicate i focoase. Se mai adauga in sfirsit i un sims
foarte slab al armoniei, care nu-I impiedicg de a schilodi
foarte adeseori intonatia fireasc5. a-cuvintelor.

Astfel se infatiseaza el in crticica iscillita modest

N. N., pe care o scotea la Iasi in 1865 si in care turna
la un loc, fill% a tine in seam timpul, cintece de tot
vechi, de prin anii 1850, foarte slabe acestea, 1ing5 allele,
135

cu mai multg intelegere a armoniel, cu o mai puternicg

suflare, care fgceau sg se prevadg in el un adevdrat

poet 1

La 1866, cind d-1 Hasdcu incepe a scoate ziarul Satirul,

ai cgrui colaborgtori se iscgleau cu pseudonime chinezest, sufletul lui Nicoleanu se desdvirsise in foarte multe
privinti. El era in stare acum sg inteleagg i greutatea,
si menirea cea mare a cintecului. In notita lui despre
o pies proastg a lui Pantazi Ghica vezi un om de gust,
in conferinta de la Ateneu se dezvgluie un deplin inteleggtor al leggturilor neapgrate ce trebuie s aibg arta
cu societatea, atit in originile ei, cit si in acea inriurire
pe care, orice-ar face, o va exercita asupra oarnenilor.
Pgstrind acceasi aplecare cgtre satira omeneascg generalg,

fdrg privire la o anume vreme si la un popor deosebit,

raminind lipsit de comparatii, de icoane, de coloare si
de realitate, el dd, din februarie ping in iunie 1866, in
paginile Satirului, singurele lui bucati desgvirsite, singu-

rele care ar trebui puse inaintea altora decit istoricii

literari : de la frumosul In carnaval pin5 la Oda cdtre
biruitorii din februarie. Ici i colo e o putere eminesciang
in unele versuri i imbingri de versuri, desi, pentru a
putea fi comparat cu Eminescu, i-ar fi trebuit lui
Nicoleanu acele marl insusfri care sunt o culturd largg,
multg cunostiMg de oameni i locuri, vederea realitgtilor,

puterea de strgbatere in adincul temeiurilor lumii

mestesugul ce se cere pentru a frdminta deplin o limbg
pe care romanticul acesta de moda francezg o atinge
numai usor.

Cind Nicoleanu 41 pierdu mintile, o intreagg viatg

pgrea c i se deschide Inca inainte, 1 eine stie ce roade
Volumul antum al lui Nicolae Nicoleanu
Poezit.
136

(1835-1871)

de poezie ar fi putut el culege intr-o maturitate de tare

nu i-a fost dat s aib5 parte 1.
25 Janie 1906

(I)

LA MORMINTUL LUI KOGALNICEANU

0 parte din liberalii din Iasi au f5cut drumul pin5

la cirnitir pentru a se inchina amintirii lui Mihail

Koalniceanu.

Odat partidul facea pelerinagii". la mormintul lui

Brdtianu, la al lui Rosetti. De o bucat de vreme, ele
au incetat. Marelui organizator i om de ispravk ca oi
visgtorului cu viata cinstit, politicianului fr arginti,
famas ping la capt putin poet, nu mai are nimeni s
le ceard sfaturi. E bine c macar mormintul lui Kog51niceanu e privit Inca drept un izvor de inspiratie. Dacd
toti
ce au mers s-1 vad s-au apropiat cu inima
curat a omului ce vine sa se innoiasc5 prin pomenirea
Un stranepot al poetului Nicoleanu vine sa confirme
*tithe d-lui din Samdnatorut de la 25 octomvrie privitoare la
nasterea, ce era aproape o taina, a acestui poet. Cad Nicoleanu,
Neagoe Tomosoiu cu adevaratu-i nume, s-a nascut la 9 mart
1833 in Cernatul Sdcelelor, In casa unde astazi e scoala roma.neasca din Cernat (in tIrg, in fata bisericii celei marl, Sf. Actormire). Parintii lui : Ion Tomosoiu i Paraschiva, nascuta Chitu,
1-au avut ca al optulea copil, gemen cu Nicolae, mort curind,
si al carui nume probabil ca 1-a luat fratele sal Neagoe, mai
tirziu Nicoleanu. Parintil lui, oameni gospodari (un flu,
Gheorghe, era cel mai avut din toate Sacelele) 1-au dus la carte,

la seminarul ce era alipit pe lInga episcopia din Buzau, In

1846, de unde In 1849 plea la Craiova, condus de profesorul
Vasile Calolanu."
(Din Stinidniitorta) (n.a.).
137

14

faptelor Insemnate ale unui mai mare decit sine, atunci

oracolul venit de peste pragul vietli a putut spune vorbe
ca acestea :

-'-nu este un adevrat om politic, patriotic si binenicator, inteleator al timpului s5u si pregdtitor al viitorului decit acela care, ca Mihail Koglniceanu, incepe
intii printr-o larg culturA modern5 pe care el, Kog5lniceanu, si-o ci0igase- in Germania st5pinit de marele
curent idealist de la inceputul veacului.

Ca a fi liberal sau conservator, ori a se zice numai

liberal sau conservator, n-are nici o insemnAtate la un
biet popor care se Iupt5 sa se ridice din cele-mal strasnice adincuri ale sarAciei si lipsei de lumina', dar cfi
are o mare insemngtate pentru un om politic calitatea,
puterea nationalismului &au, iubirii sale pentru neam.
Prin aceasta giisesti de la sine drumuri, pe care nu le
poti descoperi cu felinarul chior 0 fumeg5tor al formulei
liberate, ori cu iasca seac5 a datinei conservaloare.

95 nu poate fi un neam trainic acela care se ale-tuieste cu adevarat numai din spuma de sus, care, chiar

dacg nu e murdar5, se va murctfiri de tot praful pe

care-I mfiturii deasuprA-i vinturile cele mari ale lumii.
Ci un adevrat neam e acela ce cuprinde in sine toata

viata, vqnic miscata, totdeauna innoit si pe depliu

curat a multimilor muncitoare 0 cinstite.

C5 nu e om politic vrednic de acest nume mesterul

care stie sa cistige dumanii, sil ocoleascA piedicile, sfi

erute munca si s5 scape de primejdie. Ci este numai

acela care, vazind o neclintita si luminoas5 tintii, merge
indraznet catre dinsa, infruntind dusmanii, micind din
loc piedicile, primind in piept primejdille, cu siguranta

c5, plerind chiar in cale, tot drumul ce a putut sil-4

facA e cistigat pentru urma0i ce vor veni neaparat dupg
vitejia lui. Asa a judecat Kog5lniceanu atacind, in vremi

foarte nesigure 0 amenint5toare, chestii ca averea de

138

moii a Stralnilor din miSniistirile greceti i ca lipsa de

ogor si de neatirnare a taranului.
$i, din ce n-a facut el, acurna se desface i aceasta
ultima invataturd : ca un om politic trebuie sa-si sprijine

fanta pe o viat personala cu desiivirsire curata, cci

altfel va fi Invins usor, stapinit i intrebuintat de altii,
mai slabi, mai putin chemati decit dinsul, can ins n-au

plicate sau stiu sa le ascunda mai bine. Si astfel, din

nenorocire, o tara, un neam vor pierde pe cirmaciul cel
mai bun cind ar avea mai multa nevoie de dinsul.
acestea le spune morrnintul
Pentru cine poate auzi
lui Mihail Kogalniceanu.
29 iunie 1906
(I)

UN POET BASARABEAN : C. STAMATI

D. Bogdan-Duica d numai o parte din opera, foarte

i foarte neegala, a poetului basarabean C. Stamati. Ce a apucat sa se tipareasca i s-a pastrat deci din
scrierile lui- e, iari, numai o parte din manuscriptele
pe care acest orn harnic, cu multa tragere de inirna 0
mult ragaz, le ingramadise pe incetul, intr-o munca literara de o jumatate de veac aproape. Stan-rail, care ne-a
lasat sase sute de pagini de literatura amestecatii, era
!ntins

mult mai bogat decit atita.

Din multe puncte de vedere, aceasta figura literara,

care n-a fost pentru public tocmai vie niciodata si care a
139

14*

ajuns astzi slearsa ca o foarte veche fotografie t, e vrednica de luare aminte.

Nu atita din punctul de vedere al vietii pe care a

dus-o scriitorul. Despre aceasta viata, Vara schimbari si
fara stralucire, de altminterea, se stie foarte putin. Era
nepotul mitropolitului Iacob Stamati, care, luind, in 1792,
scaunul arhipastoresc al Moldovei, isi chemase din Ardeal,
din cercurile taranimii de acolo, un frate, din care facu
un paharnic, i un var primare, pe care-I facu sa fie
numit vel satrar 2, Simion Stamati. Costachi, scriitorul, era

fiul paharnicului Toma, despre care, de altminterea,

n-avem nici un fel de lamurire, i al unei femei din
boierimea moldoveneasca.

A trait un timp in vechea Moldova, in prietenia

feciorilor de boieri risipitori, batausi i obraznici, fr

nici un fel de iMelegere pentru invatatura, pe cari-i

descrie intr-un clasic dialog dintre cocoana-mama
bietul &scat de plata mica, addogind c i el a auzit in
tinerete asa ceva, din tinda casei" tovarasului sau de
virstd i, poate, de petreceri.
La 1812, rusii luara, ca o farima din zdrentele turcesti,

Basarabia. Boierii avurd voie sa aleaga intre pmintul

imparatesc i acela care se tinea Inca de turd. Cei marl se
hotarira, fara deosebire, pentru Moldova ramasa in vechile

el &tine i pentru domnescul scaun de stapinire al

Iasilor. Dintre cei maruntei, multi alesera insa noua
Basarabie, bine rinduita, cu privilegii i regularnente
politienesti. Intre aceia a fost i pilharnicul Toma, cunoscut numai prin fratele i fiul silu. Ii oprise la stinga
Prutului vreo mosioara capatata din bunavointa marinimoasa a fratelui mitropolitul. Feciorul de Oran din
t De curind, cl-na Eufrosina Dvoicenco, intr-o tezfi de doc-

torat la Bucure01, ni 1-a prezlntat orneneste Intreg

(1934) (n.a.).

t $dtrar
militare.
140

viu

dregator care avea In grljS corturile taberelor

Ardeal n-avea pentru pgmintul i rostul moldovenese

acea deosebitg iubire care oprea dincoace de apa despgrtitoare pe atitia din urmasii adevgratei boierimi.
Costachi n-a mai fgcut scoald ruseascg. Desigur, Inca
din Moldova, stia atita greceascg, incit s poatg copia,
la intimplare, asemgngrile lui Omer, i atita frantuzeasca,
incit- s poatg ceti curent, cu intelegere i sirntire, pe
noii poeti ai colii romantice. La 1830 el fdcu, ping la
iarmarocul din Folticeni, o calgtorie moldoveneascg din
care se alese cu credinta cg acea culturg a Apusului pe
care, impreung cu cultul lui Napoleon, o atacau cu aprindere scriitorii rusi, a adus in Moldova numai atita folos

ea a nimicit vechea evlavie si curgtie si a creat un

tineret de vorbe usoare, de trufie mult si de fapte desfrinate. La 1834 vestea mortii sotiei sale, Tinca, Ii aflg in
Moldova, unde el cinta, in Strajerul taberei, inceputul
otirii noi. Si in 1839 el a mers in Bucovina, unde alti
Stamatesti, poate niste rude, aveau mosie, la satul Stroestilor. Aici a vgzut Suceava i Putna, poate Cerngutii.

A avut a face cu Ilie Ilschi, nearn de mazil, al cgrui

pgrinte iscalea lingg sgtrarul C. Stamati din 1760-70, pe
un Stircea i pe fratii Hurmuzgchesti, cgpeteniile vietii
romnesti culturale i politice, din acesti ani de criza
a sufletelor. Prin Costachi Hurmuzachi a ajuns el, fost

colaborator al Albinei lui Asachi, a tipgri o poezie in

Dacia lui Kogglniceanu, din 1840. In 1843 el publicg la

Iai Povestea povestilor, editatg tot de Kogglniceanu.

De atunci n-a mai venit pe la noi. Trgia in Basarabia,
unde o decoratie, cu care e infdtisat in portrete, ii dgduse
titlul de cavaler i unde, prin 1850, era pamescic, subprefect, pe la Hotin, credem. Era un burlac, fgrg copii,

trgind mai mult pe la prieteni. Din cind in cind mai

trimetea ceva pe la ziarele moldovenesti din acesti ani
1850. La 1863, manuscriptele lui ajunserg in stgpinirea
lui I. M. Codrescu, proprietar al tipografiei Buciumul

roman, care incepu o editie, sub titlul de Muza roma141

neascg, opritii la vol. I. Cartea se ceti putin, dar indestul

ca sg facg pe autor, in 1366, membru basarabean al
Academiei. Nu prirni aceastg cinste, care-I ificea sg se

team de prigoniri. In curind se auzi ea' a murit, dar

sfirsitul sgu zgbovi ping la 1870.

II
Stamati era un foarte harnic cetitor, de cgrti franceze

fireste, fiindcg nemteste nu pare sg fi stiut, i cercul

unei cetiri romanesti era foarte ingust ; cit despre literatura ruseascg, desi a 'tradus dintr-insa o schild satiricg,

dupg Sincovschi, el pare s-o fi cunoscut foarte putin

numai. Cetind, el lua condeiul in min i traducea sau
prefgcea, fgrg s argte autorul

intre altele, i fiindcg

nu credea e incercgrile sale vor fi vreodatg tiprite.

Intrebuinta tin grai Iinitit, bgtrincios, dar plin de ciwinte

pe alit de potrivite, pe cit de rare ; uneori cite un vers

bine inchegat sclipeste din mijlocul mgrii rnoarte a stihurilor inginate, ca o died de argint in plumbul topit :
Cad eternul suflet nu irnbiltrineste,
Sau :

Te vgd in oglinda lacurilor line

.5i,

suflind zefirul, glasul tu iini pare,

Ori, iargsi :
$i s-aude vintul suspinind din munte.

AR a irnitat" e cuvintul intrebuintat e dinsul

dupg Lamartine (trei Meditatii), dupg Hugo (mgcar doug
bucgti), dupg Alfred de Vigny (p. 508 i urm. din Muth'
Grandeur et decadence p. 256 si urm.), dupa La Fontaine
MArire I decadentA.
142

(in multe din fabuleIe IW, alcatuite dupa 1850), dupa

Musset i Branger i altii, desigur. Ba o data gsim doua

strofe din marele Eric irlandez al iubirii, Moore, dar

nedeplin intelese i apatos tilcuite, dupa vreun talrnacitor
francez.

Uneori, el isi dadea osteneala, care nu era prea grea

pentru dinsul, de a sorbi poezia straina in ..sufletul sat',
plin de vechi amintiri din viata moldoveneasca, din povestile vesnice, din stravechi letopisete. Asa Silful lui
Hugo ajunse frumoasa legenda romaneasca a Zburiitorului, din care se desfac versuri ca acestea :
Cind fetele care fac clacti de furcd,

ce nu se pot intimpina in originalul francez, i ceva mai

departe :
Fratii me.i mai ageri s-au tlus dupit soare,
Altii ce ramose, prin flori se culcard...
Vdd c oacti mortii cu lin sltare,
Si Luna senin holbat ii priveste...

De la o vreme, el indrazni sa se incerce cu puterile

sale chiar, Med a parasi insa vechiul mestesug al prefacerilor i potrivirilor, marturisite numai in genere. Odata,
inspirindu-se din Orientalele, asa de pline de coloare, ale
lui Hugo, el cinta, intr-o bucata aproape desavirsita, baia
cucoanei moldovence. Alta data, dupa strabaterea strofelor saltarete ale lui Ariosto, din Orlando furioso, el
incepe a povesti in versuri fir sila i strinsoare despre
Dragos voda, care
...Umtata singur prin cetate :

Adinc intunerec, feicere mend&

Numai prin ferestre vijie vintul,

despre dezrobitorul Dochiei, ce merge cuteziltor prin

locuri unde :
143

...Lilieci, stance, cucuveici i buhne

Zburau ca un nour deasupra cetedit,

ping ce apare iubita domneascg :

Iat-obrajii rumeni ca bujorit proaspeft,

Rad ochitorii On! de draglinele,

/eta' o guritti ca drew coaptd

Ce ademeneste sdrutarea dulce.
Iatd coame negre chiar ca ursinicul
ii invelesc pieptul, spatele si boiul,
Ce prin el se vede chiar zdpadd alba ;

ler statul ei glum ca molidul Dana.

In alt ritm, p mai sprinten, el zice apoi despre vodg

Bogdan tinerelul, cules p din romanele versificate ale
Apusului, p din cronici, p din basm :
Lingd el sezu :
Un bdtrin cu barba fdposii, ciudatd
Cu ochi scinteiati,
Grebtinos de spate, avind ccingi ci coedit%
Coahle i un bdf ;

ea mestere leggturi de vers ce aratg curn :

Ptidurea vuieste, iar lupul, in hind,
Tremura urlinc/,
Ori :

Clocotul stOpivette,
Din piimint zbucnette
Dracu-nfricofat.

In alt rind, Byron, cu alaiul sgu de bleslemati P

pecetluiti de soartg Virg milg, ii dg avintul demonic ce
trebuie pentru a scrie Pdginul i fiice/e sale, istoria unui

bgtrin sglbatec ce s-a vindut dracului, el p sufletele

nevinovate de lingg el.
144

Asemenea bucati ramin intregi, prin forma plina

vie, care cucereste sufletul, prin arnestecul dibaci al
credintelor i inchipuirilor noastre, prin atitea note de
adevar prinse din lumea trecutului pe care acuma o stie
foarte bine cintaretul.

Tot asa ramin inteleptele fabule, in care metrul se

rupe, se zbeguie, se aduna iarasi ca in maestrul La Fontaine. Si chiar unele bucati in proza, pline si de putere,
si de invataminte, ca descrierea ironica a Folticenilor
sau evocarea induiosata a Sucevei voievozilor ce se min-

tuie insa printr-o arta imitatie", foarte vadita, despre

stralucirea pierduta a Romei cezarilor

Altfel, elementul

personal e de tot slab si abia tremura in versurile din

1834 pentru sotia pierduta :

Uneori imi pare

cd,

te vdd umblind,

Ii aud 0 pasii, ce-i cunosc prea bine,

Desi a murit abia la 1870, cu douazeci de ani inainte

menirea lui Stamati era incheiata : fabulele au fost ultima

lui scriere, desigur. El incepuse ca un rasunet slab si

grosolan al poeziei romantice franceze, cu care i se
confunda sufletul, fara s o faca insa mai adevarata 01
mai felurit. 0 imbinare cu viata i firea lui se savirsise
apoi in baladele de fantezie glumeatrt sau de inchipuire
strasnica. Daca ar fi trait chiar in Moldova, intre prieteni
si intelegatori, el putea merge departe pe acest drum.
In Basarabia, n-avea din ce-si-hrani verva. Cind i-au
venit apoi de peste Prut vestile ca acolo prin imitarea

llmbii latine s-a nriscut o lingua noua", deosebita de

graiul slavo-roman", de idiomul vechi rustic", el s-a
simtit cu umilinta un autor popular", cu totul inapoiat :
s-a multumit s scoata, in etimologii fantastice, din latiI Am sfi multumesc d-lui Em. Girleanu pentru comunicarea
Calendarului pe 1854 (al Sucuiumulut romdn), In care se &CIL
Intreagd, bucata Suceava (p. 1. t urm.) i pentru a celul pe

1855, cu poezla Stcjarul singuratcc (p. 62 0 urm.) (n.d.).

145

neste pina # cinstea" (de la Spania chiste") 0. slava"

(de la soivo"), # n-a mai cutezat a scrie pe intelesul
taranilor # tirgovetilor fara inviitatura. Din aceasta umilinta a batrinetelor lui i se trage deci Incetarea scrisului,
care, desi aproape Hurl urznari, nu e # fara insemnatate
2 iulie 190G

(I)

0 PERSONALITATE CULTURALA DIN ARDEAL :

IOAN LAPADATU
(1844-1878)

Asociatia ardeleana a tiparit din nou, pentru cetirea

poporului, in dou volumase, ingrijite de d-I Andrei
Birseanu, Nuvelele istorice ale lui loan Lapadatu, until

dintre cei mai buni profesori pe cari i-a avut buna

scoala romaneasca inalta a Brasovului. Carticelele vor

palrunde desigur ; ele vor fi cetite cu placere, caci spun
lamurit, limpede, foarte riispicat # cuminte, pe intelesul
oricui aproape, despre vechi lucruri romanesti pe care,
putin supus schimbarilor, cum a fost, poporul le Intelege,
le pretuie#e # e in stare a le iubi cu mult mai mult decit
atitia dintre carturarii foarte moderni" din zilele noastre.

Si de acesti carturari # de altii, earl mai pot sail

aduca aminte de faptul ca suntem # noi un popor, cu
adinci radacini in trecut # cu o puternica tendinta fireasca

de a ne Intinde # desfasura in viitor, n-a fost tinuta

in seama citu# de putin aceasta retiparire, care este
pentru generatia de astazi ca o scoatere din mormint.
I

Am dat o aletere din scrierile lui Stamati in Poepit romani

de sub stdpinirea ruseased, VSlenll de Munte; 1910 (n.a.).

146

Citi au avut chiar in mina Nuvelele istorice, Inn() lie ca

ortografie i tipar, nu vor fi mers prea departe In rasfoirea tor. Dad"' e limba de astazi, i o Ingrijith, o meltdioasa limba
anumite semne ale unor timpuri cu totul
0erse ii vor fi raspins : deciamatia sentimentald ce se
intimpina pe alocurea, dar mai rnult decit dinsa, naivitatea, nevinovatia pe care catau pe atunci s-o dea scrie-

rilor lor i autorii cu viata indoielnica i cu gindul

necurat 0 care pornea de la sine din sufletul iubitor,
prietenos, gata la munca 0 la jertfa, in cel mai inalt
inteles al cuvintului, al dascalului bra0)vean. i, astazi,
rinje0e cineva mai bucuros decit sa fie vazut zimbind
parinteste, i putini sunt aceia cart sa nu fie bucuro0
de a fi crezuti marl betivi, stranici itwlatori tie femei,
tradatori i faciltori de rele in cercul legaturilor lor de
intimitate !

Lapadatu n-a fost un ambitios ; el nu s-a gindit poate

niciodata la pretuirea, la lubirea care-1 incunjura, la

sentimentele cu totul deosebite pe care le aveau fata
de dinsul ; el nu 0-a dat seama de faptul ca era rnai
bine pregatit decit cei mai multi pentru sarcina de a fi
un bun indreptator nu numai al co1ii, ci 0 al culturii
poporului nostru de peste munti. Cu gindul numai la o
frumuseta artistica pe care o cuno0ea din intinsele 0
feluritele lui cetiri, din indelungata petrecere pe care a
facut-o in Franta 0 in Belgia, unde a luat i titlul de
doctor, el nu-0 ascundea slabiciunea mijloacelor poetice

pe care le avea la indemin i, cu parere de rau, dar

fara amaraciune, el se marturisea ca o mediocritate"
folositoare intr-un timp in care lipseau cu totul in tinutul
sau ardelenesc talentele cele marl. Pentru noi, insa, cari
nu numai
avem perspectiva, el se 1nfat4eaza altfel

ca un om simpatic, nu numai ca un harnic muncitor

rapus la treizeci i patru de ani de o munca far% preget
fara crutare, nu -numai ca un excelent om de m:kala,

-i

ci, mai ales, ca o figura interesanta prin intelegerea

147

nevoilor unei epoce noi i prin deslusirea acestora cu

predicatia inviitatorului, ca 1 cu exernplul scriitorului.
Generatia de la 1848, cu puternica ei mindrie latina,
cu idealul ei de mare libertate romana, disparuse. Ce
trebuiau sa faca tinerii, dintre cari i Lapadatu, nascut
din parinti tarani intr-un sat din marginea Oltului, la
1844 ? Sa repete cuvinte pe care nu le credeau, s scrie
pe steag ideale pe care stiau bine di nu le pot atinge, sa
incerce cu puterile scazute de neincredere ceea ce nu
izbutise acelora cari inchinasera in serviciul aceleiasi
cauze o convingere fanatica, din acelea care pot face
minuni ? Sa imbrace sarlataneste vesmintul care sta pe
umerii epigonilor ? Si, in acelasi timp, s traiasca inchii
in aerul specific ardelean, cam invechit, nra a deschide
ferestile largi curentelor noua ce bateau de pe plaiurile

tgrir ?

Multi au si fost de aceasta parere : sa fim latini,

romani, intransigenti, neimpacati ; tot sau nimic : Roma

sau Fofeldea ! Altii si-au dat seama ea acest popor nu mai
poate folosi la nimic, i atunci s-au asezat frumusel linga

mesuta de birt, pe alba fata de masa a careia se tot

innoia halba de bere ei au trecut astfel de la cele mai
inalte neguri romantice in cele mai proaste adincuri ale
vietii de burtaverde provincial.

Pe Lapadatu 1-au scapat de aceasta soarta unele insusiri ale sufletului i unele imprejurari ale vietii. Avea
prea mult bun-simt pentru a rosti crezuri gigantice ca ale
inaintasilor cari, dincolo i dincoace de Carpati, au luat
giulgiul intins peste sicriul in care zacea mortul, adica
poporul roman". Dar avea prea multa mindrie, demnitate,
simt de civilizatie i iubire de neam pentru a putea ingadui viata celor multumiti cu bauturica noastra cea de

toate zilele. Se intimplase apoi ea el invatase in orase

latine, la un loc cu studenti din tara", ca-si capatase
148

catedra la Braov, pe uncle e mai largil pentru drumeti

pentru idei trecatoarea muntelui.
Deci el avu totdeauna inaintea ochilor o singurti literatur romneasck o singuril inspiratie, un singur stil i o
unica ortografie. Intre romanii de dincoace" i cei de

dincolo", el nu face nici o deosebire. Serie la Familia

d-lui Vulcan, dar i in Traian, de la Bucuresti, al d-lui
Hasdeu. Se crede ca a imitat in verstirile sale, care n-au
nici o valoare originalk cci acest suflet cuminte Ii lutelegator n-avea nici putere, nici viziune, pe Mur4anu ;
poate intr-o parte mai mica de cum se banuieste. Mult
mai strins se tine el insA de ginga0a bogat in diminutive, de usoara glumd de iubire a lui Alecsandri
(v.d.ex. Mirii), sau de pledoariile infocate ale lui Grigore

Alexandrescu (v. d. ex. La provide lip, ori de fantezia

romanticd a lui Bolintineanu, ba chiar de tinguirea sociald

a lui Bolliac. De la mieluseaua" i floriceaua", de la

crinul plpind" la oda eatre Providentei, de aici la

umbrele Corvinilor din cetatea Inidorei, 0 in sfir0t la
orfani, orfane, la bolnava mama" la mopeagul s'arac".
Cind incearca ritmul popular in Cucu/ :
La umbra de fag edeam
$i la mindra mt gindeam ;
Dar un cuc, deasupra mea,
Tot cinta i prorocea :
Cuce, cif/ ani imi vei da
Pind cincl m-oi insura 7...

Eu plingeam, cucu/ zbura.

singura poezie a lui care se poate ceti cu pldcere

fnriurire a lui Alecsandri.

e tot o

Din viata ardeleana a anului 1843 el 0.-a scos drama

Tribunul, lupta Intre iubirea pentru o femeie i simtirea
pentru neam, care cuprinde, pe ling5 un foarte frumos
149

grai, i unele scene puternice 1. Dar, cind incepur5 la noi

studiile istoriee pe urma editiilor si lucrarilor d-lui Hasdeu, ca si sub inriurirea, astfel intarit5, a publicatorilor
de izvoare din anii 40, B5icescu, Kogiilniceanu, Inca o dat5

scriitorul ardelean se inspirii din miscarea literaturii de

peste munti. In cele dou5 ziare pe care le-a seas intre
anii 1874 si 1878, Oriental Latin i Albina Carpatilor, el
a dat rost, miscare i chiar oarecare coloare vietii trecute
a neamului in t5ri1e cu domni de la Dunre sau in imp5riltia de p5stori aromani a Balcanilor. Nuvelele acestea,
din vremea lui Tepes, a As5nesti1or, a Movilestilor, a
luptelor pentru st5pinire date de Cantacuzini, vor r5minea
dcsigur. Subiectul e foarte bine studiat, eroii vorbesc
frumos romaneste, dupa datina vremii lor (L5p5datu ghl-

ceste asa de bine tonul, incit uneorf ti se pare a ceti un

vechi raves domnesc) ; ici i colo, ei se raised vioi.

Ar fi meritat un mai mare r5sunet articolele de indrumare pe care 1,5p5datu le-a Strins In brosura din 1377
Asupra situatiunii. Ele cuprind un intreg program de
actiune noud care ar fi fost indeplinit macar in unele
puncte, dacii enunt5torul lui nu s-ar fi stins asa de repede.
L5pildatu crede ea a venit acurn epoca de gospodiirie,
de munc5, de imbogatire, de consolidare i generalizare
a constiintei. Romanii sa se ia pe urma sasilor, s5 se flied

mesteri, negustori, L cucereasca orasele, sa caute a se

intelege intre sine, pentru scopuri mai Inalte. Spre a deschide calea, c5rturarii sa lupte cu arma culturii. Sit se
culeagA, s5 se fac5 roditoare arta poporului, s se intrebuinteze adev5rata limba a ce/or multi, s5 se scrie cartile
ce lumineaz5. SA se Inchege soeietati pentru dezvoltarea

trupului si a mintii. Asociatia s5-si intinda cercul de

actiune : sa" faca expozitii pentru natiune, sa indemne la

serisul dirtilor invatiitoare. 0 Intreaga opera de educatie

La un loe
1874 (n.a.).

150

poezille, in Ineereri de Literaturd, Bra8ov,

nationalil sil inceapil astfel pentru a pune in relief caracterul propriu, fizionomia bine marcatil i original" ce
avem. Prin ea sil se capete, in locul vechiului servilism",
pe eare-1 biciuieste, noua incredere in sine si avintul ce
trebuie pentru a birui.

In aceste credinte s-a incheiat viata lui L5p5clatu.

Ele sunt astzi ale celor mai mari scriitori i cugettori.

Mine, ele vor fi atmosfesa vietii noastre nationale. E

vremea s indrepthm un gind pios &dire acela care le-a
avut de mult i le-a spus, desi stia c putini ii vor ceti,
intelege i urma.
9 hale 1906

(I)

UN BATRIN EROU : AXENTIE SEVER

In spitalul ssesc din Brasov, foarte same si cam uitat

de toat lumea, a murit frumosul batrin ce a fost Axentie
Sever, una din c5peteniile romnilor in miscarea de la
1848.

loan Axentie Sever era un fiu de Oran din Frina,

A inv5tat la Blaj incepind a da Inca de pe b5ncile scolii
dovezi de puternica-i simtire pentru neam si de marea lui
energie in sprijinirea ideilor sentimentelor sale. In patru-

zeci si opt" era un tinr de douazeci

apte de ani.

La izbucnirea agitatiei revolutionare nu se afla in Ardeal.,

el In tara, uncle Treboniu Laurian ii facuse profesor de
latina i romana, la Colegiul Sf. Sava, cred. Era de

inainte cistigat pentru cauza neatirnilrii nationale. Irt

inwrejurimile Bucurestilor ca si in Oltenia el merse prin
151

sate propoOduind robilor noua evanghelie de libertate

pe care el o va fi inteles altfel decit domnisorii frantuziti
de la Bucuresti.
Si lit a se intoarce in Ardeal dupd neizbinda republicii

de vat% a Romaniei muntene, el s-a dovedit aici, unde

mediul era altul si se gaseau sateni cu inima tare si

cugetul indraznet, om de fapta. A fost printre cei ce s-au

luptat in Muntii Apuseni. Si, cind valurile tulburate se
potolira, a fost iarasi printre aceia cari au raspins orice
rasplata personala din partea imparatului, cerind numai

pentru toti ai sai, fratii de singe si ostasii sai in lupta

pentru drepturi si demnitate, o stare de lucruri noua
si despdgubiri pentru toate cele indurate. Altfel, si-a
pastrat toata credinta &are imparat, pe care, in acelasi
an 1852, il primi in Tara Motilor, la muntele Mina, ca
unnl din reprezentantii cei mai indrituiti ai poporului
romanesc.

Imprejurarile neasteptate de la 1867 il smulsera din

viata politica. Desi nu era inca batrin 1, el se dadu la
o parte, ciudos, amarit, neimpacat, zdrobindu-si ultimele
nadejdi.

In jurul lui se organiza viata culturala romaneasca,

se dadeau lupte prin ziare pentru pasivismul de protestare sau activismul de infruntare a dusmanului in institutiile statului celui nou ; pentru el toata aceasta dezbatere, toata aceasta marunta munca roditoare nu avea
insemnatate. Era printre uriasii fulgerati cari nu vreau
sa se tirasca in brinci dupg ce strabatusera biruitori pe
culmi. Ca o umbra alba trecea prin cararile singuratece
ale primblarilor batrinului Brasov chipul lui puternic,

de invins al soartei care nu se da biruit de oameni.

Ping ce la urma energicul corp eroic se culca pe
perna ftitalului strain si boala trase lacatul odaitei sale
de pomana. Rar, prieteni puteau patrunde ; pe linga sen1 S-a n8Aut fn 1821. In 1867 s-a creat monarhia dualista

austro-ungarA, sub care asuprlrea nationalS s-a agravat.

152

zationalii" romni de dincoace, venea cite unul de dincolo, un bAtrin de virsta lui, cu care se puteau intinde
sfaturi lungi despre lucrurile ce nu Mai sunt si nu vor
putea s5 mai fie niciodat. In viata prozaicd a gilcevilor
brasovene, se destepta totusi un fior cind se auzea ca a
venit cutare din cutare loc depdrtat la Axentie. Astfel a
fost, cind din Blajul pe care-1 pAr5seste asa de rar, alt
batrin alb din vremea visAtorilor i eroilor se desprinse
pentru a veni lingd patul de la spitalul ssesc din Brasov
ochi in ochi, frg lacrhni de prisos fata de aspra fatalitate a vietii, canonicul loan Moldovan, alt neinduplecat
pi neimpdcat, alt suflet in zale de otel, vorbi indelung cu
bolnavul despre ce numai ei amindoi stiau, i astazi stie
unul singur.

Din Panteonul viu al b5trini1or celor marl, asa de

s-a mai desflicut, in aceasta clip5, unul.
6 august 1906
(IV)

LA TRECEREA UNUI EROU

Ultimul dintre Rkczesti, Francisc, s-a rsculat impotriva casei imprtesti de Habsburg, stdpinA a Ungariei
cucerite de la turd, a urmat cu stealucire exemplul altui
rege ungur", Emeric Tkly 1, a stapinit o bucat de vreme nordul Ungariei, a intretinut leg5turi cu anumite state
din Apus, ca Franta care-1 sprijinea cu cAldurd ca s5
Tolciy Emeric a Incercat 55 se InscAuneze principe al
Transilvaniei in 1691. Desi ajutat de turd 1 de catre Constantin

Brincoveanu, el n-a putut obtine victoria impotriva austriecibor. Trecerea Transilvaniel sub dominatia habsburgicS avea aS
fle inscrisd in tratatul de pace de la Karlowitz (1699).
153
15

Oarnen1 cari au lost, vol. 1

faca in necaz vechilor siii dusmani de la Viena i, la urm5,

a trebuit E5 se recunoascA invins. Dup anul de lichidare

1711, el a luat drumul atre tare sprijinitorului s5u,

Ludovic al XIV-lea, dar n-a inc5put nici acolo precum

ar fi dorit si, la urmA, si-a aflat athipostul, cu tain de la
padisahul, in Turcia, urmind, si in aceast privint, pe
regele Emeric. Pe p5mintul strAin s-a stins el dup5 lungi
si durerosi ani de pribegie la 1735 si a fost ingropat la
Rodosto, pe malul Mara Negre.
Ungurii nu 1-au uitat ins5, nici in timpul cind ascultau

de austrieci, nici astazi. In el acest nearn dirz i sigur de

sine a vAzut pe luptiltorul cavaleresc si ind5r5tnic, care
nu-si pAriiseste drepturile si nu vrea s5-si piece capul
fat5 de nirneni. In el au mai respectat pe cel din urm5
reprezentant al marii dinastii rkczesti, sub care Ardealul
st5pinit ungureste a insemnat ceva in istoria lumii.

De mult Inca, ei facusera planul patriotic si romantic

de a educe din groapa lui departata pe cel din urmil care
a purtat o coroan5 ungureasca. Imparatul-rege ', care iart5
asa de mult pentru el si care poate ierta i pentru str5mosii s5i, cari au osindit la moarte ca tradator pe Francisc
RkOczy, n-a avut nirnic de zis impotriva acestei pomeniri
nationale. Acum citeva zile Parlamentul din Pesta a votat
reabilitarea, curtirea de osind5, a memoriei craiului de

rascoall 0 corabie a marinei austro-ungare a ridicat

oasele scumpe ungurilor. Ea -s-a oprit joi la Constanta.
Un tren special a dus cosciugurile vechiului rege si ale
tovar5silor sgi pe ling5 Bucuresti, de-a lungul intregului
ses al Romniei, prin orase unde pretutindeni erau libere
s5-i ias5 intru intimpinare coloniile ungureSti cu tricolorul
si

sg rasune astfel accentele limbii maghiare, pinii la

Orsova, unde astepta primirea cea mare.

Francisc R5lciiczi nu e o figura' antipatica pentru romani. In pArtile ardelene 'cle sus, in pArtile maramuresene,
' Franz-Joseph.

454

el a intilnit, ca un viteaz ce era, sprijinitori viteji printre

taranii nostri. VIddica roman Ion Tired, pus de dinsul, ii
scria ca unui crai al 'Orli Unguresti de sus si Ardealului."
si-i ura s biruiasc5 dusrnanii miiriei sale, cum a biruit
David craiu pizmasii sdi". i ast5zi se p5streaz5 in cutare
biseric5 veche steagul sub care t'Aranii nostri, mindri
f15cAi ai rnuntelui, au luptat pentru craiul Racoltea".
Stind mai mutt pe aiurea, pin5 pe la Casovia, unde-I
asteaptd pomposul mormint al recunoasterii nationale,
Rkczi cel tinar n-a putut avea leg5turi mai dese cu ai
nostii de dincoace. Dar bunicul i strabunicul sAu,
Gheorghe I-iu si al II-lea 1, domni ai Ardealului, au fost
buni i statornici prieteni ai lui vod5 Matei din Tirgoviste
si ai lui vod5 Vasile din Iasi, si doamna Elina a lui Matei
scria btrinului crai" prin care ajunsese la domnie ace)
care zace acuma In singur5tatea de munte de la Arnota
oltean5, numindu-1 cu iubire : pUrinte i socotitor i invdt5tor de toate lucrurile noastre" i iscalind ca fat5 a
milriei sale".

Oricite am suferi de la oricine, e o cinste a neamului

acestuia romfmesc ea nu uit binele, macar vorba bun5
pe care a primit-o odat.5, i o cinste si mai mare di el
intelege oriunde i respect5 vitejia curat5, iubirea de
neam, jertfa de sine.

De aceea, dac5 nu vor suna acum in satele ardelene

clopotele pe care le core prin poruncd ministeriul din
Pesta, noi top, i cei de aid, cari am lasat drum slobod
sentimentelor firesti ale oaspetilor nostri maghiari, i cei
de dincolo, capabili s5 se deosebeasc5 intre oamenii cari

parte din acelasi popor, ne descoperim Inaintea

sicriului uncle un erou doarme, infiorat in biitrinele sale
fac

Rdkczi Gkeorgh.c I 1 Rkczi Giteorglze It au Post principi ai Transilvaniei intre 1630-1642 $i, respectiv, 1648-1660. Cel
dintii 1-a ajutat pe Matei 13asarab sS ia domnia. Si eel de-al doiP

lea a pastrat legaturi prietenesti cu voievodul muntean ; lui

Vasile Lupu I-a Post Insb ostil.
155

15*

oase de duhul iril sale, si corn zice viteazului cavaler ce

se intoarce : fie in veci pomenit la loate neamurile
amintirea celui ce a luptat, a suferit, a pribegit i murit
pentru neamul s5u".
Iar a doua zi suntem iarsi noi, noi, i el, ei1.
19 octornvrie 1906
(I)

UN PROFESOR : DIMITRIE A. LAURIAN

A murit zilele trecute in Bucuresti si a lost ingropat

in rnijlocuI deosebitei duiosii a multor colegi de scoa15,
fosti scolari i prieteni, Dimitrie August Laurian, un om
care se vedea fgr ca sub picioarele Iui sa fie piatra orclinaril a unei situatii. A fost scriitor cu condeiul usor si

mldios ziarist cu simt de r5spundere, orn de carte

care fcuse cu strglucire studii inane, convinggtor, elegant si armonios, &sail iubitor de chernarea sa, a
crii insemn5tate pentru intemeierea unei noui societliti

romanesti o intelegea bine ; a fost un om politic, pentru c avea vederile sale ilimurite si nu intelegea s' le
pilrilseasca pentru o ispitil mare sau o ispita mica ; a lost
un om in societate, stiind s fie dinsul f5r6 a Pasa jigniri

In urma sa i, in sfirsit, a lost pentru acei ce-1 cunosteau bine, bine de tot, un prieten care, precum au spus-o
lnaintea mormintului san, nu-1 vor uita niciodatg.
Rkczi Ferenc II (1676-1735) s-a aflat timp de cifiva
ani (1703-1711) fn fruntea tine rascoale frnpotriva clominatiel
habsburgice. La rfiscoalti au participat ci mii de lobagl, ceea
ce 1-a dcterminat pe nobilii maghiari sA refuse principelui
ajutorul lor t s faca act de supunere fatil de imparatul de
la Viena.
156

Viata acestui om ales e vrednica insa de a fi prinsa

altfel decit intr-o scurta caracterizare generala.

Era fiul lui August Laurian, invatatul cu sufletul

tare, cu vointa neinduplecata, cu credinta nezguduita,
cu munca de fier. A fost crescut de dinsul in parerile
lui : nationalism romanesc inalt, cuprinzind pe romanii
de orisiunde, mindrie ardeleana, constiinta lating, cult
pentru limba purificata, pentru ortografia care lasa a
se stravedea obirsia romana, pentru fapta i scrisul yechii Rome ; iubire pentru stiinta care mintuie, stiinta
naturii i tiinta celor in afara de dinsa, noile atiedi
naturale i vechea filozofie, care erau i pentru inaintasul lui Laurian batrinul, si mai batrinul Lazar, cercul
menit inchinaciunii.

A invatat temeinic, la nemti, filologie clasica si filozofie naturala". Dupa o teza de cuprins filozofic, el intra
la 1872 In viata publica, in acelasi timp Ca profesor ei
ca director, i se face, impreuna cu prietenul salt de ani
Indelungati, $tefan Mihailescu, redactor al Tranzactiunilor
literare si. ft/testifier.

E interesant s se coboare cineva prin aceasta revista in sufletul, doritor de lupta, necrutator si caustic,

al tinrului de acurn treizeci de ani care la virsta de

batrinete se duce dintre noi.

Laurian e un ironic care nu primeste insa nihilismul

dogmatic, afirmarea cu juramint Ca totul nu e vrednic
de nimic. Desigur cd nu-i place starea politica si sociald de dupd Unire, cd descopere, cu toata proslavirea
us faceau sa se aucla cei multumiti i mindri de isprava
lor, ceva mic, meschin, pocit i putred in ceea ce avem
astazi", ca vede, in locul pamintului cu riuri de lapte",
dar far% flori de lumina", al politicianilor, o tara de
muribunzi, vestejita si in agonie [...]". Dar el socoate
ca se pot indrepta lucrurile : in trecut se inchina marilor figuri eroice, lui Iancu, ,,legenda Abrudului", lui
Bolintineanu, lui Eliad ; In prezent, el alege tineri cu
157

aceeasi invattura ca a lui, pe cei mai buni din tinerimea

bucuresteana de atunci (Anghel Demetriescu, Gr. Paucescu i citiva altii) i, impreunti Cu ei, intelege s dea
lupta cea mare a educatiei noi, rilzirnat pe stiinte.
*Uinta, aceasta ii pare mintuitoarea ; pretuind, cu toate
impunsturile ce-i veneau din cercul de la Iasi al Convorbirilor literare, curentul literar pozitiv i poporan

plecat de acolo, el, infkat Inca in ortografia si stilul

unui pgrinte autoritar i vrednic de admiratie, crede ca
se poate aduce atita folos prin cultivarea stiintilor exacte
si naturale si-si cauta" tovartisii la opera de reform5, in
tara i stra'inatate, de la Tiberghien la dr. Da VI(3.
Ilevista a mers un an, si acela cu greu. Apol Laurian
si ai lui trecura la Revista contemporana, care lupta cu
i fu invins, pentru conternporani ca si
pentru urmasi. Intre prinsii de rkboi cari-si blestemar
soarta mai putin, fu D. A. Laurian, emancipat de puterca

Convorbirile
parinteascii.

Si pe urma ? Sunt convingeri fecunde i sunt convingeri, mai putin convinse, care ucid. Polemistul literar se facu ziarist politic de partid
finul ziarist de la
Romilnia ltherd .1 de la Constitutionalul
se fcu ziarist far5 isealitura, legiuitor far rAspundere, apoi functionar fgra personalitate, in sfirsit dezgustatul din ultimii ani.

E adevArat c ramasese profesorul, colegul, omul de

societate, prietenul. Acela a murit acum, mult timp dupd
celdlalt
2 noiemvrie 1906
(I)

Dimitrie A. Laurian (1846-1906), profesor de filozone la

un liceu din Bucuresti, Isi luase licenta cu teza (redactatil In
ortografia la tinizanta): Metodul de care debe sa ne servint fn
determinarea facuttatitor sufletutut l diviziunea lor (1868). A
facut politica riberala, frind consriier comunal, deputat, secretar
158

UN DISPARUT ; VINCENTIU BABES

A murit Vincentiu Bate, membru al Academiei Ro-

mane, la o virsta foarte inaintata. Era un om invatat

si, pe timpurile lui, i se incredintasera de rornanii de
dincolo, cari voiau aa-si desparta cu totul biserica lor or-

todoxa de biserica sirbilor, misiuni de Sncredere. A fost

mult timp magistrat inalt i deputat in Pesta. A serfs

putin si lucruri de mult uitate

Intre altele in foaia
Albina. Uitat era si dinsul, care, trecut de optzeci de
ani, putea fi privit, de ani de zile, ca scos din rindul
celor vii. Acum vreo sase-sapte ani mai venea Inca la
sedintile plenare din martie ale Academiei : marunt, slab,
o umbra de om, el pastra insa o mare vioiciune neastim-

Oran i glasul putin subtire desfasura nervos argumentatii pasionate.

In politica veche si-a avut parka, cu deosebire in

legatura cu bogata familie de magnati Mocioni. In numole acestora mai ales, el si-a spus euvintul si in timpu-

rile mai apropiate, cind mai venea pe la sinoade

al

consfatuiri. El insusi n-a avut niciodata idei originale,

nici tinte proprii
fie macar si personale. Dar era
unul dintre oamenii aceia carturari i dibaci cari servesc
bine cauzele altora. $i dibaci era Vara Indoiala. Un
exemplu : dindu-i-se la Academie s5 faca 0 recenzie des-

pre o carte a unui om pe care-1 urau eel mai multi

dintre colegii lui, el a gasft mijlocul sa scape din Incur-

catura, fara sa atace valoarea cartii, spunind a este

numai volumul intii
cartca era o culegere de documente cu o lunga prefata, care, aceea, era lucrarea originala

si se ispravea in acest volum dintii. Apoi s-a

general la ministerul de instruetie. Numele lui apare printre

cei critieati de Titu MaioreseU in artleolul polemic Betut de
cutnnte ?n Retnsta contimporand".
159

rspins, fireste, si volumul al doilea, pentru ea... era

numai volumul al doilea.

Ar fi greu de spus dac era in adevAr pentru activitate" sau pentru pasivitate", dac-i era simpaticA ori
antipaticti vreo personalitate politicg. Ii erau si nu-i

erau. Sufletul lui era ferit de toti, chiar de aceia sub

steagul cOrora stOtea, pentru un motiv sau altul : poate
chiar c era ferit de sine Insusi. Avea un zimbet rece,
cu o strtilucire de gheattl in ochii frith' odihnO, care spu-

nea aceasta : Cu omul din mine n-aveti a face ; n-am

a face, cred, eu insumi".

S-ar savirsi o nedreptate impotriva memoriei lui,

ins5, dac5 nu s-ar recunoaste ea prin cunostintile sale
de drept, de istorie, prin elasticitatea sa de spirit, prin
usurinta sa de vorbd si prin talentul de a umbla cu oamenii mark el a reprezintat bine pe romfinii de confesia
si din tinutul lui, si astfel a adus servicii neamului. Din
cind in cind povestitorul dezvoltririi moderne a rornfinilor

din monarhia vecin va avea s'a pomeneasa si. numele

lul Babes. Istoricul literar, mai putin. I
29 ianuarie 1907
(I)

0 FIGURA : VASILE LASCAR

A murit, dup5 o 1ung5 board, fostul ministru de interne al liberalilor in cloud perioade de guvernmint,
Vasile Lascar.
I Vtncentto Babe' (1821-1907), total savantului Victor Babeq,

a fost unul dlntre conducatorli particlului national roman dln

Transilvania. A publicat o lucrare despre problema nationala
in Austro-Ungaria, articole 01 rapoarte academlce.
160

De loc din Gorj, el a fost prirnar al Tirgu-Jiului,

apoi, multi ani de zile, deputat cu deosebit trecere
printre ai s5i i, in sfirsit, a fost chemat, pentru energia
sa, ca i pentru m5sura de care a dat dovada totdeauna,
a conduce departamentul eel mai primejdios si mai gingas, intr-o tar5 unde a cirmui inseamna a prepara aleguile si a multumi, st5pinindu-i totusi
pentru ca s5
nu arime statul
pe partizanii politici. i a fost un
foarte bun ministru, aspru cu functionarii ce nu-si faceau datoria, cutezind sA-i infrunte, daca nu sd-i scoatil,
chiar atunci cind erau mutre simandicoase de prefecti cu
valoare electoral5 ; fiir brutalitate i fanfaronada, a
stiut s5 fie tare ; Vara siretenie i mici mestesuguri, s-a
priceput sa fie amabil cu toti, afaril de aceia cari aveau
sa-i dea seam5 pentru greseli in indeplinirea functiunii
bor.

Lascar era avocat, ca optzeci la sut5 dintre profesionistii politicii noastre cari se schimbil la guvern. F5-

cuse foarte bune studii in Paris si era privit ca un cunoscator adinc al dreplului i ea un sigur sprijinitor la
judecat5. Elocventa de fapte, de logica strins5, care nu
scap5 din ghearele subiectului, dar nu poate zbura sus
cu dinsul, de proz5 bine st5pinit, de aluzii usturiitoare
si de concluzii stringente, a avocatului, a marelui avocat
care nu se coboar5 la mesehinarii
a avocatului
cinstit care nu falsific5 si nu scapil prin tangentii si nu
zvirle rrtr in ochi
elocventa aceasta placut5, distinsil si efectiv5 a str5mutat-o i in domeniul politic,
uncle era tot asa le greu s-1 incurci in argumentatie,
cum era de neingilduit st-I intimpini cu o brutalitate.
Figura lui finii, slbit i ing5lbenit curind de boal5,
intipanitLi prea timpuriu de batrinete, cu usoarele barbete albe, influenta simpatic pe ascultlitori.

