George Calinescu - Viata Lui Mihai Eminescu PDF

BIBLIOTECA
COLARULUI
G. C{LINESCU
VIA|A LUI
MIHAI EMINESCU
LITERA
CHIINU 1998
CZU 859.0.09+929
C 14
NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele edi\iei de fa\[ se reproduc dup[:
G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Edi\ia a IV-a rev[zut[,
Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1964.
C e o r g e C [ l i n e s c u. Opere, vol. 11. Via\a lui Mihai Eminescu. Editura
pentru literatur[. Bucure=ti, 1969.
G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Prefa\[ de G. Dimisianu. Tabel cronologic de Ecaterina |ar[lung[. Colec\ia Biblioteca pentru
to\i. Editura Minerva. Bucure=ti, 1983.
G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i
Opera). Editura Literatura artistic[. Chi=in[u, 1989.
Textele, cu exep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i ale
autorilor cita\i), respect[ normele ortografice ]n vigoare.
Coperta: Isai Crmu

ISBN 997590467X
LITERA, 1997
TABEL CRONOLOGIC
1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din
Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu,
cel care avea s[ devin[ G. C[linescu.
1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[
pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. Familia se afl[ la Ia=i.
}n acela=i an moare tat[l adoptiv.
1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale.
1910-1914 Este elev la gimnaziul Dimitrie Cantemir.
1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a Liceului Gh. Laz[r, unde-i are ca
profesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand Frollo =. a.
1916-1917 Fiind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clas[ de
liceu.
1918 octombrie Trece bacalaureatul la liceul Mihai Viteazul din capital[.
1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu,
=i unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N. [anu] reproduce o
strof[ nereu=it[ la Po=ta redac\iei din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an,
E. Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i Po=t[ a redac\iei cu privire la ni=te
cuget[ri de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncurajator
din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noiembrie.
1919 octombrie Se ]nscrie la Facultatea de filosofie =i litere, sec\ia filologie
modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se angajeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii.
1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu.
}l cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura
italian[ a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i
bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat
G. C[linescu
de D. Onciul, decanul Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de

subbibliotecar.
Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a.
1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli
onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[
]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, Atena,
Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia.
1923 Apare romanul lui Giovanni Papini Un uomo finito (Un om sf`r=it),
tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[
traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de Al. Marcu. }n acela=i an ]=i trece
examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele Gh. +incai
=i Matei Basarab din capital[. Renun\[ la postul de arhivar.
1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunie
iulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate
la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul Diaconovici
Loga din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post,
deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru +coala
Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. Fusese recomandat
ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Vasile
P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului De propaganda
fide =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va vizita
muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va deprinde
obi=nuin\a muncii organizate.
1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari
catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi
]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di scienze e
lettere din Roma.
1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profesor
de limba =i literatura italian[, la Liceul Gh. +incai din capital[.
Frecventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar
(nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix.
1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde
scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde
]ncepe polemica cu E. Lovinescu, dus[ intermitent, p`n[ la moartea
acestuia, ]n diverse publica\ii); G`ndirea (unde public[ neregulat p`n[
]n 1929); Politica (accidental, dar revine =i ]n 1928).
1928 Colaboreaz[ la Universul literar, condus de Camil Petrescu, la revista
Opozi\ia, preia cronica literar[ a Vie\ii literare. }ncepe polemica cu
Via\a lui Mihai Eminescu
revista Kalende, condus[ de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu,

Tudor +oimaru =i +erban Cioculescu. }=i ia ]n primire postul de la Liceul
Diaconovici Loga din Timi=oara, dar vine lunar ]n Bucure=ti.
1929 Se c[s[tore=te cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion =i a Elisabetei Trifu
din Bucure=ti. Vor locui p`n[ c[tre sf`r=itul anului la Timi=oara. Atunci
ob\ine aprobare ministerial[ pentru deta=are la +coala superioar[ de
comer\ nr. 2 din capital[.
Colaboreaz[ cu studiul Valachia =i Moldavia ]n vechile periple italiene la
volumul colectiv Omagiu lui Ramiro Ortiz.
1930 Se transfer[ la catedra vacant[ de italian[ de la +coala superioar[ de
comer\ nr. 2 din Bucure=ti. Redacteaz[ revista Roma (unde public[ mai
intens p`n[ ]n 1932), scoate revista Capricorn, dou[ numere, unde
folose=te, prima oar[, pseudonimul Capricorn, ]ncepe s[ publice ]n
Vremea un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod ]n febr. 1931),
]ncepe polemica cu G`ndirea, colaboreaz[ ]nt`mpl[tor la Vestul. Apare
Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni ]n acela=i Diplomatarium italicum, publicat apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]mpreun[
cu Libreria di scienze e lettere din Roma.
1931 Este numit profesor titular de limba italian[ ]n ]nv[\[m`ntul secundar
=i comercial din Bucure=ti. Colaboreaz[ la Adev[rul literar =i artistic,
ziarul Cuv`ntul, la Via\a rom`neasc[. Termin[ de scris Via\a lui Mihai
Eminescu =i ]ncepe s-o publice ]n foileton ]n ziarul Mi=carea. Mihai Ralea
o cite=te ]n manuscris =i o recomand[ c[lduros lui Al. Rosetti, directorul
Editurii Cultura na\ional[.
1932 Colaboreaz[ regulat la Adev[rul literar =i artistic (p`n[ ]n 1939). Public[
=i cu pseudonimele Sportiv, Ovidius (]n 1932); Ad. Lit. (]n 1933, 1937);
Al. (1933-1938); Aristarc (]n 1933-1938). Public[ manuscrise eminesciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[, Rom`nia
literar[ (colaborare solicitat[ de Camil Baltazar). Tot ]n Rom`nia literar[
public[ un prim capitol al romanului intitulat ini\ial Ursitoarele (viitoarea Cartea nun\ii). Apare Via\a lui Mihai Eminescu. Este propus de
G. Ibr[ileanu =i numit codirector al Vie\ii rom`ne=ti, al[turi de Mihai
Ralea. Este ales, la propunerea lui Al. Posetti, membru ]n juriul pentru
decernarea premiului Tekirghiol-Eforie, premiu ce va fi ob\inut de
Mircea Eliade pentru romanul Maitrey.
1933 Apare ultimul foileton al romanului ]n Rom`nia literar[. Apare, ]n
Editura Adev[rul, Cartea nun\ii. }ncepe polemica cu Camil Baltazar.
G. C[linescu
Inaugureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, Cronica mizantropului, pe

care o semneaz[ la ]nceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent
p`n[ ]n 1947 =i, mai rar, p`n[ la s`r=itul vie\ii. Ini\iaz[ apari\ia bilunar[
a Vie\ii rom`ne=ti. Aici, ca =i ]n Adev[rul literar =i artistic, public[
fragmente din Opera lui Mihai Eminescu. Apare edi\ia a doua a Vie\ii
lui Mihai Eminescu. Colaboreaz[ la num[rul festiv al ziarului Diminea\a.
}n vara acestui an ]ncepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu
Constantinescu =i I. Valerian. Este ales din nou membru ]n juriul
premiului Tekirghiol-Eforie.
1934 Apare primul volum din Opera lui Mihai Eminescu.
Se ]mboln[ve=te de astenie nervoas[ =i p[r[se=te redac\ia Vie\ii rom`ne=ti.
1935 Apar volumele II =i III din Opera lui Mihai Eminescu.
1936 Apar volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. Prime=te premiul
Hamangiu al Academiei Rom`ne pentru Via\a lui Mihai Eminescu =i
volumele I-III ale Operei lui Mihai Eminescu. }ncepe colaborarea la
Revista Funda\iilor Regale, unde va publica intermitent p`n[ ]n 1940.
Re]ncepe colaborarea la Via\a rom`neasc[. Apar ]n Adev[rul literar =i
artistic primele fragmente din Istoria literaturii rom`ne...., cu titlul Din
istoria literaturii rom`ne=ti. Face o excursie ]n Fran\a =i Italia.
Se ]nscrie la doctorat la Universitatea din Ia=i. Comisia, format[ din I.
M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan =i Octav Botez, pre=edinte O.
Trafali, confer[ titlul de doctor ]n litere lui Gheorghe C[linescu pentru
teza Analiza unui manuscris eminescian (Avatarii faraonului Tl), tez[
complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu.
1937 D[ concurs pentru conferin\a, vacant[, de estetic[ =i critic[ literar[ a
universit[\ii ie=ene. Comisia este alc[tuit[ din Mihai Ralea, pre=edinte,
Iorgu Iordan =i Octav Botez, membri, I. M. Marinescu =i I. C. Balmu=,
membri suplean\i.
1938 Apare romanul Enigma Otiliei, 2 vol.
}nfiin\eaz[ asocia\ia literar[ Noua Junime, care-=i deschide =edin\ele
]n redac\ia ziarului Ia=ul, ]n prezen\a lui Andrei O\etea, Iorgu Iordan,
George Iva=cu =. a. Va colabora la Ia=ul. Apare Via\a lui Ion Creang[. E
considerat demisionat de la +coala superioar[ de comer\ din Bucure=ti.
Se stabile=te la Ia=i, unde va sta cu intermiten\e p`n[ ]n 1944. Apare
edi\ia a III-a a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i edi\ia Poezii de Mihai
Eminescu, ]ntocmit[ =i comentat[ de G. C[linescu. C[l[tore=te ]n Fran\a
=i Italia.
Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografiile roman\ate.

1939 Apare la Ia=i Jurnalul literar, s[pt[m`nal de critic[ =i informa\ie literar[,
scos de G. C[linescu. Filose=te aici =i pseudonimele Aristarc, Nostradamus, Vera Com=a, J. L. Revista apare p`n[ la sf`r=itul anului, func\ion`nd =i cu drept de editur[. Astfel apar studiile Liviu Rebreanu =i
Tudor Arghezi, semnate de G. C[linescu. Peste var[ se mut[ la Bucure=ti,
l[s`nd secretariatul publica\iei lui George Iva=cu.
Public[ Principii de estetic[. Sporadic, colaboreaz[ la }nsemn[ri ie=ene,
unde va mai publica =i ]n 1940.
1940 Lucreaz[ la Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, din
care public[ fragmente ]n Revista Funda\iilor Regale. G. C[linescu ob\ine
de la Comandamentul cercului de recrutare din Ia=i ordinul de Rechizi\ionat pe loc pentru lucru la facultate, iar din partea Ministerului Educa\iei Na\ionale, concediu cu salariu ]ntreg, cu ]ncepere din decembrie =i
p`n[ ]n aprilie anul urm[tor, pentru urm[rirea tip[ririi Istoriei literaturii...
1941 iulie Apare Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent,
st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste
o sut[ de recenzii, articole =i bro=uri. Acestea apar pe tot parcursul
anului 1941, la ]nceputul anului 1942 =i, mai rar, ]n anii urm[tori. Printre cele mai notabile interven\ii men\ion[m urm[toarele: a lui Eugen
Lovinescu ]n Curentul literar (sept. 1941), +erban Cioculescu ]n Revista
rom`n[ (oct.-dec. 1941), Perpessicius ]n Universul literar (mai 1945)
=i a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945).
1942 Ob\ine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ie=ean[.
1943 Apare +un sau Calea neturburat[. Mit mongol, dedicat[ lui Iorgu Iordan,
pentru marele s[u caracter. Semneaz[ p`n[ ]n 1944, cu pseudonimul
Aristarc, o rubric[ ]n Vremea.
1944 Public[ la Vremea 12 poeme. Colaboreaz[ la Ecoul; scoate ziarul Tribuna
poporului.
Se alc[tuie=te o Comisie de chemare pentru catedra vacant[ de Istoria literaturii rom`ne moderne a universit[\ii ie=ene, comisie alc[tuit[
din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie
raportul de chemare), D. Popovici. G. C[linescu este votat ]n unanimitate =i numit, prin Decret, profesor titular la respectiva catedr[.
1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii rom`ne
moderne a Universit[\ii din Bucure=ti. Tribuna poporului ]=i ]nceteaz[
G. C[linescu
apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va

apare p`n[ ]n 1946. Re]ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale
=i o continu[ p`n[ ]n 1947.
Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu.
1946 |ine lec\ia de deschidere la Facultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii
din Bucure=ti, cu prelegerea Sensul clasicismului. Apare volumul Impresii
asupra literaturii spaniole =i edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne.
Compendiu. }ncepe colaboraea la Contemporanul, unde public[ p`n[
]n 1964. Va folosi =i pseudonimul Aristarc.
Ianuarie Uniunea Patrio\ilor se transform[ cu prilejul Congresului care
are loc acum ]n Partidul Na\ional Popular. G. C[linescu este ales membru
al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional Popular,
ziar condus de G. C[linescu. Aici ]ncepe publicarea impresiilor de
c[l[torie ]n urma vizitei ]n U.R.S.S., ]ntreprins[ ]n acela=i an, pe ruta
KievMoscovaLeningrad.
1947 Apare edi\ia a doua din Enigma Otiliei. Termin[ noua redactare a Operei
lui Mihai Eminescu =i Editura Funda\iei Regale ]ncepe culegerea ei.
Apare primul num[r din noua serie a Jurnalului literar. Re]ncepe s[
scrie cronic[ literar[ la Na\iunea, care-=i va ]nceta apari\ia ]n 1949.
Folose=te pseudonimele Aristarc (1946-1948); Belfegor, Aretino, Seltabadil, Machiavel (toate ]n 1947). Scoate manualele de limba rom`n[
pentru clasele I-III de gimnaziu =i pentru clasa a IV-a de liceu.
Deschide cursul de la Facultatea de litere =i filozofie cu prelegerea Istoria
ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[.
Moare Maria C[linescu.
1948 Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[
Br[ila din partea Frontului Democra\iei Populare. Este ales membru
activ al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne ]n locul lui Sextil Pu=cariu.
Apare ultimul num[r din Jurnalul literar. Renun\[ la cronica din
Na\iunea. Moare Maria Vi=an.
1949 ianuarie |ine ultimul curs la Facultatea de litere =i filozofie. Este deta=at
la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Apare volumul KievMoscova
Leningrad. Este numit membru ]n Comitetul na\ional jubiliar pentru
s[rb[torirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de Mihail
Sadoveanu.
1950 Colaboreaz[ sporadic la Flac[ra.
1951 E ]ncadrat director la Institutul de istorie literar[ =i folclor.
1952 |ine ]n sala Dalles conferin\a Caragiale despre alegerile din trecut ]n
\ara noastr[. Public[ ]n Contemporanul nuvela Necunoscut. Public[ ]n
revista Studii articolul Al. Odobescu =i Rusia. Este ales membru ]n
Comitetul pentru s[rb[torirea centenarului Gogol. I se acord[ medalia
A cincea aniversare a proclam[rii R. P. R..
1953 Apare romanul Bietul Ioanide. Apare manualul de Istoria literaturii
rom`ne pentru clasa a VIII-a redactat de Ion Vitner =i Ov. S. Crohm[lniceanu,
colectiv condus de George C[linescu. C[l[tore=te ]n R. P. Chinez[.
Mai. Apare nr.1 al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor,
buletinul anual al Institutului.
1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne
pentru clasa a IX-a.
}ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate, sub
egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon. Este
numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[ ]n 1958.
1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut
monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare ]n Contemporanul, pentru prima oar[, Cronica optimistului.
1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a
III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografiile
Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua.
Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpreun[ cu membri ai Istitutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urmele
lui Goga, Slavici, Blaga.
1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din
noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia
Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e
rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun
=i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i.
1958 C[l[torii de stadii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacole acas[ cu
Brezaia, Napoleon =i Fouch, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca.
Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=.
1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba
francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se
constituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria
literaturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[
solemn[ de c[tre Academia R.P. R. =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul
]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii
10
G. C[linescu
clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge

la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaz[ spectacol acas[
cu piesa Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor.
1960 Apare romanul Scrinul negru. Este numit profesor onorific la catedra
de Istoria literaturii rom`ne a Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din
Bucure=ti, unde are dreptul s[ \in[ cursuri facultative de specialitate.
C[l[tore=te ]n Cehoslovacia pe aceea=i rut[ ca mai sus. Organizeaz[
spectacole acas[ cu piesele Phedra, Secretarii domnului de Voltaire,
Soarele =i Luna.
1961 Apare edi\ia definitiv[ a Enigmei Otiliei, ca =i versiunea ei german[,
scoas[ la Berlin de editura Der Morgen. C[l[tore=te ]n Fran\a, la
invita\ia lui Jean Louis Vigier, pre=edintele grupului de prietenie francorom`n[ din Senatul francez. C[l[tore=te la Moscova. Este ales deputat
al MAN ]n Circumscrip\ia electoral[ nr. 24 din fostul raion R[cari.
1962 Apare monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare la Praga =i Vilnius Enigma
Otiliei, iar la Var=ovia Scrinul negru. Este reales ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Ini\iaz[ ]nfiin\area unui Muzeu de istorie
literar[ =i folclor al literaturii rom`ne, ]n sediul Institutului, =i doneaz[
piesele care alc[tuiesc fondul de baz[. |ine un curs despre Eminescu
la Facultatea de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti.
Merge la Floren\a la Adunarea general[ a Comunit[\ii europene a scriitorilor.
1963 Apare volumul de versuri Lauda lucrurilor. Apare Scrinul negru edi\ia a
doua. }ngrije=te edi\ia bilingv[, rom`no-francez[, a Operelor lui Ion
Creang[. Public[, ]n Gazeta literar[, Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului
Dalibor. Public[ fragmente din piesa Ludovic al XIX-lea, f[r[ a-=i dest[inui
paternitatea. Merge la Modena pentru festivit[\ile dedicate celui de-al
cincilea centenar al na=terii lui Pico della Mirandola.
1964 Apare Via\a lui Eminescu ]n edi\ie definitiv[. Apare tratatul de Istoria
literaturii rom`ne vol. I, al c[rui coordonator este. |ine la Sala Mic[ a
Palatului comunicarea Eminescu poet na\ional ]n cadrul Sesiunii
=tiin\ifice a Academiei =i Uniunii Scriitorilor, organizat[ cu prilejul
]mplinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezint[
comunicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a Facult[\ii
de limba =i literatura rom`n[. |ine la Facultate cursul special despre
Ion Creang[. Este numit =ef de catedr[ onorific =i conduc[tor =tiin\ific
al cadrelor care doresc s[ ob\in[ titlul de candidat ]n =tiin\e, specialitatea
rom`n[. Prime=te Premiul de Stat pentru activitatea literar[ =i publi-
11
cistic[ din ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul ciroz[ hepatic[.
1965 Apare, ]ntr-o form[ rev[zut[, monografia Ion Creang[. Apare versiunea
maghiar[ a Enigmei Otiliei. Este propus candidat de deputat ]n Marea
Adunare Na\ional[ din partea Circumscrip\iei electorale R[cari. Este
ales din nou ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Public[
]n Contemporanul versuri. Apare primul volum din edi\ia de Opere de
G. C[linescu.
12 martie Se sf`r=e=te din via\[, la Sanatoriul Otopeni, G. C[linescu.
}ncepe destinul postum al operei sale.
Apar urm[toarele volume din scrierile lui G. C[linescu: Vasile Alecsandri, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Eminescu,
Bietul Ioanide, Enigma Otiliei, care se public[ tot ]n acest an =i la Atena,
]n versiune greac[, Teatru, Iubita lui B[lcescu.
Institutul pe care l-a condus se va numi G. C[linescu.
1966 Via\a lui Mihai Eminescu ]n versiune rom`neasc[ =i maghiar[, Studii =i
cercet[ri de istorie literar[, Studii =i comunic[ri, Poezii, Ion Creang[
(Via\a =i Opera), Ion Eliade R[dulescu =i =coala sa, edi\ia a doua a Enigmei
Otiliei, ]n german[, la Berlin.
1967 Scriitori str[ini, Ulysse, Enigma Otiliei, care se =i traduce la Buenos Aires.
Apoi versiunea german[ a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i, ]n limba magiar[,
o selec\ie de poezii.
1968 Catin Damnatul, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Principii de
estetic[ (antologie), Scrieri despre art[, Scrinul negru. Apar ]n maghiar[
Bietul Ioanide =i un volum de critic[ literar[, iar ]n bulgar[ Enigma Otiliei.
1969 Cartea nun\ii =i Enigma Otiliei. Apare ]n maghiar[ Scrinul negru.
1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu
despre etapele crea\iei.
1971 Universul poeziei, Texte social-politice 1944-1965, Enigma Otiliei, Bietul
Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghiar[
Cartea nun\ii.
1972 Studii de literatur[ universal[, Literatura nou[, Cartea nun\ii, iar ]n
francez[ =i englez[ Studii de poetic[.
1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu
lumea, Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera),
}nsemn[ri de c[l[torie, Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a
Bietului Ioanide.
12
G. C[linescu
1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[

a Laudei lucrurilor.
1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), Bietul Ioanide,
Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i
Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899
1965) Biobibliografie.
1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[.
Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru.
1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George
C[linescu cu Al. Rosetti.
1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Cartea
nun\ii.
1979 Avatarii faraonului Tl, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei.
Dumitru Micu public[ studiul G. C[linesu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar
Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu.
1980 Bietul Ioanide.
1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin G. C[linescu =i
complexele literaturii rom`ne.
1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugit[. Autorul a
]nceput revizia Istoriei... ]nc[ din 1946.
Edi\ia a doua cuprinde cam o sut[ de pagini ]n plus (de formatul primei
edi\ii). De=i viziunea de ansamblu, periodizarea, structura lucr[rii =i
judec[\ile de valoare nu sunt substan\ial modificate, totu=i exactitatea
informa\iei este net superioar[ primei edi\ii. Exemplific[m: documenta\ie ]mbun[t[\it[ la Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu, Mihai Eminescu,
I. L. Caragiale, Al. Vlahu\[, B. +t. Delavrancea =. a.; =tiri biobibliografice
noi despre C. D. Aricescu, G. Baronzi, +t. O. Iosif, M. Kog[lniceanu, V.
Alecsandri, N. T. Or[=anu =. a. Au fost luate ]n considera\ie, ]n prezenta
edi\ie, modific[rile operate de C[linescu ]n paginile primei edi\ii, ]n
num[r de 58, ca =i informa\iile, ]n num[r de 138, publicate cu ]ncepere
din 1946 ]n diverse periodice (Na\iunea, Studii =i cercet[ri de istorie
literar[ =i folclor, Lumea, Revista Funda\iilor Regale) cu men\iunea
complet[ri la Istoria literaturii rom`ne... Unele capitolele ale prezentei edi\ii sunt rescrise ]n ]ntregime ]n vederea reedit[rii lucr[rii (ex.
Kog[lniceanu, Negruzzi, Bolintineanu, I. L. Caragiale =. a.).
ECATERINA |AR{LUNG{
STR{MO+II
Con=tiin\a rom`neasc[ a voit s[ dea celui mai mare poet al ei
o ob`r=ie fabuloas[. Dar pentru c[ misticismul genealogic a
devenit din ce ]n ce mai prudent, nimeni nu se g`nde=te ca,
asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas,
s[ trag[ pe Eminescu din s`ngele balaurului din poveste, dintr-un
zmeu sau m[car din Buddha. De asemeni, lipsind orice ve=ti scrise
din recea noapte scitic[, r[m`ne oricum hot[r`t, c[ poetul nostru
nu poate cobor] din Brig-Belu sau nebunul Boerebist, precum nici
din Zamolxe, nici din Baba Dochia. S`ngele s[u sub\ire cere ]ns[
o origine aleas[, str[veche =i ]ndep[rtat[, fiind ]ndoial[ c[ un
c[minar moldovean =i o fat[ de stolnic ar fi putut da fiin\[
]ntristatului contemplator al Luceaf[rului.
}ntìa b[nuial[, dar, este c[ str[mo=ul s[u ar fi fost turc. Emin
Efendi, negu\[tor turc, prip[=it prin \ar[, s-ar fi a=ezat dup[ unii
la Vatra-Dornei, dup[ al\ii la Suceava =i mai apoi la Boto=ani, s-ar
fi botezat cre=tine=te schimb`ndu-=i numele ]n Eminovici =i, ]nsurat
cu o rom`nc[, ar fi pus temelia ilustrei familii (152). Ciud[\enia
numelui a sprijinit aceast[ genez[; prietenii ziceau poetului ]n
glum[ turcule (99), =i el ]nsu=i, ]n epoca r[t[cirii, l[s`ndu-se ]n
voia unei amare fantezii, se declara urma= al lui Utungi Emin Aga
(68). Chipul s[u senin-meditativ ducea g`ndul spre Orient. C`nd
pentru ]ntìa oar[ Slavici ]l v[zu la Viena, pe s[lile Universit[\ii,
]l crezu un albanez sau un persan (210). Dar dac[ Asia ]=i disput[
14
G. C[linescu
onoarea de a fi dat ob`r=ie poetului lui Buddha Sakya-Muni,

Septentrionul revendic[ =i el cinstea de a fi s[l[=luit pe str[mo=ii
celui care a c`ntat diamantul ascuns ]n Marea Nordului. Dup[
unii, deci, Eminescu este, prin origine, suedez. El ar fi fost nepot
de fiu al unui ofi\er de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII-lea,
stabilit dup[ b[t[lia de la Poltava la Suceava, pe l`ng[ familia
baronului Musta\[ (58, 152, 159). Dup[ mam[, Eminescu pare ]ns[,
indiscutabil, rus. C[ci mo=ul acesteia era un muscal, de nu cumva
cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice =i
a=ezat pe malul Siretului, ]n apropiere de satul Sarafine=ti, unde, ]n
straie \[r[ne=ti =i sub numele de Don\u, se ]ndeletnicea cu prisaca.
Mama poetului, Raluca, \inea pe so\ul ei de rutean, =i aceasta devine
credibil c`nd afl[m c[ urma=ii, ]n via\[ ]nc[, ai lui Eminescu, vorbesc
rutene=te (159). Adversarii contemporani ]l socoteau bulgar (150).
Unul din ei scria (244):
Acei cari cunosc de aproape pe dl Eminovici citi\i Eminescu,
v[ rog vor recunoa=te acest portret. Adeseori privirile trec[torului sunt atrase de un individ cu un ciudat cap ]n patru muchi,
astfel cum bucure=tenii vor fi v[zut uneori la lucr[torii bulgari
(cu ocazia canaliz[rii D`mbovi\ei este dat fiec[ruia s[ constate
acest fapt)... b[iatul are oarecare imagina\ie, =i ]ntr-o bun[
diminea\[, p[r[sind fructuoasa meserie a pastramagiilor (o
industrie foarte r[sp`ndit[ ]n Boto=ani, dar din p[cate e toat[ ]n
mìnile bulgarilor), =i-a pus ]n minte s[ ajung[ om mare...
Dac[ =tirea dat[ de un francez c[ Eminescu ar fi de origine
s`rb[ (Dacoromania, II, p. 871) e o simpl[ extravagan\[, mai nou[
=i mai m[gulitoare este ipoteza unei descenden\e polone. O familie
Eminowicz din Polonia, care num[r[ doi poe\i (Ludwig Eminowicz
=i Roman Eminowicz, m. oct, 1920), =i-a alc[tuit nu demult
arborele genealogic. Ea a descoperit c[ se trage din Murad
Eminowicz, negustor armean =i cet[\ean al Liovului, dup[ cum
gl[suie=te un manuscris din 1646, aflat ]n Biblioteca Ossolinski.
Acesta era cel mai bogat din colonia celor 82 de familii armene
15
din Liov, iar casa sa str[juia m`ndr[ ]ntre acelea ale familiilor
Gluszkiewicz =i Domozyski din uli\a armean[. Tr[dare a s`ngelui!
}n anul 1874, Eminescu trecea prin Cracovia, re=edin\[ a ilustrei
sale rude dr. Vichentie Eminowicz, consilier comunal, =i p[=ea =i ]n
Lemberg. Dac[ instinctul s[u atavic ar fi fost mai viu, poetul s-ar fi
dus pe uli\a armean[ =i ar fi contemplat ]ndelung, ]ntre casele
Gluszkiewicz =i Domozyski, m`ndra cas[ a str[bunului s[u Murad
Eminowicz. El ]ns[ umbla s[ scoat[ fotografie a bisericii Movile=tilor =i de pe portretul unui urma= din |ara Rom`neasc[, ajuns
mare cancelar al Poloniei (192).
+i c`nd propria ta via\[ singur n-o =tii pe de rost,
O s[-=i bat[ al\ii capul s-o p[trunz[ cum a fost?
Iat[, noi ni-l batem! Noi afl[m, mai t`rziu, pe urma=ii bogatului
armean ]nnobila\i. O linie principal[ Eminowicz-Dolenga st[ruie
]n Polonia, o alta lateral[ Eminowicz-Emberg apare ]n Podolia.
Un oarecare membru al familiei ar fi emigrat acolo =i s-ar fi legat
prin c[s[torie cu casa Emberg din Silezia, c[ci un Petru Eminowicz
din Podolia se legitima la 1802, ]n fa\a comisiei nobililor, ca
descinz`nd din sus-numita cas[ silezian[. Ramura aceasta ]=i
]ntinde crengile p`n[ prin Bucovina =i Basarabia, ]n fa\a Mohil[ului unde urma=i ai ei ar fi avut, zice-se, averi. Din ea se trage,
f[r[ ]ndoial[, Mihai Eminescu, ridic`nd la trei num[rul poe\ilor
da\i omenirii de nobila =leaht[ polac[ (146). Cei care sprijin[
aceast[ ]nrudire au b[gat de seam[, cu mult[ perspicacitate, c[
cei mai mul\i din Eminowiczenii bucovineni =i basarabeni se
cheam[ tot Mihai. Ergo! (131)
Cineva ]ns[, bizuindu-se pe aceast[ spi\[, a r[mas uimit de un
alt adev[r. Dac[ numita familie polon[ se izvode=te din armeanul
Murad Eminowicz, atunci =i Mihai Eminescu este armean (222).
+i iat[-ne ]ntor=i pe l`ng[ Marea Caspic[ ]n enigmatica Asie. Acela
care ]n numele unei str[vechi rom`nimi se ]nspuma de indignare
]mpotriva traianomaniei unor elemente, pe care, exager`nd, le
declara str[ine:
16
G. C[linescu
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
n[p[stuit de legend[ =i de =tiin\a biografic[, este ]ntins de zece

na\ii deodat[, spre a fi pe r`nd turc, albanez, persan, suedez, rus,
bulgar, s`rb, rutean, polon, armean.
}n vreme ce biografii caut[ str[mo=i de-ai poetului ]ntre Marea
Baltic[ =i Marea Caspic[, ]ntr-un sat din Bucovina, jud. Suceava,
zis C[line=tii lui Cuparencu, tr[iau p`n[ deun[zi =i mai tr[iesc
]nc[ rude \[r[ne=ti ale lui Mihai Eminescu. Satul, rom`nesc, era
prin secolul al XVIII-lea jum[tate al familiei Cuparencu, jum[tate
al boierului C`rstea. Satul exista cu mult ]nainte de ocupa\ia
austriac[ (1775) =i fiindc[ Petrea Eminovici, ]ntìul cu acest nume
pe care ]l g[sim prin scripte =i amintiri, merg`nd ]nd[r[t ]n vreme,
se n[scuse cu probabilitate ]ntre 1732 =i 1736, e lucru hot[r`t c[
Eminoviceni au tr[it =i ]nainte de 1736, fie ]n satul C[line=ti, fie
pe mo=ia boierului C`rstea de la Cost`na. }nrùrirea gali\ian[ nu
]ncepuse a se ar[ta cu putere, deoarece vorbeau ]nc[ limba lor
moldoveneasc[. Feciorul lui Petrea se chema Vasile Iminovici, s-a
n[scut prin 1780 =i a murit la 20 februarie 1844. Era \[ran =i el,
ca =i p[rintele s[u. +tia pu\in[ carte =i, av`nd darul c`nt[rii,
boierul ]l or`nduise dasc[l. Tot boierul i-a dat patru f[lci de
p[m`nt, c[tre sf`r=itul veacului. Devenit[ slobod[, familia cap[t[
stare =i trecere ]n sat. R[z[=ia este prin ea ]ns[=i o noble\e, =i tat[l
poetului trecea, f[r[ s[ritur[, ]n boieria m[runt[ (78,79).
Vasile are patru fete =i trei feciori. Cel mai mare, Gheorghe (n.
10. II. 1812), tat[l lui Mihai Eminescu, p[r[se=te casa p[rinteasc[.
Al doilea, Ioan (n. 14. III. 1816 m. 21. II. 1877), r[m`ne la
glie, se ]nsoar[ cu Maria Mareci, ruteanc[ sau rom`nc[ rutenizat[, are copii =i tr[ie=te \[r[ne=te. La curtea lui Gheorghe Eminovici
din Ipote=ti veni odat[ un frate al boierului, ]mbr[cat ca la \ar[.
Copiii ]l auzir[ vorbind rom`ne=te, dar =i rutene=te, voind s[
t[inuiasc[ vreun lucru. Mezinul, +tefan (n. 24. I, 1819), se duce
de acas[, f[r[ urme. Ar fi plecat ]n Moldova, s-ar fi c[lug[rit =i ar
fi murit de holer[ pe undeva (63).
17
Ioan a avut o fat[, dat[ dup[ un Ioan Florea, cu care face un

b[iat, Vasile Petrea, nu demult smintit, r[t[citor pe uli\ele satului.
Un fecior al s[u, Gheorghe, are la r`ndu-i o fat[, Xenia, c[s[torit[
cu Nicolai al lui Vasile, a c[rui mam[, Chi\a (Evdochia) Hu\an,
vorbe=te numai limba rutean[. Dup[ alt[ ipotez[, probabil tot prin
anchet[, Vasile Petrea ar ]nf[\i=a doi copii, Vasile =i Petrea, Vasile
av`nd ]ntr-adev[r un fecior Gheorghe, ]ns[ Chi\a Hu\an ar fi din
linia Mariei Iminovici, o fat[ a lui Vasile Iminovici =i sor[ cu
Gheorghe, tat[l poetului. Fata Mariei, Evdochia, s-ar fi c[s[torit cu
Vasile Hu\an. Arborele r[m`ne ]nc[ ]n cea\[, dar r[d[cina e g[sit[.
Cum se face c[ aceast[ familie, cu ]nf[\i=are =i nume rom`ne=ti,
vorbe=te de la o vreme rutene=te, se l[mure=te de c[tre cei care au
cercetat satul astfel: Maria Mareci, nevasta lui Ioan, de fel din
+erb[u\i (n. 1819 m. 22 dec. 1897), era ruteanc[. Fiind mai ]n
v`rst[ dec`t b[rbatul =i mai cu t[rie ]n cas[ asupra copiilor, ca
]ndeob=te ]n familiile \[r[ne=ti de peste mun\i, ea face pe to\i ai casei
s[ vorbeasc[ rutene=te =i chiar pe b[rbatul ei, Ioan, care m`nuie=te
r[u aceast[ limb[ =i nu e slobod la vorb[ dec`t pe moldovenie, ca
fra\ii =i p[rin\ii s[i (78, 79). Eminescu ]nsu=i, f[r[ s[ cunoasc[ de
aproape familia, nici din vedere, nici din documente, nu se ]ndoia
c[ se trage din r[ze=i moldoveni, ruteniza\i abia ]n vremea din urm[,
fiindc[ tat[-s[u fusese dat la carte rom`neasc[ ]n Suceava (63).
A crede acum c[ ]ntre urma=ii \[ranului Petrea Eminovici =i
aceia ai lui Murad Eminowicz poate fi vreo leg[tur[ afar[ de aceea
]nt`mpl[toare a potrivirii sunetelor, c[ Michael von Eminowicz,
Kriminal-Akzessist ]n 1819 la tribunalul din Vijni\a, este pe de o
parte polon, pentru c[ adaug[ din orgoliu de =leaht[ un von
]naintea numelui, iar pe de alt[ rud[ cu dasc[lul de \ar[ Vasile,
opincar din mo=i-str[mo=i, ce nici viseaz[ la m`ndra spi\[ le=easc[
=i la cur\ile boiere=ti din Lemberg, Silezia =i Podolia; c[ aflarea
numelui Mihai la pretinsele rude nobile e un semn de rudenie,
c`nd nici cei din C[line=tii lui Cuparencu, nici cei de la Ipote=ti
nu =tiu de asta =i-=i numesc copiii Petre, Ioan, Vasile, Gheorghe,
18
G. C[linescu
+tefan, Niculae, +erban, Matei =i numai o dat[ Mihai este

totuna cu a se pierde ]n legend[, cu a socoti pe Eminescu n[scut
din zmeu =i din Baba Dochia (80).
Judec`nd ]n lumina ]ns[=i a documentelor putem spune c[ nici
un scriitor rom`n nu-=i poate afirma mai cu putere ca Eminescu
]nsu=irea de poet ce apar\ine poporului rom`n =i nu-=i poate
num[ra ca el str[mo=ii moldoveni pe degete, vreme de dou[
veacuri. }nc`t, ]ndrept[\it s[ ia biciul ]mpotriva celor care, str[ini
ei ]n=i=i de origine, ]l ]nvinov[\eau a fi str[in, el putea fi iertat s[
r[spund[ adversarului cu aceste cuvinte de foc (143):
... eu nu m[ sup[r deloc de modul cum se reflect[ persoana
mea ]n ochii d-tale, c[ci de la a=a oglind[ nici nu m[ pot a=tepta
la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb[ deloc realitatea; el nu
m[ opre=te de-a fi dintr-o familie nu numai rom`n[, ci =i nobil[
neam de neamul ei s[ nu v[ fie cu sup[rare ]nc`t v[ asigur
c[ ]ntre str[mo=ii din \ara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e ru=ine
s[ vorbesc, s-or fi afl`nd poate \[rani liberi, dar [...] p[zitori de
temni\[ m[car nici unul.
GHEORGHE EMINOVICI
Fecior mai mare al lui Vasile, dasc[lul din C[line=ti, tat[l lui
Eminescu, Gheorghe Eminovici, Iminovici, sau Gheorghi= Eminovici, cum ]i va zice lumea prin \inutul Boto=anilor, s-a n[scut la
10 februarie 1812 (78). Fiind b[iat de c`nt[re\ ]n stran[, adic[
de om mai cu ]nv[\[tur[, ]l vedem ]nv[\`nd carte, vreo trei ani,
la dasc[lul Ioni\[ din Suceava (66, 159). La =coli mai ]nalte nu
se =tie, nici nu e probabil, s[ fi umblat. Trebuie s[ fi fost ]ns[
ager la minte, ]n stare s[ prind[ multe, ca at`ta lume veche sau
f[r[ =coal[, din simpla experien\[, =i deloc doritor s[ se ]ntoarc[
la sap[, deoarece boierul Ioan Ienacaki C`rstea de la Cost`na
(l`ng[ Suceava) ]l ia ]n slujba sa, desigur pentru oarecare treburi
19
c[ncel[re=ti. Avea scriere citea\[ =i condei cult, expresie potrivit[

pentru abstrac\iile administrative. Baronul Jean Musta\[ din Bucovina, lu`nd cu arend[ de la boierul velit Bal= mo=ia Dumbr[veni,
aduce pe Gheorghe Eminovici ca scriitora=. Baronul n-a \inut mult[
vreme mo=ia, c[ci, fie termenul arendei a expirat f[r[ re]nnoire,
fie s-au ivit ne]n\elegeri ]ntre el =i proprietar (159), s-a dus de s-a
stabilit la Boto=ani, unde a murit, ]ngropat fiind ]n biserica Vovidenia, de d`nsul zidit[. Se vede c[ iste\ia scriitora=ului ajunsese
la cuno=tin\a boierului Bal= ca ceva deosebit, de vreme ce Eminovici e oprit mai departe pe mo=ie. Acest Bal= e probabil Alexandru,
vistier, fiul lui Iordachi Bal=, vistier a=ijderi. Acela c[p[tase ]n 1875
de la Al. Mavrocordat vv. ]nt[rire asupra unui schimb de mo=ii,
prin care devenea proprietar al mo=iei Brehue=ti, dincolo de Siret,
cam ]n dreptul Dumbr[venilor. Iordachi, la r`ndul lui fiu al unui
Lupu, mare logof[t, ridicase ]n iunie 1801 bisericu\a din Dumbr[veni, cu corni=e ]ntrerupte =i foarte ondulate, de un aspect baroc
cvasi maur, cu mici ferestre ogivale f[r[ chenare, ]ns[ cu un arc
oriental foarte caligrafic deasupra u=ii de la intrare. Murind
b[tr`nul Alexandru, fiul acestuia, Constantin, ]l face administrator peste Dumbr[veni, d`ndu-i toate de trebuin\[ vie\ii =i leaf[
bun[ de 250 galbeni pe an (66). Tot Bal= ]i cap[t[ probabil de la
vod[ titlul de sulger. De va mai fi fost =i alt administrator (N[stase
Enacovici) nu e sigur (159), dar ceea ce r[m`ne ne]ndoios este
c[ Gheorghe Eminovici devenise m`na dreapt[ a boierului Costache Bal=, f[c`nd =i dreg`nd pe mo=ie, dup[ cum ne dovedesc
scrisorile =i rapoartele ce ]nc[ din 1839 le scria, ]n nem\e=te sau
]n moldovene=te, mai ceremonios ori mai pripit, boierului Costache =i secretarului acestuia, serdarului Alexander von Bizay de
Holdmesisch, la Galbena =i la Ki=in[u, unde era atunci re=edin\a
milostivului st[p`n (mss. G. E.).
Astfel, venind ]n 1841 o comisie alc[tuit[ din sp[tarul Iancul
Kog[lniceanu, vornicul Ioan Costachi =i postelnicul Asachi, cu
scopul de a stinge unele pricini de ]nc[lc[ri de mo=ie =i a ridica
20
G. C[linescu
un plan topografic, =i cer`nd cinstita comisiune vechilului nostru

s[ vin[ la zi hot[r`t[ cu documentele de proprietate ori s[ cheme
]n grab[ pe boier, Iminovici r[spunde d`rz c[ eu nu am alt[
instruc\ie de la dumnealui boieriul Bal=, dec`t s[ p[zesc hotarele
mo=ielor supt numi di Dumbr[-veni, pi s[mnile p`n acum p[zite,
=i s[ caut interesul gospod[riei, din care ]n\[leg c[ dumnealui
boierul Bal=, =tiind c[ nimica nu st[p`ne=te cu r[credin\[, pornind
din \ar[ afar[, nu i-au cerut trebuin\[ ca s[-=i les[ documentele
mo=ielor sale ]n m`nule mele, pi care cinst[ita] comisie le ceri de
la mine a=a di aspru ca s[ le ]nf[\o=ez. Bal= era boier mare.
Neput`nd s-o scoat[ la cap[tì cu vechilul, comisia l[s[ lucrurile
balt[ (153).
Agonisind oarecare stare, t`n[rul Eminovici se ]nsur[ ]n
prim[vara anului 1840. Avea 28 de ani. S-a socotit destul de
sub\ire ca s[ cear[ stolnicului Jura=cu din Jolde=ti pe fata sa Ral,
cu vreo patru ani mai t`n[r[ dec`t d`nsul. Socrul i-a dat zestre
bunicic[. Pe l`ng[ scule =i alte de-ale casei, i-a dat ]nainte de
nunt[ 1.500 de galbeni, iar ]n ziua cununiei, la 20 iunie anul
1840, i-a num[rat ]n m`n[ bani buni ]nc[ 1.500 galbeni, ]n total
3.000 de galbeni. Ba mai mult. So\ia se vede a fi av`nd =i o mo=ie
Or[=anii, din v`nzarea c[reia so\ul ia ]n arend[ mo=ia Dorne=ti,
mai primind pe deasupra zestrei 1.400 galbeni tot de la so\ie spre
a pute spicularis[ p[m`nturile ce le are (31).
La a=a stare, ]mboldit poate de so\ia sa Ral, care avea u=oare
fumuri nobilitare, ]i trebuia lui Gh. Eminovici o urcare pe treapta
boiereasc[. +i iat[-l cer`nd =i c[p[t`nd f[r[ ]ndoial[ cu bani, de
la vod[ Mihail Grigore Sturza, la 12 mai 1841, decretul de
c[minar (159):
Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv., Domn
|[rii Moldovii.
Dumisale Slugerului Gheorghie Eminovici.
Lu`nd ]n b[gare di sam[ slujbile ce ai s[v`r=it patrii ]n os[bite
21
vremi, dar mai ales supt vremelniceasca c[rmuire, noi g[sim de

cuviin\[ a\ face cuvinita r[spl[tire =i dar dup[ prerogativa ce avem
iat[ prin acest al Nostru Domnesc Decret ]\ h[r[zim rangu de [...]
C[minar d`ndu\ dreptate a te isc[li =i a fi ob=te=ti cunoscut cu acest
rang pentru care poruncim =i sfatului ca s[ te treac[ prin acturile
c[rmuirii cu rang de c[minar.
(ss) Mihail Gr. Sturza Vv.
1841 mai 12 zile
Cu h`rtia ]n buzunar, Eminovici se duse s[ se ]nf[\i=eze, dup[
obicei, lui vod[.
Ei, ce-i? l-a ]nt`mpinat acesta, v[z`ndu-l.
S[ tr[ie=ti, m[ria-ta, am venit s[ mul\umesc pentru boierie!
Prin ce cr`=me te-i t[v[li de-acu ]nainte?
+i cu asta audien\a lu[ sf`r=it (159). Gheorghe Eminovici era
trecut acum printre boierii cu mo=ii ]n \inutul Boto=anilor, cu drept
de a fi ale=i =i aleg[tori pentru Ob=teasca Adunare a Moldovei
(153).
}nc[ aproape un deceniu mai st[ Eminovici la mo=ie, dup[
c[s[torie, peste anii pe care ]i va fi petrecut ]nainte. G`ndul de a
l[sa blestemata =i gre slujb[, pe care l-a nutrit o vreme (1839),
sub cuv`ntul unei boli de piept, poate fi pus ]n leg[tur[ cu unele
nemul\umiri trec[toare (mss. G. E.). Din vie\uirea la aceast[ curte
nu avea dec`t s[ foloseasc[ dinspre partea culturii. Familia Bal=
era una dintre cele mai cu vaz[ =i mai vechi din Moldova. Arborele
s[u genealogic, confec\ionat mai t`rziu, ]ntinz`ndu-se negru =i
stufos ]nspre evul mediu, arat[ r[d[cini, probabil fanteziste, fie
]n seniorii Baux din Proven\a, emigra\i la Napoli =i deveni\i del
Balzo, fie ]n Balc, fiul lui Sas-voievod, fiul lui Drago=. Tr[iau
domne=te ca marii feudali, Dumbr[venii fiind ]ntin=i ca un
principat, cuprinz`nd acareturi, ar[turi, p[dure =i patruspre-zece
sate =i c[tune. Curtea avea personal numeros, camerdiner, doctor
de cas[ (Schwartzenberg), preceptor pentru copilul Mu\i (Deme-
22
G. C[linescu
triu), c[s[torit mai t`rziu cu Zoe Sturdza =i mort nebun, paisprezece slujba=i de administra\ie. Conacul ]ns[, care, judec`nd dup[
marele aparat feudal, ne-am a=tepta s[ fie un somptuos castel,
nu era dec`t o cas[ gospod[reasc[, ]n felul aceleia a lui Ion Ghica
de la Ghergani. Au fost f[r[ ]ndoial[ ziduri ]mprejmuitoare =i
por\i. Casa, rectificat[, are profilul neoclasic rusesc al ]nceputului
veacului al XIX-lea, cu restaur[ri mai recente. Intrarea principal[
dinspre parc, care era imens, const[, dup[ urcarea c`torva trepte,
dintr-o zid[rie v[ruit[. De o parte =i de alta, desp[r\it[ de c`te
un fals pilastru, c`te dou[ ferestre cu grilaje de fier ]n rozete. E
mai mult ca sigur c[ personalul =edea ]n mizerabile bordeie.
Satul ]nsu=i, ]n mijlocul unei vegeta\ii ]n care abund[ s[lciile =i
salc`mii, era s[r[c[cios, casele acoperite cu drani\[ =i cu paie.
C`nd seara, familia boiereasc[, ]mpreun[ cele mai adese cu
invita\ii boieri de prin ]mprejurimi, se a=eza la mas[ ]n marele
salon, ]ntocmai ca la Versailles, cei paisprezece slujba=i asistau
nemi=ca\i, t[cu\i, c[tre u=[, ca numeroasele lum`n[ri aprinse ]n
candelabre, f[c`nd curtea lor p`n[ spre miezul nop\ii acestui mic
rege-soare (54), care, scurt, gros poreclit pentru aceea t[b`ltoc
conducea mai g[l[gios dec`t to\i discu\ia, tron`nd ]n jil\ul s[u
pe trei perini de catifea. Ce putea auzi de la boierii mari c[minarul
Gheorghe din col\ul s[u, unde r[s[rea ]nalt, voinic, cu ochi
alba=tri, barb[ castanie =i unde Bal= ]i arunca, desigur, din c`nd
]n c`nd, c`te o vorb[? Boierii aduna\i ]n somptuosul salon erau
foarte cul\i, de cultur[ str[in[, se ]n\elege, ]ndeob=te francez[,
dar =i de nuan\[ german[ la aceia din Bucovina. Anexarea
Bucovinei (1775) =i evenimentele din 1812 arunc[ boierimea
Moldovei-de-Sus peste dou[ grani\e. Recunoscu\i =i boteza\i cu
titluri nou[ de noble\[ (Hurmuz[ke=tii, Petrinii erau baroni, Costachi Bal=, c[s[torit cu Ana Biberstein, era nadvornì sovetnik ]n
Basarabia (153), ca =i fratele s[u George), duc, mul\umit[ averilor lor uneori imense, o via\[ de lux, ]ntre metropolele occidentale =i mo=iile lor. Tr[g`nd dar din lungile ciubuce, f[ceau
23
ideologie, aduc`nd vorba despre cei mai de seam[ g`nditori

(Malebranche, Voltaire, Diderot, Rousseau, Spinoza, Locke,
Leibniz), scormonind ]ndeosebi ]ns[ ra\ionalismul secolului al
XVIII-lea. Ar fi luat parte la aceste dispute Bal=, Alexandru Sturza
Micl[u=anul, Constantin Hurmuzaki, +tefan Dunca de Sajo,
V`rnav =i Miclescu, ultimii doi tari ]n istoria religiunilor vechi,
dr. Schwartzenberg, plin de Kant =i de Spinoza, =i, probabil,
preceptorul. Erau =i de aceia care ascultau cu ochii holba\i.
Vechilul nostru nu era om preg[tit s[ urm[reasc[ asemenea
specula\iuni ]nalte, dar avea memorie extraordinar[ =i minte
dornic[ de cuno=tin\e. Prindea fapte memorabile, date istorice,
genealogice, ajung`nd s[ cunoasc[ pe degete rosturile boierilor
mari =i mici din Moldova, cine a cui fat[ este =i a cui nepoat[, =i
mai ales ]=i lustruia vorbirea. }nv[\ase bini=or, din convie\uirea
cu Bal=, fran\uze=te =i nem\e=te (]n aceast[ din urm[ limb[ scriind
cu totul curg[tor =i cu slov[ gotic[ citea\[, ceea ce ne face s[
b[nuim c[ o =tiuse ]ntr-o m[sur[ =i mai ]nainte) =i mai =tia pe
deasupra rutene=te, le=e=te, ruse=te =i evreie=te cu accent (63).
Prinsese gust la citit =i cump[ra c[r\i, traduceri din fran\uze=te,
mai t`rziu desigur cronicile, ]n sf`r=it tip[riturile vremii. R[ftuite
]n ni=te dulapuri =i ]nsemnate pe m[sura cump[r[turii ]ntr-un
catastih, ele alc[tuiau, ]ntr-o odaie ]nchis[, ferit[ de copii, desf[tarea zilelor f[r[ lucru, de iarn[. }l =tia lumea ca pe un om cu
c[r\i. }nsu=i boierul Bal= i-ar fi cerut cu ]mprumut unele c[r\i,
toate traduceri din fran\uze=te, dar lista pare falsificat[, pentru
c[ nu reiese de nic[ieri c[ boierul ar fi avut gustul filologic de a
compara stilul lui Voltaire cu al t[lm[citorului s[u G. Sion (124*).
Gheorghe Eminovici c[p[tase ]ntr-acestea copii, patru b[ie\i
=i dou[ fete, veni\i pe lume cam la un an unul: +erban (1841),
Nicolae (1843), George (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846),
Maria (1848-1849) =i care umpleau o cas[ lung[, scund[, ascuns[
de arborii imensului parc al Dumbr[venilor =i privind ]n gr[din[
prin =ase ferestre. Pe acolo, juc`ndu-se, copiii boierilor descoperir[
24
G. C[linescu
]n goana dup[ fluturi pe copiii din cas[, urm[rindu-i din ochi cu

triste\e, fiindc[ n-aveau voie s[ intre ]n parc. Mama n[scuse, pare-se,
o feti\[, pe Maria, =i copiii boiere=ti venir[ s-o boteze cu fluturi =i
flori. Cine se poate bizui pe amintirea fraged[ a unui copil? Prin
cea\a aducerii-aminte a Constan\[i Dunca, unul din copii, se
deslu=e=te ]naintea noastr[ un interior posibil: o odaie mic[,
joas[, sclipitoare de cur[\enie, apoi o alta mai mare. Aci iar[= pere\ii albi, v[rui\i, dar =i perdele albe, dese, slobozite. Miros mare
de sulcin[, podele uscate, g[lbii, proasp[t unse cu luti=or galben.
La dreapta dou[ divanuri cu macaturi =i saltele de l`n[ ro=ii =i
verzi, \es[tur[ de cas[. }ntre ferestre o mas[ de c[r\i ]nchis[. Pe
d`nsa o lamp[ mare cu sfe=nice de argint =i un serviciu de cafea
neagr[, porcelan frumos toate prezente de Anul Nou de la
boierul proprietar =i st[p`n. (54)
Av`nd copii mul\i, e firesc ca Eminovici s[ fi c[utat s[ fac[
avere =i pe alt[ cale dec`t prin slujba de vechil. Astfel, ]ntr-o
vreme, ia cu arend[ mo=ia Dorne=ti, pe malul Prutului (]n 1842
o avea), =i ]n antrepriz[, ]mpreun[ cu un evreu, Nus[m Cuco=,
accizul b[uturilor spirtoase din Boto=ani, devenind prin contract
din 23 decembrie 1843 otcupgiul iratului b[uturilor, iar la 8
decembrie 1844 cump[r[ de la un Zeilicovici o cr`=m[ de veci
]n T`rgul vitelor, alerg`nd, prin urmare, ve=nic dup[ treburi, de
la o mo=ie la alta =i de acolo ]n ora=. Cu banii agonisi\i de la
aceste ]ntreprinderi ]=i f[cu case la Boto=ani, unde acum mama
cu copiii =edea mai bucuroas[, fiind aproape de p[rin\ii ei.
}n sf`r=it, prin 1849-1850, dup[ na=terea celui de-al =aselea
copil, cump[r[ jum[tate din mo=ia r[z[=easc[ Ipote=tii, la 8 km
dep[rtare de ora=ul Boto=ani, cealalt[ jum[tate st[p`nind-o fra\ii
Is[cescu =i s`rbul Gheorghe Ciofu. Avea acum 288 f[lci moldovene=ti de ar[tur[ =i p[dure =i era bun st[p`n pe avutul lui, iar nu
slug[, ca la Dumbr[veni, de unde plecase la moartea lui Bal=.
Pentru a pl[ti cei 4.000 de galbeni c`t costa mo=ia, ]=i v`ndu alt[
cas[ din Boto=ani =i se ]mprumut[. Opt sute de galbeni lu[ de
25
la maica Fevronia, sora nevestei, 200 de la alt[ sor[, Maria