In ultimii ani ai vietii sale, cind abia incepea s5 se

recunoase5 de uncle individualithti izolate din partidul
liberal nevoia reformelor care se proclam5 astilzi in ur161

letele rascoalei si in bubuitul tunurilor, Vasile Lascar a

cutezat sit vie cu un program de indreptari in administratie, program care era, fara indoialii, democratic
venea din cele mai frurnoase intentii ale acestui om
care pornise, desi de origine boiereasca, dintr-un tinut
de Wartime. A propus o noul rinduire a comunelor
o noua politic, in care sa se afle tineri culti, cu soarta
asigurata prin inamovibilitate ; a planuit o mare opera
sanitara In folosul taranului. Din nenorocire, el n-a aflat
In partidul sau, ca i in Ord, terenul potrivit Pentru
asemenea prefaceri. Tinerii liberali inaintati, fosti socialisti, 1-au combatut cu inviersunare, pentru motive de
tacticd, invinuindu-1 de nesinceritate (s-a spus ehiar

vorba crudd de oltean cu doua funduri la litea"). Biitrinii reactionari sau oportunisti au lucrat mai cu m.,tequg ; ei s-au multumit sa amendeze" legile lui Lascar,

s le amputeze i crimpoteascd asa incit putin, prea

putin din constructia planuita de autorul lor se intruchipa in adevar.

0 deceptie i o amaraciune 0 mai man Ii erau pasIrate lug : era mai usor sd se fixeze circumscriptiile
inspectoriler comunali" cad inlocuiau acum pe vechii
subprefectif s5 se vapseasca tablele pentru sfaturile sitte0i i pentru infirmeriile rurale, sa se coase uniformele noi ale vardistilor i ofiterilor de politie, decit sib
se afle oamenii ce trebuiau pentru a fi inspectori, agenti
sanitari, po1ititi moderni. S-au mai adaus i atitea cal-

cari ale legii pentru a se face loc agentilor electorali

din cele doua partide i tuturor cazaturilor neutilizabile.

In cele din urm5 zile ale sale, Lascar a putut capata

astfel dureroasa incredintare c5 administratia i politia

intemeiate de el nu 0-au facut datoria, ca n-au putut

ajula pe taran ca prieteni si nu 1-au stiut supraveghea
ca stapini I temniceri ; i-a fost dat sa auda ea un guvern liberal a suspendat, pentru zilele de teroare de jos
162

si de sus, legea lui de inamovibilitate, pind la desfiin%area ei, care se prevede.

Spre amintirea lui se indreapt ins5 simpatille noastre, ale celor citiva izolati, neintelesi, jigniti i prigoniti
necontenit, tocmai pentru aceasta tristet a bunelor intentli venite inainte de vreme, pe care realitatea, grosolank tragic5 uneori, in aceast5 tar5, le sfarm5 grosoIan si crud. I
29 martie 1907
(I)

PAGINILE ALEXANDRINEI MIHAESCU

(1876-1895)

Intr-o casa de proprietari de la munte in pArtile Bumunti dezgoliti, josi, uriti, dintre cari se desfac
la
riuri -prin locuri care se zic pentru aceasta guri
Gura S5r5tii, erestea, acum vreo zece-cincisprezece
o fat subred5 care, prin exemplul groaznic al surorilor
eaulai

ce se coborau pe rind' la mormint, era deprinsd a se

gindi la nimicnicia vietii, la z5d5rnicia asteptrilor, la
spaima neagr din groap. Ii vedea moartea apropiindu-

se, nu ca minglietoarea unei vieti obosite, stoarse de

iluzii, slbite de lupte, nu ca fazboinica ce vine s'a infrunte puterea, ci ca hoata f5r mil5 ce se repede asupra
Pozitia

specialA

lul Vast le Lascar (1854-1907),

xnal

avansatA, in cadrul partidului liberal a fost realA. ConducAtor

al grupArli de centru a liberalilor-democrati, V. Lascar a receptat unele revendicAri ale maselor muncitoare. Astfel, fiind
prim-ministru in ultimele lunl ale anului 1898, a realizat legea
repausului duminical.
163

tineretil intil, ce se inviersuneaz5 a rupe din r5d5cing

pornul pe care au inalbit abia florile lui aprilie. Dar, cu
tot strasnicul gind ce-i locuia sub fruntea deschis Intre
vitele prirului nesupus, ochii marl, strasnic de man, se
deschideau lacomi culegind in pripa cite privelisti putea
s inatiseze acel colt de p5mint, auzul fin prindea toate
vorbele ce zburau In toiul lucrului sau in zgomotoasa
"bucurie, uneori brutalg, a horelor ; sufletul nestios de
viatg, in a aril trdinicie nu-i era ineacluit a crede, prindea in sine cit putea din traiul acelora cari mai aveau
zile inaintea lor. Si slaba mind alb4 a copilei lnsemna
grbit pe bucati de hirtie, cu scrisoarea find pe care i-o
&Idea mai mult gustul ei firesc decit InvaTatura a patru
clase primare de sat, versuri, schite, nuvele. Un frate,
d-1 N. Mihescu, a destinuit, descoperindu-le din intimplare, citeva din poezille fetitei ; allele au iesit intr-un volumes care a stirnit uimire i durere, dup moan-

Ica ei, la 21 iunie 1895. Acum ele se infatiseazii toate

in a doua editie a Florilor de alma, pe care o dd librdria Socec.
*

De moarte se tinguiesc toate versurile ; viata o cint

toate povestirile i descrierile. Un dualism care se l'amureste usor : de o parte setea de a trill., de alt parte
jalea, mrturisit de suflet In singueatate, de a nu putea
triii mai mult.
In poeziile, sense uneori intr-o proz5 t5r5eanat5,

alteori in metrele obisnuite, adesea in acela al poeziei

populare, pe care a auzit-o deseori copila de la tail si
pe care a si cules-o, jalea mortii se cintii in multe feluri, dar in acelasi ton simplu, adinc omenesc, fAr nici
un mestesug i preatire, fa'r nici o and" invtatd :
Vintule ru i turbat,
Multe flori ai scuturat !
Moarte, moarte rea, pustie,
164

Multi ochi ptint de veselie

Ii adormi pentru vecie
Supt o gatbend fiiclie.

Sin*, neaparat, ea mintea din care a pornit aceasta

tinguire e una care a primit hrana ciirtilor, a conversatiller culte", dar chemarea cfitre vintul ce scutura frunzele, generatitatea durerii, duio0a ferita, vadesc pe cineva care a bait larg la izvorul poeziei poporului :
Vintul mi-a stins florile
bl moartea surorile,

ap se mintuie aceasta tinguire. Mai c1esavir0ta in aceasta gama e una din putinele bucdti scrise ca pentru
vtata, acel Bate vintul, in care este totusi stapinitoare
nota de tristeta, fard obimuita perspectivd a sicriului
pus pe masa 0 a cimitirului unde dorm surorile :
0 vent vremea vreodatii,
De-o-nfrunzi piidurea toatd
Cincl prin frunzele de nue,
Mi-o cinta Igor un cuc...

Miresme eminesciene, dulci i imbiitfitoare, se desfac

din cutare cintec de iubire :
0, lasL4i bratu1 sub al meu,
Sc mergem impreund ;

sau din acel Noapte bung, care nu e o urare de lini0e

0 pace senina, ci Inca o forma de amintire a mortii :
In sicriu e intunerec,
Noapte bund !
Flori, ingeri, vedenii, raze
in povestiri scurte, foarte
curate 0 albe, cuprinzind Irish' in ele acelavi negru

grilunte al deznildejdii, nu vin de nicairi, sau, mai bine,

ele vin din cartea de cetire, dar trecind prin sufletul

adinc al unui copil curn nu se afla altii.
165

Cad, in coltul ei de lume inchisg, aceastg neobisnuitg fetitri bolnavg se ingltase, tot chinuindu-si sufletul

prin indelungata oprire dureroasg asupra lui, ping la

vederi filozofice personale, ping la ginduri asupra rostului lumii, a cgrii chele de suferintg o avea :
Cum de-oi muri amnia,
Aceste mii de stele
Vor lumina tiirina
Deasupra groapei male
di alti simti-vor vraja
Atitor nopti frurnoase,
Clad eu voi fi pierdutil
Prin boiti intunecoase.

Sau in aceste patru scurte versuri, bogate in inteles :

Flori a/bastre inflorite,
Cit de trist eft fost ursite :
Ten lnveseleaji un munte,
Azi impodobiri o fruate I

Proza volumasului cuprinde schite din viata de sate,

in coloare romantleg de obieel
iubiri intre ciobani II
domnisoare bogate de la oras
dar cite una zugravita
tare, aspru, cu trilsMuri de realism energic i constient.
Se ghsesc pretutindeni comparatii nol i fine
copiii

mgruntei ca ulcelele", luna ce se iveste curioasg ca

o lath la geam", shleiile care shrutg cu virfurile lor
apa strilvezie", stelele ce se sting dirnineata ea niste
fluturi argintii ce in ajunul morta mai bat inch din
aripi"

cuvinte care intrupeazg o psihologie intreagh ;

a, de cind n-am mai bgut aph din satul meu", zice

flhchul intors de departe. 0 adevaratg capodoperd de seriozitate mistich e povestea Maicii Domuului care merge

sh caute pe Isus coborit de pe cruce ; n-am mai viizut

o mai deshvirsitg invesmintare in frumoase cuvinte poe166

tice a legendelor religioase pe care le stie poporul. Sunt

apoi idei poetice schitate in proza ritmata, stint scrisori
care-ti string inima de mila acestui suflet superior care
se stinge intr-un rece mediu banal, din care nu se afla
nimeni s'a-1 smulga
eaci in alte imprejurri nenoro-

cita fata ar fi trkt, spre folosul literaturii noastre

sunt pagini de jurnal intim, cu scene de moarte, pagini

care nu sunt de thc mai prejos de aeelea care au fikut
pe Maria Baskirtev I, autoarea cunoscutului ziar al vietii

ei, intrerupte in tinereth, o scriitoare vestith in toata

lumea.

Nu e numai o curiozitate psihologica si literarii aceasth carticica, ei o parte integranta a literaturii romanesti mai noud.
1 aprilie 1907

()

UN CERCETATOR AL VIETH POPORULUI

ROMANESC : S. FL. MARIAN

A murit pArintele Marian, blajinul membru al Academiei, care statea asa de smerit intre colegii sai din
Rom8nia, politiciani mari, profesori mari, boggtasi mari,

la sesiunea generald din martie si care facea, in tara

noastra de respect pentru situatiffe inalte, pentru boa.tiile triumfatoare, o asa de ciudata impresie prin haina
sa de preot ca oricare altul, fare', macar, taietura de
reverenda" si sireturile rosii ori vinefe, captuseffle bathtoare la ochi ale vesmintului clericilor de dincolo, carl
1 Maria Baskirtev (1860-1884)
pictorit5 rusk al caret
jurnal intim scris in francezA a fost tiparit postum (in 1885)
la Paris, unde a murit.

07

fac parte din invatata adunare. In fiecare an venea de

la Suceava, se infiinta de la Inceputul sesiunii, ii vi-r
zita prietenii bucovineni, pe Dimitrie Onciul, pe V. Gr.
Pop de la Consiliul permanent, care intreba pe toala
lumea cu nu stiu cite zile inainte dacd a venit popa
Marian, Marian popa", asculta cu nesfirsit rabdare
toate cuvintari1e, i cele bune i cele rele, i pele ce se
auzeau,

i cele ce nu se auzeau, nu dormea ca atitia

rnembri din tara, privea cu neturburata seninatate cele

mai groase certe din comisiile de premii, vota cu puterea, i pleca multumit acas, fr mindrie, dar Vara
dezgust.

Cine nu i-ar fi cetit crtile

atitia deci din colegii
lui chiar
ar fi putut crede ca acest biet preot In
anteriu negru, care nu !dem niciodata comunicari publice, e unul dintre ratacitii in Academie, el meritul lui
e numai ca vine din Bucovina, Ca e unul din scriitorii
cari nu scriu. De fapt, Insa, nu era asa. Pe cind alti
membri ai Acaderni6i nu faceau macar o comunicatie
Intr-un an, el dadea in fiecare an un volum intreg. Cum
11 facea, cum 11 aducea, cum il prezenta, cum i se vota

nu stia nimeni. Dar deodata aparea Inca una din cartile

parintelui Marian. Si atunci iti dadeai searna ca in anul
acela toate lucrurile au fost cum trebuie sa fie.

Lucra de mult. In tinerete, sub inriurirea poeziilor

populare, culese i pregeitite de Alecsandri, si el adunase cintece i balade din Bucovina, pe care le-a tipanit intr-o brosura la Botosani. Apoi de la cintare a trecut

la povestirea poeticd. Fecior de taran din satul Ilipesti,

Simion Florea Marian auzise in satul unde se nascuse
si copilarise atitea legende i povesti si, prin satele unde
trecea ca parch, el stringea cita boggie de aceasta o mai
pastra, in vremile noi, poporul. De la un timp a prins
sa intrebe i prin alte parti, pe la prieteni, pe la colegi
168

de preotie, pe la atitia Inca, pe cari-i creclea in stare

pi cu voie s5-1 ajute ; intrebarile lui s-au intins apoi
si in Romania. Materialele se ingramadeau si, cind adunatorului i se pareau destule, lua condeiul i, incetinel,

intr-un scris ingrijit, cu cite o floricica id si colo, Ii

alcatuia cartea.

A inceput cu cite spune taranul nostru despre pasari,

pe care le she anume, le cunoaste una cite una ca pe

niste tovarase si prietene. Facind cele mai mari silinte
de stil din viata sa literard, Marian a scris atunci Ornitologia poporald ronuina, care s-a tiparit acum vreo douti-

zeci de ani, in doua frumoase volume, si pe care a popularizat-o apoi reproducerea in culegerea mica si ieftina a Bibliotecii pentru toti".
Apoi, cam in aceeesi vreme cu d-ra Sevastos I, cercetatorul bucovinean a inceput, indemnat si de unii fac-

tori hotaritori din Academie, a stringe datinele de la

nastere, de la nunth, de la moarte ale taranului, dind
astfel capitole din adevarata psihologie a poporului roman". In volume man l. se cuprindeau, intr-o rinduiala

care, daca nu era cea mai bung, nu era, desigur, nici

cea mai rea, sute si mii de stiri venite din toate partile,
mai totdeauna de la oameni siguri ; mica bibliografie
care se aclunage asupra deosebitelor puncte era dupa
cuviinth intrebuintata. Astazi nu se poate incerca patrunderea stiintifica in sufletul acestui neam fara intrebuintarea integrala a trebuincioaselor carti pe care le-a
pregatit, poate fara a-si da seama pe depIin de loath
insemnatatea lor, harnicul si modestul cleric.
Id si colo, el incerca si cite o comparatie si cite o
explicare generall Ca toti oamenii generatiei sale, el
vedea pretutindeni la inceputurile noastre pe romani.
Elena Sevastos (1864-1928)
scrilioare $1 foleloristil din
Ia$1, al cgrel volum Nunta la romdni (1889) a Yost premiat de
Academia Romilna.
169
16

Aceasta trebuia s-1 ducfi la multe greseli. Si atitea 15muriri luminoase nu le putea da, in schimb, pentru in-

destularea culturii sale. A avut insd bunul-simt care

trebuie pentru a ocoli sau a atinge numai usor chestiile
pe care n-avea pregatirea sd le elucideze.
Astfel a sciipat de primejdia de a pune la un loc utilul
cu ridicolul.

Dar Marian nu s-a inchis in aceast5 opera. 0 dath

iesea la 1umin5 o culegere de farmece" ale poporului,
alt5 dath dadea o pereehe ornitologiei, publicind o adunare a celor ce le spune s'ateanul despre gizele pdmintului si ale vzduhului, care inging sau se apuc5 s5-i
strice lucrul, sau despre dobitoacele care-I ajuth ori ii
fac paguba. Povestirile despre Maica Domnului, mai ales

despre durerile ei "pentru fiul r5stignit ca sa se ierte

oamenii, au mai adus un volurn la opera lui. Dou5 volume

marl, de tot frumoase, cuprindeau mai de rnult calendarul sarbatorilor poponilui, celor crestine, prefikute de
dinsul, dupd pgrerea i gustul lui, i celor p5gine, pe
care le apAr de orice afurisenie bisericease5 un respect

superstitios de douil mii de ani. A incercat, cel dintii,

a vorbi despre colorile pe care le intrebuinteala mesterele din sate, si a scris cromatica poporald. In manuscript se spune cd a 15sat o intins lucrare de botanicd
a poporului.
Bi

s5 nu uithm incercarea lui de a da Bucovinei o

cetire culturath, in care s se amestece totusi i discutia

realitdtilor politice, s5 nu uitm Revista politica din Su-

ceava, care a trait mai puting vreme de cum rnerita,

$i

cele citeva scrieri istorice ale lui.

Printre tinerii din Bucovina vdd multi oameni destoinici i ambitiosi, va'd i atitia ambitiosi far a fi desloinici, dar intre rindurile acelora ean l. prin situatia lor

social nu pot ambitiona prea mult, nu vfid eine ar putea

1'70 ,

lua mostenirea iini,titu1u.i luerator pentru cunoasterea

poporului nostru care a fost parintele Marian I.
22 aprilie 1907
(1)

FREDERIC DAME

A murit Frederic Dame. Fusese aniestecat in Comuna

revolutionara din Paris, si-i era greu sa ramiie in

Franta. A fost adus pentru ziarele liberale. Indata a
inceput insa a intemeia ziare propril : La Libert, i'lndpendance Rom-mine, in parte, si alte citeva publieatii
franceze au venit din spiritul lui de intreprindere, care

nu era servit si de un deosebit talent. A tiparit i un

ziar de romane i nuvele traduse din frantuzeste, Cimpoiut, pe care-I inviase acum in urma liberalitatea d-lui

Take Ionescu, pe seama celor ce aveau afaceri pe la

perceptil. Ziarul cel veehi era ingrijit si bine ilustrat ;
se vindea mult ; in el am cetit int% cu cea mai Strasnica emotie, romanul cu avinturi lirice i cu atitea scene
dramatice al lui Hugo, 93, care astazi, cind se impusca
taranii, ar fi de actualitate in Romania.

Scriind usor, a incercat poeme, piese de teatru, numediocre. A tradus in frantuzeste o parte din
Istoria criticd a d-lui Hasdeu. A scris in colaboratie si
o carte despre aromani. I se datoreste un dictionar rovele

1 Volume ale lui Simian Florea Marian (1847-1907), creator

al etnograflel romanelti : Nunta la roman! (1890), Nasterea la
romani (1892), Inmormintarea la roindni (1992), Sdrbdtorl/c la
romdni (1898-1901) ; culegeri de folclor : Poezit poporale romane
(2 vol., 1173-1875), Descintece poporane romdne (1838), Satire
poporane romane (1893) etc.
171

16*

man-francez i francez-roman, care e cel mai bun si

care insearnna i o contributie la lexicografia romaneasca.

Imprejurari foarte neplacute pentru el 1-au silit sii

nu se poath intogt.ce un timp in tara pe care o parasise
intr-un chip care uimise. In Paris a scris pentru Alcan
o Istorie a Romaniei contempbrane, plina de greselt si

insufletita de un spirit dusman nourt in multe parti ;

in altele, el servea pe noii sai stapini, conservatorii
mai ales pe fakisti. A fost aspru criticat. $tefan Orasanu i-a nirnicit cartea intr-un studiu publicat in Convorbiri literare. $i eu am aratat de ce neingaduite sentimente e intiparita lucrarea, in Romania junti.

La intoarcerea d-lui Take Ionescu ca sthpin al tarii,

Dame s-a intors In tara. Firesle nu ca profesor ; i s-a
dat locul de inspector financiar. De fapt, insa, era rasplatit pentru articolele sale din La Roumania, pe care o
conducea. Nu pot sti intim cit era faspunzator pentru
tonul pe care in atitea chestii I-a avut acest ziar. Se
anunta aparitia unui Bucurefti in 1907, care trebuie sa
cuprinda lucruri bune. Sperain ca va tell.

Dintre strainii ce se asaza la noi, pentru a-si face o

cariera mai buna decit acasti, Dame a fost, desigur, cel
mai harnic, acela pe urma caruia rainine mai mult scris,
si lucruri scrise mai bine.'
10 mai 1907
(I)

I Freddric Damd (1899-1907) este si autorul %mei Incercdii

c/e terminologie poporand (1898). Cum se stie, dramaturgul neinsplrat, dar stdrultor, a fest unul dintre detractorii lui
I. L. Caragiale, cu care, In 1877, scosese 2.1arul Natiunea romnd.

GIUSEPPE GARIBALDI

Italia intreagg, smulgindu-se de la nimicurile si ticg.

losiile politicel de interese, intorcindu-si fata cu dezgust
de la procese ca al lui Nasi, fostul ministru-delapidator

care vine ca sg fie achitat, si de la afaceri ca a bandei

de hoti cu situatii inalte, cum e Camorra, asociatia poftelor, si a celor criminale, din provinciile sudice
Italia

intreagg, deci, de la bgtrinii cari au vgzut acele zile

ping la tinerii care trebuie sg fie idealisti, dacg apea
frumoasg targ este sg aibg un viitor, serbeazd suta de
ani de la nasterea lui Giuseppe Garibaldi.

E una din acele serbgri care vin la un popor ea bung

ploaie rodnicg asupra unor cimpii secate de arsita salbatecg. Sufletul oamenilor simpli e primitor si pgstreazg
bine. Dacg invtatii, inteleptii, practicii si hirsitii, dupd
ce-si vor plasa discursul despre Garibaldi si-si vor juca
rolul in serbgri, vor fi, ca si inainte, urmgritori de plgceri cu banul pe care nu 1-au meritat prin talent si muncg,
poporul va tinea minte si mai bine dup aceasta pe marele dezinteresat, pe nebunul idealului, pe biruitorul prin
credintg. Si va zice cg, de vreme ce inaintea acestui chip
de om nepractic si lipsit de orice viclenie se pleacg asa

de adinc cel inzorzonati cu decoratii si cusuti in aurul

uniformelor, toatd oficialitatea trufasg a filistenior, este
ceva superior in nepracticitatea poeticg si in sufletul
curat de dibacii si tertipuri. Si se va sinrti astfel poporul
ca dupd o slujbg bisericeascg din acelea care strgmutg
in altg lume mai bung si indeamng pe cei ce au fost
de fatg sd caute a imbungtgti si ei lumea.

In fiecare carte de cetire pentru scolari si in fiecare

manual pentru cetAteni ar trebui sg fie un capitol despre
Garibaldi. Nu Garibaldi tragicul si pomposul, cel cu vorbe
multe si marl, pe carel cunostea cuconu Leonida" cind
173

se r5zboia cu reactiunea", ci Garibaldi luptAtorul, fac5torul de minuni prin vitejie si spirit de jertfa.

B5iat de cApitan de corabie, care copilkeste in portul Genovei cu traditii republicane, in preajma Franciei
liberate pe care a iubit-o pentru ca intrupa Revolutia,
chiar atunci cind se vinzolea cu soldatii lui Napoleon
al III-lea, prietenul papei i dusmanul libertatii italiene.
Creste in marele curent revolutionar al lui Mazzini I.
Pe cind, ins5, Mazzini e teoreticianul metodic, cind nu
e sentimentalul exclamatiilor mune, acesta e omul faptei.
Intelege bine acest adeviir elementar, pe care altii nu
ajung a-I intelege niciodat5 : eh' in societ5tile omenesti
se poate trezi oricind simtul &are ce e nobil, frumos
adevarat, i c acest simt capilt5 puteri uriase, in stare s5
zdrobeascA cea mai dibace i veche alc5tuire materia15,
cu dou5 conditii. S5 fie un om
unul singur
in care
s se concentreze avintul, i acel om sd nu predice de pe

cuptor, ci s mearg5 in cele mai depktate rinduri ale

sentinelelor pierdute, i dincolo chiar de acele rinduri.
CAci, dac5 oamenii pot pgrsi dreptatea ce sufere i o

pot uita chiar in locul ei de zkare, ei nu sunt asa de

misei incit sa nu alerge dup6 dreptatea care se incinge

pentru lupt si sare asupra dusmanului.

Imprejurgrile din Italia nu se par potrivite tingrului

care vrea s lucreze. Nu stA pe loc in asteptare. Merge
aiurea, peste Ocean, la alti latini, cei din America, intre
cari face practica eroismului. Intors, el st gata s loveasc5 viteaz, cu sabia lui r5spl5titoare, ori de cite ori
neamul lui incausat se misc5. Lumea se deprinde a vedea
steagul in minile lui. Oficialii se sperie, Ii scuip5-n sin,

41 borscorodesc la urechi, chiar cei mai geniali dintre

I Giuseppe Mazzini (1805-1E2)

revolutionar i publicist

cu merite marl in lupta de eliberare a poporului italian ; evolu-

Ida sa a lost negativa, evulnd In ostMtate fatA de miKarea

muncitoreascA.
174

cuminti. El n-are a face cu dinsul. Ii place doar de regele

Victor Emanuel, fiindea e esi dinsul i.m ernancipat, bun

ostas, bun prieten, bun tovarns, simpatic # in pacatele

de risipd # iubire. De ceilalti, tunsi, rasi, redingotati
# impodobiti cu ochelari, ce-i este lui ?

$i valul vine de-1 ia. In sfirsit, Piemontul, casa de

Savoia au dovedit Ca pot lucra prin sine"... In formele
protocoalelor, au facut razboi, au incheiat pacea prielnica,

au anexat. Se opresc. Prevad o noun campanie diplomatica dupd aliati, zece ani poate de silinti znestesugite
la curtile prietene. Garibaldi da solutia ; cu camasile
rosii" ce-1 incunjura, el innebune#e sudul napoletan,
Sicilia. Mia lui de ostasi se face un manunchl de legiuni.

Cea mai frumoasn parte a Italiei e daruita regelui nou

de acest particular, de acest individualist pe care nu
ti-ar fi venit sa-1 poftesti cu cartonul obisnuit la o receptie" a curtii. Daca n-a putut lua # Roma, daca oficialii,

urmind politica lui, trebuira sa trimeata gloante acelui

care reprezinta, totusi, idealul national al Italiei intregi,
el a insemnat prin dira singelui sau drumul pe care se
Poate merge, prin fapta indrazneata, la culmea Italiel
mita.

Biografii singuri sunt osinditi a vorbi despre Garibaldi batrinul, deputat, luptator pentru Franta invinsd,
pustnic la Caprera, insula lui. Ne oprim aici, la dovada
stralucita a puterilor minunate pe care convingerea le
trezeste intr-o fire eroica, in stare sa schimbe de azi pe
mine o tarli.

Multi oameni superiori in deosebitele ramuri cla i

vremea noastra la deosebitele popoare 1 Ei incap in morminte de marmura, in panteonuri nationale, in statui

de raspintie, in capitole de istorie oficiala. Iti Plutarh,

insn, nu. Anticitatea eroica pare a fi pecetluit ultima
175

paging a bibliei eroismului. Cgutindu-se mai bine, s-a

gasit un loc pentru Garibaldi. Ping acum Inca nurnai
pentru el.
28 iunie 1907
(f)

UN ARHIEREU ARTIST : ANASTASIE CRIMCA

Facultatea de teologie cere ca licentiatii ei sg-si publice

tezele. Pe de altg parte, licenta in teologie e o nevoie

pentru a ocupa locuri de preoti in orase. Ii poate inchipui
cineva numarul tezelor de licentil ce se tipgresc de parohii
nostri orgsenesti ! Ar fi o adevgrat legiune de scriltori

bisericesti, de maiestri In controverse, de moralisti filozofici, de cazuisti subtii, de istorici ai bisericii ron-tne.
Mai multi chiar de cum s-ar cuveni... Cgci am ajunge o

Ora cu preoti autori in toate centrele mari, j pentru

aceasta n-ar fi de ajuns, dacd e vorba ca lucrarire sg
fie si bune, nici atunci cind toti oamenii cu chemare pen-

tru stiintg sau cu talent pentru literaturg ar veni sg

primeasca hirotonia. $i de unde sg scoatem pe cei cari
lipsesc ?

De fapt insg, ping rnai ieri, teza de teologie a fost

o simpl formalitate. Candidatul o lucra, adecil o prelucre, o copia, o traducea, o cirpogea ; cu aceasta intra
in lumea scriitorilor, si indatg dupg aceasta iesea dintr-insa. Preotul cel nou nu era indemnat mgcar a scrie
un articol de revistg, o notitg politicil in vreun ziar, a
tinea cel putin o predicg acelor cari au dreptul s-o astepte de la el, de la buzele lui curate.

De citva timp
Facultatea e insunu de mult
fletitg de un spirit nou. lath,. s-a vilzut la autorii de
176

teze dorinta de a fi originali i folositori. Acuma ei incep

a izbuti. Crticica d-lui C. Partenie despre mitropolitul

Anastasie Crimea e o dovadd despre aceasta. E scris

limpede, ingrijit, are o impArtire bunk stringe stirile
rspindite cu privire la acest prelat i, ici ci colo, aduce
acte necunoscute, intregiri pretioase, indreptri care fac
sa inainteze stiinta.
Figura lui Crimea merith s'a fie improspiltatii.

Era un fiu de bogat negustor din Suceava, radii, nepot

de sorii, poate, al vestitilor boieri Stroicesti, cu atitea

moaii, atita vaz i atita inriurire. Pe tathl sdu ii chema
Ion, pe manth Cristina, sau, cum se zicea atunci, cind
acest nume era romnese, si nu de imprumut, Cirstina.
Avea un frate, diacul Ilie (6ei n-as crede i eu cg acest
Ilie, ealuetrindu-se, s-a prefilcut in Anastasie ; numele
cgludiresti incepeau cu aceeasi slov ca numele purtat
in mirenie). Crimea biltrinul a murit curind. Cristina e
pomenith singur in 1587, cind domnul de atunci, Petra
Schiopul, r5sp1ilteste pe Ilie pentru slujba build ce-1
Meuse in vremea nv1iriIor crakesti. Tot Ilie, sau Anastasie, o ingropa la 14 decemvrie 1594 in bisericuta veche
de la Pteduti Una Suceava, unde i asthzi se vede la

piatra tot mai stearsa a jupAnesei" (cneaghinei)

deci era neam de boieri marl, sora lui Luca Stroici,

scan '.

cred Cristina Crimcoaia".

Anastasie crescuse pe ling5 Stroici, cgruia-i imprumuth

felul de a-si face, foarte artistic, dupg moda latina

din Polonia, iscalitura. Nu se poate sti unde a intrat el
intii in tagma ciAugareaseil, din ce loc adeca", pentru a
al

intrebuinta cuvintul vechi, era de postrig". Un Anastasie,

grec, era egumen de Galata, mgniistirea lui Petru Sehlopul,
ciditii pe unul din dealurile ce sthpinese luau ; acela nu

e insd Crimea : el si-ar fi ingropat mama desigur in

rninastirea lui. La 1600 apoi, Mihai Viteazul, care, cucerind Moldova, nu gasise nici un arhiereu, crici toti fugi177

sera cu neamul domnitor al Movilestilor, la care tineau,

dadu tarn anti ierarhie si puse la Radauti ea episcop

pe un Anastasie, care-i jura credinta, lui i fiului, Nicolae

voda. S-ar crede ca nici acest Anastasie nu poate fi

Crimea : Stroicestii erau i ei in tabara domnului fugar,
si cu greu ar fi putut ajunge Anastasie al nostru arhiereul
iubit al Movile.S.tilor dup ce ar fi primit semnele vladiciel de la eel mai strasnic al lor dusman de moarte. Sta-

pinirea lui Mihai a lost privita, apoi, de fruntasii moldoveni ea o nenorocire, si el n-a putut gasi intre diflcii
nici un ajutator al politicei sale. Pe vechea bisericuta, azi

darimata, de la Dragomirna, tot in preajma Sucevei,

Anastasie, until din ctitori, ar fi purtat totusi titlul de
fost episcop de Radauti'.
La 1608 ins, domn find Constantin Movila, Anastasie
Crimea ajunge episcop de Roman, uncle st trei ani. Inca

din aceast vreme, daca nu si mai inainte, el ineepuse

ridicarea bisericii celei noi din Dragomirna, biserica de
piatra cu podoabe gotice, ciubuce in stilul Renasterii si
rozete orientale. Ea se mintuie numai la 1610, in primavara, si e unul din cele mai stralucite monumente ale
vechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimea un titlu
vesnic de glorie.

La aceasta data
Inca din 1608
Crimea era mitropolit, in domnia lui Constantin Movila ; inaintarea lui
se datoreste mmii puteri pe care o aveau Stroicestii sub

acest tinr domn. care nu putea cirmui dupa ideile si

potrivit cu cunostintile sale. Cit statura Movilestii in
scaun, Anastasie avu aceeasi trecere la curte. I-o pasted
ehiar noul domn, hiitrinul tefan Tomsa, care, cu toata
asprimea lui brutalfi, nu cuteza sa se atinga de dinsul.
Cind insa doamna lui Ieremia trecu Nistrul, aducind pe
tinerelul ei eucon Alexiindrel, Crimea turna pe pletele

acestuia mirul sfintirii ea domn. Doamna nu putu sa

pristreze scaunul de dornnie al Moldovei : ea fu ineunjurata de osti tureesti venite tiptil, necinstita, prins, dusil
173

in Stambul, unde intrg in haremul unui agg. Radu Mihnea,

Veniaminul turcilor, ii lug locul, si el sili pe Anastasie
sg lese cirja din ming.
2

lirmasul lui Radu, croatul, catolicul Gaspar Gratiani,

chem inapoi insg pe mazil. Nu stiu ce purtare avu

Anastasie in rgscoala acestuia impotriva sultanului : de

bung seamg, invgtat de restriste, se tinu de-o parte. In
curind, avu bucuria s primeascg un domn nou din singele Movilestilor, pe Miron vodg Barnovschi, lingg care
sthtea evlavioasa lui maicri Elisafta.

Dupg sfatul lui, doamna bgtring i domnul tingr clgdesc biserici noi, frumoase : Sf. loan Botezgtorul din
dricul", din mijlocul Iasului, astgzi cu totul preschimbatg,
desi dureazg vechea pisanie, Sintilmgria, nu departe de
aceasta, biserica lui Barnovschi de astgzi, si ea ru pre-

fgcutg, ba chiar fgrg inscriptie, i, in sfirsit, mgreata

Birnovg, pe mosia de unde tathl lui Miron ii trAgea numele, cdci Barnovschi nu inseamng alta decit Birnoveanul,

boierul de la Birnova. Pe alt mosie, la Hangu, se tidied

iargsi un schit, iar la mosia pgrinteasca din Toporguti

o bisericg, si ea p5stratg rgu. Pe toate n-are vreme sa

le mintuie ; rmin inceputuri ruinate pe care le desgvirsesc Vasile Lupu, Istrate Dabija, dupg citeva zeci de ani.

Si tot gindul lui Anastasie e in hothrirea lui Miron de

a moraliza clerul din mangstiri, decgzut de la o vreme,
de la moartea marelui mitropolit al veacului al XVI-lea,
Teofan. Se introduce pretutindeni felul de viatg din Dragomirna. Flgcgi din Ardeal s5 nu mai intre in mgngstiri,
pentru a nu se ivi neintelegeri cu craiul de acolo ; CaIuguirii strgini sg fie adgpostiti numai trei zile. Fratii sg
trgiasca, Vara avere deosebitg, toi laolaltg. Sg-si aleagg
pc cite un an, putindu-1 inthri si mai departe, un egumen,
tin numgr de stareVi pentru administratia intinsului doIn legenda biblicL Veniamin (Benjamin), fiul lui Iacob,
este preferatul tatAlui sAu.
179

meniu, de metosari de pe la metoace 1, un eclesiarh, purfator al socotelilor, un econom ; sd nu fie prirnire deas
de mireni, nici ospete cu vin, ci numai la vizite de domni,

la soboare, un pdhar-doud de blagoslovie" si rnincare

mai aleasa ; muierile, tigdncile, calugdritele" si chiar
coconii" a-0 ia talpdsita de pe la sfintele ldeasuri (1626).
Nu putu opri pe domnul sdu de a inchina biserica Sint
Mdriei sau Adormirii la Sf. Mormint, dar hotdrise, din

parte-i, ca Dragomirna nu va fi niciodat si nici unui

scaun rasaritean inchinatd, ci va rdminea locuitd numai
de calugdri moldoveni.

In sfirsit, pentru Dragomirna sa, Anastasie lucrase

cdrtile de nevoie, din care se conserv doud EvangheW,

dota Liturghii 0 un Apostol, care dovedesc in el unul

din cei mai insemnati miniaturisti ai trecutului nostru.
Anastasie nu trdi mai mult decit acest ultim prieten
domnesc al sdu. Cind capul frumosului Miron vodd cddea

la Constantinopol, unde el fusese ispitit cu nddejdi de

domnie noug, trupul mitropolitului zacea sub lespezile
Dragomirnei, unde cdlugarii n-au fost destul de recunoscd-

tori, pentru a-i sdpa numele pe mormint si el insusi

n-avuse trufia de a-si giiti Inca din yield piatra de
pomenire.2
29 iulie 1907

tI)
I Metoc

mb.n5stire midi, subordonata administrativ alteia

mai marl.
, Este interesant de arldugat Ca mitropolitul Anastasie Crimea

(Crimcovicl) a impodobit manuscrisele religioase si cu imagin1

laice : un autoportret, chipul domnului $telan Tomsa. Totodat5,
el a introdus in iconogralle detail realiste si. elemente
romfinesti. La ctitoria lul, Dragomirna (in actualul raion Suceava)
monument arhitectonic de mare valoare, s-a pastrat, plctat de
el, al un foarte frumos aer (acoperamint de pinza).
180

NICOLAE GRIGORESCU

Una din cele mai mari si mai curate glorii ale patriei
neamului, un mare erou modest al artei, un urias lucrgtor, un intim al naturii cu care vorbea de-a dreptul
fgrg invgtritor i tglmaci, un suflet romnesc de o energie
si lumin geniale au dispgrut. Pot jubila elevii diplomat:
ai celebritatii apuse, dichisitii i decadentii, profesorii,
tehnicienii, diletantii i teoreticienii picturii : marele

Grigorescu nu mai esie. $i-ti pare in imprejuriiri de

acestea, ca i cum o mind pizmasg s-ar repezi asupra mantiei de glorie i onoare a tgrii tale si ar smulge, pentru a

nu-1 mai da niciodatg inapoi, unul din cele mai curate

nagrggritare ce o impodobeau.

Ce frumos bgtrin, cu ochii de o strglucire minunatg,

de striibgtor diamant negru ! Ce aristocraticg distinctie,
ca de print, ca de rege, in aceasta fatg de fiu din popor,
care nu era macar boier si care incepuse ca zugrav de
icoane ! Ce sigurancd in miscgri, parc-ar fi fost un tingr !
Ce cumpgnire a cuvintelor, luate totdeauna intr-ales ! Ce
bungtate si simplicitate desavirsita in tonul blind al glasului care nu se va mai auzi ! Ce bucurie in a face bucuria,

ce regard munificentri in a rasplati darul minunilor ce-i

rgsgreau de la sine sub mina magicg ! Ce insusiri rare
strinse din mila lui Dumnezeu in acelasi suflet mare de
simplu genial !

Va veni o vreme cind se vor scrie volume despre fapta

lui care a cuprins jumgtate din veac, din anii de incercare
ca mester, de ratiicire in Apus in cgutarea tehnicei noi.
pin la zenitul de siguran
i mgiestrie, de armonioasg
perfectie a artei lui, ping la seningtatea de idilg a bgtri-

netei harnice care pe incetul jertfeste contururile, formele, topeste tot mai mult natura in albastrul visului,
pared ar fi coborit tot mai mult cer asupra prirnintului,
ping ce el insusi, marele singuratec, de mult farri nici o
181

legatura cu oamenii, s-a dezlipit de pe acesta pentru a se

pierde in lumina buna a aceluia, pe care era mindria

lui s-o descopere, s-o urmareasca, s-o redea.

Se va spune insa oricind ceea ce se spunea, ieri cu

mindrie, azi cu durere, despre mindria aceasta nationala.

Se va spune _ea prin voia unor puteri mai marl decit

noi s-a dat in el acestei tari, acestui nearn intreg, omul
care sa le inteleaga in toata adincimea i nevinovatia,
in toga mindria i duiosia, in toata frumuseta si simplicitatea, in toat castitatea i poezia bor. El a ajuns astfel

cel mai mare poet prin colori al romanimii adevarate,

al vie.tii taranesti, al idilei pastoresti milenare. Raza ce-i
clizuse pe fruntea inalta, inspirindu-1 pe viata, raza aceea
i-a luminat pima in ultima clipa de lucru, 1-a luminat cu
aureola de ideal pe cei mai multi, saraci i nevinovati
Ai

acestei natii, cu can, toti, s-a simtit una si al caror

maret inaltator prin arta a fost.

Nu e nevoie sa-ti dorirn, batrine, ca tarina sa-ti fie

usoara. Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit tie, care
ai fost prietenul eel mai calduros al acestei tarine, cu
toate florile ei, cu toata podoaba ei, cu toata viata ce
s-a desfasurat pe dinsa ? Pe eine 1-ar putea ea invali mai

cu iubire, pe eine 1-ar cuprinde mai cald in brate de

mama, pe eine 1-ar feri mai cu ingrijire de tot zvonul
valmasagul zadarnic al celor ce alearga deasupra, pentru binele i triumful micii lui fiinte ?

Pe malul inflorit al Prahovei, in fata zarilor largi,

sub cerul curat al verii, care a fost bucuria ta, in revarsarea de lumina a soarclui, care-1i stiruta vesnic pinzele,

dormi, poett alb, dar fara batrinete, dormi, muncitor

neodihnit, dar f Ara' oboseala Nu-ti trebtde fier i bronz,

lux si mindrie, lucruri ale oamenilor, tu care te afli

impreuna cu zeii cimpului si padurii, tu care te-ai dus
cu sufletul intre geniile idilei romanesti. Crucea, insa,
sa fie, crucea datinei pe movild, l numele tau singur
pe dinsa face cit toate stralucirile gloriilor false laolalta.
132

In sufletele noastre ai lgsat ins o icoang pe care

nhneni nu ne-o poate lua inapoi, si ea va fi o parte scumpii

din comoara pe care n-o argtiim nirrignui, dar din care

hrnim zilnic munca noastrg pentru scopuri care au fost
si ale tale, pentru ideale cu gindul la care ti s-au inchis
pleoapele asupra dumnezeiestii lumini a ochilor vesnic
tineri.
29 iulie 1907

(It

B. P. HASDEU

Inclinindu-mg inaintea mormintului lui E. P. Hasdeu,

n-am nimic de retras din tot rul i nici din tot binele
ce am fost adus a spune, in deosebite prilejuri, despre
dinsul.

eine i-a putut tggdui serios

A fost un om genial
a dispus de cunostinte neobisnuite
hi toate domeniile, asa inch oricind putea uimi pe cei
mai multi ; a avut un spirit elastic cum cu greu s-ar mai
putea ggsi altul i, pe lingd aceasta, pritrunzgtor, ascutit ;
a fost un scriitor indrgznet in luptd si de o necrutgtoare
aceastg insusire ?

ironie, a fost un convorbitor care aducea in discutie

puncte de vedere noi, i, cind nu putea lumina, orbea
prin scgpgrarea scinteilor, i cind nu putea convinge pe
dusman, ii indepgrta prin jignirea crudg a mindriei celei

mai legitime, a sentimentelor celor mai gingase si a

ideilor celor mai indelung si mai adevgrat iubite. Chiar
biruit in fata lumii, el Ii incunjura retragerea de o strlucire mestesugitg, care silea ochii sd se inchidg i rasa
totdeauna impresia unei superioritti omenesti netggduite.
183

A dat culegerilor noastre de izvoare Arhiva istoricd,

cea dintii carte a slavisticei la romAni ; a strins in Cuvente din bdtrini probe intr-ales din vechea limba, lucru
ce nu se mai Meuse de altii ; a grabit dezvoltarea studiilor

istorice, aruncind in circulatie, mai ales pentru vremile

mai vechi, prin Isotria criticd, o uriasa multime de informatie nou ; a cutezat sa viseze o mare enciclopedie
nationala, incercata prin Magnum Etymologicura. In atitea ramuri ale stiintii istorice i filologice, el a fost un
deschizator de cale, care, ce e drept, s-a multumit adesea
sa arate numai drumul.
Dupa incercari poetice i nuvelistice, a izthitit s gru-

peze de rnai multe ori in jurul sau un mare nurnr de

scriitori ai epocei sale, de la foitele din Iasi pina la
Revista noutt. *i in politica el s-a insemnat prin violentele pagini de satira din ziarul sau, Traian, inchinat
luptei contra dinastiei noua.
A lsat citiva scolari i un numar nesfirsit de admira-

tori, desi a murit intre slugi i lingusitori de ultima

treapta.

A fost frumos, a fost iubit, a fost mindru, a gustat

larg din mierea cereasca a gloriei ; os de domn, s-a visat
domn el insusi. A fost i bogat pe vremuri. A trait mult
si a luat vietii tot ce ea poate sa deie.

$1 de unde vine atunci acel indelungat zbucium, acele

multe schimbari de ocupatie, care au speriat i pe cei

mai plecati credinciosi ai lui, acea nestatornicie in idei
si pareri, acea vest-lied inlocuire de prieteni, acea trista
singuratate a zilelor lui din urma ? De ce tagaduirea din
partea Convorbirilor literare, care 1-au invins oarecum,
de ce indusmanirea cu toti fruntasii generatiei lui, de
ce intoarcerea-i minioasa impotriva tineretului care intelegea sa clued mai departe opera lui, de ce atacurile
nedrepte care au smuls, care ne-au smuls raspunsurf
nerespectuoase, pe care nu le-arn fi volt ?
184

Fiindck potrivit cu cel dintii mediu al lui, polon si

a invatat la Universitatea din Harkov si a
venit la noi ca tinIir format
el avea ca norma a vietii
romantismul lui Puskin i Lermontov, individualismul
rzboinic, care dispune capricios, cum vrea, fr mild,
dar cu atita geniala plcere, de tot : teorii, idei, sentimente, lucruri, oameni. Sigur i Imbatat de superiorirusesc

tatea sa, el, eroul in sens romantic, a inteles sd-si supuie,

cu orice silinte ale sale si suferinte i pagube ale altora,
toate.
Teoriile

pentru el ; pentru
pentru el ; stiinta
el, literatura Erica* ; pentru el, viata cu mine de izvoare
ale plAcerii ; pentru el, prietenii, gata a se jertfi Ca robi
vechilor regi barbari. Pentru el, pentru superba lui individualitate, cdreia i se inchina. Cind rana adincd a
mortii copilei iubite 1-a oprit in avintul biruintilor lui

i-a indreptat gindul Care alte lumi, el a inldturat

crestinismul pentru toti, legea celor multi, grad si orfani, si a fdcut, i dincolo de marginile traiului, palatul
deosebit al mindriei sale.

Si, in viata, in simtire, in scris, in gind, cind te uiti

bine, rdmine mai ales ce ai dat altora, ce ai ldsat de la
tine, ce ai jertfit. Prin instrdinarea de tine insuti capeti
di consecventa, i stdruinta, i caracterul, i iubirea oamenilor.

Astfe/ poti rdminea pentru multe timpuri un stilp de

lumind caldd in jurul cdruia creste i Infloreste viata ;
altfel, bineinteles, poti sd rdmii oricit de mare, dar ca

statuia de sare a sotiei lui Loth, uriask dark rece

di

amard in mijlocul pustiului vesnic.

Asa cum a fost insk neamul lui nu-1 va uita i, chiar

refuzindu-i iubirea, nu-0 va opri admiratia fata de aceastd

strdlucitd minte omeneascd care a Scinteiat intre noi,

di poate cd in crestinescul Dumnezeu sd-1 ierte", rostit
la pragul mormintului ce cuprinde uriasa frunte a cugetatorului 0 lumina ochilor isteti, se vor topi, pentru cei
185
17

Oamenl cari au Yost, vol. I

ce vin dupa noi, greseffie ai caror martori, phial de supiirare uneori, dar mai adesea de durere pentru marimea
celui ce le savirsea, am fost nol.
2 septernvrie 1907

(I)

IOSIF VULCAN

Intre mernbrii de dincolo" ai Academiei nu era unul

mai nelipsit de la sesiunea generala decit Iosif Vulcan,
care si-a vestit, parca, dinainte moartea, nevenind in

martie trecut, pentru intiiasi data intr-un lung sir de

ani. La locul lui de mult statornicit aparea o data pe an
chipul batrinului blajin, cu mustatile albe sucite Inca
dirz, cum credea el ca se cuvine unui membru al Academiei care ia parte la sesiunea general. Era inalt,
sprinten i avea o mare redingota neagra. Asa statea
si asa se ridica, incit mai mult decit fata chema luarea
aminte acel bust impungtor si tapan, iar mai mult decit
bustul insui, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa :
uscate, mindre, foarte blajine insa. Tinea sd fie bine cu
toata lumea, incepind, fire7te, cu cei mai puternici, pen-

tru cari bunul batrin avea un adevarat cult ; dar se

gindea si la zeii mai noi i tineri. i, Doamne, ce incurcat era dinsul &Ind certe, vrajmasii grozave dezbinau
Olimpul, si divinitatile lui, tineri i batrini, morali si
imorali, cu talent si lark Ii cereau sa aleaga ! Se poate

atita cruzime fata de un oaspete, Ii va fi zis el, intepenindu-se si mai jenat in solemna-i redingota ! Atunci
fiicea ce putea : unuia-i vorbea magulitor, pe altul ii
lauda in scris. i, daca totusi se supara vreunul i mergea cu supararea pina acolo incit sa-1 atace pe el, bie186

tul, care n-avea nid o platosa, nu-1 intorcea raul cu

rau. Doar redacta si el, dupa mult chinuire de sine,
doua-trei rinduri de tinguire elegiaca si, apoi, cind intilnea pe dusman, nu stia cum sd se apropie de el, cum
sa-1 descreteasca i sa-1 impace. Avea toata bunatatea
slabiciunii, dar poate si mai mult decit atita...

Sarmanul batrin ! i era usor sa-i faci pldcere. Nu

cerea laude, i ar fi spus insgi ea nu i se prea cuvin

marl. Ii ajungea o invitatie, un semn de atentie. 0 data

a tiparit o earth de vizita in revista lui ! Dar, cind era
aced, intre oamenii pe cari-i cunostea bine, pe cari-i
stia ea au mai multa bundvointa de cheltuit cu el si-si
aduc aminte mai bine de folosul ce au avut pe urma,
lui, atunci cind, la adunarile Asociatiei, ale Asociatiei
pentru fondul de teatru, la aleiituirea Careia avusese o
parte Insemnat i la care el era acuma orinduitorul
capetenia recunoscut, se reprezintau piesele lui, si se
aseza scaunul lui de presedinte, si se aclama persoana
lui, o ! atunci redingota se umfla minded, miinile stingace faceau gesturi largi, cite o scinteie scapara in ochii
pasnici si glasul, chiar glasul se auzea. Acolo sa fi fost,
Ca S

tii eine e Iosif Vulcan...

Raposatului i se va multurni pentru indemnul ce a dat

in vederea introducerii la romanii din Ardeal i Ungaria
a acelui tnijloc minunat de cultura i moralizare care

este, care poate fi, daca se afla in mini bune, teatrul.

Cind se va ridica in vreun centru mai fericit cea dintii
zidire de teatru romanesc, aceea va cuprinde poate chipul

lui Vulcan, facut in marmura sau bronz, asa incit el sa

se cutremure de bucurie in mormintul sau.

In istoria literaturii romanesti -mai noua, el nu se va

insernna prin versurile sentimentale ce a scris, nici prin
187

17*

cele citeva pagini de prozg risipitd pe meleagurile uitgrii

a doua zi dupd ce au fost scrise : un roman, nuvele, piese
de teatru, nici prin solemnele-i cuvintgri de ocazie. Meritul lui cel mare e publicarea, timp de mai multe decenii, publicarea ingrijitg, gospodgreascd, in adeviir priete-

neascg, a revistei Familia, care a murit deundzi, luind

cu dinsa rostul, dacd nu sufletul lui Vulcan 1.

Insemndtatea acestei foi literare", cu poezii adesea

nevinovate, cu povestiri bune de cetit inaintea tuturora,
cu stiri de tot felul Salonul" lui Vulcan cu cronica
maritisurilor si a rgposdrilor, cu ilustratii de imprumut,
de prin foile neamurilor bogate, si chipuri de oameni
mari" din romgnime, ping la d-1 Sirbu din Ruddria, prest in trei fapte : Intii a
miat al Academiei Romne

iesit acolo, in Oradea Mare [-I in pgrtile acelea rgzlete si primejduite, unde orice publicatie romgneascd e

ca un steag rgmas pe o cetate ngpgdit de dusmani,

steag care prin singurg fluturarea lui desteapt simtul de
onoare si cheamg apiirdtori.

Apoi ea a rupt cu rgtacirile latinesti, cu ortografia

savantg, cu limba invdtatd si a scris, urmind miscgrii
tinerilor din tarn, romgneasca bung si simpld a poporului,

indemnind, deci, la intrebuintarea in vigil a graiului

acestuia ce se dovedea vrednic de literaturg.

Si, in sfirsit, de la tiparirea unei crticele ilustrate,

cu chipurile si biografiile mgririlor ide dincoace", pinii
la ultimele publicatii de cdrti de vizitd si cronici bucurestene, el a tinut legdtura cu centrul firesc al culturii
neamului, Romnia, despre care niciodatg n-a vorbit eau.
Astfel acest om cu puteri modeste, dar cu atita buildvointd, a _lost unul din predicatorii unitdtii culturale, ceea
' Sub conducerea lui Iosii Vulcan (1841-1907), revista Familia
a apraut din 1865 pind in 1906.
188

ce nu trebuie s5 uite nimeni, i noi, mai ales, cei de aid,

nu vom uita.
9 sent emorie 1907
(I)

DANTE IN ROMANE$TE

Versurile cele mai cuprinzAtoare, mai lapidare din

mice literaturA a oricArui timp, o adincime pind in fundul

cAreia nu rdzbate totdeauna nici cetitorul cel mai bine

i pregatirea in acest caz nu poate insemna

pregAtit

altceva decit cunoasterea deplinA a scolasticei medievale

si a vietii italiene i universale in veacul al XIII-lea

un amestec urias de tragedie, de superstitie, de inchipuire inflc5rath, de simbole pline de inteles si de alte
simbole, al cAror inteles s-a pierdut de mult, icoane care
tree desAvirsite, in fulgerul unui singur vers adesea, unind

lumea noastrA cu alth lume care pentru noi e adesea

poezie religioask iar pentru contemporani infAtisa o rea-

litate ingrozitoare sau piing de mingiiere, i, pe ling5

toate acestea, revelatia unei limbi literare noug, minunatA ca mldiere, ca energie i putinta de expresie, dar
purtind inc5 pe dinsa toath roua scinteietoare i nevinovath a tineretii sale
aceasta este opera lui Dante.
Fiecare om cult stie ceva dintr-insa : putini au strAbatut-o intreagA ; poate nimAnui altuia decit specialisasa suntem
tului ea nu i-a lsat o impresie de total
de deosebiti fata de cugetarea i simtirea acelui veac
ba.trin !
ci le-au rmas la cei mai multi icoanele zi

mai ales acele dulci versuri de dureroas5 plingere a

unor vremi nenorocite.
189

E o intrebare daca Dante se poate traduce ; o alta,

mai indreptatita, dac5 el trebuie tradus. Cad se afla
oare cine s poata reda versul de bronz, Mut cu ciocanul greu al unei convingeri fanatice, in religie si pollce nu se mai intilneste astazi ? i se poate pastra acea
melodic cu totul particulara ce se desface din strecurarea

solemna a silabelor avind in ele ceva fatidic. ca destainuirea zdruMecata a unci Sibile ?
Daca, totusi, se admite c orice popor are dreptul sa-si

aib5 in limba sa capodoperele literaturii universale, apoi

traducatorul lui Dante se cuvine a fi un orn in virsta,

purtind in suflet melancolia multor incercari grele din
viath, multor deziluzii iertate i rani tamduite, un om
bun i blind, inseninat prin lamurirea sufletului sal de-a

lungul anilor, un singuratic in mijlocul valmasagului lu-

mii, la care sa ia parte numai de forma, si, in acelasi

timp, un spirit care sa fi pastrat ceva din naivitatea care

deosebeste vremuri ca ale lui Dante si care la el se

avinta, totusi, spre culmile sublimului.

Intre scriitorii nostri, cu greu s-ar fi g5sit aceste insusiri la altcineva decit la d-1 Gane. Alegind pentru anii
sai de batrinete pe Dante, in lumea caruia s-a cufundat

cu incredere pentru o calatorie asa de lima d-sa n-a

gresit. Mai degrabd decit un mester al formei poetice,
ingrijit de efectele unei virtuozitiiti superioare, mai degrabil decit un savant, intreg sau pe jumatate, care sa
trateze ca un sir de probleme ale cugethrii 1 limbii textul
marelui florentin, era chemat sae incerce o astf el de opera
grea un scriitor care sa aducd o stare de spirit asemanatoare
prin linistea-i cam trista, prin conceptia-i de
un realism simplu, ce da de la sine poezia
cu acel

model neatins care e poetul celor trei racasuri ale sufletelor.

iese in a doua editie

Infernul
fi zis ladul
a traducerii romnesti. Cetitorul va gasi armonie egala
190

cu sine, lirnpeziciune de formg, pe alocuri energie in

imagini sau in exciamatil, totdeauna o rirng naturalg si
sigurg, iar, mai presus de toate, o tineretd, o spontaneitate

noug care fac cea mai mare cinste traducgtorului. Tn

ceea ce a dat generatia precedentg, in produsele litera-

turii mai noug, cu greu se va ggsi o lucrare asa de

intinsg, de grea si totusi asa de linistitg si sigura, in-

filtisatg cu asa de puting pretentie, intr-o miscare asa de

fireascg si cu un zhnbet a.sa de bun, ca aceasta.

Traducerea Infernului nu e un eveniment literar",

ci o faptg bung si folositoare, pe atit de simplg, pe cit
de meritorie. Ea poate si trebuie sg fie urmatg insg de
traducerea celorlalte cloud pgrti din Divina Comedie. La

virsta sa inaintatg, d-1 Gane ni se dovedeste destul de

tingr pentru a ni le da. 1
18 noiemvrie 1907
(I)

LONGFELLOW

America si, impreung cu dinsa, toatg lumea de limb5

englezg, serbeazg o sutg de ani de la nasterea lui Henry
Wadsworth Longfellow, pe care istoria literaturilor urn-

versale il va pune foarte sus cind se va judeca, in depling sigurantg, partea ce au avut-o scriitorii in crearea
simtirii si moralitgtii vremilor noi.
i Ca una dintre primele incercArl de td1mAcire a lui Dante
in romfineste, intreprinderea lui Nicu Gene (1818-1916) putea
fl intimpinata cu bunavointA. Traducerea Infernului (1906) e
bud un esec. Meritul unel bune vers1uni romne6t1 a Divcnet
Comcd11 avea sal reylna tut G. Co6buc.
191

eulegerile mai vechi ale operelor sale il arat5 ca pe

un tinar cu p5rul mare revoltat, cu patrunzatorli ochi
f5rA cz..1durA. Asa va fi fost cind pleca in Europa, nu
pentru cal5torie de p15cere, ci pentru a invgta de la
eivilizatia ei batring, care stiipineste i inima, nemultumindu-se cu descoperirea celor mai bune mijloace de a
studia i intrebuinta natura, pentru a deprinde de la socie-

tattle acestea cu datine, de la literaturile acestea cu traditii, de la zidurile acelea cu trecut istoric si de la pdmintul acela cu amintiri un alt fel de a intelege viata decit cel
pe care-1 aveau asprii republicani cu firea de otel, tare,
dar rece. A inv5tat des5virsit nemteste, frantuzeste, italieneste, spanioleste ; a vgzut peisagii romantice, s-a
apropiat de fruntasii cugetrii i vietii politice contem-

porane, a cetit cu r5bdare toate literaturile cele marl

ale continentului vechi, din care stia o parte pe de rost.
Astfel si-a fdcut o personalitate poetic fin5, bogat,
felurit i, pe ling5 toate acestea, deosebit de duioas5,
de miloas, de bun5. Pe cind ii facea lectiile de istorie
literarg la una din universit4ile cele mai mari ale Lumii
Noun, el prelucra materialul imbielsugat pe care-I adusese

cu sine. Tot romantismul, cu baladele lui mindre, cu

suspinele lui sentimentale, cu groaza lui de tain5, cu
joeul lui de cuvinte a fost inf5tisat astfel, in cea mai
dulce si mai usoar5 limb5 englezA, de un american pentru
americani. Pornind, ca de obicei, de la o tem europeang,

el a cintat, dup modelul lui Hermann si Dorotea, idila

t5rAneascd a marelui Goethe, viata 1inistit5, de fat5

de la tar5, iubirea curat5, lunga ratilcire tristd dup5

cel pierdut, zguduitoarea intilnire a Evanghelittel, fiica

puidurii primitive". Inv5tindu-se dup5 Chteaubriand a
iubi pe indieni, pe bietii
prigoniti, el le-a ointat
viata in blotaurile cintecelor lui Hiawatha.
Cu acestea i, in lirica-i de tinerete, cu vestitul

Excelsior, apotle bine tradus de St. 0. Iosif, el ii atinse

culmea. Dar pina la sfirsit el scria pentru un public plin
192

de nesfirsita iubire pentru el, poetul poetilor, ale carui

cintece patrunsesei-a pind in cea mai departata coliba
a cautatorului de bogatie prin padurile Vestului. A pus
pe Mintuitorul insusi intr-o tragedie, foarte curata, destul

de sfinta, plina de versuri armonioase, dar care nu s-a

impus. De obicei insa, el lasa sa-i cada de pe buze

cintece. Era acuma un prea frumos batrin, cu barba alba,
cu ochi foarte buni, si cind, intr-un tirziu, moartea cuteza
sa-i aduca aminte de drumul cel lung, ea-1 gasi cu micrea
cintarilor pe buze.

In alta tara, la un adevarat popor, in alte vremi de

avint al cugetarii, el ar fi intrebat mai mult sufletul
sau insusi g ar fi rivnit mai sus, ar fi gindit mai barbilteste asupra tainekor. Asa cum era insa, viata lui a
fost pentru America engleza o binecuvintare a inimii
tuturora in numele poeziei.
Si, iata, ea si-a adus aminte.
2907

(/)

LEON TOLSTOI

In Leon Tolstoi, despre moartea caruia s-a vorbit,

fara temei, ljaunazi, nu numai Rusia, dar lumea intreaga
au Inca pe unul din cei mai marl oameni ai timpurilor

mare prin opera, dar, inainte de toate, prin

de fata
sufletul sdu de crediMa si buniitate, cum nu mai este
altul nicaieri in timpurile noastre.

A ajuns la optzeci de ani, vrista de patriarh pentru

un om care are si fata, si graiul, si viata de patriarh
caci de multi ani s-a coborit in mijlocul naturii, cerind
de la simplicitatca ei sublima un raspuns simplu la tainele
193

supreme a crtror dezlegare ii chinuise ani indelungati,

si e acuma un frumos tgran batrin, cu barbg lunga, sal-

bateca, cu plete ca de egurnen, cu fata arsa de soare

din care se desface patrunzatoarea intrebare a nelinistitorilor ochi de leu. i multora li se va parea ca este
o mare deosebire intre acest bogat om de tara", a cdrui

bogatie o cauta si o tin altii, intre acest predicator si

prooroc in haine de taran, care vede in iubirea cresting,
in pacea cresting, in marginirea i cumpatarea cresting
a tuturor n-voilor, in cultivarea omului crcstin din fiecare singura solutie multamitoare a dureroaselor probleme
superioare, si intre tingrul ofiter, intre puternicul scriitor
care coboarg in operele lui, cu o putere de evocatie f5rg

pereche, o lume, o vreme intreaga, cu toate tipurile ei

deosebite, dindu-i in acelasi timp intreaga viatg moralg
de care era insufletit si zguduind-o de toate curentele
de idei, de toate patimile timpului, in maretele creatiuni
ce sunt, dupa schitele din Caucaz, Rarboi ?i pace i
Ana Karenina. ?i de pe atitea buze cade cuvintul de
superficiala i lesniciorsa osinda : decadere, slabire a
insusirilor productive, misticism, manie religioasg !

Nu, nu e a.a ! Decgderea n-o poti afla, nici oboseala

marelui creator. In Sonata lui Kreutzer, care vrea s

dezguste de iubirea carnii, in marile scene de durere
din romanul de batrinete Invierea, unde totul trateste
cu o putere de vraja, de la biserica de sat luminata de
fachile invierii ping. la Rgsuta pacatului, ping la temnita
crirnei si la ispgsirea surgunului, in cuprinzgtoarele schite
care prezintg pe scurt viata unei nevinovate fgpturi cu
patru picioare a aceluiasi Dumnezeu, sau povestea mortil
omenesti, pe cimpul viscolit ori in odaia luxoasa a
functionarului inalt, dar tot asa de smerita, de fricoasi,
de chinuitg de dorinta unui razim, unei mingiieri, unui
indemn, care nu pot fi din aceasta vioaie viata a egoismului ce infloreste pentru irnpodobirea lumii, in toate e
acelasi gest de invietor fericit i mret. i nu e nici mis194

ticism ratacitor, nu e nici complicatie de teorit si vigil

religioase in pilrerile despre om, despre trai si menirea
lui, ci e simplicitatea evanghelica, a carii supunere poate
sg inalte mai mult decit mindria.

Si e, desigur, plina de unitate aceasth viata Vedeti

pinzele acelea mari de rzboi, de viata sociala scumpii,
inalta, zgomotoasa, felurite. Sunt multi oameni, sunt atitudini frumoase, sunt miseari indraznete. Dar simti indata

ca nu pentru a le infiitisa e scris cartea. Rind de rind,

paging de pagind, capitol de capitol, alearga flacgra intrebarii, dezmierclatoare asupra unuia, crud asupra altuia, arzdtoare asupra unui al treilea. Si, la capat, cind
toti se due, se resemneaza, se topesc, se acopar de umbra,
limba de foc a intrebrii se misca' mai departe, tremurind
dureros in marele intunerec. 1i trebuia, inainte de toate,
si lui sa stie
Ce sint aceste lucruri ce vesnice n-or fi.

In filozofie a Osit vorbe rare care se ciocnesc,

constructii inalte, ridicate pe noH ce plutesc, argumentatii

care multumesc ratiunea imui timp, dar nu pot rodi In

inima, pe care n-o ating ; in pgrerile mistice a gsit
crestinismul de origine Med acea simplicitate si nevinovatie care sunt insusirile lui cele maH prin care a putut
si a trebuit sa cucereasc lumea.
Atunci el abdica mindria cugetarii, indrazneala gindulul
razvratit cu care se lovise de portile de aramd ale tainei si,

daca facu jertfa aceasta, se gasi alturi de durerea si

bucuria oricui, chiar ale celui mai urnil, se infrati cu
zilele muncite ale celui mai sarac si trai ani de batrinete
cum putini fruntasi ai epocei noastre de lupta au putut
sa-i alba, pe vreo alta perind de mingiiere.

Si ceea ce are insemnkatea cea mai mare, e ca' el

nu s-a facut crestin dup Evanghelie pentru fericirea
raiului, pe care 1-a ignorat totdeauna, ci pentru suferinta
acestui iad, in care farti scop vazut se zbate si se stoarce
195

ornenirea invrajbita, a carii mintuire el n-o vede in

civilizatie
de astazi.

oprit fiind de brutala ei infatisare materiala

(I)

TUDOR DE FLONDOR

Din Bucovina soseste stirea trista a mortii cavalerulul

Tudor de Flondor, componistul caruia Inca daunazi, la
Sibiu ca si la Bucuresti, i se faceau man i pe deplin
meritate ovatii.

Dintr-un neam care se afl pomenit in istoria noastra

Inca din veacul al XVII-lea si care, ramiind in Bucovina
la anexare, a capatat predicatul nobiliar i titlul de cava-

ler, Tudor de Flondor a avut doi frati : unul din el,

d-1 Nicu de Flondor, e cunoscut bucurestenilor din vremea

expozitiei, cind a cistigat simpatia generala prin amabili-

tatea sa, celalalt e d-1 Iancu de Flondor, care a fost

odata seful partidului national roman in vechiul tinut
moldovenesc.

Tudor de Flondor, fire impresionabila si delicatd,

visator incorigibil, traind intr-o lume a lui in care banii
si alte nimicuri n-aveau nici o valoare si in care oamenii
lunecau ca niste umbre pe care nu le poti recunoaste
si numi, a fost din tinerete un muzicant fanatic si exclusiv, inchis in iubirea artei sale. A strabatut-o intreaga
ca admirator fervent al maestrilor celor man i, intre
auditiile sale, a inceput s scrie, puind deocamdata in

muzica versuri de-ale lui Robeanu, adeca Gheorghe

Popovici insu.i, sau simple cintece Vara valoare. Cine n-a
auzit acun-i douazeci de ani serenada plina de melancolie
lina, Luna doarme, a carii muzica e de Flondor ?
196

Spre inaltimea mai mare a operetei s-a a-.-intat In

Mo? Ciocirlan, care a fost pentru romanii de pretutindeni
o revelatie. Opereta taraneasca, in care sunt fete frumoase,
vinatori viteji, greci fricosi i alte ingrediente ale come-

diilor lui Alecsandri, la care Flondor ramasese in ceea

ce priveste literatura j. Compozitorul dovedea strlucit
ca-si amintea de multe i putea sa combine cu succes
amintirile sale. Lipsea insa nota populara, care era de
asteptat, i lipsea vioiciunea vesela pe care o cerea subiectul i pe care el, pierdut in reveriile sale triste, nu o
putea da.

asupra acestui sfirsit discret se lasa ca o umbra

mai adinca din sarhatorirea lui Porumbescu, mort si mai
tinar, dar dupa ce &Muse glas aspiratiilor unui neam
in atitudinea de revolt a unui Prometeu pe care boala-1
roade pe stinca sigurantei in el si In chemarea sa.
18 hinie 1908
(I)

SIMION BARNUT

Membrii Asociatiei aveau un gind, pina a vorbit

reprezintantul guvernului, sa adauge la programul de
aprobari i banchete, fara macar, la sfirsit, un bal frumos, care sa pregateasca intemeierea citorva familii, a
face un pelerinaj la mbrmintul celui mai mare dintre
fiii Salajului romanesc, la locul de odihnii al lui Simion
Barnut, sau, pentru a-1 scrie cum se scria, dupa norme
t Tudor Flondor (1862-1908) a rani scris muzica pe versuri
de Eminescu (Somnoroase pascircle), valsuri pentru pian al
orchestra, coruri etc.

197

din Rorna veche : Barnutiu. Intrebam, cind s-a zvonit

acest plan, dacd Universitatea din Iasi, pe care au

inaltat-o cursurile tinute, ani indelungati, de Barnut, se
va gindi la acest nobil invatator si formator de suflete
pentru a pune pe piatra lui una din acele cununi care
nu pot sa lipseasca.

Pelerinajul nu s-a facut, pentru a se dovedi inca o

data ce pasnic, rabdator i supus nearn de oameni sunt

acesti valahi, de cari totusi nu incape atita lume.

Universitatea din Iasi a putut s uite, in dulcea odilma
a verii, turburatii doar de jargonul d-lui filolog Hecht,
de vestitul -invatator al ei pe vrernuri. Numait preotul
din Bocsa a facut slujbd de odihna sufletului ; au ascultat

citiva tarani, intelegind mai putin rostul slujbei, iar

jandarrnii cu pene de cocos patriotic la palarie au pazit
de o primejdie care n-a existat niciodata.
Si

totusi ar fi spus ceva, cu oarecare tilcuire, mor-

mintul lui Barnut. i mai ales douii lucruri.

Cine nu stie vestita lui cuvintare catre adevratul

popor, catre miile de sateni doritori de a-si afla vestea
cuvintare leinuta in
mintuirii din robie i nedreptate
Cimpul eel nou al Libertatii, la 3 mai 1848 ? Filozofia
profesorului de filctzofie a trecut farri inriurire, i numai
cind s-a vorbit in viu grai de dureri vii i ndejdi ce
infloreau de fapt in sufletei numai cind s-a grail tuturor,
in graiul pe care toti 11 tar
intrebuinteaza, numai
atunci s-a facut acea sfinta irnpartasenie a sufletelor
care creeaza momentele marl.

Pesto citiva ani, Barnut piedica la Iasi, in lectii de

drept, crezul national romanesc, scotind din teoriile sale,

rabdator dezvoltate, incheierea ea suritem un nearn al

trebuie sa cladim toate ale noastre pe comtiinta acestei
fiinti deosebite, firesti i legitime a neamului nostru.
Si a venit un filozof mai nou, mai invatat, poate mai
ager, d-1 T. Maiorescu, i cu vioiciunea tineretei i-a distrus

sistemul de argumentare. Aici s-a oprit, insa, neputind

198

Pune la loc un altul. $i, iata, dupa trecere de multi ani

nu negatia d-lui Maiorescu, ci afirmatia 1W Barnut ne
stapineste; ne lumineaza i ne incalzeste.
$i astfel s-a dovedit inch' o data ca ideea fnsasi ramine,

oricum ea ar fi fost servita intr-un timp, prin orice constructii de filozofie si rnetafizica trecatoare. Caci radacina

ei se afla aiurea, i nimeni n-o poate smulge de acolo.

$i de aceea marimea lui Barnut nu scade cu anii,

si memoria lui nu s-a intunecat o data cu generatia

ucenicilor sat
6 august 1908
(I)

UNUL DIN ULTIMII MARI BOIERI DE NEAM :

STEFAN GRECIANU

Cu $tefan Grecianu, mort la vrista frumoasa de opt-

i patru de ani, dispare unul dintre cei mai batrini in mijlocul batrinilor, unul dintre cei din urrna
reprezintanti ai acelei generatii Inca fericite din anii
zeci

1860, care amesteca totdeauna, cu orice slabiciuni omenesti, dragostca cetitului, placerea pentru colectiile
stlintifice, rivna de a scrie pentru a imbogati cunostintile
despre trecutul nostru, sirntirea pentru neam i Ora.
I Diva infringerea revolutiei din 1848 a romanilor din
Transilvania, printre conducatorli careia s-a aflat, Simion Bdrnufiu (1808-1864) s-a stabilit in 1855 la Iasi, unde a fost profesor universitar de drept public si filozofie. A avut o atitudine
social-politica democratica. Bibliografia sa inscrie lucrari de
drept, pedagogie, psihologie, logien. Conform conceptiilor sale
latinIste, Barnutiu deriva direct dreptul roman din eel roman,
idee ale care" consecinte au fost combatute de Titu Malorescu
in studiul polemic Contra scoalei Barnutiu (1068).
199

A fost un mare proprietar, si poate nu unul dintre

cei mai rnilosi i gata la jertfe

toata acea generatie

de tineri romni din partile muntene a fost interesat

si doritoare de avere tot mai mare. Nu stim cum va fi
fost ca tingr, dar la batrinete se spunea pe urma lui
ca e prea mult legat cu sufletul de banul su i de pa.mintul sdu ; ospitalitatea lui Grecianu era totdeauna zim-

bitoare, ca a unui boier adeva'rat, dar mult mai putin

lured. Daca", mergind la tara la dinsul, mincasesi bine
de-acasii, era si mai bine decit altfel. Dar, cel putin, ce-ti
dklea era din al lui, pe cind la atitia sardanapali ai ospitalitlitii orientale prinzesti din banii lui Mochi Fiser i ai
consortilor sgi.

A filcut politica'. Se poate sa" nu facg politica' in

Rornfinia cineva care se bucur de mai multe milioane
si care, inrudit cu scriitorii bisericesti i istorici din
vremea lui voda Brincoveanu, s-a mindrit totdeauna c
are singe de-al Brincoveanului, ba chiar, mai departe
in genealogie, de-al lui Mihai Viteazul el insusi ?

Politica lui frig nu insemna mare lucru nici pentru

el, iar pentru altii si mai putin.
Tinlir inci, abia intors de la studii, Grecianu a inceput

s tipireasca". Fireste Ca' activitatea lui stiintifici a fost

in legituri cu descendenta-i boiereasci

i domneasci.

Despre Radu Greceanu, cronicarul, despre vodi Brinco-

veanu se ocupa el inainte de orice alte personagii din

istoria taro!

Diunizi a dat o editie nou a scrierii oficiale a lui

Radu despre stipinirea domnului sat
Pentru aceste studii, Stefan Grecianu a flicut o culegere
de o foarte mare boatie privitoare la multe din neamurile mari ale Tarii RomneSti, i, cu documentele, copiile
Viaia lui Constantin vodti Brincovcanu, cu note si anexe

$tefan Grecianu (1824-1909) a dedicat strAbunu1u1 silu,

Radu Greceanu, studiul Scrierite tut Radu logofdtul cronicarut
(1906).
(1904).

200

notele sale, el putea fi privit ea neintrecut in cuno$tinta genealogiilor muntene. Aceste hirtii vor raminea,
dupa cit tiu, in stapinirea Academiei Romane, care penti u

aceste lucrari, facute struitor i pe ascuns de public, il

alesese membru de onoare al ei.
Urmawl lui Brincoveanu i al lui Mihai Viteazul avea

in el o tarie de trup 0 de suflet care-i vadea singele

cel bun. Te uimeai vazind pe acest octogenar cu fata
osoasa i profilul de wim, cu glasul incet, strins, zugrumat de astma, vorbind ceasuri intregi, amintindu-0 sigur

multe lucruri marunte, din veacul pe care-I traise in

mare parte 0 din cetirile sale, facind drumuri lungi
rastindu-se razboinic la cine nu-i facea clupa voie si
nu-i umbla clupa poruncd.

Mai bun la suflet, mai putin politicos

ce indelung

ili stringea minile inainte de a-ti arunca sageata unei

notite rauvoitoare !
mai darnic pentru tiinta tarn i
mai parintesc pentru satenii sai
carora tia tottwi sa
ii dea hrana cuvenita in zilele lor cele grele

Grecianu

ar fi intrupat pe adevaratul boier de vita, cu spiritul

hranit de traditiile sale familiare 0 de o aleasa cultura
capatata in Apus, tip a carui disparitie treptata n-o putem
regreta indeajuns.
8 august 1908
(IV)

D. M. STURDZA

A murit, la Dieppe, Dimitrie M. Sturdza, al doilea

fiu al lui Mihai vocla, domn al Moldovei.

Facuse in tinerete studii bune, impreuna cu fratele

su Grigore i cu Mihai Kogalniceanu, la Lunville, subt
201
18

conducerea abatelui Lhomm, un batrin cleric de toata

bunatatea, fost preceptor al tatalui lor, b apoi la Berlin.
Din aceste studii, Mihail Kogalniceanu a iesit un om
genial, cel mai mare conducator cultural si politic pe care
1-au avut romanii in epoca moderna ; Grigore Sturdza,

cel mai mare dintre beizadele, s-a intors ca un iubitor

de stiint, in problemele careia s-a cufundat si in visarile careia s-a pierdut, si ca un indraznet in politica,
pe care o facea, neaparat
nefiind cleat un om distins,

nu until superior
potrivit cu traditiile clasei
boieresti i cu interesele familiei, am zice : ale dinastiei
sale.
si

Dimitrie Mihail Sturdza n-a fost decit un gentleman

cu cresterea desavirsita i proprietarul unei marl, unei
foarte mari averi. Tatal sau a murit intre straini fiindcd
nu-i placea sa traiasca in Moldova, care voise sa-1 goneasca la 1848. care-1 lasase sa piece la 1849 si care n-a
voit sa 0-1 aduca inapoi, domneste, la 1859 ; el, fiul,
n-a simtit niciodata dorul de Ora i dragostea de neam.
Reprezintant tipic al acelei aristrocratii romane care,
din dorinta unei vieti usoare si placute, din deprinderea

cu toate rafinarile moderne, din cunoasterea perfecta

a limbii franceze, din inrudirca cautata cu nobilii Apusului,

coboritori din cruciati, s-a confundat cu totul in

categoria de nobili i bogatasi din toate neamurile cari-zi petrec viata intre Paris, Coasta de Azur i locurile
de bai vestite p cari-si hranesc spiritul cu ziarul francez
eel mai scump i cel mai nou roman parizian, Dimitrie
M. Sturdza, in strainatate : principele D. M. Sturdza, a
lasat in sama vechililor i arendasilor imensa-i avere

de mosii, paduri si palate din tara si a trait, in aer de

mare si inaintea valurilor
care nu-i vorbeau de lupta
fireasca pentru orice viata din lumea larga
mai mult
la Dieppe.
202

Acolo a rnurit. Avea noudzeci de ani. Cine ar fi

crezut ? Numai anii de muncd tree greu.
...Dar se cunoaste ea au trecut !
24 august 1908
( IV )

DR. I. RADOVICI

In adincurile marii albastre de primAvard s-a coborit

pentru a-si gdsi odihna de durerile sarmanului ski trup
si de suferintele unui suflet nobil, ale cdrui avinturi toate
se sfarmau de stinca bolii crude, d-rul loan Radovici.
Cu el dispare una din cele mai nobile figuri ale tineretului
nostru, unul din oamenii cei mai alesi prin culturd, inteligentd, inima calda, prietenie sigurA si cavalerism eroic

pe cari i-a avut aceasta tard. Prin moartea lui silnicd,

de om care jertfeste o ranfasita de viatd pe care n-o mai
ciede folositoare pentru multi altii, cdrora le inchinase
toate puterile sale, se desAvirseste una din cele mai strdlueite fapte de altruism pe care le poate pomeni istoria
poporului nostru.
Cu lacrAmi in ochi pentru pierderea acestui om excep-

tional, cdruia-i pastriim toat simpatia pe care trebuia

s-o trezeascA sufletul sail curat si frumos, amintesc ca un
exemplu pentru generatiile ce se ridicA istoria sacrificiului
pe care 1-a facut dr. Radovici.

Insdntosat pe deplin, dup multe ingrijiri si prin

hotdrirea unui caracter de otel, dr. Radovici se bucura
de tot ceea ce viata poate sA ofere unei individualitriti
superioare. Tindr, bogat, Incunjurat de iubirea prietenilor

si de respectul adversarilor, Impd.cat In constiinta sa,

bucuros de munca, fericit cd poate sd ajute pe sdraci
203
18*

intru apararea i alinarea carora era totdeauna gata, el

primi vestea rgscoalelor targnesti din martie 1907, a celor
dintii salve in came vie, a celor dintii benorociri revarsate
asupra Orli.

Pentru a cruta pierderi de vieti imense trebuia ca

noul guvern sa deie judetelor conducatori experienti,
energici, dar mai ales drepti i miloi. Ei nu se puteau
afla decit in cele dintii rinduri ale societatii romnesti,
printre cei call nu primesc de obicei un post ca acela de
prefect.

Din fericire s-au ggsit astfel de oameni, gata sa porneascg lupta impotriva patimilor deilantuite, Vara a pedepsi dreptatea razvratita in folosul nedreptatii apgrate
de lege si datini. Cei mai multi erau oameni voinici, cari
aveau puteri de cheltuit. Meritul lor, e, desigur, mare, dar
ping la sublimul altruismului se ridicg omul subred, Inca
bolngvicios,

care incepu opera sa de prefect, stiind

aproape ca scrie ultimul capitol al vietii sale minunate.

Ace la a fost Radovici.

S-a intors din Vaslui, judetul lui, unde nu se varsase o

picatura de singe, cu totul stors de puteri. L-am vazut

atunci, i fata lui spunea indeajuns ca sacrificiul era
consumat. Noptile de veghe, grijile indelungate, luptele
crincene cu destrabalarea, prostia, ncomenia, chemasera
boala inapoi. Lumina frigurilor scinteia in ochii buni
transfigura fata expresivg. Se imbracase in camasa

mortii. De atunci nu s-a mai intremat. Cind, dupa vacanta, incepurg, in comisia parlamentarg, discutiile noilor
legi agrare, el vazu foarte bine ca se inselase in speran-

tele pe care le pusese in liberali, atribuindu-le el, fostul

socialist fervent, o mare misiune revolutionara in folosul
saracilor, indelung aprtsati i chinuiti. Trebui sa Oraseasca tara in eurind, dupg raza de lumina caldg care mai

tine pe bolnavi in trupul carora viata se stinge incet,

pi

vestile pe care le primea acolo in Italia il intgreau tot

rnai mult in deziluzia sa definitiva.

204

Ar fi vrut sil. se poatil intoarce, s aib o zi de vigoare

mai mult decit omeneascii, s vie in Camera tirguielilor
si acordurilor" i, intr-o ultima incordare titania sil

arunce ultirnele adevruri in obrazul acelora cari, la

glasul liii, ar fi plecat fruntile. Aceastg multumire ins5
n-o avu.

Acum e dincolo de hotarul vederii noastre, al intelegerii si chibzuielilor noastre. E acolo unde am voi adesea

sg fim, cind viata-si grmkleste prea milt loviturile,

asupra noastr i asupra celor iubiti de noi. E unde nu-1
putem urmdri.
Printr-o supremd miscare de discretie aristocratica', el

a indeprtat de la Varina lui pompa prohoadelor si

discursurilor, a zAarniciilor i ipocriziilor. S-a sfiit, pare

Ca, si de plinsul lacramilor celor mai adevarate. Valurile

amare trec asupra lui, i ele nu ni-1 vor da niciodat

inapoi, cu fata-i de tristeta i frumosii ochi scinteietori,
acuma inchisi in adormire. Dar in sufletul tuturor celor
buni cari i-au cunosclit va fi pentru dinsul un cenotaf
de amintire, catre care ne vom indrepta spre marturisiri
sfaturi ca fat'd de prietenul viu, i odat acest neam,
ajuns la intelegerea celor cari in adev5r 1-au iubit, va
ridica un monument vgzut eroului.1
(I)

Doctorul /oan G. Radovict (1868-1908), intors in tarn la

1896 dupa zece ani de studii la Parts, a aderat la rinscarea

socialistA. Impreund cu ceilalti generosi" care au traclat miscarea, a trecut in partidul liberal. Prefect de Vaslui in timpul
rAscoalelor din 1907, a distribuit celor aflati in suferintA ajutoare
trimise de N. Iorga. Din evocarea acestuia, retinem consemnarea
convingerii fostului socialist CA partidul liberal la care aderase
era ostil intereselor populare.

In 1908, doctorul Radovici s-a aruncat de pe puntea unui

piroscaf in valurile Mediteranei.

VASILE COSMOVICI

A murit in Paris poetul Vasile Cosmovici.

A fost un om de talent, stiind sa faureasca versul,

stiind rnai putin
era medicinist ajuns functionar
sa g;..1seasca fcleea. A scris acum vreo douazeci de ant la
Revista wouti, unde nu era printre cei din urma. Hasdeu
1-a indragit, i pentru infatisarea mefistofelica i macabra
a figurii lui cu aspre linii crispate, pentru focul salbatec
al ochilor negri. i 1-a facut mediu, si Cosmovici, care

tinea mult la batrinul cugetkor, a carui viata incerca

deunazi s-o scrie dupa amintiri povestite de insus1
Hasdeu, s-a laser prefacut in mediu. Numai la urma,
cind a descoperit in sfirsit sarlatania ordinara care se
ascundea sub spiritismul" lingusitor i exploatator al
unora din colegii sai de sedinte oculte", el a renuMat
la jertfa de a se da in spectacol siretilor, pe cind ochii de
vizionar ironic ai rnaestrului" urmareau pe hirtie nesi-

gurantele voite ale unui condei inspirat de... complezenta".

I-a venit mai tirziu arnbitia de a lucre pentru teatru,

el, liricul de pina atunci. A scris o Doamnit Oltea, care s-a
reprezentat si cuprinde multe versuri bune Apoi a vrut
sa redea tragedia lui Miron Costin, careia i se poate gasi
numai cu greu o vrednica motivare dramatica.
Spre sfirsit, cind ii chinuiau suferiMile nervoase care

1-au rapus, el a scoborit o treapta literara, incercind a

reda prin jocuri de cuvinte, mai mult silite, humorul grosolan al unui ostas roman care s-ar fi luptat pe vremea
grenadirilor lui Napoleon.

S-a stins departe, intre rudele franceze ale sotiei sale

(a fost de dou ori citsatorit la Paris, unde a stat multi
ani de zile). Caracteristica figura de mucenic disperat al
durerilor fizice si al unei arnbitii literare foarte vii, pe
Titlul piesei lui V. Cosmovici : Domni to (Rena (1898).
206

care n-a avut ragazul s-o serveasca potrivit cu mijloacele

sale, care erau adevarate
a disp5rut. Sa pastram un
gind bun pentru vechiul prieten i tovaras Vasile Cos-

movici, unul dintre cei din urmil romantici sinceri, ai

ramasi pinii la urm5 romantici, fiira bani, fgra rost, fara
titlu, intr-o lume de o practicitate asa de grosolana, gi
s salutam adinc, acum cind, tirziu, i se afla moartea, pe
omul destept care n-a stiut s ajunga la nimic in Romania.
lanuarie 1909
(I)

P. S. AURELIAN

Dispare la o virsta inaintata P. S. Aurelian, presedintele Senatului.

Raposatul a fost unul dintre cei dintii romani cari au

avut cunostinte serioase de agricultura. A studiat i scris
citva timp in acest domeniu, fiind i profesor al scolii de
aceasta specialitate. Cu vremea, a ajuns a cuprinde intregul domeniu al economiei nationale, i actiunea liberalilor, la cari se alipise, a fost determinata, prin anii 1880,
de ideile lui protectioniste i inddstrialiste.
Din ce in ce politica 1-a prins mai mult, Med Ca acest
om rece i cumpanit s fl avut pasiune pentru dinsa.
Totusi, cind o searna de liberali mai tineri n-au mai vrut

s fie sub mina aspr si in cercul de idei cam strimt al

d-lui D. A. Sturdza, drapelistii" au gindit Ca se poate
face un sef de partid din P. S. Aurelian, blind, impciuitor, foarte cuminte, vorbitor cumpatat i pl5cut,
afard de aceste insusiri, economist recunoscut i pianuitor al Casei rurale. Tulburarile pricinuite de nechibzuita izgonire cu politia a mitropolitului Ghenadie care,
207

inainte de toate, reprezinta, plat la depunerea cirjei,

biserica Romniei, i-au dat prilejul de a inlocui, pe citeva
luni, pe d-1 Sturdza.

Citva timp, partidul a vegetat in opozitie. A fugit

repede in rindurile ostii celei mari, fr steag. Vina acestei
dezertiuni a purtat-o desigur i acela diruia steagul, acum
ascuns, Ii fusese incredintat. Dar P. S. Aurelian nu ceruse
aceastil onoare.

Cum n-a cerut nici pe aceea de a fi presedinte al

Academiei Romane, in care calitate iar nu i se puteau
aduce critice.

S-a stins linitit intr-o zi mare a neamului, o zi in

care s-au ridicat, lIng vechi steaguri glorioase, steqguri

noi pe care tineretul le-a tinut sus ca sa se vad6 de

departe. Moartea lui a fost un incident ; unul mai impresionant pentru multi ins inrnormintarea lui, la care au
venit destui prieteni politici", dar nici un credincios al

vechiului sef, de atita timp ajuns si el la normalitatca

smerita a vietii politice de partid 1.
/ fevruarie 1909
(1)

I Petra S. Auyelian (1833-1909), economist 0 agronom cu

vederi inaintate, pe care le-a expus de la catedra sa universi-

tarii 0 a incercat s le punii In practied in calitatea sa de

ministru i prim-ministru, a adus o contributie meritorie in

progresul economic al Romaniei. Este autorul unor bune lucrari
de specialitate.

DOAMNA ELENA CUZA

A murit la Piatra-Neamt femeia ideal de bung

si

modestd care a fost mdria-sa doamna Elena, tovards5 lui

voda Cuza.

Sint sicrie pe care nu se depun nici florile cele mai din

inimd inchinate. Orice laudd, mice semn de durere par

nepotrivite fata de mareata simplicitge a flintii pdmin-

testi care, trdind intre noi, cei plini de neajunsuri

si

pdcate, a dus curat viata cereascd, asemenea ingerilor.

Dintre aceste fiinte alese a fost doamna Elena, a c5rei
viata intreagg inseamnd : uitare de sine, iertare pentru
altii, binefacere ascunsd de lume.

Odihneasc5 in pace in acel pdmint al tdrii despre care

spunea Ca numai cine s-a n5scut in cuprinsul lui poate
sd-1 iubeascri !

Pentru noi, cei ai pamintului acestuia, ea n-a murit :

icoana ideald s-a ridicat numai, prin cea din urrnd, dacd
nu i cea mai grea suferint, ceva mai sus, si un glas din
timpurile mai bune a facut.
Pe doamna Elena am vdzut-o in zilele serbarilor
amintitoare ale Unirii. Intovdrdseam doug studente ale
Universitatii din Bucuresti care veneau sg-I infatiseze o
adresa de omagiu din partea colegelor bor.
Casa ei o dgruise doamna d-lui Theodor Rosetti, atunci
cind ea se hotarise a prtrilsi tara. Intorcindu-se
nu stiu

de ce plecase, dar se intorsese de dor

ea prirni gdzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamt, care-i puse

la dispozitie o csuii curatd si veseld, in care al

fi

crezut mai degrabri cri se siildsluieste primvara unei

familii de functionari sdraci decit cri in ea se addposteste
aceea care a fost doamna Orli.

Multd simplicitate si la primirea de atre personalul

striin care incunjura pe miiria-sa. i multd cuviintii
rezervatd, multd linite rece. Mi se pgrea ca intru intr-un
209

cavou si ca dincolo de usa inchisg, In odaia pe Care o

prevedeam tacutg si inghetatg, voi gasi o umbra din
acelea care multg vreme Inca fluturg in jurul morminw
telor marl, farg plins, Meg glas.
$i nu, in acea odgita neagrg, in care se deslusea, in
fundul unui fotoliu, dintr-o saracg rochie de doliu vesnic,

subt un cauc de caluggrit acoperit cu un vgl simplu de

lind, o figura marunta sgpatg fin in fildes palid
In
odaia aceea era o viatg care stia, cetea, afla, care unea
amintirea intreagg a trecutului cu cunostinta desavirsita
a celor de astgzi, era o cugetare sigurg si cuminte, era o
inimg care bgtea pentru tot ce e nobil si ochi in cari nu
secase izvorul lacrimilor acelora care tin vii durerile cele
mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.

Cind una din cele doua fete ii ceti, cu emotia ce si-o

poate inchipui oricine, rindurile din inchinare, doamna
se ridicg, sprijinindu-se greu pe bietele mini butrine,
care facuserg odatg atita bine si care tremurau slabite
In minecile de ling neagrg. 0 vedeam acum limpede :
era o femele micutg de stat, foarte delicatg, pe care o
simteai insg ca putuse sta odinioara alaturi de un domn
si ce domn !

mari, luminosi,
Indrgznii a mg uita in ochii ei
adinci in vechile portrete, care razimau de fotoliul scump

sterna Orli. In orbitele adinc sapate, pline afund de o

umbra tristg, ochiul ramasese, in linistea lui impacata,
viu si puternic, uneori cu cgutatura stpinitoare, alteori
induiosat, bun, plin de binecuvintare.

Cind se auzi pomenindu-se numele si faptele aceluia

pentru care avusese toata iubirea femeii si o iertare pe
care putini o pot da, acest ochi privi undeva, departe,
unde mergea si gindul tuturor celor de feta. Apoi, in
arcuitura de jos a orbitei adinci, o lacrirng mare se strecurg incet Dupg patruzeci de ani ea putea sg plingg Inca
pentru dinsul.
210

Si vorbi, cu un glas care n-avea Indoieli si ziibavi si

in care slbiciunea punea doar un ritm incet, care te

facea sh simti di acestea nu sunt vorbe ca ale tuturor
celorlalti oameni, cd e intr-insele ceva imaterial, as zice
aproare supranatural, ca in tot ce privea pe aceastii femeie
de mult iesitii din rindurile grdbite, zgomotoase, pdtimase
si vulgare ale oamenilor.

Si, in felul ei de a vorbi, stia s'a amestece cloud ele-

mente care nu mai merg impreund azi, dar care prin

unirea lor fiiceau si marele farmec al elocventei marelui
ei sot : cea mai desavirsita simplicitate si cea mai autentied maiestate.

Cind cetirea adresei se isprdvi, abzii aceste cuvinte

de multumire, pe care le intovileasea un adevarat gest de
suverand :
SA' trdiascd Romnia tindrii !

Nu venisem s intreb, si eram bucuros ca doamna

ingsi intreba despre tot ce poate interesa pe o romncd
de o inaltd culturd, de o distinsd experientd si care-si
iubeste adinc tara.
Despre ce a vorbit, rdspunzind, intregind, indreptind ?

Despre ce n-a vorbit, in aceeasi exprimare sigurd si

simpla, pe care o intrerupeau afirrnri pasionate, care
scuturau tot trupul subred, inviind in el mdretia celor
citiva ani neuitati !

A vorbit despre biserica tarn sale, despre marele

Veniamin care stiu sd InlAture pretentiile unui Mihai
Sturdza si s prdseasc un scaun pe care nu-1 ptitea
apdra, fiind si un sfint, si un luptfitor pentru lege. A
vorbit despre lipsa de mingiiere crestineasca a celor
sdraci, despre preotii aceia cari lash' mortul in drum, dacd
li se oferd plata prea mica, si despre pedeapsa pe care a
dat-o vodd Cuza unuia pe care-1 prinsese asupra faptului.
A vorbit despre tdrani, despre durerea cea mare pe
care a simtit-o cind un partid liberal a venit la guvern
211

prin valurile de singe ale targnimii liberate de Cuza

vod6", despre iarna grea pe care o due cei sirmani, despre

lipsa de nutret, despre primejdia ce ar putea veni in

primavard din aceasta tara de suferinte. A stgruit asupra
nevoii unei gospoddrii nou i bune pentru adevarata
inAltare a acestui popor. Si avea amAnunte de bund gospodin5 asupra culturii prunilor, asupra povidlei"...
A vorbit despre un singur dusman, despre care, fard o
ipocrizie de care un astfel de suflet e incapabil, spusese

ea 1-a uitat i c nu-i pare rAtt de nenorocirea lui.

Fireste, a pomenit, de mai multe on pe domnul
Unirii. 11 Infi4ia ca pe un om lipsit de toata iubirea
pentru pomp, simplu ca mice om de rind dintre supusii
sdi ; nu, mai simplu, mult mai simplu, strabtind stradele,
pierdut in multime.
Si-i ziceam uneori...

Sta.' si se opreste, cautind

cuvintul : mria-ta" i se pare prea solemn, ea' nu-i zicea
astfel. Nu, s spuie cum ii spunea :
Si-i ziceam uneori :

Omule, de ce nu te pgzesti ? Se gaseste poate vreun

nebun care & tragg aszupra ta." Da el adea din umeri,
lui nu-i pasa... Si cirmuirea era grea pentru dinsul, nu ca
pentru altii cari se trezesc deodat marl i Carora toti
li se inchinii. Ca", vezi d-ta, el avea cunostinti, rudenii,
prieteni. Si, oricum, nu putea A. se poarte cu dinsii
numai ea domn.
Sttu pe ginduri. Apoi aminti pe regele i regina

Italiei, ducind iubirea si mila lor la Messina, cea mai

nenorocitA dintre cetti j.

Si stii de ce o ncea el aceasta ? Pentru CA era om

al pamintului aceluia...
Tcu o clip i, adinc miscati, facuram cu totii.

Altfel, primea puterea care vine de la Dumnezeu

flied pretentie, dar fgr seklere, ea intretinea legaturi
1 In 1908, Messina a fost distrusd aproape n Intregime de
un teribil cutremur.
212

bune cu o curie noug, care tmeori Ii aducea aminte de

dinsa i o cauta prin telegrame oficioase, in linistea ei
resignata.

I s-a parut o data ca as fi atins pacatul lui, care a fost

durerea ei, i atunci imi taie cuvintul i incepu, dureros,
o fraza care trebuia si1-1 apere i pe care ma grabii s-o
impiedec.

Si a mai spus altele pe care le tin pentru mingiierea

imbarbatarea mea in lupta, precurn tin cu sfintenie
rindurile dictate de dinsa i iscalite cu mina ei tremuratoare, in care, ca amintire pentru o interventie in vederea
pi

serbarii dupa cuviinta a semicentenariului Unirii, ea dadea

binecuvintarea ei, de octogenara i de doamna, copiilor
mei.

Asa am cunoscut o clipii, o luna de zile inaintea bolii

care a rapus-o, pe sotia lui Alexandru Ion I, pe doamna
Elena a Romaniei.

Am crezut ca nu am dreptul sti ma opresc de la

comunicarea acestei amintiri.
5 aprilie

mai 1909

(1)

EUGENIU VOINESCU

0 pierdere pentru arta romana.

Pictorul Eugeniu Voinescu, singurul care a dat picturii
romanesti marine Studiate I pline de intelegere, de poczie,
a murit in Bucuresti, la o vrista inaintata.
Voinescu era fiul consulului grec din Iasi. El insusi a
fost consul la Odesa, unde a cunoscut .si frurnuseta
213

marcata a Marii Negre i dibacea ei infatiare in pinzele

lui Aivazovski 1.

Casatorit cu fiica poetului Gheorghe Sion, Voinescu

era o fire blinda, o natura aleas, cu un fin simt pentru
frumuseta, un om de o societate placuta.

A-1 intilni era o plcere penlru toti acei cari ajunsesera cumva in legatura cu viata izolatil a acestui om
de o sanatate ubreda, cu sufletul jignit de nedreptati,
oficiale i particulare, care i s-ar fi putut cruta.

Tablourile lui sunt risipite. 0 p1aj, un val de mare, o

noapte de furtuna se afl la mine, i ele-mi vor aminti
pe omul amabil si bun care mi le-a daruit. 2
13 mai 1909
(IV)

AUREL MURESIANU

Cu Aurel Muresianu, batrinul redactor brasovean, nu

dispare numai un om, un scriitor stapin pe condei, un

cunoscator deplin al politicei, un om de intreprindere
de mare staruirrta, un reprezentant pe dreptate respectat
al generatiei mai vechi, ci una din infatiarile gazetarului
roman de dincolo", poate mai interesanta ori mai vrednica de stim decit cuceritoare, populara i simpatica.
Gazeta Transilvaniei, foaia mostenit'd de Muresianu,
dintr-o familie ai Cara membri m4teneau datorii literare
Ivan Ronstantinovici Atvazovslci (1817-1900)
pictor rus,
autor de peisaje marine.
Eugentu Voinescu (1844-1908) a fost cltva timp profesor

de bele-arte din Bueuresti. Dintre tablourile lui

marine : Un port de mare", Stincile de /a Constanta", Rada
la $coala

din Odesa", Marca Needed,

214

datorii de publicist politic, se deosebea hotarit de

celelalte organe ale presei fratilor noctri din Ungaria
Si aceastd deosebire nu se datora redactorilor, tineri ase-

menea cu acei cari scriu la alte foi, in stare ci ei sa aiba

patima luptei i sd se mingiie cu vreo gluni. Ci se
datora numai i nurnai lui Murecianu, care inspira articolele, le dddea tonul, le cetea ci le recetea, le indrepta,
le refdcea adesea, le distrugea uneori. El era, chiar de pe
patul de suferinte unde a zdcut mult5 vreme, redactor ul,
adev5rat, veghetor ci plin de simtul r5spunderii, al foii
sale.