Mavrodin (159), =i-l mai vedem dator cu ]nc[ 10 galbeni olandezi
c[tre un grec supus englez, Nicolai Macri, pe care ]n 1853 nu =i-i
pl[tise ]nc[. Pentru ca s[ poat[ face fa\[, arendeaz[ Ipote=tii cu
toate acareturile pe =ase ani (1851-1857) b[nesei Maria Mavrodin, cu c`te 350 galbeni pe an (M. E., I, 2,3). Ar urma de aci c[
]n toat[ aceast[ vreme familia Eminovici n-a mai locuit la Ipote=ti.
Aceasta ]ns[ nu s-a ]nt`mplat, c[ci ar fi ]n contrazicere cu toate
amintirile copil[riei lui Eminescu. Ea a r[mas, printr-un fel sau
altul, ]n casa de la \ar[. Dac[, dup[ cum pare dovedit, b[neasa
Maria Mavrodin este ]ns[=i sora Rali\ei, care a ]mprumutat pe
Eminovici cu 200 de galbeni, atunci lucrurile se explic[. Arenda=a
n-avea vreun interes s[ locuiasc[ ]n casele cumnatului, care poate
a continuat s[ se ocupe de mo=ie, ci s-a acoperit numai de banii
]mprumuta\i, d`nd acestuia un venit sigur pentru stingerea
datoriilor.
Gh. Eminovici ]=i face la mo=ie cas[ bun[, gospod[reasc[, de=i
de paiant[, ]n locul alteia vechi ce o g[sise, s[de=te tei ]n gr[din[,
ba so\ia, Raluca, mai evlavioas[, cump[r[, zice-se, de la o rud[ a
fostului st[p`n, Teodor Murgule\, o bisericu\[ f[r[ turl[, cu
clopotni\[ de lemn, =i duc ]mpreun[ trai ]mbel=ugat, invit`ndu-=i
=i osp[t`ndu-=i rudele la zile mari. }nt[rit ]ntr-ale vie\ii =i ]mp[cat
cu Dumnezeu, Eminovici ]=i spore=te cu r`vn[ familia. }nc[ cinci
copii (Mihai, Aglaia, Henrieta, Matei, Vasile) m[resc ]ntinsa
familie, care ar fi num[rat pe acea vreme unsprezece copii, dac[
doi n-ar fi murit foarte de mici (159).
Avut-a Gheorghe Eminovici destul[ avere pentru a-=i cre=te
bine copiii? F[r[ ]ndoial[. C[minarul era un om cuprins. Poate
c[ proiectele sale pedagogice s[-i fi ]ntrecut mijloacele b[ne=ti,
el ]ns[ ar fi putut s[-=i c[p[tuiasc[ to\i copiii ]n chip onorabil,
departe de orice umbr[ de mizerie. Titu Maiorescu aflase c[
b[tr`nul mai avea, spre sf`r=itul vie\ii, 18.000 franci capital mobil
(31, 33), dup[ ce ]n 1878 ]=i v`nduse Ipote=tii cu 8.200 galbeni
26
G. C[linescu
austrieci, spre a pl[ti dota fetei sale Aglae, de 2.000 galbeni (159).
Bunii =i str[bunii no=tri zice Henrieta Eminovici au fost
oameni foarte boga\i, =i chiar p[rin\ii no=tri n-au fost s[raci, =i nu
pot ro=i c-a pierdut vreunul averea ]n v`nt, ci numai ]n urma multor
nenorociri. (61) Via\a chinuit[ a o parte din copii se datore=te
unor cauze de ordin psihologic, dintr-o parte =i dintr-alta.
Gheorghe Eminovici era un om de mod[ veche. }nalt, voinic
mai mult dec`t gras, munte de om, de o putere herculean[,
trup s[n[tos, minte s[n[toas[, el ne prive=te din fotografie cu un
cap masiv, acoperit cu p[r trainic =i ]nv[luit cu barba castanie,
tuns[ cu foarfecele, spre ]mp[carea tradi\iei cu civiliza\ia, cu nas
pr[dalnic =i ochi alba=tri-verzui, care trec, dispre\uitori, dincolo
de lucruri, cu falca de jos u=or obstinat[ =i plin[ de sine. }nf[\i=area tr[deaz[ pe omul de munc[, r[zb[t[tor =i cu voin\a de avere, ]n acel stadiu de ]nalt[ lini=te a omului care =i-a agonisit totul
prin sine =i, f[r[ sl[biciuni, e oric`nd gata s-o ia de la ]nceput.
Un astfel de om este ]ntr-o privin\[ superior =i ]ntr-alta inferior
individului obi=nuit. El e mai bine ]narmat ]n lupta pentru existen\[ a spe\ei, dar e lipsit de acel dezechilibru interior ]ntre g`ndire
=i putere, care face noble\ea vie\ii morale. C[minarul avea un
m[nunchi mic de principii s[n[toase =i nici o subtilitate ori
complica\ie sufleteasc[. Slug[ de t`n[r la boieri mai mari, el era
p[truns de ierarhia lumii, ]mp[r\it[ de la Dumnezeu p`n[ la
prostime ]n trepte nemi=c[toare =i de principiul de superioritate
ce deriv[ din ele. De aceea postea posturile, iar duminica =i s[rb[torile asculta cu evlavie =i cap descoperit sf`nta liturghie, de la
]nceput p`n[ la sf`r=it, tot a=a cum ]n col\ul salonului de la
Dumbr[veni urm[rea cu smerenie mi=carea =i vorbirea boierilor.
La r`ndu-i, ]ns[, aplica acela=i postulat al autorit[\ii ]n propria
familie =i fa\[ de subalterni, alerg`nd cu harapnicul c[lare,
vocifer`nd, b[t`nd stra=nic la nevoie, ca pe evreii de la C[t[m[re=ti, care ]i oprise vitele, profer`nd ]njur[turi r[coritoare =i
patriarhale. El nu putera avea pe acele vremuri fa\[ de femeie,
27
afar[ de respect, cine =tie ce ging[=ii. Cu c`t o societate este mai

rafinat[, cu at`t ]n ciuda instinctului de conservare a spe\ei
erotica se disociaz[ de efectele ei fiziologice, d[ un precipitat
psihic, superior, femeia devine simbol, iar natalitatea c`nd
rafinamentul e dus p`n[ la gratuitate scade. Cultivat la Biblie
=i la tradi\ie, Gh. Eminovici vedea ]n femeie un tovar[= inferior
=i util, ursit s[ procreeze =i s[ ]ngrijeasc[ de gospod[rie =i care,
exclus[ de la orice via\[ spiritual[, n-vea nevoie de ]nv[\[tur[.
}n r[gazurile pe care i le l[sau treburile grele de la c`mp, el f[cea
amoruri fructuoase, transform`nd pe c[min[reas[ ]ntr-o etern[
clo=c[ cu pui, ]nchis[ ]n cas[, ]ntr-o vreme, aproape ]n fiece an,
nou[ luni din dou[sprezece. Asemeni unor fiin\e gregare, ca de
pild[ furnicile, care tr[iesc ca spe\[ =i ]nving du=manul prin ]nmul\ire, lumea de \ar[ de-atunci n-avea adesea respectul individualit[\ii, nici mila. Dintr-un sim\ aprig al conserv[rii colective,
moartea era a=teptat[ =i primit[ cu indiferen\[, ]ntr-o preocupare
cr`ncen[ de p[strare =i sporire a bunurilor sociale. O viziune politic[ de acest fel poate mai bl`nd[ asupra familiei sale, trebuie s[ fi avut =i Eminovici. Pe m[sur[ ce od[ile se umpleau cu
paturi =i masa cu t[c`muri, mintea sa ]n func\ie de spe\[ rumina
ridicarea =i conservarea familiei. |[ran, boierna= slujba=, boierna= liber =i proprietar, visa pentru copiii s[i o treapt[ social[ mai
]nalt[, un copac genealogic care se ]nal\[ spre cer, ]n umbra c[ruia
el, respectuos de genealogii s[-=i sf`r=easc[ b[tr`ne\ea. }n
chip cu totul absolut el ]=i puse ]n aplicare pu\inele =i s[n[toasele
principii pedagogice: fetelor nici o instruire spiritual[, rostul lor
fiind casnic, dar zestre bun[; b[ie\ilor nici o avere, ei put`ndu=i-o agonisi singuri, dar cultur[ temeinic[. Fetele r[maser[ acas[
(Henrieta ]nv[\ase numai abecedarul). B[ie\ii fur[ trimi=i la
Cern[u\i, la carte bun[, nem\easc[. Tat[l ]i trateaz[ cu o severitate
metodic[. Atunci c`nd un copil fuge de la =coal[, face un scandal
stra=nic, ia biciul ]n m`n[, pune oameni c[l[ri s[ prind[ pe fugar
=i cu mult[ autoritate ]l duce pe sus ]napoi la =coal[, f[r[ s[ se
28
G. C[linescu
]ntrebe ce cauze externe sau l[untrice au putut pricinui asemenea

fapt[. }nrùrirea casei lui Bal= =i inteligen\a nativ[ d[duse, ce e
drept, ]n privin\a culturii lui Eminovici, idei foarte ]naintate. El
alege pentru copiii s[i cariere care aduc bani mul\i =i onoare
omului activ, =i cu mult[ abnega\ie =i bun-sim\ trimite pe b[ie\i
la =coli ]nalte ]n str[in[tate. +erban studiaz[ medicina la Viena
=i la Erlangen, Nicolae dreptul la Sibiu, Iorgu =tiin\ele militare
]n Prusia, Ilie medicina ]n =coala doctorului Davila din Bucure=ti,
iar Matei urmeaz[ politehnicul din Praga. Dup[ cum se vede, tot
meserii practice (159).
Spiritele contemplative, ]nclinate c[tre activitatea aparent
gratuit[ a spiritului, repugnau lui Gh. Eminovici. C`nd ]=i b[nuia
copiii c[zu\i ]n aceast[ suferin\[, ]i pi=ca cu vorba, ]i cic[lea, p`n[
ce-i f[cea s[ se ascund[ care ]ncotro. Av`nd obiceiul a recita
versuri, Mihai era zeflemisit cu vorba poetul, a=a ]nc`t, ]nghimpat adesea cu aluzii r[ut[cioase despre nulitatea sa, sf`r=i prin a
evita casa p[rinteasc[, a=ez`ndu-se pe vacan\[ ]n vreo cas[ de \[ran
sau petrec`ndu-=i toat[ vara cu ciobanii la st`n[ (152). Tat[l
]n\elegea, ca mult[ lume respectuoas[ de cultur[, s[-=i pedepseasc[
progenitura c`nd nu ]nv[\a poeziile din cartea de =coal[, dar ca
]ns[=i odrasla sa s[ ajung[ a face poezii, asta n-o ]n\elegea! Un
b[iat trebuie s[-=i fac[ viitorul, s[ se chiverniseasc[!
Dac[ nu \i-am scris p`n[-acum spune poetul tat[lui ]ntr-o
scrisoare de la Berlin cauza a fost ne]ncrederea cu care
]nt`mpini orice voin\[ proprie a oric[rui din fiii dumitale, ne]ncredere augmentat[ de privirea formalist[ ce-o ai despre lume, dup[
care orice om care nu caut[ numaidec`t a se chivernisi, dup[
cum o nume=ti d-ta, trebuie s[ fie un om de nimic. E=ti un p[rinte
nenorocit adev[rat [se poate]. Dar e=ti nenorocit mai mult
pentru c[ vrei ca fiecare s[ tr[iasc[ =i s[-=i m[sure pa=ii dup[
cum dore=ti d-ta. (Ms. 2258, f. 169.)
Mult[ vreme p[rintele a refuzat s[ cread[ c[ e ceva de capul
fiului s[u Mihai, p`n[ c`nd, uimit de considera\ia ce i se da, se
las[ biruit.
29
Altcum, c[minarul era o fire vesel[ =i la vreme bun[, =i la

vreme rea. Ceremonios, ]i pl[ceau ziafeturile cu m[sur[, d[dea
ospe\e de Pa=ti sau de Sf`ntul Gheorghe, c`nd ]=i serba ziua numelui. Cititor de c[r\i privitoare mai cu seam[ la trecutul \[rii =i
]nzestrat cu memorie mare, ]i pl[cea s[ povesteasc[. Se indigna
]mpotriva grecilor =i contraf[cea cu mult umor vocea =i mersul
in=ilor, pe cepelegi, pe g`ngavi =i pe boierii cu tabieturi. C[l[torea,
ca un om luminat, ]n str[in[tate. La 30 august 1860 cerea
pa=aport pentru toate provinciile Austriei. La 29 iunie 1870
Raluca =i Aglae treceau grani\a, urmate la 30 august =i de Gh.
Eminovici. }n 1874 ]=i c[uta la Praga fetele bolnave plecate din
Teplitz (192).O fotografie a Raluc[i Eminovici e f[cut[ acolo.
Henri-eta fusese la Viena ]ntr-un sanatoriu (61), b[ie\ii mai to\i
prin str[in[t[\i.
Fiul Mihai ]l socotea plin de vanitate =i ]n stare s[ se ruineze
spre a p[rea mai generos dec`t putea fi:
Nu =tii ce tat[ am scrie cuiva (c. 1870). S[rac =i ]mpov[rat
de familie grea (=apte copii) e cu toate astea ]nzestrat c-o
de=ert[ciune at`t de mare, ]nc`t ar putea servi de prototip pentru
acest viciu, dup[ p[rerea mea cel mai nesuferit din lume.
M[rit`ndu-se sor[-mea, el i-a promis o zestre de dou[ mii de
galbeni. Este ridicul c`nd un om promite ]nscris ceea ce nici are,
nici poate realiza, dar obliga\iunea fa\[ de cumnatu-meu este
pozitiv[, =i b[tr`nul meu e ca =i ruinat...
Am fra\i mai mari =i [mai] mici dec`t mine, f[r[ pozi\iune-n lume,
=i asta nu din cauza lor, ci numai din a de=ertului, care voia a face
din fiecare din ei om mare =i sf`r=ind prin a-i l[sa cu studii neispr[vite,
risipi\i prin str[in[tate, f[r[ subsisten\[, la voia sor\ii lor.
O familie grea, ]ngreuiat[ ]nc[ prin de=ert[ciunea ]nd[r[tnicului
b[tr`n =i ]ntristarea mea cea mare este c[ eu ajut de
a-ngreuia prin nefolositoarea mea existen\[. (18; ms. 2255, f. 294.)
C[ b[tr`nul n-a avut bani spre a ]ntre\ine cum se cade pe copiii
s[i, acolo unde ]i trimisese nobilele sale inten\ii, aceasta este
30
G. C[linescu
probabil. El ]ns[ nu era om s[ ]n\eleag[ dezolarea unui t`n[r

pentru a=a ceva. Odat[ pu=i pe drum, copiii trebuiau s[ dea din
mìni, s[-=i c`=tige dreptul la existen\[, a=a cum el, feciorul
dasc[lului Vasile, =i-l c`=tigase.
Activ p`n[ la sf`r=itul vie\ii (la 8 octombrie 1876 e numit
membru al Consiliului general 169), Gh. Eminovici se ocup[
]n 1881 tot cu agricultura, deoarece fiul s[u Nicolae ]i d[dea ]ntr-o
scrisoare l[muriri despre recolt[ =i arat[ c[ prinsese pe 3 vagoane
de p[pu=oi bani ]n numerar 2.620 franci (ms. 2255, f. 34244).
Se afla atunci (19 iunie 1881) la Bucure=ti, la fiul s[u Mihai, ]n
strada Biserica Enei nr. 1. Cargiale ]l v[zuse: Era un om b[tr`n
foarte dr[gu\, glume\ =i original. F[cuse o bun[ afacere =i venise
s[-i cumpere fiului haine =i ceasornic =i s[-i deie din via\[ o sut[
de galbeni, partea lui de mo=tenire din averea p[rinteasc[. (42)
Dup[ ce-=i v[zu aproape toat[ familia m[cinat[ de moarte =i
de boal[ (so\ia =i =ase copii mor\i, Mihai, Nicolae, Henrieta
bolnavi), ur`ndu-i-se cu via\a, dar cu acel calm ce e aproape
indiferen\[, caracteristic sufletelor s[n[toase =i patriarhale, moare
subit, eri ora unspriz[ci din noapte, dup[ actul de deces din 9
ianuarie 1884 st. v. ora zeci diminea\a, =i e ]nmorm`ntat l`ng[
bisericu\a din cotuna Ipote=ti, comuna Cucor[ni (61,63).
RALUCA EMINOVICI +I COPIII

Pe l`ng[ un b[rbat a=a de ]nt[r`tat ]n ideile lui =i cu at`ta
violen\[ autoritar, femeia nu putea fi dec`t o fiin\[ supus[ =i
bl`nd[, m`ngìndu-se cu copiii =i ]ngenunchind pe la icoane. +i,
]ntr-adev[r, amintirile ne-o arat[ astfel. Ral, Raluca sau Rali\a
Eminovici cu adev[ratul nume Rare=a era, cum am v[zut,
a patra fiic[ a stolnicului Vasile Iura=cu din Jolde=ti =i a Paraschivei Don\u. La Jolde=ti a fost lupta ]ntre +tefan cel Mare =i Aronvod[. Dac[ pulberea luptelor trecute nu intr[ ]n s`ngele urma=ilor
31
spre a le r[scoli instinctele, amintirea trebuie s[ fi dat totu=i lui

Eminescu un fior de m`ndrie nobilitar[. Jur[sce=tii erau de fel
din Hotin, unde un str[mo= s-ar fi fost afl`nd c`ndva p`rc[lab.
Raluca era foarte m`ndr[ de str[bunii ei, pe care-i pretindea
boieri de rangul ]ntì. }n vrajbele amicale ce se iscau pe aceast[
tem[ ]ntre so\i, Eminovici, om mu=c[tor, consim\ea lini=tit, dar
]=i da cu p[rerea, ironic, c[ la o adic[ Don\u fusese =i mai boier
dec`t Jur[sce=tii. Don\u era rusul de pripas prin Moldova, Alexa
Potlov, tat[ al Paraschivei Jura=cu, mama Raluc[i. Muscal sau
cazac, se credea c[ era un refugiat din motive politice. Se a=ezase
pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafine=ti, ]ntr-un loc
numit =i azi Vadul Don\ului, =i tr[ia \[r[ne=te cu o \iitoare,
Catrina, fata \[ranului Ion Brehuescu. Fata, care mai apoi a murit
de holer[, era bunica Rali\ei. Don\u ]=i d[duse fiica dup[ stolnicul
Vasile Jura=cu =i era ]n p[rerea lumii c[ rusul, bogat, ]l umpluse
pe ginere de bani. Potlov fusese om cult, c[ci vorbea nem\e=te,
fran\uze=te =i le=e=te. Mama poetului ]l v[zuse sau auzise povestindu-se de el. Purta barb[ =i plete, era alb ca neaua de b[tr`n,
iar vara =edea numai ]n c[ma=[ de borangic la umbra unui plop,
pe malul Siretului, ]n apropierea pris[cii lui, cu care se ]ndeletnicea (58, 159).
De la Don\u sau nu fi-va avut stolnicul Jura=cu averea, el d[du
fetei zestre bun[, dup[ cum urmeaz[ (89):
Isvodul di z[stri ci dau fiicei meli Ralu cu blagoslovenie =i
s[n[tati. Din anul 1840 mai 26:
Una icoan[ Maica Domnului, fericat[ ]n argint. Una candel[
tij de argint. Patru ineli cu diamant. Una p[rechi cercei cu
m[rgean. Un fermual. Dou[ bra\ele de aur. Una perechi
de cercei cu coletul lor. Una alesid[ de aur. 12 linguri.
12 cu\ite. 12 furculi\e. 12 linguri\e. 1 lingur[ mare.
un panera= lucrat ]n ajur. Una lad[ mare. +as[ tingiri de
aram[. Dou[ tablale de Lip\ca. 6 sfe=nice. Un lighean.
32
G. C[linescu
Un ibric de alam[. Un salop de atlas. 7 rochii de m[tas[.

1 rochie de alibet. 8 straie de cit. 2 m[su\i de c[r\i. 3
tac`muri de mas[. P`nz[ de fabric[ 4 tac`muri. P`nz[
de cas[. 24 buc[\i, c[m[=i =i fuste. 4 buc[\i scor\uri. 2
scrinuri. 2 salteli. 2 oghealuri. 3 r`nduri prostiri. 8
perini cu trei r`nduri de fe\i. 3 capeli. 7 =aluri =i unul
turcesc. 2 mindiri de l`n[. 8 prosoape. 1 gardirop.
10 p[rechi scarpe de tot soiul. 12 p[rechi col\uni. Sticl[rii
=i farfurii. Bani ]n num[r[toare ]naintea cununiei #1.500.
Bani ]n num[r[toare ]n ziua cununiei la 29 iunie anul 1840, rest
#1.500. Adic[ ]n bani #3.000 [galbeni] =i zestre ]n haine =i
obiecte 576#.
(ss) STOLNICUL JURA+CU
}ntocmai am primit
(ss) GHEORGHE EMINOVICI
(ss) RALU EMINOVICI.
Alesida de aur despre care pomene=te foaia de zestre fusese a
Paraschivei Jura=cu, c[reia i-o d[ruise, c`nd cu venirea ru=ilor la
1828, un general de intenden\[, Jeltuhin. Un portret ]n ulei, din
chiar anul nun\ii, 1840, ne-o ]nf[\i=eaz[ pe Raluca cu alesida de
aur masiv, ]nv`rtit[ de trei ori ]n jurul g`tului. E o femeie t`n[r[
(se n[scuse ]n 1816), cu tr[s[turi nobile, fin conturate, cu ochi
]ntuneca\i, p[trunz[tori =i gur[ senzual[, neted t[iat[, totul ]ntr-o
fa\[ slab[, oblong[,de o bl`nde\e suav[, imperceptibil z`mbitoare.
Spre b[tr`ne\e, ]ns[, se accentueaz[ masivitatea st`ncoas[ a fe\ei,
eminesciana buz[ groas[, care dac[ la poet d[ acea astral[
adulmecare ]n infinit, la femei (Raluca, Henrieta) este de o
sup[r[toare, androgin[ ambiguitate de eunuc. Raluca poart[ ]n
portret p[rul ]mp[r\it cu romantic[ elegan\[ ]n dou[ zone netede
printr-o c[rare la mijloc =i un ve=m`nt somptuos de atlas sau velur,
l[s`nd umerii goi str[jui\i de dantele, ale c[rui cute largi, ca ]n
picturile Rena=terii, se las[ de pe piept =i de pe m`neci, ]n raze
33
centripete, spre talie, pentru a se desface, probabil, ]n jos, ]ntr-o

unduitoare, rotat[ crinolin[. Mìnile sale albe sunt ]mpreunate
spre a expune inelele cu pietre mari prev[zute ]n foaia de zestre.
De statur[ era mic[, dar robust[. Umbla t[cut[ prin cas[, cu un
aer de resemnare: ochii negri aveau o orientare ]ndep[rtat[,
vis[toare, iar col\ul gurii, un z`mbet dureros. Era plin[ de bun[tate, statornic[ ]n iubire, ca =i ]n ur[ =i, ca mai toate fiin\ele slabe
=i pasive, cu ie=iri, uneori, de sarcasm. Existen\a Raluc[i Eminovici
s-a scurs, f[r[ ]ndoial[, obscur[ =i trudit[, ]ntr-o cas[ plin[ de
copii, ]n grija continu[ de ei, ]ntr-o h[rnicie casnic[ necesar[
pentru a men\ine o familie at`t de numeroas[. La desele sup[r[ri
ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui Eminovici =i a pedagogiei sale sumare, s-a ad[ugat pierderea unora din copii =i mai
ales a doi din cei mai mari (+erban =i Iorgu), mor\i ]n plin[ vigoare
b[rb[teasc[, aproape unul dup[ altul. Aceasta trebuie s[ fie =i
pricina boalei sale (cancerul) =i a mor\ii ]nt`mplate cur`nd dup[
moartea b[iatului mai mare, +erban (13 august 1876). Copiii o
iubeau mai mult dec`t pe tat[, pentru c[, bl`nd[ =i miloas[, ]i
ap[ra =i ]i ascundea de vajnica m`nie pedagogic[ a acestuia. Este
]nmorm`ntat[ ]mpreun[ cu Gh. Eminovici l`ng[ bisericu\a din
Ipote=ti, sub chiar ferestrele ei, ]ntr-o mic[ ]mprejmuire, precum
arat[ inscrip\ia: Colea zace r[m[=i\ele robilor lui Dumnezeu
Gheorghe =i Raluca Eminovici, ]n somnul cel de veci. C`\iva
salc`mi umbresc morm`ntul =i u=a bisericu\ei biseric[ de lemn,
v[ruit[ pe dinafar[, pleo=tit[, joas[ =i cu ochiuri mici de fereastr[
ca orice cas[ de \ar[ (159). Acoperi=ul de tabl[ veche =i ierburile
cotropitoare fac =i mai melancolic[ dezolata chemare eminescian[:
O, mam[, dulce mam[, din negura de vremi
Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi;
Deasupra criptei negre a sf`ntului morm`nt
Se scutur[ salc`mii de toamn[ =i de v`nt,
Se bat ]ncet din ramuri, ]ng`n[ glasul t[u...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
34
G. C[linescu
Despre fra\ii =i surorile lui Eminescu avem =tiri pu\ine =i

nesigure. Aceast[ familie ciudat[, asupra c[reia a ap[sat o soart[
tragic[, ]ncepe s[ fie mistuit[ de legend[. Opinia unei familii
originale =i nevropate, ]n care copiii se ]mpu=c[ din senin dup[
ce dau dovezi de sclipitoare inteligen\[, aerul de triste\[ fatal[
indicibil[, ]n care ace=tia erau ]nf[\i=a\i de c[tre unii, se dovedesc,
la lumina documentelor, fals[ literatur[. Fra\ii erau oameni
normali, cu o varietate de atitudini psihologice care ]i dep[rtau
unul de altul, unii din ei poate cu o sensibilitate prea acut[, care
la o izbitur[ moral[ prea mare putea s[ aduc[ zdruncinarea
sufletului. Despre vreo manifesta\iune patologic[ hot[r`t[ nu
avem ]ns[, dup[ cum vom vedea, nici un indiciu serios.
+erban, ]ntìul copil, n[scut ]n 1841, oache=, sl[bu\, t[cut,
seam[n[, a=adar, mai mult cu mam[-sa. Nu =tim nimic din
copil[ria sa, petrecut[ ]n parte =i la Dumbr[veni, dec`t c[ a urmat
liceul la Cern[u\i, unde =i-au f[cut studiile to\i fra\ii. Tr[s[tur[
comun[ copiilor, +erban se ]mpac[ =i el destul de greu cu =coala,
r[m`n`nd repetent =i recurg`nd probabil la examene particulare
pentru a rec`=tiga anii pierdu\i. Cauza nu poate fi inaptitudinea
la studii, c[ci ]i vedem deosebit de aplica\i ]n =colile mai ]nalte, ci
o recalcitran\[ la ordine, o turbulen\[ care ]i f[cea chiar b[t[u=i
=i greu de \inut laolalt[, derivat al unei copil[rii zv[p[ite, la c`mp
=i la p[dure. Intrat ]n lumina cercet[rilor biografice printr-o
]nt`mplare a soartei pentru care nu se preg[tise, +erban plute=te
]ntr-o cea\[ enigmatic[, din care se deslu=esc vagi contururi. Gh. Eminovici a trimis pe acest ]ntì vl[star al s[u s[ studieze medicina la
Viena =i apoi la Erlangen (Bavaria) (159). La ce v`rst[? P[r[sise
liceul f[r[ s[-l sf`r=easc[ pe la 18 ani (18521853, cl. I; 1853
1854, cl. a II-a; 1854-1855, repetent cl. a II-a; 1855-1856, cl. a
III-a, medie rea; 18561857, lips[; 18571858, cl. a V-a; 1858
1859, cl. a VI-a, medie rea, retras) (185). Dac[ la 1870, pe
prim[var[, c`nd ar fi adus pe Eminescu bolnav la Ipote=ti, se
]ntorcea de la studii, ]nseamn[ c[ le sf`r=ise destul de t`rziu, la
35
29 de ani. L[sat, ca de obicei, de c[tre tat[ f[r[ suficiente mijloace

b[ne=ti, el a trebuit s[ duc[, dup[ c`\iva ani de fl[m`nzire pe la
gazdele din Cern[u\i, o studen\ie amarnic[, nevoit adesea, la
Viena, din lips[ de lum`nare, s[ studieze la lumina felinarelor
(159). Sup[rase cu ceva pe moroc[nosul b[tr`n, cu care, de
asemenea, era ]n[sprit, c[ci Eminescu ap[ra fa\[ de Gh. Eminovici
pe acest fiu nenorocit, care desigur a gre=it mai mult printr-o
]nn[scut[ sl[biciune de caracter, c[ruia natura nu-i d[duse nici o
energie =i nici o putere: +erban a fost un om slab, iar nu om
r[u, asta a fost p[rerea mea despre el ]ntotdeauna, =i desigur c[
a fost mai nenorocit de cum merita s[ fie. El n-a avut pentru
nimenea ur[ ]n lume, n-a avut nici o patim[ ur`t[, =i dac-a gre=it,
nu din r[utate, ci dintr-o nem[rginit[ sl[biciune a gre=it. El era
un copil b[tr`n =i astfel ar fi trebuit tratat. (33) Fusese, de altfel,
un student str[lucit =i \inuse la Viena, o vreme, de casa unui medic
vestit, Opolze. Era un chirurg remarcabil =i savant.
+erban se ]mboln[ve=te de tuberculoz[ =i se duce la Berlin s[
se caute, ori pentru a-=i continua studiile, pe care Eminescu ]nsu=i
nu =tia de =i le-a ispr[vit. Henrieta, care =i ea are hemoptizii =i
moare de o boal[ de piept, pretinde c[ tuberculoza e o boal[
ereditar[ ]n familie, negre=it dinspre partea mamei (61). }n 1873
=i 1874, c`nd Eminescu era la Berlin, se afla, dar, =i fratele +erban.
Firea sa deosebit[ =i boala ]l f[cuser[ rece, sumbru =i disimulat,
=i-l \ineau departe de fratele mai mic. Pe +erban ]l v[d rar, c[ci
=ade foarte departe de mine. Dac[ vorbesc cu el despre afacerile
lui, el nu m[ clarific[ niciodat[ ]ntr-at`ta ca s[ =tiu ce are de g`nd
s[ fac[. Ceea ce =ti\i d-voastr[ despre el =tiu =i eu... =i nici cred ca
s[-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce g`nde=te. Astfel, el
o duce destul de pasabil; are amici, cuno=tin\e cu doctori germani
=i societatea lui e foarte c[utat[. El e =i membru la o societate
=tiin\ific[-medical[. Ce sunt rom`nii cari ]nva\[ medicina aicea,
pe l`ng[ el? Pot s[ zic c[ dispar... +i, cu toate acestea... Eu o spun
curat: nu-l ]n\eleg, =i pace. Eu g`ndesc c[ n-ar avea dec`t s[ se
36
G. C[linescu
prezinte aici la Universitate, pentru ca s[-l fac[ de trei ori doctor,

dac[ nu este ]nc[. Aici ]n Berlin poart[ acest titlu f[r[ ca cineva s[
i-l contesteze, scrie re\ete, face chiar vizite, c[ci dup[ legile
prusiane-i este permis aceasta, se-n\elege c[ sub responsabilitatea
sa personal[. Dar presupunem c-ar r[m`nea chiar aici, ce viitor ]l
poate a=tepta ]n mijlocul unui ora= unde sunt at`\ia al\ii? (193).
Viitorul ce-l a=tepta e acesta. }n toamna anului 1874 boala se
agrava, =i +erban, zdruncinat suflete=te, d[dea semne de aliena\ie.
Internat ]n spitalul Charit, pentru Brustkrankheit cu semne
von Geistesaberration, murea la 29 noiembrie 1874 um zwei
ein halb Uhr (Sterbe-Urkunde, nr. 458 din 30 noiembrie/ 2
decembrie ]n cimitirul Charit), ]n vreme ce Eminescu implora
pe b[tr`n s[ pl[teasc[ ]ntre\inerea (33). +erban datora bani la
feluri\i, dintre care =i gazdei, d-ra Lange, ]n Albrechtstrasse 6, =i
abia ]n iulie 1876 Gh. Eminovici expedie sus-numitei domni=oare
corespondentul a 99 m[rci, 9 pfennigi, autoriz`nd-o s[ v`nd[ ]n
folosul ei lucrurile r[mase.
Niculae, n[scut la 2 februarie 1843, urmeaz[ =i el =coala la
Cern[u\i, odat[ cu +erban, de=i mai t`n[r, r[m`n`nd =i el repetent
=i corijent (18521853, cl. I; 18531854, cl. a II-a; 18541855,
repet[ cl. a II-a; 18551856, cl. a III-a, corijent; 18561857,
cl. a IV-a; 18571858, cl. a V-a; 18581859, cl. VI-a, corijent;
18591860, cl. a VII-a, medie rea) (185). Dup[ aceea a studiat
dreptul la Sibiu =i s-a a=ezat ]n urm[ la Timi=oara, unde se afla
prin 1867, ca scriitor al avocatului Emerich Christiani (159, 198;
ms. 2287, f. 38). Era bl`nd, bine crescut =i foarte sim\itor, ]nc`t
atunci c`nd tat[-s[u ]l certa se ]nchidea ]n odaia lui =i =edea tot
timpul ab[tut (159). De aceea, probabil, ]i ziceau Neculai cel
prost (ms. 2255, f. 333). Prin 1881 ]l g[sim ]ntors acas[ =i ocup`ndu-se pe l`ng[ tat[-s[u cu treburile agriculturii. Nenorocul a
f[cut s[ se ]mboln[veasc[ =i el de o grav[ boal[ veneric[ (61).
B[tr`nul, v[z`nd c[ =i acest b[iat, care nu se chivernisise, ]i cade
pe cap, scrie iritat ]n 1883 lui Mihai: Mi s-a ur`t via\a... f[ ce
37
faci =i vino de-l ia, ca s[-l duci ]n vreo cas[ de s[n[tate. }ntr-adev[r,
Eminescu, s[ritor pentru fra\ii lui, ia cu ]mprumut de pe unde
poate 2.000 de lei cu g`ndul de a i-i trimite (210). }nainte de
Pa=ti 1883, Niculae a=tepta cu ner[bdare banii, ]ntr-o scrisoare
ce arat[ un om cu des[v`r=ire s[n[tos la minte. Dar ]n cur`nd se
]nt`mpl[ boala lui Eminescu (vara 1883) =i nu mult dup[ aceea
moartea b[tr`nului (8 ianuarie 1884). Nu este de trebuin\[ nici
o cauz[ patologic[ pentru a explica ceea ce a urmat. B[tr`nul n-a
l[sat b[ie\ilor nici un ban de pe v`nzarea mo=iei. O parte din
capital l-a ]ncredin\at ca depozit Henrietei, cealalt[ o va fi dat
dup[ concep\iile sale Aglaiei. F[r[ nici un sprijin, bolnav, ]n
neputin\[ de a-=i c`=tiga existen\a, Niculae moare, prin ]mpu=care
de sine ]nsu=i la 7 martie 1884, la Ipote=ti, unde a =i fost
]nmorm`ntat (159).
A treia victim[ a soartei, Iorgu (George), n[scut ]n 1844 (!), ]=i
are =i el mica sa legend[. L-am ]nt`lnit zice Caragiale ... pe
Eminescu cu un frate al lui, ofi\er. Plecau am`ndoi ]n str[in[tate,
el la Viena, cel[lalt la Berlin.
Militarul era frate mai mare; tot a=a de frumos, de bl`nd =i de
ciudat o izbitoare asem[nare ]n toate.
Acela a mers la Berlin; ]n c`teva luni a speriat Academia militar[
cu talentele-i =i a dat un examen care l-a f[cut pe mare=alul Moltke
s[ se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hot[r`t s[-l ia pe
l`ng[ d`nsul. Ca s[-=i ]ncoroneze succesul, militarul s-a dus acas[
=i, f[r[ s[ lase m[car o vorb[, s-a ]mpu=cat. (42)
Adev[rat din aceasta este c[, dup[ ce urmase t`r`=-gr[pi=
c`teva clase secundare la Cern[u\i (18541855), cl. I, particular;
18551856, cl. a II-a; 18561857, lips[; 18571858, cl. a IV-a;
18581859, cl. a V-a, medie rea; 18591860, repet[ cl. a V-a;
18601861, cl. a VI-a, retras 4 ian. 1861) (185), a studiat
=tiin\ele militare ]n Prusia. Intr`nd ]n armat[, fu trimis ]n 1869
la Berlin, ]ntr-o misiune din care f[ceau parte colonelul Manu,
maiorul Cantili, locot. Otetele=anu =i al\ii. Iorgu era ]ns[rcinat ]n
38
G. C[linescu
mod deosebit s[ duc[ o coresponden\[ a regelui c[tre Bismarck

sau c[tre un membru al familiei regelui =i autorizat s[ asiste la
manevrele germane ]n Brandenburg. }n urma unei r[celi contractate la acele manevre sau a unei c[deri de pe cal, s-a ]mboln[vit,
=i dup[ vreo trei ani, la 21 septembrie 1873, muri, ]n v`rst[ de
29 ani, fiind ]nmorm`ntat la Ipote=ti. Se prea poate totu=i s[ fi
fost atins de ftizie. Acest frate ]nalt, negricios, asem[n[tor mamei,
era o fire tot a=a de ]ntunecat[ ca =i +erban. C`nd r`dea, se
schimba vremea. (189)
Dup[ Ruxandra, n[scut[ la 5 mai 1845 =i moart[ de copil (89),
urma Ilie. Mai aproape prin v`rst[ de Eminescu (n[scut 1 iulie
1846), el a fost f[r[ ]ndoial[ tovar[=ul de joc al acestuia, la Ipote=ti.
Era =i mai vesel, de altfel, sem[n`nd ]ntr-aceasta cu tat[-s[u, ai
c[rui ochi ]i avea. El este negre=it fratele mort ]n strein[tate, pe
care ]l pl`ngea Eminescu ]ntr-o ]ncercare de poezie, pentru c[ el
avea ochi alba=tri (27):
Mort e al meu frate.
Nimene ochii-i n-a ]nchis
}n strein[tate,
Poate-s deschi=i =i-n groap[.
Dar ades ]ntr-al meu vis

Ochii mari alba=tri
Lumineaz[ un sur`s
Din doi vine\i a=tri.
La Cern[u\i, Ilie a urmat numai trei clase, r[m`n`nd, fire=te,

corijent =i repetent (18571858, cl. I; 18581859, cl. a II-a;
18591860, cl. a III-a, medie rea, retras) (185). Urm`nd apoi
medicina la =coala lui Davila din Bucure=ti, se ]mboln[ve=te de
tifos, lu`ndu-l de la solda\ii bolnavi din spitalul militar, =i moare
]n iarna anului 1862 sau 1863 (159).
Al =aselea copil, Maria (Marghioala), a murit de 7 ani =i
jum[tate (n. 18481849, m. 1855-1856) (137). Mihai era al
=aptelea. Dup[ el urmeaz[ Aglae (n. 7 mai 1852m. 30 iulie
1900), n[scut[ la Ipote=ti (63). }ntr-o fotografie o vedem adolescent[ buc[lat[ =i gra\ioas[. Mai t`rziu, ]ns[, liniile se aspresc
=i se usuc[ (159). Era con=tient[ de frumuse\ea ei, dar foarte
39
solitar[. Fusese m[ritat[ de t`n[r[, la vreo 18 ani (7 ianuarie

1871), cu Ioan Drogli, profesor la =coala normal[ de ]nv[\[tori,
care ]ntre 18751882, fiind inspector districtual pentru jude\ele
Suceava =i C`mpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli, Aglae a avut
doi b[ie\i, Ioan =i George. Cel din urm[ a fost prilej de considera\iuni romantico-medicale, dat fiind c[, infectat cu lues, =i-a purtat
o parte din via\[ prin ospicii, ap[sat de paranoia. Fusese c[pitan
auditor. Se mai vorbe=te =i de o fat[, moart[ de difterie. Murind
Drogli (22 noiembrie 1887), Aglae se rec[s[tore=te ]n 1890 cu
un c[pitan austriac Heinrich Gareiss von Dllizsturm, trec`nd la
catolicism. Morbul lui Basedow, care i-a pricinuit sf`r=itul, poate
fi iar[=i prilej de lungi dizerta\ii ]n jurul eredit[\ii (82, 159).
Mai am o sor[ zice Eminescu un geniu ]n felul ei, cu
o memorie ca a lui Napoleon I =i c-o ]n\elepciune natural[ cum
rar se afl[. Dar ea-i pe jum[tate moart[, c[ci [e] lovit[ de apoplexie (ms. 2255, f. 294, 311).
Infirmitatea acestei ilustre de acum femei numite Henrieta sau
Harieta (n. poate la 1854) (63) s-ar fi datorat faptului c[ dormise,
copil de cinci ani, ]n casele ude pe care le zidea Gh. Eminovici la
Ipote=ti. F[r[ nici o cultur[ studiase doar abecedarul izbutise
s[ poat[ exprima idei destul de complicate ]ntr-un stil cult.
Compunea chiar versuri =i avea un anume umor crud. E, de altfel,
]n felul ei de a fi ceva din bizareria =i febrilitatea cultural[ a
autodidac\ilor, ]mpreunate cu o not[ de mizantropie =i cu evidente
reminiscen\e eminesciene. Iat[ o cugetare filozofic[ (61):
Sunt momente ]n care nu m[ pricep eu pe mine ]nsumi... c`nd,
nemul\umit[ de mine =i de lume, a= vrea s[ nu mai fiu. Oare de
ce te sup[r cu astfel de reflec\iuni? C`nd sunt convins[ c[ nenorocitul =i fericitul are tot aceea=i venire =i trecere ]n repauzul de
veci. C`nd soarele apune, c`nd stelele pic, ]mi vine a crede c[
totul e nimic.
Lumea ]ntreag[ nu-=i poate da cont de ce a venit ]n lume =i
pentru ce dispare f[r[ un scop altul dec`t instinctul de a tr[i, =i
40
G. C[linescu
cu c`t p[trunzi durerile morale =i fizice, vezi c[ e=ti martirul, f[r[

a putea p[trunde cauza.
Iat[ =i versurile, furate din C. Negruzzi, ]ntr-o scrisoare c[tre
d-ra Cornelia Emilian:
SCUMP{ SORIOAR{,
O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivire
M[-ndeamn[ s[-\i scriu ast[zi acea t`n[r[ sim\ire
Ce numai ]n singur[tate ]=i are loca=ul s[u,
Dar ceresc trimis ]n lume din s`nul lui D-zeu.
Fie ca aceste scrisori ce cur`nd vor fi uitate
S[-\i aduc[ alinare unor zile ]ntristate
+i, resfir`nd pe a lor cale ni=te nemernice flori,
S[-\i ]mpr[=tie necazul =i-al sup[r[rilor nori.
Acuma, sorioar[, nu =tiu ce vei crede de prostiile mele, de cari

sunt convins[ c[ sunt gre=ite ]n ortografie, rim[ etc.; ]ns[ ]n totul,
]n lume se sacrific[ ideia pentru rim[, =i ]n via\a oamenilor inima
pentru situa\ia social[. Pentru asta sunt de acuzat, cum n-am
]nv[\at dec`t abecedarul =i din cauza boalei ]mi lipse=te chiar =i
aceea ce a= fi putut c`=tiga umbl`nd ]n societate cu persoane culte,
adec[, cum zice rom`nul, m-a= fi ros cu oarecare =tiin\[. Mai la
urm[, =i dac[ a= fi cult[, ce folos a= aduce societ[\ii sau =tiin\ei? Din
nimic r[m`ne tot nimic. }n prezent ]mi r[m`ne cel pu\in regretul c[
nu-s ceva, ]ns[ av`nd cultura a= cunoa=te =i mai mult r[ul =i poate
atunci m-a= sim\i moral =i mai zdrobit[ dec`t cum sunt.
S[ las filosofia deoparte, c[ci nu-i de sam[, =i s[ vin la o veste
nou[ ce voiesc s[-\i scriu =i de care poate e=ti ]nc[ str[in[. Te-am
intitulat sorioar[, aceasta provine dintr-o schimbare ce s-a f[cut
]ntre mine =i mama matale, de c`nd ai p[r[sit Patria =i te-ai dus
]n lumea mare. Mama matale, r[mìnd f[r[ mata, s-a hot[r`t s[
mai aib[ o fiic[ din poveste:
Vineri m-a f[cut,

S`mb[t[ am crescut,
Duminic[ m-a botezat,
Luni de fiic[ m-a ]nchinat,
+i de atunci fiic[ ]mi scrie mereu,
41
Drag[ sufletului meu,

Iar eu mam[ o numesc
Cu sim\ dumnezeiesc,
De care m[ simt legat[
Pe via\a-mi toat[.
Henrieta =tia pu\in =i nem\e=te, din auzite, din timpul c`t =ezuse
]n clinica d-rului Bilroth, la Viena. Era p[truns[ de ce ]nsemneaz[
Eminescu pentru cultura rom`neasca =i numea cu umor, pe cine
credea c[ sunt du=mani ai poetului, bonjuri=ti. Pe Veronica Micle
o poreclise b[l[uca =i berecheta. Tr[ia la Boto=ani din venitul
a c`torva mii de lei l[sa\i de b[tr`nul Eminovici (61).
Devotamentul ar[tat de aceast[ nefericit[ sor[ fa\[ de Eminescu bolnav, ]n 18871888, este vrednic de laud[. Ea a vegheat cu
trud[ un om pierdut la minte, obstinat ]n t[cere, de=i picioarele i
se mi=cau greu, cu ajutorul unor ma=ini... ]n greutate de 5 oca
de fier. Chemat[ adesea peste noapte la bolnav, se t`ra pe br`nci
la patul lui ca s[-l ajute. Paralitic[, poate =i ftizic[, Henrieta fu
r[nit[ ]n amorul propriu de plecarea lui Eminescu cu Veronica
Micle ]n Bucure=ti =i dobor`t[ de moartea poetului (61). C`teva
luni dup[ aceea (14 octombrie 1889), se stingea uitat[ de to\i =i,
pus[ ]ntr-un co=ciug ordinar de brad, era dus[ la cimitir, ]ntr-o
birj[ cu un cal a lui Cristea N. Suceveanu din Boto=ani. Birjarul =i
un zugrav Florian Cotuf declarau moartea la ofi\erul st[rii civile.
Cele c`teva lucruri r[mase pe urm[-i, o canapea, vreo dou[ sofale
=i c`teva c[r\i, fur[ v`ndute la mezat pe strada Teatrului din
Boto=ani (159).
Al zecelea copil, Matei (n. 20 noiembrie 1856), fost elev al
Institutului politehnic din Praga =i c[pitan ]n armata rom`n[,
c[s[torit de trei ori (]ntìa oar[ ]n 1880), =i av`nd din prima
c[s[torie un b[iat =i din a doua patru copii, doi b[ie\i =i dou[
fete singuri urma=i cu acest nume ai familiei Eminovici pare
a sem[na prin longevitate =i frigiditate fa\[ de familie cu tat[l
s[u (137). }n noiembrie 1892 era citat de tribunalul Buz[u ]n
42
G. C[linescu
calitate de c[pitan ]n Regimentul Mircea nr. 32 (sta\ionat ]n urbea

Mizil), iar acum cu domiciliul necunoscut, ]n procesul de divor\
cu a doua sa so\ie (]ntìa Matilda Ilian, profesoar[), Ana Condeescu, care se pronun\a ]n favoarea ei abia ]n iulie 1898. C[pitan ]n
demisie, era numit, la 29 octombrie 1892, subprefect al pl[=ii
Afuma\i, spre a fi destituit la 4 aprilie 1894 =i numit ]n aceea=i
calitate la plasa Bistri\a-de-Jos, din jud. Bac[u, la 10 decembrie
1894. De la 1 aprilie 1899 primea, ca militar, pensie de lei 185,
bani 65 brutto. Absent ]n vremea boalei poetului spre mirarea
lui Maiorescu apare deodat[, ]n 1889, ca s[ ne dea c`teva =tiri
utile despre familia sa, dar =i multe gre=ite, =i ca s[ ]mpiedice
pe nedrept edi\iile eminesciene, puse la cale de Maiorescu
(221), declar`nd, ]n 1894, c[ voi urm[ri =i sechestra oriunde
voi g[si asemenea edi\ii, iar ]n 1895 ]nregistra firma Matei
Eminescu =i Stavri Dimitriu, ]n scop de a culege, clasifica, edita
=i a da publicit[\ii toate scrierile poetului Eminescu. }n decembrie
1913, avea gradul de maior =i era pre=edintele delega\iei jude\ene
de Mehedin\i =i prezidentul biroului. Tr[ia ]n 1923 la TurnuSeverin (str. G-ral Manu 8), c[s[torit cu Silvia Maieru (63), dar
=i-a petrecut ultimii ani la Bistri\a, murind acolo la 12 decembrie
1929 (I.I.L.F.).
Ultimul copil, Vasile, a ]ncetat din via\[ la v`rsta fraged[ de
un an =i jum[tate, n[sc`ndu-se =i murind nu se =tie c`nd (159).
Spre deosebire de animale, omul ]=i conserv[ spe\a pe cale
fiziologic[, dar =i moral[, aceste principii fiind ]n multe privin\e
chiar ostile. Ei bine, ironia firii a f[cut ca lunga s`rguin\[ patern[
s[ fie ]nghi\it[ de moarte =i s[ fie salvat[ prin spiritualitatea
neprocreatoare a poetului Eminescu, f[r[ de care uitarea ar fi =ters
numele de pe crucile tuturor.
43
NA+TEREA +I COPIL{RIA
LUI MIHAI EMINESCU
(18501858)
Ca =i ]n privin\a str[mo=ilor, biografii au ar[tat ]n jurul na=terii

lui Eminescu o ]nclinare c[tre fabulos =i controvers[. Dac[ ar fi lipsit
orice indica\ie, ]nchipuirea putea n[scoci lucruri frumoase exempli
gratia o aerian[ na=tere mitologic[ ]n patru cet[\i deodat[, pentru
a simboliza ]ntreaga con=tiin\[ rom`neasc[. Din nefericire, exist[
documente ]ndoielnice, care dau prilej numai la discu\iuni prozaice.
Pe c`nd tr[ia Eminescu, un conferen\iar putea spune publicului la Ateneu (31 martie 1889) c[ poetul e n[scut la Soleni, sat ]n
Moldova (44). Junimi=tii =tiau ]ns[, din registrul societ[\ii ]n care
se ]nscrisese =i poetul, c[ e n[scut la Boto=ani, la 20 decembrie
1849 (95). Eminescu de\inea, f[r[ ]ndoial[, aceast[ dat[ de la
p[rin\i, dar nu era sigur. }n 1883, sc[z`nd 1849, anul na=terii,
din anul curg[tor =i ob\in`nd v`rsta de 34 ani, f[cea urm[toarea
reflec\ie: 78 de ani via\a mea ]ntreag[, at`ta am s[ tr[iesc.
B[tr`nul tot astfel. Asta e m[rimea constant[ de timp a vie\ii unui
individ din rasa noastr[. Vor fi urc[ri =i sc[deri pe aceast[ scar[,
va fi o oscila\ie, n[scut[ din coadaptarea cu ]mprejur[rile, dar ]n
fine un constant r[m`ne constant. C`nd s-a n[scut b[tr`nul? 34. C`nd
am v[zut eu pe Leda =i mi-a pl[cut? 34 de ani. S[ ]ntreb foarte
exact c[ci e de cel mai mare interes. (Ms. 2258, f. 347.). Rudele
sale nu cuno=teau mai bine lucrurile. La =coala primar[, comunicaser[ probabil ele data de 6 decembrie 1850 (Boto=ani). }n gimnaziu era ]nscris, ]ns[, ca fiind n[scut la 14 decembrie 1849 (185).
Aglae, ]ntr-o scrisoare c[tre Maiorescu, admitea data de 20 decembrie 1849, dar socotea Ipote=tii ca loc de na=tere (224, V). Matei
sus\ine la ]nceput o dat[ fantastic[ (8 noiembrie 1848) =i, ca localitate, Dumbr[venii (57). Dup[ aceea, ]ns[, revine cu o alta. G[sise
anume o Psaltire veche, pe scoar\ele c[reia b[tr`nul Gh. Eminovici
]nsemnase na=terea tuturor copiilor =i unde sta scris (58):
44
G. C[linescu
Ast[zi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri =i cincisprezece

minute evropiene=ti, s-au n[scut fiul nostru Mihai.
Cu aceasta problema ar fi p[rut ]nschis[. Feti\a care luase parte
la botezul cu fluturi al unui copil de-al lui Eminovici, la Dumbr[veni, devenit[ cu vremea dna Constan\a de Dunca-Schiau, \ine
mor\i= c[ pruncul era Mihai =i c[ na=terea s-a petrecut la 21 mai
1849, fapt aflat =i de principesa Ghica (n. Bal=) din registrele
bisericii din Dumbr[veni (54, 53). Lucrul este ]ntr-adev[r miraculos =i vrednic de minunatele vremi cu z`ne, c[ci =i la Boto=ani s-a
g[sit registrul de na=teri =i botez pe anul 1850, unde este trecut
=i Eminescu ]n acest fel (29, 159):
Nl.
curg[toriu
Trii
Ziua
Ghenari
Luna
Fiu
Fiu
Fiic[
Numele =i
pronumele,
starea sau
Meseria
P[rin\ilor
Pruncului
Dl. Gheorghi Iminovici c[minar cu

so\ia sa Ralu, proprietari
Numele carele
s-au dat
pruncului la
Botez
Mihail
Secsul
Luna
Dou[-zeci =i una
Data Botezului
Ziua
Ghenari
Data na=terii
Cinci-spre-zece
45
Politiea
sau Satu
unde
s-au n[scut
Pruncul
}n ora=ul Boto=ani
Numele =i
Pronumele
Na=ului
sau a Na=ii
Dl. Vasile Jura=cu, stolnic
Isc[liturile:
a Preotului,
a Na=ului
=i a
P[rin\ilor
(ss) Ioan Iconom