Ea oglindea mai putin fiinta lui sufleteasc5, fata de

originalitatea cdreia fusese, desigur, cind ea mai traia,
tot aca de neindurat ca i fatd" de originalitatea tinerilor
pe cari-i aduna lined el, ci conceptia lui despre menirea
unei gazete. Si mai ales a acelei gazete, gazeta lui Iacob
ci Andrei Murgcanu, a lui Barit, de care se apropia,
gindindu-se la acecti inaintaci numai cu cel mai mare
respect. Aca fiind, redactorul Gazetei se simtea dator a da

intr-un stil masurat, Ewa' avint, dar Mra nesigurante,

cetitorilor sii, cari ci ei erau speciali, avind aceeaci
evlavie fatd de foaie, ctiri cu totul sigure i absohlt
obiective, judecati cumpdnite, chiar dac5 nu erau drepte.
tablouri ale situatiei in care se vedea silinta de a prinde
de sus lucrurile mart S-a atacat caracterul oracular al
Gazetei, care nu era nici pentru activism, nici pentru
pasivism, i in multe avea aceeaci atitudine ferith ; dar
in aceasta nu era sfiala, ci mai putin frica de a intra in
conflict cu procurorul ci in atingere cu juratii (...], ci era
numai un covircitor simt 'de respect fat de greutatea
unei probleme politice.

Locul lui Murecianu II vor lua altii

caci nu cred s5
dispard Gazeta i n-ar fi bine, pentru c dincolo" ea e

una din putinele noastre traditii, i ce ne trebuie poate

astdzi mai mult, in orice domeniu, sint traditiile. Dac5
eaposatul redactor ar fi 1sat un fiu ziarist, el ar fi condus,
215

la rindul lui, potrivit cu normele dinastiei ; poate ca ins5

altrt vreme, nervoasa, pasionatk personala, nedreapth, revolutionara 1-ar fi stapinit, i tatal si-ar fi privit cu durere

un mostenitor pe care nu-I putea deposeda, dar nici

schimba. Nefiind acest urmas de drept, ceilalti, deprinsi
a lucra de mult la Gazetd, vor trebui sa chibzuiasca bine
pentru a putea uni doted elemente neaparate pastrarea
caracterului special al foii, care-i indreptateste existenta,
gi intelegerea pentru spiritul timpului, pe care nirneni
nu se gindea sa o ceara lui Muresianu, dar pe care toti
o vor cere oricui altuia.

Poate c intr-o directie cultural-politica, linistith

spornica, e viitorul batrinei" foi brasovene, ale carei
biltrinete se poate incheia astazi prin moartea batrinului
ei redactor.,
12 iunie 1909
(I)

VEDERILE POLITICE ALE LUI EMINESCU

$1 GENERATIA DE AZI

Pentru o publicatie facuta cu prilejul serbarilor de la

14 iunie 1909

Intr-o limba minunath, cu o logica in aparenta nezguduita, cu toate mijloacele poetice ale icoanei, fanteziei,
ironiei, Eminescu, redactor la Timpul conservatorilor,
expune i in aceste articole teoria c vremea veche era
Aurel Murefianu (1847-1909) a delimit directorul si proprietarul Gazetei Transilvaniet in 1878. I s-au intentat repetate

procese de presd si a suferit condamndri din partea justitiei

babsburgice.
210

Intreagg bung si vremea noug e toath rea, si aceasta din

pricina innoitorilor liberali Mfg stiintg, talent, practicd
si sinceritate.

Cetitorul trebuie instiintat. Vechiul regim politic avea

groaznice vicii de orientalism. Dar el cuprindea in sine
o traditie serioasd si fecundg, asezdminte care izvoriserd
din adincul fiintei noastre nationale, datini care corespundeau inskirilor noastre osebitoare, o vigil moralii
care era a tuturora fiindcd venea de la toti, o solidaritate
care stringea necontenit laolaltg o lume nationalg.

Le-am pierdut pe toate acestea, si e o pierdere urias.

Sinceri multi din ei, nepreggtiti si mediocri cei mai

multi, liberalii au vrut sg clkleascd pe ruinele acestei

clgdiri modeste un nou palat in stil apusean, a cgrui desd-

virsire era mindria bor. Il avem : vara, ne arde, iarna,

ne zgribulim de frig, rgceala ngpgdeste peretii si oasele
noastre, fumul ne ineacg, praful ne ingbusg, mirosurile
grele ne dezgustil, zgomotul incunjurgtor ne ameteste.
Dorim de vechea pace, rgcoare, trginicie, de vechile mirezrne ale odgilor sgrigtoase.

Nu le vom avea la loc niciodatg. Vremea le-a luat pe

dreptate sau fgrd. In clAdirea noug trebuie Inceputd insg
o intreagg opera gospodareasca de adaptare, pe care ambitiosii intemeietori au dispretuit-o. A cazut casa bung

a pkintilor nostri ; datoria noastrg e sa potrivim casa

bung a copiilor nostri.

Trecutul sgngtos si plin de cuviintg ne va fi sfgtuitor

si indreptAtor la tot pasul. Cu el ne vom intelege iarki,
dar intelegerea aceasta nu ne va duce la urg oarbit si
stearpa, ci la iubire inteleggtoare, iertgtoare si muncitoare.

In criticg ne vom putea sprijini pe genialul inaintas :

o vom corecta Insg si restringe. Inchinindu-ne genialei
217
19

Oamenl earl au lost, vol. I

umbre, vom trece totusi pe linga durerea ei pentru a

cauta munca noastra.
19 iunie 1909

GIMNASTICUL MOCEANU

A murit gimnasticul Moceanu. De loc din Ardeal

Moldovn Gergely batea deunazi din pintenii de imprumut spunind ca intiiul nume al lui Moceanu a fost acela,
ungurit, de Mociari
el s-a asezat la noi pentru a indcplini o opera pe care, dupa ideile i puterile lui, a si

savirsit-o. A dat o intreaga pleiada de gimnastici indrazneti, eroici, de artisti de echilibristica, i mindria lui
era sa-i poata arata i strainatatii, smulgindu-i aplauzele.

A inteles insa i valoarea dantului popular, si pind

la sfirsit avea o mare bucurie sa-1 joace In mijlocul tineretului pregatit de dinsul. Astfel invatamintul lui are si
o insemnatate actuala.

Era acum un batrin de saptezeci de ani care, ca un

adevarat erou al gimnasticei, nu se dadea. Prul mare,
negru, bine ingrijit ; ochiul focos i viu, fate rumena, putina incetineala doara in mers, care nu era insa obosit.
Figuri, se simtea in stare a-ti face oricind.

De cite ori era vorba ca, intr-o serbare cu scopuri

nationale, gimnastica sa-si aiba partea, puteai fi sigur
ca-1 ai pe Moceanu. II aveai cara plata. l 1-ai fi ptitut
avea i fara multumiri. Bucuria lui era ca nu 1-ai uitat,
ea nu i-ai uitat arta.

Nu numai o figura, dar i un om de bine, acest rn213

prezintant, dintre cei din urma, al ardelenilor veniti pentru a deschide la Doi, cu orice pret, drumuri not 1
22 septerovrie 1909
(1)

BARONUL NICOLAE HURMUZACHI

Din Bucovina ni se anunta moartea baronului Nicolae

Hurrnuzachi, membru onorar al Academiei Romane, care

a raposat la 19 septemvrie in virsta de optzeci si trei

de ani. Era ultirnul dintre rnarii Hurmuzachesti, dintre
feciorii bunului boier Doxachi, atit de moldovean, de
crestin si de gospodar, dintre mindrii feciori de boieri
rasariti in curtile de la Cernauca I ...]

A facut si el frumoase studii la Paris si la Berlin,

pe vremea clad neamul nostru pretutindeni capata cunostinta de el Insusi si cind in aceleasi scoli din Frarrta
si Germania cauta lumina, pentru a o revarsa larg asupra
neamului sau, genialul Mihail Kogalniceanu si cintaretul
fara oboseala si durere trainica Vasile Alecsandri. $i el
s-a patruns de fiorii anului 48, clod fratii lui proclamara

prin grai si scris ca traieste in Bucovina o natie romaneasca, a careia este si trebuie sa
mostenire.

fie tam de

Dar Nicolae Ilurmuzachi nu era un luptator, desi

lupta neamului sau, pe mice teren, nu 1-a lasat vreodata
nepasator. A stat la mosie, in mijlocul familiei, facind
acele studii de stiinta care i-au rneritat alegerea la Academie, doi ani dupa ce Austria 11 facuse baron.

1 Inainte de 1900, Moceanu a fast profesor de gimnastica

la liceul particular Sf. Gheorghe" din Ilucuresti, coleg de
cancelarie cu dr. C. Istrati, A. Vlalaut5, Gr. Tocilescu.

219

19*

La moartea unui bitrin asa de Impovarat de ani p5rerie de rau se soptesc. Totusi de fapt cu durere se pomeneste trecerea din mijlocul color vii, cari au munca,
raspunderea i suferinta ler, a celui din urma di/Are oamenii unei mari generatii, care prin singura fiinta sa
putea sa fie pentru vremea de azi o mustrare, pentru
ziva de mine un indemn.
27 septemvrie 1909
(1)

GHEORGHE CHERNBAH

Moartea prefectului de Iasi Gh. Chernbah ni aminteste ca in tinereta el a facut versuri vioaie si spirituale,
pe care le iscalea Gheorghe din Moldova. A colaborat la
Revista noud a lui Hasdeu, care-1 pretuia mult. De un
tirnp, lucra la foaia literara a lui Stere, pe care-1 reprezinta ca prefect. 0 sarcina desigur nepotrivitri cu dinsul,
caruia-i placea o viata Med griji, ocupatil cu lectura.

Cind ramasese Inca om neatirnat, Chernbah era ins5

un om de societate foarte placuta, un spirit liber ri

lndrzne i un bun prieten. Confiscat de politica de
partid, a disparut din lurnea literara si a uitat cu totul
de vechile sale legaturi.

Acei earl au pastrat amintirea br, regreta moartea

lui inainte de vreme. 1
27 septembre 1909
(IV)
Gheorghe Chernbah (1359-1909) a aderat in tinercte la
mi0carea socialista din Ia01 i a colaborat la Contemporannt.

nedactia Vicii rornaneti. i-a adunat scrierile literare in volumul postum Vcrsuri l prozii (1912).

V. ROLA PIEKARSKI

A murit bietul Rola Piekarski.

Ciudat om ! Un polon addpostit la noi, venit Dumnezeu

stie de uncle si de ce. Rau imbracat, stingaci, milogitor

la infatisare, traind cea mai saracacioasa viata de boem,
Idea camasa pe el si cu pdharutul alaturi.

Era de mirare cite le stia ! Si cu cit sirnt intelegea

lucrurile noastre. Un foarte talentat pictor decorativ.
Foile lui de titlu in colori tan i linii aspre nu erau
lipsite de un deosebit simt al impodobirii. Casa de editura Minerva" ii datoreste mult. Si noi toti cari am tiparit la dinsa. Desemmuile lui Piekarski au chemat publicul la cetirea cartilor noastre.
desigur mai bine pribeagului. Aid
Unde e acuma,

pe pamint a avut mult amar. $i, in clipele cind era sin .

gur cu dinsul, singur i cu mintea limpede, va fi curs,
intr-o tresarire de mindrie, i o lacrima asupra suferintilor lui, pentru care si el era vinovat
intre altele,
fiindca asa-1 lasase Dumnezeu.
30 octomvrie 1909
(I)

POMENIREA LUI MIHAI VITEAZUL

[La 8 noiemvrie 1909, implinindu-se trei stile si zece

ani de la cucerirea Ardealului, Liga culturald a facut un
pelerinagiu la mormintul de la Minastirea Dealului al
lui Mihai Viteazul. Zic : mormint, dar mormintul a fost
profanat de mesterii strini de la restaurarea lui vocla
Bibescu, capul scos si pus pe o masa de lemn, apoi in221

tr-un dulap de sticla, lingfi al lui Radu cel Mare, ctitorul manstirii, i, pentru a nu fi confundat cu altul,
o mind naiv-profanatoare a scris cu slove mari numele
marelui domn i mi se pare si anii de domnie.

S-au Inscris pentru aceast pioasa calatorie, pentru

aceasta comemorare datorita, 270 de persoane din cei
800 de rnembri bucuresteni ul Ligei. Ministerul de Lucrari Pub lice acordase reducere de jumatate. Din tineretul scolilor au venit, intre altii, 55 de scolari din clasele
superioare ale Seminarului central, alcatuind un cor de
cca mai buna pregatire si de cea mai desvirsita intelegere a sensului inalt pe care-I avea serbarea. Un numar
de membri ai sectiunii P1oieti, careia nu i se acordase
reducere pe caile ferate, au tinut sa vie totusi, cu secretarul Mr, profesorul D. Munteanu-Rimnic, in frunte. De
la Pitesti a sosit un numar insemnat de membri ai Ligei,
purtind frumoase cocarde tricolore.

Liga instiintase din timp, invitindu-i la serbare, pe

dd. prefect, primar i cornandant de garnizoang din Tirgoviste. D-I prefect Dimitriu, care nu ignoreaza nici una
din datoriile situatiei sale, lipsea din tara. Altfel, credem
ca ar fi stiut sa aduca pe unii oameni la simtul chernarii
lor, care nu e numai la birou intre functionari. Gara era
pustie, stradele In stare destul de rea. Cu toate silintile,
vrednice de lauda, ale d-lui director de liceu Chr. Geor-

gescu si ale d-lui revizor scolar Cherciu, cari ne-au si

intimpinat impreuna cu d-I institutor Carpeniseanu, putine trasuri asteptau pe pelerini. Ele au ajuns abia pentru doamne i domnisoare si pentru acei membri ai Ligei

cari nu puteau face pe jos, prin noroi, drumul de patru

kilometri pina la manastire.
Pelerinii, au strabatut Tirgovistea in cea mai frumoasa

ordine, sub steagul Ligei. Asteptau, in cale, multi cetilteni i un numar de ofiteri, cari au salutat steagul. Mal

departe Irish', am vazut cu mirare alti tineri ofiteri dnarind in preajma manastirii Rita acest salut al steagului
222

gi

Ewa a-gi

aminti 0 la o aruncatura de sageata de ei

se aria in lacasul de odihnfi ocrotitorul vesnic al ostirior

romanesti, nemuritorul arhanghel al vechiIor biruinti,
rnucenicul celei mai mari gloril romanesti.

Reprezintantii comitetului central au cerut ca ramasiteIe lui Mihai sa fie asezate la locul lor, in monumental,

oricit de vechi, care poate fi privit ca un mormint pina

ce Liga va da i ctitorului de manastire, Radu, i acestui
ctitor al idealului nostru, locul cuvenit In mausolee de
marmura. A fast o clipa adinc emotionanta cind trupa
a salutat si ea steagul i cind, la trecerea preotului cu
sfinta moaste, soldatii descoperiti au prezintat armele
in sunetele prelungi ale rugaciunii ostirilor.

Protoiereul judetului l trei preoti au facut slujba,

in bisericuta plina de oaspeti, care pina sus In fundul

boltit al cupolei indraznete se umplea de glasurile preotilor de mine cari vor semana prin satele pline de intunerec

sterpe la suflet saminta buna a credintii ce

izbaveste prin munca, a nadejdilor ce se indeplinesc prin

faptd. S-au pornenit robii lui Dumnezeu Mihai, Stanca,

doamna lui, Teodora, mama cu ochii cuprinsi de grija

inecati in ceata lacrimilor.

Venerabilul presedinte al Ligei a gasit cuvinte calde

pentru amintirea eroului crestin si roman care se pomenea. Locotenentul Tudor Popescu a vorbit ca un ostas, in
graiul ca un ostas si in ochii caruia scinteia, sigur de o
neaparatii biruinta, otelul luptelor pentru neam, i, cind
mina voinica a tinarului ofiter a lovit pe minerul sabiei,

gata a-0 face datoria la chemarea ce se asteapta, un

fior a trecut prin asistenti

l multi ochi au plins.

In numele tineretului din scoli a vorbit un ardelean,

Bota, care in cuvinte simtite a rostit o dorinta

i o

fagaduiala, care venea si din partea acelora cari 11 trimesesera la scolile din Bucuresti.
S-a t filcut (1934) (n.a).
223

D-1 capitan Hergot, comandantul scolii de copii de

trupa din manastire i d-1 locotenent M. Popescu, ajutorul
sau, ne-au primit cu toata cinstea i dragostea i ne-au
aratat, prin reprezentarea unei piese de ocazie, ca tinerii
clati in seama dumnealor nu primesc numai o pregatire
militarii, ci i o buna pregatire sufleteasca.
In sale de arme, pusa binevoitor la dispozitia noastra,
s-a rostit de secretarul Ligei, inaintea tuturor pelerinilor

si a unui insemnat numar de tirgovisteni culti i cu

sentimente bune, de la cari suntem In drept a astepta
o inviere a acestui sfint oras de marire romaneasca, o
conferinta pe care o dam in rezumat, dupa notele pe care
le-a luat cel mai bun cunosciitor al Tirgovistei, d-1 Virgil
Draghiceanuj
INVATATURILE CE LE DA MIHAI VITEAZUL

Persoanele sosite cu noi nu mai au nevoic de a fi

lamurite asupra scopului cu care am venit noi aici.

0 fac aceasta pentru acea parte din tirgovisteni cari

au venit sa ne vada i sa ne asculte i carora le exprim

in lipsa celorlalti

multumiri pentru primirea ce ni

s-a Molt in acest oras de cultura.

Venim fara nici un scop ascuns i fr nici un senti-

ment de interes personal ori de partid. Venim pentru

biserica in care zace Mihai voda, venim sa praznuiln
trei sute zece ani de la implinirea datei cind o caste
romaneasca a intrat in Balgrad, in Alba-Iulia, prin dreptul biruintii, prin rasplata dreapta a uncr silinte mari, a
unor grele jertfe. De aceca am venit.
di cram datori sa venim, chiar in imprejurtirile in

care am venit, pentru c atunci cind s-au implinit trei

224

sute de ani in cal:at de la petrecerea evenimentelor care

aleatuiesc epopeea anilor 1595-1601, cind s-au putut
socoti trei veacuri depline de la ispeavile strAbunilor,
gindul societ5tii romne0i era aiurea, la micile noastre
nevoi i patirni, la pastrarea locurilor cktigate in lupta
po1itic5 0 la aducerea pe c5ile obknuite a unor stapini
noi.

Totdeauna, ca 0 la siirbtorirea zilelor marl ale lui

Mihai Viteazul, tara aceasta a fost prea ocupatii pentru
a-0 pierde vremea cu cultul troilor siii.
Si mai era ceva care a impiedecat cornemoratia cuveni1.5. Suntem deprin0 a intreba, cind e vorba de comoara

amintirilor 0 de flaara ndejdilor noastre, i pe du-

mani, pentru ca 0 ei, aliatii no0ri, s5 ne ingaduie amintirea i a0eptarea. Intrebam Viena, care intreab5 la rindul
ci Pesta, dac5 avem vole s5 serb5m pe acei cari, avind
o inim5, o indraznea15, un avint, 0-au ing5duit sil cu-

cereascd pentru neam far sd intrebe nici Pesta, nici

Viena.

De aceea cind s-au implinit trei sute de ani de la

marea biruint i de la fulgertoarea tragedie a lui Mihai
Viteazul, de la Calugarenii celui dintii lumink de sbii

rornngti libere, de la luarea in stbinire a pilmintului

romanesc din Ardeal, de la intregirea prin cktigarea
Moldovei a trupului national romanesc dezrobit, de la
infringerea lui la Mira's 15u, de la razbunarea din Gorgsliiu,

de la trdarea 0 mcel5rirea Viteazului, aceea.0 linkte

neturburat5 ca 0 astrizi stpinea in Tirgovkte, in maniistirea Dealului.
Macar astazi 0 macar noi am venit.

Si am fi venit intr-un intunerec 0 mai adinc, cu 0

mai slabe puteri, ca s5 ne facem datoria, catre neam,
de a lumina.

N-am venit la mormintul lui Mihai Viteazul ca la

orice mormint. Ca'ci sunt morminte inchise 0 allele pe
225

care nimic, nici o vointa dusmana, nici a tiranie nu /e

poate inchide. i mormintul lul Mihal Viteazul e dintre
acelea care nu pot fi inchise. Acolo se zbuciuma, neimpacat i dureros, idealul nostru si, cit timp va fi neindeplinit

acest ideal ce se zbuciuma In durere, nu va fi the si

ceas de odihnfi pentru acel mort de acolo care e viu
In cugetele noastre, care e ins:* viata rivnitoare spre
dreptate, spre lumin, spre putere a acestor cugete.

In Tirgovidea moarta de azi,_cei vii, am venit astfel

sfi vorbim cu Mihai, cel vesnic viu in suferint. i, in
lacerea de mormint de acolo, el ne-a vorbit, dupa clipa
rugaciunilor de pornenire si a soaptelor de nadejde.
Puhoiul nean-iurilor ne stapineste i ne-a stapinit si,

fata de aced blestem, atit am stiut sa facem : sa ne

Intrebam pina and aceasta nemilostivire dumnezeiascd,
pina cind aceasta mucenicie a unui popor nevinovat ?
n-am inteles c rugaciunile cersesc in zadar mila cerurilor ! N-am inteles ea adevarata rugaciune, primita de
Dumnezeu in orthe ceas, este aceea a muncii, a constiintei
de sine. Cerurile, care nu anima binecuvintarea thr
asupra cersitorilor, se deschid, bogate in binecuvintari,
asupra muncii omenesti condiente de scopurile ei, asupra
vitejiei, asupra straduintilor indaratnice, asupra ispravii
indeplinite.

Prin fapta sa, asa vorbeste Mihai. El a venit intr-un

prezent netrebnic, pe care unii ii linguseau si se foloseau
de pe urma lui, altii 11 indurau, altii plingeau si se rugau
si cereau dreptate, iar el, inarmindu-se, 1-a rasp/11s.

Constiinta noua si tare, luminata asupra drepturilor

noastre i asupra puterilor ce erau In noi, el a izgonit
cu sabia de foe a arhanghelului pe acei can l. nu intelegeau

Ca trebuie s piece de pe pamintul altui neam. N-a

chibzuit prea mult i n-a cerut sfaturi indelungate inte-

lepciunii, care potriveste drumul la fapte, mai rareori

226

decit moralizeaza pe urma lor dupa ce, fr dinsa, ele

au fost indeplinite. Prin rascoala contra turcilor, el, std.-

pinitor slab peste tara slaba, el, nesigur de ai sal, a

infruntat pe cel mai mare imparat al lumii, stapin pe
cele mai uriase puteri de bogatie si de ostire : a provocat

lumea turceasca, admirabil disciplinata. Un viteaz

aceasta inseamna, adaugind la acea slabiciune, la acea
nesiguranta elementul personal care transforma i invinge. Astfel a putut sa fie liberatorul acestui neam romanese in glorie i jertfa, nu in socoteli i cersire.

Si, astazi, pot s ia arninte cei ce intreaba oracolul

cu minile pline de daruri, i stau pe ginduri intre Viena
si Pesta, intre imparat si Kossuth, intre Kossuth si Justh.
Liberarea unui neam se plateste cu singe, si neamul care
n-are In prezent acest prisos scump de viata pentru aes,i
pregati viata viltorului, acela sb-el suporte robia in tacere.

Caci nimic nu se poate dobindi

biserica presedintele nostru

cum o spunea in

decit prin tine insuti, prin

ce-ti gatesti luptind cu primejdia vietii, cu generoasa

risipa a singelui.

Nu pe o cale plina de flori, zvirlite din dreapta

ei

din stinga, pe cind de sus ploua lumina cerului albastru,

ci pe calea tragica a trupurilor oalde, stropite de singe,
se merge drept la izbincla. Cu ostasii si nu cu milogii
neobositi ai tuturor vremurilor r Biruinta smulsa la Calugareni lui Sinan pasa n-a fost, astfel, fapta unui singur

om, ci a unui neam intreg, a miilor de tineri cari de

bunavoie s-au coborit sub brazda, jertfindu-se pentru
ca sa putem trai noi, cei de astazi.

Si iata o intiie invatatura pentru cei ce merg acolo

la moimintul lui, de unde se revars in vesnic izvor
cuvintul de viata : ca pentru a putea trai o viata, ce
ti-a fost daruita, esti dator s-o meriti, ca om I ca neam,
in fiecare CEO.
227

II

Si a doua invatatura ne vine din greutatile vietii lui,

din suferinta i moartea strabunului.

Dupa Calugareni, avintul de razboinic il duce mai

departe, intr-un mare vifor de patimk de primejdie, de
osteneald i suferinth. Inainte de-a trece el, domnul
muntean liber, in Moldova, inainte de a intra in Iasi
si in Suceava, facind sa tresara de mindrie in mormintul
lui de la Putna Stefan vodd cel Mare, unind gloria lui
notia cu sfinta glorie veche, el a intrat in Ardeal, trecind
Carpatii despartirii seculare. In ceasul acesta la Selimber
se inalta fara pomenire, lipsit de recunostinta invinsilor

si de thmiia celor de un neam cu invingatorii, movila

mortilor nostri din ceasul cuceririi, asupra cdrora n-au
curs inca lacrimile noastre juruind razbunare, rasplata.
Dar nu Ca induiosat domn roman intra Mihai vodd
in Ardeal, ci, dupa idealul timpului aceluia, ca mindru
cuceritor. Acel care, in 1595, dezrobea tara cu un mare
gest eroic, patrundea in Ardeal nu cu acea constiinta
care se rdspindeste asthzi mintuitoare, ci ca reprezintant
al drepturilor imparatului de la Viena, al dinastiei habsburgice, care totdeauna a stiut s intinda mina cind a

crezut c folosul se poate avea Vara rise, sa o retraga

dup ce s-a fript i sa gaseasca pe altii pentru
arde
degetele ea sa i-1 scoath din flacra primejdiei.

In iunie 1598, cinstitul, credinciosul Mihai voda, om

al vremurilor de cinste i credinta, virtuti pierdute de
atunci, jura la manastirea Dealului, in fata reprezintan%nor imperiali, jurmintul de credinta imparatului crestin.
Deci, el vasal, eroul libertatii noastre ? Dar nu e deosebire
intre vasalitatea deelarath de atunci, i intre cea de azi,

nedeclarath. Sunt vasalitati cu libertate si este libertate

unita cu cea mai pagubitoare robie. Eram sthpini atunci,
la noi acasa, pe bogatia noastra, pe idealul nostru. Azi,
in vremea neatirnarli, a gloriei, a stralucitoarei coroane
228

ridicate, intr-o ultimil miseare, de minile tinete care

intepeneau de atingerea mortii pe cimpul de lupta, noi

nu mai suntem stapini pe bogatiile noastre. si nu prin

tirania din afard, ci prin frica dinlauntru chiar, ni se

interzice dreptul de a 'Astra idealurile noastre.
$i, intrind in Ardeal, a gsit Mihai multa lume, de
natii, de suflete i limbi deosebite. A gasit pe ungurii
neimpdcati, cari strigau ea mai bine ar trimete irnpgratul
din curtile sale un maturator decit sa le impuie pe acest
valah".
A asit pe sasi, constienti ping azi ca, daca sunt acolo

trebuie sa fie, o datoresc marii lor natii luminate,

solidare si puternice, ai carii reprezintanti sunt ei aici,
al

la poalele Carpatilor.
Dar a gasit i pe romnii si, cari-1 asteptau.

Astfel se dovedea i atunci c mai adevarat decit

cugetarea critica a celor de sus e inStinctul sigur, pornind

de la puterile cele mari ale vietii, de la tainele organismelor nationale, al multimilor omenesti. i s-a sculat
astfel in ceasul izbavirii, s-a sculat sat cu sat la vestea
intrrii lui Mihal. In vaile muntilor, pe intinderea sesurilor, mii de mii, in sate bgtrine, au nadajduit si au aclamat. Aceia cari, i azi, dupg trecere de trei sute de ani, in
robie j umilint, in indiferenta noastra desilvirsita fata de

ei, sunt in asteptarea craiului, a imparatului romanesc,

pe care-1 cer cei din Ungaria, cind n-au dreptate de la
unguri i pe care-1 vad in viitor taranii bucovineni, cind,

in umbra unei ctitorii a lui $tefan irnparat, intreabd

pe oaspetele din Ord cind va sa vie imparatul romnesc
eel nou.

Aceasta era, si e pind astazi, dupd cele trei sute de

ani de indiferenta din partea noastra, starea de spirit
a taranimii de acolo. Dar Mihai Viteazul era un om
politic

adeseaori asa de putin si de nesigur lucru, chiar

229

cind e cineva un adevrat om politic, si nu un biet

i, ca un om politic, el se incredint5 factorilor
politician
competenti
cari se cheamfi azi in Ungaria Andrassy,
Apponyi, Kossuth, Justh 1, iar la noi cum 11 tim fiecare.
$i. factorii competenti", indeprtindu-1 de ai s5i

la fiecare pas, pe neted drum de oficialitate, 1-au adus

la infringerea de la MirasIgu, 1-au intrebuintat la
Gorsrau si 1-au tirit la trdarea de la Turda.
Mare inv545tur5 ! Prin neamul nostru se putea indeplini trainic idealul, clack intru cit era cu putintii macar,
eroul ar fi tinut seam5 de acest factor, necompetent. Tot

geniul lui militar nu i-a putut asigura ins5 biruinta pe

calea altora, pe care se rdtaciserd pasii sai, dupa stralucirea ispitei. Ciiluggrenii au fost sfArimarea portilor
iadului, i osinditii nevinovati strigau din dureri catre
arhanghelul izbindei, dar el a mers inainte, pe drumul
de bucurii ispititoare, la captitul caruia Ii zimbea raiul
si-1 astepta pr5pastia, i decit iadul mai neagra. Greseala

de atunci nu mai trebuie repetatk Oriunde e o fArim5

din nearnul nostru, de ea trebuie s5 tinem seam5 intii.
Din pamintul nostru s5 scoatem aurul care-i zace in
adin curt.

III
5i, acum, al treilea invatamint, cel ce vine, dup5 moartea eroului, din rAzbunarea lui.

Nici un om mare nu e ace de mare incit el singur

sa poatil indeplini o opera mare.
Onmen1 politici reactionari din Ungaria, care au sprijinit
politica de desnationalizare a popoarelor din cuprinsul Imperiului habsburgic_ Evident, Kossuth nu e cunoscutul revolutionar
de la 1848. Acela murise ostracizat In 1894.
230

Omul cel mai mare are nevoie de cei mai mici, de

dorinta de mune& de setea de jertfa a bor. In aceast
neaparata solidaritate omeneasca la cele mai inalte lucruri ale vietii e o imbarbatare i o mingiiere pentru

eine n-a fost ales din ceruri pentru a sta in frunte.

Nenorocirea lui Mihai Viteazul fu ca el se gAsi de la o

vreme singur cu constiinta sa, cu increderea sa in sine,
cu vitejia i mindria sa. Oamenii marl insa cresc in
puteri prin valoarea morala a societatii in care traiesc.
Altfel se ineacA in trivialitatea vietii obisnuite, ori se
sfarrnA. Sunt oameni cari fac pasul greu dintii, in jos,
si in curind numai un virtej al apei murdare arata unde
au disparut : pe mormintul lor nu se pune nici o cruce
si nu se vars nici o lacrima. $i sunt oameni mari cari
nu consimt a intovarasi, pentru avantagiile lor personale,
in pAcatele ei o societate ordinarA.

Ei se zdrobesc. Dar, chiar daca un astfel de om se

zdrobeste, zdrobiiea lui nu e zadarnica. Peste tragedia
sa pluteste o amintire vesnica pe care n-o pot nimici
acei cad. 1-au ucis, i, neapArat, vor veni timpuri care
se vor curati prin aducerea aminte a celui care a suferit
martiriul.
Asa fu soarta lui Mihai Viteazul. Daca s-ar fi sprijinit

pe o societate insufletita de spiritul sdu, el n-ar fi ratacit

ca un prigonit de soarta pe pAmintul tarn careia-i daduse
libertate. N-ar fi rtacit ca un fugar de la Buzau la Arges,
de la Arges in Oltenia, in mindra Oltenie unde fusese si el
ban al Mehedintilor si care acum statea nesimtitoare la
nenorocirea lui. Nu si-ar fi singerat fruntea de treptele

tronului preainalt". Nu s-ar fi intors brat la brat cu

Basta si nu s-ar fi intimplat apoi ce s-a intimplat la
Turda.

0 tara intreaga s-ar fi ridicat sA-1 apere, sA-1 inalte,

sii-1 rilzbune, si s-ar fi vazut ce poate face o Ora intreaga.
231

L-a ucis siguranta lui Basta c nimeni nu se va

ridica sd-1 rzbune, c dupg uciderea lui va riaminea un
partid impdrAtesc la noi, pe care nu-I va dezgusta nedreptatea i nu-1 va cutremura crima.
Astfel Mihai a pierit din lipsa de constiint5 a poporului
ski. Dar veacuri au trecut i constiinta noastr invie
la lumina amintirii lui.

Noi ii vom da capului profanat, scos spre priveala

i doritorilor de distractie, un mausoleu de
marmurd. Dar piatra de deasupra lui nu-1 va inchide.
curiosilor

0 cheie de aur vom pstra-o pentru a deschide mormintul

in ceasul care se va cuveni. Cultura romaneased ii va

pregati, prin toate asezdmintele ei, i prin acesta al
nostru, in care pdtrunde i o raza din alt ideal. Cheia

de aur o vom tinea aproape de inima noastr. $i in

ziva 6uvenita cu ea vorn atinge mormintul, si el se va
deschide pentru a creste puterea constiintii noastre cu
puterea minunat a Viteazului ce asteapt.
17 noiemvrie 1909
(

KARL KRUMBACHER

Marele bizantinist, intemeietorul bizantinologiei moderne, autorul uimitoarei enciclopedii bizantine pe care
o intitulase Istoria literaturii bizantine, conducatorul revistei Byzantinische Zeitschrift, revist care unea sihintile
bizantinistilor din toate ta"rile i neamurile, a murit la
Mnchen, unde era profesor la Universitate, in Nzirsth
de abia cincizeci i patru de ani, dupg o mai lung5
suferinfg, dar neasteptat de iute", spune instiintarea.
232

Pentru romni moartea lui Krumbacher e deosebit de

dureroas5. Rposatul ne cuprindea in vastul cerc al aten-

tiei sale luminoase. Pentru stiinta noastrd # reprezentantii ei, el a avut shnpatii care nu se vor sterge din
inima celor ce au fost onorati de dinsele. Rind pe rind,
un numr destul de mare de studenti romni i-au urmat
cursurile si seminariul, in care nu o data numele cdrii
si natiei noastre a fost numit.

Cade coplesit de o munca supraomeneascg, in atitu-

dinea eroicg a celui ce nu s-a crutat in indeplinirea

sarcinii ideale cdreia-i inchinase viata. Cuvintul nostru
de durere trebuie s se audd inaintea acestui mormint
la ch'pAtiiul cdruia va arde nestinsd candela celei mai
curate glorii.1
10 decemvrie 1909
(I)

INVATAMINTE DIN VIATA $1 DOMNIA LUI

CUZA VODA 2

I
De istoria pragmaticg, de fapte, a lui Cuza voda nu
se mai poate vorbi astazi, dup cartea d-lui A. D. Xenopol,
cu oarecare noutate.

Starea izvoarelor impiedeca de la aceasta. Istoricul

lui Cuza voda a lucrat dupd ziarele timpului, dupa dez, Karl Krunibacher (1856-1909) a fost profesor de bizantinologie si neogreacS la Universitatea din Milneben Incepind din
1897.

' Tema unel cOnferinte %Mute la husi (n.a.).

233

20

haterile parlamentare i dup5 unele acte care i-au fost

impiirtsite.

Din aceast categorie de informatie pot iesi pagini

interesante uneori, dar icoana intreag5 a vremii nu se
poate desface.

In adevAr, ziarul minte ; el e fiicut ca s minth, in

sensul intereselor unui partid sau altuia, al interesclor
deosebitilor indivizi amestecati in politica. A descurca
adevilrul cuprins in aceastd zilnic5 minciund e lucru greu,

pentru aceasta trebuie s capete cineva indreptdrile

de aiurea. Fara a mai vorbi de ziarele care prind opinia
public5, simtul general al momentului, in greselile sale,
al-I exagereaza pentru a-I lingusi, a bate-n strun5", si
astfel a mina banul la casa onoratei administratii [...].
Dezbaterile parlamentare reprezint mdrturisiri politice
preg5tite, foarte adeseori revAzute, mai mult decit o data

fundamental schimbate. Sunt un document care nu e

totdeauna interesant si care poate fi deseori putin autentic.

Actele de stat, care se pot avea mai lesne, sunt menite,

ori a face constatri care pot fi indiferente, ori a da

sub o anume coloare, acoperind, mistificind i momind,
situatia unui moment.

Pentru a intregi i a rectifica, pentru a da icoane adeviirate si judeati drepte, trebuie izvoare
Trebuie memorii i scrisori particulare.

de alt

feL

pe baza unor insemngri

cazul cel mai bun ; se
scriu de oameni cari au parsit scena politica i cari nu
mai au interese actuale, de oameni cari tr5iesc in singurAtate i acolo-si culeg amintirile, le orinduiesc si le
Memoriile se scriu tirziu

zilnice uneori, si aceasta e

si

critic5. Le criticg avind acum un simt al datoriei de

adevar, pe care oricine stie ceva o are fat5 de urma0.
generatia pe care o respecti si nu cutezi a o minti, fiindcti
234

n-ai vazut-o, nu te-ai deprins cu greselile ei

tfl ca

te va judeca.

Memorii avem putine in literatura noastra: Oamenii

nu le scriu usor. Sunt mune motive, adica defecte,

orientale. Tinerea in curent a notitelor pregatitoare,

cercetarea i redactarea lor cer o munc grea si stator-

nick de care putini sunt In stare. In al doilea rind, e

in noi Inca acea stare de spirit nenorocita, o exagerata
ai falsa discretie

ori sfiala,

care ne face sa nu ne

amestecarn", pentru ca o lume rauvoitoare sa nu creada

c la baza manifeslatiei noastre e o dorinta de a iesi

la iveala, pe cind, de fapt, oricine a prins in amintirea
sa ceva din faptele mari ale unei epoce, ceva din personalitatea unui om hotaritor, n-are dreptul s clued in

mormint farime de adevar trait care nu sunt ale lui.

Si, In sfirsit, atitia cari n-ar fi opriti de aceste motive,
nu scriu fiindca nu cred Ca pot scrie, desi nu e vorba
de un scris impodobit litemr
poate cele mai bune
amintiri privitoare la razboaiele lui Napoleon I sunt ale
ofiterilor inferiori ridicati dintre ostasi, ori de ale cine
stie caruia soldat chiar. E adevarat ca i o educatie

gresita nu pune la indemina oricui a trecut prin scoli

putinta de a scrie cuviincios.

Astfel, cu privire la domnia lui Cuza voda, n-avem

Inca memorii. Doar cind, daunzi, s-au serbat cincizeci

de ani de la intemeierea Romfiniel, unii ofiteri de-ai

lui au vorbit, in ziarele jubiliare, cu privire mai ales
la crima impotriva onoarei pe care au facut-o miitarii
conjurati din fevruarie 1866. Marturisirile au provocat
polemici, cuprinzind alte marturisiri, l cu toatele vor

fi de folos acelui care va fi in masura a scrie pe larg

al

temeinic despre acea zi nenorocita.

Scrisori particulare, corespondente personale i secrete

vor iei poate la iveala, multumita mai ales obiceiului

de a se vinde, de mostenitori, hirtiile ravasite ale oameni235

20*

lor cari au jucat un rol in aceastii tarl, anticvariler evrei

cari le tree apoi, cu cItig, Academiei Romtme.

Avem insd cloud colectii de asemenea acte care frail

Indoial se vor publica. Hirtiile eamase in stApinirea lui
vodg Cuza au fost pastrate credincios de rhiposata doamnii
Elena, care le-a incredintat fratelui ei, d-1 Theodor

Rosetti, iar de la d-1 Rosetti ele au ajuns la prietenul

meu A. C. Cuza. Ele cuprind acte privitoare la persoana
domnului, inainte i dupg detronare, precum si corespondente diplomatice de o mare insemnatate.
Alte hirtii au fost luate, in clipa trad'arii si din
insgrcinarea guvernului cel nou, de cineva care mai putin
decit oricine ar fi avut dreptul s scormoneasc in aceste

hirtii cu scopul, mArturisit, de a ghisi dovezi de politica

rea, de trdare" a tiirii, in corespondenta secrethi a lui

vodil Cuza. Pot s'a caute cit or vrea, nu vor giisi ce

doresc ei", a spus domnul detronat, dupai mrturisirea
sotiei lui. i in adeva'r zadarnic scotociril pripit minile
piitimase ; din acele scrisori n-a iesit nimic alta decit
ceea ce stia i lumea de atunci, i eeea ce stim mai bine
noi, cei de astzi : c toatii activitatea publica a lui vodhi
Cuza a fost inchinata numai binelui Orli i neamului.
Sr" nadhijduim chi si aceste hirtii vor vedea in curind
lumina.

Pinii atunci, pint"' la cunoasterea izvoarelor noi, se va

putea vorbi de domnia lui Cuza vodi dintr-un punct de
vedere care nu e cel istoric propriu-zis.

Cad o epoca din viata unui popor poaie fi expus5

din punctul de vedere al faptelor. Intii le afli, le fixezi,
le insiri si dai astfel, cu luminitrile i inlantuirea pe care
esti in stare a le da, istoria pragmatica a epocei aceleia.
Poti
si istorie, in adevhiratul inteles al cuvintului,
shi se incumete a o face numai cine are acest dar !
poll sit reconstitui figuri, sit invii viata in chipuri mari,
sthipinitoare. Atunci at trilit o epoch, i fad I pe ceilalti
sit o triliascrt.
236

Dar din stabilirea i orinduirea faptelor, din intelegerea

zugravirea figurilor, se desface un al treilea element,
care e moral-istoric. Oricine a lucrat pe lume nu scaph
si

de judecatk de o judecath pe care orice epoch o reia

potrivit cu alte norme de drept si in alta razh de vedere.
De la o vreme se impune o sentinth care rhmine, desi
revizuiri partiale, aducind dupd ele modifichri ale condiiilor unei reputatii, mai sunt cu putinth.
Din aceste dezbateri, care pot fi foarte pasionate fata

de anurniti oameni si de anumite tipuri, rezulth ins

inviiteintinte, reguli de conducere politick exemple de
irnitat, care 'sunt bune in orice vreme si pentru orice
popor, dar mai ales bune pentru poporul in mijlocul
chruia i cu privire la care s-a desfasurat o activitate
politick s-a afirn-iat o personalitate conduchtoare. $i dintre generatiile chrora le poate folosi povata i exemplul,
aceea care trebuie sh fie mai lacomh de a le prinde, fiindca-i poate ajuta mai mult, e generatia care vine putinh
vreme dupd o crizd istorich, duph un erou al istoriei.

In acest sens voi sh vorbesc de fapta si de firea lui

Cuza vodh.
Si, pentru aceasta, el poate fi- privit din trei puncte
de vedere : cum a inteles datoria sa de domn ; cum a
tratat problemele politice ale epocei sale ; cum a purtat

povara nenorocirii sale.

III

Cind un print e crescut pentru tron, cind din cea

mai fragedd copilarie a purtat uniforma, a avut regimente,
a vhzut prezintindu-i-se arma i inchinindu-i-se steaguri,
cind i-au stat la indemina cei dintii oameni ai neamului

atit mai rau pentru cine-1 creste, dach-i lash la o parte

pe acestia, pentru a lua mediocrithti supuse, personalitati
In editia de bazd, nu existil un paragraf IL
237

neclare, ori cine stie ce educatori de meserie, buni pentru

printi rusesti, ori, dacd nu, persani !

cind astfel de
oameni i-au stat deci la Indemind, pentru a-I initia in
toate ramurile vietii publice, care nu trebuie s fie necunoscute unui suveran, atunci ai tot dreptul de a fi pretentios i aspru fata de unul care, ajuns la cirmuire,

arat el nu-si dd seama indeajuns de datoria de a munci

stdruitor pentru binele 'Orli i neamului su, ori Vara
neamului care 1-au adoplat, urm5rindu-1 cu iubire de
la cei dintii pasi ai sai in viatd.

Asa a fost insd cu Alexandru Cuza, ajuns domn din

nu norocul lui, care si-a cheltuit
viata in sapte ani, ci norocul nostru, cari am folosit de
intimplare, prin noroc

pe urma acestei mdrinimoase risipiri de puteri ?

Fiu de boier, din famine mare, si rlu prea mare, cu

avere i nu tocmai cu mult avere, crescut ca orice fiu

de boier din acel timp. Frantuzeste la pension, istorie

sacra, istorie antick istOrie a Frantei, literatur5", aritmetick art de societate, maniere, calgtorie la Paris pen-

tru bacalaureat, care, oricum, era mai greu pentru un

scolar astfel preg5tit, al pensioanelor moldo-rornne, decit
doctoratul de acurn pentru absolventii i licentiatii faculidtilor noastre.

S-a intors in lark N-a fost, ca Mihail Kogalniceanu,

agricultor care sd practice agricultura, n-a intemeiat, ca
aceasta fire neastimparata in genialitatea ei, industrii :
a hirtiei
vechl sistem frird incurajdri" de la stat
a postavului. Desi trdia sub cirmuirea unui Grigore Ghica,
venit prin revolutionari i bucuros de colaborarea kr,
n-a facut administratie. Ofiter cu cariera fulger5toare
si pared astdzi nu vedem noi, In alte dornenii, cariere,
colonel tot printr-un capriciu al
asa de fulger5toare !
caimacamului Vogoridi, simtind mai rnult ce trebuia s

fie un ofiter decit deprins la aceasta printr-o scoald

militar5 ori prin acLivitate la regiment, astfel era Cuza

in ziva cind fu ales domn, ca s5 nu se aleagd. Mihai

238

Sturza ori Grigore Sturza ssi ca s fie in stapinirea

celei mai inalte puteri macar tin om simplu i simpatic,
lipsit de ambitie personal i
lucru foarte insemnat
dispuind, ca loctiitor al rninistrului de Razbol, de ostire.
Cunostea putin5 lume, doar cercul de tineri intre cari
tralse, eleganta lume femeiasc5 din Iasi. Pe cei de jos
i-a descoperit dupg ce a luat domnia ; atunci intii, potrivit
cu datoria lui, a recunoscut el cu bucurie omenia, mUnca
rbatoare, vitejia, credinta, care sunt virtutile taranului
nostru. In sfirsit, el nu avuse legaturi cu lumea de peste
Milcov, care, prin conduc5torii ei liberali, fostii republicani din 1848 si de dup5 1848, dorise un alt domn, pe gene-

ralul Nicolae Golescu, o figura cunoscutd in Bucuresti.

Si, indat5 dup5 alegere, ce s-a intimplat cu aceast5
fire 15satoare, aplecat Catre petreceri, strging pin5 atunci

de orice munc5 statornic5, de orice spirit de jertfire ?

S-a intimplat c5, intr-o schimbare subiUi, fulger5toare,
printr-o geniala intuitie a datoriei, omul s-a transformat.
Colonelul Cuza e una, vodd Cuza, alta ; cel din urmil
a luat de la cel dintii doer anumite prietenii impovardtoare i o singur5 iubire, pentru care il mustra mai mult
acei cari n-au iubit niciodat5. Incolo, pentru noi un om
nou, adevarat nou, stialucit nou, a rilsArit in ianuarie 1859.

El a r5mas acelasi pin5 in clipa abdictirii. Cuza voda

nu era un om solemn, pompos, formalist. Nu inv5tase
nic5ieri eticheta Habsburgilor i ceremonialul lui Carol
Quintul sau al lui Filip Tenebrosul ; nu Oia si nu voia
sa. stie cum se orinduiese la un jubileu faitoanele, de la
cel mai miiret oaspete str5in pin5 la cel din urm ling5u
de curte si de ograd5. Eticheta a suferit continuu de pe
urma unui domn care se cufunda bucuros in rindurile
multimii, ca sa" afle, ca s indrepte, ca sa---pedepseasc5
si sit mingiie, ca s mi1uiasc5 pe ascuns de ochli lumii
curn a fcut apoi piistrindu-1 mostenirea, buna l miloasa
lui sotie
cu un cuvint, ca sA rAspund5 nevoii sufletesti
239

a nearnului acestuia, de a fi iubit de suveranul sau 2i

de a-1 iubi in schimb, calduros, fara rezerve, din toga
inima.

totusi el a ramas cel dintii din poporul sau. Ceva

ii ridica mai presus de ceilalti : aceea c nirneni nu-si
facea datoria mai viteaz, mai dispretuitor de orice
rneschina prudenta, mai infruntlitor al celor mai strasnice
prirnejdii, decit eL

Sufletul lui intreg era schimbat. Prin gura lui nu mai

vorbea un om, ci, curn se cuvine pentru un stapinitor
de oameni, un neam intreg. Intruparea natiunii era el
in gind i grai. Cel dintii fior de mindrie 1-a avut generatia de atunci cind s-au auzit cuvintele mindre cu care
el vorbea turcilor, cabinetelor europene, proclamind o
Romanie minded.
Amintiti-vii pe acele din ultimul mesagiu, cu citeva

luni inainte de abdicare, acele demne cuvinte prin care

nega, de pe tron, orice ambitie pentru sine i, amintindu-si

de ceca ce fusese, fagaduia, cu gindul la principele

strain, pe care-1 pregatise, un colonel Cuza, bun, modest

harnic patriot, intors intre tovarasii sai de odinioara

pentru a lucra mai departe la binele tarii i neamului.
Si vorbe marl, in cea mai simpla forma, gasea el nu
numai pentru cei de sus si in clipele cind privirile tuturora erau indreptate asupra lui, ci i atunci cind in
2i

cabinetul sau de lucru se indrepta catre un ofiter din cei

mai marunti, chemat ea sa auda dojana sau lauda. Caci
el stia ca, in aceasta lume unde legea nu poate prevedea
toate i unde nu se pot fixa rasplatiri pentru oHce fel

de merite, cel ce face mai mult decit datoria sa are

drept la cea mai frumoasa rasplata, care vine din eel
mai stralucit si mai nobil privilegiu al unui principe : acela
de a face pe eel mai vrednic sa coboare scarile palatului

cu puteri de munca inzecite i, iarasi, de a face a se

pleca fruntea acelui care sia calcat datoria fara ca legea
sa-1 poata atinge.
240

IV

Acest nepregatit
altfel decit prin puterea lui de
intuitie
avu, din cea dintii zi a cirmuirii sale, o situatie
politic asa cum numai putini printi crescuti pentru iron

au avut-o inaintea lor : o situatie cu totul nourt, cuprinzind in toate privintile probleme grele, care cereau sil
fie neap5rat i card ziibavd rezolvite.
Administratie modernd i unitard
pentru amindou5
Principatele
nu exista. Finantele erau intr-un adevdrat
haos. Oastea trebuia injghebat din cloud' corpuri rnilitare

deprinse a sluji sub steaguri deosebite, i vechiul spirit

al companiilor de militie inlocuit prin spiritul unor regimente luptiltoare. i, in acelasi timp, se ridicau amenint5toare pentru insasi fiinta noului stat problemele cele
mai mari : a situatiei internationale a Romiiniei, unitii
treciltor sau definitiv, pentru un timp numai sau pentru
toate timpurile ; a inlAturdrii vechii stilpiniri a mrandstirilor grecesti pe pdmint romnesc l, in sfirsit, a improprietaririi taranilor.
Cuza vocla ar fi putut gresi in alegerea domeniului
unde trebuia sd lucreze intii energia lui. Ar fi putut s
facia precum fac spiritele comode, cdutind o manifestare
aparentd, fie 1 slralucitoare i zgomotoasii, in domenii
mici, in care se poate face foarte usor un fel de dovadii
de originalitate, schimbind, in uniformele ofiterilor, de
pild5, catifeaua gulerelor cu astrahanul, inlocuind mantaua cu dolmanul francez, ori reglementind forma chipiului i, iari, schimbind ordinea administrativd, intinderea
numele administratorilor, leafa pe care o primese s.a.

Atitia n-ar fi cutezat s infrunte, intr-o situatie asa

de subredd i cu atit de putind deprindere a lucrurilor
publice, chestii de o asa de covirsitoare insemnatate. Ar

fi inchis ochii asupra greut5tilor, ori ar fi cdutat

sul

241

scape de ele, in momentele cind s-ar fi impus mai mult,

prin masuri de oportunism care zabovesc rezolvirea pro.
blemelor primejdioase, dar o l ingreuie in masura zabavii
aduse.

Domnul din 1859 a indraznit sa ating5 cu un curaj

consecvent, cu un cavalerism jertfitor, cu un !nail simt al
celei mai inalte datorii, pe care dup dinsul nu le-a mai

avut nimeni, cele trei probleme de capetenie. tia ea

una-1 pune in conflict cu Turcia, care avea pe atunci
multi si puternici aliati, ca alta-i creeaza protivnici in
calugarii greci, deci in toata grecimea, atit de solidara,
0 in puternica Rusie, care, confiscind acasa averea c5lugarilor greci, nu intelegea ca altii, mai mici, sa Indraz-

neasc5 tot asa de mult. Iar chestia taraneasca trebuia

sa trezeasca dusmania proprietarilor
afar& doar de
citiva idea1iti dezinteresati ca dinsul
cari proprietari
formau atunci intreaga clasa politica, pe care n-o puteai
atinge fiira a te rneni unei sigure caderi.

Toate problemele au fost atinse, cercetate, rezolvite.

Dac5 legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o, aceasta
se datoreste silintilor inversunate ale proprietarilor e1
nepumai ales faptului ca acel care a deeretat legea
n-a avut ragazul
i ce
tind-o trece prin Camera
de a o pune in aplicare
indelungat rgaz s-ar fi cerut
I

asa cum se cuvenea.

Cu aceasta ins5 Cuza voda isclise pieirea sa. Ea n-a

intirziat.
V

Am avut in trecutul nostru multi pribegi, dintre

boieri, dintre clerici, dintre domni, pe cari-i goneau pacalele lor sau rautatea noastra. $tim ce faceau. Cei vechi
mergeau cersind, din tara in tara, de la o curte la alta,
dintr-un oras in altul, infatisindu-si genealogia i rugin242

du-se de un ajutor de drum, de un sprijin diplomatic.

Uncle n-au facut ei de ris tara i neamul lor ?
In tirnpuri mai noi au pribegit, dintre domnii munteni :
Alexandru Ghica, Bibescu, Barbu Stirbei ; dintre moldoveni : Ion Sandu Sturza, Mihai Sturza, Grigore Ghica.

Ce fceau ei dupa pierderea puterii ?

Paraseau tam, chiar fara a fi silii. Ii inabupea aerul,

II dezgusta parnintul, ii umpleau de minie oamenii nere-

cunoscatori. Ii pastrau prietenii adevarati, partizanii ;

ii inteteau in duprnania fata de regimul cel nou, eel
putin pina la venirea ca domn a principelui Carol. Se
intorceau numai atunci cind zorile unei a doua domnii
pareau c rasar pentru dinpii.
Doi singuri fac exceptie. Acel Ghica voda, care, traind

simplu in strainatate, lupta pentru Unirea cu principele

strain, distrugind astfel orice viitor politic pentru dinsul,
pi care, neinteles, calomniat, pi in ceea ce privepte onestitatea sa personala, s-a impupcat mai curind, decit sa
se apere. Si acel, mai vechi, loan Sandu Sturza, care
raspundea, in 1828, ofiterului rus venit sa-1 ia in primire
ca prins politic, aceste simple memorabile cuvinte :
Spune-i durnisale ea', de vra s m pazeasca din porunca,
sa-pi urmeze datoria lui cum ptie, iar, de vra sa-mi faca.
teremonie, ii multamesc, ca n-am trebuinta
ruseasca, fiindca ma pazepte Dumnezeu".

de straja

Ca dinpii pi mai presus decit dinpii a fost in exilul

sau voda Cuza. Indata ce avu cunoptinta de constituirea
unui nou guvern, el ceru sa fie scos din tara. Nu pentru

ca o ura, dar pentru ea ptia bine ca prezenta sa ar

strica o pace de care aveau nevoie institutiile cele noi

pentru a se inradacina, regimul cel nou pentru a se

consolida.

A plecat. Din strainatate n-a venit de la dinsul nici

o protestare, nici o plingere, nici o atitare, pe care le
dispretuia deopotriva. Nob ilele lui scrisori catre principele
243

Carol, inlocuitorul sau, sint vrednice de a fi cuprinse

in orice carte pentru cultura politica a poporului.1

0 data ambasadorul franeez din Viena s-a oferit &

ajute intoarcerea lui pe tron. Cu indignare, Cuza a raspins
sprijinul strain.

Alta data a fost ales deputat, senator, de acea opinie

publica romaneasca, inselat o clipa, zapacita, inabusit
mai mult, care se destepta insa indat, plind de recunostinta si admiratie, in favoarea lui. A refuzat. Pacea taril
lui ii era mai scumpa decit orice alta pe lume.

Traind asa ultimii sai ani, el a adaus la invatatura

ea' nu trebuie sa ocupi locul la inaltimea caruia nu te
poti ridica ; o a doua : ca e dator un suveran sa riste si
situatia sa pentru a da o solutie curagioas problemelor
marl ale timpului, si o a treia : ca jertfa pe care ai
facut-o odata pentru binele neamului si tarii, n-ai dreptul
s-o retragi.
(I)

UN AVENTURIER INTERESANT :
GHEORGHE ERANCOVICI

In Tara Romaneasca a trait pe vremea lui Serban

Cantacuzino, care cuteza sa viseze de Bizant si astepta
mintuirea de la nemti, de la catanele imparatului, un
om care si el tragea nadejde sa capete ceva la o sfisiere a
imparatiel turcesti, pe care multi o credeau cu putinta
dupa cele din urma infringeri si pierderi de provincii
ale turcilor.
1 Scrisorile cuprind indemnuri patriotice si democratice, Mild

strbatute, mai ales, de o caldd simpatie favi de taranime.

244

Sirb de obirsie, dar aproape cu totul romanizat

fratele sau era doar vhiclica romanesc in Ardeal, Sava

Gheorghe Brancovici era intrebuintat adesea Ca agent

secret al diplomatiei, cam pretentioase i cu putina baz5,

a lui Serban. De la o bucata de vreme rosturile lui de

pretendent la despotatul sirbilor, la domnia Iliricului, II
despart de noi, dar un timp uneltirile acestui om indraznet
si priceput in multe fac parte din istoria noastra.
De aceea publicarea, de invatatul sirb loan Radovici, a
unei intinse culegeri de documente cu privire la acest
aventurier, care era fra indoiald un sarlatan, dar unul
dintre aceia cari pot insela multa lume i rasa in urma lor
o amintire foarte interesanta, nu e fara folos pentru noi.
G5sim aici actul din 1667 al principelui ardelean Sigismund Rkczi pentru vladica Sava, care-1 ajutase a lua
Lipova, oferta lui Brancovici, din 1673, de a da imparatului i ajutor de oaste romaneasca.
La aceasta data el asigura ca i fratele sdu, episcopul
Sava Brancovici, de tragica amintire, va iesi" in posesiunile imparatesti, prin Moldova ori. Tara Romaneasca,
dupa ce va fi vindut toata averea familial. La 1687 imparatul, dupa primirea solului muntean Antide Dunod, cillugar francez, scrie patriarhului din Constantinopol ca a
dat putere generalului salt erban Cantacuzino, domn al
Tarii Romanesti, ca s vie, repede i slobod, cu ostile

crestine unite din preajma lui, sub ocrotirea sa". La

27 octomvrie 1688 se face de acelasi un dar lui Brancovici,
sol al lui erban. Din Tara Romaneasca, la 1689, Bran-

covici recomanda, ca despot, mostenitor legiuit, cu mila

lui Dumnezeu, al Iliricului intreg si al domniei Imparatiei
de Rasarit, mare duce al Mesiei de Sus si de Jos si print
al sfintului Imperiu Roman, al Sfintului Sava i al Munte1 Pritozi za istortu Srba t Ugarscot u XVI, xvn xvin vecu I,
Novisad (Neoplanta), 1909 (n.a.).
245

negrului, domn vesnic al Hertegovinel, Sirrniului si Inau-

lui, conte prin partile Ungariei si cele adause ei", pe

capitanul sau Novae Petrovici ; redacteaza acest act secretarul, care nu e altul decit Ieremia Cacavela, viitorul

dascal al lui Dimitrie Cantemir. In numele sau si al

patriarhului de Peci, Arsenie, el chema in acelasi an pe
sirbi la Orsova pentru a incepe lupta cu turcii. Acolo
venise el din Bucuresti. In iulie el se scria guvernator al
Serbiei, Slavoniei si unde se vorbeste limba sirbeasca" si
primea, din Semendria pe Dunare, scrisori de la vladica
Sava de Peci si de la calugarul Dosoftei.

El insusl data tot in Valachic Subalpina". Cu prilejul

acestor uneltiri se spune ca. Brincoveanu, cind era Inca

boier, ar fi vrut s capete o stapinire in Serbia, de

uncle-i vine semintia" (I), cu ajutorul irnperialilor. Expe-

ditia" despotului rasaritean" se ispravi printr-o mare

deziluzie : in zadar astepta el la Orsova pe vladica de
Crusedol si altii ; abia putu stringe citiva ostasi, si astfel

el crezu ea e bine sa se intoarea in Tara Romneasca.

La 1693 aventurierul era Ia Viena, de unde dadea
diplome slavone, in care lua si titlul de stapinitor al
Severinului. Marchizul de Baden, generalisim imperial,
II atrage in tabara de la Cladova si-1 aresteaza acolo. Dus
la Sibiu, el era trimes de acolo la curte. Austriecii stiusera

s pazeasca bine pe acest cutezator, care le putea face

rnulte incurc-aturi. La 1705 era la Eger, bine inchis, si se
plingea de povara batrinetelor si de supararile bolii.
De saptesprezece ani isi ispasea pacatul de a E rnintit
si poftit prea mult fn viola sa. 1 se refuza stramutarea la
Frage si cresterea pensiei care-1 impiedeca de a muri de
foame. La 1707, Imparatul orindula unde sa fie ingropat
Gheorghe, dee& ar radea asupra lui moarte naprasnica.
In saracia si nenorocirea sa, el spunea ins& si mai departe

ca e ruda cu Imparatii Rasiiritului si mostenitor drept

al Serbiel. Cu toate nadejdile, el murea, tot in Eger, la
246

1711. Lasa datoril l dadea inca o dovadl eit a de primejdlos a servi case de Austria.
1909

(I)

IN AMINTIREA LUI EMINESCU

Se pomeneste amintirea a douazeci de ani de la

moartea lui Eminescu, privit astazi, i pe cea mai des-virsit dreptate, ca intruparca cea mai deplina a geniului
romanese in a doua jumatate a veacului trecut.

Nu suntem in stare Inca a-I praznui

cind din
punctul de vedere moral nu formam Inca un popor, caci
prin instrainare ne lipseste clasa de sus, prin ignorant:
cea de jos, iar clasa de mijloc romaneasca, intru cit se
poate incdlzi de amintirea gloriilor noastre intelectuale,
se reduce la un numr destul de restrins de carturari.
Tineretul, cdruia-i revine mai mult declt oricui sarcina
pioasa de a se inchina marilor suflete trecute de aici sus,
in lumea unde scinteie, de o lumin limpede i vesnica,
viata, deci cugetarea i simtirea aleasa a neamului, acest
tineret nu se poate manifesta Inca unitar i disciplinat,
ceea ce ar da manifestarilor lui o mai mare putere i un
prestigiu netagaduit. Oricum insa si in orice forma : prin
carti, oricit s-ar recunoaste In ele rostul comercial, prin
articole de revist, in numele dcosebitelor cenacule i
Intre hIrtIlle lul s-a gAsit corespondenta lui Serban Cantacuzino cu principele Ardealului Mthail Apaffy, azl pierdutA (n.a.).

Urma6 al unei vecht familii aristocratice, care a dat Serbiel

un despot cu ace1a61 nume (1427-1456), Gheorghe Brancovicl
(cca. 1645-1711) a seas o cronIcA In limba romfina, dczvoltatA
in sirbe6te, in tImpul detentlunii de 22 de ant la Eger.
247

societgti in cornanditg, prin cuvintari ocazionale, mai ales

prin comemorarea din Cernauti a bucovinenilor, Eminescu
ii va fi avut ziva lui. i, anume, cu deplina recunoastere
a rostului sat' celui adevarat.
Aceastd reputatie intreaga au itatornicit-o numai anii
din urmg, mai ales dupg cunoasterea manuscriptelor lui

poetice, dupa invierea articolelor de cugetare, de pole-.

mica si indrumare, din care se desfac credintile si convingerile unui suflet cu totul superior. Chiar.si in vechea
forma, nelarnurita, putin cugetata i sentimentalg
din
punctul de vedere, injositor, al nebuniei si al mortii
inainte de vreme a poetului, sau din acela, tilcuitor cu
tendinte, al comentatorilor interesati
aceasta reputa tie
nu e prea veche.

Colaboratorul Familiei trecuse neobservat. Dincolo"

lipsea simtul pentru mladierea i energia unei lirnbi
poetice care era mug, oricit ar fi fost inriurita de stilul
lui Bolintineanu. La noi acest stil era compromis prin sine
insusi intii, i apoi prin prea muIte reziceri i ecouri, in
scrisele poetilor marunti din vremea lui Cuza. Eminescu

primis0 inriurirea lui Bolintineanu, nu din tara, ci din

Bucovina, unde
inca de cind foaia fratilor Hurmuzachi
reproducea in foileton, cu laudatoare recomandatii, poeziile acestui sentimental vorbaret si neglijent, care ajunsese a trece drept un inspirator cintgret al amintirilor si
faima liricului muntean nu slgidealelor neamului
bise. Doar Petrino, cu toate inriuririle scriitorilor germani
mai cetiti prin anii 1860, purcede in parte, as zice chiar

in buna parte, din Bolintineanu, decit care el are insa

hotgritorul merit al sinceritatii poetice pasionate.

In sera, unde moda literarg francezg stapinea, elementul nou pe care-1 aducea Inca de pe atunci Eminescu,

al carui suflet era imbogatit de reflexivitatea germana,

nu putea fi pretuit. Lirismul lui de iubire, din induiosatele

poezii pe care le publicau mult discutatele Convorbiri

literare, parea prea simplu pentru un gust falsificat de
248

retorica amoroas curenta. Evocarile lui stralucite dintr-un trecut care putea s6-1 atraga ca pe un romantic,
dar care-i era si cUnoscut adinc, intim, prin cetiri indepe atunci cu totul
lungate in vechea noastra literatura
disprefuitii, chiar in Junimea", i cunoscutd, numai giintific, de un flasdeu
nu aflau cuvenita pretuire, nici
chiar in cercul, atit de iionic, al Junimii", in care

umbrele eroice n-aveau intrare pentru a nu turbura

bataia cu perinele, anecdotele d-lui Caragiani ori mica

pornografie curenta. In sfirOt, d-1 Maiorescu, doar, pi
citeva persoane din cerc puteau s aiba intelegere pentru
filozofia care dadea un inalt inteles Rugciunit unui dac
ei Satirelor, filozofie care capatase la poet energia unei
. credinte atotsthpinitoare. i chiar acel element din satire
in care se cobora prezentul, inaltindu-se prin aceasta pi
mai mult gloria, serioasa si sincera, omeneasca si plina de
evlavie a secolelor viteze i credincioase, nu putea sa aiba
primire simpatica ; doar societatea de atunci, iesith biruitoare, pe neasteptate, din mari framintari i crize politice
sociale, avea toata admiratia pentru opera ei, cu care,

si din nestiinta, nu putea compara marea opera a trecutului, si ea n-avea presimtirea crizei morale care trebuia
sa se declare indata, urmind apoi i pina in zilele noastre.
De la satira personala a lui Bolintineanu, inacrit de
oboseal i nelinistit de inceputurile olil sale, de la
satire glumeath, de cuvinte, a lui Baronzi pita la aceastii
satirg, era o distanth uriasa, pe care contemporanii n-o
puteau trece.

Nici simtul pentru superioara factura a limbii poetice

noi nu-1 avea Junimee, cu tot numrul insemnat de

oameni de gust si de filologi (asa de rareori oameni de
gust I) pe care-1 cuprindea societatea. Din gura unui
membru al cercului din Iasi stiu Ca lecture celor mai
I George Baronzi (1828-1896)
scrlltor fecund, militant
pentru Unire. Satirele sale sint merituoase prin orientarea Ion
democraticd.
249
21

Oamenl earl au fast, vol. I

frumOase poezii ale lui Eminescu nu era intovarasita de

acea evlavioasa atentie care ar fi fcut bine unui suflet

ap de delicat, ci cu observatii critice jignitoare, cu

glume grosolane, cu risete inconstiente care toate Ii

aflau scuza in defectele stilistice" ale scrisului lui Eminescu. I se cereau, ca oricui, si in acelasi ton, schimbari.
Trebuie s adaugim insa ea el, deplin constient de valoarea operei sale si de indreptatirea unui grai format din
cetirea intregii noastre literaturi si din ascultarea roma-

nilor de pretutindeni, raspingea cu o raceala hotarita

propunerile de schimbare, lsind, cel mult, ca ele sa se
faca, fard stiinta lui, de obisnuitul redactor-corector al
foii.

Nenorocirea Iui Eminescu a desteptat intii dintr-o indiferenta care ar fi foarte vinovata, dacd n-ar fi fost atit
de fireasca, publicul nostru. Acei cari nu urmrisera pe
poet in greaua, indelungata i marea lui evolutie, luara
in mina cu interes frumosul volumas alb, cu frontispiciile
delicate si impodobit cu chipul, de o seninatate i curatie,

de o frumuseta linitit

i sigura, de o calma privire

dominatoare al scriitorului Med noroc. In tineretul din
scoli se porni o nemarginita simtire de mila pentru zeul
tinar care cazuse, fulgerat, din Olimpul luminos cu flori
albe de cires, miresme de tei, blonde chipuri iubitoare
ochi albastri in lacrimi, cu fantasme marete de voinici
pururea biruitori, in iadul intunerecului i scrisnirii dinIlion Versurile se cetira cu luare-aminte, atunci pentru

intiiasi data, si rnagia kr, acel farmec vrajit care te

cucereste din nou la insutita cetire a paginilor unice

ear/lase unice, poate pentru totdeauna
se trezi i birui.
Mare le singuratec i neinteles patrunse printr-o intelegere dureroasa in viata timpului su, i revolutia pe care
trebuia s-o indeplineasca in cugetarea, i mai ales in
toata simtirea noastra, incepu.
Era prin 1886. Intre noi, scolaril de curs superior de la
liceul din Botosani, Neagu aduse cel dintii vestea unei noi
250

evanghelii pentru tineret. Mai mare decit noi, avind acum

sufletul sdu de brbat, cu toate coardele din el vibrind,

el intelegea. Peste un an, la liceul din Iasi, noi, cei din
clasa a V-a, intelegeam cu totii.

Era, de fapt, nu o cetire, intovgrasita de simpatie, de

entuziasm chiar, a unui poet, ci o initiare aproape religioas, o piefacere sufleteascd a unor tineri deprinsi. cu
aceeasi glum groas5 care r5m5sese si in vrista maturil a
membrilor Junimii", cu aceeasi atmosfer5 de materialism
cras. Aceast poezie minunat din cele o sutil de pagini
in iubire, care
ale crticelei albe ne ridica spre ideal

mijea nel5murit in sufletele noastre, in cugetare, spre

care se incercau intii aripile noastre slabe, In taina tuturor
departArilor i ingltimilor. Dacd e putinA bunAtate astazi

in noi, dac5 prin valurile turburi ale unor timpuri de

prefacere, ne-am pa.strat cei mai multi curati i nobili in

viata noastrA de simtire, aceasta lui i-o datorim. Pe

pragul deschis al asteptgrilor vristei nu lunecau ispititoare

fantasme de desfriu, cu ochii bolnavi de o molipsitoare

betie, ci se opreau drepte in lumina prim5v5ratecd fetele,

blinde, albe, tiind in ming, ca sfintele stilpgri pentru

gloria mintuitorului, crenguta smerit a florilor albe de
cires.

altii, de altii
Sub alte fete vedeau altii pe Eminescu
vrist si de aiurea decit din acea serioasA i naiv Moldov5 a noastr5, a carii inimA bate totdeauna pentru noile
vesti bune ale idealului. Dar sub alte fete ni s-a infatisat
oi nou5 poetul nenorocit. Nu ne-a molipsit cersitul public,
cel putin indiscret, cu publicare de scrisori i amanunte
dezgustAtoare ale unei boll urite
si in aceste scrisori se
amesteca i numele surorii lui, Hanrieta, pe care mi-o

aduc aminte, asa de asemenea cu fratele ei, zeul tin5r, tot

asa de alb5, cu fata de marmur, sigur in linii, cu ochii
linistiti negri, adaugindu-se la aceastil inatisare de nerealitate, de frumoasA Inchipuire, dispretuitoare pentru viat5,
nemiscarea, aproape desAvirsit, a unel ciudate paralizii
251

21*

de tinerete. Nu 1-am jignit : am putea zice, desi era viu,

nu i-am jignit memoria prin cuvintarile de berarie in
folosul unor subscriptii mai mult sau mai putin factice,
n-am trimbitat i crainicit boala lui, care mai la urma
urmei mr-1 privea decit pe dinsul, intru cit 11 mai putea
privi ceva, i pe cei grad cari-1 cautau in sracie, iar
pe ceilalti ii putea indemna doar la ajutorul ascuns pe
care mina stinga nu-1 stie in clipa cind 11 depune dreapta.
N-am asteptat interpretarea sociala a d-lui Gherea din
Contemporanul, un fel de Viol romaneasca a timpului,

mai brutala, dar mai sincera, mai grosolana, dar mai

putin perfida, pentru a primi in noi pe Eminescu.
Trecea pe Stradele Iaulu1 un om greoi, gros, cu mus-

tattle rase, rau imbracat, impiedecat In miscall, care-si

smulgea firele de par de pe fata I apuca de turnure pe

femeile care-i placeau. Multi se tineau de dinsul

Doamne iarta-i 1

distrindu-se. Noi intorceam capul de

la el, cum 1-ai intoarce de la trupul neinsufletit, ajuns

hidos prin impia descompunere, al unei fiinte respectate
gi iubite. /n Botosani intra apoi, asteptat de o seama de
lume, Una. Hanrieta, nici trista, nici vesel, ci nemiscata
in alba ei figura linistita, acelasi om gros, fr virsta, pe
buza de sus a caruia se desfacea acum o must* groasa
neagra. Acasa la el veneau acum des prietenii ca s afle

vesti, care ajungeau pe urma in presa. 0 data, linga

plata cea mare il intilnii, firindu-si greu picioarele bol-

nave, cu ochii pironiti in jos. S-a uitat lung la acela

care-i salutase geniul, ca si cum n-ar fi fost la mijloc
ceata nenorocirii, i apoi picioarele bolnave tirira mai
departe pe acel care fusese Mihail Eminescu.

...Si care n-a fost mai niciodata, desigur, niciodata el

cu toate scurtele licariri inselatoare. Chid interesatii 11 scoasera inainte din nou la Bucuresti, cu Fintina
Blanduziei, Un simt de rusine indignata ne strinse sufletele. Moartea, orice moarte era mai bung, i, cind moartea
cea mai rea dezrobi de tirania unei boll injositoare un
252

suflet care se intrupase pe vecii vecilor in versuri nemuritoare, ca o vedenie uritd se deprtii de noi. Eminescu
se absorbise intreg in gloria sa.

Ea creste zilnic. Tincrii altor generatii pot fi robiti

trecdtor de alte stele, mai apropiate de ei. Lumina lor
nu ne e strind i o prirobn cu multumitd, dar, cit priveste mingiierea, indemnul, religioasa purificare i indltare a sufletului pe care ai dreptul s o cei de la poezie,
si pe care ea o da ala e rer, noi, cari am fost tinerii de
acum doudzeci de ani, nu mai avem nevoie sa cdutam
raze. Nerbintit
i eterna ni le trimite i azi steaua
noastra.
1909

(I)

UN POET-COP1L : C. D. CRACIUNESCU

0 prefatd t

In volumul Care se deschide prin aceste rinduri se

von gsi vadite semne ale unui talent insemnat. Tindrul
cu ochii frumosi, fata slabd si trupul plecat pared spre
un mormint inainte de vreme, cd-ar fi luat, in citiva ani,
locul printre scriitorii cei buni ai timpului nou.

Avea o simtire aleasd, care va fi ajutat sd-1 nimiceased, o culturii superioara celei pe care o poll cere
de la virsta lui si un mare mestesug firesc al graiului.
Versul lui se ceteste cu placere, fragmentele de proza au
o alcdtuire solid, o inchegare sigurd, o precizie de cuvint
care impresioneaza la cele dintii rinduri. E o adevdratd
La voluraul : Constantin D. CrAciunoscu, Versuri

prozd

(n a.).

253

evocare In aceste scene din cariera lui Ion vod5 cel

Gump lit.

Impreun5 cu alti scriitori cari nu si-au putut rosti

lmurit nici intiiul cuvint, Ceaciunescu din Craiova e,
desigur, dintre aceia al cAror scris nu se gindeste nimeni
a-1 judeca, dar al earor nume nu are dreptul nimeni a4
uita.

De cite ori cite un talent care frigAduia dispare, e

datoria celor in mina cgrora au intrat hirtiile lui sa le
aleagA i s'a le publice. Poate ca i acela care s-a incumetat s zugr5veasc5 furtuna tragicii a carierei lui loan
vod5 mai avea scrise care sa fie descoperite. Ele se pot
adAugi mai tirziu la cele care Vad lumina astrizi.

Iar cind, imprejurarile de culturii fiind la noi, in

sfirsit si la noi, altele, culegerile de poezie mai veche vor
avea alt5 soarta decit cgrticelele noastre din seria Poetilor romni", pe care nu le cere nimeni, s-ar putea alege
din Alexandrina Mihaescu, din Maria Mavrodin, din Cr5ciunescu, din citiva altii cari au avut o soarth omeneasc5

tot asa de tristg, materialul pentiu un volum de cintece

ce se pot cinta si mai departe decit ziva cind au izvorit
din suflete tinere pe care moartea le pripea din urma.
(I)

MARIA MAVRODIN

tntr-o revista din Iasi, Friitia romiineascii, d-1 Eugen

Revent, poet si el, tipri in vara anului trecut citeva
poezii iscglite Maria Mavrodin, cu insemnarea ca autoarea

lor, o studenta, de loc din Roman, a murit de boala care

ia la virsta aceasta, alegind, cu cruzime, pe cei mai buni.
254

Era o revelatie de duioasi from-mete simpla, de curat

dor al iubirii, dar nu farg un sirnt filozofic al za.clarniciei
lumii, al marii minciuni a vietii, pe care singur munca
o poate inviora i mingila, lucru pe care nu-1 stiu cele mai
puternice minti la douazeci de ani.
Semnalind, o datii cu descoperirea acestui talent, stin-

gerea lui asa de repede, d-1 Revent mi-a trimes dou5

din poeziile Mallet Mavrodin, care au si aprut in
Neamul romdnesc i in calendarul acestei foi.

Inca de la inceput ardtasem dorinta de a cuprinde

intr-un volum versurile rArnase dup nenorocita feta al
c5rii luminos suflet s-a desprins asa de curind, cu toat5
sfisietoarea ei rugaminte de a teal, numai de a trai, oricit
de inselatoare ar fi viata.
Furtuni st patimi, mai veniti
ill mutt si mutt ma chinuiti,
Aprindeti voi tdrina rece,
Al rnortii prag sd nu-t pot trece.

Am scris vechiului meu prieten profesorul N. Apostol

din Roman, si el, interesindu-se, a gasit undeva in ores o
sgrmana b5trin5 nemingiiat5, care-si ingina suferintile el
de mam5 parasita privind chipul plin de energie i intelegere al celei duse i cetindu-i scrisul, vesnica-i marturisire, de vis, de dor, de iubire, de suferinta i deznadejde.
S-a invoit cu greu sa-mi puie la indemina acest caiet,

care incepe astfel : Aceste sint poeziile scumpei mele

Maril, copiate de mine, nemingiiata ei mam5 ; 1906, august

22", si se mintuie cu aceastalaltd insemnare : Sfirsitul

poezillor scumpei mele pierdute pe veci i eu, sarman5
mama nemingliata, ramasa numai cu suvenirea ei". Am
aflat poeziile ce urmeaza, deslmite pe cit se poate dintr-o
copiare pe atit de rniscatoare, pe cit de defectuoas5 ; am
,asat hash' la o parte trei bucati de proz poetica, frumoase

ea limba, dar scrise intr-un gen de romantism de mult

p5r5sit si avind unele falsul rain de poezie pe care 1-a
255

propagat, cu scrisele unei doamne din Iasi, una din cele

mai vechi reviste de acolo.

Poeziile Mariei Mavrodin stint scrise !titre

1903 si

1906 ; un progres se simte, fara ca forma si fi ajuns

vreodata ca a poetilor pe deplin formati. Pentru a urmari
acest progres, tabla da bucatile In ordinea cronologica.
In reproducerea lor am pastrat ordinea caietului.
Aceasta carticica, in care zace un suflet superior si o
calda sinlire tinari, va avea, desigur, i cctitori, i judecatori cari vor sti cu ce masura se masuri opera morjilor
carora nu le-a fost dal a-si trai viata.
1909

CEVA DESPRE ION CREANGA

L-au comemorat pe Creangii la Iasi. Pentru ca acolo

i se afla mormintul. De lemn bun trebuic sa fie crucca,

fiindca n-a putrezit (leinnul era mai ieftin cind 1-au

Ingropat). Se zice cii imprejur nu-s flori. Dar nici el
n-a fost un om de floricele ale stilului.

'On scriitor instinctiv foarte caracteristic. Ne e drag,

nu atita pentru el, care, oricit am scotoci noi azi dupa

ceva, n-a avut Intr-insul nimic sentimental, ci

pentru ce se vede prin el asa de limpede si de intreg,
In tot hazul, In toata sfiala, in toatil intelepciunea si
supunerea lui creslineasca : neamul nostru. Creanga a
fost totul prin acest neam, fUnd i ramiind un taran ca
toti ceilalti, mai istet doar i cazut Intro boieri, carora
le placeau prostiile" lui, macar pentru cii se dcosebeau
asa de mult de eleganjele bor. Duca e vorba sa i se
asa

faca vreun monument la groapa, n-au ce cauta marmuril,

256

fier i aur. Ar trebui, in locul crucii de la Iasi, crucea

din satul lui, asa cum se pune la toti mortii, chiar

In accia cari au fost preoti si n-au stiut sg rdmiie preoli

Fiindcd, oricum, el tot a rranas preot, in dragostea pe

care o avea ca invdtator, fie si de crag mare, pentiu

sufletul copiilor dati in seama sa. Si in orice copil este
o parte hothrit religioasg, i sunt i taine, sfinte thine,
in nevinovdtia lui, si este la capgt raiul i iadul, dupg
judecata cea dintil, a vredniciei.

La crucea lui Ion Creangd au vorbit tineri. studenti,

oameni mai invgtati de cum a fost el. Ce au vorbit

aratg legiitura strinsd ce este asthzi intre eine are
intelepciune din crtrti i cine o are nutnai din incerciiri
pi suferinte. Scriitori n-au lost redactiei Viefli roma?testi nu-i miroase bine studentul, i studentului nu-i
miroase bine redactia Victim romine?ti redactia si mai
ales axlministratia. Prietenii lui Creangg s-au dus si ei
sg-1 intilneascii pe altd. lume. Iar cite unul din cari au

lucrat cu dinsul la cgrti de scoald va fi fost si el. prin

roult ime.

Putine stiri despre viala lui au iesit la iveald cu

prilejul acestei comemordri. La dreptul vorbind, el a
avut numai atita viald citg poate incgpea intr-o
.71.

ciisuth ca a sa. Nu eu voi putea sd contribui cu anointiri

la biografia acestui scriitor al neamului al ncamului

intreg : prin cei de jos, si de la cei de jos pentru ceilalti. Mi-1 aduc aminte odatrt la un congres didactic
unde se discuta dacd scoala dc la sat trebuic sd fie si
cea de la oras, ci unde cci inaintati in vederi, dcmocratii,
ping la cei mai strasnici socia1iti, cereau un singur tip

de scoald incepiitoare, pentru Ca sd nu mai fie vorba

de close. 0 iluzie care incalzea pc multi 1 Pc scena
teatrului s-a suit atunci un om scurt, grog i rosu, cam
burtos c imbrdcat ca un dascill de biserica ; pare c-a
scos

j o basma de cele marl care se dau la morti si

s-a stcrs pe frunte, pc barbil, pe musthi ca dupd ploaie

257

oil ca la o calduca mare. Toata sala ridea, desi stia

ca va vorbi Creang5, sau tocmai de aceea. El era un
om bun si s-a gindit ca nu trebuie sa-i strice cheful.
Si a vorbit ca sii rida sala gi mai departe. A spus dou5trei voihe, incheind cu aceea ca e pentru-contra. S-a
ris mult i s-a trecut mai departe, fari sa creada cineva
c s-a emis o parere, de o persoana foarte competentd.

Si, fata de scoala cu un singur tip, cea de la oras si

pentru sat, aceasta are hotarirea cea buna : pentru-contra
al lui Ion Creanga.

Peste citeva luni statea in biserica, si avea dou5

luminari la cap. Se uita multa lume la dinsul

i oameni

invatati, daca nu chiar de la Junimea", unde ficuserii

atita' haz de dinsul. Nu era un mort urit : cazuse bun

sinatos si era rosu la fata, cu gura intredeschisa ca

pentru a vorbi, si lumina facliilor parca facea sa-i joace
pleoapele apasate ca pentru somn.

Si era in stare s-o fi ficut intr-adins. De ce sa supere

el atita lume mai subtire decit dinsul care, dacd venise
sa-1 vad5, nu trebuia sa clued inapoi acasa o intipdrire
rea ?

Daunazi foiletam Gazeta dirt Ia0 a junimistilor, earl

atunci erau tot asa de tineri ea si acum. Era mare

lupta electorala in 1866, pentru cele dintii Camere ale
lui voda Carol, print constitutional, ceea ce avea o
deosebita insemn5tate. Se faceau mari discutii de principii, la care lua parte si d-1 Maiorescu, i Gazeta publica
darile de seama ale parlarnentului electoral.
A indraznit sa vie si Creang5, pe atunci preot.

Cuvintarea lui nu se tipareste : nu era la nivel. Dar

se arata ce voia parintele : invatatura elementara, care
pin5 ast5zi nu este Inca destul de bine organizata".
Trebuie sa fi lost ca la congres. Atit numai ca parin-

tele era tinar : un parinte Var de ani, frumos de

figura', blond de par, scrie foiletonistul, bun de gura

viguros ca o creang5 de stejar". Glumea, i cine se
258

uit in gura cui glumote ? Ride si trece. Cind vorbea

acesta, urmeaza tinrul invtat din folletonul Gazetei,
se inflacra auditorul cumplit : toti perorau deodata.
Talentul sat' oratoric infecta (sic) intreaga adunare,
astfel incit, in tot timpul cit avea cuvintul parintele,
luau fard autorizatie cuvintul cu totii nu prea stiu
pentru ce cuvint, desi mai c mi-as explica scopul".
Si iata de ce, ori de cite ori oameni cu invatatura
vorbesc serios i frumos de chestii grave, cu acel simt
de raspundere care deosebeste pe omul de stat, pe profesor,

pe conferentiar, pe scriitorul roman, si rasare de undeva

cite unul care glumeste si se ride de gluma lui i se

trece la ordinea zilei fiindca el a glumit i ei au ris,
ma gindesc la Creanga cel din 1866 vorbind inaintea
inteligeMei i boierimii iesene si la Creanga din 1889
vorbind inaintea marilor pedagogi

i profesorilor de

universitate, ca Oarecine, care avea in virsta sa tot

atita nevinovatie ca dinsul in umilinta lui, inaintea
fariseilor strinsi la sinagoga.
10 ianuarie 1910
(I)

ADELINA TAZLAUANIT

Din Sibiu vine vestea trista a mortii doamnei Adelina

TazIguanu, nascuta Olteanu.

D-na Tazthuanu a tiparit carti pentru copii, foarte

potrivite i scrise in limba cea mai limpede.

Cine a cunoscut pe aceasta femeie de elith, care

raspindea in jurul ei bundtate si lumina, n-o va uita
niciodata. In Sibiu, unde inteligeMa i distinctia nu sunt

rare, ea a fost mai mult decit o foarte distinsa femeie,

259

de o inteligentd deosebitii. Aducind din Ord" traditiile

iei suciale de o fineta superioard, ea a dat in

seurta-i viata, ingrijind de copiii rdmasi de pe urma
surorii ei si a neuitatului profcsor Barcianu, dovezi de
o putere de jertfd,
o caritate crestind de care sunt
in store numai sufletele cele mai nobile. Stiindu-se
unei

osirditii la o moat te timpurie, en n-a crutat totusi

niciocial
fizica si

puterile ei pentru a face binele. Frumuseta

morald erau unite in persoana e in chip

nedespartit.

Astfel ea a fost dintre accle fiinti iubite de Durnnezeu, dintre acele suflete de inaltd poezie i bunahte,
care nu se pling in zadar, ci care rarnin i dupd moarte
exemplu viu pent u toate vrcmurile.
12 ianuarie 1910
(I)

TEOHARI ANTONESCU

A fost din generaVia noa.;tr,

a studentilor cari

mergeam in strdiniitate acum doudzeci de ani cu mai

putind arnbitie strdlucitoare i rece, sigurd de mecanismul ei, decit alte generatii. Am studiat la aceleasi

universitati, am cunoscut in aceleasi imprejurdri arta

si viata modernd, am locuit sub acelasi acdperiimint. Si,

cu toate cd, in aceastd strinsii colegialitate, n-am fost

prieteni, cu dinsul se duce ceva din tinereta men, si
pling i pentru dinsa cind amintesc cu adincd pdrere
de lint pe acest tovards de studii din anii tineri.
Antonescu era un elev al lui Odobescu i un elev
al d-lui IVraiorescu, iubit de amindoi i incercind, cu
ci recunoscdtoare admiratie, a se apropia de amindoi
260

In teza lui despre cultul Cabirilor, ca si in articolele

publicatiile urmatoare, se vede spiritul lui Odobescu :

iubirea stilului frumos, cu draperii largi cazind cam

lene
i luxul expunerii, al ilustratiei, al ipotezei si
reveriei stiintifice.

In felul de a-si face lectiile, i chiar in convorbire,

era vadita inriurirea d-lui Maiorescu, fara a degenera
In acea jenanta caricaturil pe care o afli la altii.
Inchis, timp de douazeci de ani, intr-o viata de
familie care-i ajungea, el n-a fost om de actiune, nici
un om de convingeri. Profesorul de arheologie din Iasi
traia estetic, intr-o lume a lui, pe care o domina un
rece ideal de frumuseta eterna. Si aid era inca o
inriurire a unuia dintre cel doi maiestri ai lui.

Se duce Inca tinar, lsind totusi impresia unei vieti

ineheiate, care-i placea insa, tocmai prin aceea ca, in
pacea ei asigurata in toate privintile, nu mai ascundea
nici o surprindere. Nu flied un zimbet in urma a intrat
astfel sufletul lui in luntrea ce trece peste apele riului
de uitare.1
17 ianuarie 1910
(I)

Teohart Antonescu (1866-1910) a fost profesor la Universitatea din Ia0 0 a flicut rodnice cercetAri istorice 1 arheologice.
S-a numArat printre eel dintil specia11.5ti romilni in eplgrafia
elinA i romanA. Luerari : Monumental de la Aaamcust (1905),
Cetatea Sarmisegetuzei reconstituitA (1906), Colurnna tut Trojan...
(1910).

EUGENIU CARADA,

A murit omul care in Romania a facut mai mu1t5

timp de jumdtate de veac, far s-i fi aplicat
cineva legile, fr sa-i fi cetit discursurile, fard sa-i
politicT,

fi auzit glasuI i fard sd-i fi v5zut chipul.

Carada era un om de o mare inteligenta organizatoare,

un general de stat-major, conducind multi ani de zile

campaniile unei marl ostiri de la masa lui de lucru,
fgr s fi comandat un asalt i s fi vazut singele until
rnit, si era o vointd careia, ca hotiirire i statornicie,
rar i s-ar fi g5sit p5rechea. A-1 privi ins5 ca o personali-

tate pe acest invizibil" si mut, vesnic ocult", al hberalilor, ar fi o mare greseald. Carada era si mai putin,
si mai muIt dccit atita.

Era insusi vechiul liberalism din scoala Iui Mazzini.

A avut intr-o tineret agrementat cu lucrari de literatraduceri, adaptdri i irriitaii pentrn Teatrul
tur5
National din Bucuresti, luat in antreprizil de prietenul
cu care sem5na asa de mult, Rosetti faza luptIitorului
rosu". Polemist indrtnic i sectar, frird generozitate,
tolerant5 i poezie, fiir umanitate in lupta lui, el a
fost pentru Ronuinul lui Rosati un redactor ideal.
Libertate, de o parte, despotism de alta, lurnin5 deci
intunerec, moralitate i imoralitate, virtute ti viciu,
bine si r5u mai mult : talent si lips5 de talent
acesta era felul lui de a judeca.

S-a coborit si in strad5, cu gestul cuiva care, mtr-o

clipa solemn5 se suie pe o tribunit Urind, din toate
puterile sufletului s5u, pe Cuza vod5, ca despot si ca
imoral", el a luat parte la turbur5rile din Bucuresti,
izbucnite In lipsa domnului, care, la intoarcere, raspunse

printr-un larg act de amnistie. A redactat, se

zice,

constitutia tuturor liberatilor pentru noul principe

Carol I i a vegheat asupra faptelor lui cu gelozia

republicanului fanatic si ireductibil care, din motive de

262

oportunitate, ingaduie un monarh. L-a prins i pe acest

st'apinitor in flagrant delict de antiliberalism si a lucrat
pentru revolutia de la Ploiesti, cu fosti ofiteri Candiano

cu alti ofiteri in activitate. A fost dat in

judecata si a trecut inaintea tribunalelor. A trebuit sa
inceapa o noua pribegie, in Parisul de unde culesese
in tinerete o nestinsa ura impotriva despotilor".
Palatul nu 1-a avut ca oaspe. Prin Camera abia a
trecut, vazind el de la inceput ce sunt Camerele liberalismului sat'. Un altul si-ar fi incheiat astfel cariera :
cu palaria de carbonaro pe cap, cu sombrero pe umeri,
ar fi cautat o baricada unde se poate muri pentru
libertate, cum au facut atitia pe care-i mina o nestinsa
sete a martiriului modern, pentru ideie ori pentru
Popescu

iluzie.

Nu, el a ramas. Din tinereta lui el a pastrat un singur

lucru, iubirea exclusiva, stapinitoare, vrednica de cea

mai mare munca si de cea mai desavirsita abdicare

pentru partid. Ca un parinte care nu mai iese in public
cu copilul lui, flincica a apucat pe drumuri pe care le
dezaproba desi le intelege, dar care, la intunerec, urmareste toti pasii lui, aparind providential in oHce clipa
de criza i lipsindu-se de strictul necesar pentru a-i
stringe o avere urias, astfel a lucrat aproape o jumatate de veac Carada. Altii au fundat Banca Nationala
si Creditele i celelalte asezaminte financiare ale liberalilor. El le-a creat ca puteri active, menite sa ajunga
repede la inflorire. Le-a creat el, patriotul declamator
din piesele de teatru trecatoare
pentru natie, pe
care o iubea, in Romania i afara de Romania, dar cu
mult mai mult pentru ai sai", cari pentru el, care n-avea
familia cea mica, erau ca o mare familia cu care insa
nu iesea la plimbare niciodat.

Btrinul mazzinian, prefacut in cel mai caracteristic

si admirabil sectar pe care 1-a cunoscut Romania, a dat

rnortii, la saptezeci i trei de ani, o lupt pe care putini

263

tineri ar fi in stare s-o deie. FArd voie a pArdsit lumea

in care pinA la urmA a stat in rindurile intii ale muncii.
Si, ca sd-si rdzbune, a Visa un loc care va rminea vesnic

gol, cdci nu se va afla, intr-o lume care gustd viata cu

patim, un urmas al virtutilor sale de simplicitate,
renuntare, credintd i hdrnicie.1
16 fevruarie 1910
(I)

BJORNSTJERNE BJORNSON

A murit la Paris marele scriitor Bjrnstjerne Bjrnson, care a inteles ea' apdrarea drepthIli e unul din
drepturile cele mai nethgAduite ale unui mare scriitor.

A fost un om din vremea lui, din tam lui, i, prin tara

lui, din omenirea de astdzi. Nici o problem. n-a fost

care sd nu frdminte mintea, nici o durere omeneascd
de care inima lui sd nu bath, nici un imn catre ideal la
care glasul lui puternic sd nu se adauge.
Tara lui 11 va plinge i, cind se va ispravi, mine, ceasul
plinsului, ii va aseza in rindul celor maxi ai ei ; mai
mult : in rindul etitorilor vietii ei culturale i, prin ea,

ai vietii ei de stat, asigurath prin constiinth pe care el a

coborit-o in fiecare om de singele sdu i respectatd pent Eugeniu Carada (1836-1910) a apartinut aripel drepte a
burgheziet liberate. Un ecou din tineretea mai generoasS 01

mai radicalA, pentru care N. Iorga 11 da epitetul de mazzinian",

se vAde0te in participarea lui la organizarea miscarii anti-

dinastice din 1870. Economist cu o foarte bun& pregatire tehnicA,

E. Carada a fost timp de multi ant, si de la Inflintarea el,

director al BAncli Nationale a Rom8niei. In tinerete a avut
preocupAri literare. A scris pentru teatru cantonete" 01 prelucrarl, printre care Urita satutui, cu muzicA de Flechtenmacher.
264

tru gloria pe tare, 1a15 de neamurile celelatte, el a revgrsat-o asupra neamului sgu.

Istoricii literari, culturali, politici nu vor mai irprgvi

scriind despre dinsul, an de an si veac de veac. Ei Ii vor
cerceta, Ii vor 1rnuri, ii vor judeca, fl vor lguda atita,
ping ce tot ei se vor simti datori slid injoseascg. Mai

presus si mai trainic decit tot scrisul lor va fi rostirea

universald i vesnicg prin care se va spune ea in veacul
egoismului crud si al rkboirii crincene a intereselor materiale, in veacul zarvei trecgtoare si a imbulzelilor de o
clipg, a fost un om care a trait o viatg intreaga ping 13
bgtrinetele patriarhilor in mijlocul ideilor luminoase, a
scrisului frumos si a faptelor bune i ca pentru`-aceea
Bjrnstjerne Bjrnson a fost asezat de toate neamurilP
in rindurile dreptilor nemuritori.
19 aprine 1910
(1)

DINICU GOLESCU 2

D-1 Nerva Hodos dg o editie perfecta a notelor de ealatorie pe care acum optzeci de ani le publica la Buda,
pentru folosul bietei sale natii umilite i rgmase in urmg,
Ejrnstjerne 1346rnson (1332-1910) a fost

nu numai un

mare scriitor al Norvegici, autor de nuvele i romane, ci si

un om politic democrat, militant pentru independerrta nationala

a patriel sale si apArtor al popoarelor oprirnate in cadrul

1mperiului habsburgic.

Constantin (Dinicu) Golescu, Inseinnare a calcitortei mete

in anul 1824, 1826, 1826, tipArit din nou i insotita de o introducere de Nerva Hodos, bibliotecar-ajutor al Academiei Rot/lane ;
Bucureti, 1910 (n.a.).

265
22

pentru inviitatura ei prin exemplele civiizatiei apusene,

nu numai a celei materiale, care uimeste mai usor ci

trezeste mai greu emulatia barbarior" ingroziti de minunile tehnicei, ci mai ales a acelei morale
Dinicu
Golescu.

Ediia e perfecta prin reproducerea Ingrijit i sigura

a textului ; fara d-1 Nerva Hodos n-am fi avut Bibliografia romerneascti veche, inteleg : aceea pe care o avern

prin bogatia slirilor cuprinse in Prefata, prin varietatea multora din informatii i prin critica discreta cu
care e scos la lumina adevarul. Se dau i ilustratii trebuitoare : un chip frumos al ki Golescu, in toga maretia
boieriei sale, care se intrevede mai putin in scrierea ce
urmeaza, o pisanie de biserica i foaia dintii a editiei
originale.

Multe carti vechi se pot retipari dupa atita limp, pen

tru placerea i usurinta eruditilor, pentru rnultumirea
bibliografilor, carora astfel de daruri ca editia d-lui Hodos, in conditii de excelenth tehnica, le sunt nepretuite,
pentru intimpltoarea cetire a celor ce nu se multumesc
numai cu beletristica vremii lor. Unele din ele, foarte
putine, se cer a fi tiparite din nou i, aparind intr-un
nou vesmint, exercith o inriurire necesard asupra spiritului unei epoci.
!litre acestea un kc de frunte Ii ia cartea Golescului.

Si azi avem nevoie de oameni cari sa compare starea

noastra, desigur nenorocita, cu starea mai fericita a altor
taxi i neamuri. Acel care o face rebuie sa tina seamd,
inainte de toate
fara care conditie ar fi dat numai o
de motivele
lucrare de curiozitate i interes trecator
exclusiv morale al bunei stari de care se bucura Europa
in adevar civilizatk el trebuie s descopere sufletul de
i jertfil, de solidaritate si ideal, de credinta ai
speranta care e la baza triumfurilor lumii moderne in

mimed'

sthpinirea i folosirea naturii.