(ss) Vasile Jura=cu stolnicl, am fost na=
(ss) G. Iminovici c[m[ina]r
(ss) Raluca Iminovici C[m[in[]r[ea]s[
Ceea ce este sigur din toate acestea este c[ Mihai a fost botezat
]n ziua de 21 ianuarie 1850, la Boto=ani. Un b[tr`n pop[, Ion
Stamate de la Biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului),
ajutat de fiul s[u, Dimitrie, diacon, l-a v`r`t ]n cristelni\[, pe vreme
de iarn[, citindu-i cele de cuviin\[ (159):
L-au sp[latu-l, piept[natu-l,
La botez l-au dus pe micul,
La icoane l-a-nchinatu-l,
Un diac citi tipicul.
C`nd pe el veni botezul
}i trecu auzul, v[zul,

Nici c[-i pas[ lui, s[racul,
C[ n[na=a spune crezul
+i se leap[d[ de dracul.
(Miron =i frumoasa f[r[ corp)
}n afar[ de p[rin\i =i de stolnicul Vasile Jura=cu, na=, mai era

de fa\[ =i maica Fevronia Jura=cu de la schitul Agafton, sor[ cu
mama (83).
Dac[ l[s[m la o parte versiunile na=terii la Dumbr[veni, Soleni,
]n mai, noiembrie sau 5 =i 14 decembrie, ca fiind cu totul absurde,
r[m`n dou[ ipoteze d`rze ]n vrajb[ =i acum: 15 ianuarie 1850,
conform actului oficial (95), 20 decembrie 1849, dup[ ]nsemn[rile
de familie (171). Problema localit[\ii o l[s[m pe al doilea plan.
Argumentele pro =i contra se nasc pe ]ntrecute =i se ucid unele pe
altele f[r[ nici o victorie. Dac[ sus\inem c[ data de 15 ianuarie
46
G. C[linescu
nu e admisibil[, fiindc[ ar veni prea devreme =i nimeni n-avea de

ce s[ se gr[beasc[, r[spundem c[ e obiceiul s[ se boteze mai
cur`nd c`teodat[ copiii, ca s[ nu moar[ p[g`ni, c[ familia
Eminovici putea s[ se team[ de acest lucru =i chiar botezase pe
feti\a Ruxandra, dac[ nu =i pe al\ii, la cinci zile dup[ na=tere.
Atunci ni se r[spunde c[ Gh. Eminovici =tia mai bine dec`t popa
c`nd i se n[=cuser[ copiii, c[ \inea r[boj de ei =i ]nsemnase negru
pe alb, zic`nd ast[zi, ziua, ceasul =i minutele na=terii. Va s[ zic[
popa, care era b[tr`n, scrisese o dat[ gre=it[ ]n mitric[. Dar tat[l,
mama, na=ul care semnaser[ erau orbi? Nu v[zuse c[ data
na=terii era gre=it[? R[spunsul ]l avem gata: vreme de iarn[, frig
]n biseric[, lumea gr[bit[ s[ duc[ acas[ copilul. Au isc[lit la
repezeal[, f[r[ s[ se mai uite, =i, poate, chiar ]n alb, urm`nd ca
pe urm[ p[rintele econom s[ completeze formularul (scrisul Raluchii e ]n chip suspect aidoma cu al lui Gheorghe Eminovici). Dar
a doua zi a uitat ziua na=terii, pe care o auzise de la p[rin\i, =i a
pus una la ]nt`mplare, cum i s-a p[rut mai potrivit. Dac[ ]ns[
admitem c[ preasfin\ia sa a putut uita ]ntr-o ]ndeletnicire ce-i era
profesional[, de ce n-am admite c[ =i Gh. Eminovici uitase, c`nd
]nsemnase pe scoap\a Psaltirii? Aci replica ce ni se poate da este
c[ Eminovici avea o memorie extraordinar[ =i c[ ]nsemnarea o
f[cuse ast[zi, adic[ chiar ]n ziua na=terii. Nu ne ]ndoim de
memoria familiei Eminovici, ea ]ns[ pare a fi avut alt[ aplicare
dec`t aceea a datelor de familie, a=a de ]ncurcat transmise. C`t
despre expresia ast[zi, ea nu spune mult, o formul[ patriarhal[
echivalent[ cele mai adese cu locu\iunea ]n ziua de. }nsemn[rile
diurne trebuiau s[ dea iluzia actualit[\ii, =i de aceea, chiar scrise
mai t`rziu, erau readuse la prezent. C`nd toate ]nsemn[rile sunt
]ncepute cu ast[zi, este greu cronicarului s[ strice simetria pun`nd
ieri, numai pentru c[ n-a avut ]n ziua respectiv[ r[gaz de scris.
Mai avem =i un alt argument. Copilul se n[scuse la Boto=ani. De=i
Eminovici v`nduse o cas[, mai avea alta, =i apoi putea s[ se trag[
]n casele socrului (95). }ntrebarea pe care o punem este de unde
47
luase tat[l Psaltirea =i pomelnicul copiilor, pe care e de la sine

]n\eles c[ o \inea ]n biblioteca lui de la Ipote=ti? A luat-o cu sine
numai =i numai ca s[ ]nsemne ]n ea data na=terii? Ar fi fost o
ciud[\enie. Atunci copilul s-a n[scut la Ipote=ti. De ce atunci ]n
toate ]nsemn[rile se pomene=te de Boto=ani? At`ta lucru putea fi
sigur ]n familie. +i cu toate acestea, fapt deconcertant, acel patru
ceasuri =i cincisprezece minute evropiene=ti sun[ prea detot a fapt
adev[rat. Pare c[ vezi pe voinicul c[minar, str[b[t`nd odaia ]n
lung =i ]n lat, ]n a=teptarea evenimentului. O u=[ se deschide,
cineva din familie aduce vestea. Tat[l scoate ceasul din buzunar,
moaie peana ]n c[limar[ =i ]nseamn[ ]n Psaltire sau ]ntr-alt[ parte,
transcriind apoi ]n Psaltire. Ipoteza este ]ntr-adev[r foarte atr[g[toare, dar numai ]n baza datelor ce le avem nu ne vom putea
niciodat[ hot[r] pentru o dat[ sau pentru alta. }n afar[ de aceasta,
este o ]mprejurare ce face sus\inerea exclusiv[ a datei de 20 decembrie dificil[. }nsemnarea lui Gh. Eminovici o cunoa=tem
indirect, din spusele lui Matei Eminovici. Psaltirea n-a v[zut-o ]ns[
nimeni, =i de=i chestiunea era arz[toare, fratele nu s-a sim\it
obligat s-o arate, s-o comunice ]n facsimil, =i nici m[car s[ dea
vreo l[murire ]n privin\a ei. +i, de altminteri, la 21 decembrie
1849 Gh. Eminovici era la Ia=i, unde ]ntocmea o procur[ avocatului s[u Panaite Cristea, iar la 23 era de fa\[ la legalizare (254).
Neexist`nd dar direct un document sigur, ]nsu=i actul de na=tere,
bunul-sim\ cere s[ p[str[m ca dat[ a na=terii ziua de 15 ianuarie
1850, cu observarea ]n privin\a locului c[ totul fiind cu putin\[
pe aceast[ lume, n-ar fi exclus ca pruncul s[ se fi n[scut la Ipote=ti,
fiind apoi adus =i botezat la Boto=ani. De altfel, c`nd e vorba de
un mare poet, pu\in[ mitologie nu stric[.
De=i ursitoarele n-au avut, se vede, grij[ s[ ]nsemne cum
trebuie ziua =i locul unde micul Mihai a v[zut lumina zilei, spre
bucuria iubitorilor de cercet[ri =tiin\ifice, ele au avut bun[oar[ de a-l
deosebi de ceilal\i oameni, ursindu-i cam astfel:
48
G. C[linescu
Drag[,
Ai s[ aibi o minte-ntreag[,
C[ci iste\ vei fi cu duhul

Ca =i luna =i v[zduhul.
(Ursitoarele)
Fie-i dar ca totdeauna

El s[ simt[ ad`nc ]ntr-]nsul
Dorul dup[ ce-i mai mare
'N ast[ lume trec[toare,
Dup[ ce-i des[v`r=it

+i s[-=i vad[ la picioare
Acest dar nepre\uit.
(Miron =i frumoasa f[r[ corp)
Nu trebuie s[ vedem ]ns[ ]n copil[ria celui care avea s[ devin[

cel mai mare poet al \[rii lui ceva miraculos =i oarecum prevestitor.
Este copil[ria fireasc[ a unui b[iat crescut la \ar[, f[r[ truda ce
apuc[ degrab[ pe un fiu de \[ran =i cu libertatea pe care o fac cu
putin\[ o familie numeroas[ =i un p[rinte mereu ocupat pe aiurea.
Ipote=tii, sat s[r[c[cios, sunt a=eza\i ]ntr-o vale ]nchis[ de
dealuri, odat[ ]mp[durite, pe dup[ care stau ascunse alte sate
mai mari, ca Dumbr[veni, Cocoreni, C[line=ti, risipite ]ntr-o
priveli=te dezolat[ de clis[ =i cocioabe. Aci, la conacul ridicat de
Gh. Eminovici, =i-a petrecut Eminescu copil[ria, p`n[ a nu fi trimis
la =coal[ la Cern[u\i, =i de atunci ]ncolo pe vremea vacan\elor.
Locuin\a p[rinteasc[ nu era palat boieresc, ci o cas[ modest[ de
\ar[, dar ]nc[p[toare =i gospod[reasc[, nu lipsit[ de anume
elegan\[ rustic[. Era o construc\ie geometric[, pu\in ridicat[
asupra solului, cu c`te dou[ ferestre mari ]n laturi. Un pridvor
]nalt ]n fa\[, la care suiau pe vreo =apte trepte de lemn, un
acoper[m`nt al tindei, ]n chip de fronton grec sprijinit pe dou[
coloane zvelte, d[deau albei cl[diri acoperite cu tabl[ un vag stil
neoclasic. De o parte =i de alta a largului pridvor, doi tei str[juiau
r[muro=i. Ca la orice gospod[rie de \ar[, se vedeau ]n apropiere
od[i pentru arga\i =i slugi, =opruri =i hambare, iar ]n fund o livad[ cu pomi fructiferi =i c`\iva butuci de vie. Dind[r[tul unor uluci
din sc`nduri b[tute ]n lungime una peste alta ]n ni=te pari de lemn,
pe sub umbra a doi tei imen=i, se ]n[l\a o clopotni\[ paralelipipedic[, de asemenea din sc`nduri, a=ezate vertical, cu ]nf[\i=are de
49
cote\ de porumbei. Pari lungi propti\i ]n toate laturile ]mpiedic[

n[ruirea acestui sacru =opru, ]n vecin[tatea c[ruia se ridic[, nu
prea sus deasupra acelora=i, uluci, c[ciula de tabl[ a vechii
bisericu\e de lemn.
}nl[untrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastr[ ]n fa\[ =i
dou[ laterale, d`nd cu u=a ]nspre sal[, alc[tuia camera de medita\ie =i de lucru a lui Gh. Eminovici, iar ]n zilele mari salonul de
primire a musafirilor. La perete erau dulapuri cu c[r\i al c[ror
num[r nu trebuie s[-l exager[m ]n mijloc o mas[ cu dou[ sfe=nice, o c[limar[ =i o scrumelni\[, c`teva scaune ]mprejur, pe pere\i
unele chipuri de domnitori f[cute de un neam\ b[tr`n, anume
Antoni Zigri, prip[=it pe la mo=ia lui Bal= =i care zugr[vise =i pe
Raluca cu destul[ m[iestrie. }n aceast[ odaie, ]nchis[ cu cheia
pentru ca copiii s[ nu intre, Eminovici se t[inuia c`teodat[ spre
a-=i face socotelile ori a frunz[ri prin cronici (124)*. Familia era
dintre cele cu greut[\i, banii mergeu pe la =colile unde ]nv[\au
copiii, pe ]mbr[c[minte, n-avea a=adar mijloace s[-=i cumpere
mobile luxoase complicate. Cealalt[ odaie, de dormit, era f[r[ ]ndoial[ mobilat[ cu lucrurile aduse de Raluca drept zestre. }n afar[
de necesarele crivaturi, se aflau acolo dou[ scrinuri con\in`nd
multa, meticuloasa ruf[rie mirosind a sulfin[ =i lev[n\ic[, un
gardirop de cele masive, de nuc, a=a cum romantismul de la 1840
a mai uitat prin casa vreunei babe cu bonet, pe vreun dul[pior un
lighean =i un ibric de alam[ =i, mai cu seam[, icoan[ ferecat[ ]n
argint a Maicii Domnului, sub care ardea necontenit, cu subite
eclipse, o candel[ de asemenea de argint, menit[ peste noapte s[
vegheze ca un opai\ somnul casei.
Ne ]nchipuim c[ o alt[ odaie dind[r[t va fi servit de dormitor copiilor,
av`nd aspectul nud al unei s[li de internat, cu lucruri pu\ine =i tari.
Copiii mul\i nu erau ]ns[ acas[ dec`t ]n vacan\[, deoarece umblau pe la
=coli, iar diferen\a de v`rst[ face ca nici ]n epoca cea mai fraged[ s[ nu
se fi ]nt`lnit laolalt[.
Acesta este, dar, ]ntìul univers restr`ns al copilului Mihai. }n
afar[ de odaia de musafiri, copiii alergau oriunde. +i cum ]ntìul
50
G. C[linescu
joc al copiilor exerci\iu al investig[rii cosmosului este

cotrob[itul =i ascunsul, copiii se ascundeau. Vedem ]ndat[ unde,
din faptele lui Iorgu, eroul unei proiectate nuvele: Adesea se
ascunde ]n c`te-un saltar de scrin, ca s[ nu =tie nimeni unde-i, or
]n vro lad[ veche cu lum`n[ri de seu, din care ie=ea uns ca dracul
(ms. 2255, f. 163). L[zi de straie avea Raluca negre=it, c[ci una o
c[p[tase de zestre. Din cas[ jocul trecea apoi prin ograd[, unde
se transforma ]n conflict cu p[s[rile domestice. Du=m[nia lui cu
g`nsacii =i cu g`=tele cu pui zice Eminescu despre acela=i Iorgu
amicia intim[ cu +oltuz, cìnele de la st`na, pe care umbla =i
c[lare, pui de g`sc[ mici pe care-i ]nchidea ]n cu=c[, ca s[ vad[
de-or c`nta cum canarii, ]n fine stima ce o avea pentru mo= Miron
pris[carul, care-i spunea pove=ti =i-l \inea pe genunchi, sunt m[rturisiri neinteresante. }n privin\a asta rudele sau c`te un om b[tr`n ]=i amintesc pozne ciudate, greu de crezut. Eminescu, fiind
de =ase ani, ar fi prins =i t[iat un c`rd de g`=te din curtea lui Bal=
Dumbr[veanu, f[c`ndu-l purcoi ]n mijlocul ogr[zii, fapt[ pentru
care a fost r[spl[tit cu o stra=nic[ b[taie. Am comite o gre=eal[
dac[, bizui\i pe vanitatea de informator a unui frate sau pe limbu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu =i mirat de interesul pe care i-l
arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun
pe socoteala copilului. De prindea =erpi =i-i punea ]ntr-o scorbur[
de nuc ori de prevestea el ori alt frate o ploaie ce avea s[
vie, ]mpiedic`nd ie=irea la treierat, acestea nu sunt cine =tie ce
ispr[vi mari, orice copil de \[ran fiind ]n stare s[ fac[ acela=i lucru
(159). Adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te (63).
Ocolind pe fra\ii s[i care, mai mari, se plimbau c[l[ri pe
mo=ie =i chiar pe copiii de \[rani, el b[tea bucuros satele, lipsind
uneori, spre sup[rarea p[rin\ilor, c`te o s[pt[m`n[ de acas[, c[ci
pretutindenea ]n opera sa adie aerul de \ar[ (159). Adesea, izgonit
de cic[lelile lui Gh. Eminovici, se refugia pe vacan\[ ]ntr-un bordei
de \[ran, a c[rui icoan[ ]i r[m[sese ]ntip[rit[ ]n minte (152):
51
Cu b[iatu-n bordei intr[. +i pe capetu-unei lai\i

Lumina mucos =i negru ]ntr-un h`rb un ro= opai\.
Se coceau pe vatra sur[ dou[ turte ]n cenu=[,
Un papuc e ]ntr-o grind[, cel[lalt e dup[ u=[.
Prin gunoi se primbl[ iute leg[nat[ o r[\u=c[
+i pe-un \ol or[c[ie=te un coco=, ]nchis ]n cu=c[.
}ntr-un col\ e colb[it[ noduros r`=ni\a veche,
}n cotlon toarce motanul piept[n`ndu-=i o ureche;
Sub icoana afumat[ unui sf`nt cu com[nac
Arde-n candel[-o lumin[ c`t un s`mbure de mac.
Pe-a icoanei policioar[ busuioc uscat =i mint[
Umplu casa de mireasm[ pip[rat[ =i prea sf`nt[.
O be=ic[-n loc de sticl[ e lipit[-n ferestruie,
Printre care trece-o dung[ mohor`t[ =i g[lbuie.
Cofa-i alb[ cu flori negre =i a brad miroase apa.
De lut plin[, ruginit[ st[ pe coada ei o sap[.
(C[lin-Nebunul)
Se ]mprietenise cu vreun mo= b[tr`n sau cu vreo bab[ care-i

spunea pove=ti fantastice despre z`ne ]mbr[cate ]n aur =i lumini
(Geniu pustiu), snoave, ghicitori, n[scociri populare, care au
urm[rit toat[ via\a pe poet =i de care ]=i aducea aminte cu p[rere
de r[u:
Trecut-au anii ca nori lungi pe =esuri
+i niciodat[ n-or s[ vie iar[,
C[ci nu m[-nc`nt[ azi cum m[ mi=car[
Pove=ti =i doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninar[,
Abia-n\elese, pline de-n\elesuri.
(Trecut-au anii...)
E mult de atunci, Hariet[ ofta el de c`nd eram mici

detot =i ne spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea
asta. (33)
52
G. C[linescu
Neast`mp[rat din fire, Eminescu nu era copil dintre aceia s[

stea mult[ vreme l`ng[ vatr[, s[ deseneze purcelu=i cu c[rbune,
ca micul C[lin din poveste. P[durile erau pe aproape. Cu o carte
=i doi-trei covrigi, el disp[rea de acas[ ]nfund`ndu-se prin codrii din
]mprejurimile Ipote=tilor (159) =i ]nnopt`nd pe unde putea (ms.
2259, f. 33):
Fiind b[iet, p[duri cutreieram
+i m[ culcam ades l`ng[ izvor,
Iar bra\ul drept sub cap eu mi-l puneam
S-ascult cum apa sun[-nceti=or;
Un fream[t lin trecea din ram ]n ram
+i un miros venea adormitor;
Astfel ades eu nop\i ]ntregi am mas,
Bl`nd ]ng`nat de-al valurilor glas.
Adesea se urca p`n[ la st`ni. Amintiri despre aceste hoin[riri

nu ne-au r[mas, afar[ de vreo vag[ reminiscen\[ a unei stare\e
de la schitul Agafton, care copchil[rise cu Mihai pe acele locuri
(61). Ecoul lor r[sun[ ]ns[ ]n poezie. Aci:
Vede turmele de oi
Cu ciobanii dinapoi,
Cu fluiere =i cimpoi.
(Mu=atin =i codrul)
aci:
... izvoare zdrumicate peste prund alunec`nd,

+i s[rind ]n bulg[ri fluizi pe pietri=ul din r[stoace
}n cuibar rotit de ape, peste care luna zace.
(C[lin-Nebunul)
O voluptate de a se ]ntinde pe iarb[ sub un copac vine, ]n unele

versuri, ca o adiere din copil[rie:
+i sub un tei de pe cal se dete,
Se-ntinse lene=, jos pe iarba moale.
53
Din tei se scutur flori ]n a lui plete

+i mai c[-i vine s[ nu se mai scoale,
+i calu-i pa=te, flori purt`nd ]n spete,
Presunul lui =i =eaua cu paftale.
}n valea de miros, de rùri plin[,
}n umbra dulce bine-i de odihn[.
(Fata ]n gr[dina de aur)
Codrul, izvoarele, satul din vale intraser[ a=a de mult ]n sufletul

lui Eminescu, ]nc`t, fiind pe la Cern[u\i, sau ]n alt[ parte, prin
\ar[, se socotea ]n str[in[tate =i visa o c[su\[ ]n satul lui natal:
A= vrea s[ v[d acuma natala mea v`lcioar[
Sc[ldat[ ]n cristalul p`rùlui de-argint,
S[ v[d ce eu at`ta iubeam odinioar[,
A codrului tenebr[, poetic labirint;
S[ mai salut o dat[ colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, lini=tiri,
Ce respirau ]n tain[ pl[ceri mai naturale,
Vis[ri misterioase, poetice =optiri.
A= vrea s[ am o cas[ t[cut[, mitutic[
}n valea mea natal[ ce undula ]n flori,
S[ tot privesc la munte, ]n sus cum se ridic[,
Pierz`ndu-=i a sa frunte ]n negur[ =i nori.
S[ mai privesc o dat[ c`mpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile =i albe le-a \esut,
Ce auzi odat[ copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v[zut.
(Din str[in[tate)
Dintre to\i fra\ii, tovar[= de joac[ nu-i putea fi cu adev[rat

dec`t cel mai pu\in dep[rtat prin v`rst[, =i acesta era Ilie, mai
mare cu vreo trei ani =i ceva dec`t Mihai. C`nd cel din urm[ era
]n vremea zburd[lniciei, adic[ de vreo zece ani, +erban, fratele
cel mare, era domni=or meditativ de 19 ani, iar ceilal\i erau
54
G. C[linescu
]ndeaujuns de vl[jgani pentru a nu se cobor] la joac[ cu un

copilandru. Nu cu ei dar se juca Mihai, f[c`nd car cu boi din
coji de nuc[ =i melci, turnuri din c[r\i de joc, sau de-a ]mp[ratul ]n lupta cu broa=tele. Tovar[=ul de joac[ era fratele cu ochi
alba=tri, copli =i el ]nc[ (27):
Copii eram noi am`ndoi
Frate-meu =i cu mine,
Din coji de nuc[ car cu boi
F[ceam =i ]nh[mam la el
Culbeci b[tr`ni cu coarne.
Din lut acolo am zidit,

Din stuful des =i verde,
Cetate m`ndr[ la privit
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid ]nconjurat[.
+i el citea pe Robinson,
Mi-l povestea =i mie;
Eu zideam Turnul Vavilon
Din c[r\i de joc =i mai spuneam
+i eu c`te-o prostie.
+i frate-meu ca ]mp[rat
Mi-a dat mie solie
S[ merg la broa=te suflecat
S[-i chem la b[t[lie
S[ vedem cine-i mai tare.
Adesea la sc[ldat mergeam

}n ochiul de p[dure,
La balta mare ajungeam
+i-ntr-al ei mijloc...
La insula cea verde.
+i ]mp[ratul broa=telor
C-un orcaa de fal[
Primi, porunci o=tilor
Ca balta s-o r[scoale
+i am pornit r[zboi.
Ei umpleau astfel lumea de chiot =i poveste. Pentru ispr[vile

f[cute ]n b[t[lie, ]mp[ratul (Ilie) numea pe Mihai rege-n
miaz[noapte, peste popoare indiane. }n basme se d[ voinicului,
pe l`ng[ jum[tate din ]mp[r[\ie, =i fata ]mp[ratului de nevast[.
Mihai ]=i primi, dar, r[splata ]ntreag[;
+i ]mp[ratul milostiv
Mi-a dat =i de so\ie
Pe fiica lui cu r`s lasciv
+i \ap[n[, nurlie,
Pe Flantagu-caputli.
Am mul\umit c-un umil semn,

Drept manta o prostire,
M-am dus l-amanta mea de lemn
}n sf`nta m`n[stire
}ntr-un cotlon de sob[.
Arunc`nd apoi prostirea =i pun`nd, pentru motiv de frigiditate, iubita pe foc, vitejii p[r[seau elementul lacustru =i transpor-
55
tau r[zboiul pe uscat, la munte, reprezentat prin =ura de paie din

ograd[:
+i pe =ur[ ne primblam
Peste stuf =i paie
+i pe mun\i ne-nchipuiam
C[ facem b[taie.
M[r=[luiam al[turi!
+i pe cap mi se umfla
Casca de h`rtie,
O batist[ ]ntr-un b[\
Steag de b[t[lie.
C`ntam: Trararah!
(ms. 2259, f. 279)
Un copil care url[ trarara prin curte, b[t`nd pasul prusian, cu

chivar[ pe cap, spre panica cote\elor, care se urc[ pe =ur[ =i se
ascunde ]n cas[ prin rafturile de la scrin =i l[zile cu lum`n[ri,
care ]ncalec[ pe cìne =i atac[ g`=tele, care se b[l[ce=te toat[
ziua ]n iaz, ]ndeletnicindu-se cu capturarea verdelui neam al
batracienilor, care fuge de-acas[ cu zilele r[scolind p[durile =i
st`nele sau sc[pa de la =coal[, venind pe jos =i trebuie s[ fie
alergat c[lare pentru a fi prins, nu e nici un descreierat precoce,
nici un palid trubadur solitar, ci o haimana s[n[toas[, din
zburd[lnicia c[reia talentul =i imagina\ia vor scoate mai t`rziu
un mare poet al naturii.
C`nd b[iatul se f[cu mai mare, fu cuprins deodat[ de timpurii instincte b[rb[te=ti. Fusese la Cern[u\i la =coal[ =i se hr[nise
cu lecturi roman\ioase, care dezl[n\uir[ ]n el un sentimentalism
vaporos. Acum nu mai sta cu chiv[ra pe cap, nici nu mai prindea
broa=te. Preumblarea prin p[duri trebuie s[-i fi devenit un mijloc
de analiz[ sentimental[, de construc\ie ]n singur[tate a unei
lumi fantastice. Frumos, roman\ios de grav ]n ridicarea t`mplelor =i a ochilor, el r[ni inima vreunei fete de \ar[, cu care juc[
pierz`ndu-se ]n misteruri naive =i solemne jur[minte
]ntìa dragoste. Se ]nt`lneau, se vede, pe deal sub salc`m, pe
]nserate, c`nd se ]ntorc vitele de la p[=une =i oamenii de la
coas[, =i f[ceau trunchiul copacului martor =optitelor lor
confiden\e:
56
G. C[linescu
Sara pe deal buciumul sun[ cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele pl`ng clar isvor`nd ]n f`nt`ne;
Sub un salc`m, drag[, m-a=tep\i tu pe mine.
Luna pe cer trece-a=a sf`nt[ =i clar[,
Ochii t[i mari caut[-n frunza cea rar[,
Stelele nasc umezi pe bolta senin[,
Pieptul de dor, fruntea de g`nduri \i-e plin[.
Nourii curg, raze-a lor =iruri despic[,
Stre=ine vechi casele-n lun[ ridic[,
Sc`r\ie-n v`nt cump[na de la f`nt`n[,
Valea-i ]n fum, fluiere murmur[-n st`n[.
+i osteni\i oameni cu coasa-n spinare
Vin de la c`mp; toaca r[sun[ mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! ]n cur`nd satul ]n vale-amu\e=te;
Ah! ]n cur`nd pasu-mi spre tine gr[be=te:
L`ng[ salc`m sta-vom noi noaptea ]ntreag[,
Ore ]ntregi spune-\i-voi c`t ]mi e=ti drag[.
Ne-om r[zima capetele-unul de altul
+i sur`z`nd vom adormi sub ]naltul,
Vechiul salc`m. Astfel de noapte bogat[,
Cine pe ea n-ar da via\a lui toat[?
(Sara pe deal)
Iubita avea ochi mari =i p[rul negru-n coade (M. E., I, 3).
+edeau nu numai noaptea sub salc`m, ci cutreierau descul\i,
sentimentaliz`nd =i jur`ndu-=i unul altuia dragoste p`n[ la
morm`nt. F[r[ ]ndoial[, fata a murit t`n[r[ ca Silvia lui Leopardi,
pentru c[ cele mai multe versuri de tinere\e vorbesc de o iubit[
moart[. T`rziu, poetul =i-aduce cu regret aminte de ea:
57
O, dulce ]nger bl`nd

Cu ochi uimi\i de mari,
La ce mai reapari
S[-ngreui al meu g`nd?
+-apoi, c`nd te rugam

S[-mi spui de m[ iube=ti
Prindeai ca s[ =opte=ti
Cu buzele abia
P[rea c[ te-am uitat,

C[-n veci nu-i mai veni
S[-mi aminte=ti o zi
Din via\a mea de sat.
+i-mi r[spundeai cu dor:

Tu nu m[ vei uita?
}n veci r[m`n a ta,
C[ci drag ]mi e=ti de mor...
Mai po\i s[-\i aminte=ti

Cum noi umblam discul\i
+i tu st[teai s-ascul\i
Duioasele-mi pove=ti?
Uita=i al t[u cuv`nt.

Nu m-ai chemat s[ viu
Al[turi ]n sicriu
La straja ta-n morm`nt.
Spuneam cum au umblat

Frumos fecior de crai
}n lume nou[ ai
Iubita de-au aflat.
Dar azi c`nd p[este] fire

Ca-n veci eu te-am uitat,
Tu iar te-ai ar[tat
Ca-n tinere\ea mea.
Ca =i cum te-ai mira

Tu ochii mari f[ceai,
De=i nu pricepeai
C-o spun ]n pilda ta.
Suflarea ta u=or
Pe fa\a mea trec`nd
+i ]ncet re]ntorc`nd
}ntìul meu amor.
(ms. 2262, f. 33)
}n multe r`nduri c`nt[ moartea iubitei:

Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte
Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt.
S-a stins.
(Un roman)
+i te-ai dus, dulce minune,
+i-a murit iubirea noastr[...
(Floare albastr[)
Chiar Mortua est (intitulat[ la ]nceput Elena) arat[ a fi o

medita\ie asupra aceleia=i mor\i (ms. 2259, f. 1-2).
58
G. C[linescu
Cuprinz`nd partea cea mai frumoas[ din existen\a sa ]ntìa

iubire Ipote=tii trebuie s[ fi fost scumpi lui Eminescu, care, toat[
via\a, s-a temut ca b[tr`nul s[ nu-i ]nstr[ineze. C`\iva ani mai
t`rziu (18731874), el dest[inuia cuiva aceast[ sl[biciune (ms.
2255, f. 311):
Nu am prejudicii, =i cu toate astea mi-ar p[rea r[u dac[ \[r`na
aceea, unde zace ce-am avut mai scump ]n lume, ar ]nc[pe[a] ]n
mìni str[ine. Iart[ c[ devin sentimental e o nerozie, dar n-am
ce-i face, fiecare om ]=i are pe ale sale...
Mam[-sa, singura la care \inea ]n chip deosebit, moare abia
]n 1876. Mai scump[ ]n lume ]i fusese negre=it iubita cu ochi mari.
+COLAR LA CERN{U|I
(18581863)
Unde va fi f[cut Eminescu clasele ]ntìa =i a doua primare nu

=tim, dar clasele a treia =i a patra le-a urmat sigur la Cern[u\i, la
National-Hauptschule, cum se numea pe atunci =coala grecooriental[. }n august 1857, cer`nd pa=aport pentru fiii s[i, Eminovici trecea printre ei =i pe Mihai, ]n v`rst[ de 7 ani, p[rul negru,
ochii negri, nasul potrivit, fa\a smolit[. Gh. Eminovici avea
planuri m[re\e pentru copiii s[i =i pre\uia pe nem\i cu deosebire.
De aceea =i-a dat pe to\i b[ie\ii la carte nem\easc[ la Cern[u\i =i
se zice c[ ar fi \inut =i ]n cas[ profesor de acest[ limb[, pe un
anume Scarlat Woiacek de Voinski (159), de la care Mihai nu folosise cine =tie c`t, deoarece primul ]nv[\[tor al lui Eminescu la
Cern[u\i, Iancu Litviniuc, nu era prea mul\umit de cuno=tin\ele
sale de limba german[ (185). +erban, Niculae, Iorgu sunt pomeni\i
]n 1852 ca ]nv[\`nd la pansionul Ladislaw Ferderber din Boto=ani, ]ns[ la 23 august +erban =i Niculae c[p[tau pa=aport spre a
merge la Cern[u\i (254).
59
Iat[-l, dar, pe Eminescu ]ntr-un ora= care ]mp[ca a=a de bine

rusticitatea Moldovei de Sus cu aparen\a de civiliza\ie occidental[ a
Austriei meridionale. Se sim\ea ca =i acas[, c[ci nu departe mi=unau
satele rom`ne=ti, ai c[ror \[rani treceau cu c[ru\a cu boi prin ora=,
=i nu prea departe de Putna lui +tefan cel Mare =i de C[line=ti, satul
de na=tere al p[rintelui s[u. Codrul =i rùl nu fugiser[ ]n fa\a ora=ului.
}n jurul lui =edeau ]n[l\imile p[duroase, coastele ]nflorite dinspre
M`n[strisca, Clocucica =i Caliceanca, iar pu\in mai ]ncolo de dumbrava de la Horecea curgea lene= Prutul. Lini=tea c`mpeneasc[ a ]mprejurimilor, verdea =i mirositoarea umbr[ din Volksgarten, marile por\i
de zid cu gr[dini ]nd[r[t =i uli\ele largi ca un drum de \ar[ ]n care
un copac r[s[rea deodat[ ]mpingeau satul p`n[ c[tre inima t`rgului.
Peste aceast[ patriarhalitate se a=ezase un burg de provincie austriac[, ]n[sprind liniile. Gravurile vremii ne p[strez[ ]nf[\i=area
Cern[u\ilor de alt[dat[. Iat[ imensul, dreptunghiularul Ringplatz,
a=a de neted fle=terit. Nimic gotic nic[ieri. Austria tr[ia din arta italian[ settecentesc[, pref[cut[ pentru ]n\elegerea =i nevoile ei. Imensele, monotonele masivuri geometrice de zid[rie se prefac ]n Austria
]n caz[rmi fumurii =i triste ]nchisori. Ceva din ]mb[tr`nita clasicitate
a Lombardiei se vede =i ]n arhitectura cazematei cu turn din aceast[
pia\[ =i a caselor celorlalte, afar[ de vreun coperi= de \igl[ ce cade
mai repede.
Pe drum, lumea ]mpestri\at[ a Bucovinei. Largul chervan cu
coviltir se ]nt`lne=te cu landoul baronial, ]n care o prea distins[
pereche se preumbl[ p[zit[ la spate de un rece lacheu. |[rani
rom`ni, ruteni, t`rgove\i trec pe l`ng[ evrei cu caftan =i undrofi\iri
austriece=ti. Pe larga Hauptstrasse se opresc trei c[l[re\i ]n fa\a
unei caz[rmi cu gherete v[rgate pentru sentinele, iar po=talionul
alearg[ r[scolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciui\i aprig
de surugii. O umbr[ din triste\ea imensit[\ii provinciale cezarocr[ie=ti stric[ vioiciunea verdelui peisaj. O oficialitate de pripas
s-a n[pustit asupra nodurilor de sate din provinciile de peste
mun\i, cre`nd ora=e artificiale. Cazarme nesf`r=ite, =coli =i institu-
60
G. C[linescu
\iuni oficiale gigantice r[sar astfel f[r[ ra\iune ]n mijlocul maidanelor

ce nu pot fi umplute, d`nd o fals[ impresie de civiliza\ie. }n aceast[
n[v[lire de zid[rie germanic[, bisericu\a de lemn, ]nvelit[ cu =indril[,
mai sta ca un semn al simplit[\ii p[m`ntului, p`n[ ce =i aceea fu
str[mutat[ mai c[tre margine, ]n Clocucica (M. E., I-II, passim).
Aci ]=i petrece Eminescu aproape =apte ani din copil[ria sa, cunosc`nd unul din aspectele asupririi culturale, care-l va durea mai mult.
Cele dou[ clase primare (a III-a =i a IV-a), pe care suntem siguri
c[ le-a urmat acolo (18581859, 18591860), le-a trecut cu bine.
Director al =coalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici,
iar ]nv[\[tori ]n anul ]ntì, Ioan Litviniuc, =i ]ntr-al doilea, Ioan
Zybaczynski. Domnii ]nv[\[tori, cu nume a=a de rebarbative, erau
mul\umi\i de b[iat, mai ales c[ se dedase =i la limba german[. }n
anul =colar 18581859 Eminescu se clasific[ al 15-lea printre 72
de colegi. Elevul era silitor, avea purt[ri bune =i aplecare la ]nv[\[tur[, socotea mul\umitor =i scria a=ijderi, nu era slab la religie, dar
mai ales era stra=nic la limba rom`n[. Credem =i noi! C`nd dup[ al
doilea an de carte, ]n iulie 1860, venind vara, Mihai se g[ti s[ plece
la Ipote=ti s[ se bat[ cu broa=tele sau s[ se suie pe =ur[, onorata
direc\iune i-a dat certificat cu Vorzug, adic[ bine, clasific`ndu-l al
5-lea printre 82 de =colari (185, 32).
Se vede, totu=i, c[ ]nc[ de pe acum =coala nu-i pria lui Eminescu, c[ci se zice c[ ar fi fugit acas[. L-au adus, fire=te, ]napoi,
dup[ ce Gh. Eminovici i-a aplicat la spate ustur[toarele sale
metode pedagogice (57, 159).
}n toamna anului 1860, fu desigur tot Gh. Eminovici cel care
aduse pe b[iat s[-l ]nscrie la K.K. Ober-Gymnazium, ]n clasa I.
+coala era o lung[ cutie cu etaj, un fel de ospiciu mohor`t,
form`nd un istm de zid[rie plan[, neornamentat[, ]n imensitatea
unui scuar, ale c[rui limbi de verdea\[ se ]ntindeau p`n[ l`ng[
]naltul porton al cl[dirii. Turnul din Ringplatz st[p`nea fundalul
perspectivei (M. E., I-III). Profesorii =coalei cuno=teau bine pe
Eminovici. Patru fra\i mai mari, +erban, Niculae, Gheorghe =i Ilie,
61
=ezuser[ pe b[ncile gimnaziului ani de zile. +erban urmase =ase

ani, lipsind unul, ca s[ repare efectele repeten\iei =i, pe c`nd Mihai
ispr[vea clasa a treia primar[, sf`r=ea =i el pe a =asea liceal[. Niculae, de=i mai mic, era ]n aceea=i genera\ie =colar[, dar urm[ =i
clasa a VII-a ]n anul =colar 1859-1860, c`nd Eminescu era ]n clasa
a patra primar[. Tot atunci sf`r=ea cu r[u clasa a III-a secundar[
Ilie. +erban, Niculae =i Ilie nu mai figureaz[ ]n scriptele =coalei ]n
anul c`nd Mihai vine s[ se ]nscrie. Numai Gheorghe (Iorgu) avea
s[ mai urmeze p`n[ ]n Cr[ciun clasa a VI-a, ca s[ se retrag[ =i el
(185). A=adar, Eminescu era singurul Eminovici care frecventa
acum gimnaziul. Se poate ]ns[ ca ceilal\i fra\i s[ fi r[mas ]n Cern[u\i, a=a cum va face mai t`rziu =i Mihai, spre a se preg[ti ]n
particular. C`nd, dar, dl director +tefan Wolff a v[zut p[=ind ]n
cancelarie =i pe Mihai, a exclamat, mirat de marea pr[sil[ =i speriat
de ispr[vile celorlal\i fra\i: +i acesta e tot un Eminovici! (159)
Dup[ ce tat[-s[u l-a ]nscris, a umblat desigur s[-l pun[ undeva
]n cost. C`t fusese ]n =coala primar[, Mihai =ezuse, pare-se, la
Aron Pumnul, unde se aflau atunci (c. 18561858) =i ceilal\i fra\i
(185). Profesorii aveau pe acea vreme obiceiul s[ \in[ copii ]n
gazd[, pe plat[ sau ]n schimbul unor mici servicii. Nu numai
Pumnul, dar =i p[rintele c[lug[r Veniamin Iliu\ f[cea la fel. Acesta
din urm[ avea ]n gazd[, f[r[ plat[, vreo 27 de b[ie\i de \[rani
s[raci, care dormeau pe jos ]ntr-o odaie =i o buc[t[rie, ca scrumbiile ]ntr-un poloboc. Ori fiind cam b[t[u=i, ori sim\indu-se mai
mari, fra\ii nu se aflau bine cu Mihai, ]nc`t de aceea Eminovici
umbl[ s[-l a=eze la alt[ gazd[ (159).
Noua locuin\[ fu aflat[ la unul Nicolai |ir\ec, rutean de na\ie,
precum ]l arat[ numele, =i de meserie birjar. |inea ]ns[ =i copii ]n
gazd[. La ]nceput |ir\ec =edea pe strada +coalei nr. 799 (Schulgasse), mai apoi ]ns[ se mut[ ]n strada Sfintei Treimi nr. 1.309
(Dreifaltigkeitsgasse) (185). Cum era ]ntìa locuin\[ nu mai =tim.
Poate chiar c[ ruteanul s-a mutat repede de acolo, iar declara\ia
adresei la =coal[, de la ]nceputul anului, a r[mas a=a, f[r[ s[ se fi
62
G. C[linescu
comunicat mutarea. Colegii de pe atunci ai lui Eminescu ]=i mai

aminteau ]ns[ de cealalt[ locuin\[. Casa se afla peste drum de
bisericu\a de lemn Sf. Treime =i era a bisericii. Od[ile ei slujiser[
ca chilii pentru c[lug[ri =i erau, dar, foarte bune pentru a \ine
lume ]n gazd[, mai ales c[ o mare gr[din[ cu plopi =i pomi roditori
o ]nconjura. Uluci n[p[dite de vi\[-de-vie desp[r\eau gr[dina cu
plopi de locul unei fier[rii. Azi toate acestea au disp[rut, =i pe
aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. +i-ar fi ]nchipuit
oare |ir\ec =i micii s[i clien\i c[ acel b[ieta= fricos avea s[ dea
numele uli\ii lor? Tovar[=ii de pensiune ai lui Eminescu erau doi
fra\i +tefanovici, care locuiau ]ntr-o camer[ deosebit[, doi fra\i
Da=chevici, b[ie\i de pop[, =i unul Ion +ahin. Odaia ]n care =edea
Mihai nici vorb[ ]mpreun[ cu al\ii d[dea ]n gr[din[ =i avea
la fereastr[ gratii de fier. L[sat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea
recomanda\iilor duioase ale mamei, care ]i d[duse un =al turcesc
s[ nu r[ceasc[ peste iarn[, Eminescu ]=i ]ncepu activitatea de
licean. }n clas[ mai erau rom`ni (B. Missir, viitor ministru, trei
Manea, doi fra\i Goilav, Ilie Lu\ia =. a.), iar ]n banc[ =edea ]ntr-un
an cu Arthur Hyneck din Boto=ani, mai t`rziu doctor. Micul
Eminovici se ]nf[\i=[ colegilor s[i ca un b[ie\el m[runt =i ]ndesat,
p`rlit la fa\[ de aerul de \ar[ =i foarte cur[\el. P[rul mare dat
peste ceaf[, fruntea lat[ =i ochii mari, umerii obrajilor pu\in ie=i\i
]i d[duse ]nc[ de pe atunci acel aer tipic al poetului (159).
C`t despre =coal[, disciplina era foarte str`ns[. Elevii n-aveau voie
s[ umble prin cafenele =i restaurante, s[ fumeze sau s[ poarte
bastona=e =i erau pedepsi\i c`nd nu mergeau la biseric[, constr`ngeri din care deducem ce dulci trebuie s[ fi fost ispitele. Profesorii
erau bine preg[ti\i. Mi=c[rile de la 1848 se sf`r=iser[ cu o serie
de relega\iuni =i, Bucovina fiind socotit[ ca o margine de \ar[,
mul\i profesori distin=i din Austria se pomenir[ ]n Cern[u\i. }n
afar[ de D. Wolff, directorul cu must[\i taras-bulbiene, mai cu
trecere ]n corpul profesoral era preasfin\ia-sa p[rintele catihet
Veniamin Iliu\, om trecut, ]nalt, frumos, c[ruia copiii ]i ziceau
63
mai pe scurt: popa. Popa catehisea pe to\i elevii rom`ni ]n fiece

duminic[, ]ntr-o sal[ mare a liceului, \in`ndu-le ni=te predici
videlicet exhortae. Av`nd ]ns[ obiceiul de a striga catalogul =i a
nota cu not[ rea la purtare pe cei care lipseau prea des, popa
p`rlea pe mul\i. Cu toate astea, b[ie\ii fugeau atunci c`nd
p[rintele ]i pornea in corpore cum f[cea dup[ fiecare predic[
la catedral[. Popa era, de altfel, un personaj cu deosebire
pitoresc. |inea precum am v[zut copii ]n gazd[. St`nd ]n
fruntea unei mese lungi, p[rintele ]mp[r\ea ziua b[ie\ilor cafea
=i citea romane fran\uze=ti. Seara ]ns[ l[sa c[r\ile lume=ti =i lua
]n mìni Acatistul sau Vie\ile Sfin\ilor. C`nd era ]n ape bune,
p[rintele devenea generos. Astfel, ]ntr-o zi, venind Eminescu =i
+ahin la un coleg al lor Hodovansky, ]n gazd[ la popa Veniamin,
acesta d[ s[ le ]mpart[ faguri de miere cu lingura, dar, ca s[ nu le
dea prea mult, se f[cea c[ cite=te Acatistul. Hodovansky lu[ un polonic, ]i t[ie coada =i-l ]nm`n[ p[rintelui, care ]ns[, sim\indu-l greu,
]l arunc[ furios ]nspre ]n=el[tor, lovind pe Eminescu (159, 214).
Alt profesor era Aron Pumnul, autorul faimosului Lepturariu.
Pumnul era foarte iubit de copiii rom`ni, pentru bl`nde\ea =i
r[bdarea lui (str`ngea uneori pe b[ie\i =i b[tea chiar mingea cu
ei), dar mai ales pentru acel patriotism preacucernic pe care ]l
insufla tinerilor. }n casa lui avea un fel de bibliotec[ rom`n[ clandestin[, din care ]mprumuta c[r\i =colarilor, ]ndeosebi pe Alecsandri. La =coal[ ]ns[ venea rar din cauza boalei ce avea s[-l duc[ ]n
cur`nd la morm`nt. Copiii ]l primeau s[rb[tore=te, c[ci Pumnul,
care preda limba rom`n[ =i pu\in[ istorie na\ional[, vorbea ]n
chip foarte atr[g[tor. Din p[cate, durerea care-i d[dea acel chip
trist, ve=nic nez`mbitor, ]l silea adesea s[ p[r[seasc[ clasa ]nainte
de vreme. B[ie\ii ]l petreceau p`n[ la tr[sur[ =i-i ajutau s[ se urce
]n ea, ba Eminescu ]l ducea p`n[ acas[ (214).
}n locul lui Pumnul, venea de la o vreme Mihai C[linescu =i
apoi Ion Sbiera (185). Pe ceilal\i profesori ]i cunoa=tem pu\in.
Lewinski, de istorie, era un dasc[l str[lucit =i cur`nd a =i trecut la
64
G. C[linescu
Theresianum din Viena (159); Neubauer, tot de istorie, era mai

molatec, de=i sever, =i se ar[ta bucuros s[ nu explice lec\ia;
p[rintele Kalinowski (C[linescu), catihet =i el, era tot a=a de
]nd`rjit ]mpotriva celor ce nu veneau la biseric[ (185); Vyslouzil
era cam nervos (214); pe al\ii, Caspary, Limberger, Kraska,
Kermavner, Hayduk, nu-i =tim dec`t cu numele (15). Am comite
o ingratitudine dac[ am fura posterit[\ii =i pe servitorul Onufri,
iubit de copii, fiindc[ ]i ]mprumuta cu bani ca s[-=i cumpere mere
=i covrigi (214).
Spirit inegal, incapabil s[ se supun[ unei discipline prea aspre,
Eminescu nu e ]n liceu un =colar str[lucit, sau mai bine zis nu e
unul din acei ]ntì ]n clas[, care fac deliciile profesorilor =i sunt
pu=i monitori. El are preferin\e la studiu, iube=te lectura, nu ]ns[
la =coal[. Nu-i pl[cea s[-=i ]nve\e lec\iile =i de aceea lua note rele.
De dragi ce-i erau, uneori, ca s[ =i le preg[teasc[, se suia pe cas[.
}n primul r`nd nu se ]mp[ca cu matematicile =i de aceea se ]nvoise
cu Const. +tefanovici, care a =i devenit profesor de matematici,
ca acesta s[-i fac[ temele, iar el s[-i spun[ pove=ti (159): Eu =tiu
chinul ce l-am avut ]nsumi spunea mai t`rziu poetul cu matematicile ]n copil[rie din cauza modului r[u ]n care mi se propunea,
de=i ]n de altfel eram unul din capetele cele mai de=tepte. N-ajunsesem nici la v`rsta de dou[zeci de ani s[ =tiu tabla pitagoreic[,
tocmai pentru c[ [nu] se pusese ]n joc judecata, ci memoria. +i
de=i aveam o memorie fenomenal[, numere nu puteam ]nv[\a deloc
pe de rost, ]nc`t ]mi intrase-n cap ideea c[ matematicile sunt
=tiin\ele cele mai grele de pe fa\a p[m`ntului. (60) }n afar[ de
matematici, nici un alt studiu n-avea de ce s[ displac[ lui Eminescu, ]nc`t dac[ la =tiin\ele naturale avea abia nota satisf[c[tor,
iar profesorul de latine=te era de-a dreptul nemul\umit, de=i aceste
studii ]i vor fi cu deosebire scumpe lui Eminescu mai t`rziu, asta
se datore=te, f[r[ ]ndoial[, zburd[lniciei =i lipsei de simpatie
pentru respectivii domni profesori. }n schimb, la limba rom`n[ =i
la istorie era tare. Fiindc[ n-aveau c[r\i, ]nv[\au gramatica =i
65
celelalte dup[ dictat. Eminescu c[p[tase de la Pumnul ]nsemn[rile

de lec\iuni =i le ]mprumuta =i la colegi, cu condi\ia de a nu ]ndoi =i
murd[ri filele, dar temeiul cuno=tin\elor sale era lectura (214).
L[s`nd ]n plata Domnului problemele de aritmetic[, citea pe ]nfundate, ]nchis ]n cas[, c[r\i din biblioteca =coalei, sau de la Pumnul
(unde ]l aflai mai ]ntotdeauna, duminicile =i s[rb[torile), hr[nindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui Hoffmann,
Bianca Capello =i literatura rom`n[ c`t[ ]i c[dea ]n mìni (159).
C`t despre istorie, dulapurile cu c[r\i ale lui Gh. Eminovici ]=i
g[siser[ un nou cititor. Eminescu =tia de acas[ slova chirilic[, iar
lec\iile nu =i le ]nv[\a dup[ manuale, ci de-a dreptul din c[r\i mai
vechi negre=it cronici pe care le avea de la Ipote=ti sau din
biblioteca lui Pumnul.
De pe acum istoria antic[ ]l atr[gea. }ntr-o Istorie universal[
(Weltgeschichte) de Weller, carte plin[ de atrac\ii, pe care o purta cu
sine =i la plimbare, =i ]ntr-o Mitologie de G. Reinbeck (Mythologie
fiir Nichtstudierende), Eminescu g[sea mai multe cuno=tin\e despre
lumea antic[, despre babiloneni, asirieni, per=i, inzi, egipteni, greci,
romani, de c`te putea afla la =coal[. Ajut`ndu-l memoria, =tia a=a
de bine la istorie, ]nc`t profesorul, vorbind ]n clasa a II-a B despre
tinere\ile regelui Cyrus, spuse ]n chip de mustrare c[ ]n sec\iunea A
era un elev Eminovici care ]i b[tea pe to\i. A pricinuit mirare mare
]n tot gimnaziul faptul c[ Neubauer, profesorul de istorie, om foarte
sever, i-a dat cea mai bun[ not[, ceea ce p`n[ atunci nu se mai
]nt`mplase (200). De altfel, at`t Pumnul, c`t =i Lewinski, profesor
=i el de istorie, ]l iubeau (214, 159).
Nici religia nu era pe placul micului Mihai. P[rin\ii lui, mai
ales mama, erau oameni biserico=i =i ]n afar[ de aceasta ]n familie
erau multe fe\e c[lug[re=ti. Doi dintre fra\ii =i trei dintre surorile
R[luc[i (Calinic, Iachift, Fevronia, Olimpiada, Sofia), precum =i
o nepoat[ de sor[ (Xenia, fata Saftei Jura=cu) erau c[lug[ri.
Olimpiada fusese stari\[ la M[n[stirea Agafton din jud. Boto=ani
=i tot acolo se g[seau =i celelalte surori c[lug[ri\e (195). Cu toate
66
G. C[linescu
acestea, Mihai n-avea nici o tragere de inim[ pentru exhortele

popii =i lipsea de la ele des, ori se f[cea nev[zut c`nd erau m`na\i
spre biseric[, drept care sfin\ia-sa ]l p`rli (214), ]nsemn`ndu-l la
conduit[ cu vorbele: tadelnswerth wegen Versumniss der Exorten, adic[, mai pe rom`ne=te: tic[los, fuge de la predic[ (185).
}ncolo, Eminescu era foarte vioi =i chiar vorb[re\, dar pe dat[
ce profesorul ]i f[cea vreo observa\ie se potolea numaidec`t,
p[str`nd cea mai ad`nc[ t[cere (185). Un z`mbet statornic ]n
col\ul gurii, care disp[rea numai c`nd nu =tia lec\ia, ]i c`=tigase
simpatiile colegilor, ceea ce nu ]nl[tura ]ns[ ]nghiontirile =i b[t[ile.
}n asemenea pugilate, pletele date pe spate ale lui Mihai alc[tuiau
o puternic[ ispit[ pentru mìnile combatan\ilor (214).
Mai drag[, nici vorb[, dec`t =coala ]i era lui Eminescu joaca.
Din strada Cuciur-Mare, ]n dosul gr[dinii publice, se ]ntindea un
mare maidan numit toloac[ (Pulvertum), unde studen\ii, ucenicii
=i calfele de meseria=i ]=i f[cuser[ loc pentru b[tut mingea. }ntre
studen\i =i calfe se isc[ ]n cur`nd un r[zboi cr`ncen pentru
exclusivitatea folosirii locului, r[zboi ]n lege, la care cei mici luau
parte ]n chip de furnizori de armament. Sub strea=ina casei unde
locuia colegul Stefanelli, peste drum de toloac[, b[ie\ii de =coal[
f[cuser[ un depozit de be\e =i nuiele cu care alimentau pe studen\i
pe dat[ ce ]ncepeau ostilit[\ile. Eminescu, focos goliard toat[ via\a,
era unul din cei mai zelo=i purt[tori de muni\ii, =i n-a lipsit mult
odat[ ca s[ fie b[tut m[r de du=mani. Campaniile militare dezvolt[ spiritul de solidaritate. }nt`mpl`ndu-se ca tovar[=ul de aprovizionare cu arme, Stefanelli, s[ fie pedepsit de nervosul Vyslouzil
cu o or[ de carcer ]n clas[, pentru c[ ]naintea vacan\ei Pa=tilor
(1863), la ie=irea din sal[, strigase: petrecere bun[, domnilor!,
Eminescu, c`=tig`nd complicitatea temnicerului, recte a lui Onufri,
care ]nchisese pe de\inut ]n clas[, i-aduce covrigi =i petrece cu el
ora de deten\iune dup[ care se duc ]ntr-un suflet pe toloac[ (214).
Alte jocuri ale copiilor erau cum se ]nt`mpl[ imitarea
mijloacelor de locomo\ie ]naintate, ca datul pe ghea\[, iarna, joc
67
la care Mihai c[zu odat[ a=a de r[u, ]nc`t le=in[, sau de-a po=ta,
pe care o v[zuser[ pe uli\ele Cern[u\ilor. Doi b[ie\i erau ]nainta=i,
doi rota=i =i unul surugiu. Po=talionul, construit de b[ie\ii ]n gazd[
la Burl[, tat[l profesorului din Ia=i, era din sc`nduri, cu oi=te ]n
cruce =i hamuri de sfoar[ petrecute prin gura cailor. Cursa
pornea pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai,
care era numai cal rota=, vru ]ntr-o zi s[ fie vizitiu ]n locul lui
+ahin. Dar caii fiind n[r[va=i, r[sturnar[ la o ]ntors[tur[ pe
m`ndrul surugiu, care poate se visa dup[ cartea de istorie
pe o quadrig[ roman[, zburd`nd pe hipodrom. Devenind mai
mare, Eminescu dispre\ui aceste jocuri copil[re=ti =i ]ncepu s[
frecventeze pe ascuns redutele, adic[ balurile mascate, =i ]n cele
din urm[ teatrul (159).
}nchipuie-=i oricine ce infern trebuie s[ fi fost la gazda unde
=edeau at`\i copii! Culcarea se petrecea cu zarva ce o fac g[inile
p`n[ se a=az[ ]n cote\. }=i istoriseau ispr[vile de peste zi =i-=i
pl[nuiau unul altuia farse peste noapte. Cum Eminescu avea
obiceiul s[ stea acas[ s[ citeasc[ =i era bun povestitor, tovar[=ii ]l
puneau s[ le istoriseasc[ ce citise sau basme, ceea ce el f[cea mai
de voie bun[, mai de nevoie, c[ci ]n caz de opunere era b[tut cu
pernele. Peste noapte se strecurau ]n gr[din[ =i furau mere din
pom sau, prin=i de |ir\ec, ]l chemau url`nd peste noapte ca din
pivni\[, ca s[ se r[zbune: pani |ir\ec, pani |ir\ec!, p`n[ ce-l
scoteau buim[cit din cas[, apoi fugeau. N[scocir[ o sperietoare
lugubr[, cu care v`rau ]n toate spaimele mai ales pe Eminescu,
care era fricos din fire =i nu =edea bucuros singur. Fra\ii +tefanovici, vr`nd s[ v`nd[ cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische
Geschichte Altes Testament) =i acesta refuz`nd, b[ie\ii ]l ]mbiar[
s[ doarm[ cu ei ]ntr-o chilie, unde-i spuser[ c[ s-ar fi sp`nzurat
un c[lug[r. Peste noapte, cu o sfoar[ legat[ din vreme, ]nce-pur[
s[ zg`l\ìe geamul, ]n vreme ce unul, vorbind ]ntr-o cof[ goal[,
ca un strigoi, zicea: Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht
Biblische Geschichte? (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi
68
G. C[linescu
]i puser[ plapuma ]n cap =i-l lovir[ cu sfe=nicul, p`n[ ce acesta,

tremur`nd de spaim[, f[g[dui. Eminescu, ]nsp[im`ntat, se pl`nse
lui |ir\ec c[ odaia e b`ntuit[ de stafii, =i birjarul se hot[r] s[ nu
doarm[ ]ntr-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. }=i
aprinse ciubucul cel lung =i se puse s[ vegheze. Dar cur`nd a\ipi.
Copiii preg[tiser[ dinainte un pepene g[urit ]n chip de cap de
mort, cu lum`nare ]n[untru, =i un cearceaf mare. C`nd sfor[iturile
b[tr`nului erau mai sonore, un zorn[it lugubru cutremura ferestrele deschise pe jum[tate =i legate cu sfoar[ =i o stafie alb[ cu ochi de
foc =i din\i cl[n\[nitori, ]nf[=urat[ ]n giulgiuri f`lfìtoare, ie=i dintr-un
scrin ce se afla ]n camer[. |ir\ec s[ri ]n picioare. Ca din dep[rtare,
un glas ]n[bu=it (un b[iat vorbea ]ntr-un pahar ap[sat pe buze) se
auzi zic`nd: |ir\ec, iapa-\i piere-n grajd. |in`nd ciubucul ]n m`n[,
|ir\ec d[du n[val[ afar[ cu ochii pustii s[ vad[ ce-i, c`nd dintr-un
pom din gr[din[ s[ri unul, care furase mere. Cela zdup peste gard,
|ir\ec dup[ el, p`n[ ce c[zu ]n gura unor cìni (159).
Acestea sunt numai unele din n[zb`tiile copiilor de la gazd[.
Fra\ii +tefanovici prindeau p[s[ri, cioc[nitori =i le \ineau ]n colivie
(159). Eminescu se cuib[rise ca vulturul ]ntr-un pom din gr[din[,
iar toamna culegea mere r[mase din scutur[tur[. Pe pere\ii
c[su\ei din gr[din[ f[cuse o galerie de tablouri cu ilustra\iuni
din jurnale, pentru vederea c[reia trebuia s[ se pl[teasc[ intrarea. Cu un coleg, probabil, poreclit Armanul, cu care sta ]n odaia
din pod, jucau teatru, =i b[nuiala este c[ piesele reprezentate sunt
Landhaus an der Heerstrasse =i Liebelei am Fenster, cea dintì ]n
chip sigur, cea de-a doua cu probabilitate, de A. von Kotzebue.
C`nd ]nv[\au la =tiin\ele naturale despre maimu\e, se c[\[rau ]n
nuc spre a le pricepe mai bine mi=c[rile (Ms. 2291, f. 35). Prietenii
]l dedar[ s[ joace c[r\i, chiar c[r\i pe bani: ferber cu =antel =i f[r[.
M`na\i de unul Lozinschi, se duceau ]n beciul unui cr`=mar din
Uli\a Jidoveasc[, cu firma La coco=ul ro=u, fiindc[ |ir\ec ]i
prinsese acas[. Aci, ]ntr-o hrub[ f[r[ ferestre, a=eza\i pe un poloboc r[sturnat, jucau c[r\i la lumina unei lum`n[ri de seu ]nfipte
69
]ntr-un cartof mare. Lozinschi, ]n\eles cu cr`=marul, le lua bani,

straie, c[r\i vechi. Aici pierdu Eminescu =alul turcesc pe care
mam[-sa i-l d[duse ca s[ nu r[ceasc[ (159).
Fiind mai delicat, se ]n\elege c[ cele mai multe farse erau f[cute
pe socoteala sa. De spaim[, Eminescu d[du ]n friguri. La acest
neajuns se mai ad[uga =i hrana proast[. |ir\ec era un speculant
netrebnic. Pentru ca s[ nu fac[ focul, ghemuise, iarna, pe to\i copiii
]ntr-o chilie, iar seara nu le da de m`ncare dec`t porumb fiert ]n
lapte (159). De aceea copiii, ]nfometa\i, furau mere =i f[ceau
chis[li\[ =i povidl[ din poame (ms. 2291, f. 35). Unii b[ie\i se =i
mutaser[ de la |ir\ec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face acela=i
lucru pentru c[, nepl[tindu-i-se costul, gazda ]l oprise z[log (159).
Nemaiput`nd r[bda =i fiindu-i ur`t[ credem =i =coala, unde
c[p[ta note rele (cl. a II-a, 1861-1862), dup[ ce ]n anul ]ntì,
1860-1861, ]nv[\ase bini=or (185, 32). Mihai se hot[r] s[ fug[
din nou. Obi=nuit s[ bat[ drumurile, o lu[ deci pe jos p`n[ la
Mih[ileni, pe unde, neav`nd bilet de liber[ circula\ie, trecu grani\a
pitit ]n dosul unei harabale de marf[. Apoi se a=ternu drumului
p`n[ la Ipote=ti. Ajuns ]n sat, ]i fu fric[ s[ mearg[ de-a dreptul pe
acas[, ci d[dea t`rcoale unui p[r din ograda megie=ului Is[cescu,
pus tocmai pe o coast[, drept ]n fa\a conacului p[rintesc. Maica
Fevronia, care se afla la mo=ie, privind spre deal, zise mamei: Ira!
Ian te uit[, Raluca, cum sam[n[ b[ietul cela cu Mihai. N-apuc[
s[ zic[, =i iat[ =i o bab[, Prod[neasa din sat, cu vestea c[ e chiar
el. Au pus pe un vizitiu, Vasile Rusu, s[-l prinz[. V[z`ndu-se ]ncol\it, Mihai d[du s[ fug[ \ip`nd, dar fu luat pe sus =i dat ]n primire mamei, care ]l \inu t[inuit p`n[ seara, c`nd, ]ntorc`ndu-se
Gh. Eminovici, ]i spuse ]nt`mplarea pe ocolite. Tat[-s[u, sup[rat
foc, i-a f[cut o moral[ aspr[ ]nso\it[ de numeroase demonstra\iuni
contondente, =i a ]ncheiat cu necaz: At`ta treab[ am, Raluc[, =i
acum trebuie s[ plec la Cern[u\i, s[ duc pe t`lharul ista la =coal[.
A doua zi, t`lharul ]ncerc[ iar s[ fug[, lu`nd-o la deal, pe
=oseaua na\ional[ ce duce la Boto=ani. Prinz`nd de veste, Eminovici trimise dup[ el oameni c[l[ri. Haide ]nd[r[t, cucona=ule,
70
G. C[linescu
]i ziser[ oamenii c`nd ]l prinser[ haide la boier acas[, s[ te

dea tot la Cern[u\i, c[ nu-i chip altfel. La ce s[ m[ dea la
Cern[u\i \ipa zb[t`ndu-se Mihai c[ eu sunt ]nv[\at =i f[r[
Cern[u\i. Dup[ ce l-a \inut o zi legat, ]n opinteli, c[ci copilul
striga: De ce m[ legi degeaba, c[ci eu =tiu s[ m[ dezleg,
Eminovici l-a dus pe sus la Cern[u\i, unde directorul Wolff, s[tul
de n[zdr[v[niile Eminovicenilor, nu l-a primit ]nc`ntat (159).
R[m`n`nd repetent ]n anul =colar urm[tor, 18621863,
Eminescu frecventeaz[ tot clasa a II-a. Acum nu mai locuia la
|ir\ec, ci la un profesor de limba francez[, Victor Blanchin, ]n
strada Domneas[-de-Jos, ]n urm[ Iancu Zotta 23, care \inea cu
chirie casele lui Samuil Morariu, mai apoi mitropolit al Bucovinei.
Se vede treaba c[ tat[-s[u g`ndea c[ Mihai, st`nd ]n cas[ cu un
franzu\, s-ar fi deprins s[ vorbeasc[, f[r[ s[ vrea, ]n aceast[ limb[.
Blanchin era ]ns[ un be\iv, venea acas[ pe dou[ c[r[ri =i f[cea
g[l[gie, sf[dindu-se cu nevasta. Afar[ de aceasta, odaia ]n care
locuia Eminescu era nes[n[toas[ =i din aceast[ pricin[ b[iatul
c[p[t[ o boal[ de urechi (33, 124).
Nici n-a stat mult. }ncep`nd cu 16 aprilie 1863, dat[ c`nd c[dea
prima zi de =coal[ dup[ vacan\a Pa=tilor, Eminescu nu mai apare
prin cataloage (185). Gh. Eminovici se ]ncredin\ase, desigur, c[
nici lui Mihai nu-i pria =coala nem\easc[ =i-l l[sase s[ se descurce
singur, ca preg[tit ]n particular.
PRIVATIST LA CERN{U|I.
FUGAR CU TRUPA TARDINI
(18641866)
Ce-a f[cut Eminescu toat[ vara =i iarna 18631864, unde a

stat, ce rosturi a avut, se poate numai b[nui, de =tiut cu certitudine este ]ns[ greu. Pentru ca b[iatul s[ p[r[seasc[ =coala nitamnisam, cu pu\in ]nainte de a termina clasa a II-a, pe care, repet`nd-o,
71
era sigur c-o va trece, trebuie s[ se fi ]nt`mplat ceva deosebit,

altfel Gh. Eminovici l-ar fi m`nat iar[=i ]napoi cu biciul dind[r[t.
O b[nuial[ ]ncepe s[ prind[ temei. Eminovici n-avea ]ncredere ]n
aptitudinile la ]nv[\[tur[ ale lui Mihai, =i ca orice p[rinte cu copii
mul\i, se obi=nuise cu ideea s[ dea acest b[iat dac[ nu la me=te=ug,
la o ]ndeletnicire mai pe puterile lui, c[ci cum altfel dec`t renun\are la ]nv[\[tur[ se poate numi intrarea ca impiegat ]ntr-o institu\ie
public[, lucru ce se va ]nt`mpla ]n cur`nd? Tat[l visase s[ vad[
pe Mihai nu om de nimic cu plete, compun`nd poezii, ci doctor
m[car, a=a cum se vede ]n declara\ia f[cut[ la =coal[, la repetarea
clasei a doua (185). Dar =i alte cauze vor fi fost la mijloc, dintre
care cea mai plauzibil[ este lipsa de mijloace de a pl[ti costul,
]ntr-o vreme c`nd ceilal\i fra\i, f[c`ndu-se mari =i termin`nd
probabil liceul, cereau ]ntre\inerea ]n =coli mai ]nalte din str[in[tate. Cam ]n aceast[ vreme (18621863) se ]nt`mpl[ o nenorocire
]n familie: moartea la Bucure=ti a lui Ilie, elev la +coala de medicin[ a d-rului Davila din Bucure=ti (159). Toate acestea au schimbat direc\ia pedagogiei lui Eminovici, f[c`nd cu putin\[ ]ntreruperea cursurilor. Mai cuminte deocamdat[ e s[ ne ]nchipuim ceea
ce este mai firesc, c[ Mihai s-a ]ntors la Ipote=ti =i a ]nceput s[
citeasc[ ]n toat[ libertatea, cu g`ndul de a se prezenta ca preg[tit
]n particular, nu f[r[ a da o rait[ v[ilor =i dealurilor =i a cutreiera
p[durile, poate chiar cu aceea cu care avea s[ joace copil[re=te
]ntìa iubire. +i dac[ peste var[ n-avea ce c[uta ]n Cern[u\i, cu
at`t mai pu\in probabil este s[ se fi dus iarna, pe care va fi
petrecut-o citind ]n cas[ c[r\ile lui tat[-s[u =i umbl`nd prin casele
din sat cu b[tr`ni care =tiau s[ povesteasc[. Examenul ]i =edea
]ns[ la inim[ =i nu-l putea da fiindc[ n-avea bani. La Boto=ani n-ar
fi putut urma din acelea=i motive, =i nici nu se afl[ ]nscris, cum
pretindeau unii. De aceea s-a g`ndit s[ cear[ o burs[ de la
Ministerul Instruc\iunii, d`ndu-se drept elev ]n clasa a II-a la gimnaziul din Boto=ani. Aceasta pe la ]nceputul anului 1864. Cum
]ns[ directorul r[spunde ministerului, la ]ntrebarea asupra purt[rii
72
G. C[linescu
elevului (din 21. II. 1864), c[ nu are nici un =colar cu acest nume,
Eminescu trimite la minister un certificat de bun[ purtare =i
]nv[\[tur[, desigur din partea gimnaziului din Cern[u\i. Dar, din
nefericire, onoratul minister, ]napoind certificatul, informeaz[ prin
gimnaziul bota=[nean pe solicitantul de subven\ie c[ deocamdat[
n-are nici un loc vacant de bursier (21 martie 1864) (178). Ce
era s[ fac[ acum? Se duce iar la Cern[u\i, spre a ]ncerca s[-=i
dea examenele. Amintirile fo=tilor colegi fiind confuze, nu =tim
]n chip hot[r`t la cine a tras Eminescu, dar e lesne de ]nchipuit
c[ s-a refugiat la Pumnul, om iubitor de =colari rom`ni, care \inea
copii ]n gazd[, cum am v[zut, =i pe c`te unul chiar gratuit, ca bibliotecar. La Cern[u\i, ]ns[, Eminescu n-a stat mult, =i iat[ de ce:
}n acea prim[var[ desc[lecase, pentru ]ntìa oar[ ]n Cern[u\i,
trupa teatral[ a +tefaniei Tardini, primit[ cu ]nsufle\ire mare de
rom`ni, c[ci teatru nem\esc, polonez =i chiar italienesc mai
putuser[ vedea p`n[ atunci, dar limba rom`neasc[ nu mai r[sunase pe scenele locale. Trupa Tardini-Vl[dicescu, obi=nuit[ de altfel
a trece mun\ii, la Bra=ov (34), fusese chemat[ ]n Bucovina de fra\ii
Costin =i al\i boieri locali (167) =i-=i d[dea reprezenta\iunile ]n
sala Hotelului de Moldavie, l`ng[ biserica Sf. Paraschiva, pe strada,
a=a-numit[ atunci, a Lembergului. Principalii actori ai companiei
erau, pe l`ng[ Fanny Tardini =i doi fra\i Vl[dicescu, un comic
Comino, actorii Evolschi, Lacea, Chirimescu, Sachelari, Constantinescu, Romanescu =i d-nele Dimitreasca =i Albeasca. Piesele
jucate de trup[ la Cern[u\i, ]n prim[vara anului 1864, au fost:
Radu Calomfirescu, vodevil na\ional ]n 5 acte, Baba H`rca, vodevil
na\ional ]n 2 acte de M. Millo, Un tr`ntor c`t zece, comedie-vodevil
]ntr-un act, Chiri\a ]n Ia=i, comedie-vodevil ]n 3 acte de V. Alecsandri, Cimpoiu Dracului, vodevil na\ional ]n 2 acte, Ho\ul =i fanaragiu,
comedie ]ntr-un act, Ia=ii ]n Carnaval, tablou ]n 3 acte de V.
Alecsandri, Iancu-Jianu, c[pitan de haiduci, melodram[ na\ional[
]n 4 acte de I. Anestin, Doi mor\i vii, vodevil na\ional ]n 2 acte de
V. Alecsandri, Fata cojocarului, vodevil ]ntr-un act de D. Miclescu,
73
Her=cu Boccegiu, can\onet[ de V. Alecsandri, Gabrina sau camera

leag[nului, dram[ ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te, }nvierea babii
H`rcei, dram[-vodevil na\ional ]n 4 acte de M. Pascali, Soldatu =i
pl[ie=u, vodevil na\ional cu c`ntece ]n 2 acte de Profiriu, Scara m`\ei,
comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Cine vrea poate, vodevil na\ional
]n 2 acte tradus (sic) din fran\uze=te, Munteanu, can\onet[ de Carada, Omul care ]=i ucide femeia, vodevil ]n 2 acte de Pop, Corbul rom`n,
vodevil na\ional ]ntr-un act de V. Alecsandri, Ur`ta satului, vodevil
]n 2 acte de Carada, Doi pricop=i\i, comedie ]ntr-un act tradus[ din
fran\uze=te, Doi solda\i rom`ni, comedie na\ional[ ]ntr-un act de
Mih[ilescu, Onoarea francez[ sau Jorj =i Maria, dram[ ]n 6 acte
tradus[ din fran\uze=te, Bogdan-vod[, dram[ na\ional[ cu c`ntece
r[zboinice ]n 5 acte cu tablouri de Ioan Lacea, dup[ Pelimon,
Idiotul sau Suteranele de Elsberg, dram[ ]n 5 acte =i 3 tablouri de
Mih[ilescul, F[tu-Haiducu, comedie na\ional[ de Panescu, Piatra din
cas[, comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Tuzu Calicu, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, S[racul cinstit, comedie na\ional[ ]n 3
acte de Hilepliu, Viitorul Rom`niei, monolog na\ional de M. Pascali, }nsur[\eii, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, B[rbierul din
Sivila, comedie vodevil[ ]n 4 acte etc. (M. E., III, 9; IV, 11; V, 12.)
Bogat repertoriu, precum vedem, =i mai ales na\ional!
Bucuria publicului fu indescriptibil[, f[r[ ca, de altfel, s[ se
ignoreze ]nsemn[tatea politico-cultural[ a acestui eveniment. De
mult nu am avut scria A. Hurmuzachi cu privire la prop[=irea
vie\ii culturale la noi, a ]nsemna o ivire mai mul\umitoare dec`t
aceea, pe care ne-o aduse, cam pe nea=teptate, anul trecut, =i de
care ne bucur[m acum de-a doua oar[. Singurul acest fapt, singura
existen\[ a teatrului rom`n aici ]n Bucovina [...] e de mare ]nsemn[tate sub mai multe punturi de vedere. Mai ]ntì pentru c[ prin
aceasta s-a ar[tat c[ publicul [...] iube=te artele [...] ]mbr[\i=`nd[ule] cu c[ldur[ =i simpatie. Ast[ singur[ ]mprejurare e destul motiv
de bucurie, pentru oricare spectator bine cuget[tor, drept dovad[
c[ tot publicul nostru a presim\it ]ndat[ c`t de bun[ =i puternic[
74
G. C[linescu
]nrùrire poate =i trebuie s[ aib[ arta dramatic[, teatrul adic[,

asupra culturii na\ionale =i, sprijinindu-l dar[, publicul =i-a c`=tigat
un merit pe care mai ]nainte de toate ne place de a-l constata
aici. (M. E., I, 3.)
R[sunetul venirii trupei Tardini a mers p`n[ la Viena, c[ci iat[
]n ce chip exprim[ V. Bumbac sim\[mintele studen\ilor rom`ni
din Viena... teatrului rom`n din Cern[u\i (M. E., I. 1):
Ast[zi muzele romane din Parnasul mamei tale,
Sub stindardul lui Apolo, =i-au luat zeiescul zbor,
De la Istru la Carpa\i;
A lor flamur[ splendid[, a lor corturi virginale
P-al t[u bra\ se a=ezar[ salut`nd al t[u popor,
Salutate d-ai lor fra\i.
Fire=te c[ Eminescu era nelipsit de la reprezenta\iunile date

sub semnul fiului Latonei, cum zice mai departe Bumbac.
Comitetul teatral ]mp[r\ea prin Sbiera un num[r de bilete gratuite
=colarilor (185). Cei care nu c[p[tau bilete a=teptau pe afar[ p`n[
se sf`r=ea actul ]ntì, apoi se strecurau ]n pauz[ printre public.
A=a de mare era ]nc`ntarea cet[\enilor, ]nc`t unii mai cu dare de
m`n[, v[z`nd pe b[ie\i a=tept`nd pe afar[, le pl[teau intrarea la
to\i, ca s[ se bucure =i ei de aceast[ s[rb[toare (214), la care lua
parte adesea chiar episcopul ]mpreun[ cu tot clerul (167). Piesele
erau cu c`ntece =i jocuri =i, ]n sf`r=it, aveau acea arom[ a limbii,
de care cet[\enii se sim\ir[ ]mb[ta\i =i cutremura\i. Cei mai
]nfl[c[ra\i ]ns[ erau tinerii. Mul\i se ]mbulzir[ la biblioteca
Pumnului s[ citeasc[ piesele jucate =i alte lucr[ri de V. Alecsandri, C. Negruzzi, Matei Millo =i unii ]ncepur[ chiar a scrie versuri
=i piese de teatru =i a le citi unul altuia. Acuma trebuie s[ fi ]ncol\it
]ntìele ]ndemnuri lirice ]n sufletul lui Eminescu =i, de altfel,
m[rturisise colegilor c[ scrisese poezii =i o pies[ de teatru, f[r[
ca totu=i s[ vrea s[ le arate. }n anul viitor ]ns[, ]n 1865, el era
hot[r`t ]nc[ inedit, ce-i dreptul un poet (214).
La reprezenta\iuni Eminescu era numai ochi =i urechi. Nemi=-
75
cat, pironit cu ochii asupra actorilor, nu aplauda, nu vorbea, ci

numai sorbea fiecare cuv`nt =i fiece melodie, f[cea haz mare de
comicul Comino =i se sup[ra grozav c`nd vreun coleg ]l ]ntreba
ceva sau lumea aplauda, fiindc[ asta ]l f[cea s[ piard[ =irul
frazelor. C`nd cortina c[dea, el se ridica plin de replicile =i de
melodiile piesei, pe care o tr[ise cu intensitate. Colegii ]=i mai
aduceau aminte cum ]ntr-o zi, la ie=irea de la reprezenta\ie, Eminescu, fredon`nd una din melodiile auzite ]n acea sear[, se opri
]ntr-o pozi\ie melodramatic[ ]n fa\a unui prieten =i cu glas
declamator ]i zise: Ah, e=ti un la= =i te voi p[lmui. Prietenul,
c[ruia ]i sc[pase aceast[ exclama\ie din chiar piesa jucat[, r[mase
o clip[ uluit de amenin\are. M[ ]i zise atunci Eminescu r`z`nd,
]n hazul tuturor tu nici nu =tii ce s-a jucat pe scen[. (214)
Trupa Tardini-Vl[dicescu =i-a ]nceput spectacolele ]n ziua de
1/13 martie =i a dat reprezenta\iunea de adio ]n ziua de 15/27
mai, fiind invitat[ s[ vie =i pentru stagiunea de iarn[ 18641865.
Actorii ]=i str`ng deci laurii =i recuzita =i o pornesc la drum prin
Moldova, lu`nd-o prin pasul Buz[ului spre Bra=ov, unde un comitet
compus din membrii a vreo 130 familii le asigur[ venitul pe trei
luni. }n luna iunie, la 14/26, trupa sosi ]n Bra=ov =i juc[ toat[
vara, poate ]n sala gimnaziului rom`n, p`n[ prin septembrie (25
aug./13 sept.), c`nd se preg[te=te s[ se ]ntoarc[ la Cern[u\i,
petrecut[ la drum de saluturile frenetice ale ]nc`nta\ilor bra=oveni
(M. E., I. 3).
... Fie zicea Gazeta Transilvaniei ca succesele tale s[ se
]ncunune cu cele mai salutare rezultate pentru ]n[l\area spiritelor
=i a m`ndriei na\ionale! Adio! La revedere.
Odat[ cu plecarea actorilor rom`ni din Cern[u\i dispare =i
Eminescu (214). Trupa sosise prin Boto=ani =i se ]ntorcea tot pe
acolo. Venise oare Eminescu numai de hat`rul teatrului =i se
]ntorcea iar[=i, pe urmele companiei, la Ipote=ti? Sau se lua dup[
actori, =i primit ]n cele din urm[ de ei cu g`ndul de a-i folosi
iste\ia la ceva mergea =i el p`n[ la Bra=ov? B[nuielile multora
76
G. C[linescu
sunt c[ s-ar fi dus cu actorii (128) =i, ]ntr-adev[r, ]n sprijinul acestei

presupuneri st[ =i afirma\ia lui Iacob Negruzzi (152) c[ Mihai ar
fi fost c`ndva la Bra=ov, precum =i unele considera\ii de ordin
psihologic. }ntoarcerea f[r[ rost a lui Mihai acas[ era din orice
punct de vedere o ac\iune riscant[. Dac[ fugise la Cern[u\i dup[
trup[ =i se ]ntorcea acum, ]l a=tepta b[taia, dac[ se dusese acolo
pentru examene =i venea ]napoi f[r[ s[ =i le fi dat, ]l p[=tea o
var[ de cic[leli =i mustr[ri paterne. Ideea unui an ]ntreg f[r[ nici
o ]ncercare de examen (primv. 1863primv. 1864), spre a c[p[ta
diploma de clasa a doua, clas[ pe care o urmase totu=i bine ]n
parte, =i f[r[ sfor\area de a c`=tiga =i anul al treilea, pare absurd[.
Un element nou ne d[ o orienta\ie. C`nd mai t`rziu, ]n 1866,
Eminescu apare la Blaj, umbla zvonul printre tineri c[ venise un
student cu 3 clase gimnaziale. Ba ceva mai mult. La moartea
poetului, o parte din h`rtii r[m`n`nd la un domn T[l[=escu,
redactorii revistei F`ntana Blanduziei, ]ntemeiat[ de Eminescu,
g[sir[ printre ele =i un certificat =colar din care reie=ea c[ Eminescu f[cuse clasa a treia gimnazial[ ]n gimnaziul catolic din Sibiu
=i ob\inuse ca not[ general[ prima clas[, adic[ ceva corespunz[tor zicea informatorul notei 6 din liceele noastre (67).
Acela=i certificat ]l v[zuse =i Slavici (207). O tentativ[ de mistificare, c`teva luni de la moartea poetului, c`nd nimeni nu era ]nd`rjit
s[ scrie biografii =tiin\ifice =i nu se produsese nici o discu\ie care
s[ fac[ necesar[ dovedirea studiilor lui Eminescu, ni se pare lipsit[
de probabilitate. A=adar, nu este cu neputin\[ ca ]ntr-adev[r
Eminescu s[ fi trecut cele dou[ clase sau numai a treia la Sibiu,
ca preg[tit ]n particular, ]n 1864 sau ]n 1865. Pe vremea aceea se
afla acolo, ca student jurist, fratele s[u Nicolae. Cum trupa ajungea la Bra=ov de obicei prin iunie, =i ]n 1865 chiar pe la ]nceputul
lunii, Eminescu, venit cu ea, ar fi putut s[ se repead[ la Sibiu, la
fratele s[u, =i s[-=i dea examenele. Oricum se va fi ]nt`mplat, la
]nceputul lui octombrie 1864, cu o lun[ ]nainte de re]nceperea
reprezenta\iunilor Tardini la Cern[u\i, Eminescu se ]ntorsese acas[
77
=i era pe cale s[-=i g[seasc[ o slujb[. Sosit ori nu cu trupa la

Boto=ani, aceasta dovede=te c[ Eminovici n-avea bani s[ mai \in[
pe Mihai ]n =coal[ =i c[ ]ncerca s[ statorniceasc[ b[iatul la
Boto=ani, pentru c[ nu e de ]nchipuit f[r[ opreli=te deosebit[
cum Eminescu nu s-a dus dup[ trup[ la Cern[u\i ]n acelea=i
condi\ii =i cu acela=i pretext al examenului. Socotind dar slujba
ca un st[vilar de s[lcii pus s[ ]nt[reasc[ malul rùlui, ni se
]nf[\i=eaz[ tot mai puternic[ legenda =tiut[ a r[t[cirilor lui Mihai
cu trupa de actori a +tefaniei Tardini. De altfel, ce altceva dec`t
un sentiment de veche colegialitate ]i ]ndemna pe ace=ti bravi
actori, cu vreo 20 de ani mai t`rziu, s[ ajute pe poetul bolnav la
Boto=ani, printr-o reprezenta\ie ]n beneficiu? +i dac[ Eminescu a
plecat c`ndva cu trupa, urm`nd-o, cum e probabil, =i ]n prim[vara
anului 1865, atunci cu siguran\[ el a fost cu aceea=i trup[ =i ]n
1864, pentru c[ nu e de crezut c[ ]n 1865 Eminescu ar fi fugit s[
prind[ ]nc[ pe actori la Cern[u\i, dac[ de mai ]nainte nu era ]n
leg[turi mai apropiate cu ei.
Slujba de care vorbeam este aceea de practicant la Tribunalul
din Boto=ani, c[tre care junele Mihai ]naint[ o peti\iune scris[ ]n
cei mai pompo=i termeni =i cu ortografia cea mai distins[ (159):
Domnule Pre=edinte,
^
Avnd dorin\ia de a servi ]n cancelaria
onorabilului ^tribunal
^
la care Domnia-voastr[ presida\i, ve rog s[ binevoi\i a me prenumera ]ntre practican\ii.
^ domnule Pre=edinte, c[ mi ve\i approba cererea
^
Credndu,
mea, ve^ rogu s[ bine-voi\i a primi asigurarea profundului meu

respectu.
Mihai Eminovici
864, octombrie ]n 4 dille
Cererea fu aprobat[, =i Eminescu cunoscu pentru ]ntìia oar[

colbul dosarelor =i pe pletosul trubadur Grigore Lazu, care lucra
la aceea=i mas[ cu el =i de care ]ncepu a-=i r`de zic`nd c[ talentul
78
G. C[linescu
lui poetic st[ mai mult ]n plete (159). Frumoasa caligrafie =i

concep\ie a t`n[rului practicant nu trecu neobservat[ =i, ]n scurt
timp, fu numit copist la Comitetul permanent al jude\ului Boto=ani,
cu leafa de 250 lei lunar, ]n schimbul c[rora con\epistul nostru
]navu\i arhiva prefecturii cu multiple =i inutile scripte oficiale.
Cineva, care a tr[it ]n apropierea lui ]n acea vreme, ]=i aminte=te
un Eminescu voinic =i gras, harnic =i z`mbitor, vorbind de bine
pe secretarul prefecturii, care era evreu botezat, =i citind pe Eliade
R[dulescu, de Tandaliada c[ruia ]ndeosebi f[cea mare haz (233).
Tot cam ]n aceast[ vreme umbl[ vorba c[ s-ar fi dus cu frate-s[u
Matei pe la Dumbr[veni, unde ar fi aflat povestea unei nepoate a
B[lu=oaiei (n[scut[ Biberstein, =i care fusese ]nainte c`nt[rea\[
la Teatrul Imperial din Viena): cum adic[ nepoata ex-c`nt[re\ei
se ]ndr[gostise de un fecior frumos nevoie mare al lui Gheorghe
Hodoroab[ din Vere=ti, cum fata, fur`nd 300 de galbeni de la
m[tu=i-sa, a fguit c[lare la Vere=ti s[ se ]nt`lneasc[ cu feciorul l`ng[
apa Sucevii =i cum, ]n sf`r=it, d`nd drumul calului, acesta s-ar fi
]ntors ]napoi la Dumbr[veni, nechez`nd la poarta castelului. Din
aceast[ legend[ ar fi ie=it poezia F[t-Frumos din tei, din care o strof[
ar fi fost scris[ cu cret[ de poet, chiar pe poarta cu pricina (64):
La castel ]n poart[ calul
St[ a doua zi ]n spume,
Dar frumoasa lui st[p`n[

A r[mas pierdut[-n lume.
}ntr-acestea, ]ncep`nd din 2/14 noiembrie 1864, compania

teatral[ Tardini-Vl[dicescu d[dea ]ntruna reprezenta\iuni la
Cern[u\i, cu acela=i viu succes ca ]n prim[var[ (M. E., IV, 11).
Eminescu =edea pe ghimpi. }n repetate r`nduri trebuie s[ fi
]ncercat a ]ndupleca pe Gh. Eminovici s[-i ]ng[duie s[ plece la
Cern[u\i, spre a-=i da examenele, p`n[ ce ]n sf`r=it sosi fratele
+erban, pe atunci student ]n anul II la Erlangen, care mustr[ pe
p[rin\i c[ las[ un astfel de b[iat s[ mucezeasc[ printre registrele
de intrare =i ie=ire ale prefecturii. R[mase, dar, ca Eminescu s[-=i
79
dea demisia =i cu banii din leaf[ s[-=i vad[ de carte. Ortografia

cu care ]=i scrie demna demisiune tr[deaz[ lectura lui Eliade
R[dulescu (159):
Domnule Pre=edinte,
Avnd dorin\ia de a urma studiile collegiale la gymnasiul
^
plenariu din Bucovina, m vd constrins de a abdica
]nd[torirelor
querute de la personalul postului de scriitoriu, que lam occupat
p[n[ acum la cancelaria dirigeat[ de Dmv.
Pe asemenea considerente, v rog, Domnule Pre=edinte, ami
accorda demissia =i a regula =i eliberarea salariului cuvenit mie
^
^ suma de do[ sute cinci deci lei cursul
pe luna Februarie
]n
tesaurului qu[ci preved necessitatea aqusta din mai

multe punte
de vedere, quare essercit[ o mare influen\[ asupra interesselor
melle =i quare negligeate nu me vor putea feri de ore quare
^
^
consequente
relle.
Fi\i buni, ve rog `nc[ o dat[,^Domnule Pre=edinte, de a regula
^
de urgen\[ ]ndeplinirea quererei melle =i de a ^primi =i la aqust[
occasio assigurarea profundului respect, que ve conserv =i ve voiu
conserva pentru perpetuitate.
M. G. Eminovici
1865, Mart ]n 5 dille.
D-nei-salle
Dlui President all Comitetului permanent al consiliului jude\ean de Boto=ani.
^
Eminescu n-a mai avut r[bdare s[ a=tepte
rezolu\ia =i, f[c`nd
o nou[^ suplic[ ]n ziua de 7, precum quo circonstan\iele nu-mi
permitu de a mai ]ndelunga presen\a mea ]n Rom`nia =i ]n care
cerea ca salariul pe luna februarie s[ se pl[teasc[ fratelui s[u
+erban ceea ce s-a =i f[cut =i-a luat strai\ele =i s-a dus ]ntr-un
suflet la Cern[u\i. (Cererea de pa=aport pentru str[in[tate spre
a-=i continua studiile este din 9 martie.) Acolo reprezenta\iunile
80
G. C[linescu
rom`ne erau pe sf`r=ite sau chiar sf`r=ite =i trupa se g[tea de

plecare (9/21) martie 1865; M. E., V, 12). Nici n-au apucat colegii
=i prietenii s[-l vad[, =i Mihai, o dat[ cu plecarea trupei, s-a mistuit
=i el. Unde s-a dus? P[rerea ob=teasc[ este c[ s-a luat dup[ actori,
=i aceast[ opinie cu toat[ lipsa de dovezi pare a avea
temeinicie (128). Oricum, Eminescu a hoin[rit. S[ fi r[mas la
Cern[u\i mai mult[ vreme, l-ar fi v[zut colegii, s-ar fi prezentat
la examene, ar fi l[sat, ]ntr-un cuv`nt, o amintire oric`t de slab[
despre existen\a lui ]n acea vreme. C[ s-ar fi ]ntors a=a cur`nd la
Ipote=ti, f[r[ a-=i fi dat nici un examen, nu este de ]nchipuit, c[ci
ce rost avea atunci grabnica demisiune =i cum l-ar fi primit tat[-s[u?
Dar la 23 aprilie 1865, ]n ziua de Sf. Gheorghe, un oarecine dedic[
din Boto=ani fotografia sa Tinerellului Michaell Eminnu, Elev
]n Gymnasiu din Cern[u\i. Asta pare s[ ]nsemne c[ Mihai fusese
de ziua tat[lui s[u la Boto=ani =i, deci, =i la Ipote=ti, ]ns[ poate s[
mai ]nsemne c[ prietenul i-a trimis fotografia pe unde se afla, ori
c[ Eminescu a trecut numai prin Boto=ani f[r[ =tirea tat[lui (71).
Cum r[m`ne iar[=i cu examenul de clasa a III-a gimnazial[, dat
la Sibiu, nu mai t`rziu de 1865? O compunere a t`n[rului poet
din 1865 (ms. 2259, f. 37), Din str[in[tate, ]nt[re=te ipoteza
r[t[cirii. Ori ]n ce parte a anului va fi scris Eminescu aceast[
poezie, chiar ]n toamn[, re]ntors ]n Bucovina, el n-a compus-o dup[
o =edere mai lung[ ]n Cern[u\i sau acas[, c[ci ]n ea se t`nguie c[
se afl[ printre str[ini, departe de a patriei dulci plaiuri, trist ]n
mijlocul unei lumi f[r[ griji:
C`nd tot se-nvesele=te, c`nd to\i aci se-nc`nt[,
C`nd to\i ]=i au pl[cere =i zile f[r[ nori,
Un suflet numai pl`nge, ]n doru-i se av`nt[
L-a patriei dulci plaiuri, la c`mpii-i r`z[tori.
+i inima aceea, ce geme de durere,
+i sufletul acela ce c`nt[ amor\it,
E inima mea trist[ ce n-are m`ngìere,
E sufletu-mi ce arde de dor nem[rginit.
81
Pentru ca lui Eminescu s[-i fie at`ta dor cum zice mai
departe de v[lcioara natal[, de a codrului tenebr[, de
colibele din vale ale satului =i s[ doreasc[ lini=tea unei case de
\ar[ ]n valea natal[, trebuie neap[rat s[ fi stat mult[ vreme
]ndep[rtat de cas[ =i chiar s[ fi sim\it ]ntoarcerea ca o primejdie.
Nu la Cern[u\i, va s[ zic[, unde era mai aproape de c[min =i avea
prieteni, putea s[ i se fac[ dor de Ipote=ti. Eminescu a plecat, dar,
]n martie 1865 sau cu Fanny Tardini la Bra=ov, sau la Sibiu, la
frate-s[u, s[-=i dea examenul de clasa a III-a, sau consecutiv
=i ]ntr-o parte =i-ntr-alta.
La 3/15 iunie, Fanny Tardini se =i afla cu trupa la Bra=ov,
salutat[ astfel de Telegraful rom`n (Sibiu, 3/15 iunie 1865, an.
XIII), care o ]mbia s[ vin[ la Sibiu (156):
Dna Fani Tardini cu trupa sa teatral[ iar se afl[ la Bra=ov,
pentru a da un =ir de representa\iuni ]n limba rom`n[. Fericit[m
=i invidi[m pe fra\ii brasioveni pentru aceast[ norocire rar[; ne
place a spera c[ barem pe tempul dietei, c`nd l`ng[ familiile
rom`ne din Sibiu se mai al[tur[ doar ]nc[ pe at`tea dinafar[,
vom fi noroci\i a vedea =i aici un teatru rom`nesc.
La Bra=ov actorii au jucat cam acelea=i piese cu c`ntece
rom`ne=ti de Millo =i Alecsandri =i, se ]n\elege, melodrame traduse
din fran\uze=te. +tefania Tardini avea ]n genere crea\iuni mai de
seam[ ]n Concina de V. Alecsandri, Maria Tudor de Victor Hugo,
Nebuna de la +apte Turnuri, Angelo Malipieri, }ngerul mor\ii, Dou[
orfeline, Caterina Howard, Corabia +alamandra, Don Juan [de
Marana] =i altele (34).
}n toamna aceluia=i an 1865, t`n[rul de vreo 15-16 ani Eminescu, ap[rea din nou pe uli\ele Cern[u\ilor, hot[r`t de ast[ dat[
zicea el prietenilor ]nt`lni\i s[ se supun[ unui examen pentru
a fi primit ca elev public (214). Din aceast[ vreme se pare c[
b[iatul este ]n leg[turi cu familia, care ]l urm[re=te din ochi ]n
peregrin[rile lui =i-i trimite bani de existen\[, ceea ce dovede=te
82
G. C[linescu
c[ fusese mai ]nainte la Ipote=ti =i se ]mp[case cu b[tr`nul. Pentru

ca tat[l s[ vrea a-l trimite iar[=i cu cheltuial[ la Cern[u\i, e
neap[rat[ nevoie s[ credem c[ Eminescu trecuse =i clasa a doua
=i chiar a treia, altcum trei ani pierdu\i pentru o singur[ clas[ nu
justificau hot[r`rea de a continua studiile.
B[iatul dovedise cu certificatul c[ nu hoin[rise degeaba =i era
]n stare s[ urmeze carte mai departe. Numai astfel ]nduplecat,
b[tr`nul ar fi consim\it s[-l r[peasc[ nobilei cariere de con\epist
pentru a ]ncerca drumuri mai ocolite. La Ipote=ti, Eminescu a fost
atras nu numai de dorin\a de a revedea satul =i p[durea, dar =i
de iubita cu ochi mari. Dac[ compunerea Un roman este din
vremea aceasta (1865), cum indic[ o ]nsemnare (ms. 2285, f.
108), atunci se poate ca fata s[ fi murit de cur`nd:
Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte
Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt.
S-a stins.
Eminescu alerga s-o revad[ sau s[ se opreasc[ o clip[ la

morm`ntul ei, =i cuprins de o subit[, b[rb[teasc[ melancolie ]n
fa\a ]ntìei mari dureri, plec[ sumbru =i hot[r`t la Cern[u\i, c[-=i
creeze un viitor. Epoca aceasta este st[p`nit[ de ideea mor\ii unei
fiin\e scumpe. Mortua est, la ]nceput Elena (acesta fiind poate
numele fetei), datat[ de poet cu octombrie 1866, dar poate =i mai
veche, este a=a de str[b[tut[ de spaima mor\ii, ]nc`t, ]nl[tur`nd
g`ndul unei simple teme, trebuie s[ o socotim ca un ecou al unei
proaspete =i apropiate suferin\e (ms. 2259, f. 12):
V[d sufletu-\i candid prin spa\iu cum trece:
Privesc apoi lutul r[mas... alb =i rece,
Cu haina lui lung[ culcat ]n sicriu,
Privesc la sur`su-\i r[mas ]nc[ viu
83
+i-ntreb al meu suflet r[nit de-ndoial[:

De ce-ai murit, ]nger cu fa\a cea pal[?
Au nu ai fost jun[, n-ai fost tu frumoas[?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioas[?
La Cern[u\i Mihai trase la ]nceput la bunul Aron Pumnul,

bolnav de moarte acum, =i se a=ez[ acolo ca bibliotecar. Pumnul
avea case proprii, mai spre marginea ora=ului. }ntr-o curte cu
porti\[ de lemn, ]necat[ ]n verdea\[, se aflau o cas[ mai mare cu
cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul, =i alta mai joas[, unde
locuiau =colarii \inu\i ]n gazd[ =i se ad[postea =i a=a-zisa bibliotec[ a gimnazi=tilor rom`ni, ]nregistrat[ ]ntr-un cunsemn[ciunar.
Biblioteca aceasta, alc[tuit[ din c`teva dulapuri cu autori rom`ni,
bro=uri, foi r[zle\e, calendare, oarecare opuri de istorie na\ional[
=i, printre ele, =i Letopise\ele editate de Kog[lniceanu, ]n sf`r=it,
din c`te c[r\i rom`ne=ti putuse aduna atunci un profesor din
cump[r[turi =i daruri, era un mic focar de cultivare a graiului
literar, c[ci legile =colare interziceau elevilor de a ]ntre\ine biblioteci. Dat[ ca fiind proprietatea lui Pumnul =i ascuns[ privirilor
celorlal\i profesori str[ini, mica bibliotec[ sc[pase de o sigur[
confisca\ie. Bibliotecarul, ales printre studen\i, adic[ =colari,
locuia ]n chiar odaia cu c[r\ile. Aci ]=i tr`nti deci Eminescu strai\ele
=i ]ncepu s[ tr[iasc[, s[ doarm[ =i s[ viseze printe c[r\i. }ntre el
=i dulapuri se stabilise o prietenie str`ns[. C`nd cineva cerea lui
Eminescu o carte, el mergea, dup[ o scurt[ delibera\ie, de-a
dreptul la dulap, =i o ]nm`na cititorului cu calmul satisf[cut al
competen\ei (214). Luase va s[ zic[ ]n mìni fiecare carte, citise
cum ziceau speria\i, mai t`rziu, tinerii din Blaj ]ntreaga
bibliotec[ gimnazial[ (166). Junele bibliotecar nu se m[rgine=te
la ]ndeletnicirea de p`ndar al tomurilor, ci ni se ]nf[\i=eaz[ =i ca
donator. Trei dintre c[r\ile d[ruite de el bibliotecii ]n 1865
(Theodor Krners vermischte Gedichte und Erzhlungen..., Wien,
1815; Lecturariu latinu pentru a dou clase gimnasiale dup[ M.
84
G. C[linescu
Schinnagl de I. M. Moldovanu, Blasiu, 1864 [M. E., I, 1] =i Mythologie fr Nichtsstudierende von G. Reinbeck, Wien), poart[, pe
l`ng[ an =i num[rul de ordine, urm[toarea inscrip\ie scris[ cu
^
cea mai frumoas[ caligrafie: daruitoe bibliotecei
gymnasia=tilor
Rom`ni den Cernau\i de M. G. Eminoviciu (214). Ce putea s[ fac[
Eminescu, de capul lui, ]ntre dulapurile unei biblioteci? Citea pe
ner[suflate, mai mult pentru sine dec`t pentru examene =i... f[cea
poezii. O ]mprejurare nea=teptat[ revel[ prietenilor pe t`n[rul poet
=i-l f[cu s[ debuteze mai cur`nd dec`t se a=tepta ]nsu=i. R[pus
de o boal[ ]ndelungat[, Aron Pumnul ]nchise ochii ]n ziua de 12/
24 ianuarie 1866, spre consternarea =i jalea =colarilor rom`ni.
Colegul Stefanelli alerg[ ]ntr-un suflet la casa bietului profesor =i
intr[ ]n odaia lui Eminescu. Povestind ultimele clipe ale lui
Pumnul, acesta pl`ngea. C[tre sear[, venind din nou, Stefanelli
g[si pe Eminescu aplecat asupra unei foi scrise, la care =tergea =i
]ndrepta. De=i contrariat de a fi surprins, Eminescu citi prietenului
compunerea, destinat[ a fi publicat[ ]ntr-o bro=ur[ comemorativ[:
^
Laecrimioarele ]nvae\aeceilor gimnaesia=ti
den Cernaeu\i la mor^
m`ntul prea iubitului
lor profesoriu Arune Pumnul raepaeusat ]ntra
12/24 ianuariu 1866, =i care se ]ncepea astfel (214):
}mbrac[-te ]n doliu, frumoas[ Bucovin[,
Cu cipru verde-ncinge antic[ fruntea ta;
C-acuma din pleiada-\i auroas[ =i senin[
Se stinse un luceaf[r, se stinse o lumin[,
Se stinse-o dalb[ stea!
Metalica, vibr`nd[ a clopotelor jale
Viue=te ]n caden\[ =i sun[ ]ntristat;
C[ci, ah! geniul mare al de=tept[rii tale
P[=i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
+i-n urm[-i ne-a l[sat!
^
Lui Eminescu, care semna M. Eminoviciu, privatist, nu-i pl[cea

versul Metalica, vibr`nda a clopotelor jale, dar n-avea vreme s[
mai ]ndrepte, fiindc[ Sbiera cerea grabnic manuscrisul.
85
O alt[ amintire g[se=te pe Eminescu st`nd, cam prin aceast[

epoc[, ]n Feldgasse =i primind printr-un b[iat m`ncare de la Vasile
Morariu, fiul mitropolitului Silvestru (M. E., II, 4). S[ fie oare
aceasta ]n 1866, c`nd Eminescu ar fi fost silit s[ se mute de la
Pumnul? So\ia profesorului r[posat era muiere rea. Ea scurtase
zicea lumea =i m`ncase =i zilele b[rbatului ei, pe care-l \inuse
ca pe Pegas ]n jug; n-ar mai fi suferit, fire=te, str[ini ]n cas[ (M.
E., II, 4). Asta este ]ns[ de pu\in[ ]nsemn[tate. Se ]nt`mpla un
alt eveniment care avea s[ pecetluiasc[ destinele t`n[rului. I se
publicau ]ntìele versuri. }nc[ din toamna anului 1865 potrivise
pe h`rtie ]n od[i\a bibliotecii c`teva poezii, ce ]nf[\i=au f[r[
]ndoial[ ultima form[ a unei ]ndelungi exercit[ri t[inuite. }n septembrie compusese o mic[ poezioar[ s[lt[rea\[, ]n stilul dulceag
al lui Alecsandri, ]n care visa o idil[ cu =oapte de amor (ms.
2259, f. 20):
De-a= avea =i eu o floare
M`ndr[, dulce, r[pitoare
Ca =i florile din mai,
Fiice dulce a unui plai,
Plai r`z`nd cu iarb[ verde,
Ce se leag[n[, se pierde,
Undoind ]nceti=or,
+optind =oapte de amor;
. . . . . . . . .
I-a= c`nta doina, doini\a,
I-a= c`nta-o-nceti=or,
+optind =oapte de amor.
(De-a= avea...)
Tot cam de pe atunci trebuie s[ fie O c[l[rire ]n zori, de=i datat[