266

Dac5 acest om va fi un biet scriitor ori un mare miltor, un cugetator de orice treapta, va fi Lobos, dar nu asa
de insemnat. Doar acesta e mestesugul scriitorului si al
cuget5toru1ui : sa se incalzeasca pentru ce e frumos, bun,
nobil, vrednic de omenire i s vadil, din mijlocul socie%alit care-I cuprinde i binevoieste a-I indura, ceea ce
in toate acele privinti e mai presus de stdrile de lucruri
actuale, peste care zboara avintul simtirii i cugetarii
sale ! Un preot care se inchina cu evlavie de dimineat5

pina seara intr-o tov5r5sie de pagini, ce poate fi mai

firesc ! Nu se impresioneaza nimeni, i constiinta nimanui
nu se zguduie i nu se preface prin acea zguduire.

Altfel e Irma' cind unul din acei pagini cari se uit la

cer numai de vrerne buna ori rea se trezeste, prin voia
lui Dumnezeu care 1-a pornit pe drurnul Damascului si
1-a fulgerat cu mila sa, astfel, cind el, cel a.pru si crud,
tagaduitorul i batjocoritorul, cind el ridica minile lui
Inca pline de singe spre In1tlmile unde nu ajunge omul
si pleaca genunchii lui dirji de luptiltor si se roaga avirwl
in glas nevinovatia copilului. Cind un boier cle la 1820,
un mare boier, un mare stapin de paminturi si de oameni,
scrie cartea de cainta, de durere pentru suferinta omeneascA, de rusine pentru barbaria" romneasca, pe care
a facut-o Dinicu Golescu, acesta c lucrul eel mare. Si
poate aceasta stare de spirit a boierimii de la 1820-30 a
folosit mai mult pentru intemeierea Romaniei moderne
decit toate marile discursuri revolutionare, invatate pe

dinafar5, de la 1848.

Multe avem dreptul sa asteptarn in zilele turburi de

astazi, eind prin v5zduh pluteste fried un furn de singe
nevinovat. Mai ales insa asteptam pe omul care de la

inaltimea puterii, a bogiitiei, a nurnelui sau sa spuie

despre viata i viitorul nostru, rizimat pe comparatii
drepte pentru a trage incheicri crude, cu aceeasi sinceritate ca Dinicu Golescu, ceea. ce spunea intorcindu-se
267

22*

din Europa", cu sufletul schirnbat, acest fruntas al vremii vechi.

16 ma: 1910
(1)

ION GI-IICA

Nici nu stii cind via initiativole pentru un act de droptate. Unei atfel de initiative neasteptate, si care desigur
Ca n-a vcnit prea curind, i se datoreste irnpodobirea gradinii Ateneului cu bustul lui Ion Ghica.
e foarte interesant cine 1-au comernorat : tin liberal

ajunq consenator-democrat, un liberal ramas liberal, dar

care n-a avut niciodath legattu'i strinse cu Ion Ghica.

Prietenii politici, vechii prieteni de aproape, tinerii formati pe linga dinsul ? \Tor fi fost ocupati aiurea, in accste zile de congres nou pentru lucruri i moravuri foar-

te veehi. Prietenii personali ? Dar cine nu stie ce insearnna in Romania, sa zicern mai larg : la romani,
, prictenul personal" ?

Despre politica lui Ion Ghica se pot spunc multe. Cel

mai ademarat lucru ar fi acela cii el a lost unul din came-

nii politici, foarte multi la numar, cari nu fac politica.

Nu pot s-o Rica. In cazul lui special, ar fi flicut politica,
si Inca asa de activa, in acele imprejurari ale vechiului
regim pe care le osindea, de altfel, din toate puterile
sufletului sat'. Acest liberal, nu prea liberal, avea aptitudini rrostenite pentru politica de cabinet, care in legiitunic dintre state se cheamil diplomatic, dar care la popoarele nelibere inlocuieste propaganda larga, crearea
corducerea curentelor, pastrarea contactului cu o Intrea-

gn lume care, o clat5 trezita la viatii, Intclege a o teal,

268

si cu cita patima ! A inceput conspirator, a urmat ca bei

de Samos, reformator in sens european, I cu mult succes ; a incheiat ca reprezintant al Romaniei la Londra.
ta sfatuiri stia sa tacd i sa astepte ; la minister avea,
din educatia pe care o primise, rivniri spre nepartinirea
statului, asa cum o afli mai mult sau mai putin la anuseni. In Camera nu-si afla locul, desi ca profesor se do-

vedise vorbitor. Unii din tovarasii lui de activitate nu

1-au crutat mai mult decit dwnanii : putini i-au btat
in adevar aproape si au pastrat despre dinsul o amintire vie si iubita.

In literatura
a scris
un roman
si in stiinta,
daca e vorba de evolutia foimei literare, a cuvintelor
ori a conceptiei tiinifice, abia daca i s-ar putea face
un loc. Ca profesor, a functionat putin, desi in imprejutari care nu se vor mai intoarce ca sens, valoare qi
folos al unci catecire. Daca Ion Ghica se cuvenea de mult

sa aiba un semn de amintire, aceasta se datorete, insa,

nu acelei politice de nuanta putin cam orientala in ton,
ori aspiratiilor spre occidentalism pe care ea le imbraca,
si, in sfirsit, meritelor scriitorului, barbatului de stiinta,
ci insematitttii lui culturale.

A venit intr-o vreme cind, urmarind acelasi scop, innoitorii stiau sa-si gseasca fiecare drumul deosebit, potr:-

vit cu insusirile de care era inzestrat fiecare ; a venit ca

reprezentantul acelui sfirsit de veac al XVIII-lea, fara nimic romantic, modern in el. Era omul lectiilor pe care le
primise, al cartilor pe care le cetise. Nu poate fi socotit
nici ca un inginer, nici ea un matematic, nici ca un natura-

list, nici, in sfirsit, cu toate sfaturile pc care le-a dat

in aceasta privinta, cuprinzindu-le intr-un volum intreg,
ca economist. Dar avea, ca invatatorii si prin grai i prin
scris, o im_redere nemarginita in stiinta, in stiinta pozitiv5,
exactii, careia-i atribuia i o superioara valoare edueativa,
socotind-o ca mijlocul prin care, reformindu-se toata cugetarea lumii, se poate crea o nou omenire pe deplin lamu269

rita asupra motivelor, indrep'tAtirii i urmAririlor tuturor

faptelor sale, noua omenire fericit a Liberttii, EgalitAtii,
Fraternitdtii, logic si definitiv demonstrate.

Fireste ea in aceast conceptie era o gresealk Nu cu

cele trei cuvinte magice, nici cu deprinderea argumentelor i cu practica sofismelor inainteaza lumea, ci cu o

culturd mora1 care nu vine din siogisme, nici nu se

sprijing pe teoreme. Dar din acest fel de gindire putea
s iasd un fenomen sufletesc care, acela, ina1 t6

impune :

admiratia pentru cuceririle tiintei, pentru supunerea naturii de dinsa, pentru apropierea oamenilor unul de altul
si alinarea greutAtilor traiului. i sentimentul acesta era

la Ion Ghica asa de puternic, incit el (l aripi frazei

Stiintifice i amestecd intr-o cuvintare inaugural, intr-o lectie, intr-un articol de revistk pagini de acelea

care, prin superiorul lor idealism si energia afirmatiilor

de ordin inalt, pot servi la ridicarea sufletului generatilior tinere.

Un bust ? Cutare primar bucurestean are o statuie intreagk Poate c lui Ghica asthzi i se cuvenea ceva mai
mult : a se pune lingd povestirile lui din viata trecutului
acele Scrisori cdtre V. Alecsandri dupd care-1 cunoaste
lumea
scrierile mrunte risipite prin reviste, pierdute

ca brosuri. In ele cred c s-ar gsi, prin astfel de pagini,

ceea ce trebuie pentru a-1 aseza si mai sus in stima timpurilor noastre.
23 mai 1910

(I)

I. CODRU-DRAGU$ANU, UN CALATOR ARDELEAN

PRIN EUROPA APUSEANA 1

Prin anii 1820 Dinicu Golescu, boier muntean cu oaxecare educatie, greceabcd i apuseana, cu multa inteligenth fireasca i cu o inima simtitoare pentru suferin-

tile ca i pentru ispravile omenirii, strabatea Europa,

pentru a-si duce copiii la scoli mai inalte sau mai bune
si nu credea, la intors, sa-0 poata lipsi natia de invataturile ce se desfaceau pentru dinsul, neuitate i indem-

natoare, din aceste diumuri noud prin lumea mare a

artei, a tehnicei biruitoare, a rinduielii di.ciplinare, a
solidalitatii omenesti, a civilizatiei.

Tot atunci insa unul, a carui amintire s-a pierdut cu

totul $ i de multa vrezne, un fecior de boier" din Fagaras, cu pergamente i Tara avere, trecea in Tara" pen-

tru a incerca sa-si cistige viata intre fratii de aceeasi

limba. A trait o bucata de vreme in principatul muntean,
sus la Cimpulung, jos in Ialomita i, dupa ce a stat pe

linga mai multi si a incercat diferite ocupatii, el avu

norocul, stand acum i frantuzeste, sa intovaraseaca
la Paris pe un print" bucurestean, care-1 aduse in capitala culturii apuseae si, dupa o cearth, Ii lasa acolo.

Tinarul era nu nurnai de o inteligenta deosebita, stra-

lucitoare i originala, dar si de o mare vitejie in a in-

frunta greutatile vietii. Descoperi prieteni buni, prietene

cu iubire de sora si, la urma, se gasi la biroul unei biblioteci circulante. Tinu, zece zile, locul de invatator Ia
Puteaux, in sud. Apoi pleca in Italia, pe care o striila=itu
cu aceeasi siguranta ca satele din Tara Oltuluz, de unde

plecase. Peste citeva luni era curierul", secretarul de

drum, al unui calator rus care pleca din Neapole acasa.
Rasarea deci tocmai in Rusia. $i din Rusia se intorcea,
Pre1at.1 la CaMtorille unui romdn ardelean de I CodruDragusanu, Valenli de Munte, 1910 (n.a.).
271

cu alt print, un cneaz muscalesc, in Parisul eare-i era

asa de bine cunoscut, i mergea cu stgpinul sau, bolnav
de oboseli razboinice, in Elvetia.
Se pare Ca in adevgr acest roman inzestrat cu cele mai

bune insusiri ale neamului nostru scria necontenit, pe

rind : din tara, din Germania, din Franta, din Anglia,
din Italia, din Rusia, din Elvetia, de la 1835 la 1843, si
de acolo inainte, ping la o data pe care n-o putem sti,
unui prieten de acas, caruia-i fusese incunjuratg copilaria. Cmd se intoarse definitiv acasg, calatorul nesatios
de ceruri noug, I. Codru-Dragusanu (nascut,

spune

V. Gr. Pop, la 1823 ; de la d-1 dr. Drgusanu, fiul sau,

medic al orasului Sinaia, am putut capata i alte (tiri),
ajuns director al prefecturii- la Fagaras, publica la Sibiu,
in prevezatura" lui S. Filtsch, tomul I" din Peregrinulu
transelvanu sau Epistole scrise den tiere straine unui
amicu in patria, de la anulu 1835 pane inchisive 1848.

Cartea e foarte rarg. N-o are nici Academia Romana.

Cu o astfel de oftografie i cu atita cuvinte fabricate, ea
nu se putea ceti.
Azi, cind apare cu limba de azi, inlaturindu-se capri-

cille filologice din Ardealul acelui timp, e o carte cu

totul noua. Si, desigur, una din cele mai interesante, mai
bogate in idei. in fantazie, in puncte de vedere originale

din cite le are literatura noastra. Avem astfel bucuria

de a invia un scriitor a carui verva originalii, al carui
patrunzt.tor spirit de observatie, unit cu zbeguiri romantice si cu apucaturi ironice de care nu e capabil oricine,
Ii asigura un loc onorabil in literatura noastra mai veche.
Citva limp din viata lui I. Codru-Dragusanu famine
nelamurit. In 1847 el apare insa ca profesor la Ploiesti
si la 15 noiemvrie rosteste un cuvint colastic" la deschiderea cursurilor. ,.Ioan Germaniu Codru", precum Ii
zicea acuma, nu calatorise in zadar prin lumea largil.

El socotea ca un inviitator e loctlitor al statului si al

parintilor i. deci, ca loctiitor al statului are o grea
212

responsabilitge inaintea lumii, ca loctiitor al printilor

o are si mai grea inaintea lui Dumnezeu". Fericirea spre

care tind societatile prin educatie o stia el c sta.' in

chiar inirna omului, in constiinta sa, in sentimentul viri era
constient de datoria ce o aveau toti invgthtorii de atunci
de a forma o generatie noug, ,Apiirath de erorile, defectele si vitiile" celei vechi, mai ales prin buna crestere,
superioarii invathturii, care poate fi uneori numai o condamnabila spoitura desearth".
Tirnpul luminrii si al dezmortirii", sosit acurn i pen-.
tru Romania, cere neaparat indeplinirea acestei misiuni.
sfirsitul cuvinthrii are ceva din mustriltoarea energie
a lui Lazar : Romani, rornani, unde e locul ce ocupam
odata intre popoare, uncle e suvenirea gloriei si a virtutilor strilbune ?... Virtutea striibuna sii ni fie tinta tendintelor ; pimintul nostru sd-1 punem la contributie prin
tutii, in curatia cugetului, pacea dinguntru".

industrie, nego i culturg." 1

La 27 octornvrie 1848 e acum acasti ; a doua zi, functionar ales.

Apoi ne mai intilnim cu el abia in 1860, cind, la 17

octomvrie, ca adjunct pretorial" sub regimul absolutist,
mai prielnic romanilor, el vorbcste la deschiderea quail
rornanesti din Cincul Mare. Data aceasta, era incredintat
Ca sprijinul impilratesc va folosi romanilor pentru a-si
deschide drumuri nouil. Ping atunci doar in. biserica dadi
se putuse acliiposti sufletul thranului robit, i bsierica,
neajutath de stat i pltith din agonisita putinii a unui
neam sarac, trebuia s decad insi. Crefterea in institutiile strine a fost moartea mai rnultor ginti." $colile nou vor putea crea ins, prin culturil, viitorul neamului, dacil ele vor fi ajutate i iublte de toti, pinii in
coliba celui mai de pe urrnil siliean." 2
1 Universut din 1048, nr. 1 (n.a.).
Amicul coW, 1060, p. 368 (n.a.).
273

Peste doi ani era vicecapitan la Fgra i vorbea la

examenele din mai-iunie. Amintea ca saracia morala",

alaturi de cea fizica, ne-a tinut patru veacuri in loc.

Acum am ajuns insa acel timp de reinviere cind nimeni
nu se mai rusineaza de a fi roman", afara de cel same
de Inger". Numai acela e adevarat roman care Inca nu
si-a uitat de opined si se jertfeste pentru sarmanul popor." Om de omenie", si el vrea sa foloseascd toti din
,,putinele cunostinte ce mi-am ciStigat pribegind in
lume", i inaintea alor lui se infatiseaza, nu ca un orn
mare, invatat i puternic, ci simplu, cum ma cunoasteti
din copilarie".

ilrmeaza cu sfaturi bune. Natia sa se inteleaga in sfir-

sit. Nu e tinut, nu e sat, nu e famine unde sa nu se

ridice unul asupra altuia." sa primeasca bucurosi pe noii
at prielnicii dregatori" romani cari, oricum, se deosebesc

de cei cari se bucurd de banii, de puii si de oule" de

prin sate, iar, cind omul are de lucru cu ei, ori nu s-a
sculat, ori e la masa, ori e prea tirziu" i sunt astfel
de-o potriva cu tin hot si tilhar".

Neintelegerea poporului nu trcbuie s dezguste pe

dregatorul cel bun. Si, cu acest prilej, se dau, in ton
poporal, recomandatii necrutatoare noilor juzi comunali
ai regimului constitutiei, cari trebuie sit aib iertarea al
mila totdeauna ca un indemn pentru hotariri mai drepte
decit drelitatea. In schimb nici lumea nu trebuie sa faca

binele numai de sila". Si, la urma, sunt pagini intregi

pline de coloare si de haz, in care vedem insi viata
de atunci a romanilor de peste munti.
Cu ocaziunea solernnei incorporari a domeniului Bra-

nului cu districtul Trii Fagarasului", Dragusanu vorbeste, la 30 mai 1863 : el punea in vedere romanilor,
scapati de supt un aspru regim nepopular, ca poate-i
asteapta patruzcci de ani ai ciiintei pina sit intre cu adevarat in rindul neamurilor, avind in frunte oameni in
stare a-i duce la bine. Nol am pribegit destul, spunea
274

el cu durere, am cersit pinea altora, i ni-a fost amar5...

58 mergem pe picioarele noastre, dup5 c515uzii nostri, asa cum ii avem, si vom ajunge la tinta dorita." 1

Membru al Dietei Ardealului, ca deputat de Hateg,

Codru vorbea la 20 septemvrie 1863, declarind de la in-

ceput ca nu stie nici o boabd ungureste", cerind sd se

respecte in administratie drepturile limbii romanesti, pe
care o vorbesc cloud treimi din locuitori i o inteleg
ceilalti. 2

La 1 iulie 1868 el vorbea in sinodul ortodox al FaigArasului, aratind ce se poate numi un popor civilizat. Era
incredintat cg romanii vor merita in curind a fi numiti
astfel, poporul Bind dotat cu mari talente
in genere
blind, docil si de o moralitate exemplara", lasindu-se
la o parte vitiile, capatate, ale nep5sArii i betiei. Clasa
cult5 insa sufere de lipsa de caracter", creia, orice s-ar
zice, nimica nu-i poate servi de scuz". Educatia e chema-

ta a fructifica insusirile si a inlatura pe incetul pacatele. LAudind asezamintul sinodal, el vorbea de scoala
amilrit" ce se pAstreazA in Fagaras, patria lui Negru
vocl5", unde ar trebui o scoala capitala central", fie
cu ajutorul unei colecte la fratii nostri din Romania",
unde, adaugA el, am cunoscuti multi barbati generosi".
Reuniuni libere de temperanta", adeca de infrinarea de
la bttuturi spirtoase, ar folosi i ele mult pentru insnatosarea natiei. i una, i alta s-ar face sub scutul
sinodului. 3

La 1/13 septemvrie 1869 vicec5pitanul avea bucuria

inaugureze scoala capital" din ligaras, pe care

o numi scoala Radu Negru". In cuvintarea ce o tinu
atunci se vorbeste de educatia integrald care, daca nu
sn-si

Telegraful rornth?, XI, 42 (n.a.).

Manuscrisul d-lui dr. DrAgusanu, pp. 35-44. Dup5 manuscript am intrebuintat 1 celeialte articole (n.a.).
Feclerafia, 104 289, 24112 septemvrie 1869. Scriitorul citeaza
cartea sa Regulamente pentru vdtdfdi i decurli, 1864 (n.a.).
275

di totdeauna oameni superiori, formeaza totusi un popor. Cultura straina creeaza suflete instrilinate, ce ajung
a uri neamul lor, pe care in chip firesc ii v5d tot asa
ca i strainii la cari au invatat. Unii merg pina acolo
incit Ii ascund i originea.1
In acelasi an, Inca din 9 martie, Dragusanu vorbea
alegatorilor shi, boieri" i alti sateni, sfrin0 la vreo
cinci .,ute in biserica ortodoxii din Fagaras. El arata obirsia neamului ai-i schita pe scurt dezvoltarea peste
munti. In vremile mai noi el pothenea faptul ca pind la
1860 romnii n-au gustat recunostinth pentru esacrificiile
lor, cu 40 000 de sutlete chnite in rhzboiul civil, pontru
aphrarea tronului contra maghiarilor". Fata de ch-sconsiderarea romnilor in cea dintli dieth ardelenna dupa restabilirea constitutiei (1860), min care se fheu unirea cu

Ungaria, fath de lipsa de rost a deoutatilor romhni in

dieta comunil din 1865-63, el recomanda abtirerea, pasivitatea, hotarith in consfatuirea de la Miercurca, legea
electorala

noted hind insasi o batjocura nationala".

Ruga pe ai hii sh nu voteze dusmani, straini ori renegati, ca nenorocita natie, de 3 000 000 totusi, a slovacilor
sau thutilor, chrora noi Ii zicem droto0". O, romnilor,
nu crecl s vh dejositi 01 d-voastra ca drotosii, sa va bu-

email de mincare i bautura i ca Isav sii va vindeti

dreptul pe blidul de hate la vrajmasii natiunii voastre." 2
La 1870 scriitorul nostru vorbeste la congresul bisericesc, lhuclind in *aguna pe trimesul providentei", apoi
la Beclean ca vicepresedinte al Asociatiei, cerind noi
arme pentru noile primejdii" ce ameninta nearnul, arrre
care se pot afla in arsenalul culturii nationale.
Un discurs din 1873, in legatura cu alegerile sinodale,

e cel din urma : i in el se afirma caracterul practic,

i iarasi in cultura vedea vor-

luptator al epocei nouh

Fecteratia, 1869, nr. 105 203, din 28/1k septemvrie (n.a.).

Dupa manuscriptul citat, pp. 62-72 (n.a.).
276

bitorul semnul vremii, care trebuie sa inteleaga altfel,

adaugim, pe Defteaptil-te romdne. Astfel, prin munca si

jertfa tuturora, vom ajunge sa nu mai maturam la

uile altora".
Inca la 1871 Dragwanu ocupa functia sa administrativa. La 1880 trecea la Sibiu, in serviciul averilor graniceresti.

Moare in noiemvrie 1884, dupa comunicarea fiului sat',

d-1 dr. Emil Codru-Dragusanu ; mormintul lui e la biserica din Groapa.

Via ta lui intreaga fusese indreptata dupa ideile pe care

le trezise in sufletul de finar civilizatia apuseana, cunoscut in toata intregirnea i valoarea ei, ideala si
practica.

E un invatamint in aceasta, i cu semnalarea lui inchei aceste rinduri menite sa atraga atentia din nou asupra unui om de talent care a fost .71 un om de bine. '
27 tunic 1910
(11

UN POETA MINOR" : N. VOLENTI

A murit la Ia0., dupa o lunga boala care era o cruda

agonie, mintea fiind intemnitata, lucida O. vie, in trupul
mort, N. Volenti, fost magistrat, membru al clubului conservator din localitate, dar, dupa gustul 1 aplecarile sale,
inainte de toate poet.

Poet pentru prieteni, pentru un public foarte restrins,

dar mai ales pentru el. Ca nu-1 tia lumea cea mare, de
Scotia rposatului dr. Ion Turcu, care a descrls excursiile
sale prin mun(ii Frigarasului, era fiica lui I. Codru-DrAgusanu ;
se asAtorise la 1855 cu Elena Georgescu din Birlad (n.a.).
277

uncle yin incoronarile pompoase ale regalitatior literare,

de cele mai multe oH asa de trecatoare, ori macar acele

aplauze, cit de discrete, din care se hraneste vanitatea

omeneasca, aceasta nu-1 interesa. Fondul melancolic, dis-

pozitia sfioasd a sufletului salt nu numai ca-1 faceau sa

se impace cu lipsa lui de succes", dar desigur ca 1-au
impiedecat de-a se gindi vreodata la dinsa. In tinereta
vristei sale si in tinereta, sociabil, idealista a culturii
noastre moderne, cind doi scriitori puteau sta alaturi pentru alt,".va decit pentru a-si lua masura, el s-a simtit
dator fata de sine & cinte i i-a placut ca poate data.
Sentimente alese i cugetari inalte se gasesc imbracate
intr-o forma placuta in putinele scrieri tiparite in Con-

vorbiri, retiparite intr-un alb volum uita i pe care

poate rudele oH intimii, daca i-a avut, le vor invia ca
un omagiu adus rnemoriei acestui om cumsecade, care
nu lasa decit pareri de rau.

Din viata sa literara incheiata, el pastrase ochi dulci

blinzi, senina fata de frumuseta visatoare, graiul vibrant si incet ca pentru rugaciune, aplecarca spre cei pe
caH si-i simtea frati in cuget
insusiri care deosebeau
pc poetii acelor fericite zile de idila in care-si petrecuse
anii cci rnai buni. Apoi nu-1 mai intilni nimeni. Se arata
numai fereastra unor frumoase case marl, dincolo de per-

deaua alba a carora se stingea incet un suflet ale carui

legaturi cu lumea fusesera rupte de fatalitatea oarba

care cruta mai putin pe cei nascuti ca sa fie mai cu

deosebire crutati.

Privirea care cauta de la acea fereastra, care incadra

lumea lui, apusurile de soare in ceruri strimte i iresaririle de primavara in gradinile bogate ale marelui
oras de amintiri, s-a stins. Lin, ca o razii. $i numai acel
cintec al lui, ferit de lume, ascuns ca un tezaur, ramine
sa ne aducii arninte de dinsul.
278

Pamintul nu-i va fi greu visatorului : el are doar florl

pe dinsul.
26 septemvrie 1910.

(/)

GRIGORESCU, DUPA VLAHUTA

Cartea de prietenie si pietate a d-lui Vlahuta despre

Grigorescu a aparut. E un vrednic prinos adus memoriei

celui mai mare artist pe care 1-a produs aceast t ara

pentru a se recunoaste, inseninata, inaltata si venicita,
in opera lui. Pina acum nu s-a tiparit la noi o scriere a
carii infdtisare exterioara sa fie asa de mult la nivelul
datoriei de recunostinta pe care o infatiseaza.

Multe se pot spune despre aceasta biografie poeticfi

i interpretatie lirica, prin care autorul ei a dat Inca

o data dovadd de finul ski simt pentru frumuseta

atinsa i prin alte mijloace decit ale literaturii, in care

ocupa un kc de frunte. Aici vreau sa amintesc insa numai cloud marl datorii pe care le avem fata de pictorul
tdrii i taranului nostru.

Grigorescu era dintre acei oameni cari se inchid in

misiunea lor ideala, cari inlatura orice curiozitate profana

de la un laboratoriu de arta din care au tintit i tiu

sa faca un altar, cari nu se pot vedea pe ei decit in ce
au ajuns sa indeplineasca prin contopirea deplina a sufletului lor cu dumnezeiescul model. Ce poate fi pentru
un asemenea om, care a lepadat de mult zdrentele sale
vulgare de personalitate
tinzind a fi numai o individualitate in cuprinsul artei lor
amanuritul biografic,
Membru al Junimii", Nicolae Volenti (1857-1910) a publicat
volumele Citeva strofe (1875), Poezit (1891).

279

genealogic, cronologic : accidente, leggturi cu lumea, de

la care de mutt s-a hotgrit sg nu primeascfi nici o inriurire;oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurile libere,
pline pentru dinsul de viziuni noi ? Astfel a doua zi
dupd moarte marele pictor a intrat in legendg, in acea
legendg de aur" pe care talentul d-lui Vlahuta o schiteazg azi cu mgestrie.

Dar noug ne e iertat sg dorim a afla luciuri pe care

Grigorescu insu0 nu le-a pretuit 0 de care n-a vrut

s audg. Recuno0inta noastra, fgr sg piardd caracterul
ei pios, vrea sd le tie. Nu vor fi totdeauna esentiale
pentru arta lui prin care s-a inscris ill paginile dintii
ale vietii neamului, dar, i astfel, ping la cel mai neinsemnat" punct din atingerile cu pgmintul ale acestui om
care ai-a ggsit o cgrare in ceruri lurninoase, ne simtim
datori a cunoa0e. i, oricum, eel mai singuratec dintre
izolati, prin modestie ori mindrie umand, sufere de aici
de jos atingeri care schimbg alcatuirea intim a acelui
suflet pe care s-a chinuit aa de mult sa-1 tie mai presus
de orice influentg.
Avern nevoe de biografia arrignuntitg a lui Grigorescu.

Azi incg ea nu se poate scrie. Dar se cuvine sg o preggteased oricine are in pgstrarea sa o informatie care poate
folosi. D-1 Livianu, care a cunoscut pe pictor in anii de
la inceput, a serfs o viata a lui Grigorescu, de proportii
de4tu1 de intinse, i o tine gata de tipar poate cg o vom
putea-o da in curind 1 Intre hirtiile rgposatului acadeI

se aflg scrisori inedite ale artistului

tingr, care invata in Apus o discipling artisticg 0 se
forma intr-un rnediu care lipsea la ILA. Acasg, in locuinta de muncg din Cimpina, fiul marelui initiator in
pictura despre noi in0ne posedg desigur o sumedenie
de hirtii asupra cgrora i publicul are drepturile sale.
Cine ar lua asuprg-0 sarcina de a cerceta, clasa i inmician Grecescu 11

S-a pierdut la mine in vremea rilzboiului

Dtmitrie Grecescu (1841-1909)
280

medic

01

(1934)

(n.a.).

botanist.

trebuinta aceste materiale, ar merita, desigur, multumita

tuturor. SA se grabeasca : In aceast tar a noastr lucrurile cele mai pretioase se imprastie si se pierd repede,
in mijlocul unei indiferente care aratA ce superficiala
e Inca acea cultura cu care ne place a ne mindri.

Grigorescu nu s-a invoit niciodat la popularizarea,

in orice chip, si de oricine, a operei sale. Daduse forma
definitiva, tipul caracterului artistic al unui popor, dar
popu/ar nu era nici prin gusturi, nici prin ambitie, nici

prin dorinta de trai bun. Ii era de ajuns cA tablourile

lui sunt, ca le vede, cd le vad i altii, cari pot intelege
ceva din ele. A le preface ori a le vedea prefAcute In
fototipii Ii era peste masurii de antipatic. Toti cari 1-au
cunoscut stiu cu ce groazd se cutremura el la ideea acestei iinputinari triviale a celor realizate de dinsul cu

atita silinta a sufletului intreg, setos de a se exprima

intr-o forma invariabild.
Desigur ca este o mare deosebire intre tablouri i cea

mai izbutita reproducere a lor. Mai ales cind ai a face

cu opere de acelea in care conturul se inlatura ca artificial, in care coloarea inssi este silit a da efecte care
nu par a putea sa fie in limtta mijloacelor materiale,
in care, In sfirsit, tendinta, tot mai pronuntatd, in dispretul oricArei aprecieri, e s dea prin natura un fior
de poezie supranaturalA.

Elsa aceasta e osinda picturii

fiecare artA avindu-si

osinda de insuficientl Altfel nu-1 putem avea toti pe

acelasi Grigorescu. Si trebuie sA-1 avem. Suntem astAzi

in stare sA simtim aceastA nevoie. Ne incunjurdm de

propria noastr fiintA prin e/. Prin mijlocirea lui primim
o mai inaltA constiinta de valoarea noastra i o mai de-

plind simtire pentru elementele ideale care in sufletul

nostru asteapta sa fie chemate. 0 necesitate moralA e
astzi sa avem sub ochii nostri carele rdtAcitoare, fetele
zugrAvite din nevinovatie si lumin, pastorii imprejmuiti
281

23

Oamenl Carl au Lost, vol. /

de natura din care ei fac parte intregithare, primdvara

pomilor si a florilor, scenele clipei eroice a rAzboiului.

Sa alba curajul un editor dar nu fara sfatuitorul su

de a impodobi tot tinutul vietii noastre natioartistic

nale cu bune reproduceri din pinzele cele _mari ale lui

Grigorescu. Ar contribui la educatia noastra a tuturora.
Sau Casa scoalelor, care a editat splendidul volum al
d-lui Vlahuta, le-ar putea da astfel o mai largA rAspindire prin cliseele unei carti care costa 90 de lei.
20 octomvrie 1910

(/)

LA MOARTEA LUI TOLSTOI

Ce greu e sa poti trai pentru gindul tau, numai pentru

el ! S inchizi usile casei i ui1e sufletului. S te intorci spre tine, spre constiinta ta, spre credinta ta, dar

nu pentru a te opri acolo, ci pentru a intra astfel in

legatura cu puterile cele man i vesnice de unde vine

toata acea lume dinlauntru, pe care atunci n-o mai poti
crede pieritoare.
Mare vis, si vis zadarnic. Vis neingAduit, insa, desigur.

Tu esti nu pentru Durnnezeu, de la care socoti eh' vii si

pe care-1 reclami pentru tine, ci tocmai pentru acea lume

pe care vrei s-o inlaturi, de care vrei sa te fereSti,

inaintea careia vrei sA te ascunzi. Tu esti pentru sotia

aceea cu 'thane bune sau rele, pentru copiii aceia
care-ti seamAna ori ba in alcatuirea i indreptarea lor
sufleteasca, esti pentru vecinii ti, chiar daca-ti strica
linistea, pentru cei ce le \rad trecind pe strada i poate
rid de tine, esti pentru curiosii ce nAvAlesc in casa ta,

cit de bine pazita, cu intrebri sau cu interviuri, cu

282

acele aparate de fotografie sau de... cinematograf, eqtr

pentru dumanul tar cel mai strapic, care pare sa aiba,

0 el, un drept asupra ta. Om, e0i pentru oameni. Si

nu pentru a le cruta sarcina de a se ingriji de tine, ci
pentru a primi sarcina de a te ingriji de ei.

. Filozoful cel mare 0 du0nanu1 cel mare al fiozofiei,

cugetatorul adinc i tagaduitorul eugetarii, cre0inul cel
entuziast i provocatorul cre0inismului care este
pi,
poate, trebuie s fie
a hranit 0 el ultimul vis al pets-

trdrii pentru sine, al ruperii leturilor cu omit/ folarnic

zddarnic. A fugit din mijlocul gloriel, 0 a uitat ad
fuge din mijlocul datoriei, care nu e totdeauna placuta,
dar e inevitabila totdeauna. A cautat un ascunz4 peritru
zile, luni, poate ani din urmit $1, peste citeva ceasuri,
el gifiia in durerile agoniei pe patul improvizat din satuceanul Astakovo. Acolo-0 dadea sufletul singur, pe
cind casuta care sluje0e de gara era navalita de tot ce
credea el c a rasa pentru totdeauna in urma.

Soarta a raspuns astfel la intrebarea lui. Pentru a

ie0 din viola nu e decit o singura poarta : a mortii.
$i ce e mai curninte e sa a0epti sa li-o deschida puterea de la care VI. viata. Iara pina atunci fii al celorlalti, cit poti mai mult i cu cit mai multa bucurie. Va
fi o vreme
i poate e aproape
cind vei trai numai

printr-insii. Oricita lumina ar fi in raiul tuturor sperantelor !

14 noiemvrie 1910
(I)

AL. $TEFULESCU

Acurn cloud s5pt5mini, citiva pricteni petreceau la

mormint pe institutorul Al. $tefulescu, din Tirgul-Jiului.

Pe lined dinsii se adiluseseril citiva invathtori gorjeni

cari-el aduceau aminte ce bun revizor, cu .tragere de
iriixri pentru nevoile lor, fusese, pe vreinuri, rgposatul.
Nici o foaie din Bucuresti n7a pomenit cuvinthri funebre
ce s-ar fi rostit la aceast ingropare. $i nici n-ar fi fost
do nevoie, caci doer eine era sil stie, intro oamenii cari se
preocup5 doar de talentele pe care le adinir5 si de scandalurile pe care le iart5, de politica ci de azi si de pro-

pagandistii pe carii tiriiste in viltoarca ei, eine era s5

stie de acest modest om de munc6 ?

Dack in tara aceasta, unde nu e nimic mai obisnuit

decit mizerabila placere de a te intrerupe din lucrul pe
ogorul. tau pentru a zvirli o piatr5 in ogorul, mai siirac
ori mai .bogat, undo unul ca tine, mai destoinic, ori mai
pulin destoinic, lucrcazti acelasi lucru, dac intr-o tarA ca
aceasta am avea o revistri istoric5, recenzentul, Prefacut

in panegirist, ar insira titlurile clirtilor ce a scris $tefulescu l ar face critica discreth d lipsurilor lui cai e erau
reale

ca i meritele.

Aceasta ' nu e ins o revisth istoric5, i cetitorii nu

cer bibliografia exactii a operplor acclui care a dat in
Tismana, in Istoria Tirgu-Jiului, in Gorjul, in inonogra-

file despre m5n5stiri1e Polovraci

ei Strimba, despre satul

Cillesti, contributii documentare pentru cunoasterca tiirii,
care vor r5minea in mijloacele de informatic ale oriciirui
istoric. Ei nici nu pretind s afle cit de bine stia slovcneste

institutorul gorjean si care erau defectele de metod5

ei

plan ale culegerilor lui.

Pe dinsii iat ce-i poate interesa. $i, Doamne, pe multi

i-ar putea interesa in aceasth lume dt* oameni cari se

Neamul romanese (n.a.).
284

pregatesc cu multii cheltuial, cari rivnesc foarte sus, earl

costa foarte scump, cari se admira foarte mult ri cari dau,

in conditii de lucru minunate, asa de putin ! Ne intereseaza pe toti cari putem avea un simt pentru scopurile
cafora li se poate inchina o viata orneneasca i pentru
ceea ce poate rasa in urma sensul acestei vieti retrase de
om fara faima, ti daca voiti, filra talent.
Iata un institutor inteligent i energic. Are si el vointa
mosneanului gorjean i puterea lui. Va fi fost i un bun
vorbitor, ca oltean ce era ! Ce excelent material pentru un

barbat politic de provincie, care se simte I Era firesc sa

se inscrie la liberal", la conservatori, la takisti", sa-1 mute
partidul la Bucuresti, sa-1 faca director, mai tirziu sa-1
aleaga denutat. $i la moarte un judet intreg ar fi plins la
groapa eminentului nostru prieten" i adversarului nostru loial" I

Dar asta era un om ciudat

cum doar printre cei de
departe, in tinuturi rurale l rustice, ii mai afli. Voia sa
stie ce zice in pieile de cerb" din saculetele cu documente
ale mosnenilor. Erau multe in slavoneste. Ce are a face :
o sa invete slavoneSte I $i a invatat. A crezut el
naiva
ca limba sanscritii nu i-ar strica. A invinchipuire !
tat-o. De s-ar fi gasit cineva care sa-i recomande limba
turceasca, s-ar fi apucat si de asa ceva. tia ca in Viena
se arra un mare slavist profesorul Jirecek s-a dus la
Viena. L-ar fi cautat si in alt continent poate
Altul s-ar E multumit s stie, sa aiba eI multamirea ca
in toata Oltenia e singurul om in stare a ceti si traduce
o carte doinneasca slavona. Dar aid se adauga al doilea
element al acestei vieti folositoare i vrednice de a fi
luata ca exemplu de atitia profesori de liceu, impodobiti cu diplome sterpe i cu invatatura zadarnica. Autodidactul s-a aruncat cu patima asupra comorilor istorice
1

care-i stateau inainte.

An de an, cu o minunata rabdare, el a scos din tasulcile taranilor sal povestea unui intreg tinut, si a unuia din
285

cele mai interesante ale t'arii. 0 avem acuma la indemink

ei cel mai iscusit scriitor n-are decit s rsfoiascd pentru
a cApilta informatie destu15.

Dar omul acesta era si un gospodar. Dintre oamenii de

stiint
si el nu era un om de stiinta in deplinul inteles
al cuvintului, si de accea lucra inainte, ori de-1 tineau in

ori de-1 despretuiau lortrbatii eruditi ai patriei

cIi lasd pe ling5 cartile lor i un drum deschis
pentru altii c ar veni pe urrng ! Da ai gsi si de aceia
cari ar inchide bucuros toate cArgrile dupg dInii, numai
sea/rig,

noastre

sA se opreascA orica cercetare ulterioar. $tefulescu era,

ins5, un om de tar5, un simply al acestui pilmInt. i de

aceea, pe urma straduintei lui si a ciudatului pribeag

Rola Piekarski, ajutati de profesorul I. Moisil, Gorjul
singur intre toate judetele tarii Ii are muzeul
stiut
ori nestiut de cirmuirile ce tree.

M-am simtit dator a scrie aceste rinduri i pentru

scolarii mei, de ieri ori de azi, cari c515toresc cei mai
multi, i vor cal5tori, pe buna sosea, cu avantagii, pe care

deosebitele alctuiri de interese i ambitii au asternut-o

pentru picioarele gingase. Am crezut bine s5 le ardt c in

tam talentelor mai trieste ici i colo cite un biet om

care stie ce s facd din viata lui, pe care nu i-a dat-o nici
un sef de partid.
21 noiemvrie 1910
(I)

IORDACHI GOLESCU 1

Istoria literaturii noastre vorbeste despre eartile care

nu s-au cetit. Aceasta e i deosebirea cea mare intre

N. BAnescu, Mtn

scrierite in) Iordachi Golescu, Tipo-

gratia Neamul romnese", Valenti de Munte (n.a.).

286

dinsa si istoria literaturilor Apusului, care trateaza despre

carti care s-au cetit, s-au pastrat, s-au cautat din nou,
au fost iubite, admirate i prefcute de oamenii pe cari
ele-i inriurisera in realitate vie, sociald si politica.
Si la noi stifletul omenesc simtea nevoia sa vorbeasca
altfel decit intr-o absoluta intimitate, i intr-o intimitate
trecdtoare. Voia sa pastreze clipa durerii, a bucuriei, scin-

teierea fulgeratoare a gindului, cutremurul zguduitor al

faptului. $i atunci boierul lua condeiul i insemna, in
chirilidi rapede, sub forma de cronica, de satira, de cintec,

ceea ce se miscase inlauntrul sat'. In riigaz de batrinete

putea sa intinereasca la cetirea acelor rinduri i, daca
ca sa-1
avea un bun prieten, ii imprumuta caietul
cunoasca mai bine.

In acest timp rnesterii de tipar lucrau la psaltiri ft

evanghelii, la carti de tilcuire i indrumare crestineasca.
Ace lea trebuiau sa se publice. Acestelalte adesea nu tre-

buiau sa se publice. Erau doar ca un fel de memorii

secrete, pline de mari prirnejdii.
Uncori
rar
se gasea in famine cite o fiica tubitoare. Fiica, nu fiu
fiindca aceia, fiind a sau nefiind

nimic, nu triiiesc linga vreo amintire. Ea dadea la tipar

manuscrisul. Mai ales dac5-1 cerea vreun tipograf de marimea intelectuala a unui Eliad ori Kogillniceanu. $i astfel

aparea cartea, dar tot ca sa nu se ceteasca. Pentru ca

vremea ei trecuse, i citi sunt, citi pot si vreau sa fie
mai mult decit oamenii vreminor 1

Nu e o intimplare ca asta'zi lordachi Golescu invie

prin pietatea unor descendente ale familiei, d-nele Golescu i Perticari. Opera de publicare i interpretare a
luat-o asupra-0 d-1 Banescu; care a cheltuit atita timp

pentru luminarea imprejurarior literare din veacul al

XIX-lea si a dat dovada de o pietate asa de inteligenta fatii
de figurile ce tot mai mult rasar inaintea noastra pentru a
287

rosti vorbe de intelepciune, care, in marea lor vechime,

par nou.
0 biografie neobisnuit de bine informatn crunindu-se
prin dosarele de la Arhivele statului
i de o limpiditate desvirsitfi deschide volumul. Avem apoi satirele
in chip de comedie. Studiile lui Golescu 11 indreaptfi spre
acetastfi forma' de infntisare a nemultrunirii, a indignfirii,

a pasiunii liii easpliititoare. E vorba de biruri mari, de

grozave suferinti, de averi scandaloase, de favoruri com-

promitntdare. E sfirsitul fanariotismului" prins de un

colaborator al lui, care intelege, sinite si se pocnieste.
nen sa fi avut ca motiv al acestei stki de suflet noun,
ca fratele sriu Dinicu, cglritorul in Europa", comparatia
cu ordinea i nepktenirea administratici de acolb, dominate de ideea binelui public, Iordachi face aceleaF,4 mrir-

turisiri. Numal cit el nu trece dincolo de ele pentru a

imprirtrisi o durere, care e omeneascn,

e a oamcnilor

din neamul sau. Ii ajunge sn denunte, si in tonul pirii

e urn', temperatfi doar de gluing, nu milii.

Iordachi Golescu nu era cunoscut ca traducritor, nici

Ca un spirit preocupat de problemele morale superioare.
Fragmentele din Mada lui romaneascd si din cugetnrile
lui, pe care le da d-1 BAnescu, sunt deci o surprindere
pileuta.
Chiar cind e banal ori trivial, Golescu stripineste minunat, cu toat uccnicia sa, scolarn i literarn, in elineste,
graiul romnesc al poporului aceluia despoiat j batjocurit
de fiarele marl j mici ale unei fiscalitati odioase. A cules
proverbe
prin care-1 cunoastem
a publicat o gramatic
nu Med interes
dar, pe lingil aceasta, a
strins multe alte lucruri, si a avut chiar
aceasta filnd
scopul snu din urmri marea ambitie a unui dictionar,
pe care a si realizat-o in parte. D-1 Drinescu 1-a semnalat
apreciat : va veni vremea cind informatia cuprinsg in
el va intra in circulatie.
288

Accasta carte era pentru editoare o datoric, a carii

indeplinire le onoreaza, si a fost pentru d-1 Banescu o
placuta ocupatie, de roadele careia trebuie sii-i multamim.

Nu stiu ce va fi pentru cetitori, dar pentru istoria culturald C Inca un pretios izvor, i pentru literatura romaneasca o intregire neaparata si de mult ceruta. 1
28 noiemvrie 1910
(I)

D. A. TEODORU

Un accident de automobil mintuie zilele lui D. A. Teodoru, secretarul general al Ministerului de Instructie.
Teodoru era o inteligentit dark un vorbitor plin de
yervg, un cugetator care avea interes pentru marile probleme, un scriitor elegant, care a scris i versuri, un om
foarte cult, care facuse bune studii istorice. Pe vremuri,
ca socialist, se dovedise un ealduros prieten al claselor
nenorocite. Prins de politica de partid, aceasta-1 ridicase
la onoruri, dar ne facea adesea sa nu mai putem recunoaste in actele lui administrative libertatea de spirit si
largimea de vedcri a fostului nostru coleg.

Moartea lui neasteptata i asa de grozava e unul din

acele evenimente care arata in ce sta valoarea vieii omenesti, al carii viitor se afla in puterea naturii inconstiente
Dintre lucr6rile lui /ordache Gotescu (cca. 1768-1848),

lasate de el in manuscris, citam : Condica Umbit romdnesti,

Pilde, pordfulrt I cuvinte adevdrate d nove#i (reprodusil de
Zanne in Proverbele romanitor), Corndila ce s reumgre Barbul
Vacrescul, vinzeltorul trU, Pavestea huzmetartlor. In 1840 a
tiptirit Sgdri de seamd asupre canoanelor gramaticegt.
289

in singurele fapte, pe care mimic nu le poate nimicr, in

ele sau in urmarile lor.
12 dechemvrie 1910
(I)

GRIGORE $TEFANESCU

Dintre membrii Academiei se mai duce unul, care era

batrin numai in nurndrul anilor
saptezeci i trei, zice
necrologul
dar altfel avea toath puterea fizica, toatii
harnicia, toath pasiunea unui om mult mai tindr. In usurinta cu care pleca l congrese i facea fara osteneala

drurnuri lungi, in regularitatea cu ca-e venea la toate

sedintele adunarii
de la Universitate plecase de mult
in vioiciunea cu care urmarea toate manifestrile vietii
publice
in iunie el prezida in Bucuresti mitingul Ligei

impotriva silniciei din alegerile de peste munti

in

nervozitatea cu care-si manifesta simpatiile i antipatille,

la care niciodatil n-a renuntat, se simtea, daca nu linereta lui, macar nebiruita tinereta a unei epoce fericite,
peste reprezentantii politici i culturali ai careia batrineta, socotita, prudenta, practica, nu s-a putut instapini
pe deplin niciodata.
Grigore Stefanescu are o lunga cariera de om de stiinth,

amestecat, ca mai toata lumea la noi, din cind in cind si

in imprejurarile politice. A oCupat multi ani catedra

de geologic la Universitatea din Bucuresti, a lost si rector
Dimitrie A. Teodoru (1866-191Q), profesor 0 inspector
scolar, autor al unor manuale de limba francezA si al altor
lucrri didactice, a activat in tinerete in cadrul miscarii socia-

liste. Atunci a colaborat cu poezil i articole la Contemporanul

el Drepturile_omulut.

290

i un bun rector, cinstit, gospodar i parintese fata

de studenti , a facut parte din corpurile legiuitbare si,
pin in ultima zi, a pastrat grija unui muzeu de geologie

pe care-I atingeau adesea, spre marele lui nacaz, care

nu zabovea cu dezmintirea cea mai aprinsa, criticile tineretului. A scris mult, i manualul lui de Geologie 1-au
avut in mini atitia dintre scolarii invatamintului nostru
secundar, pina ce 1-au inlocuit alte carti, mai apropiate
de actualul nivel al cunostintilor.

Nu i-a lipsit norocul in descoperiri pe care nici adversarii lui nu i le tagaduiesc.

Acesti adversari aveau mai multa *Uinta decit dinsul,

dar, cind ei faceau sa reiasa deosebirea, uitau un lucru,

care trebuie sa inriureasca judecata oricui. Grigore tefanescu facea parte dintre acei oameni cu nesfirsita iubire

pentru cultura, cu nobil entuziasm pentru specialitatea

lor, cu o intelegere pentru nevoile intelectuale ale unui
neam ce trece peste marginile unei singure stiinte, cari,

intorsi din strainatate, au adus cu dinii, ei cei dintii,

interesul pentru cunostintile inalte, pentru explicatiile
superioare, pentru conceptiile dominante ale lumii. Nu
s-au inchis in laboratorii, nici in biblioteci, ci, pe toate
calk, prin conferinte, prin cursuri, prin convorbiri, prin
carti, prin manuale de scoald, reviste, ziare, au trezit societatea la o viata potrivita cu civilizatia moderna. Ce
greutati au intimpinat, putem judeca dupa acelea care
astazi Inca se intimpina. Revista stiintifica a lui $teffinescu si Aurelian a luptat ani de zile ca sa se poata mentinea intre neintelegatori, i numai dupa cele mai mari
jertfe de timp si de bani redactorii ei au trebuit sa renunte la o publicatie instructiva i senina, de felul careia
astazi am dori sa avem una. Numai cit dorinta de a
folosi celor cu o neindestulatoare cultura a slabit simtitor de atuncea, i specialistii mai mult sau mai putin bine
instalati stau prea sus pentru a vedea in ce necunostinta
traieste inca poporul lor.
291

Aceste lucruri trebuie arnintite inainte de once, de

cite on unul dintre cei dintii luminiitori tiiniiici ai societiiii noastre rornanesti ne pgrsaseste.
27 fevruarie 1911
(I 1 IV)

G. ORLEANU

In Gheorghe Orleanu, p:ecat dintre noi, dup ingrozitoare i indelungate suferinte, in thnpul carora el dispziruse, ascunzindu-si in steaina.tatea depgrtata" cele din

unn chinurii literatura romneascg sufere far indoial

o pierdere, precum sufere o pierdere i societatea, in care
el se deosebise totdeauna prin purthrile alese ale unui
om de felul cArora avern prea putini.

Gheorghe Orleanu, versat ca putini altii in literatura

francezA, mai ales aceea din thnpurile mai noull, era un
oin de talent. Sthpinea forma poeticA, nu era lipsit de
imaginatie, i traducerile lui sunt printre cele mai bune

ale literaturii noastre. A sees foarte ingrijite sonete

s-a incercat chiar in drama istoricii, schitind intr-un moment de entuziasm general, in zilele "annemoratiei nationale din 1904, epoca lui $tefan cel Mare. 0 parte din
aceast lucrare a fost publicat in Calendarul Ligei etattcrale pe 1907, si n-a aflat pretuirea trebuitoare.
DacA numele regretatului poet nu e mai cunoscut, aceasta se datoreste i lipselor temperamentului sau. Orleanu

era un sfios de lume, un visiitor strain de realitate, un

Grigore $tefdnescu (1838-1911), este unul dintre interneietorii studiului geologic In %arm noastra. Sub conducerea lui 91

a lui Sabba Stefiinescu s-a Infiintat in 1882 Biroul geologic.