[186]6 (ms. 2259, f. 35 urm.), ecou tropotitor =i vaporos al liricii
lui Bolintineanu:
A nop\ii gigantic[ umbr[ u=oar[,
Purtat[ de v`nt,
Se-ncovoie tainic, se leag[n[, zboar[,
Din aripi b[t`nd.
}n afar[ de aceasta scrisese, cum am v[zut, Din str[in[tate =i

Un roman, c`nt`nd ]n ele dorul de patrie. Eminescu ]=i a=ternu
pe curat poeziile ce i se p[rur[ mai des[v`r=ite cu g`ndul s[ le
trimeat[ la vreo revist[. Dintre cele ce se aflau ]n biblioteca
86
G. C[linescu
gimnazia=tilor, Familia lui Iosif Vulcan din Pesta trezea mai mult
curaj. Era o foaie familiar[, cum voia s[ arate chiar frontonul, pe
care era ]nf[\i=at[ o familie, ai c[rei membri profeseaz[, ]ntr-o
odaie burghez[, toate artele liberale. Tat[l cite=te jurnalul, mama
=i fiica brodeaz[, un t`n[r picteaz[, o fat[ c`nt[ la pian. Se
publicau ]n aceast[ revist[ articole folositoare, ca biografii de
oameni ilu=tri, rela\iuni de c[l[torie, articole morale, modele de
broderie, =arade, probleme de =ah =i, pe deasupra, =i literatur[,
]n alegerea c[reia directorul se ar[ta foarte benign. Dac[ mai
ad[ug[m c[ magazinul avea =i o Po=t[ a redac\iunei, ]n care un
porumbel cu un plic sigilat ]n cioc aducea ]n fiece num[r r[spunsuri bl`nde debutan\ilor, ]n\elegem de ce t`n[rul Mihai Eminovici
a ales aceast[ revist[ pentru a-=i ]ncerca norocul. }n scrisoarea cu
care a ]nso\it versurile, trimise prin luna februarie, Eminescu, ]n
fraze pe care le ghicim pompos obsecvioase =i pierite de modestie,
dest[inuia c[ e un june de 16 ani, ademenit de Muze, =i se oferea
ca s[ previn[ refuzul versurilor s[ trimit[ coresponden\[
din Bucovina. Vulcan, poet greoi, moralisto-romantic el ]nsu=i, fu
]nc`ntat de sprinteneala stihurilor junelui de 16 ani. El ]i public[
numaidec`t, ]n num[rul din 25 febr./9 mart. 1866, De-a= avea,
prezent`nd ]ntr-o not[ pe debutant.
Mi-aduc =i acum aminte scrie Vulcan cum ]ntr-o diminea\[ de februarie primii o scrisoare din Bucovina, ]n care un t`n[r
dup[ cum scria de 16 ani ]mi trimitea ni=te ]ncerc[ri literare.
Era t`n[rul Mihai Eminovici. Armonia versurilor =i figurile-i
plastice, consider`nd starea noastr[ literar[ de atunci =i ]ndeosebi
etatea t`n[r[ a autorului, m[ surprinser[ =i deschisei cu pl[cere
coloanele mele acestui nou talent =i poet cu viitor.
}n entusiasmul meu, gr[bii s[ prezint ]n num[rul cel mai de
aproape publicului cetitor pe Eminescu, cu urm[toarea not[
redac\ional[: Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui
june numai de 16 ani, care cu primele sale ]ncerc[ri poetice ne-a
surprins pl[cut... (159)
87
Ceea ce nu-i pl[cu ]ns[ lui Vulcan fu numele cu termina\iune

]n ici. F[r[ s[ mai ]ntrebe pe autor ]l schimb[ ]n Eminescu, d`nd
astfel, f[r[ s[-=i dea seama, numele celui mai mare poet rom`n.
E lesne de ]nchipuit emo\ia lui Eminescu, atunci c`nd, deschiz`nd nr. 6 al revistei, ]=i v[zu poezia =i nota =i citi la Po=ta redac\iunei, aceste r`nduri: Cern[u\i. M. E. +i coresponden\[ am primi
cu bucurie. Accept[ f[r[ c`rtire noul nume, care =i lui i se p[ru
mai firesc, =i, mul\umind, ]ntreb[ pe redactor dac[ mai putea
trimite lucr[ri. }n num[rul 8 al revistei (15/27 martie 1866) ap[ru
r[spunsul la ]ntrebare: Cern[u\i, M. E. Vom primi toate cu
bucurie, numai te rug[m ca, ]nc`t se poate, s[ scrii dup[ ortografia
ce o urm[m =i noi. O coresponden\[ se stabilise ]ntre poet =i
redactor, c[ci ]n nr. 10 (5/17 aprilie 1866), Po=ta redac\iunei
gl[suia: Cern[u\i, M. E. |i-am trimis epistol[ privat[. Cur`nd
dup[ aceea, ]n 15/27 mai, se tip[rea ]n revist[ O c[l[rire ]n zori,
Eminescu lucra acum la traducerea unei nuvele svediane de
Onkel Adam, Lan\ul de aur, primit[ =i aceea de revist[ =i publicat[
tocmai pe toamn[. Po=ta redac\iunei r[spunde iar[=i ]n nr. 17 din
15/27 iunie: Lan\ul de aur a=i=dere va ie=i. N-ai primit epistola
noastr[? De ce nu ni mai trimi\i nescari poesii? (173) Din chiar
aceast[ noti\[, ]n care lipse=te localitatea, Cern[u\i, se deduce c[
Eminescu vestise ]nainte pe Vulcan c[ ]n cur`nd va p[r[si ora=ul.
De ce n-a mai stat ]n Cern[u\i? E cu putin\[ ca trecerea examenelor
s[-i fi fost primejduit[ de preten\iile vreunui profesor sever, acum
mai cu seam[ c[ murise Pumnul. Ca s[ nu se expun[ unei c[deri
sigure, hot[r] s[ plece, cu ]nvoirea p[rin\ilor, spre a-=i da examenele ]n Meca =coalelor rom`ne din Ardeal, la Blaj. Copil[ria sa se
sf`r=ise. Plec`nd la drumuri necunoscute, inima ]i fu cuprins[ de
p[rerea de r[u de a p[r[si aceast[ Bucovin[ ]nverzit[, Cern[u\ii
]n care tr[ise at`\ia ani, Prutul =i toloaca, Volksgartenul =i casa
]nederat[ a lui Pumnul, chiar gr[dina cu meri din jurul chiliilor
lui |ir\ec =i sumbra cutie-cazarm[ a gimanziului german. }ntr-un
av`nt de ]nduio=are, compuse, ]n chip de adio, poezia La Bucovina:
88
G. C[linescu
N-oi uita vreodat[, dulce Bucovin[,

Geniu-\i romantic, mun\ii ]n lumin[,
V[ile ]n flori,
Rùri res[lt`nde printre st`nce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste c`mpii-n zori.
Ale sor\ii mele pl`ngeri =i sur`se,
}ng`nate-n c`nturi, ]ng`nate-n vise,
Tainic =i u=or,
Toate-mi trec prin g`ndu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fur[ =i cu dulci cuvinte
}mi =optesc de dor.
Numai l`ng[ s`nu-\i geniile rele,
Care ]mi desc`nt[ firul vie\ii mele,
Parc[ dormita;
M[ l[sar[-n pace, ca s[ c`nt ]n lume,
S[-mi visez o soart[ m`ndr[ de-al meu nume
+i de steaua mea.
LA BLAJ
(1866)
Eminescu ]=i lu[ ca orice drume\ de \ar[ un b[\, petrecu dup[

el un strai\ =i, c`nd c[ldura verii ]ncepu s[ dogoare, o porni la
drum ]ndelungat, f[r[ de nimic altceva dec`t m`ndria de a fi poet,
care ]i umfla mai tare pieptul, =i un carne\el spre a-=i ]nsemna
impresii =i cuvinte.
}ntr-o zi frumoas[ de var[ zice poetul, personificat ]ntr-un
erou din Geniu pustiu ]mi f[cui leg[turica, o pusei ]n v`rful
b[\ului =i o luai la picior pe drumul cel mare ]mp[r[tesc. Holdele
miroseau =i se coceau de ar=i\a soarelui... eu ]mi pusesem p[l[ria
]n v`rful capului, astfel ]nc`t fruntea r[m`nea liber[ =i goal[, =i
89
fluieram alene un c`ntec monoton, =i numai lucii =i mari pic[turi

de sudoare ]mi curgeau de pe frunte de-a lungul obrazului.
Zi de var[ p`n-]n sear[ am tot mers, f[r[ s[ stau defel. Soarele
era la apus, aerul ]ncepea a se r[cori, holdele p[reau c[ adorm
din fream[tul lor lung de-a lungul drumului de \ar[ oamenii
se-ntorceau de la lucrul c`mpului, cu coasele de-a spinarea, fetele
cu oale =i doni\e ]n am`ndou[ mìnile, boii tr[geau ]ncet ]n jug =i
carul sc`r\ìa, iar rom`nul ce mergea al[turi cu ei =i pocnea din bici
]=i \ipa eternul s[u h[is ho!... Ascuns ]n maluri, dormea Mure=ul, pe
el trosnea de c[ru\e podul de luntri, pe care-l trecu-i =i eu... De departe se vedeau mun\ii mei natali, uria=i b[tr`ni cu frun\ile de piatr[
sp[rg`nd nourii =i lumin`nd \epeni, suri =i slabi asupra lor.
Pe unde s-a cobor`t t`n[rul ]n Ardeal =i c[t[ vreme a drume\it,
r[m`ne ]nc[ nel[murit. Fie c[ s-a ab[tut pe la Ipote=ti, fie c[ nu,
e mai pu\in probabil c[ a trecut prin Cheile Bicazului =i mai posibil
s[ fi trecut prin Vatra-Dornei, pe valea Bistri\ei, dar mai ales a
Dornei. Cine poate =ti iar[=i prin ce t`rguri a p[=it? Eminescu pare
un bun cunosc[tor al Bucovinei, pe care o va mai c[lca =i ]n alte
]mprejur[ri. }ntr-o ]ncercare de nuvel[, ne descrie, nu-i vorb[, ]ntr-un
fel prea generic =i fantastic, Suceava (ms. 2255, f. 15):
Ciudat[ ca o scrisoare ]n ieroglife sta Uli\a Jidoveasc[ a
Sucevei ]n lun[. +iruri de case s[race, petecite, c`nd uniforme ca
legile Pentateuchului, c`nd pestri\e =i mestecate ca hainele rupte
=i lucrurile vechi din desacul unui jidov. }n fere=ti, buc[\i de sticl[
colorat[ lipite cu h`rtii sf`=iete din Gemara. Perdele de atlasuri
]n=irate pe un fir de a\[, =i singurul spectator, luna, privind c`nd
]ntr-o cas[, c`nd ]ntr-alta, ]n toate deodat[ =i pe r`nd. El v[zu
c[r\i vechi ]n dulapuri vechi, sfe=nice de alam[, copii ce dormeau
la p[m`nt, caftane de atlas =i caftane s[race... =. a. m. d.
Ceea ce este aproape sigur e c[ la un moment dat Eminescu s-a
l[sat pe Mure= la vale =i a luat-o dup[ cursul s[u p`n[ la T`rgulMure=ului. O astfel de c[l[torie f[cut[ pe jos presupune popasuri
multe =i ]ndelungi, opriri prin satele ardelene cu case albastre din
90
G. C[linescu
drugi de lemn, v[c[luite =i cu acoperi=uri lunguie\e de =indril[,

c`te-o odihn[ ]n vreo cas[ milostiv[ de \[ran pe un pat ]nalt
umplut cu otav[, ]ntr-o odaie cu grinzi afumate de care at`rn[
chindeuri, bliduri =i ulcele; presupune t`rcoale ]n jurul bisericilor
puse pe un v`rf de deal, cu progradia \epoas[ de cruci ]ntr-o r`n[,
mai ales a acelor vechi bisericu\e de lemn, cu turl[ scurt[ ca o
sond[, ]n[untrul c[rora, dac[ treci pragul ]nalt c`t un p`rleaz,
r[mì uluit de policromia zugr[velii ]ntinse ca un gudron pe pere\ii
unei cor[bii; presupune, f[r[ ]ndoial[, ascultarea la vatr[, sub
]naltul, funinginosul coperi=, de care at`rn[ c`rlige de alun pentru
afum[tur[, a unor convorbiri vesperale care au p[truns apoi ]n
limba poetului ]n chip de expresii dialectale (ferdel[, fele, am v[zt
etc.). Ac\iunea din Geniu pustiu se desf[=ur[ ]n parte ]ntr-un sat
de munte: Trecui prin mijlocul lui zice un erou pe l`ng[
mica bisericu\[ de lemn, =i tocmai la cap[tul satului m[ oprii l`ng[
bordeiul cel ]nfundat =i s[rac al tat[lui meu. Prin ochiul de sticl[
se vedea lumin[. Tr[sei z[vorul de lemn de la u=a uscat[ =i intrai
]n[untru. Pe vatr[ mai ardea[u] vro doi t[ciuni sub\iri de nuiele,
tata dormea pe un pat de sc`nduri nalt ca vatra. Dup[ cuptor era
]nc[ patul mamei acoperit c-un l[icer...
Mure=ul, cu podurile =i morile lui, r[mase ]ntip[rit ]n mintea
drume\ului, fiindc[ era luat ca fundal pentru roman: Pe Mure=
plutea o moar[ a unui sas, de la care noi obicinuiam a ne aproviziona cu f[in[, ceea ce-l f[cuse pe sas s[ tac[ fa\[ cu patrulele
maghiare ce cutreierau \inutul. Moara se leg[na lini=tit pe Mure=,
cu ro\ile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri,
sc[ld`ndu-=i oasele de lemn muceg[it ]n apa albit[ de spume a
rùlui.
C`nd Eminescu sosea la Mure=-O=orhei (T.-Mure=ului), dinspre
Bicaz veneau cu tr[sura doi tineri seminari=ti: Ion Cotta =i Teodor
Cojocariu, ]mbr[ca\i ]n straie na\ionale. Trecuser[ pe sub mun\ii
Gurghiului, prin Reghin, prin Petelea, =i acum se ]ndreptau ]nspre
Blaj, cu scopul de a urma cursul de teologie. }n vreme ce =edeau
91
la mas[ ]ntr-o odaie a otelului La calul alb, unde tr[seser[, intr[

pe u=[ un june ars de soare la fa\[, ]n haine s[r[cu\e =i colb[ite,
cu dou[ surtuce negre unul peste altul, unul mai scurt, de var[,
=i unul mai lung, de iarn[, =i recomand`ndu-se Eminescu se
a=ez[ la masa lor. Le zise, c`nd intrar[ mai ]n vorb[, c[ era m`nat
de dorul fierbinte de a putea vedea Blajul, de unde a r[s[rit soarele
rom`nismului, =i le povesti necazurile =i lipsurile ]ndurate ]n lunga
c[l[torie de la Cern[u\i p`n[ la T.-Mure=ului. Dup[ ce se ]nzdr[veni
b`nd un pahar de vin, Eminescu, relu`ndu-=i nobilele sale ]ndeletniciri de observator folclorist, ]=i scoase carne\elul =i not[ de zor
ce i se p[ru mai deosebit ]n vorbirea comesenilor. Fiindc[ plecau
tot spre Blaj, tinerii poftir[ pe Eminescu ]n tr[sur[ =i-i f[g[duir[,
dup[ ce aflar[ starea economic[ ]n care se g[sea, =i de-ale
m`nc[rii. Ba lu`nd cuno=tin\[ c[ fumeaz[ (Fuma\i, d-le Eminescu? A= fuma, dar nu dispun de parale.), Cotta, generos, i-a oferit atunci un fiorin. De la Mure=-O=orhei, c[l[torii au p[r[sit
Mure=ul =i s-au l[sat pe T`rnava-Mic[ spre Dicio-S`nmartin. Pe
tot timpul mersului, Eminescu s-a ar[tat cum se cuvine de altfel
unui poet, fie =i vagabond foarte laconic =i a umplut mereu
carne\elul cu ]nsemn[ri. La Dicio-S`nmartin, st`nd ]mpreun[ cu
seminari=tii la mas[, le-a declarat, ]n sf`r=it, f[r[ afectare: Domnilor, eu sunt poet =i vreau s[-mi adun material, spre marea mirare
a acestora, care, cu ochii, c[utau s[ ]mpace purtarea drume\ului
cu hainele sale.
Urm`ndu-=i c[l[toria, ajunser[ ]n cele din urm[ ]n v`rful Hulei,
de unde se vede Blajul. Eminescu, ridic`ndu-se, strig[ atunci
emfatic, cu carnetul ]ntr-o m`n[ =i cu p[l[ria ]ntr-alta: Te salut
din inim[, Roma-mic[. }\i mul\umesc, Dumnezeule, c[ m-ai ajutat
s-o pot vedea! (49)
Din p[cate, mica Rom[ nu fu nici ea cine =tie ce prielnic[
scopurilor pentru care o c[utase Eminescu. C[l[torii traser[ cu
to\ii la baciul V[s[lic[ Bugneriu (vl[dicul), unde se mai aflau ]n
cvartir fra\ii Uilacan, teologi =i ei (228). Numaidec`t dup[ mas[,
92
G. C[linescu
Eminescu plec[ prin t`rg, ab[t`ndu-se pe la seminar =i gimnaziu

=i r[scolind at`tea locuri, c[ nu se mai ar[t[ p`n[ ]n sear[. Printre
=colari se risipi iute zvonul respectuos c[ venise un student de la
Cern[u\i care citise ]ntreaga bibliotec[ gimnazial[ =i publica poezii
]n Familia (166). }n imensa pia\[ din fa\a gimnaziului, studen\imea forfotea: E aici Eminescu =opteau e aici Eminescu!
(35). Junele poet se ]nf[\i=[ ]ntr-adev[r =i intr[ ]n vorb[ cu unii
din ei. Oric`t de ciudat[ le va fi p[rut =colarilor \inuta poetului,
c[ciula soias[ de oaie ]nfundat[ pe cap, de=i era ]nceputul verii
(mai-iunie), surtucul de peruvian negru, scurt ]n m`neci =i ros ]n
coate, pantalonii scur\i de i se vedeau ciubotele, =i ]n a=a hal ]nc`t
amintirea le atribuie culorile curcubeului, ghetele sc`lciate =i
pr[fuite, totu=i chipul z`mbitor =i luminos, p[rul dat pe spate
preo\e=te ]n =uvi\e lungi, statura, ]n sf`r=it, zdrav[n[ =i demn[ a
t`n[rului de 1617 ani trebuie s[ le fi inspirat respect (35). De
aceea se =i ]ntrec care mai de care s[-l ajute. Vreo s[pt[m`n[ Eminescu a stat la Cotta, care l-a hr[nit, apoi a plecat, a=a de recunosc[tor ceea ce denota starea de lips[ ]n care se afla ]nc`t
s[rut[ m`na binef[c[torului seminarist. De aci trecu probabil la
+tefan Cacovean, student =i el ]n preajma bacalaureatului, care
]l poftise la sine. Cacovean =edea pe uli\a Otelului, care duce din
pia\[ c[tr[ S`ncel, la o v[duv[, Laura lui Gozsi, zis[ Jensoaie,
]ntre casa unei M[nfoaie =i a cr`snicului Ra\iu Pap[gol, unde, ]n
casa dinspre uli\[, era o odaie mic[ cu dou[ paturi, ]n care
dormeau c`te doi b[ie\i, Georgiu Buc=a, Teodor Totu, Cacovean
=i un nepot al s[u de =ase ani, Ioan Paul. Lui Eminescu ]i f[ceau
acum ]n fiecare sear[ pat deosebit, pun`ndu-i de bun[ seam[ un
str[jac umplut cu otav[ =i o velin\[. Erau dar cinci in=i ]nghesui\i
]ntr-o od[i\[, =i t`n[rului poet nu putea s[-i plac[ s[ se amestece ]n
h`rjoanele =i convorbirile zgomotoase dintre tovar[=ii de odaie (35).
Eminescu, cititor ]nfocat, se v`ra, de cu ziua, cu capul ]n c[r\i,
=i citea, pe ner[suflate, orice carte ]i pica ]n m`n[, fie de =coal[,
de literatur[, ori de =tiin\[, pe care le ]mprumuta de la colegi sau
93
din biblioteca prepositului I. M. Moldovan. Tinerii studen\i se

mirau c[ poetul nu bea, nu fumeaz[, nu joac[ c[r\i, ceea ce
]nseamn[ c[ ei le f[ceau pe toate acestea. Este ]n romanul Geniu
pustiu un pasaj care s-ar potrivi =i vie\ii =colare de la Cern[u\i,
dar care credem c[ e n[scut ]ndeosebi din amintirea mai proasp[t[
a traiului laolalt[ cu =colari bl[jeni la v[duva Jensoaie:
}ntre cei patru p[re\i galbeni a[i] unei mansarde scunde =i
lung[re\e, os`ndite de-a sta ]n veci nem[turat[, locuiam cinci in=i
]n dezordinea cea mai deplin[ =i mai pacific[. L`ng[ mica fereastr[
stetea o mas[ numai cu dou[ picioare, c[ci cu partea opus[ se
r[zima de perete. Vro trei paturi, care de care mai =chioape, unul
cu trei picioare, altul cu dou[ la un cap[t, iar cel[lalt a=ezat pe
p[m`nt astfel ]nc`t te culcai pe el piezi=, un scaun de paie la mijloc
cu o gaur[ gigantic[, ni=te sfe=nice de lut cu lum`n[ri de seu, o
lamp[ veche, cu genealogie direct[ de la lampele filosofilor greci
a[le] c[ror studii pu\eau a untdelemn, mormane de c[r\i risipite
pe mas[, pe sub paturi, pe fereastr[ =i printre grinzile cele lungi
=i afumate a[le] tavanului, ce erau de coloarea cea mohor`t[-ro=ie
[a] lemnului p`rlit. Pe paturi era[u] saltele de paie =i cergi de l`n[,
la p[m`nt o rogojin[, pe care se tologeau colegii mei =i jucau c[r\i,
fum`nd din ni=te lulele puturoase un tutun ce f[cea nesuferit[
atmosfera, =-a=a at`t de m[rginit[, a mansardei... Pe c`nd colegii
jucau c[r\i, r`deau, beau =i povesteau anecdote care de care mai
frivole =i mai de r`s, de Pepelea, de \igani, de popi, eu ]mi m`nam
via\a cu capul a=ezat ]n mìni, cu coatele rezemate de marginea
mesei, neascult`nd la ei =i citind roman\e fioroase =i fantastice,
care-mi iritau creierii. Aceast[ priveli=te se potrive=te cu probabila
via\[ a =colarilor bl[jeni. B[ie\ii erau to\i s[raci =i-=i aduceau de
m`ncare ]n strai\ele cu dungi albastre: pit[ neagr[ ce se p[streaz[
p`n[ la dou[ s[pt[m`ni, sl[nin[, m[lai, un burduf de br`nz[,
m`nc[ri ce trebuiau s[ le ajung[ pentru multe zile, c[ci bani naveau. Ba poate nici gazda nu era pl[tit[ p[r[le=te, ci cu c`teva
ferdele de bucate. Din aceast[ merinde a =colarilor se ]nfrupta =i
94
G. C[linescu
Eminescu, cu sfiala pe care o d[ nevoia de a sta pe capul altuia.

Era voinic, s[n[tos ca piatra, m`nca bine f[r[ s[ aleag[, dormea
dus =i de aceea e de ghicit c[ parcimonia alimentar[ la care ]l
sileau =i sobrietatea fireasc[ a colegilor ardeleni, =i lipsa, trebuie
s[-l fi chinuit adesea p`n[ la dezn[dejde. Atunci aduc`ndu-=i
aminte de merele lui |ir\ec ie=ea ]n pia\a Blajului, unde,
cump[r`nd poame, prune, struguri de la cof[ri\e, ]=i umplea
c[ciula =i buzunarele rosului s[u kaiserroc =i se a=eza apoi
deoparte, m`nc`nd =i privind =treng[riile =colarilor, f[r[ a se
amesteca ]ns[ cu ei (35). Se pretinde c[ b[tr`nul Eminovici i-ar
fi trimis bani (160). Mul\i =i de multe ori nu i-a trimis el, de bun[
seam[. B[ie\ii aflaser[ c[ Eminescu, c[p[t`nd de acas[ 5 galbeni,
cump[rse un sac de grù, ]l dusese la moar[ la m[cinat =i d[duse
s[-i fac[ un cuptor ]ntreg de pìne (166). Oric`t ar p[rea semnul
unei fl[m`nzeli de basm, lucrul este totu=i firesc. Eminescu, vr`nd
s[ scape de grija m`nc[rii, se adaptase mediului rural transilvan,
=i este =tiut c[ acolo pìnea se face o dat[ pentru o s[pt[m`n[,
dou[. Via\a pe care o duce junele poet la Blaj este vrednic[ de
aceea a lui Franois Villon sau a lui Arthur Rimbaud. Culc`ndu-se
adesea ]mbr[cat, se scula de diminea\[, plin de sus p`n[ jos de
fulgi sau de f`n, dup[ natura locului unde dormise, impurit[\i pe
care nu c[uta s[ le ]nl[ture cu peria, ci numai le alunga ]ntr-o
doar[, lovind de c`teva ori cu palma peste roc. Cu c`\iva stropi
de ap[ arunca\i numai c-o m`n[ pe fa\[ =i cu trecerea degetelor
]n chip de grebl[ prin p[r, de la frunte spre ceaf[, termina plina
de z[d[rnicie grij[ pentru lutul omenesc, ]ntrec`nd ]n aceasta pe
cei mai sobri stoici (160). C`nd un prieten vru odat[ s[-i dea
pieptenele, Eminescu ]i zise cu simplitate: Chiar bine, frate, c[
eu parc[ am sc[pat din focul de la Troia, n-am astfel de scul[.
Apoi ie=ea ]n pia\[ =i se preumbla ]ncet, \in`nd c[ciula ]n m`na
st`ng[ =i c`te un fruct ]n dreapta =i mu=c`nd din cel din urm[.
Evita pe cunoscu\i, c[ut`nd singur[tatea, =i e mai mult ca sigur
95
c[ ie=ea la c`mp s[ citeasc[ toat[ ziua. Dar ]ndeletnicirea de

c[petenie era la rù. Blajul se afl[ nu departe de locul unde T`rnava Mare se ]mpreun[ cu cea Mic[, ]nainte de a se v[rsa ]n Mure=.
Balta mare din p[durea de la Ipote=ti =i Prutul de la Cern[u\i
f[cuser[ din Mihai un bun ]not[tor, cu volupt[\i tritonice. Dup[
ce ]mbuca dar din merindea cea dintr-un sac de grù, se ducea s[
se scalde ]n T`rnava, l`ng[ moar[, din jos de roate, =i acolo se
b[l[cea ]n ap[ ceasuri ]ntregi, st`nd mai la o parte de ceilal\i b[ie\i,
care ]l g[seau =i ]l l[sau ]n rù. El f[cea fel de fel de iste\ii nautice,
intr`nd ]n ap[ ]ntr-un loc =i ie=ind t`rziu unde nu te a=teptai, spre
admira\ia chiar a celor mai buni ]not[tori din Blaj (35). Eminescu
era dar, dup[ cum se vede, un t`n[r deprins cu elementele naturii,
un rustic s[n[tos =i primitiv, pe care ]l ]ncurcau chiar uneltele cele
mai banale ale civiliza\iei or[=ene=ti, ca peria, pieptenele, dar ]n
care inteligen\a se ridica cu mult asupra unui om al p[durii, al
lacului =i chiar al t`rgului. De=i ]nclinat c[tre solitudine, el nu
fugea de prietenie, ci de anume fel de prieteni, care nu se puteau
adapta firii sale peripatetice =i dialectice. Un prieten de singur[tate
pare s[ fi avut la Blaj, =i acesta era Filimon Ilia, pe care ]l ]nt`lnim
mai t`rziu (1882) prin Bucure=ti public`nd c[r\i juridice (Dreptul
civil). Cu el Eminescu se preumbla de-a lungul T`rnavei, discut`nd
cu gravitate juvenil[ asupra acelor banale, eterne probleme ale
vie\ii, puse ]ntr-un chip romantic =i declamatoriu, ca Dumnezeirea,
Fiin\a, Adev[rul, probleme cu at`t mai tulbur[toare cu c`t,
proaspe\i filozofi, tinerii nu le ]n\elegeau dec`t ]ntr-un mod cu
totul superficial =i erau ei ]n=i=i b`ntui\i de ]ntìele adversit[\i
ale soartei, Mihai ]ndeosebi ]ntristat poate de moartea iubitei.
Poetul ]=i aducea aminte cu regret aceste plimb[ri ]ntr-o poezie,
Amicului F[ilimon] I[lia], scris[ ]nc[ din toamna aceluia=i an (noiembr.
1866), pu\in[ vreme dar de la p[r[sirea Blajului (ms. 2259, ff. 7
v. 9 v.):
96
G. C[linescu
T`rnava prins[-n galbine maluri

+optea prin unde g`ndirea sa,
Pe c`nd plimbarea ni r[t[cea
Vis[ri, speran\e pe frun\i de valuri.
|ii minte oare c`nd te-ntrebai
Ce este omul? Ce-i omenirea?
Ce-i adev[rul? Dumnezeirea?
+i tu la nouri ]mi ar[tai?
Dar credeam ambii ]n adev[r,
Sorbeam din aer ca din dreptate,
Priveam ]n soare ca-n libertate,

A fi credeam c[-i un drept de fier.
Un an de lacrimi... =i tot s-a stins.
Nu trec la oameni astfel de glume,
Visuri sunt visuri, lumea e lume
+i cu ea cat[ s[ te deprinzi.
Dar tot, amice, nu voi uita
Acele doruri tainice, sfinte.
Farmecul vie\ii ]l \ii tu minte?
Cum =optea dulce, de=i min\ea.
Seara ]ns[, ]n odaia prietenilor, Eminescu p[r[sea rezerva ori

de c`te ori se ]ncingea vreo discu\ie, ceea ce se ]nt`mpla adeseori.
Tinerii studen\i bl[jeni erau sextani, septimani, octavani sau
maturizan\i, aveau, care va s[ zic[, studii ]naintate =i erau din
aceast[ pricin[ cam scor\o=i, unii purt`nd chiar barb[ =i must[\i,
ca orice om mare. Eminescu, h[r\[gos, vehement ]n sus\inerea
ideilor lui =i chiar dispre\uitor c`nd cineva ]i c`nta ]ntruna vreo
inep\ie, ]mprejurare ]n care avea obiceiul s[ se scuture cu un las[m[,
frate, las[-m[-n pace, trebuie s[ fi p[rut la ]nceput bl[jenilor
ciudat de ]ndr[zne\ s[ stea el, absolvent de 2-3 clase gimnaziale,
]mpotriva unor atari studen\i. Cur`nd ]ns[ se d[dur[ b[tu\i (35).
Gimnaziastul era tare detot ]n literatur[, cunosc`nd pe degete pe
poe\ii rom`ni, =i era ne]ntrecut ]n istorie. +tia pe dinafar[ strofe
]ntregi din Alecsandri, poetul lui favorit, =i din al\ii =i declama
emfatic, cantabile, cum auzise la trupa Tardini, de pild[:
Dane, b[iete, copil de lele
Ce umbli noaptea la stele,
din Baronzi, sau versuri s[lt[re\e, onomatopeice, de Bolintineanu

(35):
Mihnea ]ncalec[, calul s[u tropot[,
Fuge ca v`ntul.
Sun[ p[durile, f`=ie frunzele,

Geme p[m`ntul,
97
sau, ]n sf`r=it (228):

Cine trece-n Valea-Seac[
Cu hamgerul f[r[ teac[
+i cu pieptul dizv[lit?
Andrii-Popa cel vestit!
Bl[jenii ]ns[, dintr-un amor propriu regional, se mirau c[ Eminescu nu declama =i din Mure=anu. El ]ns[, de=i ]n Epigonii avea s[
exalte, din alt punct de vedere, pe naivul poet, preced`nd cu dou[zeci
de ani pe Titu Maiorescu, ar[ta dispre\ pentru poezia lui: Las[, frate
zicea lui Cacovean nu mai sta ]nainte cu Mure=anul vostru,
c[ci el nici a fost poet, ci un simplu versificator. Alecsandri este poet
adev[rat. (228)
}n afar[ de aceste cuno=tin\e literare, de faptul apoi c[ vorbea
perfect nem\e=te =i avea oarecare elemente =i de gramatic[
francez[, f[r[ s[ mai pomenim de frumoasa limb[ rom`neasc[
ce-o vorbea fa\[ de aceea barbar[ de latinisme a bl[jenilor,
Eminescu st`rnea colegilor admira\ie prin zvonul c[ era poet
Familia, revist[ popular[, venea negre=it la Blaj =i unii =colari
]l cuno=teau pe poet ]nc[ dinainte, din nume. Pe timpul verii i se
mai publicaser[ alte poezii: Din str[in[tate (17/29 iulie 1866),
La Bucovina (14/26 august 1866), Speran\a (11/23 septembrie
1866), iar pe toamn[ ]ncepe publicarea nuvelei traduse dup[
Onkel Adam, Lan\ul de aur. Vulcan, care =tia c[ e la Blaj, ]l ]ndemna
la Po=ta redac\iunei (16-28 oct. 1866; 173): Blaj. M. E. Nu e ]nc[
gata nuvela despre care mi-ai scris? Dac[ e gata, trimite-mi-o pe
loc, c[ci acum s-ar putea publica. Tinerimea bl[jan[, care, nu
mai e ]ndoial[, judec`nd dup[ aceea=i Po=t[ a redac\iunei, ]ncerca =i ea ]n tain[ lira, nu putea fi dec`t plin[ de considera\iune
fa\[ de un colaborator a=a de solicitat al unei mari reviste. Nu tot
a=a de impresionat pare a se ar[ta ]n schimb onoratul corp
profesoral. Pentru ce clas[ venise s[ dea examen Eminescu?
Nimeni nu =tia precis, ceea ce ]nseamn[ c[ el ascundea adev[rul
prin evaziune la r[spunsuri ca s[ nu se desconsidere. Unii aflar[
c[ avea dou[ clase gimnaziale (35) =i voia s[ dea examen de a
98
G. C[linescu
VII-a (!), al\ii c[ avea trei =i voia s[ c`=tige deodat[ clasele a IV-a
=i a V-a, ceea ce nu-i fu admis sau nu izbuti s[ realizeze (228).
Dac[ certificatul absolvirii clasei a III-a la Sibiu a existat ]ntr-adev[r,
apoi versiunea din urm[ e mai adev[rat[. Eminescu umbla ]ntr-adev[r
cu ni=te manuale de fizic[ =i matematici, care ]i erau foarte
nesuferite, dar de ]nscris la =coal[ nu se ]nscrisese =i nici pe
profesori nu-i c[uta spre a intra ]n bunele lor gra\ii. Povestea spune
c[ ar fi ]ncercat totu=i, pare-se, ]n septembrie, s[ depun[ examen,
dar i s-a ]nfundat la proba de limba elen[. Dl profesor Alimpiu Blajan
al c[rui nume sun[ limpede ca un rù din str[vechea Elad[
]l ]ncuie cu tema la lucrarea scris[ ]ntr-o clas[ =i se dep[rt[ pentru
o or[, dou[. C`nd descuie u=a g[si pe candidat cu capul ]n palme
deasupra unei foi goale, ude de lacrimi, fiindc[ Eminescu spunea
pe dinafar[ pe Andrei Popa, dar nu =tia grece=te. }n numele Greciei
antice, al lui Homer =i celorlal\i c`nt[re\i antici dispre\ui\i, nobilul
Alimpiu cu nume a=a de dulce curg[tor r[mase ne]nduplecat.
Iar candidatul se sc`rbi de examene =i de Blaj =i-=i puse ]n g`nd
s[-=i ia lumea ]n cap (160).
}n vremea aceasta Eminescu ]=i schimbase domiciliul, dac[ e
cazul s[-l numim astfel. Cacovean, d`ndu-=i bacalaureatul, plec[
la 15 iulie ]n satul s[u, care trebuie s[ fie Cacova, nu departe de
Sibiu, ]ntre S[cel =i Orlat. El vru s[ ia cu sine =i pe Eminescu, dar
acesta refuz[, pentru c[ zicea el a=tepta bani de acas[ (35).
Peste vacan\[ mai r[m`neau unii =colari, care erau g[zdui\i ]ntr-o
od[i\[ a seminarului teologic. Acolo i se ]ng[dui =i lui Eminescu
s[ stea ]mpreun[ cu Iacob Onea, Ion Gorun =i G. Drago=, care era
creden\ier la masa profesorilor, sau cu un altul, c[ci, lucru curios,
acesta nu-=i aduce aminte s[ fi locuit ]ntr-o odaie cu poetul. De
altdel, Eminescu dormea pe unde apuca, sub stra=ina m`n[stirii,
pe c`mp, afar[ din Blaj, l`ng[ lacul numit Chereteu, dar mai ales
]n podul grajdului de la seminar (166). Plecarea =colarilor pe la
casele lor ]i era acum penibil[, c[ci f[r[ bani de acas[ ]i era mai
greu s[-=i g[seasc[ de-ale m`nc[rii. G. Drago=, creden\ierul, ]i
99
d[dea ce r[m`nea =i c`nd r[m`nea ceva de la masa teologilor.

Era pe vremea strugurilor. Eminescu ]=i petrecea zilele ca =i mai
]nainte, dar mai sumbru =i mai lamentabil (166). Pline de praf =i
de paie, hainele se destr[mar[, p[rul ]i era mai ]nc`lcit, iar
picioarele goale c[ci ghetele i se rupsese ]i d[deau aerul
unui adev[rat vagabond. Un teolog ]i d[ruise de mil[ o pereche
de ghete. Continua totu=i s[ se plimbe m`nc`nd poame ]n pia\a
Blajului =i se aprindea ]n vreo discu\ie istoric[ cu Ioan Gorun,
care, de=i elev ]ntr-a =aptea leceal[, se da b[tut (160). Ca =i la
Ipote=ti, Eminescu ]=i c[uta prietenii printre mo=negii sf[to=i care
povesteau, ]n lumea simpl[ de pe urma c[reia ]=i putea ]mbog[\i
materialul adunat ]n carne\el. }ntr-o vreme se afla la seminar
un m[g[rar, adic[ un om care c[ra ap[ dinafar[ de ora= cu ajutorul unui m[gar, un \[ran iste\, de=i f[r[ =tiin\[ de carte, anume
Nicolae Mihu, poreclit Chenderi, din Veza, =i care, bun povesta=,
spunea teologilor, seara, ]n dormitor, basme =i snoave p`n[ ce
adormeau to\i. El sau altul va fi fost ]n slujba seminarului ]n vara
anului 1866, Eminescu ]ns[ ]=i aduce aminte de la Blaj ]ndeosebi
de un m[g[rar. Doi ani mai t`rziu, Cacovean ]l ]ntreb[ pe poet la
Bucure=ti (35):
Ce zici de Blaj? Cum \i-a pl[cut?
Mi-a pl[cut de m[g[rarul de la seminar.
+i de ce tocmai de m[g[rar?
Spunea pove=ti minunate =i-l ascultam cu mult[ pl[cere!
La 2728 august 1866 s-a \inut la Alba-Iulia adunarea general[ a Asocia\iunii. Un seminarist l-a v[zut acolo se putea altfel?
=i pe Eminescu. Intrase ]n biserica unde se \inea =edin\a =i
asculta cucernic dezbaterile. Seara s-a culcat pe o rogojin[ ]ntins[
jos pe podeaua unei od[i de cr`=m[. De la Alba-Iulia a trecut
Mure=ul cu brudina, s-a ab[tut prin Bucerdea-Gr`noas[, satul de
ob`r=ie al lui Maiorescu, a dormit =i acolo ]ntr-o cas[ de \ar[, la
un coleg, =i dup[ ce s-a dat ]n vorb[ cu copiii satului, tot pentru
chestiuni folcloristice, nici vorb[, a disp[rut (50).
100
G. C[linescu
R[zbit de foame =i de mizerie, f[r[ nici o speran\[ s[-=i mai

dea examenele sau s[ primeasc[ ceva bani de acas[, pe toamn[,
probabil prin octombrie, Eminescu se hot[r[=te s[ plece. Culme a
ironiei, Gh. Eminovici, care ]i trimisese niscaiva bani, se pomenise
cu gropul ]napoi (62). }nainte de a pleca, Mihai d[rui lui G.
Drago=, ]n semn de mul\umire pentru bun[voin\a cu care acesta
]l ajutase, o carte: Lehrbuch der Poetik fr hhere UnterrichtsAnstalten, wie auch zum Privatgebrauche von Dr. Friedrich Beck,
Mnchen, 1862, carte pe care, aproape pl`ng`nd, scrise ]n chip
de dedica\ie aceste versuri (166):
Dedica\ie
Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragosiu
1. Dac[ vreodat[ ]n lunga-\i cale

Te-i sim\i, frate, nenorocit,
Pieptul ]n chinuri, inima-n jale,
Via\a-\i de lacrimi o trist[ vale,
Ochii-\i ]n pl`ngeri de dor r[pit;
2. C`nd f[r[ soarte, f[r[ de nume,
Un singur suflet nu-i av-n lume,
Lupt`nd cu-a vie\ii valuri ]n spume,
M. G. Eminescu
din Ipote=ti
Te-i ved singur... despre\uit,
Un suflet care te-ar fi iubit;
3. C`nd fug amicii de l`ng[ tine,
C`nd pl`ngi de soart[-\i trist p[r[sit,
G`nde=te atuncea =i tu la mine,
Nici eu ]n lume n-o duc mai bine,
+i eu sunt, frate, nenorocit!
Drumul p`n[ la Sibiu, c[ci ]ntr-acolo porne=te, l-a f[cut de bun[

seam[ mai pe jos, mai ]n c[ru\a vreunui \[ran. La Sibiu nu-l mai
a=tepta fratele Nicolae, c[ci acesta probabil ]=i terminase studiile
=i plecase aiurea, poate ]n Timi=oara, unde-l g[sim peste un an.
Eminescu venise cu scopul de a trece mai departe, =i dac[ f[cuse
aci examenul de clasa a III-a ]n 1864 sau 1865, ora=ul nu-i era
necunoscut =i putea s[ se a=tepte la vreo m`n[ de ajutor. }ntr-adev[r,
]=i g[se=te cunoscu\i, =i cineva ]l prezint[ lui N. Densu=ianu, care
]l =tia din versurile publicate ]n Familia. Poetul face asupra acestuia o impresie penibil[: ... un fior rece m[ cuprinse, un fior
pentru primul moment neexplicabil, c`nd am v[zut pe acest t`n[r
scriitor ]mbr[cat ]ntr-un costum cu totul singular. O spun nu ]n
101
dezonoarea acestui om, ci pentru cunoa=terea crudei sale sor\i,

c[ ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului curgeau zdren\ele de pe el.
Abia se mai vedea pe la g`t un mic rest de c[ma=[ neagr[, iar
pieptul de sus p`n[ jos era gol, =i cu mare necaz cerca bietul om
s[-=i acopere pielea cu o jachet[ rupt[ ]n toate p[r\ile, zdren\uit[
de la m`neci p`n[ la coate, cu ni=te simpli pantaloni zdren\ui\i
din sus =i zdren\ui\i din jos... Densu=ianu ]l ia acas[, ]l ]mbr[c[
din cap p`n[ ]n picoare =i ]l \ine la sine vreo trei zile, dup[ care,
poetul vr`nd s[ treac[ frontiera f[r[ pa=aport, ]i d[ o scrisoare
c[tre Popa Bratu, om de vaz[ din R[=inari, =i, ]nt`mplare a soartei,
bunic dinspre mam[ al altui poet rom`n, Octavian Goga. Eminescu
a plecat deci c[tre lan\ul albastru al mun\ilor de grani\[ pe sub
poalele c[rora sclipesc satele m[rginenilor, =i, ajutat de un \[ran,
a trecut pe potecile R[=inarilor pe l`ng[ Vama-Cucului, dincolo,
unde ]l a=teptau noi =i ]ntunecate destine (166).
PRIBEAG +I SUFLEUR
(18661869)
O scurt[ eclips[ de un an ascunde privirilor noastre o parte

din traiectoria vie\ii tinere=ti a lui Eminescu, dar spiritul acestei
vie\i, unic scop al unei biografii, ne este de pe acum prezent, ]n
ciuda datelor enigmatice, care se pot spulbera sau ]nt[ri la orice
nou[ descoperire.
Trec`nd mun\ii, Eminescu a n[zuit, nici vorb[, s[ vin[ la
Bucure=ti, ]n c[utarea unei trupe de teatru, g`ndind poate s[ se
al[ture iar de compania Fanny Tardini-Vl[dicescu. C[ a=a a f[cut
ne-o dovede=te o ]nsemnare pentru vreun proiect de proz[ care
sun[ astfel: Urm[rirea din partea mea a acelei fete de boieri ]n
Ci=migiu c`nd am venit din Blasiu. Figura Coriolano (ms.
2257, f. 183), de unde se vede c[ t`n[rul avea ne]ncetat nevoie
102
G. C[linescu
de exerci\ii pasionale. E cu putin\[ ca la Bucure=ti s[ se fi aflat

atunci =i fratele s[u Iorgu, ofi\erul, cu care prin 1869 =tim c[ se
]nt`lnea (36). C[ s-ar fi dus cu tot dinadinsul s[ stea la el nu ne
vine s[ credem, c[ci familia ]ncerca cu orice chip s[-l readuc[
acas[, ]n vreme ce Eminescu, dup[ cum vom vedea, are alte lucruri
]n cap. Nici ]nt`lnirea cu cel[lalt frate, Nicolae, scriitor la un avocat
]n Timi=oara, n-o putem deocamdat[ sus\ine cu nimic (198). }nc[
din octombrie 1866, ]ns[, t`n[rul vagabond tr[ia ]n atmosfera
scenei, deoarece ]ntr-o poezie, La o artist[, compus[, dup[ ar[tarea
manuscriselor, ]n acea lun[, se m[rturisea r[pit de glasul unei
actri\e (ms. 2259, f. 4):
Ca a nop\ii poezie,
Cu-ntunericul talar,
C`nd se-mbin[, se-nml[die
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu c`ntare ]ntrupat[!
De-al aplauzelor flor,
Ap[r`nd divinizat[,
R[pi=i sufletu-mi ]n dor.
E greu de ghicit cine era diva. Putea fi o actri\[ rom`n[, pentru

c[ piesele de atunci mai toate vodeviluri cereau ]nsu=iri
muzicale, dar =i o c`nt[rea\[ de oper[ italian[, =tiut fiind c[
spectacolele de dram[ rom`neasc[ alternau la Teatrul Na\ional
cu audi\iuni de oper[ italian[ (ms. 2259, f. 26):
Cum leb[da =tie c[ glasul ce iese din luciul ad`nc
Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se pl`ng,
Astfel Rom`nia ea =tie c[ glasul t[u dulce divin
Italia, sora ei, numai putut-a s[-l aibe ]n s`n.
Mai t`rziu, poetul trimi\`nd revistei Familia compunerea, a

putut s-o ]ntrebuin\eze pentru o nou[ ]mprejurare cum ]i va fi
adesea obiceiul d`nd a ]n\elege noii iubite c[ a compus-o dintr-adins pentru d`nsa. }n toat[ aceast[ iarn[ Eminescu a fost statornic =i, ori=ic`t, f[r[ prea mari grijuri, ]nc`t a fost ]n stare s[
pun[ pe h`rtie o mul\ime de compuneri: ]n octombrie La o artist[,
Mortua est, o lung[ compozi\ie romantic[, Ondina, ]n noiembrie
103
Amicului F. I., ]n decembrie Junii corup\i =i tot cam prin lunile

acestea La Heliade (ms. 2259, f. 311 v., 39), ca s[ nu mai vorbim
de multiple proiecte de drame, ce-=i au originea chiar ]n aceast[
epoc[. Din anul acesta turbure din cauza lipsei de =tiri, pe de-o
parte, =i a ]ntunec[rii memoriei contemporanilor, pe de alta, se
desprind totu=i unele date certe. I. L. Caragiale, t`n[r =i el pe
atunci, aflase ceva de la un actor (42):
Sunt peste dou[zeci de ani de-atunci. Locuiam ]ntr-o cas[
unde tr[sese ]n gazd[ un actor, vara director ]n provincie. Stagiunea migr[rii actorilor se sf`r=ise: era toamn[, =i aceste p[s[ri c[l[toare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
V[z`ndu-m[ c[ citeam ]ntruna, actorul ]mi zise cu un fel de
m`ndrie:
}\i place s[ te ocupi cu literatura. Am =i eu un b[iat ]n trup[
care cite=te mult, este foarte ]nv[\at, =tie nem\e=te =i are mare
talent; face poezii; ne-a f[cut c`teva cuplete minunate. Eu cred
c[ \i-ar face pl[cere s[-l cuno=ti.
+i-mi povesti cum g[sise ]ntr-un otel din Giurgiu pe acel b[iat
care slujea ]n curte =i la grajd culcat ]n f`n =i citind ]n gura
mare pe Schiller.
}n ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan biblioteca
b[iatului plin cu c[r\i nem\e=ti.
B[iatul era foarte bl`nd, de treab[, nu avea nici un vi\iu. Era
str[in, zicea el, dar nu voia s[ spun[ de unde. Se vedea bine a fi
copil de oameni, ajuns aci din cine =tie ce ]mprejurare.
Actorul ]i propuse s[-l ia sufler cu =apte galbeni pe lun[, =i
b[iatul primi cu bucurie. }=i luase biblioteca =i acuma se afla la
Bucure=ti.
Sc[z`nd peste 20 de ani din data de 18 iunie 1889, c`nd este
scris articolul, =i \in`nd seam[ de faptul c[ ]n prim[vara urm[toare
dup[ spusele lui Caragiale Eminescu a plecat cu o trup[ ]n
Moldova, ceea ce nu s-a ]nt`mplat dec`t ]n 1869, reiese ca dat[
a ]nt`lnirii lui Caragiale cu Eminescu toamna anului 1868. Cine
104
G. C[linescu
era actorul cu care vorbise autorul Scrisoarei pierdute? F[r[

]ndoial[ Pascali, c[ci acesta avea atunci ]n trup[ ca sufler pe Eminescu. Dac[ ]ntr-adev[r Pascali descoperise pe poet la Giurgiu,
aceasta nu se ]nt`mplase dec`t ]n vara anului 1867, pentru c[ de
la ]nceputul lui mai =i p`n[ ]n septembrie 1868 umblase ]n turneu
prin Ardeal =i Banat, ]mpreun[ =i cu Eminescu, iar ]n iarna 1867
1868 n-ar fi avut ce c[uta ]n Giurgiu, potrivit obiceiului trupelor
ambulante, care cutreierau numai vara. Un fost actor din trupa
lui Iorgu Caragiale, G[v[nescu, ]=i amintea ]ns[ c[, prin 1866
1867 (deci tot ]n 1867, c[ci ]n 1866 Eminescu era la Blaj), afl`ndu-se
]n turneu la Giurgiu =i r[m`n`nd f[r[ sufleur, directorul l-a trimis
]n port s[ caute pe cineva cu =tiin\[ de carte. G[v[nescu l-a g[sit
pe Eminescu: Sta cu r[z[toarea de fier ]n m`n[ =i r[dea bani\ele
pline. }n picioare avea numai ni=te pantaloni de dril alba=tri, iar
pe corp un sacou scurt de materie ordinar[. Nici c[ma=[, nici
ciorapi, nimic. Directorul l-a tocmit sufleur cu 60 de bani pe zi
(230). Oric`t aceast[ versiune contrazice pe cea de sus, un element
este negre=it adev[rat ]n ea, =i anume, c[ ]nainte de-a face parte
din trupa Pascali, Eminescu a apar\inut aceleia a lui Iorgu Caragiale, dup[ cum arat[ manuscrisele pieselor copiate pe curat
pentru aceast[ trup[ de poetul-sufleur (M. E., II, 5). De aceea
adev[rul iese din ]mp[carea celor dou[ versiuni, =i anume, ]ntr-acest
chip: Eminescu a fost angajat de Iorgu Caragiale =i trecut apoi
lui Pascali. Acesta din urm[ =tia povestea poetului de la Caragiale
cu care chiar jucase ]mpreun[ =i o spunea ]n a=a fel ]nc`t a
putut da na=tere opiniei c[ el ]nsu=i a g[sit pe Eminescu. C`nd
]ns[ vom afla mi=carea =i compozi\ia trupelor din acei ani, vom fi
mai bine l[muri\i asupra cauzelor =i ]ntinderii unor atari confuzii.
Nel[murit[ mai r[m`ne totu=i apari\ia lui Eminescu la Giurgiu.
Oric`t ne-am sili s[ credem c[ t`n[rul a intrat de-a dreptul ]n
trupa lui Caragiale, chiar de la sosirea ]n \ar[, legenda g[sirii lui
la Giurgiu, sus\inut[ din dou[ p[r\i, este ]nc[ prea puternic[. Dac[
]ns[ Eminescu a fost angajat la Giurgiu, atunci ]nseamn[ c[ peste
105
iarn[ n-a avut leg[turi cu nici un teatru, ci numai le-a frecventat,

ceea ce ]nt[re=te b[nuiala c[ s-a ad[postit pe la vreun cunoscut ]n
Bucure=ti sau chiar la frate-s[u, de unde ]ns[, amenin\at s[ fie prins
de cei de acas[, a fugit ]n prim[var[ la Giurgiu, pe unde =tia c[ o s[
treac[ trupa teatral[.
Fie c[ era hamal ]n port, fie gr[jdar la hotel, fie am`ndou[,
felul de via\[ al lui Eminescu aci este ]ntru totul plauzibil ]ntruc`t
este o prelungire a existen\ei de la Blaj. T`n[rul romantic ]nv[\ase
s[ tr[iasc[ pe drumuri =i s[ g[seasc[ o pl[cere amar[ ]ntr-acest
fel de via\[. Dormea prin =uri, ]n paie, m`nca pe unde =i ce putea,
g`tuise ]n sine orice izbucnire a instinctelor burgheze, pentru ca
s[ poat[ primi f[r[ ru=ine s[ raz[ bani\ele sau s[ r`neasc[ grajdul,
=i mai cu seam[ plutea ]ntr-o lume de n[zuin\i =i de vise care-i
d[deau puterea ]mpreun[ cu tinere\ea s[ dispre\uiasc[
am[r[ciunile prezente. El avea acum, b[nuim, iluzia c[ putin\a
de a publica versuri ]ntr-o revist[ (dou[ poezii noi ap[rur[ iar ]n
Familia) ]i deschidea un viitor str[lucit, c[ p[rin\ii, ]n ]ngustimea
lor, ar fi izbutit s[-l arunce din nou ]n joasa burghezie a func\iilor
lini=tite =i c[ mizeria ]ndurat[ ]ntr-ascuns era cel mai nimerit
mijloc de a ]nlesni chemarea sa. De aceea pl[nuia =i scria mereu,
dar mai ales citea. Geamantanul plin cu c[r\i, citirea cu glas tare
a lui Schiller, ]ntr-o =ur[, nu sunt legende, pentru c[ de acum
]nainte, oriunde ]nt`lnim pe Eminescu, ]l vedem cu mormane de
c[r\i, iar pe Schiller ]l cultiva ]n chip deosebit pe atunci, fiindc[
]n aprilie 1867 traducerea din el ceea ce se potrivea mai bine
propriei sale soarte (ms. 2259, f. 12 v.14 v.):
+i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, =i mie
Natura mi-a jurat
La leag[nu-mi de aur s[-mi deie bucurie.
+i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, dar mie
O scurt[ prim[var[ dureri numai mi-a dat...
(Resigna\iune)
106
G. C[linescu
Cu Iorgu Caragiale, Eminescu a colindat ]n vara 1867 ora=ele

]n care acesta avea obiceiul s[ joace =i pe care le vom cunoa=te
c`nd se va cerceta itinerariul turneului s[u. Caragiale umbla mai
ales prin Muntenia, fusese la Ploie=ti, la Giurgiu, la Br[ila =i deci
=i la Gala\i, =i e de b[nuit =i ]ntr-alte ora=e. Spre toamn[ se ]ntoarse
la Bucure=ti, unde peste iarn[ avea teatru de vodevil ]n tov[r[=ie
cu Dr[gulici, ]n fosta sal[ Cornescu. Cu el, dar, a sosit ]n
Bucure=ti =i Eminescu, exercit`ndu-=i mai departe func\iunea de
sufleur, combinat[ cu aceea de copist. }ntre altele va fi suflat la
7 noiembrie o pies[ greceasc[, Resboiul de la Sfakia. C`nd nu
sufla, copia piese de teatru, cu o caligrafie meticuloas[ =i citea\[,
contrasemn`nd cu paraf[ fiecare manuscris. Din aceste copii
afl[m, pe l`ng[ numele actorilor, o parte din repertoriul trupei,
=i anume:
1. Smeul nop\ii. Comedie ]ntr-un act, de Hyppolite Lucas,
tradus[ de G. I. Georgescu [sau Un dulce s[rutat].
2. Margo contesa. Vodevil ]ntr-un act, tradus din fran\uze=te
de T. Profiriu.
3. O palm[ sau voinicos dar fricos. Comedie ]ntr-un act, tradus[
de Profiriu. (De la teatrul francez Palais Royal.)
Dintre actorii ]n mijlocul c[rora tr[ia acum sufleurul Iorgu
=i Elena Caragiali, Leoveanu, Mincu, Alexandrescu, Br[tianu,
Solomonescu, G. German, Dr[gulici, El[ena?], Cicilia (?), d-ra
Dimitreasa, dna Alexandrescu (M. E., II, 5) se ]nt`mpl[ s[
cunoa=tem mai de aproape pe unii, gra\ie amintirilor lui I. L.
Caragiale.
Iorgu Caragiale, frate mai mic al lui Costache Caragiale (director de teatru al[turi de Costache Mih[ileanu), frecventase =coala
de muzic[ a cade\ilor, de unde fusese dat afar[, =i era cunoscut
ca un mare farsor. El este acela care, ]ntrebat la =coala de muzic[
de c[tre profesor (fost pop[ de regiment muscal, caterisit) ]n c`te
feluri se duce o not[ \inut[, r[spunse dup[ multe dibuiri: crescen-
107
do, crescendo... =i r[s... =i r`s... (la amenin\area popii) =i r[spop[!,

fapt pentru care fusese eliminat.
El ]mboldise ]ntr-o sear[ cu un ac ]nfipt ]ntr-o nuielu=[, pitit
]n dosul fundalului, pe Mih[ileanu, directorul, ]n vreme ce acesta
juca pe cavalerul r[t[citor, omor`t de vr[jma=i =i ]ntins pe catafalc:
S-a stins sufletul cel mai generos, s-a oprit din b[t[ile ei
inima cea mai fidel[! Se v[ita amanta dezolat[.
Iorgu ]i trage c`teva bolduri; r[posatul =opte=te:
Ce-i asta, bre? Cine-i acolo?
S-a pierdut floarea cavalerismului! s-a fr`nt spada cea mai
nobil[ a m`ndrei Burgundii! ad[ug[ un frate de arme.
Iorgu repet[ cruda juc[rie; Mih[ileanu, fierb`nd:
E=ti nebun?... Cine-i [la?... Vrei s[ m[ scol acum de-aici?
Pentru palmele m`ncate de la Mih[ileanu ]n aceast[ ]mprejurare, Iorgu s-a r[zbunat mai t`rziu, d`ndu-i s[ m[n`nce un cocolo=
de lum`nare de seu cu fitil cu tot, t[v[lit ]n r[z[tur[ de s[pun =i
acoperit cu praf de tibi=ir, ]n loc de br`nz[, pe c`nd acela juca pe
un grande d Espaa fudul =i fl[m`nd, care trebuia s[ mu=te
din ca=ul unui \[ran. Mai t`rziu, Iorgu, retras din teatru, devenise
comisar comunal la hala din Pia\a Amzei, dec[dere pe care o
depl`ngea ]n rime. Eminescu se afla, a=adar, sub o direc\ie vesel[
=i unde-i veselie este =i ]ng[duin\[. Alexandrescu poate c[ este
Ghi\[ Alexandrescu, acela care c`nta minunat. Dr[gulici nu era
nici el mai ]ncruntat. Odat[ trase salteaua pe care trebuia s[ cad[
]n culise, ]n chip de muscal str[puns de un georgian, actorul
Mincu. Alt[ dat[ ]l g`dil[ pe acela=i cu degetul, c`nd trebuia s[
c`nte o parte dificil[. Despre Mincu =tim c[ era poreclit |a\a Mi\a
=i avea veleit[\i muzicale, sau cum zicea el ]=i m`ncase voca\ia de tenor. Era unul din elementele predilecte ale turneului lui
Millo. Solomonescu, fiind =i c`nt[re\ la Biserica Dintr-o Zi, declama cam pe nas =i pronun\a ]mb[lat numele proprii =i neologismele:
Odat[ juca +tefan Mih[ileanu pe Olliwer Cromwell ]n Mu=chetarii lui Dumas, =i Solomonescu pe un ofi\er de gard[ ]n tab[r[.
Ofi\erul intr[ gr[bit ]n cortul protectorului =i strig[:
108
G. C[linescu
Genrale! Genrale! a sosit bastamentul!

Publicul pufne=te. Generalul se ridic[ de pe scaun indignat, ca
s[ dea o lec\ie incultului:
Mizerabile! vorbe=te frumos! ui\i c[ te afli ]n fa\a generalului
Croncovel! (42)
}n aceast[ societate vesel[ =i mizer[ a mai stat Eminescu, dup[
turneul de var[, ]nc[ o iarn[ (18671868), la Bucure=ti. Apoi a
trecut la Pascali, care se preg[tea pentru un mare turneu ]n Ardeal.
Atmosfera trupei lui Pascali trebuie s[ ne-o ]nchipuim mult mai
serioas[, pentru c[ Pascali juca la Teatrul Na\ional, era =i autor,
iar trecerea ]n Ardeal presupune de la sine curajul unei ]ntreprinderi pline de r[spunderi morale. De altfel, el trecea drept actor
mare, cu sentimente na\ionale pe care =tia s[ le dezl[n\uie =i ]n
al\ii, c`nd interpreta pe Mihai Viteazul, de pild[. Era, cu alte
cuvinte, un sol al rom`nismului =i, oric`t de simpatic ar fi fost
Iorgu Caragiale, el nefiind dec`t un cabotin, Eminescu, fire ad`nc[
=i patriotic[, fu atras cu toat[ fiin\a c[tre cel dintì.
Pornit[ spre Predeal pe la ]nceputul lui mai, caravana Societ[\ii dramatice a arti=tilor superiori din Bucure=ti, compus[ din 12
persoane (7 b[rba\i =i 5 femei), era sosit[ ]n Bra=ov ]n ziua de 4/
16 mai. Actorii (M. Pascali, I. Gestianu, S. B[l[necu, P. Velescu, V.
Fraiwald, I. Sapeanu, M. Eminescu, Matilda Pascali, Catinca
Dimitreasca, Maria Gestianu =i Mari\a Vasilescu =i poate ]nc[ o
actri\[) fur[ primi\i cu entuziasm (226).
Celebrul nostru artist teatral din Bucure=ti, dl M. Pascali
zice corespondentul din Bra=ov al Familiei (4/16 mai) a sosit
]n mijlocul nostru spre a deschide templul Thaliei rom`ne =i ]ntre
murii acestui vechi ora=, rom`nesc.
}ndat[ ce se r[sp`ndi aceast[ =tire ]ntre noi, bucuria noastr[
ajunse la culme =i, ]n decurs de c`teva zile, fur[ ocupate toate
locurile de =ezut, =i astfel subzisten\a trupei teatrale fu asigurat[
numaidec`t ]ntr-un mod splendid.
Fire=te c[ dac[ toate locurile de =ezut erau ocupate chiar din
prima zi, trupa n-avea dec`t s[ a=tepte voioas[ ridicarea cortinei,
109
=i Eminescu la fel, cu textul ]nainte. Piesele pe care avea s[ le

sufle Eminescu nu erau ]ns[ str[lucite: melodrame cele mai multe,
traduse sau adaptate din fran\uze=te, lucr[ri le=inate de repertoriu
provincial, dup[ cum arat[ chiar titlurile publicate de gazet[, =i
anume: Idiotul, Prizonierul din Bastilia, S[rmanul muzicant, Ea este
nebun[, Dalila, Martirul familiei, Fericirea ]n nebunie, Tata-mo=u,
Cer=etorul, Copilul Greciei, Visul unui roman murind, Nevasta trebuie
s[-=i urmeze b[rbatul, Un pahar de ceai, +trengarul din Paris, Femeile care pl`ng, Femeile limbute, B[rbatul v[duvei, Uit[-te, dar
nu te atinge, Nu e fum f[r[ foc, Procopsi\ii, Noaptea unei stele, Boala
roman\elor =i altele cu titluri foarte relative =i ocazionale, din care
Pascali a jucat ceea ce a v[zut c[ are mai mult succes. Reprezenta\ia de deschidere a fost duminic[ 5/17 mai, c`nd s-a jucat Orbul
=i nebuna, dram[ ]n 5 acte, tradus[ din fran\uze=te de M. Millo =i
M. Pascali. Apoi au urmat mar\i, 7/19 mai, G[rg[unii sau necredin\a b[rba\ilor, comedie ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te de Pascali, joi 9/21 mai, +trengarul din Paris, comedie fran\uzeasc[ ]n 2
acte, =i Femeile care pl`ng, comedie ]ntr-un act, =i a=a mai departe,
p`n[ la 3/15 iunie, c`nd s-a dat reprezenta\ia de adio ]n beneficiul
=coalelor rom`ne din Bra=ov. De=i publicul bra=ovean, precump[nitor numai rom`nesc, ar fi dorit lucruri mai na\ionale, ca, de
pild[, R[zvan =i Vidra a lui B. P. Hasdeu, el era totu=i ]nc`ntat de
jocul arti=tilor =i mai ales de frumuse\ea sonorit[\ii limbii rom`ne
din vocea delicat[ =i pronuncia\iunea cea curg[toare a d-nilor
actori, proprietatea limbii acesteia divine =i credea c[ so\ii Pascali
pot rivaliza cu actorii scenelor celor mai mari din Europa. V`lva
cea mare a st`rnit-o ]ns[ reprezentarea singurei drame na\ionale,
Mihai Viteazul dup[ b[t[lia de la C[lug[reni de D. Bolintineanu,
]n care actorii jucau ]n costumele rom`ne=ti ale epocii, spre
admira\ia spectatorilor. Anun\`nd acest spectacol ]mpreun[ cu Doi
profesori procopsi\i de Scribe, ]n beneficiul lui Pascali, cronicarul
Gazetei Transilvaniei ag[oga: Credem c[ sala va fi prea mic[,
fiindc[ piesa e na\ional[. A=a a =i fost, de bun[ seam[, judec`nd
110
G. C[linescu
dup[ succesul ce aceast[ pies[ l-a avut ]n tot decursul turneului.

}nainte de a pleca, Pascali, om inteligent, face o vizit[ la redac\ia
Gazetei, trimi\`nd publicului un adio plin de gra\ie =i de p[rere
de r[u =i promi\`nd c[ va reveni s[ joace piese na\ionale. Dac[
Eminescu fusese ]n 1864 =i 1865 cu trupa Fanny Tardini-Vl[dicescu,
ora=ul acesta, str`ns ]n jurul sumbrei Biserici Negre =i al \eposului turn de la Rathaus, la poalele T`mpei, cu mireasm[ de conifere,
]i era bine cunoscut =i-l p[r[sea acum, ]n ziua de 16 sau 17 iunie
st. n., ca un vechi prieten. Pornind la drum, trupa se ]ndrept[ c[tre
Sibiu, unde trase ]n cea mai mare parte, inclusiv Eminescu, la
Hotel Bucure=ti. +i acest ora= era cunoscut lui Eminescu, fiindc[
cu doi ani ]nainte trecuse prin el ]n drum spre \ar[ =i fiindc[ poate
=ezuse aici la fratele s[u Nicolae =i-=i d[duse vreun examen.
Trebuie s[ fi rev[zut cu pl[cere uli\ele pitore=ti =i casele colorate
]n verde sau ro=cat cu obloane la ferestre, firmele de fier b[tut
]ntinse spre uli\[ ca ni=te flamuri, pia\a baroc[ din care se z[resc
largile cur\i interioare, stil Rena=tere, ale Palatului Cavalerilor de
Brukenthal, turnul cu orologiu din apropiere =i cele =ase frontoane
gotice ale imensei catedrale reformate, trebuie s[ fi alergat ]n
sf`r=it ]n Jungerwaldul din margine, ]n dumbrava de stejari din
care lan\ul violaceu al mun\ilor pare a=a de apropiat.
Dac[ bra=ovenii au primit cu at`ta c[ldur[ pe arti=tii rom`ni,
ei, care mai v[zuser[ teatru rom`nesc, ]nchipuie-=i oricine bucuria
sibienilor la prilejul ce li se da de a auzi ]ntìa oar[ pe scen[ limba
rom`neasc[. Sala teatrului fu oferit[ gratuit, cu condi\ia ca o
reprezenta\ie s[ fie dat[ ]n folosul s[racilor. Piesele jucate (8/20
iunie, Este nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul; 9/21
iunie, +trengarul din Paris, Femeile care pl`ng; 13/25 iunie,
G[rg[unii; 15/27 iunie, Voinicosul =i fricosul; 16/28 iunie, Mihai
Viteazul =i Doi procopsi\i etc.) nu numai entuziasmar[ pe rom`ni,
dar satisf[cut[ =i publicul german. La +trengarul =i Femeile asist[
=i comandantul feldmare=al Freiherr von Rammung. Hermannstdter Zeitung l[uda costumele rom`ne=ti din Mihai Viteazul =i g[sea
111
dr[gu\[ pe Vasileasca. Ultima reprezenta\ie s-a dat ]n ziua de 18/

30 iunie cu S[rmanul muzicant =i Un poet romantic de Millo (226).
Cu o zi ]nainte, ]ntr-o vineri, societatea rom`neasc[ din Sibiu, ]n
semn de mul\umire, d[du un banchet ]n onoarea lui Mihai Pascali,
]n sala hotelului }mp[ratul romanilor, sub pre=edin\ia lui Iacob
Bologa, consilier aulic pensionar, la care luar[ parte vreo sut[ cincizeci de persoane, printre care =i c`\iva tineri studen\i (10).
Banchetul a urmat ]ntr-o anima\ie indescriptibil[, ajuns[ la
culme c`nd directorul Pascali \inu un toast cu oarecare aluziuni
discret politice. Dup[ ce s-au potolit discursurile, lumea s-a ridicat
de la mas[ form`nd grupe =i convorbind. De grupa tinerilor ]n
care se afla Ieronim Bari\iu =i f[r[ ]ndoial[ =i N. Densu=ianu, care
f[cea cronica teatral[ ]n revista Familia =i care cuno=tea, dup[
cum =tim, pe Eminescu, se apropie un t`n[r ce sem[na a fi =i el
actor din trupa lui Pascali, cu p[rul lung, =i de coloare neagr[
foarte frumoas[, cu ni=te ochi mari de t[ietura migdalelor, plini
de o veselie melancolic[, ni=te ochi expresivi, vorbitori =i totodat[
misterio=i. Erau ni=te ochi din ce ]n ce mai periculo=i pentru inimile
neexperte de fete, iar pentru femeile experte erau ochii dorului.
}n capul unei femei frumoase =i tinere acei ochi \i-ar fi spus de la
prima vedere: i-ai v[zut =i nu-i vei mai uita niciodat[, cum nu uit[
c[l[torul undele azure ale F`nt`nei Trevi din Roma Veche. }n cazul
acelui t`n[r de statur[ mijlocie, dar bine legat, ei ]\i f[ceau impresiunea unui om predestinat, unui om fatal. Erau ochii despre care
fericitul Vasile Alecsandri zice c[: sunt ochi mari, f[r[ de noroc. (10)
T`n[rul se recomand[ studen\ilor: Mihai Eminescu. Plini de
curiozitate, deoarece nu-l v[zuse juc`nd ]n scen[ deschis[, studen\ii ]ntrebar[ a doua zi pe un actor ce roluri joac[ dl Eminescu, =i
acela ]i l[muri c[ t`n[rul nu era actor, ci sufleur, c[ era poet de
talent, dar foarte nefericit (10).
Cu toate acestea, Eminescu trebuie s[ fi avut unele atribu\ii =i
de actor, cum se obi=nuie=te ]n trupele ambulante. }n piesele
istorice, cu figura\ie ]ntins[, ]n rolurile reduse la o replic[, dou[,
112
G. C[linescu
]n glasurile din culise, sufleurul, gata ]mbr[cat, va fi p[r[sit cu=ca

sau culisele pentru a ap[rea pe scen[.
Adeseori ]=i aduce aminte un altul sufla din cu=ca lui
]mbr[cat ]n diferite costume speciale trupelor provinciale, compuse
din c`te o hain[ Louis [X]IV, pantaloni bufan\i Henric IV =i chivere
de carton aurit a la Misterele Inchisi\iilor sau din Don Juan de
Marana, c[ci trupa era totdeauna restr`ns[ ]n arti=ti, a=a c[ nu
numai sufleurul era chemat s[ ia =i el parte ]ntre personajele piesei,
dar de multe ori se f[cea apel p`n[ =i la b[rbierii trupei uneori
chiar la pompieri spre a-i transforma ]n cine =tie ce lorzi sau
baroni din piesele romantice... (13)
Din Sibiu trupa trecu tocmai la Lugoj, av`nd ]n vedere, desigur,
c[ acesta e un centru pur rom`nesc. }n 22 iunie/4 iulie se aflau
acolo, primi\i cu bucurie de lugojeni =i g[zdui\i ]n casele celor
mai de frunte. La prima reprezenta\ie, teatrul fu a=a de plin, ]nc`t
unii trebuir[ s[ se ]ntoarc[ acas[. Lumea a=tepta cu b[t[i de inim[
ridicarea cortinei. C`nd dna Pascali ap[ru pe scen[, i se aruncar[
buchete =i cununi de flori =i o cunun[ cu cordele na\ionale pe
care era scris: Junimea rom`n[. Doamnei M. Pascali. Pentru arta
rom`n[. Lugoj. 1868. Clipe de frenezie =i n[dejdi na\ionale! Inima
fanatic[ a junelui sufleur trebuie s[ fi zv`cnit cu putere ]n cu=c[!
Spectacolele date la ]nceput la Lugoj au fost acestea: 1. Ea este
nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul (22 iunie/ 4 iulie?);
2. G[rg[unii (23 iunie/5 iulie?); 3. Voinicos =i fricos (27 iunie/9
iulie); 4. Femeile care pl`ng =i Nu e fum f[r[ foc (29 iunie/11 iulie);
5. Mihai Viteazul =i Un pahar de ceai (30 iunie/12 iulie). La aceast[
din urm[ reprezenta\iune precum era de a=teptat sala gemea
de lume cum nu se mai ]nt`mplase vreodat[ ]n acel or[=el, iar
c[ldura animal[, fire=te era ]n toiul verii se f[cuse nesuferit[.
Apari\ia lui Pascali ]n costumul lui Mihai Viteazul fu primit[ cu
chiote de vivat =i aplauze, =i actorul fu n[v[lit de buchete =i cunuci
de flori. Cu toate c[ actorii vorbeau cam iute =i urechile lugojenilor
urm[reau cu greu replicile, limba rom`neasc[ le suna dulce, moale
113
la auz, =i asta-i umplea de ]nc`ntare. Juna Vasileasca r[pi =i aci

inimile tinerilor: Domni=oara Vasilescu zice cronicarul pronun\[ limba cea mai dulce rom`n[, cu efect pl[cut, =i e o m[rgea
gra\ioas[ a societ[\ii dramatice. Cum Eminescu era un ins prin
excelen\[ inflamabil, nu este exclus, ca s[ fi trimis dinadins atunci
poezia La o artist[ revistei Familia, unde =i apare, pe c`nd poetul
se afla ]nc[ ]n turneu, ca s[ dea na=tere opiniei c[ fusese compus[
pentru ea, cu at`t mai mult cu c`t d-ra Mari\a Vasilescu c`nta cu
mult brio c`ntece na\ionale. De aceea =i regretul lugojenilor c`nd
aflar[ de va fi adev[rat c[ actri\a se ]ntoarce ]n Bucure=ti,
sau, dup[ cum gl[suie=te Familia (226):
O lovitur[ a c[p[tat societatea cu aceea c[ domni=oara Mari\a
Vasilescu, ]n urmarea unei cauze extraordinare, a plecat la Bucure=ti,
=i piesele cu c`ntece na\ionale au de a suferi.
Succesul cel mare al spectacolelor determin[ pe Pascali s[ mai
r[m`n[ ]n Lugoj, =i astfel trupa continu[ reprezenta\iile juc`nd
Frica e din rai, comedie na\ional[ (4/16 iulie), Sterian p[\itul,
comedie na\ional[ (6/18 iulie), +trengarul din Paris, comedie (17/
19 iulie), Orbul =i nebuna, dram[ (11/23 iulie), Doi profesori
procopsi\i, Un amic sup[r[tor =i Coconul B`rzoi, comedie na\ional[
(14/26 iulie) (226).
}n ziua de 8/20 iulie peste 60 de rom`ni d[dur[ o cin[ ]n
cinstea actorilor, cu obi=nuitele ]nfl[c[r[ri, cuv`nt[ri =i dan\uri.
}n zori de zi, junii se str`nser[ sub ferestrele d-nelor Pascali,
Dumitrescu =i Vasilescu =i le onorar[ cu muzic[ de noapte. Trupa
inten\iona s[ mai reprezinte ]n ziua de 16/28 iulie Piatra din cas[,
]n folosul studen\ilor, dar plecarea la Timi=oara fiind gr[bit[,
spectacolul din seara de 14/26 iulie fu cel din urm[. La ie=irea
din teatru, tinerimea s-a adunat c`nt`nd =i cuv`nt`nd sub fereastra
lui Pascali, care r[spunse ]n c`teva cuvinte sim\ite (226).
La 16/28 iulie trupa d[dea prima reprezenta\ie ]n Timi=oara,
]ntr-o sal[ ]n\esat[ de lume. Nu s-au dat aici dec`t trei spectacole,
=i acelea cu anume schimb[ri de la programul anun\at, din cauz[
114
G. C[linescu
c[ dna Pascali d[duse na=tere unui copil, ]n plin[ campanie

artistic[. Piesele au fost acestea: +trengarul din Paris (16/28 iulie),
Frica e din rai (18/30 iulie), Mihai Viteazul =i Doi profesori
procopsi\i (19/31 iulie). Dup[ finele actului I al primei reprezenta\iuni, un t`n[r bard al Timi=oarei, Iulian Grozescu, ]mp[r\i ]n
public foi volante cu urm[toarea poezie ocazional[, de care
Eminescu suntem siguri c-a z`mbit (226):
Salutare Taliei rom`ne, dedicat[ societ[\ii teatrale rom`ne a dlui director M.
Pascali.
Cu ocaziunea primei represent[ri ]n Timi=oara la 28 iulie 1868:
Steaua m`ndr[ maiestoas[
Se arat[-n r[s[rit,
C[ci o z`n[ prea frumoas[
Ici la noi s-a cobor`t.
}nger dulce de pl[cere
S-a ivit sur`z[tor,
S[ ne-aduc[ m`ngìere
+i spern\[-n venitor!
Timi=ana cea b[tr`n[

Pare c-a ]ntinerit,
C[ci azi Talia rom`n[
Prima dat[ a sosit.
A sosit s[ ni vesteasc[
C[ a=a vom mai tr[i
Limba dulce rom`neasc[
Dac-am =ti a o iubi... etc
Ca =i aiurea, c`nd la a treia reprezenta\ie Pascali ap[ru pe scen[

]n costumul lui Mihai, c`teva minute n-a putut ]ncepe din pricina
uralelor frenetice ale publicului (226).
La 20 iulie/1 august trupa d[du prima reprezenta\ie ]n Arad, ]n
edificiul teatrului or[=enesc, cu Poetul =i Doi profesori. }nainte de
spectacol, Pascali declam[ Adu-\i aminte, rom`ne, de At. M. Marienescu, iar seara sf`r=i cu Balul de la palat, c`nt`ndu-se Ast[zi este zi de
s[rb[toare, s[ ne veselim (226).
Starea dnei Pascali necesit[ o r[rire a spectacolelor, a=a ]nc`t a
doua reprezenta\ie c[zu mar\i 23 iulie/4 august, c`nd s-a jucat ]n
aplauze frenetice Frica e din rai, comedie na\ional[. }n sala care
gemea de lume erau =i str[ini, =i chiar \[rani veni\i din comitatul
Zarandului, cale de dou[ zile. Au urmat apoi Sterian p[\itul, comedie
na\ional[ de Pantazi Ghica (s`mb[t[ 27 iulie/8 august), Mihai
Viteazul, B[rbatul manierat =i Nenorocirea cuconului B`rzoi (mar\i,
115
30 iulie/11 august). }mboln[vindu-se Pascali =i apoi Gestianu,

spectacolele se am`nar[ cu o s[pt[m`n[, nu f[r[ schimb[ri de
program (226). Printre rom`nii veni\i de departe, sosi ]n aceste zile
=i Iosif Vulcan, care voia s[ mearg[ la adunarea Asocia\iunii de la
Gherla, =i apoi la Bucure=ti. Entuziast, publicase ]n Familia din 25
iulie/6 august un portret al lui Pascali, ]nso\it de un articol elogios,
=i acum venea s[ asiste =i el la c`t mai multe piese. E foarte probabil
ca ]n Albina din 3/15 iulie s[ fi citit c[ din trup[ f[cea parte =i Eminescu, dac[ nu cumva chiar poetul ]i spusese aceasta trimi\`nd poezia
La o artist[, =i atunci, la dorin\a de a vedea teatrul rom`nesc se
ad[oga =i curiozitatea de a cunoa=te personal pe t`n[rul s[u fin literar. Vulcan vizit[ a=adar pe Pascali, pe care ]l g[si ]n gr[dina hotelului,
ridicat abia dup[ boal[ =i ]nconjurat de mai multe persoane, printre
care poate =i Eminescu. Pascali ]l primi foarte afabil, ]i ar[t[ greut[\ile
]nt`mpinate de arti=tii rom`ni =i atinse chestiunea cre[rii unui teatru
na\ional ]n imperiu. }n Familia se f[cuse aluzie la putin\a reprezent[rii comediei ]ntr-un act O glum[, de Marienescu, =i a comediei ]n
3 acte cu c`ntece Nu v[t[ma\i fetele b[tr`ne, de Iosif Vulcan, ceea
ce ar fi fost dificil ]n turneu, pentru c[ actorii nu aveau r[gaz s[
]nve\e rolurile. De aceea, cu mult tact, dna Pascali f[g[duie=te lui
Vulcan c[ va declama Copila rom`n[ din piesa sus-pomenit[.
Convorbind astfel, se ]nserase. Fiind ajunul onomasticii ]mp[ratului,
se auzea banda militar[, care c`nta pentru public. Ora=ul era iluminat, iar str[zile forfoteau de gur[-casc[ (237). }n seara zilei de mar\i
6/18 august, Vulcan s-a dus deci la teatru s[ se aud[ recitat. Din
cauza boalei lui Gestianu, se jucar[ dou[ piese mai mici, S[rmanul
muzicant =i Femeia trebuie s[-=i urmeze b[rbatul. }n aceast[ sear[
p[=ea pentru ]ntìa oar[ ]n fa\a publicului ar[dean Matilda Pascali.
C`nd se ivi pe scen[ ]mbr[cat[ ]n costumul na\ional ce-i venea foarte
bine, fiind d`nsa o dam[ t`n[r[, frumoas[ =i cu o talie maestetic[,
sala r[p[i de aplauze =i actri\a trebui s[ a=tepte c`teva minute p`n[
s[ ]nceap[ declamarea Copilei rom`ne, ]ntrerupt[ =i ea de urale la
fiece strof[. De trei ori actri\a fu chemat[ la ramp[, iar a patra oar[,
116
G. C[linescu
dup[ cererea publicului, d`nsa ap[ru ]mpreun[ cu autorul poeziei.

}n aceast[ ]mprejurare, Iosif Vulcan a putut vedea din culise pe
Eminescu. Poetul =edea ]n cu=ca sufleurului numai ]ntr-o c[ma=[
de noapte din pricina z[dufului =i fuma, ]n pauz[, tihnit, dintro pip[ (198). A doua zi, miercuri, 7/19 august, avu loc alt[ reprezenta\ie cu Nu e fum f[r[ foc =i Un pahar de ceai, vineri, 9/21 august
urm[ reprezenta\ia de adio, iar pentru s`mb[t[, 10/22 august, a
doua zi, gazetele vesteau un banchet la care ar[denii aveau s[ ofere
lui Pascali un pocal de argint (226).
Peste o s[pt[m`n[, duminic[ 18/30 august, rom`nii din Oravi\a
a=teptau, nebuni de entuziasm, pe actori la gar[ cu 12 tr[suri, c`\i in=i
=tiau c[ sunt. O ploaie de flori c[zu peste actori c`nd, a doua zi, luni,
19/31 august, se ridic[ cortina spre a reprezenta +trengarul din Paris
(Le gamin de Paris, desigur, al lui Scribe). R[sunetul limbii rom`ne ]i
exalta pe to\i. +i aci corespondentul Familiei, Sofroniu Pascu, scria
]nfl[c[rat:
De pre bin (Bhne) r[suna o limb[ dulce ca farmecul,
]nc`nt[toare ca c`ntecul de siren[. Am auzit adese c[ limba
noastr[ e sonor[, suav[ =i armonioas[; am crezut... credeam ]ns[
cu modestie; acum ]ns[ ne-a trecut, toat[ dubietatea, c[ci am sim\it
puterea magic[, am auzit =i v[zut ceea ce p`n[ acum numai cugeta
=i ofta am putut, am cunoscut sublimitatea limbii noastre. (226)
La a doua reprezenta\ie de mar\i, 20 august/ 1 sept., d`ndu-se
Mihai Viteazul =i Doi profesori, sala era at`t de ]nghesuit[, c`t era
mai imposibil a face vreo mi=care. Veniser[, ca =i la Arad, \[rani.
Matilda Pascali a recoltat =i aci numeroase aplauze =i ghirlande cu
declama\ia versurilor lui Vulcan, Copila rom`n[. Apoi a urmat un
banchet cu ]nalt[ temperatur[ moral[, la Coroana (226).
Astfel se sf`r=ea acest turneu glorios ]n Transilvania =i Banat,
care a fost ]ntìa mare propagand[ artistic[ =i na\ional[ prin
Ardealul amor\it (18). Obosi\i de drumuri =i emo\ii, actorii o
pornir[, la 21 aug./ 2 sept., prin Bazia=, spre capitala \[rii.
Eminescu avea r[gaz acum, cople=it ]nc[ de r[p[itul aplauzelor
117
care se sp[rgeau spre cu=ca lui de sufleur, s[ mediteze la soarta

rom`nilor de peste mun\i, la ]ntinderea dec[derii na\iei, la starea
mizer[ a limbii =i literaturii la ora=e, la tot ce, ]ntr-un cuv`nt, va
alc[tui peste pu\in timp la el materialul tenacei sale concep\ii patriotice. Din priveli=tile de \ar[ trecute ]n goan[ pe dinaintea ochilor,
din urletul s[lilor de spectacol =i clinchetul tac`murilor la banchete, din tropotul pa=ilor de boieri pe scen[, v[zu\i dinspre du=umea,
se va ivi puternic[ poezia indign[rii ]mpotriva epigonilor.
Eminescu sosi ]n Bucure=ti c[tre sf`r=itul lui august st. v., dar
pentru cutare prieten se ive=te t`rziu toamna, c`nd d[duse ploi
=i vremuri slabe (36). Aci se ]nt`lne=te cu +tefan Cacovean, acela
care ]l g[zduise ]n Blaj, venit cu mul\i studen\i sau numai bacalaurea\i, din Sibiu =i Cluj, la un concurs al Societ[\ii Transilvania
(36). Revede =i pe Iosiv Vulcan, care de la Gherla mersese la Pesta
=i de aci, cu vaporul, c[l[torise pe Dun[re p`n[ la Giurgiu, ]n tov[r[=ia lui P. P. Carp. }n drum, cu diligen\a spre Bucure=ti, se oprise
=i la C[lug[reni, cu emo\ia ]nc[ proasp[t[ a piesei jucate de Pascali la Arad. Impresiile bucure=tene ale lui Vulcan sunt interesante
pentru schi\area atmosferei de atunci a capitalei, ]n care tr[ia
Eminescu. Directorul revistei din Pesta colind[ ora=ul ]n lung =i ]n
lat, bate Podul Mogo=oaiei, intr[ ]n vestita gr[din[ Ra=ca, ]n care
c`nta o muzic[ militar[ =i un taraf de l[utari cu naiuri, se urc[ pe
Dealul Mitropoliei, de unde ]l ]nc`nt[ priveli=tea ]nverzit[ a cet[\ii
lui Bucur. Str[zile r[sunau de strig[tele oltenilor: Haidi, haida\i
la nuci, l-ale mari =i dulci!; Pepene, pepenachi, din gr[dina lui
Costachi; Zachie, razachie, struguri de la deal la Filaret. Un
pl[cintar cu tablaua, ]n jurul c[ruia nu se afla nimeni, \ipa de
zor: Sta\i, a=tepta\i, nu v[ ]ndesa\i, c[ pe r`nd to\i c[p[ta\i. Apa
de b[ut se cump[ra de la sacagii, care treceau pe drum strig`nd:
D`mbovi\[, ap[ dulce,
Cine-o bea nu se mai duce!
118
G. C[linescu
}ntr-o lun[, c`t a stat Vulcan la Bucure=ti, a vizitat Senatul,

pe unii mini=tri, pe domnitor =i a asistat =i la c`teva reprezenta\ii
ale lui Pascali, la Teatrul Na\ional,unde va fi stat iar de vorb[ cu
colaboratorul s[u (234).
Tot acum, poetul face cuno=tin\[ cu I. L. Caragiale, prin Pascali.
Eminescu i-a ]n=irat aceluia ]ntr-o noapte tot ce =tia din literatura
german[, i-a declamat poezii de-ale sale, i-a vorbit despre India
antic[, despre daci, despre +tefan cel Mare =i i-a c`ntat doina (42).
Era ]ndr[gostit de o t`n[r[ actri\[, identificat[ de unii cu Eufrosina
Popescu (E. Marcolini), vestita c`nt[rea\[, care trebuie s[ fi fost
]ns[ cu cel pu\in zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul, =i implora
mila marmurei ]n versuri ]nfrico=[toare:
De ce nu sunt un rege s[ sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
S[ fac s[ rump-o lume ce sf`=ie-n t[cere
Zdrobit sufletul meu.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
C[ci mie mi-a dat soarta amara m`ngìere
O piatr[ s[ ador.
(Amorul unei marmure)
Legenda spune c[ aceast[ Eufrosin[ era o fat[ de vreo 17 ani,

de o rar[ frumuse\e, =i care, mai mult gra\ie atrac\iilor fizice,
izbutise s[ se fac[ iubit[ de public. Actri\a de m`na a doua, ea nu
e o vestal[, are aman\i care o ]ntre\in =i nu respinge nici dragostea
romantic[ a lui Eminescu. Leg[turile poetului cu d`nsa trebuiesc
puse ]ntre toamna 1868 (sosirea din Banat) =i toamna 1869, c`nd
Eminescu pleac[ la Viena. Legenda acestei iubiri ]=i g[se=te o precizare a contururilor ]n compunerile din acea vreme ale poetului.
Ce este Poesis din Geniu pustiu dec`t o actri\[ de m`na a doua
de la un teatru de m`na a doua, care juca subrette, de=i pasul
=i atitudinea ar[tau pe tragediana? Poesis este o desfr`nat[, care
119
ascunde iubitului leg[turile ei venale. Cuprinsul poeziei Venere =i

Madon[ nu este altul: poetul v[zuse z`mbetul rafaelic al gurii sale,
dar ea nu era dec`t o bacant[, o v`nz[toare nedemn[ de v[lul
ideal cu care fusese transfigurat[, de unde =i violen\a indign[rii:
Am v[zut fa\a ta pal[ de o bolnav[ be\ie,
Buza ta ]nvine\it[ de-al corup\iei mu=cat,
+i-am zv`rlit asupr[-\i, crudo, v[lul alb de poezie
+i paloarei tale raza inocen\ei eu i-am dat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar azi v[lul cade, crudo! disme\it din visuri sece,
Fruntea mea este trezit[ de al buzei tale-nghe\,
+i privesc la tine, demon, =i amoru-mi stins =i rece
M[ ]nva\[ cum asupr[-\i eu s[ caut cu dispre\.
Cu toat[ am[r[ciunea poetului, care se crezuse singurul

proprietar al frumoasei =i u=uratecei cabotine, el =i-aduce aminte
mult[ vreme de ea cu str`ngere de inim[. Dup[ o petrecere f[cut[
la Viena, pe vremea studen\iei, plimb`ndu-se cu prietenii pe strad[,
]n rev[rsatul zorilor, Eminescu deveni expansiv =i sentimental =i,
lu`nd de bra\ pe Stefanelli, declam[: O! Eufrosina, Eufrosina!.
Cunosc`nd zice Stefanelli sl[biciunea lui Eminescu pentru
figurile mitologice, credeam c[ vorbe=te despre una din cele trei
gra\ii, =i-l ]ntrebai prin ce asocia\iune de idei a ajuns deodat[ de la
c`ntare =i declama\iune la o figur[ mitologic[?
Vezi c[ n-a fost figur[ mitologic[, r[spunse Eminescu, ci
chip aieve Eufrosina mea, Eufrosina Popescu.
Acuma ]mi adusei aminte de acset nume uitat de mult =i-l ]ntrebai
de nu cumva aceast[ Eufrosin[ a fost artista din trupa lui Pascali
]n Cern[u\i?
Cum, o cuno=ti?
}mi aduc bine aminte de d`nsa, era foarte frumu=ic[.
Da, r[spunse el oft`nd, era foarte frumu=el acest dr[cu=or
]mpeli\at. Am fost amorezat cuc de d`nsa =i nu o pot uita. I-am
f[cut =i poezii. (214)
120
G. C[linescu
}n aceast[ toamn[, 1868, Eminescu intr[, recomandat de M.

Pascali drept un strein, rom`n din Moldova... foarte cult, foarte
studios, cu cuno=tin\e minunate de literatur[ germana =i rom`n[...
s[rac =i pe drumuri, ca sufleur la Teatrul Na\ional, cu contract
]n regul[ (29 sept. 1868), prin care se stipuleaz[ c[ dl Eminescu
se angajeaz[ sufler II-a =i copist al Teatrului Na\ional =i se oblig[
a sufla =i copia precum =i a veni regulat la repeti\ii =i reprezenta\ii.
Din salariul de 450 lei vechi, poetul cere (18 sept. 1868) directorului
Grigorie Bengescu un acont de zece galbeni, pentru a putea subsista p`n[ c`nd va fi timpul de a se primi lefurile... fiind cu totul
str[in =i cu totul ]ntrebuin\at, sum[ din care i se aprob[ numai
=apte galbeni. Colegul de cu=c[ al lui Eminescu era d-l Stavrache
Paraschivescu, cu care ]=i alterna atribu\iile (20). Eminescu sufla
o s[pt[m`n[ seara =i alta ziua, dar munca aceasta nu era extenuant[, pentru c[ reprezenta\ii de dram[ erau numai de trei ori
pe s[pt[m`n[, alte trei zile fiind ale Operei italiene. De la 8 p`n[
la miezul nop\ii, Eminescu sta deci ]n unele seri ]n cu=ca sa, av`nd
asupra lumii o viziune foarte subteran[. O legend[ discutabil[ ]n
adev[rul ei, dar foarte potrivit[ cu temperamentul poetului,
pretinde c[, din p`lnia cu=tii, Eminescu concepu un amor platonic,
dar violent, pentru o doamn[ sau domni=oar[ care venea regulat
la teatru ]n loja de avanscen[. Pe atunci, la Bucure=ti, ca =i la Paris,
doamnele =edeau numai ]n loji, =i nicidecum la parter, rezervat
numai domnilor. Eminescu ]=i urm[rea idolul dup[ reprezenta\ie
=i se pierdea sub ferestrele lui ]n lungi contem-pla\iuni, f[r[ ca
adorata s[ b[nuiasc[ ceva, ]ntocmai ca ]n =tiutul sonet (152):
Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere,
G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie...
Actorii erau ]n parte cunoscu\i lui Eminescu, fiind din trupa

lui Pascali (Matilda Pascali, Smaranda Meri=escu, Eugenia Nini
Valeri, Maria Flechtenmacher, Frosa Sarandi, Maria Vasilescu, Rali\a
Mih[ileanu, Catinca Dumitrescu, Teodora P[tra=cu, Matei Millo,
121
Mihai Pascali, Const. Demetriad, Const. B[l[nescu, Ion M. Gestian,

M. Felbasiad, Ion Cristescu, +tefan Mih[ileanu, Simeon B[l[nescu,
Petre Velescu) (20). Dintre to\i, o deosebit[ considera\ie avea pentru
Millo. Eminescu apare odat[ chiar pe scen[, ]n efemerul rol al
ciobanului din R[zvan-vod[ al lui Hasdeu. Partea sa era aceasta:
}n actul al II-lea ce se petrece ]n p[dure, trebuia s[ aduc[ ]n
tab[ra lui R[zvan pe boierul Ganea, care voia sprijin de la ho\i
spre a prinde pe Vidra, nepoata lui Mo\oc. Ho\ii se cred tr[da\i,
dar ciobanul ]i lini=te=te:
Lini=ti\i-v[, c[ doar[ ne cunoa=tem, mai f`rta\i!
Eu vi-l aduc pe credin\[: eu vi-s cheza= =i pova\[;
Voi ave\i lips[ de galbeni, el are lips[ de bra\[...
Tot el spune cine e boierul:

Las[! \i-oi spune eu, c[pitane.
Din botez V[scan ]i zice, iar dup[ porecl[ Gane;
Feciorul lui Osip Gane, ce fusese c[minar...
C`nd R[zvan amenin\[ pe boier, ciobanul caut[ s[-l potoleasc[:

Nu-l speria c[pitane... Boierii sunt slabi la fire:
Bra\ul, haina, fa\a, mintea, inima, totu-i sub\ire.
Tot ciobanul d[ l[muriri despre Vidra, ]n locul discretului Gane:

R{ZVAN:
S[rmana! Dar zestrea-i mare?...
CIOBANUL:
Avu\ii nenum[rate!...
R{ZVAN:
S[rmana!... Mori dup[ d`nsa?
CIOBANUL:
L`ng[ Nistru patru sate!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
R{ZVAN:
Cum o cheam[ pe s[rmana?... Pe iubita cea bogat[?
.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
122
G. C[linescu
CIOBANUL:
O cheam[ Vidra... +tii? A lui Mo\oc nepoat[...
+i cin-oare n-o cunoa=te!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
R{ZVAN:
Te iube=te?
CIOBANUL:
A=a! Nu-i ceva u=or!
Vidra-i o fat[ semea\[, b`csit[ cu fudulie,
Care n-o s[ bage-n sam[ nici chiar pe sf`ntul Ilie!...
S[ iubeasc[ pe jup`nul? Dec! S[-=i pun[ pofta-n cui...
Boierul =tiu c-o iube=te, dar nu ea pe dumnealui!...
Dup[ ]nc[ o replic[ scurt[, Eminescu ]ncheia rolul, p[r[sind

scena cu un S[n[tate, c[pitane!...
Straiele \[r[ne=ti ]i =edeau tare bine, =i prietenii, ]nt`lnindu-l ]l
felicitar[ care mai de care. Miron Pompiliu, prieten bun de pe atunci,
glume\ din fire, pref[c`ndu-se nemul\umit, ]i zise: Se vede, m[i, c[ n-ai
fost p[curar cum am fost eu, c[-mi venea s[ sar pe scen[, s[-\i iau b`ta
=i traista din spate, s[-\i ar[t eu cum se calc[ ciob[ne=te, cu b`ta =i traista pe um[r. Prietenii propuser[ s[ mearg[ la teatru s[-l aplaude, dar
Eminescu protest[, zic`nd c[ ar ajunge astfel artist cum a ajuns maimu\a
]mp[rat, =i fu de p[rere c[ jocul pe scen[ nu e juc[rie (36).
Via\a de culise, cu mizeria ei dosnic[ =i falsa ei str[lucire,
r[mase ]ntip[rit[ ]n amintirea poetului, ]nc`t o d[dea drept cadru
unei iubiri fictive (Geniu pustiu):
Pe-o u=[ la cap[t puteai privi pe scen[, cu toat[ crasa ei
dezordine naintea reprezint[rei, cu boschetele a c[ror verde e
amestecat cu pete ro=ii, roze adic[, cu b[nci ce stau ]nc[ tr`ntite
pe scen[, cu fondaluri ce sp`nzur[ pe la jum[tatea scenei, cu
fundul ]n care vezi ]nc[ st`nd mobilele gr[m[dite una peste alta,
candelabre peste scaune, mese culcate cu picioarele-n sus pe
canapele, oglinzi ]ntoarse cu sticla la perete, scoar\e ]nv[l[tucite,
recvisite aruncate una peste alta, =i-n st`nga =i-n dreapta cabinete
de sc`nduri numite garderobe ]n care se ]mbrac[ =i se spoiesc
actorii =i actri\ele.
123
La Teatrul Na\ional, conform contractului, Eminescu trebuia

s[ copieze rolurile ]n caiete deosebite. Ne=tiind nem\e=te, Pascali
]i d[du chiar s[ traduc[ o carte despre arta dramatic[ de Enric
Th. Rtscher, =i poetul se afla ]ncurcat zicea prietenilor din
cauza termenilor tehnici care ]i lipseau ]n limba rom`n[ (36).
Traducerea a f[cut-o totu=i [Art(e) a (represent[rei) represinta\iunei
dramatice. Dezvoltat[ sciin\ifice =i ]n (leg[tur[) cohesiunea ei
organic[ de profesorul dr. Enric Theodor Rtscher. Dup[ edi\iunea a
doua], =i num[rul cel mare de coale, umplute cu o scriere m[runt[
=i rotund[, arat[ ce mare era ardoarea la lucru a sufleurului-poet
(ms. 2254, f. 310 urm.).
Via\a pe care o duce la Bucure=ti Eminescu acum c`nd,
oricum, avea un venit modest, dar sigur este de a=a natur[,
]nc`t, peste ]mprejur[rile vremelnice, trebuie s[ presupunem, ca
o cauz[ a ei, un demon l[untric =i statornic al boemei.
Locuia la Pascali, ]n apropierea Teatrului Na\ional, la spatele
hotelului Hugues. }n casa unde locuia acest vestit artist dramatic
]n etajul de sus, dup[ ce treceai printr-un coridor ]ngust =i ]ntunecos,
ajungeai la odaia lui Eminescu, aproape de odaia unui frate al lui
Pascali, amploiat ]n Bucure=ti. Odaia lui Eminescu, numai cu o
fereastr[ mic[, era ]n l[\ime cam de 4 pa=i, ]n lungime cam de 5
pa=i. Cum intrai din coridor ]n odaie ]n fa\[ cu u=a, ]n fund, era
fereastra. Intr`nd pe u=[, de-a st`nga, ]n col\ul od[ii, era un cuptora= f[cut din c[r[mizi. De dou[ palme de la cuptora=, de-a lungul
peretelui din st`nga, o canapea mic[, care servea de pat; ]n el
dormea cu picioarele la foc, f[r[ alt a=ternut. Canapeaua fusese
odinioar[ ro=ie, dar acum detot decolorat[. }naintea canapelei era
o mas[ mic[ de brad, iar l[ng[ mas[, de ceealalt[ parte, un scaun
de brad, nev[psit, ca =i masa. Acesta era tot mobilierul din odaie.
C[r\ile =i le \inea ]ntinse pe jos, de la fereastr[ p`n[ l`ng[ mas[,
pe padiment. Vor fi fost p`n[ la 200 de volume, mai cu seam[
c[r\i vechi, nem\e=ti cea mai mare parte. Pe mas[ erau tot felul
de h`r\ulii scrise =i nescrise. O ma=in[ mic[ de tinichea de f[cut
124
G. C[linescu
cafea turceasc[ ici cafea, colo zah[r pulverizat, de lips[ pentru

cafeaua cu caimac, caiete =i c[r\i =i alte multe =i m[runte. }n odaie
nu se =tergea, nu se m[tura, pe sus =i prin unghiuri se \esuse
p[ienjeni=. (36)
Tr[indu-=i copil[ria pe la gazde =i pe drumuri, Eminescu =i-a
extirpat de mic sim\ul interiorului organizat. Universul se va
]mp[r\i, toat[ via\a, pentru el, ]n lumea ideilor, ]nf[\i=at[ prin c[r\i,
=i natura vie. Dac[ sub raportul intelectului el reprezint[ poate
cel mai ales individ al vremii sale, din punct de vedere al culturii
sim\urilor este, de=i nu totdeauna, geniul fiind prin defini\ie locul
contradic\iei, un om al naturii, o fiin\[ inocent[ =i s[n[toas[.
Aceasta =i explic[ prietenia str`ns[ cu acel bivol de geniu care se
nume=te Ion Creang[. Eminescu se arunca ]n pat ca-n f`nul din
grajdul de la Blaj, pe de-a-ntregul ]mbr[cat, pentru c[, at`ta vreme
c`t haina ]l ap[ra de frig, ea era ca o unghie b[t[torit[ pe trup,
f[r[ vreun ]n\eles social. }=i b[tea, de altfel, capul s[ inventeze
haine =i ]nc[l\[minte care s[ nu se mai strice, fiindc[ pretindea
c[ noi oamenii suntem robii trupului =i am fi ]n stare de mult mai
multe lucruri dac[ trupul n-ar cere haine =i gura de m`ncare (36).
Lui Eminescu nu-i trecea prin g`nd s[ m[ture prin cas[ ori s[
arunce apa st[tut[ din doni\[. Acestea erau oarecum fenomene
naturale =i, dup[ cum ar fi nefiresc s[ cure\i iarba din livad[ =i s[
primene=ti apa din iaz, tot astfel i s-ar fi p[rut inoportun s[ ]ntrerup[ putrefac\ia gunoaielor prin col\uri, industria p[ianjenilor sau
fermenta\ia acr[ a rufelor murdare. Cel care umblase cu picioarele
goale, ]mpreun[ cu iubita, la Ipote=ti, c[p[t`nd astfel un fel de
voluptate a clisei ]ncrustate pe degete, nu-=i cur[\a ghetele, dintr-o
confuzie ]ntre piciorul organic =i ]nc[l\[mintea inorganic[. Lipsa
total[ a oric[rui sim\ de conven\ie ]l f[cea pe Eminescu s[ asculte
de instincte, s[ doarm[ neregulat =i pe apucate, s[ m[n`nce
oric`nd =i oricum, s[-=i sufle nasul ]n =ervetul de mas[.
Mizeria ]n care tr[ie=te ]nc[ de pe acum Eminescu n-ar fi
explicabil[, oric`te c[r\i ne-am ]nchipui c[-=i cump[ra din cei 450
125
lei vechi, dac[ nu ne-am da seama c[ poetul este predispus, din

pricina condi\iilor sociale ]n care a fost nevoit s[ tr[iasc[, c[tre
ceea ce ideali=tii germani ar fi fost ispiti\i a numi o mizerie metafizic[, care, de fapt, era la poet o intui\ie cosmic[ a mi=c[rii moleculare, un gest filozofic, iar nu o simpl[ indigen\[. La Eminescu
lumea sensibilit[\ii conven\ionale este at`t de dep[rtat[ de aceea
ideologic[, ]nc`t se produce o transcendere a no\iunilor de timp
=i de spa\iu, sau, mai l[murit, mintea cade ]ntr-un fel de extaz
abstract, iar percep\ia r[m`ne intangibil[, etern[, ]ntr-o permanen\[ moart[. De aci acel sentiment de deces, ]ntr-un interior
putred, de ]nstr[inare ]n prezent, comparabil r[t[cirii unui defunct
de=teptat peste veacuri ]ntr-o ]nc[pere calcinat[, erborificat[,
str[in[ pentru memorie, ca =i odaia lui Dionis:
... intr[ ]ntr-o camer[ nalt[, spa\ioas[ =i goal[. Pere\ii erau
negri de =iroaiele de ploaie ce curgeau prin pod, =i un mucegai
verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub
presiunea zidurilor vechi, =i gratiile erau rupte, numai r[d[cinile
lor ruginite se iveau ]n lemnul putred. }n col\urile tavanului cu
grinzi lungi =i mohor`te paianjenii ]=i executau t[cuta =i pacinica
lor industrie; ]ntr-un col\ al casei, la p[m`nt, dormeau una peste
alta vro c`teva sute de c[r\i vechi, multe din ele grece=ti, pline de
]nv[\[tur[ bizantin[; ]n alt col\, un pat, adic[ c`teva sc`nduri pe
doi c[priori, acoperite c-un mindir =i c-o plapom[ ro=ie. }naintea
patului, o mas[ murdar[, al c[rui lemn grunzuros de vechime era
t[iat cu litere latine =i gotice; pe ea h`rtii, versuri, ziare rupte,
bro=uri efemere, din c`te se-mpart gratis, ]n fine, o neordine ]ntr-adev[r
p[g`neasc[. Eminescu =i-a glorificat ]n repetate r`nduri sofaua
ro=ie, masa de brad, cum a c`ntat codrul sau teii de la Ipote=ti,
socotindu-le nu cadru estetic, ci manifesta\iuni ale naturii vii,
g`ndind poate, ]n vreme ce sta cu coatele pe mas[, la crengile
drepte =i verzi ale brazilor din p[dure =i sim\ind ]n canapea
mirosul de otav[ =i sc`r\ìtul greierilor din c`mpurile ]ndep[rtate
(Geniu pustiu):
126
G. C[linescu
L`ng[ c[min era[u] lemne multe =i risipite. Le tr`ntii ]n sob[