292

cetitor pasionat care tfaia prea mult in creatiunea altora

ca sil poat b. cripta vreodatil acea incredere in sine care
e conditia neaprtrat a creatiunilor proprii ; intelegea prea
multe i in prea multe chipuri, pentru a putea s5 fie el
Insuai, s5 capete acea definire i persistenth a caracterului care exclude influentele, care taie hotare de izolare

pentru ca sufletul, indreptat asupra lui insui, s5 dea

rnitsura lui intreag5. Ce a lost mai bun in acela a arui
amintire ne inctmjuril azi, s-a dus impreund cu dinsul:
blincleta, prietenia, placerea de a vorbi cu altii, ignorindu-se pe sine, dar, in acelasi timp, i puteri care n-au
fost lasate, de cea mai tiinida discretie, a iesi in lupth
si a invinge,

L-am auzit vorbind de citeva ori, laBucuresti si la

unde sthtea. Tqi scria cele citeva cuvinte ce era
s spuie. i nu le nemerea nici atuncea, pierzindu-se la
Galati.,

cele dintii sunete ale glasului sdu, care, in acea multime,

Li impresiona ru. i totusi, prin icoanele ce-i rasgreau
in minte, prin sthpinirea stilului oratoric, prin simpatia

ce trezea infittisarea lui de artist cu lungi bucle crete

in jurul strillucitoarel fruriti palide, ar fi fost un foarte
bun vorbitor,

intr-una insp5iminL-am avut tovargs de excursie

tat de tot ce se imbulzeste si face zgomot pe lume, pierzind astfel orice plkere de a triU, cad nicicri pe piimInt
zeii n-au 15sat un colt pentru cei ce rivnesc numai dare
dinsii. A luat parte citva timp la lupta noastrrt politicii
si a cubes 350 de voturi la colegiul al II-lea de Covurlui,
in alegerile general.?, din 1908. Apoi se Med prins in clubul conservator si se simti asa de jenat de aceasth pruilsire,
care la oameni ca dinsul nu e niciodath o dezertare, incit,

fuiru cuvintul de explicare nu 1-ar fi putut aerie, alergrt

cu o mie de lei in sprijinul societhtil noastre de editur5.

Familia ar trebui su plistreze intr-o carte, care nu

s-ar uita, ce s-a indurat el su scrie, si mai ales ce a
indruznit sil arunce in circulatia literard acest suflet ales,
293

menit s' triliasca in linistit i tiicut5 fericire i asupra

caruia natura si-a incercat cele mai strasnice cru2imi

ale ei.
6 martie 1911

Ill

NICOLAE DENSUSIANU

S-a dus dintre noi un om tsacut i aspru, neinduplecat

si fanatic, un vizionar de ginduri mari, de ipoteze imposibile, de fantastice teorii indr5znete. Nu un poet ca Has-

deu, zburind pe aripile de vultur ale unei inchipuiri

uriase, nu o minte superioar5 filozolic, sc5ldindu-se in

eterica lumina' a ideilor nemuritoare. Nu atita si asa de
mult, ci un indiirtnic al credintelor sale, care ajungeau
in stiint5, venind de aiurea.

A fost deci Nicolae Densusianu, batrinul singuratec,

care a murit pe ascuns de oameni, straini de dinsul si
uriti de dmsul, a fost el un om politic care sri-si serveasc5
scopurile i prin ciirti de istorie ? A jucat el, ca orator,

ca agitator, ca deputat in parlament, un rol aarecare in

acele timpuri de dupd '48, dar mai ales de dupti '66, dup5
silnica unire cu Ungaria i pierderea tuturor drepturilor
p risipa grozav a tuturor sperantelor ?

Nu : a fost un gazetar literar, un polemist, iar la nol

un pribeag. Tipul pribeagului care nu intelege, nu adrnite,

nu iart5, care nu poate si nu vrea s5. se asimileze. Nu

unul din acei ardeleni cari se eisesc bine in cluburile,
cafenelele ori saloanele noastre si, o data naturalizati, dar
George Orleanu (1873-1911) a publicat poezil In Siimdnd-

torut I Convorbirt entice ; In volum : plesa Piinea pdcatutut,

traducerea dramei Pentru sceptru de Fr. Coppe.
294

fr aceea, dau asalt la leaf& la situatie, la notorietate.

Si era destul de inteligent, destul de energic si de harnic
ca s5 r5zbat, dacd nu prin lingusirea i intrigile farniliare,
din nenorocire, altor emigrati din tam de unde ideal, nu
pofte trebuie s'a ni se aduck m'acar prin mindra sigurantii
vi

de sine, pe care ca anume ardeleni o avea. $i n-a fost

decit bibliotecarul Statului-major, si la mormintul lui,
de unde lipsea Academia Roman5, desi-i fusese membru

corespondent, a vorbit doar un alter, coleg de slujbd.

N. Densusianu a strins un material istoric pretios. El
a inchinat lui Horea o monografie extraordinar de bine
informat, care va rminea i ar merita sa' fie retip'arit.
A atras atentia asupra permanentei unei organizri politice la romfinii din Ungaria, si in acest spirit a strins,
din earti tipArite, cele cinci volume de intregire la co-

lectia Hurmuzaki". Poate se va vedea ce ipoteze, desigur mai mult decit o data curioase, se cuprind in cartea
de munca' indelungat in care pretindea sa' explice altfel
decit toti ceilalti vremile steavechi ale acestor tan locuite
si astgzi de romani.

Dar mai interesant decit acest scris al su, care cuprinde informatie bunal i pagini ce nu vor muri, era el
insusi. Traia in acest btrin, coboritor de nemes din jurul
ruinelor Ulpiei Traiane, nu mindria roman5, cum i-ar fi
pl5cut lui, ci o neinvinsd incaptinare daca. Si mai trilia
ceva : constiinta tuturor suferintilor indurate de ai nostri

acolo, de la cel dintii apardtor al trinii ardelene c'azut

inaintea calaretilor maghiari ai n5v5lirii, ping la moartea silnica a tatalui Mu, in zilele cumplite ale revolutiei
de la 1848. Acest om parea, cu statura lui inalta, cu aspra
lui privire, cu bdtrineta lui dirz, cu vorba-i puting si
sila de lume, icoana inssi a nenorocului nostru care nu
se d5, a infringerii noastre care in tkere gteste, dup5
cea din urmA lupta pierduta, clipa celei mai apropiate
ra"zbungri.
295

e pacat ea s-a dus n mormint fr s aiba singura

bucurie de care sufletul sau Lira zimbet era in stare.1
3 apriiie 1911
(I)

ION ADAM

In Ion Adam, pe care o board grozavii 11 ia de tinar,

dupd ce i-a intunecat gindul in ultimul timp, literatura
romdneasca pierde una din cele mai originale naturi de
artist.
Daca ar fi luat cineva in mina orice carte a lui, afara

doar de aceea, ie.it deunazi, care-i cuprinde glumele

populare, hazliile snoave, povestile simple si frd nici
una din acele pretentii stilistice care pot numai sd le
strice, ar i crezut ca are inaintea sa pe un estet crescut
in contactul cu civilizatiile apusene care nu mai pot da
noutate decit In exagerarea i ciudatenia stiistic, ori
in bizareria conceptiior, in fantezia deslantuita fara friu
a chipurilor i situatiilor. Mai ales din cele dintii nu
lipseau diafane figuri de castelane, eroi cu puteri neobisnuite, clipe de un dramatism curios si jignitor pentru
gust. E deci tocmai infatisarea acelor cari yin In mijlocul
unei lumi asa de noted, cu oboseala i goana dupa senzatii neintilnite pina atunci a anumitor cercuri intelectuale" din batrina Europa apuseand.
$i nu. Ornul era un fiu de stean, un fost Invatator.
Principalele lucrAri ale hit Mao lac Densusianu (1845-1911) :
Revolupunea tut Horia (1884), Dada preistoricd (apArutA postum,
fn 1913).

dundreni
298

Istoricul a mai publicat scrieri despre romitnii sudi Sistema ortograficd a timbil, romne (1904) etc.

Fusese si el prin aith lume i cetise si el In alte limbi,

dar nu la virsta cind sufletul se inriureste si se schimb.
Daca stApinea la dinsul aceast nota tare, neasteptata,
zguduitoare sau tulburatoare, era de villa sufletul lui insusi, suferintile, ce se prega"teau, ale acestui suflet. Asa-i
era lui dat sa fie, om nenorocit, scriitor cu uimitoare
bolnave licriri, adesea mai frumoase decit cea mai deplin

i sigurd lumina.

ca nu era la dinsul o manier de imprumut ori un

calcul de stilist, ea era un om nou in aceste lucruri noi,
sincer i cind putea fi banuit de mai multa afectare, ca el
dadea adevarate viziuni ale lui i combinatii logice pentru dinsul, o dovedea adevarul, stralucit adesea, al notarilor i caracterizarilor lui, miscarea puternicti de viata
a scenelor lui, coloritul specific romnesc al atitor parti
91

din opera lui.

Cind va vrea cineva sa alcaulasca o carte de cetire

cu ce se gaseste mai serios i egal in scrisul romarkesc
nu va culege nimic poate din Ion Adam, dar, cind originalitatea fiediruia se va desemna Indeajuns, nu stiu, zilu,
citi vor putea sta aldturi cu dinsul.
N mai 191/
(I)

GENERALUL GHEORGHE MANU

Generalul Gheorghe Manu lua parte, acum cileva

saptAmini numai, la o sedinta a Acaderniei In care era
2 Colaborator al SdnulnatoruluL 4l al altor revlste sAMAn5toriste", Ion Adam (1875-1911) a evocat, in general filra cleosebit

relief, viata de la tail, in povestiri 81 In romane ; Flori de cimp

(1900), llatacire (1902), Nazttintt (1907), Vorbe de deed (1910) etc.
297

24

vorba de imprejurari In care si printele sau, vornicul

loan Manu, fusese amestecat. Parea in cea rnai deplina
sanatate. In hartuielile dintre cele doua cete de boieri
pi parveniti conservatori", se puneau in el, si de o parte
si de alta, dar mai ales de aceia cad sunt silii a-si cauta
prieteniile in toate partile, anume sperante. De f apt, raposatul fost prim-ministru avea aderentii si personali,
rnai ales in Teleorman, unde era sediul ski politic.

Ar fi gresit s se spuie Ca nu facea politica de o bu-

eata de vreme. 0 facea cu tot sufletul, urmarind, nu

numai cu luare aminte, dar cu pasiune ceea ce se petrece
in tabara, unde odata, scurta vreme, si el fusese comandant suprem. i ce uitase mai putin era acest lucru. Prin

prezidarea de dinsul a Consiliului de ministri intr-un

anume moment al rivalitatilor personale care formeaza
Insi istoria partidului conservator, el ii incheiase totodata cariera politic. Sa ramiie in aceasta calitate-i era
greu ; sa se intoarca, imposibil.

altfel, cu temperamentul sau, ii cadea foarte greu

sa aiba un rol activ. De o parte era P. C. Carp, capetenia junimistilor uriti de dinsul, care ajunsese, dup
saptezeci de ani, uncle dorise sa fie o viata intreaga, de
alta, Take Ionescu, care doar pentru atita traia : ca sa
fie, cindva, oricind, cu oricare, supt orice forma primministru. i astfel, linga resignarea maiestoasa i zirnbitoare a altui mazil, G. Gr. Cantacuzino, statea neimpacata retragere posomorita a generalului.

Din lunga lui activitate se va retinea rolul de odata

In reorganizarea armatei i o absoluta integritate politica, pe care n-o stirbea nicicind grija clientelei.
23 mai 1911
(IV)

Generalul Gheorghe Manu (1833-1911), flu al fostului ag

caimacam Iancu Manu, a avut merite In organizarea artileriei

romfinestl sl, ca profesor la $coala de rAzbol, In pregAtIrea

298

GENERALUL BUDISTEANU

A fost dus la mormint trupul generalului C Budisteanu, unul din eroii razboiului, de la care avea o amintire
vie, am zice, in glontele care-i sconnonea carnea, innoind
vechile dureri.

Generalul a fost in fruntea Ligii culturale, careia ii

adusese gloria numelui sau i un bun suflet de impaciuire
zi

prietenie. S dea mai mult nu putea din cauza unei

sandtati totdeauna subrede.

Prin singura cercetare de catre dinsul a sedintior

saptaminale aducea o mare jertfa.

Ofiterul Mei Inca a fost un cetatean cinstit si corect, mai presus de orice comparatie. Prins si el in miscarea unui partid de interese, el nu i-a cerut nimic si
abia a consimtit sa prirneasca onoruri care de obicei nu
merg catre coa mai perfecta onoare. A prezidat Senatul
cu linistea unui om pe linga care patimile cele mai furioase si apetiturile cele mai triviale trec frira s5-1 aprinda
si fara sa-1 murdareasca. i va fi parut deseori curioas5

deasupra figurilor de petrecatori obositi, de intriganti cu

ochii de lup, de sireti cu clipociri de pasari nocturne si
de satui tronind in sanatatea stupiditatii lor multamite,
aceasta uscata i palida fata de mucenic tricut al durerii
pentru tara.
A lasat banii inmorminthrii sale. 0 mie de lei, i n-a
vrut mai mult nici de la prietenie, nici de la recunostinta.
A cerut si a trebuit sa ailaa carul cu care se duc la groapa
taranii, i nici o floare, mai ales nici una de retorica.
N-a vrut cununi de flori false acela care cistigase cu
pretul vietii o cununa trainica de lauri adevrati. Parerea
cadrelor militare. Comandant de divizie in timpul razboiului
pentru independent, el este eel care a obtinut, in februario
1078, capitularea Viclinului. Dupil razbol, generalul a fost unul
dintre fruntasii partidului conservator, in care calitate a ocupat
de mai multe oH functia de ministru.
299

24*

de rau a tuturor oamenior de bine 1-a intovarasit mug

in eel din urrn5 drum tacut pe simplul viteaz care ne-a
films, ducindu-se cu tristh solie c5tre aceia ce au murit
de mult ling el, in fata dusmanului.
29 decemvrie 1911
(IV)

Al. ONAE

Drape/u/ din Lugoj aduce aceast veste, care-mi trezeste in suflet o icoana de nesfirsith melancolie dulce :
Alexandru Onae, harnicul i neobositul inviithtor, di-

riginte la scolile romane gr. or. din Lugoj, a decedat in

Domnul marti, in 5 septemvrie, intr-un sanatoriu din
Sibiu in etate de 36 ani.

Trista veste a umplut de jale toate rudenii1 i toti

cunoscutii, caci toti 11 iubeau ca pe un model de om,
roman si dascal. Raposatul intru Domnul a dezvoltat o
rodnica actiVitate pe terenul didactic .0 social. A fost
membru zelos i bibliotecar al Reuniunii invatatorilor
romni din dieceza Caransebesului, notar al despartimin-

tului invatatorilor din tractul Lugosului, bibliotecar al

Casinei romane, secretar al tovarasiei meseriasilor romani din Lugoj etc."

L-am cunoscut pe Orme la cursurile noastre de var5,

unde a fost unul din cei mai bine primiti cei mai
regretati dup5 plecarea bor. Era un om de-o ingercasca
Generalul Constantin Buclistcanu (1818-1911) a comandat,
cu gradul de colonel, brigada a doua de infanterie care a participat, in octombrie 1877, la asaltul Plevnci. In 1895-1896 a fost
Inialstru de razbol in guvernul liberal de sub presediniia Sal
D. A. Sturdza.
ZOO

buntate. Cu glas frumos elute cintecele lui banatene

conducea maiestru corurile. In fate alba, blinzii lui ochi
visatori pare ca-i aratau apropiatul sfirsit.

sali fie dulce odihna, frate Onae, cad prin toata

cinstea, munca i iubirea ta ai fobt vrednic de rasplatiri

pe care nu le-ai avut in viata.
1911

UN FANATIC TARAN AL ROMANTISMULUI

NATIONAL : BADEA CIRTAN

Vesnicul colindator de drumuri care gemea sub greutatea cartilor bune i rele, dar romanesti toate, pe care
le Ora pe umerii si, odata 'voinici, acuma insa sfarimati

de oboseala si de virsta, pentru a le duce Dumnezeu

Stie unde i cu ce folos, de multe ori drept in mina
jandarmilor i vamesilor unguri ce-1 pindeau, badea
Chian n-o sa mai bath la poarta nimanui, cu cererile lui
sthruitoare i cu cimiliturile lui istete. A avut norocul

sa moara aici pe parnint romanesc i, in Mc sa-si petreaca ultimele ceasuri in arestul vechilor sfii dusmani,
a inchis ochii in casa unde-1 asezase mile unei sotii de
ministru plenipotentiar. Iar la mormint a fost dus cu
cheltuiala sectiunii din Sinaia a Ligei culturale.

A fost odata, la Cirta lui departe, uncle oile, adesea

parasite, si-au pierdut acum stapinul, un bad ca oricare.

Era un om facut cind asupra natiei intregi a trecut

un mare vint de sperante romantice. In numele originii
glorioase, Cu gindul la fratia latina, se cerea dreptate pen-

tru ai nostri cei supusi [...] si se credea c o protestare

puternica impotriva tiranior va ajunge pentru ca neamul
801

nostru de nobila vita sa reintre in stapinirea drepturior

sale.

Memorandul, procesele vestite, cuvintarile rsunatoare

ale parintelui Lucaciu, albumul lui V. A. Urechia strin-

gind miirturiile de dreptate ale fratilor... Si, cind toata

lumea romaneasca era zguduit de o lupta al carii sfirsit
norocos se credea aproape, de tot aproape, o anume constiinta noua i neasteptate dorinti se trezira si in sufletele taranilor de dincolo, cari botezindu-si copiii Cezar

si Octavian, erau siguri ca au dat ajutorul lor la renasterea Romei dundrene. Si unul dintre dinii ii lua atunci
toiagul pe care nu 1-a mai parasit niciodat.
Noi cetim i credem ; ei, oameni de %ark trebuie sa
vada, oameni i lucruri, dar credinta care iese din aceasta

atingere a realitatii insesi, se preface in sigurantk in

patima, in monomanie. Badea Cirtan nu stia decit roma-

neste, dar el era sigur ca toti fratii latini inteleg, sunt

datori a intelege accentele lui latine. Si era ineredintat
ca iubirea lor
pe care a si desteptat-o ici i colea prin
caracterul impunator al energicei manifestatii populare

e asa de puternick incit nici

bani de drum nu-i trebuie. Asa a strabatut Italia 0
cuprinse in fapta lui

Franta ; a vazut Columna lui Traian, la care s-a inchinat

ca la sfintele icoane din stina lui, s-a minunat de zgomotoasa maretie rnoderna a Parisului i i-a parut totdeauna ru Ca n-a trecut Pirineii, dincolo de cari alti
frati 11 asteptau.

Ca lumea-1 privea cu o curiozitate batjocoritoare, ca

adapostul i-1 procura legatia Romniei, astea nu le vedea
el,

ci se simtea dus pe undele puternice ale simpatiei

latine.

$i niciodata n-o fi bagat de searing bine cit deosebire

este intre usoarele lui vesminte prafoase, intre chipul lui
aspru, osos, cu parul zburlit i cautatura salbateck de
1 V. A. Urechia (1834-1901)
istorie 81 publielst ; a fo8t
pre8ed1nte al Ligil pentru unitatea eulturale a rornnilor.
302

dac feroce, i intre imbracamintea

i faptura fratilor

iubiti...

Se privea pe sine ea un purtator de misrune supermara,

ca un indeplinator de porunci ce vin mai de sus Altfel

nu se jertfeste linistea unei vieti intregi. Si, pentru ca
porunca-i venise prin ciirti, prinse pentru dinsele o dragoste fa'ra margini. Toate-i erau deopotriva , chiar dupli
ce le cetea, era convins di in fiecare pagina se vorbeste
de maica Roma, de latinitatea infratita, care-n iubire Ii
gaseste viitorul.
Manualul de aritmetica, vechea colectie de gazeta

1.-1,

parnfletul politic, in forme deosebite cuprindeau acecast

revelatie sfinta. Si le ducea cu o adinca reverenta, cum

David purta pe umcrii sal arca invoielii cu cerurile si

a viitorului celor ce vor veni dupd dinsul. Mai la urma
urmei, ce insernnatate putea sa aib ultima soarta a acestor cartH 1i ajungea ea' se atinsebera de invelisul sarac
al trupului sau si ca-I binecuvintasera.
$i dupa urrna lui va rarninea aceasta : credinta salbateed pe care un taran a avut-o pentru visurile carturarilor din vrernea lui si nemarginita-i eviavie pentru oartea
in care vedea numai lumina si rnintuire. Daca viata but
s-a strecurat, asa de muncit si neirnpacata, fara vreun
adevarat Lobos, vina e a carturarilor cart trebuiau sa aiba
alte visuri i s5 scrie alte carti.

El ne-a aratat insa ce adaos de energie sufleteasca

nebiruita poate sa dea poporul la ceea ce credem, spunero
si scriem noi.
1911

(II)

Taran autodidact de prin partile FagArawlui, Ghcorghe

Cirtan, cunoscut sub numele de Baden Cirtan" (1849-1911)
a slujit, prin actiunea sa pitoreascA, lupta pentru eliberarea
nationala a romilnilor din Transilvania. Pribegille

.1,

cu desaga

de aro in spinare, au avut un rAsunet considerabil in Ppoc5.

SOS

UN PROFESOR ARDELEAN : D-L ANDREI BIRSEANU

Acum citeva zile a plccat din Brasov unul din profesorii cei mai iubiti, din carturarii cei mai adevarati, un
om care prin talentul sat discret, prin blindeta purtarilor
sale, prin stricta indeplinire a tuturor datoriilor sale si,
nu mai putin, prin dovezile repetate ca nu pune nimic
mai presus de interesele scolif, culturii, natiei, carom le-a
facut danii insemnate din putinul sau avut, era o podoaba,
o mindrie a romanilor din acel batrin oras al amintirilor pi
straduintilor noastre. Membru al Academiei Romane, d-1
Andrei Birseanu rasfringea aceasta inalta distinctie lite-

rani asupra mediului cultural romanesc din locul unde

si-a cheltuit in munca tineretea i anii barbatiei.

ca viitor presedinte al
La Sibiu, in alta chernare
in and lurne, mai vioaie, mai
nervoasa, mai agitata de pasiuni, ce e dreptul de o alt
ordine, superioara celor pc care le-a trezit odata dulcele
buget al sfintului Nicolae facatorul de minuni, d-1 BirAsociatiei transilvane

seanu va intimpina, desigur

si o stie alte greutati, pi
desigur le va birui prin aceleasi insusiri care 1-au facut,

in orasul cel mai framintat de uri personale, sa nu aibil

nici un dusman tara sti fi facut nici o concesie
insusiri
care sunt : lucrul continuu, voie bund fatii de oricine,
delicatil ascundere a jignirilor, exemplul zilnic al unui
liniptit pi armonios caracter. Aceste insusiri nu samana
cu acelea care au dat unuia mai vestit, lui Ghcorghe Barit,
si el odata dascal brasovean, calitatea sa reprezentativa

Pe vremea lui I3arit era de nevoie lupta cu condeiul in

mina o viata

intreaga, multilateralitatea ocupatiilor,

strinsa legatura intre cultura si politica. A venit insa

vremea cind nimic nu se mai putea cistiga decit in
domeniul cultural si in ordinea morala. Cine a facut ca
Andrei Birseanu, inchizindu-si viata intre asemenea preocupari, n-a dezertat de la datoria sa.
304

Si mar departe el va fi cum epoca sa a cerut. Acurn se

ridicA ins5 un tineret oare trebuie sd se inspire de la

acest model de viatii curat i frumoasii, dar care c
indreptat de alte nevoi pe alte drumuri. Iarili vin ceasuri
mari si se aud trimbiti de razboi. Vor fi mari
pierderi, .si dureri. Dar logica lucrurilor, pe care cci
nevinovati la suflet o numesc ginta dreptate, va face sa
biruim.

Dram lin Andrei Birseanu s5 vadli acest ceas, din

ad5postul s5u de biltrinetii. S5 nu-1 par r5u ca n-a fost
intre arme, nici chiar la inceput ; accl care dli o constiinta
moralti ostasilor are in biruint5 o parte cit si a generalilor celor mai indrzneti.
1911

GABRIEL MONOD
RI intr-o jara mare, cu veche i straluciti cultur5,
plina de talente si de glorii, moartea unui om mare prin

onestitatea lui e ca o pierdere nationalti.

$i astfel a privit muitli lume din Franta trecerea din

viat5 a lui Gabriel Monod.

A fost un profesor bun la scoala de Inalte studii, uncle

multi romtni s-au bucurat de invdtilmintul lui, ca si de

afectiunea lui distins5. A scris studii patrunzlitoare asupra
' Prolesorul Andrei. 13irseanu (1858-1922), autor cle manuale
(lin Brasov (1902), s-a facut

0 al unei Istorii a ;coaletor...

eunoscut mai ales ea folclorist prin publicarea, In colaborare

cu Jan Urban Jarnik,

a culegerti Doine

qi

strigrauri din

Arcleal (1865).

305

epocii merovingiene.1 A condus ani de zile Revue IRstorique si a fost la Revue Critique unul dintre cei dintii.
A caracterizat in frumoase pagine de prozd fruntasi ai
cugetririi franceze, ca Renan 2 i Taine 3. A ingrijit cu pietate

de memoria lui Michelet 4, marele poet romantic al istoriei.

A lasat despre rLizboiul franco-german pagini splendide,

pline de durerea patriotuldi si de reprobatia omului cult

impotriva unei colosale distrugeri de civilizatie. A introdus la francezi, in ciuda resentimentelor infringerii, chiar
metodele germane de cercetare istorici minutioasri si
sigurd.
hi, de la un rstimp, glasul acestui savant discret, cu

ochii obositi de vcgheri, s-a auzit tare in mijlocul patiration Nu pentru ambitia sa, de care era absolut incepabil, ci pentru nobila i marea ambitie de a se repara
asa judeca el
o nedreptate ce i se piirea crt ar putea
atinge onoarea Franciei inaintea umanitii. Cei cari-1
cunosteam s1-1 srbritoream acum citiva ani, impotriva

modestiei sale, nu ne-am mirat de aceastii icsire" a

bdtrinului nostru profesor. Era in firca lui Gabriel Monod,

urmasul protestantior eroici gata a-si jertfi viata perltru

credint, era o constiint faril frick i aceast constlintil
nu putea s rmiie mutii de cite ori credea c un adeviir
trebuie marturisit.

N-a avut notorietatea cea mare, dupri care nici nu

umbla. Chiar cele mai frumoase din paginile sale nu vor
g5si de acum inainte multi cititori. Ne vom indrepta insrl

spre ele de cite ori sufletul nostru, care a cunoscut si

admirat pe al lui, va simti nevoie imperioasil de a-si
I Epoca primet dinastli a statului franc (secolele VVIII).
2 Ernest Renan (1823-1892)
istoric t scriitor francez.
2

Hippolyte Tattle (1828-1893)

critic si istoric literar

francez, care a evidentlat, dar de pe pozitii idealiste, legatura

dintre art 1 viata socialS.
Jules IVIlchelet (D98-1874)
istoric francez, ginditor progresist, reprezentant al romantismului.
300

reinnoi ceea ce poate fi mai curat, mai uman

Si

mai

intelept in cugetarea omeneasc5.1

1912

(IV)

IN AMINTIREA LUI PETRU LICIU

A crede intr-o idee deplin si fanatic, a iubi pe oamenii

cari o servesc mai ales pentru cii o servesc, a urmari

lupta lor pas cu pas, a avea bucuriile lor putine si a te
induiosa de ficcare suferinta, a te intrista pentru fiecare
infringere a lor
i aceasta intr-o cariera care reprezinta toale ai-ai poate ingadui a nu-si insusi exclusbv
nimic
asa a facut Petru Liciu, acela pe care acuma,
in ajunul zilei de inmormintare, 11 avern intreg in inimile
noastre, in caldura prieteneasca a &kora se va fi addpostit, in fuga lui silnic., sufletul lui mare, bun si blind.
$1 a mai avut o taina acest discret, caruia-i placea sa

ascunda de lume ce era mai rar in fiinta lui morala :

taina de a sta la o parte de lume, ca om, el care mai in
fiecare seara statea inaintea sutelor de oameni ca imagine
poetica a celorlalti, ca rol.

A fugit de aclamatiile inirnii, nu ale mintii, care

veneau catre dinsul, nu ca artist, ci ca bun si jertfitor
tovaras, ca devotat luptator pentru o cauza nobibli, i
multamirile celor mai de aproape ai lui au trebuit sa-1
sileasca pentru ca sa le ingaduie.
I Istoricul Gabriel Monod (1844-1912) a fost profesorul lui
N. Iorga la Ecole des Haute Etudes Wm Paris st unul dintre
intemeietorii importantei publicatii de speclalitate Revue Histo?gone, pe care a condus-o.
307

Nu, va trece multa vreme ca In aceasta natie care

face rareori, i totdeauna ii place sa se ctie ca. a facut

ceva, sa rsara o nobila modestie, o curat credinta, o

buna prietenie iubitoare, un suflet fara alta patima decit
aceea a indatoririi i multurnirii altora, a indeplinirii
datoriei, a urmaririi idealului, pe scena ci in v,g5, intre
oamenii inchipuiti cari traiesc o seara i intre oamenii
adevarati cari se zbuciuma o viata, pina ajung la lupta
grozavil pe care sub ochii noctri plinci el a luptat-o, ca
sufletul tau, Liciule, pina la care noi nu mai gasim un
drum, ci blastamam, ca pagini ai durerii, fatalitatile, fie
dumnezeiecti, ale fiintei umane !

$1 niciodata romanii cari au nevoie pentru 'a trai de

cultura noastra, niciodata ei, pentru earl o reprezentatie
de teatru romanesc, la inaltimea cea mai adevarat a artei,
e un mare ci glorios eveniment national, niciodata acecti
copii instrainati ai unui mare neam nenorocit nu vor avea
un mai bun prieten, un mai drept frate decit dinsul. $1
nu cu vorba, cu fapta cu fapta care ascunde oboseala, saracia, boala caci el juca in Bucovina intro cloua din crizele care-i distrugeau rinichii, colindind tirg de tirg, tinut

de tinut, dus de mina parca de cineva mai mare decit noi

toti, de cineva care n-a creat natiunile pentru ca sa fie

roabe, -pentru ca sa se cufunde in umilinta fata de surorile
lor mai tali, i pentru ca sa piara.
Ce e un mormint ? Tama ca a tuturora, i oase mute 1
Dar in el e ramacita fetei pe care am sarutat-o, a ochilor
in cari am privit bucuroci i tricti l cari ni-au trimes

in schimb raze de lumina ci ceata de lacrimi, a buzelor

care au rostit numele nostru, a inimii care pina la

sfircit a batut pentru noi ; moacte ale sufletului care a

trait prin ele ci care, de la desfacerea lor, nu se mai

poate afla pentru noi decit in arnintiri pe care viata

crudd, sora buna a mortil, le cla tot mai mult in urma
altor suferinte, mai noul Mormintul lui Petru Liciu nu e
ci al faptel sale, si intre eel patru pareti umezi al saraciei
308

lui nu epoate inapea un astfel de suflet,

si

tot mai

neeunoscut e acolo ce ni rilmine de la dinsul.

Dar, fiindca" I-am pierdtit aiurea, sx nu-1 uitilm, fratilor, nici acolo. Iar mormintul cellilalt, pe care-1 avem
totdeauna 1Ing

noi, fiinded e in noi Inine, pe acela

sn-1 impodobim cu florile vesnice ale arnintirii i

sul

riditam sus in sufletele noastre monurnentul de nesfirsitti

recunostinta* pentru bungtatea lui, monument pe care-I va
putea sfiirima numai moartea noastra si, dacil ea ne-ar
aduce inapor line dinsul i 1Ingi acei putini cari au mai

fost pentru noi ca, dinsul, am aSteptat-o cu fanaticii

bucurie in ceasurile grele i in cele bucuroase chiar. cu o
induiosat5 nerilbdare.

/9/2

C. NEGRI

Cuvintare Ia dezvelirea statuii lui la Galati

(17 iunie)

Intiia oard se ridiell in Romilnia statuia unui om

pentru ca, ajungind foarte sus si putind razbate si phn
la cea mai inalt culme a puterii i strillucirii, a stiut s
rtimiie modest si stirac.

Mei Costachi Negri n-a fost ce merita faira' indoialg

sa fie, ci a silit, cu toate puterile unei nobile abnegatii,

unei desilvirsite uithri de sine, si nu i se dea nimic.

0 a pllstrat numai atita din ce poate asigura singele.
inrudirile, talentul, energia, cit era de nevoie ca s poatti
servi tara. $i a cerut in saimb un singur lucru : s se
fasfringa multdmita asupra prietenilor sal, cari s-au inI309

tat prin el, asupra domnului mare ', caruia a stitit sa i se

inchine intreg. A fost o raza curata, bucuroasa c se

poate confunda in lumina zilei ce se deschide.

L ni dam sama bine de insemnarea morala a acestui

monument. Ridicat tocraai azi, deasupra egoismului fanatic

de sine, a spiritului de factiune gata sa sfisie i patria, a

ignorarii oricaror indatoriri sociale si a negatiei criminale

a oricarui ideal, el inseamna nu numai omagiul unei

natiuni adus* virtutii politice fard de path, ci i indatorirea

solemna din partea tuturor celor buni de a urma, spre

cinstea Orii i triumful moravurior bune, acest nemuritor
exemplu.
Cam o Ora nu se poate clddi nici pe cel mai netagaduit

avint al unui suflet genial care urmareste cu mindrie

zborul aripilor sale puternice si Inca mai putin pe maracMii impleticiti ai dibaciei politice, ci numai pe nemiscata
plated de temelie a caracterelor ce s-au jertfit pentru ca

sa creeze o patrie. $i nu poate fi o mai mare jignire

pentru astfel de eroi ai biruintii asupra patimilor ornenesti decit profanarea, prin zbuciumul neinfrinat al patimilor, capriciilor i poftelor, a templului pe care, jertfin,

du-se, 1-au ajutat O. se ridice. Prin scris i prin invatamintul scolilor suntem datori a face ca Romania de mine
sa fie vrednica1 in ce priveste puritatea idealrilde incepu-

turile ei. $i inaintea chipului aceluia care i-a dat mai

mult din fiinta sa paminteasca : glorie, bogatie, fericire,
s-o fagaduiasca oricine mai are simtul celei mai inalte
datorii a unui educator !
1912

(II)

Alexandru loan Cuza, in timpul domniei cliruia Costache

Negri (1812-1876), poet qi om politic, pagoptist consecvent 91
militant pentru Unire, a 1ndeplinit cu tact i energie grew
tnialuni diplomatice.

IOAN MINCIT

In loan Mincu face o pierdere ireparabilg nu numai

arhitectura romneasc5, inteleasa altfel decit ca un mestesug lucrativ prin planuri improvizate i devizuri de
zece ori intrecute, ci 0 mica societate idealist din aceast5
lume pornith furios pe cistig i c5patuiala. Pe vremuri,

cind moda servilismului in imitatie sthpinea pe toti

aproape, el a indrknit sd admire monumentele arhitectonice ale trecutului nostru, a avut rabdarea s le studieze, a avut ptrunderea ce trebuia ca sa le descopere
originalitatea i marele talent ce se cerea pentru ca ele
s5 poath da mari cldiri noud civile, potrivite pentru
nevoile altei epoce.

Deosebindu-se esential de aceia cari fac asthzi o hal

de bere ca o navd de biserick o lojd ca un amvon i un
budoar ca un altar, el a topit elementele vechiului nostru
mestesug de a clgdi prin inspiratia creatoare, poeticA,
spre a da forme notth.
Viata i-a fost asa, incit de pe urma lui nu rAmine cit ar

fi fost in stare sd fack dar aceasta nu scade meritul

covirsitor pe care si 1-a cistigat feta' de dezvoltarea culturii

nationale. Ar fi ajuns i o simpa schith, inlocuit de un

concurent mai fericit, ca sa se stie ce a inteles i ce a
voit el.

Era bolnav de mult vreme, zdrobit cu totul, incapabil

de ansi mai ap5ra dreptul, clad o mare si indrAzneath

nedreptate atrase asupra lui privirile induiosate ale fosl
tilor s5i elevi, crescuti in aceste sngtoase traditii nationale ale colegilor de la coala de arhitecturd si ale tuturor
oamenilor de bun-simt, de bun-gust si de inim5.
I s-a dat un banchet, la care i el a trebuit s vorbeasc.

A rostit atunci, smUlgindu-se din modestia lui Ocuth,

cuvinte de acelea, frumoase, adevArate i adinci care,
311

cuprinzind mkturisirea idealului sgu, vor trebui sg-i fie

sgpate pe mormint.
Si ochii cei man i tristi au piths atunci de o ultimg
bucurie. Astilzi ei s-au Inchis i pleoapele kr n-au putut

sg fie atinse macar, intr-o ultimg mingliere, de mina

pioasa a continuatorului. 1
1912

SPIRU C. HARET

Dintre nol pleacg azi un calgtor foarte obosit. Timp

Indelungat, cu nesfirsitg rivng i cu silintile cele mai
mari, a strgbgtut, intre prieteni cu alte ginduri i Intre
ajutgtori cari se gindeau inainte de toate la sine, tinu-

turi in care, lingg boggtia cea mai nemeritat, lingd

cultura cea mai zklarnica, lingg cel mai obraznic triumf,

se zbuciurng in adinc intunerec si in mare sgrgcie, ca

rasplatg pentru toatg munca ei frg ragaz i pentru
toate jertfele ei farg sfirsit, o intreagg natiune. $1 calgtorul cel Meg odihng lgsg la o parte pe cei ce n-aveau
nevoie de altceva decit numai de cistiguri innoite si de
laudg proaspgtg, pentru a ingenunchea inaintea celui
cazut de greutgti si a apropia de buzele lui arse lagutura
cratgtoare de viatg. Si a fgcut asa an de an, ping ce i s-a

inalbit pgrul de mundi, ping ce bolile ostenelii s-au

Ltd Ion lifincu (1852-1912), Intemetetor al co111 nationale
In arhitectura romneascl modernS, 1 se datoresc, lntre altele,
Bufetul" de la $osea, Scoala centrala de fete, Casa Vernescu",
desAvIr8lrea constructiei PaIatului de justitie, restaurarea unor
monumente 1storice, ca de exemplu b1serica Stavropoleos.
312

atins de dinsul si el insusi a cAzut in marginea drumului

celui greu, asteptind ultima datorie fata de dinsul.
Se vor ingrAmildi cei din mindrul Izrael 1 stpinitor cu

giulgiul de in alb si cu mirezme scumpe, ca s se stie

pretutindeni cd a fost dintre ai lor. Se vor bate cu

pumnii in piept, vor presAra 'Wind pe capul lor i vor
striga tare, ca s se vadA i Ca s se aud.
Dar el nu se va bucura de toat aceast ingrAmdire,

de tot acest zgomot. Clad ins, din adincurile, astAzi

triste, ale multimii care 1-a viizut adesea, care s-a mingiiat prin el si a nAdAjduit intr-insul, se va ridica,
sfielnic la ficcare, dar, la toti impreunA, puternic oi
zguduitor pentru nesimtitori i pentru dusmani, strigAtul

durerii celei adeviirate, acest om de bine, care a trAit

pentru dreptul i pentru suferinta altora, sc va minglia
in lumea cea nou i va intelege c oboselile care acuma
au incetat pentru dinsul n-au fost in zadar.
1912

IOAN BORCIA

Moare la Sibiu, abia trecut de treizeci de ani, un orn

care, in alte imprejurAri, ar fi putut aduce si mai mari
servicii literaturii si culturii noastre.

Despre profesorul Ioan Borcia se vor spune de toti,

cu adinca induiosare, pentru mama nenorocitA, peptru

sotia cu care se cununa acum e anul, pentru Irate si

1

cei din patura conducAtoare, din clasa stApinitoare.

313

25

Oameni earl au Post vol.

sora, amindoi cunoscuti in scrisul romdnesc, si mai ales

pentru bietul de el, dus atunci cind viata e inca pe

Jumatate vis de trandafiri i aur si pe jumdtate mindria
faptei savirsite, aceleasi lucruri : ca era tindr i frumos,
ca era bun si blind, ca era constiincios si harnic, ca era
cinstit si moral, ca era sfios i binevoitor, ca n-a suparat
niciodata pe nimeni. Vom acidogi toti ca a scris frurnoase
versuri l cli din cultura lui vasta si serioasa ne-a impartasit cu traduceri din marii poeti germani si din
Shakespeare.

Dar ceva vreau s adaug aici. loan Borcia, dupd care

va merge cu obrazul in lacrami ce are Sibiul romnese
mai bun, Ioan Borcia, profesorul pe care fetitele lui de la
scoala Asociatiei nu-I vor uita, a avut cloud mari pacate.
A fost, intre romani, modest si n-a locuit la Ducuresti.

Sa fi fost obraznic, sa fi sarit in capul lumii, sa fi

prins de grumaz pe fiecare redactoras de ganta, sansi fi
expus la vitrine chipul pregatit ad-hoc, intocmai ca al
veetmui poet mare, sd fi anuntat planul operelor sale

extraordinare la virsta sa", sa fi dat fragrnente din

aceste opere, s se fi facut vizibil oriunde, s fi dat oricui

obsesiunca neastimparatei sale fiinti vinatoare de celebritate, sa fi stramutat in buna noastra prostie i credulitate orientala toata energia nebiruitd a reclarnei literare
din Apus...

0, atunci ar fl fost altfel ! Cine n-ar sti atunci despre

dmsul ?

Iar azi cine stie ca in Sibiu se cla parnintului, la virsta

cind el n-are dreptul sa ne ceard, un talent adevdrat

gi

curat ?

*1 care, dacd am pretui pe ai nostrl si am sti sa II

smulgem ce se cuvine, ar fi fost poate singurul care ar fi
avut stlinta, tactul l sfinta rabdare, abnegatia admirabild
314

care se cer pentru a face pe scriitorii man al lumii s5

vorbeasca si in aceast limb5 a noastr. '
1912

ION PT.T$CARIU

In Ion Puscariu, mort la o asa de fericit5 virst,

aproape fait s5 fi fost bolnav, cAci incfi in sesiunea din
urm5 a Academiei a venit, a vorbit si a luat parte, mi se
pare, la o excursie obositoare, romnii pierd pe unul din
acei ran si pretiosi marturi ai unor vremuri superioare
ca virtute celor de astAzi.

Pierderea cea mare e aceasta. Lacrimi ealde nu se

vars5 la mormintul unui nonagenar aproape, ale carui
rude mai de aproape, ai cdrui prieteni mai buni ii asteapth
de mult aeolo jos. Opere stiintifice cine mai putea astepta

de la cercetAtorul titlurilor de noblet5 ale neamurilor

vechi romilnesti din Ardeal i Tara Ungureascd ? $i in
politica de azi cine mai mergea acolo sus, la Bran, in
cAsuta-i de pustnicie ca sA cearii sfaturi ?

Dar, dupA ee s-a dus si el, pare c'A ne simtim si mai

midi in graba noastra dupa eele personale si mgrunte.
S-a mai runt in jurul nostru acea tare atmosfer5 de
brbatie i incredere care in acest neam se gAseste azi
numai printre cei foarte bAtrini. $i ni
ce nenorocire !
pJ re rAu de aceastA imputinare a scumpelor amintiri vii

de care mai ales un popor ca al nostru, intr-o clip5 de

o

loan Borcta (1800-1912) a Yost colaboratOr la Luccaldrut.

Sdntanatorul t Ramuri, In paginile cifrora a publicat articole

despre Eminescu i poezli cu tematia ruralA. Prthelpala traducere Iftgenta tn Taurtda de Goethe.
319

25*

mare crild a caracterelor, are nevoie. Un btrin trecut

de optzeci de ani, care se raised, vorbeste, scrie, pstreaza'

toate legifturile cu cei din jurul su si care, cdutind sii

afle ce aduc ei la cultura i politica nationala, nu Oraseste nimic din cred.intile care-i fac puterea i bucuria
mintii
de acestia aveam i inainte prea putini pentru
bAtrineta noastra de btirbati i pentru caducitatea moral4

a celor mai multi din egoistii tineri, individualist si

comozi, ce V117 dupg noi, impingindu-ne cu nerbdarea lor
spre un n-iormint pe care-1 credeam mai departe.

Acestea nu s-au spus la mormintul, Mat in munte, al

patriarhului de ra Bran, in sfirsit r5pus si el de virsta

celor mai albe btarinete. I
1912

LIC1U CA ARTIST

In amurgul rece al unei zile de april, sub stropi de

ploaie, eazind ca lacrimi, intr-o ultini fulgerare de raze,
sicriul care cuprindea atita bunatate, atita glorie i atita
sperantg, a egzut in adinc si asupra multimii celei mari
strinse in jurul steagurilor cernite o tkere mare, a celei
mai grozave Taine, ii intinse aripile.
Acuma irrtre noi i trupul silu pieritor e stratul eel'
greu de piimint si, in linistita impiirfasire cu sufletul siiu
Ion Puscariu (1824-1912), avocat l magistrat,
' lstoricul
parta.5 la revolutia de la 1848 din Transllvania, a publicat lucrgri
privitoare la institutii i episoade din istoria Transilvaniel, precum 5i studit de genealogle : Date istorice privitoare la familitte
nobile romiinc (2 vol., 1892-1895), FragMente istorice. Desrire

haierii din Tara Fdgrastitui (4 vol., 1904-1907).

316

curat si mare, pe care morrnintul nu I-a putut cere si

astf el el si-a gasit adpostul in caldura prieteniei noastre,
putem vorbi despre dinsul.
Petru Liciu a fost inainte de toate, in arta romaneasca,

un mare talent, cu acea putinta geniala de a intelege

deplin i a reda desavirsit sufletele altora prin litera
ti peste litera scriitorului, care face pe actorii cei marl.

Pe urrna, da, a fost o munca nesfirsita, necontenita,

dureroasa, neincetat dibuitoare spre elemente noua ; si a
fost o rabdare nebiruith.
$1, astfel, arta, care nu sufere incalcarile viforoase ori
Iri razbuna cu vremea impotriva acelor cari au surprins-o,

arta 1-a rasplatit pentru cultul lui cinstit, credincios,

devotat, dezvaluindu-i pe incctul, in daruri bogate de
intelegere, acele thine ale ei pe care numai unor aAfel
de rani inchinatori le arata.

Distins, prin nasterea si prin cultura lui, ca i prin

norocul, fericit pentru noi, al unei personalitati cu totul
de elita in sine, respectuos de tot ce se ridicil mai presus
de patimile si de interesele noastre, solid si credincios,

dihd altora atita iubire si Ostend totusi ascunsa in

asa a fost Petru Liciu.

Dar pentru a intelege cum a ajuns in arta la inaltimile
cele mari, trebuie sa ni rechemam in minte doua mari
suiletul lui o comoara intreaga

insusiri ale spiritului sau si ale inimii sale. -

El a fost un om de adevar. Adevarat el insusi, in

eunostintile sale, in ostenelile sale, in sinceritatea sa
absoluta lath de toti
incepind cu el insusi
i fata
de toate, el a dcspretuit in arta sa tot ce ascuncle si tot ce
insealk toate mijloacele mari, care sunt si mijloacele
usoare ; a inlaturat, inainte de a cunoaste pe NOvelli,
toate traditiile, toate retetele, toate conventiile ; a avut

curajul, el, tiniir i singur, care parea cii apartine altei

lumi si de aceea si stirnea invidii tenace, de a inlatura,
scazind in ochii publicului intii, pentru a creste cu atit
mai mult pe urma. Sfortarile de glas, efectele de masa'',
317

striggtele si alintgrile jigneau deopotriv constiinta si

educatia lui, si le-a inlocuit pe toate, in comedie si tragedie, prin inviorgtoarea si induiosatoarea infatisare a
vietii ; si tipurile, moarte ping atunci, cu toate zguduirile
altora, au inviat pentru dinsul, cum invie fiinta, realitatea : s-au sculat si au mers".
.
.i, al doilea neuitatul nostru prieten a fost .0 In arta
sa un mare izvor de iubii e. De iubire si de urg, fiindcg
una fgrg alta nu se poate, iiincicd In contrastul dusman
al lucrurilor o iubire aduce o urg si nu e o singurg ui d,
adevAratg, dreaptg, sfintg, care sa nu aducg dupd sine

si o mare iubire, in afarg de aceastg opozitie fatalg

rgmiind numai urile nedrepte si iubirile sterpe. El a
jucat, nu pentru public, nu pentru el, ci pentru rolurile
insesi, si anume pentru lucrurile mari cuprinse in ele,
pentru semnificatia lor moralg.

A urit in Moise otrava de care murea neamul sgu,

In Isidore Lechat acelasi ferment de descompunere a
societAtilor, si doar in tefgnita vodg dacil s-a lsat
stgpinit de duiosie fatg de o tineretri riitdcitil, care nu
e Inca nici bung, nici rea si cgreia o soart tragicii nu-i
va inggdui sg ajungg ping la acea lgmurire care-1 va
face vrednic, dupg minia ce stirneste deocamdath, de
iubire sau de urg.
Astfel, prin patima sa de adevr, ca si prin valoarea mo-

rala a interpretgrii sale calde, Liciu a lost, de la locul

lui, pe care atitia 1-au inteles si-1 inteleg altfel, un mare
educator.
$i in timpuri ca acestea nu se poate o lauda mai mare
pentru dinsul decit aceasta.
1912

I. L. CARAGIALE

Natura s-a sfiit sa scad prin chinurile si slbiciunile

bolii pe acel tindr de saizeci de ani, voinic, frumos,

sigur, vesel
tot numai siguranta si energie
care
era, pentru noii prieteni cari-1 vedeau des, ca si pentru

prietenii cei mai vechi, si poate nu din eel mai faii,

loan Luca Caragiale. L-a luat dintr-un singur gest, earuia el i s-a supus fall sfiald. Tedia de ani de zile
intr-un exil de bunilvoie, pe care tara nu-1 merita. Ea,
..si cu dinsul neamul intreg, ii incunjurase icoana de o
strillucit glorie.

Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului national. i tot despretul pe care-1 arunca el admiratorilor si. tubitorior sal n-ajungea ca sd stirbeasca
aureola. I se recunostea
lucru rar pe lume
dreptul

de a zice si a face oricui orice, de a jigni sentimentul

public in orice form, de a sta impotriva vremii sale,
si cind gresea ea, si cind el era gresitul.
Marimea si caracterul de sigurA eternitate a talentului

s'au literar nu explicit indeajuns aceastd atitudine. Urmash earl n-au vazut si auzit omul, n-o vor intelege
la acest om cu ochii in cari fugeau flacdri ciudate, de
ironie si induiosare, de admiratie si pornire distrugatoare,

acest om cu impresionantul glas de impunere a credintilor si capriciilor sale, cu gesturile stapinitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit plin
de intentii ironice si de capricii rafinate, capabil de elementare asalturi crude, de entuziasmuri oarbe, de neinduplecata negatie provocatoare, azi intr-un fel, mine
in

altul, cu totul opus, dar totdeauna, ca poezie, ca

glumil corosiv, mai presus de masura obisnuita a fiintei

omenesti. $i aceasta o respectam, suntem datori a o

respecta. E doar una din manifestatiile puterilor ce c6319

hiuzesc lumea i, respectind un astfel de suflet, peste

suferintile si resentimentele noastre
ei ne inchintim.