=i aprinsei un foc cumplit, tr[sei o mic[ sofa ro=ie fa\[ cu focul, cu
cugetarea decisiv[ de-a astupa soba nainte de a se potoli focul...
Noaptea potolit =i v`n[t arde focul ]n c[min.
Dintr-un col\ pe-o sof[ ro=[ eu ]n fa\a lui privesc,
P`n ce mintea ]mi adoarme, p`n ce genele-mi clipesc;
Lum`narea-i stins[-n cas[... somnu-i cald, molatic, lin.
(Noaptea)
Eminescu era acum un t`n[r ]n preajma b[rb[\iei, de unde =i

acea lini=tire a gesturilor, provenit[ din ]ncrederea ]n sine. Printr-un
narcisism frecvent la el, ]nf[\i=area lui de atunci o g[sim, mai bine
dec`t ]n amintirea prietenilor, ]n propriile sale cuvinte: Era frumos
de-o frumuse\e demonic[. Asupra fe\ei palide, musculoase,
expresive, se ridica o frunte senin[ =i rece ca cugetarea unui filosof.
Iar asupra frun\ii se zburlea cu o genialitate s[lbatic[ p[rul s[u
negru-str[lucit, ce c[dea pe ni=te umeri compac\i =i bine f[cu\i.
Ochii s[i mari c[prii ardeau ca un foc negru sub ni=te mari spr`ncene stufoase =i ]mbinate, iar buzele str`ns lipite, vinete erau de
o asprime rar[. (Geniu pustiu)
Intra bucuros prin cafenele, atras de aroma ]mb[t[toare a unei
cafele turce=ti =i pentru a frunz[ri ziarele str[ine la d[rile de
seam[ literare =i artistice. Bucure=tiul autumnal de pe atunci, cu
stradele nepavate, str`mte =i noroioase, ce trec prin noianul de
case mici =i r[u zidite... =i prin b[l\ile de noroi (S[rmanul Dionis),
]i era a=a de cunoscut, c[-l urm[rea ca un fond firesc pentru o
]nmorm`ntare trist[, s[rac[. Umbla mult pe str[zi =i prin Ci=migiu,
fredon`nd =i pierdut ]n g`nduri (36), fiindc[ ]=i urzea atunci cea
mai mare parte din temele poetice de mai t`rziu. Aceasta presupune o lectur[ ]ntins[, ceea ce este ne]ndoios c[ avea, datorit[ marelui num[r de c[r\i risipite pe du=umeaua od[i\ei sale =i =edin\elor
de citire ]n fa\a anticarilor, de la care ]ns[ nu cump[ra nimic.
Superioritatea sa se vedea ]n discu\iile cu prietenii, mai cu seam[
ardeleni, pe care le ]ncepea c`nd nu era ]nnourat la suflet, cum i
127
se ]nt`mpla nu rareori. Patriotismul de mai t`rziu i se deslu=ise

de pe acum ]n minte =i, c`nd i se p[rea c[ poporul este ultragiat,
se aprindea =i perora, ]ncheind cu un: Bat[-i m`nia lui Dumnezeu, sau cu principiul c[ pentru r[zbunarea neamului e sf`nt
orice mijloc (36).
+i totu=i, dovad[ a superiorit[\ii intelectuale, na\ionalismul
nu-l ]mpiedica s[ aplice ]n domeniul artistic principiul critic, s[
resping[ pe Mure=anu, de=i =tia c[ asta face s`nge r[u prietenilor
ardeleni, s[ os`ndeasc[ limba lui Treboniu Laurian =i s[ ]ndr[zneasc[ a afirma c[ Alecsandri, poet dulceag =i delicat, nu e ]n
stare a da epopeea literaturii rom`ne. Aceast[ epopee, ]n form[
narativ[ sau dramatic[, visa probabil, ]ntr-ascuns, s-o scrie el. De-atunci
este ]ncercarea, p[r[sit[ apoi, de a pune ]n versuri populare
povestea lui Arghir =i a Ilenei de Barac. Rampa, ]n pulberea c[reia
tr[ia, ]l va fi ispitit ]nc[ de pe atunci s[ fac[ piese de teatru, ]n
care s[ glorifice eroismul domnilor rom`ni. Dintre toate proiectele
de drame istorice, poate c[ este din acea vreme dorin\a de a face
un Macbeth rom`nesc din Alexandru L[pu=neanu (ms. 2254, ff.
301), ]ntrebuin\`nd, mai ales ]n ultimul act, novela lui Negruzzi.
Dac[ ]ns[ n-a scris dec`t vreo 70 de versuri din Basmul lui Arghir
(36), iar din drame n-au r[mas dec`t ]nsemn[ri pe h`rtie, este
pentru c[ Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema
tehnic[ a limbii. Carne\elul cu care venise de la Blaj, citirea cronicarilor =i a tuturor poe\ilor rom`ni pe care ]i cuno=tea pe degete
nu i se p[reau un material ]ndestul[tor. Ori pe unde g[sea, dar, o
culegere de poezii populare =i mul\i tineri ardeleni o aveau
nu se l[sa p`n[ nu o ]mprumuta. Cu asemenea disciplin[ tehnic[,
se ]n\elege de ce Eminescu publica at`t de pu\in. Cu oarecare
pedanterie tinereasc[, debitat[ ]ns[ pe tonul profund, dulce =i rar,
ce-i era firesc, el predica astfel prietenilor, uimi\i =i de =tiin\a, =i
de dic\iunea sa impecabil[ =i curg[toare (36):
A ie=i ]n publicitate nu-i glum[. Mai de multe ori ]mi pare r[u
c-am publicat ceea ce-am publicat. Este o zical[ din b[tr`ni: Gura
128
G. C[linescu
s[ aib[ trei lac[te: ]n inim[, ]n g`t =i a treia pe buze; c`nd ]\i va

sc[pa cuv`ntul din inim[, s[ nu scape de cealalt[, c[ dac[ ai sc[pat
o dat[ vorba din gur[, n-o mai prinzi nici cu calul, nici cu ogarul,
ba nici cu =oimul. Trebuie s[ cump[ne=ti de-o sut[ de ori o scriere
p`n[ o dai publicit[\ii.
Nutrind aceste concep\ii, Eminescu s-a al[turat ]n chip firesc
de Societatea Orientul, care s-a fundat la 1 aprilie 1869 ]n Bucure=ti =i care avea drept scop promovarea culturii prin discu\ii, lecturi, conferin\e, dar ]ndeosebi prin studii de folclor. Din cerc f[ceau
parte Gr. H. Grandea, V. Dumitrescu, I. B[descu, N. Droc Barcianu,
C. C`rlova, Al. Negroni, Gr. Columbeanu etc. Eminescu n-a vorbit
=i n-a luat parte niciodat[ la discu\iile publice, care se \ineau la
]nceput o dat[, iar apoi de dou[ ori pe s[pt[m`n[, dar se vede c[
se ]mprietenise ]ndeajuns cu colegii de cerc, deoarece un an mai
t`rziu se ruga de Negruzzi, din Viena, s[ nu resping[ cu prea mare
asprime versurile lui Vasile Dumitrescu, trimise la Convorbiri
literare. Acesta mai publicase, de altminteri, ]n Albina Pindului,
poezii ce nu meritau vreo mil[ (22).
Ceea ce este de re\inut ]n leg[turile lui Eminescu e c[ ]n =edin\a
din 29 iunie 1869, numindu-se =apte comisii cu scopul de a face
excursii pentru adunare de material folcloristic din diferite p[r\i
ale \[rii, Eminescu a fost repartizat, ]mpreun[ cu Basarab =i V.
Dumitrescu, ]n comisia a V-a, pentru Moldova (21).
+i ]ntr-adev[r poetul s-a dus, ba chiar era plecat, pare-se, ]n
Moldova, dar nu ]n excursie, ci ]n turneu, cu trupa Pascali (173).
}n a treia decad[ a lui iunie st. v., Eminescu se afla cu trupa, =i cu
Eufrosina Popescu, se-n\elege, la Ia=i, iar ]n iulie se \inea ascuns
de fo=tii colegi ]n Cern[u\i, a=a ]nc`t s[ nu-l vad[ nimeni. Anecdota
spune c[ umbl`nd =i aici, cum ]i era felul, cu haine proaste =i ghete
sc`lciate, Pascali, la masa c[ruia de altfel Eminescu mai ]ntrebuin\ase o dat[, ]n lipsa batistei, =ervetul (36), ]i d[du 50 de lei s[-=i
cumpere aceste articole. Eminescu ]ns[ ]=i procur[ operele complete
ale lui Goethe =i Heine, lucru care ]nt`mplarea fiind neverosimil[ dovede=te reputa\ia de germanist de care se bucura (220).
129
La Cern[u\i, Pascali, din diferite motive, n-a dat dec`t 9 reprezenta\ii, printre care va fi fost =i Supliciul unei femei cu Oda la
Eliza de V. A. Ureche, dat[ =i la Ia=i (173). De aci s-a ]ndreptat spre
Boto=ani. Acolo a=tepta vigilent[ m`nia p[rinteasc[ a lui Gh. Eminovici. }nc[ de la Bucure=ti, fratele ofi\er Iorgu, care ]i urm[rea mi=c[rile, ]ncercase s[-l readuc[ la c[ile voite de p[rin\i, spre marea indignare a poetului (36):
Ce au cu mine? zicea. Pìnea nu le-o m[n`nc, pragul nu li-l
calc. Lese-m[ s[-mi merg calea mea =i s[ tr[iesc din pu\inul meu.
La Boto=ani, Eminovici izbuti s[ pun[ m`na pe fugar =i, mai cu
r[ul, mai cu binele, ]l duse la Ipote=ti, unde ]l \inu dezbr[cat p`n[
ce fu ]ncredin\at c[ trupa teatral[ a plecat (57, 58). Astfel se sf`r=i
scurta carier[ de sufleur a lui Eminescu, cel mai str[lucit literat
care a intrat vreodat[, ]nainte de Caragiale, ]n cu=ca ]n form[ de
p`lnie a unui teatru rom`n. Din aceast[ epoc[ ]i r[mase lui
Eminescu un mare tumult de proiecte dramatice, amintirea unei
iubiri ]nc[ nestinse, dar =i o priveli=te larg[ a ]ntregului sol
rom`nesc, precum ]nsu=i zice (42):
}nt`mplarea m-a f[cut ca, din copil[rie ]nc[, s[ cunosc poporul
rom`nesc... ]n cruci= =i-n curmezi=...
STUDENT LA VIENA
(18691872)
}nfrico=at de ideea c[ Mihai ar putea s[ alunece pe calea

ru=inoas[ a actoriei =i d[sc[lit, probabil, de b[iatul mai mare,
+erban, asupra adev[ratelor ]nsu=iri ale t`n[rului rebel, Gh. Eminovici
se hot[r] s[ trimit[ pe Eminescu la Viena, pentru a studia filozofia,
f[g[duindu-i un stipendiu de 18 galbeni pe lun[. Psiholog sumar,
el afl[ poate, acum, tr[s[turi de caracter ale b[iatului s[u pe care
nu le cuno=tea =i care-l ]nduio=ar[. Unul din scrupulele lui
130
G. C[linescu
Eminescu devenit aproape idee fix[ pare s[ fi fost ]ntotdeauna acela de a nu ]mpov[ra pe ai s[i cu ]ntre\inerea lui,
scrupul naiv, care-l f[cea s[ sufere mizeria r[t[cirilor ]n chip inutil,
c[ci b[tr`nul a avut totu=i mijloace de a-=i sus\ine familia =i nu s-a
ruinat nicic`nd din aceast[ pricin[. Eminescu credea ]ns[ ]n =ubrezenia averii p[rinte=ti, deoarece scria: Aceast[ tr[s[tur[ de caracter, care a aflat-o ]n urm[ de la ni=te rude comunicative, l-au mi=cat
pe b[tr`nul meu foarte mult, c[ci oarecare noble\e de inim[ nu i-am
putut niciodat[ disputa, =i el a voit s[-mi dea pentru abnega\iunea
mea o satisfacere ]n ]n\elesul splendid, trimi\`ndu-m[ ]n str[in[tate pentru c`\iva ani. }mi pare r[u c-am primit oferirea lui, c[ci
sunt o greutate nu pentru el, ci pentru familie (ms. 2255, f. 311).
}n toamna anului 1869, cam pe la sf`r=itul lui septembrie, Eminescu pornea spre scaunul cezaro-cr[iesc, p[r[sind pentru totdeauna cu=ca de sufleur, pe actori =i pe juna Eufrosina Popescu.
Ion Caragiale l-a v[zut ]nainte de plecare la Bucure=ti. ...L-am
]nt`lnit zice tot aici pe Eminescu cu un frate al lui, ofi\er.
Plecau am`ndoi ]n str[in[tate, el la Viena, cel[lalt la Berlin. (42)
Viena era pentru Eminescu o amplificare a Cern[u\ilor, cu
deosebirea c[, ]n locul unei societ[\i germanizante aduse din toate
p[r\ile imperiului, avea de-a face acolo cu o germanitate autentic[
=i amabil[. Prutul se transformase ]n Dun[re =i Volksgartenul ]n
Prater, dar ]n afar[ de palate, muzee, biblioteci, de via\a de mare
metropol[, d[inuia aceea=i burghezie de tipar austriac, civilizat[
=i simpl[, care trebuie s[ fi ap[rut lui Eminescu a=a de ]ndep[rtat[
de mizeria preten\ioas[ =i oriental[ a Bucure=tilor. Viena este, de
altfel, vestit[ prin onestitatea ginga=[, plin[ de veselie, =i bl`nda
frivolitate a cet[\enilor s[i, ca =i c`nd ace=tia n-ar fi =tiut c[ reprezentau centrul unei mari construc\iuni politice al c[rui principiu
era for\a. Pe Eminescu ]l a=teptau, a=adar, aici pensiunile materne
pentru studen\i, corecte =i ]ng[duitoare, cafenelele civilizate,
refugii de iarn[, cu chelneri genero=i care fac credit, birturi economice ai c[ror patroni au sl[biciune pentru junii lor clien\i, tinere
131
fete de-o facilitate cu totul simpl[, o poli\ie bonom[, care ]ng[duie

cu z`mbete paterne studen\ilor s[ fac[ =i s[ scrie declara\iuni
fulminante, dar mai ales mijloace de a se cultiva, ca biblioteci,
muzee, teatre, edi\ii ieftine de clasici =i reviste, puse la ]ndem`n[
de cafenele, ceea ce lipsea ]nc[ ]n \ar[.
La Viena studiau foarte mul\i rom`ni din toate provinciile din
\ar[, din Transilvania, Banat, Moldova-de-Sus, a=a ]nc`t Eminescu,
tr[it =i ]nainte printre tineri =colari dezr[d[cina\i de solul lor natal,
se afl[ din nou ]n mijlocul unei studen\imi polidialectale =i, ]n
pluralitatea cazurilor, de origine \[r[neasc[. Aceast[ tinerime era,
dar, principial s[rac[, ceea ce face ca micile mizerii ]nt`mpinate
de Eminescu mai mult din ]nt`rzierea subven\iei paterne dec`t
dintr-o real[ indigen\[, s[ nu ne mai apar[ ca ceva excep\ional,
ci ca una din tragi-comediile vie\ii de goliard. Ca =i teologii de la
Blaj, mul\i studen\i veneau de acas[ ]nc[rca\i cu provizii, numite
emfatic, odoare, care le-ar fi ajuns o vreme considerabil[ de n-ar
fi fost devorate ]ntr-o singur[ zi de colonia ]nfl[-m`nzit[. Studen\ii
m`ncau cu certitudine numai masa de pr`nz, asigur`ndu-=i-o prin
abonament ]n vreo pensiune ieftin[. Cina ]ns[ era rezultatul unor
specula\iuni economice incerte, ]n dependen\[ total[ de hazard.
E de la sine ]n\eles c[, ]n privin\a locuin\ei, =edeau mai mul\i laolalt[, dormind =i c`te doi ]ntr-un pat, asocia\i dup[ afinit[\i
regionale =i spirituale. Eminescu, ca fiu sufletesc al Moldovei superioare, se simte mai bine printre cei aproape o sut[ de bucovineni c`\i se aflau la Viena, dintre care unii trebuie s[-i fi fost mai
dinainte cunoscu\i (214). +tim, de altfel, c[ reg[sise aci pe c`\iva
dintre fo=tii prieteni. Pe Ieronim Bari\iu, cu care se ]nt`lne=te pe
sc[rile Universit[\ii ]n ziua chiar ]n care se duce s[ se ]nscrie,
Eminescu ]l cunoscuse la Sibiu, ]n 1868, cu prilejul turneului
Pascali. Petru Uilacan, teologul, ]i era cunoscut de la Blaj, din casa
baciului Bugneriu V[s[lic[, unde tr[sese venind dinspre Tg.-Mure=
cu seminari=tii din Bicaz. Th. Stefanelli, care-l reg[se=te la Viena,
]i fusese prieten de =coal[ la Cern[u\i. Printre prietenii =i colegii
132
G. C[linescu
s[i rom`ni erau ]n primul r`nd moldovenii din Austria Chibici

R`vneanul, zis =i pas[re turceasc[ (n[scut ]n satul Revna la 13
mai 1847), Samoil =i Arcadie Isopescu, Iancu Cocinski, Onesim
|urcan, poreclit Mitropolitul cel mare al pl[ie=ilor, Vasile Morariu (fiul mitropolitului Silvestru Morariu), Ioan =i Ilie Lu\[, Vasile
Bumbac, Pamfil Dan, pictorul Bucevski, d-rul Vasile Grigorovitza,
secretar aulic =i translator de limba rom`n[ la curtea imperial[,
Matei Lupu, devenit mai t`rziu din avocat c[lug[r la M`n[stirea
Dragomirna, +tefureac; apoi dintre ceilal\i, Ioan Slavici (=irian),
Toader Nica (din Bra=ov), Ioan Bechnitz (din Sibiu), Ioan Hosan
(de la Mure=), I. Neagoe (bl[jean), Stamati (din Moldova), Caragiani (mecedonean), Nicolau Oncu (din Zarand), Tancu (din N[s[ud), O. Blasian, Vicen\iu Babe=, Th. Micheru, Aurel Mure=an, Vasile
Burl[, Moisil, Alex. Ciurcu =i N. Teclu, profesor la Academia tehnic[ (81, 99, 210).
Este aproape sigur c[ Eminescu s-a aciuat ]nc[ de la ]nceput
pe l`ng[ moldoveni. Dup[ ]nsemnarea l[sat[ la Universitate, ar
fi locuit la ]nceput ]n Alsergrund, Porzellangasse nr. 9 (86). Colegii
]=i amintesc ]ns[ c[ locuia de obicei ]n cartierul Landstrasse, unde
se aflau mul\i rom`ni, =i anume ]n srt. Radetzki =i apoi ]n Dianagasse nr. 8, ]ntr-o camer[ cu Samoil Isopescu =i Iancu Cocinski, aceasta
]n toamna anului 1870, de=i Samoil Isopescu pretinde c[ ar fi stat
laolalt[ cu d`nsul din toamna anului 1871 p`n[ ]n mai 1872, =i
anume, ]n Landstrasse-Adamsgasse nr. 5, et. II, la o doamn[ b[tr`n[
(81, 99). }n aprilie 1871 =edea dup[ cum arat[ un act al poli\iei
]n Landstrasse III, Kollergasse nr. 3, I. Stock. }n toamna aceluia=i
an d[duse la facultate drept adres[ Wieden-Schaumbergergasse nr.
5, iar ]n prim[vara anului 1872 ar[ta c[ =ade ]n LandstrasseGrtnergasse nr. 5 (86). De aci reiese c[ ]=i schimba adesea locuin\a
r[m`n`nd totu=i ]n apropierea colegilor rom`ni =i c[ odat[ a locuit
]mpreun[ cu cei doi bucovineni mai sus pomeni\i.
}n privin\a ]nscrierii la Universitate se ridic[ o problem[ r[mas[
insolubil[ p`n[ acum din lips[ de documente, =i anume: ce studii
133
avea poetul ]n toamna anului 1869, dac[ ispr[vise sau nu liceul.

Pentru epoca vienez[ r[m`ne limpede =i irefutabil[ presupunerea
c[ Eminescu nu avea bacalaureatul, pentru simplul motiv c[ la
Universitate nu se putea ]nscrie dec`t ca ausserordenticher Hrer,
ca auditor, va s[ zic[, extraordinar, cu drept numai de a audia
cursuri =i a i se ]nsemna frecven\a ]ntr-un Index lectionum, dar
f[r[ drept de a se prezenta la examene. Neav`nd obliga\iuni
practice, Eminescu frecventeaz[ cursurile ]n toat[ libertatea, =i
documentele arat[ c[ nici nu s-a ]nscris ]n chip oficial dec`t pentru
trei semestre, =i anume: ]n semestrul de iarn[ 18691870, ]n
semestrul de iarn[ 18711872 =i ]n semestrul de var[ 1872. Un
an ]ntreg de zile Eminescu nu a avut deci nici un fel de leg[tur[
oficial[ cu Universitatea, iar ]n primul =i al treilea an de =edere ]n
Viena a fost student ]nscris numai c`te o jum[tate de an =colar,
ceea ce nu ]nseamn[ ]ns[ c[ nu avea contact cu facultatea =i c[
nu audia cursuri. Cunoa=tem ]n chip hot[r`t cursurile ascultate
]n semestrele ]n care a fost ]nscris. }n semestrul de iarn[ 1869
1870, Eminescu =i-alege prelegeri exclusiv de filozofie, frecvent`nd
pe Robert Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Philosophie, I. Kursus: Altertum, Philosophisches Konservatorium), pe
Karl Sigismund Barach-Rappaport (Philosophische Prinziplehre und
historisch-kritische Einleitung in die Philosophie, Philosophische
Uebungen, Lektre und Erklrung ausgewhlter Schrifften von Descartes, Spinoza und Leibniz) =i pe Theodor Vogt (Einleitung in die
Philosophie mit Zu grundelegung des ersten Buches der Aristotelischen
Metaphysik). }n anul =colar 18711872, ultimul an de =edere al
lui Eminescu la Viena, filozofia alterneaz[ cu dreptul. Poetul
frecventez[ acum, ]n semestrul de iarn[ 18711872, pe Rudolf
Ihering (Institutionen und Geschichte des rmischen Rechtes), pe
Heinrich Siegel (Deutsche Reichs-und Rechtsgeschichte), pe R.
Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Philosophie,
II. Kursus: Das orientalische und klassische Altertum), pe Th. Vogt
(Allgemeine Pdagogik), iar ]n semestrul de var[ 1872 pe Ludwig
134
G. C[linescu
Ritter von Arndts (Pandekten, I. Buch, Allgemeine Lehren), pe Th.

Vogt (Logik) =i pe R. Zimmermann (Geschichte des Philosophie,
I. Kursus: Mittelalter und neuere Zeit bis auf Kant86). Materiile
alese de Eminescu reprezentau, f[r[ ]ndoial[ un program minim
de examene, pe care avea de g`nd s[ le dea atunci c`nd =i-ar fi
pus ]n ordine situa\ia =colar[. Poetul mergea ]ns[ =i la alte cursuri,
la care-l m`na un program ie=it din necesit[\i interne, =i poate cu
mai mult[ pl[cere la acestea din urm[ dec`t la acelea la care era
]nscris. Colegii ]l ]nt`lneau la prelegerile lui Lorenz Stein de
filozofia dreptului, economie politic[, =tiin\e financiare =i administrative (210), la cursul de drept interna\ional al lui Louis Neumann
=i chiar la prelegeri de medicin[. Asista adesea la cursul de medicin[ legal[ al d-rului Gatscher, urm[rind cu interes disec\iile de
cadavre b[rb[te=ti =i femeie=ti, pe care numitul profesor le ]nso\ea
de minu\ioase examene =i explic[ri ale tuturor organelor de la
creieri p`n[-n t[lpi (214), precum =i la cursul de anatomie al lui
Brcke, unde izbutise s[ atrag[ =i pe Slavici (210). Preocup[rile
de cultur[ =tiin\ific[ au urm[rit de aci ]nainte toat[ via\a pe Eminescu, =i ]nsemn[rile de fizic[, de mecanic[, ]ntrerupte de oculte
ecua\ii, umplu multe din manuscrisele sale. Articolele politice, pe
care ]ncepe a le publica ]nc[ din aceast[ epoc[, sunt pline de
considera\ii de economie politic[. Cine nu-=i aduce aminte, ]n
sf`r=it, de relatarea sinuciderii ]n Ia=i a lui Petru Kuzminski? }n
articolul publicat ]n Curierul de Ia=i asupra acestui caz se vedea o
satisfac\ie rece, quasi-profesional[, de a urm[ri disec\ia:
Ieri, la 91/2 ore diminea\[, s-a f[cut autopsia cadavrului de
c[tre mai mul\i medici militari ru=i. Stiletul cu dou[ ascu\i=uri a
intrat cam de 5 centimetri ]n v`rful p[r\ii drepte a inimii =i ]n
direc\ie vertical[. Lovitura de moarte =i-a dat-o c-o extraordinar[
r[ceal[ =i t[rie, c[ci a sf[r`mat coasta a cincea ]ntreag[ =i a patra
parte din a =asea. Cercet`ndu-se creierul, s-a g[sit ]n partea
dreapt[ a menenghiei, adic[ a membranei ce ]nv[le=te creierii,
mai multe corpuscule dure osoase, care ne las[ s[ judec[m c[
135
toat[ purtarea sa extravagant[ trebuie atribuit[ =i existen\ei unor

cauze patologice.
Eminescu mai era v[zut =i la cursul de limbi romanice al
renumitului profesor italian A. Mussafia (81, 214), =i nu este
exclus s[ fi urmat =i pe acelea de gramatic[ =i exercita\ii italiene
ale lui Cattaneo, pe care le =terse din caietul de cursuri pentru
motive de economie =colar[ =i financiar[ (86), deoarece ]l surprindem ]ntr-un loc silindu-se, cu mari gre=eli, s[ lege o fraz[ italian[:
Io amo la lingua italiana perch ella e la musica di pi grande
maestro di monde (sic!), la musica di Dio (ms. 2262, f. 4), sau,
alt[ dat[ transcriind o strof[ din Santa Lucia:
Sul mare luccia lastro dargento,
Placida londa, prospero il vento.
Venite al[l] agile barchetta mia,

Santa Lucia, Santa Lucia...
(ms. 2285, f. 70)
ca s[ nu mai pomenim c`teva locuri comune italiene, ce dovedesc totu=i o orientare, ca: paiazzo, maestro, in petto, doppia,
scrittura, risipite prin scrierile sale.
}n afara de aceasta, Eminescu mai f[cea ]n vremea din urm[
]nsemn[ri filologice extinse, ca, de pild[, asupra pronun\[rii
sunetelor limbii spaniole (ms. 2276, f. 222-27), preocup[ri ce sunt
o t`rzie aplicare a unor direc\ii c[p[tate ]n Universitate. Lipsindune indica\iuni asupra prelegerilor pe care Eminescu ar fi putut s[
le urm[reasc[ ]n vremea c`nd nu avea caiet de cursuri, =i de altfel
=i c`nd era ]nscris, nu putem dec`t b[nui c[ el a trebuit neap[rat
dat[ fiind ]ndrumarea spiritului s[u s[ caute a merge =i la
prelec\iuni de literatur[ =i istorie. Poezia Egipetul, publicat[ ]n
Convorbiri literare la 1 octombrie 1872, fiind compus[ mai ]nainte
chiar de aceast[ dat[, nu poate avea leg[tur[ cu cursul de egiptologie a d-rului Lepsius din Berlin, unde Eminescu se ]nscrisese la
Universitate abia ]n decembrie. Poezia era un detaliu dintr-o vast[
compunere inspirat[ din ideea de caducitate aplicat[ la culturile
antice, ]n special la istoria Egiptului, dat`nd din epoca vienez[
136
G. C[linescu
dovedind fire=te lecturi istorice, dar neexcluz`nd putin\a ca la

Universitatea din Viena s[ fi fost absorbit de conferin\e de istorie
antic[. Urm[toarele vestite versuri din Scrisoarea II, socotite p`n[
nu demult o reminiscen\[ de la gimnaziul din Cern[u\i:
Vai! tot mai g`nde=ti la anii, c`nd visam ]n academii,
Ascult`nd pe vechii dasc[li c`rpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume st`nd s-adune
+i-n a lucrurilor peteci c[ut`nd ]n\elepciune?
Cu murmurele lor bl`nde, un izvor de horum-harum,
C`=tig`nd cu clipoceal[ nervum rerum gerendarum;
Cu evlavie ad`nc[ ne-nv`rteau al min\ii scripet,
Leg[n`nd c`nd o planet[, c`nd pe-un rege din Egipet... etc.,
sunt cu mai mult[ probabilitate inspirate din via\a de student de

la Viena, lucru, de altfel, evident din astronomia mistic[ a dasc[lului, care crede ]n =tiin\a lui, din scrisorile dulci pentru Clotilda,
date ce nu se potrivesc nici profesorilor de la K. K. OberGymnasium, nici cu v`rsta crud[ a lui Eminescu.
Embrionul acestei scrisori ]l g[sim ]ntr-o compunere fugitiv[,
]n stil de epistol[, c[tre Chibici-R`vneanul, ]n care epoca studen\iei vieneze se conturez[ ca ]ntr-un vis (ms. 2268, f. 24, 25):
Unde-i vremea aurit[,
Oare c`nd s-a fi ]nturs?
C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[

Vizitam acela=i curs.
Trandafiria Clotild[ era o mamzell Rezi, din vreun magazin

sau cas[ din apropierea Universit[\ii, pe care o z[reau de sus de
pe fereastr[, ]n vreme ce profesorul f[cea o lec\ie de istorie antic[,
descriind pe craiul Rhamses =i pe nevasta lui, Rhodope:
Prin ferestre uli\ernici
Noi priveam la madam Maier
+i priveam cum mamzell Rezi
+i un Seppi joac[ =taier.
Prea frumoas[ mamzell Rezi,
Am`ndoi cum o v[zur[m,
Coale *lungi* cu-assirologii

C[utai s[ te edifici.
Eu pe b[nci puneam ]n =iruri
De h`rtie titirezii
+i oft`nd l-a ta ureche
Pronun\am pe mamzell Rezi.
}ntr-o clip[ foarte tragic

Noi de ea ne-amorizar[m.
+i apoi iar ]mpreun[
Ca =tiin\ei s[ sacrifici,
Prea frumoas[, dezastroas[,
Numai nas avea prea mare,
137
}ns[ tu cu str[=nicie
Ascultai de regii libici,
Unde sunt acele vremuri
Te-ntreab amicul Chibici.
+-acel nas prototipistic
Sup[ra la s[rutare.
Izvorul de horum-harum era, cum se vede, Universitatea

vienez[, singura =coal[ de care Eminescu ]=i aducea aminte cu
p[rere de r[u =i care nu-l l[sase repetent:
Cu m[surele ei bl`nde,
Cu isonul: harum horum,
Ne primea ]n a ei bra\e.
Alma mater philistrorum.
Cu m[sura, cu isonul
Cujus, hujus, harum horum,
Ne primea-n [a] sale bra\e

Alma mater philistrorum.
Cu evlavie cumplit[
}nghi\eam pe r\egii libici
Unde sunt acele vremuri?
Te ]ntreb, amice Chibici.
Adev[rata cultur[ poetul =i-a f[cut-o ]ns[ nu pe b[ncile s[lilor

de facultate, printre colegii de la Litere, numi\i pare-se
mincino=i, sau printre cei de la Drept, socoti\i grobiani (ms.
2268, f. 25), ci de-a dreptul din c[r\ile pe care le citea la bibliotec[
sau acas[. Pe dat[ ce primea bani din \ar[, ]=i cump[ra c[r\i =i
disp[rea pentru c`tva timp din ochii colegilor s[i. }nchis ]n odaia
sa, devora, a=ezat la mas[ sau ]ntins pe pat, c[r\ile cump[rate, pe
care le parcurgea cu repeziciune =i pe care apoi, ]n momente de
criz[ b[neasc[, le revindea (210). Erau f[r[ ]ndoial[ c[r\i vechi
de pe la antic[rii sau numere din Philipp Reclams jun. UniversalBibliothek aller Nationen, Expedition der Freja, colec\ii pe care Eminescu le recomanda mai apoi tinerilor (60). La una din societ[\ile
din care f[cea parte, poetul-student era bibliotecar, prin urmare
putea lua cu ]mprumut c[r\i (86). Despre lucrurile mai nou[ lua
cuno=tin\[ din reviste, iar pe acestea le consulta de obicei la
cafenea. Era adesea v[zut ]ntr-o astfel de cafenea neb`ntuit[ de
lume, ]n c`te-o dup[-amiaz[, scufundat ]n lectur[ cu Literarische
138
G. C[linescu
Bltter ale lui Rudolf Gottschall ]n m`n[ (159). Ca student ]n

filozofie, Eminescu trebuia s[ prefere ]n primul r`nd lecturile
filozofice. +i, ]ntr-adev[r, colegii ]l =tiau ca un cunosc[tor al lui
Platon, Spinoza =i Fichte, al doctrinelor orientale, al lui Kant =i
Schopenhauer. Citise din R`mayana =i Mahabharata, pe Kalidasa
=i, probabil par\ial, Vedele, =i vorbea cu aprindere de Buddha
Sakya-Muni =i de Nirvana (214). Slavici pretinde c[ acuma
]ncepuse Eminescu =i traducerea Ra\iunii pure de Kant (210).
Adev[rul este ]ns[ c[ Eminescu citise ceva din sau despre aceast[
oper[ chiar din epoca vienez[, deoarece S[rmanul Dionis, care
presupune o astfel de lectur[, dateaz[ din aceast[ vreme. Nu mai
]ncape ]ndoial[ c[ devora mult[ literatur[, ]ndeosebi german[ sau
]n traducere grman[, c[ era prin urmare familiar cu clasicii. Din
felul cum Eminescu utilizeaz[ ]n produc\iile sale autori m[run\i,
din obiceiul de a face t[ieturi din reviste =i a le lipi ]n caiete sau
pe foi volante, spre a nu se risipi, deducem c[ poetul citea mult =i
f[r[ prea mare discern[m`nt, ner[bd[tor s[ aib[ repede o perspectiv[ cultural[ vast[, deduc\ie ]nt[rit[, de altfel, de afirma\iile
fo=tilor s[i colegi. Nu este locul s[ determin[m aci c`mpul lecturilor lui Eminescu, dar putem fi ]ncredin\a\i c[ cine la 17 ani
declama =i traducea din Schiller nu se mul\umea a citi numai pe
Goethe, Lenau, Heine, G. Keller =i c`\iva poe\i minori (Hoffmann
von Fallersleben, C. Cerri), ale c[ror nume =i urme r[sar ]n
scriptele sale, ci trebuie s[ fi avut o cuno=tin\[ aproape integral[
a literaturii germane =i o serioas[ orientare, pe cale de traduceri
la ]nceput =i apoi de lecturi ]n original, ]n literatura francez[, din
care citea cu prietenii pe J.-J. Rousseau, dar din care este ne]ndoios
c[ citise ceva din Victor Hugo, din Alfred de Vigny, din Lamartine. Calitatea sa de poet publicat ]l determina s[ nu piard[
contactul cu literatura patriei, =i faptul c[ ]=i trimisese versurile
spre publicare la Convorbiri literare este o dovad[ c[ urm[rea
revistele rom`ne=ti cu aten\ie =i cu tainic[ n[zuin\[ de a se vedea
publicat ]n ele.
139
}n afar[ de lectura c[r\ilor cump[rate de la anticari, a celor

]mprumutate prin Samoil Isopescu =i al\i colegi de la Biblioteca
Universit[\ii, unde nu era admis, sau a celor consultate la Biblioteca Cur\ii imperiale, teatrul constituia pentru Eminescu un al
doilea mijloc de informa\ie literar[ (81). Cu vechea pasiune a
=colarului de la Cern[u\i =i a fostului sufleur, poetul f[cea tot ce-i
sta ]n putin\[ spre a nu lipsi de la reprezenta\iile Operei sau ale
Burgtheater-ului, mai cu seam[ c`nd se juca o pies[ clasic[, cum
ar fi, de pild[, Regele Lear de Shakespeare. Comediile ]l f[ceau s[
r`d[ p`n[ la lacrimi =i ]ntr-un chip cam zgomotos, ceea ce
scandaliza pe pedantul s[u prieten Slavici, cu care mergea uneori
la teatru (210). Afirma\ia acestuia din urm[ c[ muzica nu atr[gea
pe Eminescu =i c[ la Oper[ ]l tenta mai mult baletul e contrazis[
de al\i prieteni care vedeau pe poet duc`ndu-se la opere clasice,
Fidelio de Beethoven =i Faust, precum =i la Musikverein, c`nd
c[p[ta bilete gratuite (99). Dealtfel, cel care glorific[ ]n versuri
glasul divelor =i c`nt[ ]nsu=i cu mult[ pl[cere din gur[ nu putea
fi un spirit antimuzical, ci numai absorbit prea mult de problemele
altor genuri mai cerebrale. La Teatrul Imperial, ce se afla ]n
apropierea intr[rii Cur\ii ]mp[r[te=ti, studen\ii cump[rau locuri
ieftine nenumerotate, la galerie, pentru cucerirea c[rora trebuiau
s[ a=tepte din vreme ]naintea u=ii teatrului. Eminescu, zdrav[n
din fire =i ]nd`rjit ]n agonisirea satisfac\iilor intelectuale, d[dea
dovezi, ]n asemenea ]mprejur[ri, de o rar[ perseveren\[. Stefanelli
]=i aduce aminte c[, merg`nd ]ntr-o zi de ger cumplit, prin
decembrie 1870, ]nc[ de la ora patru, spre a c[p[ta un loc bun la
numita galerie, g[sir[ mult[ lume postat[ dinainte. }n seara aceea
era anun\at[ reprezentarea Regelui Lear. Un v`nt ]nghe\at sufla
cu putere, p[trunz`nd p`n[ la oase, =i studen\ii ]ncercau s[ se
men\in[ la o temperatur[ suportabil[ b[t`nd din mìni =i din
picioare. Dup[ dou[ ore de tremur[tur[, Stefanelli, siderat, p[r[si
c`mpul de lupt[ =i o rupse la goan[ p`n[ acas[. Eminescu ]ns[
r[mase la post, =i a doua zi r`dea de colegul s[u, ar[t`ndu-se
vesel c[ g[sise un loc a=a de bun (214).
140
G. C[linescu
}n ce chip a izbutit Eminescu s[ se strecoare ]n intimitatea unor

actori de la Burgtheater r[m`ne deocamdat[ o problem[. O dat[
introdus, ]ns[, frumuse\ea sa exotic[, u=urin\a cu care vorbea
nem\e=te =i cultura-i ]ntins[, la care se ad[oga, nici vorb[, competen\a ]n tot ce se refer[ la culise, ]l f[cuse interesant. Frederica
Bognr, una din cele mai de seam[ artiste de la Burgtheater, de
unde se retrase nemul\umit[ de rolurile ce i se d[deau, ]n 1870,
d[dea din c`nd ]n c`nd recep\ii acas[ la d`nsa ]n LandstrasseHauptsrasse. }n salonul ei veneau ]ndeosebi arti=ti. Frederica
Bognr avea pe atunci 30 de ani (n. 16 februarie 1840) =i era
reputat[ ca tragedian[ patetic[ ]n cel mai ]nalt grad (81). Frederica Bognr se zicea nu roste=te cuvinte, ci lacrimi. La
Burgtheater crease pe Gretchen, pe Estera, pe Krimhilda, roluri
de patos liric, iar de la 1870 ap[rea ]n chip excep\ional ]n roluri
grave, ca Sappho, Judita, Maria Stuart, Deborah (172). Eminescu
era nelipsit prin 18701871 de la recep\iile ei, de unde afla intrigi
=i anecdote din via\a actorilor vienezi, pe care apoi le repovestea
colegilor. O carte de vizit[ pe care sta scris Bognr Hofschauspielerin invita, spre admira\ia colegilor de odaie, pe poet la reuniune
(81). Eminescu se ]mbr[ca cu hainele sale de sear[ sau cu ale
colegilor (99), spre a aduce o varietate ]n ]mbr[c[minte, =i se ]nf[\i=a ]n salonul actri\ei cu acel aer de corectitudine academic[ pe
care ]l vedem ]n fotografia f[cut[ ]n acea vreme. Poetul este la
aceast[ epoc[ de o frumuse\e de semizeu. Fa\a sa deloc efeminat[
e f[cut[ din linii =i suprafe\e spa\ioase, de un geometrism fizionomic antic, iar ]n penetrabilitatea sideral[ a ochilor, ]n voluptatea
glacia-l[ a buzelor ce z`mbesc cu des[v`r=ire abstracte, de un hieratism
turbur[tor. Privirea, de o grandioas[ simplitate, are o eleva\ie, o
nep[sare de lume asiatic[. Cu asemenea ]nf[\i=are fizic[ n-ar fi
de mirare s[ fi inspirat Frederic[i Bognr vreun sentiment trec[tor,
cum credeau colegii, dar e mai cuminte s[ ne ]nchipuim c[ singura
favoare ob\inut[ de la actri\[ este admiterea ]ntr-un col\ al
salonului. Inima poetului este cu deosebire sensibil[ pentru artiste.
141
O alt[ actri\[ celebr[ de la Burgtheater, Augusta Baudius-Wildbrandt, f[cea s[ fream[te lira poetului. Era mai t`n[r[ dec`t
Bognr (n. 1 iunie 1847), debutase pe scena Teatrului Imperial
la 17 ani =i avea fermec[tori ochi alba=tri (Baudius-Auge) (148,
158, 172). Nu se poate =ti dac[ Eminescu o frecventa actri\a
cuno=tea un rom`n, pe P. P. Carp, care devenise erou ]ntr-un roman
al so\ului ei, Wildbrandt dar o exalta =i-i f[cea versuri ]n
nem\e=te, ]n care o compara cu a=trii de pe cer (224, IV):
Wie Stern viel Gedanken mild
In tiefen Grund,
Wie Mondenrund
Ihr theures bleiches Bild.
C`nd, acum vreo cincizeci de ani, I. Gr[mad[ vizit[ pe Augusta