Era asa pentru c in el s-au luptat totdeauna, in-

tr-un conflict tragic, care 1-a sfisiat, instinctele clasice

cele mai sigure cu pornirile romantice cele mai cuteziitoare. CintArea de o sutd de ori cuvintul pe care-1
cobora pe hirtie intr-o caligrafie perfect, pe care-1 cetea cu o dictiune Var gres, pentru a-I distruge la cea
mai slabg indoial5 despre adevrul corespondentei lui
cu ideea sa ori cu armonia operei. Un condei mai st5pinit n-a existat vreodat5, nici aiurea, i rareori un
creator mai mare a nimicit cu mai mult5 pasiune opera
sa pentru Ca nu corespundea celor mai nobile intentii
artistice. Dar, in acelasi Limp, mintea lui era plin5 de
planuri uriase, de figuri extraordinare, de actiuni exagerate, de contraste tari, de atacuri revolutionare, de
paradoxe nebune, si niciodata nu era mai mindru clecit
atunci cind putea s princlii in senina form5 clasicd rece
ceva din conceptiile unui romantism infracgrat.

Dar, pentru ca aceasta sa se intimple intre plan si

mijlocul de indeplinire, se diidea zilnic, an de an, pinii
in accast5 clip de durere, o luptd in stare s5 distrug5
pc rind productivitatea, fericirea i vialfa unui om.

Aceastd luptti ni-a rdpit nou5 zecimi din roada fireasc5 a unui suflet mare.

Dar ni-a dat i unul din acele exemple superioare de

onestitate, de constiinta, de eroisrn in sacrificiu, de abnegatie pentru arta adoratg, care fac pentru literaturti
mai mult i decit cele mai man i trainice din paginile lui.
1912

CE SE IUBEA IN CARAGIALE

Dacd toti cei cari scriu prin ziare despre I. L. Caraaduc

giale, a doua zi dupd trecerea lui din viatd,
aminte, i laudd, si suie pind in slava cerurilor, unde
nu s-a ridicat el desigur prin astfel de riaijloace, strdine
de personalitatea lui superioar5, dacd toti acesti ziaristi
gi oameni politici i indivizi fdrd ocupatie bine deter-.
minatd ar fi iubit in el opera lui, una din cele mai desdvirsite si armonioase forme ale realismului critic,

ne-am bucura. Ferice de tam in care poate fi iubit, admirat si regretat cineva asa de mult pentru nemuritoarele pagine ale scrisului asupra criruia gi-a concentrat toatii viata !

Dar un scriitor e si un om. De Multe ori, poate de

cele mai multe ori, un om indiferent, ea d-ta, cetitorulr,
gi

ca mine.

Citeodat e i un om de o strAlucitoare inteligentd,

de o vervd admirabild, de o spontaneitate fermecritoare
ti arnetitoare.
Caragiale asa a fost, i stia bine cd era asa, si era
bucuros de uimirea in care, mai curind sau mai tirziu,
lasa pe cei cari-i ascultau credintile i paradoxele.

Si aceasta e arta, si, cu toate crt nu poate fi pdstratii,

ba nici caracterizatd pentru cei ce n-au fost aseultdtorii
acestor improvizatii splendide, e o forma a1eas i vrednicd de respect al artei. Cine o poate pretui, alegind

ce este de ales din fond si urmdrind cu nesat mestesugul i avintul formei, acela e insusi o minte isteat5,
un gust distins.

Dacd bogata si raia convorbire a lui Caragiale despre

arta sa ar fi ajuns ca s entuziasmeze natia noastrd,

ce dovadil sigurd de progres al mintii noastre ar fi
gi

aceasta !
321

Dar nu, din nenorocire nu e afara de citeva exceptii care se pot numara pe degete
nu e nici una, nici
alta. E un al treilea lucru.

Afarg de ziaristli evrei, bucurosi ca, din motive pe

care nu le voi arata aid, au ggsit un om mare dispus
sa ii scrie ravase politicoase, afara de takismul Improvizat, care a fost extrem de fericit ca, din motive
pe care nu le va putea arata, a putut eticheta pe I. L. Ca -

ragiale intre ceiebritati intelectuale pe care toti le apreciaza, marea multime a admiratorilor" e alcatuita
din oameni pe caH totdeauna ti-i poti face tovarsi in
jurul mesutei de fier a berariei, a gradinli ptthlice, pi
numai acolo. Au bani pentru consumatie, i timp Inca
mult mai mult. Dar, pentru a petrece un moment piacut" mai trebuie ceva : un om de spirit. $i anume unul
care consimte a fi de spirit pentru oricine. Caragiale
avea aceasth slabiciune. Iar dumnealor binevoiesc a-si
aminti azi cu oarecare recunostinta de omul de mare
talent pe care si-1 credeau abonat ca amuseur in jurul
mesutel de fier.

Uitam o categoric, care s-ar supgra. Caragiale a lovit

cu cruzime, intli In formele fara fond, cum obisnuia,

de altminterea, Junimea". De la aceasta faza se trece
la faze constructivii, in care vezi, dupg decenii de cultura serioasa, i altceva decit moftul roman". Ca mai
toti junimitii, Caragiale n-a facut pasul, a despretuit
sa-I feed. $i ping la sfirsit a fost amar

cu to%i, iertind

doar id si colo pe cite unul pentru simple motive de

cunostinta si de prietenie.

Ei bine, toti inacritil, toti ambitiosii nesatisfacuti, toti

cei ce sufar dupa iluzia geniului ce Ii s-ar fi salasluit

in tidva, toti boernii caH cred c aveau aripi pe care

un mediu infam le-a amortit, toti ratatii" iinvinii

unei porniri peste puterile lor, toti fac lui Caragiale,

fiindca au si ei zimbetul lui amar, injuria suprema de
a-I privi ca dintre ai lor, ca un simbol al victimei unel
322

organizatii stupide, intocmai precum, ieri, toti halucina-

tii, reali sau prefacuti, purtau in buzunar chipul tindrului Eminescu despletit.

Si impotriva acestei injosiri si acestei injurii trebuie

sii protesteze oricine aseazd foarte sus pe scriitorul ce
s-a dus din rinclurile celor vii, intovrsit -si de alte
preri de riiu, ale celor cari niciodat nu i-au cerut
nimie in schimb pentru stima lor, nici macar o usoar
sfortare critre dreptate. In mijlocul zgomotului banal,

el sunt datori sa faeg a se auzi un cuvint cumptat,

bine interneiat si cinstit. Numai pentru aceasta ei vorbesc astlizi
si nu i-ar opri nici vointa lui formal
ca numai ceilalti sa' vorbeasca
1912
(LI)

OCTAVIAN SMIGELSCHI

N-avem noroc la oameni : rar se ivese printre noi, si

cei mai multi se due rpede, ca si cum s-ar grabi sii

piece dintr-o lume care, in toate zilele si i 1 toate felurile, li cla a intelege ea' poate mai bine fard dinsii.

Acum citeva zile la Blaj, in cimitirul unde parnintul

pastreaza" ce a putut sil acopere din Augustin Eunea 1,
s-a asezat sicriul in care zac amortite pentru vecie mi-

nile faclitoare de minuni ale marelui pictor Octavian

Smigelschi. Noi, de aici, nu-I cunoastem pe acest ardelean. In 1906, la expozitie, a vrut s'a ui se infritiseze,
avind si el mindria, asa de fireascli si asa de miscatoare
1 Augustin Bunect
alvanla.

(1857-1909)

istoric roman din Tran323

pentru noi, de a fi consacrat prin admiratie in capitala

neamului sau, el, Pe care ungurii erau gata sa-1 aseze,
recunoscatori, intre cei mai buni ai lor n-am voit sa-i
dam cei citiva metri patrati pentru cari se ruga. Tinea
foarte mult ca pe paretii vreuneia din bisericile acestei
Romanii

libere sa se afle chipuri de sfinti lucrate de

dinsul ; s-au gasit altii, mai bine vilzuti i cu mai bune

legaturi, ca sa-1 dea intr-o parte.

Cei de dincolo ii tiu insa ooiil dintre cari facea

parte, ca i neunitii, carora li-a inchinat cea mai mare
opera a vietii sale, picture catedralei din Sibiu.

11 stiu, si in inimile celor mai alesi dintre dlnii e o

nemargenita durere i una din acele minii impotriva
soartei pe care nici cea mai deplina credinta nu le poate
in abusi.

Ei simt Ca poate s treaca un veac si un pictor ca din-

sul, cinste pentru neamul din care s-a nascut si binecuvintare de frumuseta pentru dinsul, nu se va naste.

Octavian Smigelschi n-a adus ce se cauta mai mult

astazi : o viziune nota a lumii, o formula necunoscuta

pina atunci a artei sale, un stil al &arid creator sa fie.

S-a si tinut la o parte de genurile in care se pot face

asemenea innoiri : abia cunosc de la dinsul un peisaj,
dote, facute in treacat, fara iubire, slabe. Portretul nu

1-a ispitit. De la inceput pina la sfirsit acest frate de

canonic, trait intre preoti, dupa ce rasarise in umbra
turnurilor bisericii celei mari din Blaj, a stat intre Icoanele mari, curate, sfinte i altfel decit prin cununa
de aur a celor cu cari legea crestina a umplut cuprinsurile nesfirsite ale cerurilor. Astfel viata lui a fost de
la un capat pina la altul numai o rugaciune, ea s-a
desfasurat sub ochii dumnezeirii care se Ricca vazuta
pentru altii prin degetele lui cucernice.
Poate de aceea, i desigur fiindca era un om asa de

cumsecade, el n-avea nimic din pletele, din fruntea in-

cruntata, din mantia de umbra si palaria de aureola,

324

din vorba piing de paradoxe i viata plini de bizarerii

a artistului". El nici nu era artist. Ca sa si-1 inchipuie
cineva care nu I-a cunoscut trebuie s5 se gindeasc5 la
mesterii cei marl de pe vreinuri : un mester, un astfel
de mester a fost si el.

Foarte muncitor, de o constiinta pioasa fata de lucrul

sau, inchis cu totul in gindul celor ce avea sa le faca,

avind doar putinta de a vadi printr-un zimbet marea-i
iubire pentru cei mai de aproape ai lui, iar, incolo, stingaci i tacut, venind ca o umbra si disparind fara sa-i
prinzi de veste
asa a fost el. Intre o suta de oameni
de talent din zilele noastre. unul daea-1 vei gasi astfel.
N-avea cineizeci de ani i putea sa lucreze inca foarte

mult. Ti pare asa de rau c de acum inainte aceasta

nu se mai poate i ca trebuie sa vie ce151alt, care se
va naste in alt veac.

Iti pare rau i te ridici impotriva hotaririi nedrepte,

da, stupide
care uit in fundul temnitei

stupide

pe uthgas, pe batrinul cersitor in coltul strazii si arunca

in mormint tocmai pe acesta. Dar mini de dinsul nu-ti
e asa de mult ca de altii. Nu.

Intre sfinti a trait, visiridu-i tot mai desavirsiti, mai

curati, mai blinzi si gsind Th acest vis mingiierea pentru dureroasa simtire a operei care inca nu e ceea ce a
dorit el sa fie. i, pe incetul, s-a tot apropiat de dinsii,

pina ce intre el si acest pamint de huma legatura s-a

rupt, ;i cei sfinti i cei dumnezeiesti au rasarit inaintea
lui asa de deplini, umplindu-1 de atita bucurie, incit
fara durcre a lasat tarnei degetele de lut care-1 impiedecaserii pina atunci de a crea desavirSirea, din care
ai

dinsul astazi face parte.

1912

(II)
Pictorul s-a nascut in 1066.

PROFESORUL PETRU RASCANU

Cu cit se desvirseste invatamintul nostru, Cu atitea

cu atitea cateclre, cu atitia scolari, din nenorocire
scade nurnarul profesorilor, pe cari-i inlocuiesc oamenii
foarte cumsecade, foarte invtati uneori, avind si talent
scoli,

oratoric adesea, dar cari totusi nu sunt profesori.

Un profesor adevarat a fost, ni-a fost atitora, vanerabilul Warta care s-a stins la Piatra, Petru Rgscanu.
Din scolarul birladean in epoca Unirii, care incepea sa
cunoasca viata pub1ic5 transcriind infrigurat manifestele
partidului national, s-a facut un institutor la Iasi. Distin-

gindu-se, a fost trimes la Paris, unde a urmat citva

tiinp la $coala de inalte studii, abia deschisa. Nu s-a
tutors cu vreo diploma styling, si diploma din tara a
luat-o tirziu de tot, silit aproape, in ajunul numirii sale
la Univeraitatea din Iasi. N-a scris mult mai mult decit
frumoasa-i tez5 de licenta. Citeva articole prin reviste,
manuale de small A tiparit i uncle discursuri.
$i totusi al lui era un loc in invatamintul superior,
nn loc insemnat si pe care nu i-1 putea disputa nimeni.
Profesor de istoria greacg i rornana, eI riu va fi inlocuit
in felul special in care-si indeplinea chemarea. Batrin
frumos i senin, cu fraza armonioas5 i deplina, cu tonul
sigur i linistit, el era ca o ilustratie personalg a materiei
sale. Ascultindu-1 cum, filra o sovgire, far5 o nesiguranta,

tura o miscare sau o intonatie nervoasa, farg nimic din

fatalitatile omului modern cu sufletul agitat i nemultamit
de sine, inegal i tulburat de continue lupte, ascultindu-1

cum desira povestea sa cu o detnnitate care-I inalta si

facea pe tati ascultatorii sa se inalte, intelegeai bine ca
aa trebuie sa se vorbeasca de elinii lui Pericle 0 de
romanii republicei.

Ori de pastram, ori de uitam stiri despre lupte

si

nume de eroi, un lucru raminea in suflete : ea am gicit,

326

peste amnuntele primite, ce spirit de msura, de pace,

de zimbitoare multamire omeneasea era in vremile acelea

Omul nu e totdeauna asa cum apare in momentul cind

ll indeplineste chemarea, dar nici prea deosebit nu poate
s fie. Si, dac asa a fost i cu Petru lascanu, pe buzele

lui trebuie s fi incremenit, in momentul desprtirii

de acest pmint, pe care de mult nu mai calcd zeii,
zimbetul acelora ce pot vedea pentru intiiasi data clar
strlucirea Olimpului.
Va fi simtit c e binevenit acolo. '
1913

LOCOTENENTUL-COLONEL MANOLESCU-IVELADIAN

La inmormintarea lui

Prop cregint
Cind firea ne cheama inapoi la dinsa, ca sa ne pierdem
in mAretia ei mai presus de intelegerea noastrd, un inlo-

cuitor plin de nerabdare st la ciiptiiul celui care se

stinge.

Se pot inlocui stiipinitorii de salt conducatorii de

neamuri, marii oameni politici, cugetlitorii cari las
ginduri ce nu vor muri, scriitorii in rindurile crora s-a
inchegat pentru vcsnicie o parte din gindirea i shntirea

oamenilor. Toti pot fi inlocuiti prin altii cari aduc cu

Teza de licenta a profesorului Petru Rcanu (1846-1913)
se Intituleaei : Lefile
ventturite boieritor Aloldovct In Iris
(1887). Itascanu a publicat Istoricut invaIdmintutut secundar
(1906) i manuale de istorie : Istoria grectlor, Istoria romantlor,
Curs cornptet de tstorta universal& Istoria Ortentului etc.
L

327

dinsii mai "mult tineretd, deci mai multa putere, rnai

multa credinta, mai multe sperante. Ace la care nu poate
fi inlocuit in iubirea tuturor celor cari 1-au cunoscut, e
omul cel bun.

$1 ai fost un om bun, batrine prieten, Ani de zile

n-am auzit din gura ta un cuvint de mustrare. impotriva

cuiva, fie el cit de impovrat de pacate, un cuvint de

minie pentru raul ce ti s-ar fi fdcut, un cuvint de pira, un
cuvint de intriga, un cuvint de razbunare.
numai de domnul
i ni-ai vorbit
Mi-ai vorbit
cel mare 1 1ing5 tronul caruia te-ai invrednicit sa stai de

pazd, of iter tinar, plin de setea lucrurilor mari ; mi-ai

vorbit de rzboiul din care te-ai intors cu aur pe umeri
al pe piept, ca rasplata a vredniciei tale ; mi-ai vorbit
de primejdia carii coplesit de strdini i d nevoia de
a-i da toti toate puterile noastre pentru Ca sa fie cinstita,
sigur

i glorioasa.

La orice chemare a noastra ai venit, punindu-ti batri-

netele dureroase pe drumuri lungi, ca sa auzim, intre

glasurile tinere, care uneori vor mai rasuna i aiurea,
glasul tau, pe care lungii ani de oaste te-au invatat sd-1
pastrezi numal pentru steagul tau. Aduceai intro nationalistii-dernocrati, in cari ai indrliznit sa vezi partidul viitorului, traditiile frumoase i mari ale unei epore care
trebuie imitata astazi, dach nu voim ca tot ce s-a cistigat

atunci sa se piarda sub ochii copiilor nostri. i tu ai

volt s5 traiasch intr-o Romanic 1iber5 si mare, de la un
capat al ncamului la altul, copiii i nepotii thi. $1. multi,

cari se indoiau poate de biruinta pe care o simtim

aproplinclu-se, capatau incrcdere privind la fata ta nobila
de batrin ostas care stie cum s-au dat luptele i recunoaste

usor unde e numai o ceata mare care va fi invinsh

unde e mica ostire care va birui.
Cuza vocia.
328

at

Te duci acum cu o singura parere de rata.: cii lurnea

n-a fost mai bunA, cad ai fi lost mai putin singur. Iar
noi, cari raminem, ne vom sili sa-ti putem aduce la
timpul nostru solia ca a incetat singuritatea color cari
lucreaza cu adevarat pentru. binele tarii i neamului si
ca steagul dupa care ai mers in primejdii a biruit. Pina
atunci, suflete bun, odihneste-te, i gindul tau ocrotitor
sa fie alituri de noi !
1913

NERVA HODOS

MI:war romanii din Sibiu, de la el de acasa, se vor

fi infiorat de o adevArata durere cind ii vor fi vazut
pe deplin i pe vesnicie linitit, dupa chinurile grozave
ale rnintii lui. La noi sunt alte griji, alte pretuiri i alte
dureri... Sotia, fratii 1-au pus in parnint, in pamintul
ardelean patruns pind in adinc de sudoarea i singele
oamenilor muncitori i viteji, din cari, dupa tata si mama,

dupa Iosif Hodos cel invatat si dupa viteazul popa

Balint" 2, se cobora. 0 sa fie usor acel pamint sub care
vor tresari i rirnIiiti1e lui in ceasul cind pentru neamul
intreg se va face, cu ajutorul lui Dumnezeu, dreptate.
La noi a venit, copilandru, intre ceilalti pribegi. [...]
A venit la noi sii invete si sa munceasca, in margenile
el

pentru folosul culturii romanesti.

Iosif Hodo$- (1830-1880)

patios la .revolutia din 1848
din Transilvanla. Membru at Acaderniei Romane, a publicat
lucrari de istorie i. drept, a tradus Istoria Iroperiutut otoman

de Dim. Cantemir.
a Simian Ealint (1810-1880) prefect in legiunea comandata
de Avram Iancu la 1848.
329

26

A servit-o cu dezinteresare, cu o neglijare totalg a

mtereselor lui, cu o superbg indiferenth pentru tot ce se
cheamg titlu i situatie, care poate servi de exemplu
luminos oricui.

A cetit ce s-a simtit dator, a cercetat ce i-a lost

drag in adevgr, a scris la ceasurile liii, cu acea adincg
iubire pentru subiect din care se fac operele mari si
i, multhmit cu atita, n-a prezintat, cu zgomot,
unei societgti strdine de lucrurile spiritului, contul. L-am
vgzut astfel ani de zile aplecat asupra frumoaselor tipdten-ieinice.

rituri vechi, dintre foile cgrora se desfac amintiri care

infioarg, farmecg i stripinesc. Pentru el era o lume in
care se cufunda : trgia pentru acesti popi tiparnici, pentru
acesti mestcri de frontispicii, pentru acesti evlaviosi sg-

patori de sfinte chipuri. Tot mai mult era al kr, si

intre vremea aceea care-si asternea podoabele i semnele

de scripturd pe paginile Bibliografiei rorntine?ti. vechi i
intre vremea noastrg care urmgreste, in asaltul ambitiilor,
in incilceala intrigilor I furia lgcomiilor, alte scopuri,
tot mai putin era el in stare sg ggseascg leggtura.
Dar, de cite ori se simtea in acest aer greoi lovitura de
aripi a unui ideal, menit si el, din nenorocire sa se lupte
o bucath de trreme cu vgzduhul mort i s cada, el salute

din toat inima incercarea. Acestia erau prietenii lui,

cei ce se porneau la luptg cu inertia, cu nepsarea, cu
grosolgnia intereselor. Pentru el avea, in tristeta vietii
sale neisprgvite, un zimbet de tovargs de arme, o curegioasg vorbg bung si chiar, in sgracia lui vesnic vinata
de creditori, un ban de aur. $i sa nu-I fi primit pentru
cauza ta in suferintg deed voiai ssa-i faci suprema ofensa
de care singera sufletul lui ! 0 stiu i eu aceasta.

In momentul cind o vreme eroicg pgrea cg invie,

Nerve Hodos, ofiter roman", cum scrie pe ultima lui
carte, sirnti in sufletul lui de asprg energie tacuta o
atit de puternicg zguduire, Inca resorturile obisnuite care
tin sgnatatea cugetiirii noastre se rupserg. Se afundg in
830

vederile grozave, de unde nimeni nu 1-a putut izbavi

decit ingerul care ieri bAtu la usa chilici din casa de
nebuni de la Sibiu.
Pace tie, frate !I
1913

(JD

AUREL VLAICU

si

Soimul nostru ardelenesc a lunecat din slava cerului

s-a sfdrimat de acest pmint aspru, care-si rdzbuna

astfel pe acela ce tindea s se desfaca mai mult din

robia lui cea grea. Vlaicu a murit. Cu aripile ultimului
sriu zbor i s-a frint i viata ; vointa cea nebiruit5 s -a
pierdut.

Si in adevdr nebiruita a lost aceast5 viaO. Fedor de

Oran, Idea carte, fara avere, fr sprijin, dintr-un neam
cAruia guvernul s5u ii vede niunai pdcatele, el s-a trezit
intr-o buna zi cu gindul c5 e frumos s zboare cineva.
ca el poate zbura, c5 trebuie s5 zboare
i c5 pentru
aceasta e fAcut pe lume.

A trecut, ajutat de citiva prieteni, toate piedecile nemtelegerii i neprieteniei i, la capdtul atitor incercri za-

darnice, atitor silinti infrinte, el s-a pomenit in sfirsit

acolo sus, in cer, zburind. De atunci n-a mai voit alta ;
' Istorie t bibllograf, Nerve Hod(); (1869-1913) a publicat
co1ee(11 de doeumente i, in colaborare cu Ion Blanu, respectIv
Al. Sadi-Ioneseu, eele douA luerArl bibliografice fundamentale
Bibuografia romaneased veche (3 vol., 1898-1912), Pnblicaritevile
yertodice romdnegi (1913).
331
2G*

n-a cdutat un rost in viatd, o functie, o ocupatie, un

coperemint, o vatrd de familie, a iubire, nimic... Ii ajungea
doar cd al lui era cerul, cerul intreg !

cind 1-au vdzut acolo, tdind undele vzduhului

luininos, fringind impotrivirile vintului, Intrecind negurile,
neamul lui intreg, toti acei iobagi de ieri, setosi de

libertate, de lumina', de neatirnare, i s-au inchinat nu

nurnai ca unui fiu iubit mai istet si mai viteaz decit
ceilalti, ci ca unui vestitor, ca unui simbol. Cind in vijiitul lor nerdbdator porneau aripile, cind pasrea de
otel se cumpanea singurd sus, deasupra prnintului, cind
se frdminta cu puterile ceresti si le rdpunea planind
(Might vultureste, li se pdrea c zdresc in viitor o altd
minune : urmasii lor, semintia lor desfacindu-se de sub
stdpinirea vechilor puteri, infruntind vrjmdsiile din urrnd,
zburind tot mai sus peste dinsele i odihnindu-se In
lumina apoteozei victorioase. i, de aceea, la nimeni nu

s-a uitat natia cu ochi mai bucurosi, scAldati in lacrimi

si totusi plini de raze, decit la dinsul.

Astfel, tinkul care ispraveste astazi in mijlocul durerii

tuturora a fost un fericit, prin toatd mdrimea triumfului
siiu, prin toatd cdldura iubirii ce destepta in juru-i.

chiar acum, in clipa tragicd, el a avut favoarea

dumnezeiascd de a sfirsi in lumea de sus, pentru care
trise, care-1 inchisese cu totul

i care-1 jertfi.

Se uit bdrbati politici, se uit scriitori de renume.

Pe el, in* nu-1 vom uita. Oricind indrdzneala omeneasai
va smulge aiurea succese strillucite naturii invinse, nu
vom privi cu invidie pe acel invingdtor, ci vom zice cu
mindrie : Si noi am avut pe Vlaicu

ails
(II)

HORIA ROSETTI

SA fie urmasul unui om mare, care a lucrat alaturi

cu alii, mai energici si mai practici, dar nu mai patrioti
si mai nobili decit dinsul, sa fi primit i prin mama
o
admirabila femeie, care a stiut sa ramiie o engleza idealista

In societatea boiereasca a Bucurestilor de la 1840

rnostenirea unor inalte calitati de spirit si de inima, sii

fi fost inzestrat de natura cu o infatisare de superb

cavaler, cu darul unei convorbiri placute si fine, si 50
fi murit ca director, ca intendent al Camerei deputatilor,
unde cel putin trei sferturi ii erau pcste masura
de inferiori, aceasta a fost soarta lui Horia Rosetti, luat
inert tinar de o grea boali. La deschiderea sedintii, nu
s-a pomenit numele acestui om, care a fost si el, de mai
multe ori, reprezintant al natiunii".
Foile si-au adus aminte ca raposatul era un bun cunoscator al codului 6noarei i, tocmai de aceea, nu recomanda
oricind duelul. i atit.
Corespondenta aceluia care a fost fratele lui Mircea
Rosetti care, netagaduit, avea chemare de scriitor, ni-ar
putea spune mai mult despre motivele pentru care acest

exemplar ales al neamului nostru n-a ajuns sil joace

un rol, in tam democratica unde mostenirea functiilor,
onorurilor i reputatiei e un lucru admis de toata lumea.
Fara s-o fi cetit, as putea fixa doua : visiitorul care

a fost WW1 sau nu si-a ingaduit a pregati pentru fiii

sai alt viitor decit al talentului i muncii lor. Si, al
doilea, fiii lui C. A. Rosetti, ca niste neadaptabili cu
mediul, au simtit mostenirea lor, nu ca un piedestal de
trufie, ci ca o mare si jenanta onoare, care i-a coplesit.
Atita mai riu pentru dinsul, ca i pentru d1nii. Nu-1
asa ?
1913

LOCOTENENTUL-COLONEL I. MANOLESCU-MLADIAN

Bkrinul .prieten din ceasul Intil, care pin4 la cea

din urm zi a vietii lui a fames pentru noi acelasi, a
trecut la cele vesnice. Vechiul ofiter de ordonanta al luz
vodd Cuza a inchis ochii citeva luni dupa ce vzuse pe
marele sdu doznn glorificat in bronz i, cind ziva de 24
ianuarie, a cincizeci i patra aniversare a crekii. Patriei,
se apropia de sfirsit, legkurile lui cu lumea se desfaceau
Intre coroanele impodobite cu tricolorul statea intins
trupul, scAzut asa de tare in uniforma lui cu trese largi
de aur. Vorbeau bdtrini din vremea lui, vorbeau, cu glas

vibrant, in cuvinte asa de frumoase si de misctoafe

ca ale colonelului Berindeiu, ofiteri din oastea cea noua,
vorbeau prieteni. Desigur cd era tristh, I altfel d-cit
prin lacrimile familiei, urita bisericS de cimitir, goalk
cu pketii mizgilliti de zugrdveli proaste. i noud, earl
am purtat lupte grele sub ochii lui de bucurie increzkoare,
ni prea ra'u, foarte rgu ca la masa de presedinte nu se
va vedea, in adunarile noastre viitoare, feta lui de ostas,
cu pArul tiat scurt, cu mustatile l barbisonul rgzboinice,
cu bunii ochelari patriarhali dati peste urechi i cl nu
vom mai auzi frazele lui, cam trecute desigur, dar spuse
cu atita tinereth energicA intr-un glas care nu fmlokrinise.

Ni pkea ru c sicriasul srac pe care si 1-a dorit se

va cufunda in adincul gropii deschise ascunzind pe acela
care dormea acurn intru Domnul.
SI totusi aveam toti, mai presus de durerea noastrd,
un sentiment de pace. El se desfacea din acea fata asa
de linistit, din acele relicvii de razboi care se odthneau

lingi dinsul, din acea veche sable strimb, din acel chipiu
de alth thieturg, care-si pierduse lustrul in fumul detunaturilor ucigase. Din toate acestea care spuneau ca inaintea

noastr sttea o viath care s-a indeplinit. Caci asa a

fost viata lui.
334

Nu mai mare decit viata altora, dar IntreagO, deplina,

impacata cu sine. Ca ofiter a fost credincios domnului sail

si steagului, a fost bun pentru ostasil sal, a fost viteaz

si loial Igo. de dusmani. Ca orn In lume, n-a lasat dusma-

nie la nimeni si nimeni nu 1-a urit. Ca parinte, a dat

tarii copii morali si harnici. Ca partas la luptele politice.
a urmarit idealul oriunde 1-a vazut si nimic nu 1-a putut
departa de dinsul. Si, cind, in apropierea celor optzeci
de ani, ingerul mortii a venit, el n-avea nici o cruzime
in fao, cum n-avuse nici o pripa in zbor : el sprijini

pasul biltrinului care-1 astepta de mult si care-i era,

acum, recunoscator pentru indemnul tficut spre odihna.
Si pasnica va raminea icoana lui in sufletele noastre,
fiird chemarile dureroase ale calor cari mai aveau ceva
de spus, de facut, de iubit.
1913

JOAN MAIORESCU

S-a ridicat un bust la Craiova, de profesori, unui

profesor, care a fost atita lucru In toata viata lui
plina de multe greutilti si Med nici una din putinele
rasplatiri pe care viata poate sa le alba pentru aceasta
breasl : profesor. Dar profesor si dincolo de cancelaria

si de clasa, de cataloagele si examenele, de elevii si de

parintii" lui, un profesor care a inteles el viata intreaga
e o larga scoala si Ca oricine, sii vrea sau sit nu vrea,
prin faptele sale publice ca si prin celelalte, e profesor
si elev in acelasi timp.

Si a inteles Inca un lucru acela a carui arnintire se

serba daunazi in lipsa unui flu care, la Bucuresti, are
335

alte lucruri de filcut, lucruri mari, dar nu lucruri de

61 este o vreme cind un popor intreg are
nevoie de profesori i anume de aceia pe cari nici o
necuviintA din partea unui scolar lenes, necrescut sau
profesor :

rau crescut s nu-i dezguste.

$i a stat asa o viaca intreagii, profesind, de pe vechea

catedrd roas'a a scolii de jos, de pe catedra mai mindr

a scolilor inalte si de la scaunul siiu de lucru, filr nici

un fel de mindrie alta decit aceea c5 tot ce a putut

face e vrednic de a fi urmat i de 3110.
Mai sunt'azi din speta aceasta ?

Poate ! Dar scolarii cari-si au diplomele in buzunar

cred c nu mai au de ce s intrebe pe nimeni.
1913

P. CERNA

Cind a murit asa de tin'ar si in pragul rasplatirii

grelelor lui osteneli de orfan si de bolnav, P. Cerna era
un doctor in filozofie, a egrui lucrare fusese primit eu
o consideratie deosebitil de profesorii si germani, era
un candidat la o catedr de Universitate si era, mai
ales, un nume cunoscut in literatura nouti, un talent
consacrat, de care se legau mari sperante si al cArui
Profesorii din Craiova 1-au ridicat acolo un bust lui loan
Maioreseu

(1811-1864),

deoarece el facuse parte din corpul

didactic al Colegiului national din oras. Publicistul transilviinean, pilrinte al lui Titu Maiorescu, a participat la revolutia
de la 1948 din Tara RomfmeascA 6i a fost trimis de guvernul
provizoriu ca reprezentant al sau pe fingd dieta de la Frankfurt
pe Main.
336

volum .de inceput, prhnit bine de toata lumea

orice

rezerve s-ar fi fault asupra genului Insui, poate cam

artificial in ihtelectualitatea" lui inalta, uniform
fusese asezat in rindurile cartilor spre care se intoarce
o recunoscatoare aducere aminte. Pacat de dinsul, au zis
toti, afari doar de acea invidie satisfacut5 care se ascunde
spre a se bucura pe urma mortilor, pacat de omul invatat,

pacat de mintea adinc cugetatoare, pacat de viitorul

profesor al inaltului invatamint romnesc ! $i se pregiiteste aducerea solemna- a sicriului, ridicarea monurnentu-

lui care sa arite ce ginduri au stribatut odata aceast5

taring plinsa numai de str5ini.
Mie insa dati-mi voie sa-mi pari foarte ran de un
caci
tinar sarac, modest si obscur pe care intimplarea

el nu era din talentele care se imbulzesc, care-si rup

o cale si prin zidul celei mai animalice indiferente pentru
lucrurile spiritului !
pe care, zic, intimplarea mi-1 sco-

tea inainte acum vreo zece ani, cind nici eu nu eram

alta decit un tinar care incepusem doar ceva mai devreme. Poate fiindca venea dintr-un sat, din mijloeul
unor eameni sarrnani. poate fiindc5 se simtea Inca str5in

intre aceia la eari trecuse Inca de copil, poate fiindca

intre cei bucurosi si mindri de tinereta lor se vedea
bolnav, marunt, sters
poate de aceea era asa cum
nu-1 pot uita ca a fost. In lurnea noastrii, uncle baiatul
de cincisprezece ani are grija de cariera si mijloace pentru

a o face, acest tinar student era inca de o supenioara

emotionanta nevinovatie, castitate a sufletului. Privea
cu ochii lui de viorea, umezi ca de roua, prin care trecea
un aur ca al razelor, privea uimit la zbuciumul oamenilor,
si

si in pardesiul suptire care-i acoperea pieptul atins se

primbla ca intr-o nebiruita zale de arhanghel. Era asa
de nou in viata, adeca in durere, incit, cum nu credea
in rautate, in minciuna, nu putea sii creada in boala,
pe care specialistul gasise ca e lucru omenesc i folositor
sa i-o schiteze. Profesor la o scoali de fete, era desigur
337

intre toate domisoara cea mai naiv l, cind i s-a parut

c iubeste in adevar i adinc pe una din colegele sale
de invatmint, a uitat ca i barbatii au nevoie de o alt

zestre decit a inteligentei si a talentului, i, neavind

macar, pe ling dinsa, vigoare i frumusete, a vorbit
limpede ca un om sigur ca va culege floarea spre care
a intins mina. Raspins, a simtit Intiiai data, poate, ca
sunt rani mai adinci decit acelea din care pornesc junghiurile earn&

Din asemenea momente, unli se fac oameni hotariti,

strinsi in curele, cuprinsi de zale, tiind arma impotriva
armei. El nu era dintre acestia. $i mai departe, inghitindu-si lacrimile, s-a dus pe drumul vietii, aspru si

piitat de singe, ca pe cararile de argint ale lunii. A facut

ce i s-a cerut, a primit ce i s-a dat ; ba chiar s-a mladiat
cum I s-a impus de mini binefacatoare, care stiu sa si
stapineasca. Daca lumea-1 vrea filozof, va fi ; va fi 1nva1at,

daca aceasta e dorinta stilpinilor soartei sale... $i, dupa

ce a fost asa de cuminte, cu ce mirare dureroasii va fi
vazut prapastia care i se deschidea inainte si in care,
cu oarecare tristeta de rnustrare in zirnbetul tineretei
sale fara vinovatie, a lunecat !

Meat de dinsul, pentru toate celelalte, dar inainte

de toate pentru aceasta : pentru ca aducea intre oameni
ceva care se tine de o lurne inalt i mai curata decit
a noastra, unde minti senine i reci zimbesc de o cereasca
bucurie faril sfirsit
1913

CONSTANTIN ERBICEANU

Discurs la inmormintare

In lacrimi se desparte o famiie de sotul cel bun,

de parintele duths, de ruda binevoitoare care nu uita pe
ai sal ; cu ochi plini de durere privesc prietenii la acela
care nu se va mai infatisa decit in nelamurirea, tot mai
stearsa, a amintirior, cind invie trecator ceasurile bune
si ceasurile rele din viata fiecaruia. Din ceasul despartirii

de pamint a celui care nu va mai vorbi nimanuia si

nu-i va mai fi nimanui tovaras de cale pe drumurile
lungi i grele ale muncii, pe asprul drum necontenit al
datoriei, pe scurtele carari de flori ale multamirii, viata
uria0, fait de marg'ni i fara de sfirsit, a omenirii si
a naturii care o trezeste, o incunjura i o contopeste
iarasi cu sine, urmeaza si mai departe, ca si cum o parte
din constiinta, din puterea, din inaintarea si din biruinta
ei nu s-ar fi intrupat, gindind, simtind, luptind, in acela
caruia i s-a luat sarcina de pe umeri.
Si e in aceasta jertfire a noastra, unul dupa altul,

ca si cum n-am fi fost, o inalta invatatura. C5ci cu

adevarat noi nici nu am fost. Ci numai faptele noastre
au fost, i ele ramin de acum inainte necontenit amestecate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata
celor ce vin dupa noi.

0 fapta pentru oameni poate savirsi oricine a stiut,

a indraznit sa iasa din temnita rusinoasa a egoismului
sau. Dar printre indeplinatorii de fapte cei mai fericiti
sunt aceia cari cresc prin gindul lor prins in scrisoarea
Ora de moarte constiinta despre sine a poporului lor
si prin urmare a omenirii care in afar% de popoare nu
poate sa existe ; aceia cari prin truda lor 1-au facut sa
se simta mai mult in rindul semintiilor omenesti luptatoare pentru lumina si fericire.
339

Printre aceia a fost inv:atatul pe care prin mine il

lauda asthzi, la ceasul cind mortii, inainte de a se da
pamintului, se incunjur de cele mai bune ginduri ale
prieteniei si recunostiMii, Academia Romfina, care timp

de patrusprezece ani 1-a avut in mijlocul ei si care cu

greu 11 va putea inlocui prin cineva mai modest, mai
indatoritor, mai ingaduitor pentru parerile altora, chiar
atunci cind el pastra cu mai multa energie credinte care
au- fost, in domeniul religiei crestine si al bisericii nationale romnesti, temelia nezguduita a vietii sale harnice.
Fiu de preot, din rindurile acclor razesi in care doarme
ceva din socotita vitejie, din smerita demnitate, din superloara cuviinta a strribunilor, ostasi din vremuri croice,
Constantin Erbiceanu, crescut la Socola, ctitoria domnitei
Sultana a Lapusnenilor, scoala de invatilturri bisericeasch
a fericitului phrinte Veniamin, mitropolitul invierii noastre
culturale, a primit din cei dintii ani ca indreptare pentru
insusirile mostenite de la cinstiti, rbdatori i neobositi
inaintasi inriurirca hothritoare care se desflicea din acele

ziduri vechi de trei sute de ani, din acele rrtmasite ale

unui lricas de invatura romaneasch pentru Hristos mintuitorul i pentru acei cari cred in cladirea bunritatii si
fratiei intemeiate de dinsul. In anii lui de scoalzi la Iasi,
in acei ani in cari scaunul' domnilor Moldovei se odihnea
rniscat, CU gindurile in urm, dupd jertfa definitivii, ireparabilii a Unirii, in timpul cit a cautat in Atena teologich,
pe care o cercetau clericii nostri tineri fuiri a-i inchina

nirnic din iubirea pentru tara si pentru neam, el li-a

urmat porunca pe care o primise de la chiar locurile lui
de nastere.
Intors in taril acum o jumritate de veac, el n-a dospiirit

niciodata in viata sa simpi, zidith pe munch si tot prin

munch mingiiata, aceste doua lucruri din care si-a facut
o singurh i indestulatoare tinth : iubirea devotath, intoleranth ca orice credinth exclusivd, care nu poate zbura
ping acolo de uncle pamintul intreg, cu toate ale lui, se
340

vede incunjurat de acelasi zimbet a1pieii, pentru biserick

in serviciul cAreia a purtat, cu toatii blindetia firii sale,
arma polemistului, i nesfirsita curiozitate iubitoare
pentru orice urrna a trecutului national.

N-a fost, dacfi vreau specia1itii, un elenist acest incepritor, mult timp privit cu indiferentk dac nu chiar
si cu oarecare Wanuialk al 'cercetarli izvoarelor grecesti
privitoare la o vreme cind, de voie ori de silk au trgit
laolalt cele dou'd natii care pot invoca in Orientul european strabuni inaintea carora se inchin si se va inchina
lumea.

Eruditia metodica", bogath in rezultate sigure, precise,

n-a fost indeletnicirea i nici chemarea lui. A trebuit s-si
ggseascd singur un drum, si el a fost, natural, mai ingust

decit al celor cari merg pe drumul mare cu credinta ca"

ei 1-au fiicut pentru Ca' sub pasii lor s-au miscat citeva
pietre ceva mai departe.
el

Dar, in schimb, el n-a fost expus si se admire pc

insusi, procedarile sale Gir5 gres, in rezultatele la

care, nu EWA mult ostenealk ajunsese. A gicit greutatile

prea mult ca fie un diletant pretentios si nu le-a

biruit indestuf ca sd ajung'a un erudit arogant. A rAmas
scotocitorul pasionat, care-si tinea pina la aceste adinci
b5trinete sufletul viu prin hrana zilnica' a unor succese
stiintifice rnodeste, dar reale.

Am stat insumi 1ing prietenul respectat de toat

tinereta mea, de la venirea in Bucuresti, din aceleasi
piirti ale dragii noastre Moldove, pribegi amindoi intr-un

mare oras pe care nu-I intelegem totdeauna si cgruia

nu-i putem cere s ne inteleaga cu totul, asa cum suntem
noi casnici, gospodari In casa si in stiinta noastrk fricosi

de zgomot mare si de gesturi largi, stingaci i sfiosi

plat la capal. De aceea si stilm noi, moldovenii, mai
aproape unul de altul, i cu alit mai mult cind viata
ne stringe prin alte 1eg5turi, ale toviirasiei gtiintifice,
ale comunithtii de ocupatie, ale bisericii. i te-am viizut
34i

astfel, cocoane Costachi, intre ai tai sr. intre al mei, mi-al

tinut in brate copila la sfintul botez, ti-am fost vecin

de casa, tovaras de biblioteca si, la durerile rnele cele
mai mari, am vazut, recunoscator, lacrimi in ochil thi
batrini.

$1 de aceea la ultima salutare colegiala a institutier

noastre sa-ml fie ingaduit a-ti spune cit de mult rau
Ind face aceasth despartire, care lipseste stiinta romaneasca de unul din batrinii ei deschizatori de cale. t
1913

al)

i Constantin Erbiceanu
.

(1835-1913)

si-a Mut studille

de

fost profesor de drept bisericesc la

Facultatea de teologie din Bucuresti. A publicat studii despre
institutii bisericestl si blogratil ale unor clerict cu remarcabilli
teologie la Atena

si.

activitate culturalA. A editat texte vechl : Tetraevangheltd dia.

conului Coresi (1839), Didahiile ha Antira Ivireanul (1883-1889).

In ceea ce priveste istoria generald, S-a ocupat de epoca donaniflor fanariote, analizind si tipdrind in traducere izvoare
grecesti : Cronicarii greet care au scris despre romdni In epoca
fanariotd (1888).

CUFRINSUL

Un prof esor fi scriitor : N. Iorga

Tabel cronologic
Nota editorului

V,

XLIII
.LXIX

OAMENI CARI AU POST

Doua rinduri inainte. Prefata din 1911

.
.
.
.
Teofil Frincu . .

. .....

5
8

Un titopist : August Treboniu Laurian

Anghel Demetriescu
.
Un idealist" : Apostol M5rgrit .
Doctorul Davila
Mommsen . . 6

.
.

Statuia lui Cuza vod .... ..

Eminescu

i.

11

16
20
25
30

generatia de ast5zi. Cu prilejul unei

carp nouti . . . .
Stefan Or5sanu
Un roman de Eminescu

.....
.

SA
:39
.

43

Alexandru Odobescu. Cu prilejul tipdririi unei

scrisori din adoiescenta lui . . . . . . .
Stirbei vod5. Cu prilejul tipdririi corespondentei lui

Anton Pann . . . .
Gheorghe Baritiu. Cu ocazia inaugurarit monumentului
Corespondenta lui Alecsandri

47
55
59
66
70
345

27

Oameni carl au fost, vol.. I

o iconnil curat5 : initropcditul Veniamin -Costachi

Cu prilejul pomenirii sale

Doctorul Iacob Felix .

.
.
.
.
.
.
tin orator al generatiei biitrine : Nicolae lonescu .
Un scriitor pentru popor : I. Pop-Reteganul . .
Un poet al florilor : d-1 D. Anghel . . . .
Serbiirile pentru Schiller . .
Citeva rinduri de dincoace" in amintirea lui
Timotei Cipariu . . .
.
.
.
.
.
.

.....

C. Negruzzi. Cu prilejul unei eiii nouti a operelor

tut in prozd . . . . . .

9
33
80
92
93
96

100

Cel dintii volum din operele in proza ale lui

Eminescu

Lamprecht despre rolurile nationale . . . .

La dezvelirea monumentului lui. Alecsandri (Fragment)

104
109

Un scriitor ardelean : Titu Chitul

Cartea unui disp5rut : Fete de I. D. Manolache
Liciu i teatrul lui Alecsandri . . . . .

110
113
114
110

Jubileul d-lui P. Poni

1.2tr

..

Un scriitor necunoscut : Mihail Teliman

Un erou modern : Henrik Ibben . .

Un poet in vremile nehotiirite : N. Nicoleanu
La mormintul lui Kogianiceanu
Un poet basarabean : C. Starnati
o personalitate culturaki din Ardcal : loan L50.

datu (1844-1878)

Un b5trin erou : Axentie Sever

La trecerea unui erou . . .

..
..

Un profesor : Dimitrie A. Laurian

Un dispgrut : Vincentiu Dabes
0 figura ; Vasile Lascar . .
Paginile Alexandrinei Mihilescu (1876-1895) . .
Un cercet5tor al victii poporului romanesc : S. Fl
Marian
.
.
Frederic Dam .
Giuseppe Garibnldi

.. ...
.....

346

124
123
132
137
139

1,6
151
153

136
159
160
161

167
171

)73

Un arhiereu artist: Anastasie Crimea

176
181
133
186
189
191
193
196
197

Nicolae Grigorescu

B. P. Hasdeu

Iosif Vulcan . .
Dante in romaneste
Longfellow

Leon Tolstoi

Tudor de Flondor
Simion

Bib:nut

Unul din ultimii marl boieri de nearn : Stefan

Grecianu
D.

199

M. Sturdza

201
203
200
207
209
213
214

Dr. I. Radovici
Vasile Cosmovici
P. S. Aurelian

Doamna Elena Cuza

Eugeniu Voinescu
Aurel Muresianu .

Vederile politice ale lui Eminescu si generatia de

azi. Pentru o publicafie feicut a cu prilejul serbarilor de la 14 iunie 1909
Gimnasticul Moceanu

..
.

Baronul Nicolae Hurmuzachi

Gheorghe Chernbah
V.

216
210
219
220

Rola Pielcarski

Pomenirea lui Mihai Vitea ,ul

Karl Krurnbacher
Invrttiiminte din viata i domnia lui Cuza vod5,
Un aventurier interesant : Gheorghe Brancoviel

221
221

Un poet-copil : C. D. CrAciuneseu. 0 prefatii

232
233
244
247
253

Maria IVIavrodin

25,1

Ceva despre Ion Creane

Adelina T5zliivanu
Teohari Antonescu

256
259
260

Eugeniu Carada

262,

In amintirea lui Eminescu .....

347
,S7*

Ejrnstjerne Ejiirnson

Dinicu Golescu
.
.
Ion Ghica
I. Codru-Drilgusanu, un cantor ardelean prin
Europa apuseand .
.

Un poeta minor" : N. Volenti

Grigorescu, dupli Vlahut
La moartea lui Tolstoi
AL Stefulescu
Iordachi Golescu.

..

A. Tcodoru
Grigore Stefilnescu
G. Orleanu .
Nicolae Densusianu.
Ion Adam
Generalul Ghcorghe Manu
Genera lul Budisteanu
Al. Onae
Un fanatic Wan al romantismului national : Eadca
D.

Cirt an

Un profesor ardelean : d-1 Andrei Birseanu

Gabriel

Monod

In amintirea lui Petru Liciu

C. Negri. Cuvintare la dezrclirca statuii lui la
Galafi (17 iunie)
loan Mincu

264
265
263
271
277
279
282
284
286
289
290
292
294
296
297
299
300
301
304
305
307

Octavian Smigelschi

309
311
312
313
315
316
319
321
323

Profesorul Petru Rascanu

326

Spiru C. Haret
loan Borcia,
Ion Puscariu
Liciu ca artist
I. L. Caragiale

Ce se iubea in Cara2,ia1e
Locotenentul-colonel Manolescu-Mladian. La inrnor-

mintarea lui
348

327

...

Nerva Hodcl f 1
Aurel Vlaicu
Horia Rosetti
Locotenentul-colonel I. Manolescu-Mladian

loan Maiorescu .
P. Cerna
Constantin Erbiceanu. Discurs la inmormintare

329
331
333
334
335
336
339

Redactor responsabil : NICOLAM TEICA

Tehnoredactor : ELENA CALUGARU

Dat la cules 02.09.1560. Bun de tipar 19.12.196G.

Aparut 1967. Ttral 80.160 ex. bropte. Ilirtie
ziar ae 50 ty/in'. Format 700X920132. Coll ed. 20,13.
Colt tipar 13,25. A. nr. 10.86811066. C.Z. pentra
bibliotecile mart 8 IL C.Z. pentra bibnotecite
mici 8 R-94.
Tiparul executat sub comanda nr. 69576 la
Combinatul Poligrafic Casa Scinteii", Piata
Scinteii nr. 1, Bucure6ti, Republica SociaP6t.1
Ronlanla

iorga
.

cf

"j1c

Gi

ir 4snir

lq

h.

:A

,..4

...
co
,.
0,

Ar

.0

.o

...

or

n.

-..

-ia 14I

gul de lupta...
Nu cred in carti, nu cred in cei cari le scriu,

a)

nu cred in alcatuirile de vorbe ale nimanui. Cred

in cei mari $i tacuti, in aceia al caror suflet cu-

o.
..

I.

,:.

.'

tu

sint cei multi, sint cei curati, sint cei tari, cei
meniti biruintelor; sint acei cari sprijina pe

re'

.. Noi, carturarii, cind scrim in carti i cartile

se asaz in biblioteci, ni-am platit datoria; poporul
ar.e, inst, comoara arnintirilor sale in suilet...
la el trebuie sa te adresezi, fiinda ei, la un loc,

=-.-

,...-

f0

-0
0

umerii lor statul si ocarta inaintea tuturora stea-

prinde tot cit am $uferit,tot cit am luptat, tot

ceea ce avem
in et, cred."

.-

dreptul sa

smulgem prin lupta.

N. IORGA
(1914)