Baudius, spre a-i r[scoli amintirile, zvelta b[tr`n[ de 70 de ani
privi cu celebrii ochi alba=tri, de acum stin=i, cunoscuta fotografie
din tinere\e a lui Eminescu, dar neg[sind ]n ea nici un chip
cunoscut, zise cu admira\ie sincer[: ein hbscher Bursch ist er
gewesen frumos t`n[r a fost (148).
Eminescu frecventa =i muzeele =i galeriile de pictur[, cele mai
adesea cu pictorul Epaminonda Bucevski (99), =i punea ]n aceste
vizite scrupulozitatea =i setea de informa\ie de care era ]n stare,
cercet`nd totul cu catalogul ]n m`n[. Opera lui are prea pu\ine
elemente de pur[ informa\ie, pentru ca s[ ne d[m seama ce
]ntindere a putut lua preg[tirea sa artistic[. Trei din eroii s[i
Ioan din Geniu pustiu, Francesco =i Ieronim din Cezara sunt
pictori. C`te un detaliu din opera sa ne face s[ b[nuim c[ a r[mas
impresionat de pictura Rena=terii italiene, de Rafael, de pild[:
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezee
Cu diadema-i de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin...
sau de femeile lui Giacomo Palma, care au nasul fin =i b[rbia

rotund[ =i dulce (Cezara).
}n cercurile studen\e=ti, Eminescu, de=i iubit, ba chiar c[utat
de str[ini =i admirat pentru frumuse\ea sa, trecea drept un
142
G. C[linescu
original, ceea ce se explic[ prin faptul c[, de=i ]n aparen\[ via\a

poetului nu se deosebea ]n mod apreciabil de a celorlal\i colegi,
avea un sens interior ce nu se l[sa u=or dezv[luit. Majoritatea
studen\ilor rom`ni erau b[ie\i de \ar[, f[r[ voca\ii excep\ionale,
d`rji ]n a-=i netezi un drum ]n via\[ =i pe care nu putea dec`t s[-i
mire lipsa unei orient[ri imediat practice, pe care o constatau la
Eminescu. Cel mai cu viitor dintre ei, Slavici, n-avea o mentalitate
deosebit[. Eminescu l-a cunoscut ]n iarna anului 1869, pu\in dup[
a=ezarea la Viena, printr-un prieten comun, medicinistul Ion
Hosanu. Slavici fusese ]nscris ]ntì la Facultatea de drept din Pesta,
unde nu =ezuse dec`t vreo patru luni, iar acum, angaj`ndu-se ]n
armat[ ca voluntar, ]=i alesese drept localitate Viena. Locuia la
cazarm[ =i-i era ]ng[duit s[ frecventeze =i cursurile universitare.
Un c[pitan generos transfer[ pe student la cazarma Franz Iosef,
a treia cas[ de la Universitate, care se afla pe Bckerstrasse. Slavici
era fericit. Se sim\ea bine la cazarm[, unde, ]ns[rcinat cu supravegherea dormitorului, dat[ fiind firea sa grijulie =i ordonat[, toat[
lumea i se p[rea bun[, ]ntr-un cuv`nt, era ca acas[ ]n aceast[
metropol[ a imperiului (210). Figura pl`ng[toare =i iritant de concesiv[ a lui Slavici, care pare c[ cere iertare de la=itatea ochilor,
explic[ purtarea de toat[ via\a a omului. Patriot onest, ]n felul
s[u, Slavici sim\ea =i atunci ]n cadrul imperiului, ]ncerc`nd s[
]mpace sentimentele sale cu principiile prin defini\ii ]ntortocheate
=i cazuistice. Teritoriul pe care a fost cu putin\[ ]nt`lnirea a dou[
spirite at`t de deosebite este preocuparea am`ndurora de problemele culturii na\ionale =i literare, pasivitatea intelectual[ =i culoarea local[ a lui Slavici, rezerva studioas[ =i a unia, =i a celuilalt.
Diminea\a mergeau adesea ]mpreun[ la cursuri, apoi la dou[sprezece Eminescu ]nso\ea pe Slavici p`n[ la cazarm[ discut`nd, =i
nu rareori a=tepta ]n fa\a por\ii p`n[ ce colegul ]=i termina exerci\iile militare, pentru a o porni apoi, la cinci d. a., din nou ]mpreun[, pe str[zi sau prin gr[dina public[ apropiat[ ]ncorda\i ]n discu\ie. Limba pe care o vorbea Slavici =i simpatia lui pentru Austria
143
produceau irita\ie =i dispre\ ]n Eminescu, ceea ce nu-l ]mpiedica

s[ caute societatea peripatetic[ a studentului-soldat, venind cu
c`teva ceasuri mai devreme s[ a=tepte ie=irea de la poligonul de
exerci\ii a colegului. El =tia scrie Slavici c[ abia pe la cinci
o s[ scap; cu toate acestea, adeseori, pe la dou[ se ivea pe cheiul
canalului, plimb`ndu-se ]n sus =i ]n jos. C[lca rar, ]=i \inea capul
plecat =i dat pu\in la st`nga, ridica din c`nd ]n c`nd m`na la gur[
=i se juca cu buza de jos, str`ng`nd-o ]ntre degete... Obi=nuit s[
citeasc[ unele c[r\i ]mpreun[ cu prietenii, spre a g[si prilej de
discu\ie, Eminescu consulta cu Slavici scrieri despre confucianism
=i budism, despre Extremul Orient, ]n genere, =i ]ntre altele =i pe
Schopenhauer, iar ]n fran\uze=te, dialogurile lui Platon. }l sf[tuise
s[ citeasc[ rom`ne=te, ]l ]ndemna s[ scrie =i-i copia chiar manuscrisele, corect`ndu-le =i trimi\`ndu-le la Convorbiri literare, c`nd avu
leg[tur[ cu aceast[ revist[ (210). Direc\ia politic[ a spiritului lui
Slavici, ]n\eleg[tor fa\[ de na\iunile conlocuitoare, nu sc[pase lui
Eminescu, care, parodiind numele prietenului, ce ar[ta ]n mod
nejustificat o origine str[in[, ]l numea frakie gye gyncolo (ms. 2276,
f. 13). =i era poreclit la r`ndu-i de acesta Turcule (99). }ntr-o ]nsemnare g[sim aceast[ intitula\ie glumea\[ (ms. 2255, f. 307; 85):
Domino, Domino Schklovaccio, sapientissimo ac doctissimo
meo amico convivoque, domo veteri magno cerevisiae consumatori, Magyarophilo Michaelis Eminescus salutem.
Unui om a=a de meticulos =i etic, firea discret[ =i dezordonat[ a lui Eminescu nu putea p[rea dec`t ca o regretabil[, penibil[
ciud[\enie, cu at`t mai mult cu c`t stipendiul de 1820 galbeni,
sau dup[ unii de trei napoleoni, adic[ 28 fiorini (99, 210), trimis
poetului de acas[, trecea ]n ochii studen\ilor =i mai s[raci drept o
burs[ considerabil[. Din nefericire, Eminescu nu primea la vreme
ace=ti bani, =i nevoile sale dep[=eau veniturile. Pe dat[ ce-i soseau
acei 18 galbeni, ]=i pl[tea datoriile =i-=i cump[ra c[r\i, precum =i
cafea =i tutun. Cu restul tr[ia c`teva zile de delicii, dup[ care urma
o lung[ ascez[. }n acest timp ]=i revindea c[r\ile, ]=i amaneta
144
G. C[linescu
hainele, consuma ]n baza creditului deschis de chelneri =i f[cea

datorii pe la prieteni, la Teclu, la Moisil, Pop, Ciurcu, Mure=an,
Nica, Bari\, Slavici, Bumbac, Oncu, =i caietele sale se umpleau de
socoteli de felul acesta: 25 [fl.] loc[uin\a] pe dou[ luni, 25 pr`nzul
pe 2 luni, 12 lui Oncu, 15 la Ovreiu, 12 la cefenea, 6 f. 35 datorii
etc (ms. 2257, f. 27, 77 v. ), care ar[tau debitul =i creditul, c[ci
poetul era foarte onest =i ]=i pl[tea ]ntotdeauna datoriile. Fiind
cu totul distrat =i nep[s[tor de grijile obi=nuite ale vie\ii, colegii
]l sileau, c`nd primea banii de acas[, s[-=i asigure prin abonament
masa de la pr`nz, pe care o lua odat[ ]ntr-o pensiune particular[
din Riemerstrasse.
}n aceste r[stimpuri de criz[, Eminescu umbla cu fa\a ]ng`ndurat[ =i sinistr[, nervos =i necomunicativ, c[ut`nd cu ]mprumut pe
la prieteni c`te o pi\ul[ (10 crei\ari), pe care o cerea cu o mi=care
a mìnii const`nd din frecarea enumerativ[ a degetului mare de
ar[t[tor =i-=i definea situa\ia cu mult[ filozofie prin ocara abreviat[
... tu-i neamul nevoii. Totodat[ alc[tuia telegrame disperate
pentru acas[ (ms. 2257, f. 103 v.):
Eminovici, Boto=ani.
N-am r[spuns, c[ci a=teptam la zi ]ntì scrisoare. C`nd ]mi
trimite\i banii lunari? R[spunde\i telegrafic.
Mihai
C`nd soseau banii devenea iar[=i vesel, pl[tea datoriile, ]=i
reconstituia depozitul de cafea, cump[ra c[r\i, venea t`rziu acas[,
pentru c[ se ducea probabil la teatru =i, ]n sf`r=it, se f[cea
comunicativ. Aceste fericiri ]ns[ durau pu\in, lipsurile ]ncepeau
din nou =i poetul b[tea iar[=i telegram[ acas[ (ms. 2291, f. 39):
G. E[minovici], Boto=ani.
P`n[ azi n-am primit banii lunii curente. Am necesitate. Rog
trimite\i la moment. R[spunde\i telegrafic.
Mihai
145
Observa\iile asupra exteriorului poetului ]n acea vreme sunt

alterate ]n mare parte de subiectivitatea colegilor, dintre care unii
vedeau dezordine acolo unde era numai economie, =i al\ii c[utare
]n decen\[. Sigur este c[ Eminescu nu avea dec`t un costum de
var[ =i altul pentru iarn[, pe care le purta p`n[ la ultima eroziune
=i le amaneta alternativ. }n reuniuni cu caracter de solemnitate se
prezenta ]ns[ corect ]mbr[cat, =i pentru asta avea o redingot[. El
ar[ta un dezinteres des[v`r=it pentru orice element de lux,
socotind ca atare unele lucruri utile pentru noi, cum ar fi batista,
=i chiar dac[ ar fi avut mai multe mijloace b[ne=ti, el =i-ar fi
cump[rat ]n primul r`nd c[r\i. Neb[nuind vigilen\a istoriei
literare, Eminescu umbla iarna cu un palton ]nchis =i cu o c[ciul[
de astrahan, iar mìnile =i le v`ra ]n c[ptu=eala m`necilor din
lips[ de m[nu=i.
Ceea ce p[rea mai bizar ]n purtarea lui Eminescu pentru colegi
era dispari\ia lui de s[pt[m`ni ]ntregi din locurile frecventate de
studen\i. Aceast[ dispari\ie alc[tuia ]ns[=i existen\a spiritual[ a
poetului. Pe dat[ ce-i soseau banii din \ar[, ]=i cump[ra cafea
r`=nit[ =i spirt denaturat =i, suspend`nd rela\iile =i discu\iile, se
]nchidea ]n odaia sa. Cafeaua cu caimac pe care o fierbea Eminescu
la ma=ina de spirt, =i pentru care renun\a chiar la m`ncare, era
pentru el =i un aliment subtil, suger`nd calitatea ascetic[ a
existen\ei sale, =i o arom[ stupefiant[, d`nd u=oara iluzie a
Orientului. La fel, S[rmanul Dionis, pun`ndu-=i paltonul ud ]ntr-un
cuier al cafenelei, se pierde ]n reverii la aroma ]mb[t[toare a
unei cafele turce=ti. Deoarece Eminescu =edea ]ntr-o camer[ cu
al\i prieteni, nu credem c[ odaia era \inut[ ]n a=a dezordine ]nc`t
s[ nu se poat[ locui ]n ea, dar ne putem ]nchipui c[ ]n lipsa de
acas[ a tovar[=ilor se pierdea cu totul ]n preocup[rile sale p`n[
acolo ]nc`t s[ denatureze un interior pentru care nu avea sim\ul
artistic. }n home-ul s[u Eminescu se despov[ra de rigiditatea
hainelor oficiale =i, contrariu de cum f[cea Machiavel, care citea
clasicii ]n haine de s[rb[toare, se ]nf[=ura ]ntr-un halat uzat, punea
146
G. C[linescu
]n picioare ni=te ex-papuci de baie iar ]n cap un fes lung =i, dup[
natura ocupa\iilor, se tr`ntea pe canapea sau pe pat, s[ citeasc[,
sau se a=eza la mas[, spre a scrie, nu f[r[ a m[sura ]n lung =i ]n
lat, uneori, odaia spa\ioas[, spre a-=i a\`\a sau potoli imagina\ia
(99, 214). }n acest timp ma=ina de spirt clocotea ne]ntrerupt, iar
fumul \ig[rilor se amesteca cu aburul de cafea =i alcool denaturat,
]nvelind ]n ce\uri pe locatar. Asemeni indivizilor cu somnul greoi,
care se ]ncle=teaz[ cu gemete de visul ]nceput =i refuz[ ]n convulsiuni s[ se ]ntoarc[ ]n lumea con=tiin\ei, poetul cade ]ntr-un delir
intelectual care-l distrage cu totul din prezent. El lucreaz[ posedat
de fantezie, arunc`nd pe h`rtie ideile care-l ]mbulzesc =i l[s`ndule acolo p`n[ c`nd va putea s[ le elaboreze printr-o munc[ rece.
Tr[ind ]n acele clipe o via\[ strict intelectual[, el devenea cu
des[v`r=ire orb pentru circumstan\e, uita de e zi sau noapte, uita
s[ m[n`nce, dormea ]mbr[cat =i vegea ]n camer[, =i nu suferea
s[ i se ]ntrerup[ munca pentru deriticat =i cur[\it, cum nu sufer[
vis[torul ]ndemnul de=tept[rii, care-i spulber[ epica visului. Acest
proces extatic, ]n care via\a fiziologic[ era redus[ la minim,
d[inuia c`t[ vreme dura cafeaua. Poetul se s[lb[ticea, interioriz`ndu-se cu exces, =edea prea mult ]n acelea=i rufe =i, enervat
de asperitatea fe\ei, ]=i smulgea perii de pe obraz cu briceagul.
}ncepea s[ se manifeste o hipersensibilitate: rostogolirea ro\ilor
de tr[sur[ pe pavaj, sc`r\ìturile sau =uier[turile ]l iritau (210),
iar vizitele prietenilor ]l importunau. Vizitatorul era intimidat brusc
cu un La ce-ai venit? =i, dealtfel, pleca singur, izgonit de z[duful
din cas[ (214). Deoarece ]n vreme ce medita, plimb`ndu-se prin
odaie, avea obiceiul s[ fredoneze ]ncet un c`ntec, c`te un prieten
]l ]ntreba ce cuget[ c`nd c`nt[: M[i ]i r[spundea el s[ =tii,
c`nd sunt melodiile vesele, g`ndesc poezie, iar[ dac[ sunt mar=uri,
g`ndesc istorie (159). Dar p[stra o des[v`r=it[ discre\ie asupra
lucr[rilor sale, =i colegii aflau ce scrisese numai din Convorbiri
literare. Slavici ]nsu=i nu =tia nimic de scrierile lui =i comunica lui
147
I. Negruzzi: Eminescu nu lucreaz[ nimic e lene=. Cel pu\in el

zice a=a. Eu ]ns[ nu cred: el e =iret. (224, II)
Lipsurile readuceau pe poet ]n lumea realit[\ilor. Sf`r=itul
cafelei scotea pe Eminescu ]n lume ]n c[utarea unei pi\ule =i ]l
reda societ[\ii, cu care el relua discu\iile ]ncepute chiar din locul
unde le l[sase. De=i bucuros s[ stea singur ]n cas[, Eminescu era
sociabil cu tovar[=ii de camer[, care ]ntr-o vreme erau Samoil
Isopescu =i Iancu Cocinski, bucovineni am`ndoi, fiindc[ printre
bucovineni se sim\ea mai bine. Isopescu ]i aducea c[r\i de la
Universitate, pe care Eminescu le citea ]n timpul zilei, ]n lipsa
tovar[=ului sau ]mpreun[ cu el, noaptea (81). +i cum lecturile
preferate erau mai cu seam[ din domeniul religiunilor orientale, o
cr`ncen[ discu\ie se ]ncingea ]ntre Eminescu =i Isopescu, sub
conducerea ]mp[ciuitoare a lui Cocinski, p`n[ ce, boicota\i de acesta
din urm[ cu produc\ii muzicale, ]ncepeau cu to\ii s[ c`nte (214).
Locurile de ]nt`lnire ale studen\ilor erau, fire=te, ]n afar[ de
Universitate =i propriile locuin\e, restaurantele =i cafenelele. Unul
din aceste restaurante fu o vreme Moretti ]n Landstrasse, unde
luau masa la pr`nz =i uneori =i seara mai mult bucovinenii, dar =i
unii transilv[neni (214). O pensiune ]n Riemerstrasse, etaj 4, care
d[dea masa de amiaz[ cu 7,50 fiorini pe lun[ (99), aduna pe
unii din ei. La Obermayer se ]ntemeiaser[ ni=te societ[\i de
petrecere, Stelu\a =i Gorila, a c[ror activitate era remarcabil[
(81 a). }n urm[, parte din studen\i se stabilise la tata Wihl, al
c[rui restaurant Zu den drei Tauben se afla ]n Marokkanergasse
=i-=i merita numele, pentru c[ at`t patronul, c`t =i chelnerul f[ceau
cu mult[ generozitate credit, =i odat[, atras cu viclenie ]ntr-o
petrecere, tata Wihl, turmentat, le oferi chiar o copioas[ consuma\ie. C`nd ]ns[, c[tre sf`r=itul lunii, pr`nzul la restaurante devenea
un lux, studen\ii se refugiau ]ntr-o b[c[nie din apropierea Universit[\ii, unde pentru c`\iva crei\ari consumau un Schusterlabl, adic[
o franzelu\[ m`njit[ cu unt. Tata Moritz, cum era numit de studen\i patronul, era indignat c[ ace=tia veneau la d`nsul numai
148
G. C[linescu
wann der Wind in den Taschen blasen tut, adic[ numai atunci
c`nd le fluiera v`ntul prin buzunare. }n aceast[ ]mprejurare ]l numeau Jupiter tonans (214). Tinerii mai veneau acolo =i pentru
fata lui Moritz, Fanny, care simpatiza pe rom`ni =i s-a =i c[s[torit
cu +tefan Dracinski (99). Dar locul principal de ]nt`lnire era
cafeneaua Troidl pe Wollzeile (11). Aci Eminescu citea revistele dup[ amiaz[ =i se folosea sub form[ de cafea =i tutun de creditul
pe care i-l deschidea chelnerul Jean. De=i ]n genere rezervat =i
expectativ, se ]nt`lnea cu foarte mul\i prieteni prefer`nd pe
cei b[tr`ni, care pl[teau consuma\iile cu Tancu, Burl[, Onesim
|urcan, Stefanelli, Grigorovitza (acesta ]l ducea la localul Curtea
imperial[), Slavici, Samoil =i Arcadie Isopescu, Moisil =i al\ii (81,
99) =i, c`nd se ]nt`mpla ca discu\ia s[ fie de ordin filozofic sau
mai ales politic, ie=ea din rezerv[ =i intra ]n v`ltoarea discu\iei,
iritabil la contraziceri =i pierz`nd din modera\ia pe care o punea
de obicei ]n sus\inerea tezei sale. Astfel, unui coleg care suspecta
]n zeflemea p[trunderea din partea poetului a operei ber die
vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grund a lui Schopenhauer, ]i r[spunde sup[rat: E=ti o sec[tur[ =i dac[ nu ai ]n\eles
desf[=urarea unei idei c`nd l-ai citit pe Schopenhauer, nu m[-i
]n\elege nici pe mine! (214) Discu\iile se sf`r=eau nu rareori cu
petreceri =i hoin[riri p`n[ la ziu[, acoperite din expediente ca
amanetarea hainelor, hoin[riri care, dealtfel, erau inevitabile,
pentru c[ tinerii n-aveau nici cei c`\iva gologani spre a pl[ti
bac=i=ul portarului, c`nd se ]nt`mpla s[ ]nt`rzie peste ora zece.
Eminescu lua bucuros parte la voroave =i la petreceri, bea pu\in,
dar se aprindea repede =i, c`nd temperatura era ridicat[, c`nta.
Repertoriul s[u se compunea mai ales din c`ntece na\ionale, pe
care le executa cu mult[ sim\ire. Unul era (99):
Eu sunt Barbul L[utarul,
Starostele =i cobzarul,
Ce-am c`ntat pe la domnii
+i la m`ndre cununii.
149
}nduioa=area pe care i-o pricinuia acest c`ntec o rezuma prin

explica\ia: Of... neamul nevoii. Mai zicea, st`nd ]ntr-o atitudine
patetic[ =i exaltat[, =i alte c`ntece de lume, precum (214):
Frunz[ verde de piper,
C`te stele sunt pe cer
Ori (18):
Mai turna\i-mi ]n pahare
Voi s[ beau, c[ci sunt setos.
Toate p`n[-n ziu[ pier.

Numai luna =i o stea
+tie de patima mea...
Dar[ nu-mi umple\i paharul

Dec`t de la miez ]n jos.
Prietenii care-=i amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia

defini\iei de mai t`rziu a operei sale cu formula pesimismului, sau
sub aceea a boalei care l-a r[pus, sunt ]nclina\i s[ ne ]nf[\i=eze via\a
poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta este =i o
doz[ de incultur[ =i naivitate. }ntr-o zi, Bari\iu primi de la un coleg
bucovinean, care se sinucisese, Alex. Procinkievicz, urm[torul bilet:
Moriturus te salutat. Dup[ cum \i-am promis. Adio! Studentul
f[g[duise c[ se va ]mpu=ca =i, ]ntocmai ca doctorul din Nora, ]=i
vestea acum prietenii. Eminescu primi aceast[ =tire aprobativ: Bine
a f[cut Procinkievicz. Via\a e un moft, o prostie. +i de aci discu\ie
aprins[ despre voin\a de a tr[i =i Nirvana, cu largi referin\e din
Schopenhauer din partea lui Eminescu. Bari\iu r[m`ne cu convingerea ]nfiorat[ c[ Eminescu era pesimist incurabil, ca =i c`nd
aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[ a spiritului,
f[r[ consecin\e practice (11). Filozofia lui Schopenhauer era
sistemul la mod[ pe atunci, precum era acum c`teva decenii, ]n
Occident, intui\ionismul lui Bergson, iar Eminescu era prea filozof
ca s[ parodieze o g`ndire, ilustr`nd-o prin atitudini bombastice.
Mizeria lui era relativ[ =i jovial[, zilele petrecute la Viena ]i sunt
cele mai fericite =i mai active, =i apoi, cum zice Marsilio Ficino ]n
De vita triplici: To\i oamenii care au fost excep\ionali ]ntr-o art[
major[ au fost melancolici, cu alte cuvinte nemul\umi\i cu ce-au
]nf[ptuit prin raport la marea oper[ ]ntrev[zut[.
150
G. C[linescu
}ntruc`t prive=te via\a sentimental[ a poetului, cu toat[ discre\ia lui ]n materie erotic[, nu mai r[m`ne ]ndoial[, dat[ fiind firea
sa, c[ a fost b`ntuit, =i aici ca =i ]n \ar[, de cele mai violente pasiuni
pentru femei z[rite ]n treac[t sau cunoscute de aproape. O atent[
scrutare a h`rtiilor r[mase, unde apar aluzii la o prim[ dragoste
senzual[ pentru o femeie, m[ritat[, la care =edea ]n gazd[ (ms.
2255, f. 259 urm.), c`te un concept de scrisoare nem\easc[ c[tre
o Fralein din Viena ori din Berlin, pe care simte c[ e o nebunie
s[ o iubeasc[, dar pentru care e cuprins de o sim\ire cereasc[ =i
romantic[ (ms.2255, f. 304), revel[ o fireasc[ agita\ie puberal[.
Forma obi=nuit[ platonic[, nu lipsit[ de oarecare senzualitate, dar
care transfigureaz[ p`n[ la un punct obiectul ini\ial. Compunerile
poetului din primul an de =edere la Viena sunt mai toate amoroase.
Prin decembrie 1869 ]mb[rb[ta pe o blond[ Marta, deprimat[
de ur`\enia ei (ms. 2259, f. 16):
Altele sunt mai frumoase, mult mai m`ndre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inim[ defel.
Pe c`nd tu!.. e=ti numai suflet. E=ti ca ]ngerul fidel,
Ce pe cel care iube=te ar veghea-n eternitate.
(Marta)
El transcria acum, re]mprosp[t`ndu-=i amintirile, versurile de

dragoste compuse ]n \ar[ (aprilie 1869), probabil pentru Eufrosina
Popescu, pe care se temuse atunci s[ n-o piard[ (ms. 2259, f. 16 v.):
C-o bucurie trist[ te \in acum ]n bra\e,
Privire ]n privire =i s`n pe s`n tr[im.
+i gura ta m-atrage =i ochii t[i m[-nva\[
C`nd \inem fericirea pe s`n cum s-o iubim.
(De-a= muri ori de-ai muri)
Alte versuri (iulie 1869) ne confirm[ culpabilitatea sa erotic[

=i generozitatea adoratei (ms. 2259, f. 31 v.):
Strecor degetele mele printre buclele-\i de aur,
Raze care cad ]n valuri pe un s`n ce n-am v[zut,
151
C[ci corsetul ce le-ascunde e o straj[ la tezaur,

Iar[ ochii-\i, gardianii, m[ opresc =i m[ sumut.
(Locul aripelor)
Nu =tim dac[ tezaurul a r[mas mereu inexpugnabil, dar

Eminescu continua s[ suspine retrospectiv (iulie 1869) pentru doi
a=tri/ str[lucind alba=tri/ la un ]nger pal (ms. 2259, f. 17) =i se
pierdea (iulie 1868) ]n adora\iuni superlative (ms. 2259, f. 20 v.
121):
Nebun[ copil[, ce-amesteci pl[cerea
Cu l[cr[mi pe care le na=te durerea,
Nebun[ copil[, cu-amorul ceresc
O, c`t te iubesc!
(C`nd)
Poate c[ iubita din cunoscuta poezie Noaptea, pe care poetul o

a=tepta st`nd ]n fa\a sobei pe un col\ de sofa ro=ie, este tot actri\a
din Bucure=ti, judec`nd dup[ interior. Compunerea ]ns[, dat`nd
din epoca vienez[, palpit[ de o emo\ie recent[:
Cu-ale tale bra\e albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l ]nl[n\ui, pe-al meu piept capul \i-l culci;
+-apoi ca din vis trezit[, cu mìnu\e albe, dulci,
De pe fruntea mea cea trist[ tu dai vi\ele-ntr-o parte.
O ]nt`mplare pe care ne-o poveste=te Stefanelli ne-ar ]ndrept[\i

s[ credem c[ am g[sit sursa ochilor alba=tri din }nger =i demon, dac[
ochii alba=tri n-ar fi a=a de numero=i la Viena =i aiurea. Ap[r`nd pe
dou[ doamne atacate ]ntr-o noapte, dup[ teatru, de ni=te derbedei,
chiar pe Dianagasse, Eminescu =i Stefanelli fac cuno=tin\a a dou[
tinere femei care se las[ conduse acas[ de studen\i =i-i invit[ la ceai
]n c`teva r`nduri. Impresia f[cut[ asupra tinerilor, mai ales de una
din ele, Eliza, este fulminant[: Am fost primi\i numai de Eliza, c[ci
tovar[=a ei suferea de durere de cap. Eliza era pl[cut impresionat[
de aten\iunea noastr[ =i s-a scuzat c[ ne prime=te ]n toalet[ de toate
zilele =i f[r[ s[ fie frizat[, c[ci, ne zicea ea, se ]nt`rziase frizera, dar
152
G. C[linescu
auzind de la camerist[ c[ sunt domnii de asear[, nu face etichet[

cu ap[r[torii ei de ieri, =i ne prime=te ca pe ni=te vechi prieteni. Era
]mbr[cat[ ]ntr-un admirabil capot lung, de m[tase albastr[ deschis[,
g[tit[ bogat cu dantele. M`necile largi l[sau s[ se vaz[ minunatele
ei bra\e rotunde =i albe ca marmora, =i abia acum, la lumina zilei,
putur[m admira ace=ti ochi mari =i frumo=i, alba=tri ca limpezimea
cerului, care te fermecau cu privirea lor. P[rul era despletit =i at`rna
]n bucle blonde, p`n[ ]n jos pe =olduri, \inut dup[ g`t numai de o
panglic[ albastr[. C`nd se a=eza pe scaun, p[rul ajungea p`n[ pe
covor =i razele de soare ce ]l atingeau ]l pref[cur[ ]ntr-un lung caier
de aur. Eminescu sta ]nm[rmurit f[r[ s[ zic[ un cuv`nt =i privea cu
nesa\ acea ivire fermec[toare =i bogat[ de p[r ce at`rna ca o manta
de aur pe umerii ei rotunzi. Ea observ[ t[cerea noastr[ =i, privind
]n ochii no=tri naivi =i plini de admirare, z`mbi =i zise:
Privi\i la p[rul meu despletit? V-am cerut scuze c[ v-am primit
astfel...
La ie=irea ]n strad[ tumultul din sufletul lui Eminescu izbucni:
M[! zise el lui Stefanelli cuno=ti tu povestea Ilenei
Cosinzene? A=a mi-o ]nchipuiesc eu cum e aceast[ dam[. Ai v[zut
ce ochi frumo=i alba=tri, ce p[r bogat de aur =i ce frumoas[ e ]n
toate? Parc[-i chip t[iat din marmor[. E ]n stare s[-\i turbure
min\ile =i s[ te cuprind[ ]n vraja ei demonic[. Nu m[ mai duc la
d`nsa.
S-a mai dus totu=i s[-i fac[ ]n chip de joc savante declara\iuni
romantice =i s[-=i consolideze probabil o tem[ poetic[ ce-l
urm[re=te ]n vremea aceasta, Demon =i ]nger (214).
Dealtfel, Eminescu compunea =i copia cu febrilitate poezii =i
nuvele, pl[nuia drame numeroase =i-=i punea la punct poeziile
mai vechi cu scopul de a le publica, toate acestea ]n cea mai mare
tain[. }n 1870 S[rmanul Dionis era terminat, =i ]n od[i\a lui
Isopescu, care locuia la un evreu spaniol Camondo, o discu\ie
aprins[ se ]ncinse ]ntre autor =i V. Burl[, care =edea =i el ]ntr-o
c[m[ru\[ apropiat[ din acela=i imobil, acesta din urm[ comb[-
153
t`nd scrierea. Disputa deveni peripatetic[, ]ntruc`t combatan\ii

]nfierb`nta\i o purtar[ p`n[ la Troidl (81). Notele esen\iale ale
acestei literaturi, care oglinde=te psihologia momentului, sunt:
un romantism extravagant, senza\ional, problema sufletului =i
na\ionalismul. Din cauza lecturilor filozofice =i sub imperiul
v`rstei critice, Eminescu este st[p`nit, ca orice t`n[r, dealtfel,
de obsesia eternit[\ii. Toate ]nsemn[rile =i scrierile din aceast[
vreme trateaz[ cu mai mult[ sau mai pu\in[ filozofie aceast[ idee,
rezolvat[ prin palingenezie, metempsihoz[, evaziune din timp =i
spa\iu, identitatea ]n absolut, iar moartea care-l cutremur[ =i-l
urm[re=te ]n toate poeziile (Mortua est, De ce s[ mori tu, De-a=
muri, ori de-ai muri) este conjurat[, poate chiar de acum, cu
astfel de metafizic[:
Moartea este stingerea con=tiin\ei identit[\ii numerice. Dar
identitatea numeric[ a unui individ nu este dec`t o frunz[ din
miile de frunze-n genera\ii, pe care arborul lumii le produce cu
fiecare prim[var[, astfel c[, ]nchipuindu-ne chiar pieirea des[v`r=it[ a organului omenesc de percep\iune, totu=i aceast[ stare
prob[ =i necon=tie a universului r[m`ne fa\[ cu eternitatea, prin
urmare, ca o nesf`r=it[ probabilitate. Dac[ acum, peste (subiectiv
vorbind) miliarde de ani, acest tip omenesc ar r[s[ri iar, faptul
c[ acest timp nemi=cat s-a scurs f[r[ ca el s-o poat[ =ti, c[ci timp
n-a existat ]n lipsa lui, ar face ca tot acel timp s[ fie mai pu\in
dec`t [o] clip[ de adormire, ]n care el =i-ar fi suspendat func\iunea. Este nu numai verosimil, ci sigur cum c[ moartea des[v`r=it[
a intelectului nostru afl`ndu-se fa\[ cu posibilitatea infinit[ a
eternit[\ii, dup[ un interval nem[surabil de lung, dar a c[rui
lungime e indiferent[, va reapare iar[=i cu acelea=i func\iuni =i
sub acelea=i condi\ii =i-n aceasta const[ nemurirea sa. C[ci,
dac[ ne-nchipuim eternitatea moart[ ca o urm[ de loterie, ]n care
stau ]nchise toate formele vie\ii, e neap[rat c[ ]n ea se va trage
odat[ (=i momentul acesta e indiferent oric`t de dep[rtat ar fi)
num[rul specific al formei omene=ti. Dar totu=i aceasta e cu
154
G. C[linescu
putin\[ numai ]ntr-un caz, dac[ mul\imea formelor posibile de

via\[ ar fi (oric`t de mare ar voi, c[ci e indiferent), dar totu=i
m[rginit[ ]ndat[ ]ns[ ce ar fi nem[rginit[, atuncea probabilitatea
ar dispare, c[ci ar fi ca o loterie ce s-ar trage etern, dar cu numere
infinit de multe, astfel ]nc`t tocmai num[rul formei omene=ti nu
s-ar trage niciodat[. R[m`ne a decide dac[ num[rul formelor, pe
care natura le produce, este m[rginit. (Ms. 2255, f. 10.)
Eminescu colecta seara ]ntr-un Fragmentarium toate elucubra\iile romantice care-i treceau prin minte sau ]i erau sugerate de
lectura c[r\ilor de duzin[ r[scolite peste zi pe la anticari. Spre a
ne da seama de visurile care ]nstr[inau pe poet de lumea colegilor
=i pe care le purta pe uli\ele de noapte ale Vienei, vom analiza
c`teva din paginile de proz[, scrise ]n raza unei epoci al c[rei
centru ]l formeaz[ S[rmanul Dionis, dar g`ndite aproape sigur la
Viena. Iat[, de pild[, un proiect de nuvel[ neterminat[ (ms. 2255,
f. 1 urm.):
Temni\[ ud[, podit[ cu c[r[mid[, gratii ]nalte de fier la ferestre,
prin care prive=te palid[ luna. O femeie alb[ ca varul, rezemat[
de un st`lp, aiureaz[ ]n fa\a cadavrului unui prunc, invoc`nd pe
un +tefan, tat[ al copilului, care poart[ coroan[. E evreic[, sufer[
pentru Israil, iar copilul ]n r[t[cirea ei este Mesia. Al doilea
tablou ne ]nf[\i=eaz[ o uli\[ din Suceava, la miezul nop\ii. }ntr-o
cas[, b[tr`nul Levy Canaan =i cu ginerele s[u Ruben, care a adus
un sac plin ]n spinare, se ceart[ asupra sumei cu care au v`ndut
pe Hagar cre=tinului. Hagar se vede a fi fata lui Levy =i mireasa
lui Ruben. Pretinz`nd to\i banii, Ruben e ucis de b[tr`n, care,
]mbr[c`nd hainele domne=ti aflate ]n sacul amintit =i, nebun,
dorind s[ str`ng[ bani spre a merge la Ierusalim, porne=te pe sub
zidul cet[\ii Suceava, la ]nchisoarea unde se afl[ Hagar. Aceasta,
v[z`nd c[ nu e +tefan, ]l gone=te. Al treilea tablou este mai lugubru
=i mai misterios. Un cavaler c[l[tore=te prin mla=tinile Bugeacului,
spre un castel al c[rui clopot ]l aude din dep[rtare pun`nd urechea
la p[m`nt. Trece pe pode\ul mi=c[tor, bate cu ciocanul ]n poart[,
155
intr[ ]ntr-o lini=te ]nfior[toare, ]n vreme ce poarta se ]nchide

singur[ dup[ sine. Condus de o flac[r[ aerian[ prin coridoare
pustii =i sinistre, se treze=te ]n fa\a unui om grozav, care ]l opre=te
cu sabia ]ns`ngerat[. Lu`nd de la acesta o cheie, p[trunde ]n sf`r=it
]ntr-o sal[ unde, ]ntr-un sicriu, doarme o fat[ frumoas[, p[zit[
de statui de marmur[ neagr[ cu s[bii ]n mìni. Statuile ridic[
s[biile, se str`ng ]n jurul cavalerului, moarta se ridic[, viteazul o
s[rut[ =i totul se n[ruie. C`nd se scoal[, cavalerul se afl[ pe un
pat de catifea, iar al[turi de el st[ o femeie nespus de frumoas[,
anume Angela.
O alt[ lung[ povestire trateaz[ un caz de metempsihoz[ (ms.
2255, f. 92 urm.): Ne afl[m la Memphis ]n Egipt, ]ntr-o noapte de
inevitabil[ lun[. Pe Nil, ]ntr-o barc[, se plimb[ ]ntristatul rege Tl,
c[ruia i-a murit so\ia Rhodope, nume ce mai apare =i ]n citatele
versuri c[tre Chibici, ]n amintirea universit[\ii, unde profesorul:
Pe nevasta lui, Rhodope.
}l descriu pe craiul Rhamses,
Regele debarc[ pe treptele palatului, se urc[ ]ntr-o sal[ mare,

de unde are priveli=tea nocturn[ a metropolei =i, lu`nd o fiol[
dintr-o bucat[ de ametist, toarn[ ]ntr-o cup[ cu ap[ sf`nt[ de Nil
trei pic[turi de cerneal[. Apa se face pe r`nd aurie, roz[, albastr[,
=i el vede ]n turburarea ei re]ncarn[rile lui viitoare peste 5000 de
ani: un om b[tr`n, ple=uv, dormind la umbra unei biserici, ]n apa
aurie, un t`n[r frumos ]n cea roz[ =i un om sinistru ]n cea albastr[.
Invoc`nd pe Isis, aceasta r[spunde: Pulbere e ceea ce exist[
]ntotdeauna. Tu nu e=ti dec`t o form[ prin care pulberea trece.
Muncit de g`ndul eternit[\ii, Tl intr[ cu o facl[ ]ntr-o piramid[
]n fundul c[reia se afl[ un lac. Eminescu avea, cum vedem,
pasiunea misterelor concentrice =i succesive. }n lac se afl[ o insul[
acoperit[ cu o dumbrav[. Regele arunc[ facla ]ntr-o urn[ de piatr[,
fluidul din ea se aprinde =i, la lumina v`lv[taiei, faraonul trece
lacul spre insul[, unde pe un piedestal se g[sesc dou[ sicrie. }ntrunul
156
G. C[linescu
din ele st[ ]ntins[ defuncta Rhodope. Dup[ ce-i depl`nge moartea,
regele cade pe pieptul ei =i moare.
Peste c`teva mii de ani, ]n Spania. Un cer=etor nebun care strig[
Cucurigu, gonit cu pietre de copii, adoarme l`ng[ palatul sfatului
negustoresc din Sevilla. Baltazar acesta-i numele nebunului
viseaz[ cum din g[lbenu=ul unui ou devine coco=, apoi pierde orice
con=tiin\[. Crezut mort, e dus la cimitir =i ]ngropat ]n prip[ ]n
paie =i pu\in p[m`nt, dar la \`rìtul greierilor b[tr`nul se de=teapt[
s[n[tos, ]ns[ f[r[ memorie. Instinstiv, el se duce la o cas[ dintr-o
ulicioar[ str`mt[, se ]mbrac[ ]n haine frumoase =i-=i taie barba
cu foarfecile =i, astfel intrat ]n fiin\a unui marchiz, merge la casa
unui conte pe a c[rui fiic[ trebuia s-o ia ]n c[s[torie, cu toat[
]mpotrivirea fetei. Rugat de fat[, el face un gest nobil: renun\[ la
c[s[torie =i-i d[ jum[tate din averea sa. Apoi, suindu-se ]ntr-o
tr[sur[, iese din ora= =i ajunge la un castel. Aci od[i goale, portrete
=terse, u=i ferecate. Cu o lum`nare ]n m`n[, intr[ ]ntr-o odaie
f[r[ ferestre, de-aci printr-un perete ce se desface coboar[ ]ntr-o
subteran[ cu statui de cavaleri ]n piatr[. Sp[rg`nd cu spada
c[ma=a unui vin gros dintr-o bute ce st[ pe t[lpi de lemn =i b`nd
din acest vin cu o cup[ de argint, cade ]ntr-o dulce be\ie =i
adoarme. A doua zi, trezindu-se, deschide cu o cheie o subteran[
al[turat[, unde se v[d mul\ime de l[zi cu argint; ]ntr-alt[ hrub[,
pe care o deschide, sunt l[zi cu aur, ]ntr-alta, ]n sf`r=it, diamante,
rubine, m[rg[ritare. }n anume ]nc[pere, ]ntr-un sicriu ]nvelit cu
o p`nz[ alb[, se g[se=te un craniu. }n vreme ce misteriosul
personaj declam[ elogiul aurului, un individ care se cheam[ =i se
simte marchizul de Bilbao, adic[ tocmai ce pretindea c[ este
b[tr`nul pref[cut marchiz, se de=teapt[ ]ntr-o odaie a casei
contelui, unde visase c[ f[cuse ceea ce f[cuse cel[lalt. El e mirat
de actul de dona\iune =i de renun\area la c[s[torie, pe care le
t[g[duie=te =i le retrage. Mirat, pleac[ repede la castelul de \ar[,
unde servitorii declar[ c[ venise ]nc[ o dat[ cu o zi ]nainte. Dup[
o cotrob[ire a casei pustii, se opre=te ]n fa\a oglinzii. Cu groaz[,
157
observ[ c[ imaginea din oglind[ are o individualitate proprie, st[

serioas[ c`nd el r`de =i nu-i reproduce mi=c[rile. Ca orice spaniol
care se respect[, provoac[ la duel propria sa imagine, care, ie=ind
dind[r[tul oglinzii, ]l ucide. Cur`nd dup[ aceasta, Dona Ana prime=te ]napoi actul de dona\ie =i scuze. Marchizul, r[mas ]n credin\a c[ b[g[\ia este totul, face experien\e erotice la Madrid. Pentru
a pune la ]ncercare pe Ella, ]i m[rturise=te c[ nu mai are dec`t
un milion, pe care i-l =i d[. Ea pare indignat[, \ip[ dragostea ei
dezinteresat[, dar, odat[ ]n posesia banilor, fuge. La =tirea ruinei
marchizului to\i prietenii ]l p[r[sesc, =i avatarul regelui egiptean
Tl moare a doua oar[.
Al treilea act se petrece ]n secolul trecut, pe vremea \ig[rilor.
}ntr-o biseric[, s-ar p[rea ]n Fran\a, este expus pe un catafalc
cadavrul unui t`n[r, pe care-l depl`nge o t`n[r[ fat[. Un dr.
Dreifuss sus\ine ]ns[ c[ nu e mort, =i ]ntr-adev[r, duc`ndu-l acas[,
mortul ]nvie l`ng[ mam[-sa. Leg[tura dintre t`n[rul Angelo =i
fat[ este mai mult dec`t o dragoste. Este instinctul unei afinit[\i
str[vechi. Lui Angelo i se pare c[ el a fost rege egiptean, iar fata,
so\ia sa Rhodope; fetei c[ el a fost t`n[r, apoi nebun; adic[ au
am`ndoi amintirea re]ncarn[rilor. Ceea ce se petrece apoi este
foarte tenebros. Un doctor de Lys duce pe Angelo cu ochii lega\i
la clubul Amicii ]ntunericului, pentru a-l convinge de existen\a
spiritelor. Sun`nd de trei ori dintr-un clopo\el =i strig`nd Abracadabra!, apare ]naintea sa un androgin de o frumuse\e demonic[, Cezar sau Cezara. La cerere, demonul invocat schimb[ bolta
]ntr-un salon, apoi ]ntr-o sal[ de bal. La o reprezenta\ie improvizat[ ]n care joac[ Angelo =i Cezara, cel dintì se las[ ]mbr[\i=at
de demonica fat[, care-l cheam[ ]n cabin[ =i-l desfat[ cu goliciunea sa. De aci ]ncolo Angelo se las[ cu des[v`r=ire dominat, sub
o form[ de masochism =i chiar flagelantism a=a de violent, ]nc`t
cit[m c`teva r`nduri, spre a vedea ce deziderate erotice zbuciumau
spiritul lui Eminescu ]n acea vreme:
Ea se juca cu el, ]l str`ngea-n bra\e, []]l desmierda ca pe un
copil ori ca pe o pasere, pe care ar omor`-o str`ng`nd-o =i
158
G. C[linescu
desmierd`nd-o... +i fa\a ei neted[, plin[, dulce se al[tura de fa\a

lui, el sim\i ca =i c`nd i-ar fi =ters fa\a c-o catifea, gura ei se lipise
de urechea lui... Sunt demonul amorului zicea ]ncet sunt
un drac, s-o =tii, s-o =tii... M[ prind de tine ca iedera de stejar,
p`n[ ce corpul t[u se va usca ]n ]mbr[\i=[rile mele, cum stejarul
se usuc[ supt de r[d[cinile iederei. Te nimicesc, voi s[-\i beau
sufletul, s[ te sorb ca pe o pic[tur[ de rou[ ]n inima mea ]nsetat[...
]ngere! Ea-l ]nl[n\uia cu bra\ele =i cu picioarele... ]l str`ngea tare
la piept, ca =i c`nd ar fi voit s[-l sfarme, ca =i c`nd n-ar fi voit ca
pieptul ei s[ se umfle...
Dup[ un scurt episod, ]n care Cezara arunc[ ]n bra\ele lui
Angelo pe Lilla, fat[ bl`nd[ cu dulceg[rii burgheze, spre a-i da
putin\[ s[ aleag[ ]ntre dou[ amoruri..., ]ntre unul ordinar meschin,
=i ]ntre durere, pasiune, turbare, ]ntre Lilla =i Cezara, nuvela
r[m`ne neterminat[, ca o c[rare ce se pierde ]ntr-o paragin[.
Vrednic de notat este c[ episodul egiptean seam[n[ aidoma
cu cuprinsul poeziei Egipetul, care ]ns[ a avut =i o ]ntrebuin\are
versificat[ ]ntr-o lung[ poem[. }n afar[ de metempsihoz[ ]l mai
obseda pe Eminescu ideea romantic[ a devenirii, a caducit[\ii
societ[\ilor umane, pe care, ]ntr-un chip pu\in asem[n[tor dialogurilor lui Leopardi, voia s-o demonstreze ]ntr-un tablou general al
civiliza\iilor, Tempora mutantur, Skepsis sau Panorama de=ert[ciunilor, cuprinz`nd epoca preistoric[, Babilonul, Ninive, Iudeea,
Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, n[v[lirea barbarilor, Revolu\ia
francez[, Napoleon I (ms, 2259, f. 86-104). Chiar ]n compunerile
cu aspect a=a-zis na\ionalist, cum ar fi Mure=an, tablou dramatic,
poem ce ar fi vrut s[ fue un fel de Faust rom`n, preocuparea
filozofic[ st[p`ne=te, =i astfel Mure=an devine Indiferen\ialul,
Nirvana, fa\[ de un geniu al luminii, Iris (ms. 2254, f. 74; ms.
2283, ff.138 v. 113 v.).
Pe c`nd ]ns[ mintea lui Eminescu este cotropit[ de fantezii
mirifice, de faraoni egipteni re]ncarna\i, femei demonice, marchizi
spanioli, castele misterioase, u=i tainice, bol\i subterane, apari\ii
159
terifiante, adic[ de ]ntreg aparatul romanului romantic senza\ional, precum =i de problema vie\ii =i a mor\ii, rezolvat[ cu o
metafizic[ mai mult sau mai pu\in preten\ioas[, con=tiin\a artistic[
urma ]ns[ un drum lent, dar sigur =i Eminescu arunca una dup[
alta paginile scrise prin sertare =i ]=i preg[tea cu mult[ inteligen\[
tehnica poetic[. Am v[zut cum la Bucure=ti colecta poezii populare
de la prieteni, ]n special de la ardeleni, ceea ce explic[ mul\imea
ardelenismelor ]n unele scrieri, cum ar fi de pild[ Geniu pustiu.
Eminescu sim\ea, ca poet adev[rat, c[ nu e cu putin\[ o literatur[
temeinic[ f[r[ o limb[ flexibil[ =i autentic[ =i-=i mai d[dea iar[=i
seama c[ limba literar[ nu putea fi nici dialectal[, dar nici lipsit[
de seva p[m`ntului. De aceea, resping`nd fraza greoaie a lui
Slavici, se indigna ]n acela=i timp de limba revistelor =i gazetelor
din Bucure=ti =i din Ia=i, pe care le primeau =i citeau studen\ii,
]mpestri\at[ cu vorbe fran\uze=ti, bulg[re=ti, grece=ti, turce=ti =i
]n care singurele cuvinte rom`ne=ti zicea el erau: ba, da, tu,
eu (81). Eminescu tr[gea cu urechea la graiul colegilor care veneau din toate p[r\ile locuite de rom`ni, =i ]ndeosebi al solda\ilor
rom`ni ]ncorpora\i ]n Viena, ]nsemna cuv`ntul rar =i ]ntreba:
unde se zice a=a?, preocupat de realitatea vorbirii =i dispre\uitor
de limba p[s[reasc[, adic[ de aceea f[r[ substrat etnic. }n afar[
de aceasta f[cea, ]n vederea variet[\ilor rimelor, v`n[toare de
vorbe rebele, adic[ vocabule nesupuse regulilor gramaticale, cum
ar fi cele cu trei termina\iuni, ca =coal[, =coli =i =coale, =i dezgropa
cuvinte, pentru ca prin rim[ s[ le dea drumul din nou ]n vorbirea
curent[, precum a =i izbutit s[ fac[ (210). Versifica\ia lui Eminescu
era de pe atunci meticuloas[ =i savant[ =i, odat[ tema fixat[,
compunerea trecea prin lungi =i dificile metamorfoze, pentru ca
s[ fie uneori abandonat[ ca un fluture care moare abia ie=it din
pup[. Marginile paginilor devin un calcul vast, cu o m[runt[ contabilitate de rime, =i fiecare vers ispite=te un num[r de logodne ca,
spre pild[: a naturii iscoad[, ce ]ncearc[ s[ se ]mperecheze cu
coad[, road[, ]nnoad[, noad[, =oad[ (ms. 2254, f. 95), sau gol ]n
160
G. C[linescu
consonan\[ cu rotogol, pistol, obol, p`rjol, pristol (ms. 2256,

passim.). Toate aceste socoteli formate duc ]n cur`nd pe poet la
alc[tuirea unui Dic\ionar de rime (mss. 2265, 227174).
C`nd crezu c[ unele compuneri, dup[ ]ndelungi dospiri au
]nf[\i=are onorabil[, le puse ]ntr-un plic =i, ]nso\ite de o scrisoare
ceremonioas[, le trimise Convorbirilor literare, a=a cum f[cuse,
patru ani mai ]nainte, cu versurile publicate ]n revista Familia.
Junimi=tii, care pe c`t se vede nu citeau Familia, r[maser[
surprin=i =i ]nc`nta\i (152).
Pe la sf`r=itul lunii februarie sau ]nceputul lunii martie 1870
]=i aminte=te Iacob Negruzii m[ ]ntorceam ]ntr-o sear[ acas[
de la o adunare. Plecasem mai devreme dec`t se obi=nuie=te, c[ci
scriind pe atunci idila Miron =i Florica eram toat[ vremea preocupat de poema mea. Ajunsesem la c`ntul din urm[ =i cugetam pe
care din sf`r=iturile ce mi se ]nf[\i=au ]n ]nchipuire era mai bine
s[ aleg. Acas[ m[ pusei la gura sobei =i l[sam s[-mi treac[ pe
dinaintea ochilor deosebite imagini din idila mea petrecere ce
are un farmec nespus pentru oricare autor. Arunc`nd ochii din
]nt`mplare asupra mesei mele de lucru, v[zui o scrisoare nedeschis[, pe care nu o b[gasem ]n seam[. Era adresat[ Redactorului
Convorbirilor literare =i scris[ cu litere mici =i fine ca de o m`n[
de femeie. Mi-am zis c[ trebuie s[ fie de la una din numeroasele
poete tinere din provincie, care voiau s[ li se tip[reasc[ versurile
]n revista noastr[. Deschiz`nd plicul, g[sii o scrisoare, ]mpreun[
cu o poezie intitulat[ Venere =i madon[, am`ndou[ isc[lite M.
Eminescu. Numele Eminescu nu avea aparen\a a fi real, ci ]mi p[ru
]mprumutat de vreun autor sfiicios, ce nu vrea s[ se dea pe fa\[.
Deprins cu pacheturi ]ntregi de versuri =i proz[ ce-mi veneau
zilnic, m[ pusei s[ citesc cu indiferen\[ poezia Venere =i Madon[,
dar de la a treia strof[, care ]ncepea cu versurile:
Rafael pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[,
Suflet ]mb[tat de raze =i d-eterne prim[veri...
161
interesul mi se de=tept[ =i merse cresc`nd p`n[ la sf`r=it. Foarte

impresionat, am cetit poezia de mai multe ori ]n =ir, iar a doua zi
des-de-diminea\[ m-am dus la Maiorescu cu manuscrisul ]n
m`n[...
}n sf`r=it, am dat de un poet, i-am strigat intr`nd ]n odaie
=i ar[t`ndu-i h`rtia.
Ai primit ceva bun? r[spunse Maiorescu. S[ vedem!
El lu[ poezia =i o ceti, apoi o ceti =i a doua oar[ =i zise:
Ai dreptate, aci pare a fi un talent adev[rat. Cine este acest
Eminescu?
Nu =tiu, poezia e trimis[ din Viena.
Foarte interesant, zise ]nc[ o dat[ Maiorescu, las[ manuscrisul la mine.
Peste c`teva zile, fiind adunarea Junimii =i Maiorescu citindu-ne
versurile Venere =i Madon[, to\i, =i mai ales Pogor, au fost ]nc`nta\i
de acest poet necunoscut.
La 15 aprilie 1870 poezia Venere =i Madon[ ap[rea ]n Convorbiri
literare, =i odat[ cu ea ]ncepea =i reputa\ia de poet a lui Eminescu.
Pu\in dup[ aceea poetul trimise, ]ncurajat de succes, poezia
Epigonii, ]n care, precum se =tie, os`ndea noua genera\ie blazat[,
elogiind pe ]nainta=i. O coresponden\[ se leg[ ]ntre el =i Iacob
Negruzii, caracterizat[ din partea lui Eminescu printr-o lini=te =i
o corectitudine exemplare =i o luciditate a g`ndirii =i a expresiei
de om cu des[v`r=ire cult (186). }ntr-o scrisoare se ap[ra de
obiec\iunea probabil[ a unei exagerate pre\uiri a vechii genera\ii
(152):
Poate c[ Epigonii s[ fie r[u scris[. Ideea fundamental[ e
compara\iunea dintre lucrarea ]ncrezut[ =i naiv[ a predecesorilor
no=tri =i lucrarea noastr[ trezit[, rece. Prin operele liricilor rom`ni
tineri, se manifest[ acel aer bolnav, de=i dulce, pe care germanii
]l numesc Weltschmerz. A=a Nicoleanu, a=a Schelitti, a=a Matilda
Cugler e oarecum con=tiin\a adev[rului trist =i sceptic, ]nvins
de c[tre culorile =i formele frumoase, e ruptura ]ntre limea
162
G. C[linescu
bulg[rului =i lumea ideii. Predecesorii no=tri credeau ]n ceea ce

scriau, cum Shakespeare credea ]n fantasmele sale, ]ndat[ ]ns[
ce con=tiin\a vede c[ imaginile nu sunt dec`t un joc, atunci, dup[
p[rerea mea, se na=te ne]ncrederea sceptic[ ]n propriile sale
crea\iuni.
Compara\iunea din poezia mea cade ]n defavorul genera\iunii
noi, =i cred cu drept.
}nt`mpl`ndu-se s[ plece la b[i ]n Austria, Iacob Negruzii \inu
cu orice chip s[ cunoasc[ pe miraculosul t`n[r =i, ]n acest scop,
se opri la Viena.
Ajuns la Viena, m[ dusei la cafeneaua Troidl din Wollzeile,
unde =tiam c[ este locul de adunare al studen\ilor rom`ni, =i m[
a=ezai la o mas[ deoparte, l`ng[ fereastr[, de unde, f[r[ a fi b[gat
]n seam[, puteam observa pe to\i tinerii ce vorbeau ]ntre d`n=ii
rom`ne=te. Erau mul\i aduna\i ]n ziua aceea, unii p[reau mai
inteligen\i, al\ii mai pu\in, dar toate figurile aveau expresiuni
comune, ]nc`t ]mi zisei c[ Eminescu nu poate s[ fie printre d`n=ii.
Deodat[ se deschide u=a =i v[d intr`nd un t`n[r slab, palid, cu
ochii vii =i vis[tori totodat[, cu p[rul negru, lung, ce i se cobora
aproape p`n[ la umeri, cu un z`mbet bl`nd =i melancolic, cu
fruntea ]nalt[ =i inteligent[, ]mbr[cat ]n haine negre, vechi =i cam
roase. Cum l-am v[zut, am avut convingerea c[ acesta este
Eminescu =i f[r[ un moment de ]ndoial[ m-am sculat de pe scaun,
am mers spre d`nsul =i, ]ntinz`ndu-i m`na, i-am zis: Bun[ ziua,
domnule Eminescu! T`n[rul ]mi d[du m`na =i privindu-m[ cu
surprindere: Nu v[ cunosc, r[spunse el cu z`mbet bl`nd.
Vede\i ce deosebire ]ntre noi, eu v-am cunoscut ]ndat[.
Poate nu sunte\i din Viena?
Nu.
Dup[ vorb[ sunte\i din Moldova... poate din Ia=i?
Chiar de acolo.
Poate sunte\i domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfial[.
163
Chiar el.
Vede\i c[ =i eu v-am cunoscut. (152)
Negruzii a mai stat vreo s[pt[m`n[ la Viena, petrec`nd vremea
]n intimitatea lui Eminescu, discut`nd probleme literare =i politice
(izbucnise atunci r[zboiul franco-german) =i ]mbiindu-l ca la
sf`r=itul studiilor s[ vin[ s[ se stabileasc[ la Ia=i (152). Redactorul
Convorbirilor ]i mai d[rui, acum sau ]n alt[ ]mprejurare, opera
complet[ a lui Schopenhauer, pe care junimi=tii, ]ndeosebi Maiorescu, o pre\uiau tot at`t de mult ca =i Eminescu, f[r[ s[ fie prin
aceasta pesimi=ti.
+i, dealtfel, nimic din purtarea poetului nu ar[ta blazarea. Cel
care blama scepticismul =i r[ceala epigoniilor era el ]nsu=i un spirit
activ =i ardent, =i aceasta se observa ]n participarea sa la ]ntrunirile
studen\e=ti. La Viena existau pe atunci dou[ societ[\i studen\e=ti,
una numit[ Societatea studen\easc[ =tiin\ific[-social[ Rom`nia, din care puteau face parte numai studen\i rom`ni, =i un fel
de club, deschis oricui, =i intitulat pompos Societate literar[ =i
=tiin\ific[ a rom`nilor din Viena. Abia ]nmatriculat la Universitate
(2 oct. 1869), Eminescu se gr[be=te s[ se ]nscrie ]n am`ndou[
societ[\ile, pl[tind taxele de ]nscriere =i r[m`n`nd dator cu restul,
=i chiar din prima zi ia parte la o =edin\[ a celei din urm[, ]n care
Vasile Bumbac cite=te traducerea unei ode hora\iene. Cur`nd ]ns[
poetul fu nevoit s[ constate c[ activitatea celor dou[ asocia\ii era
ne]nsemnat[, c[ studen\ii rom`ni erau destul de dezbina\i, =i unii
nici nu vorbeau cumsecade rom`ne=te. C`nd a=adar, la propunerea
zice-se a lui Alecu Hurmuzachi, Aurel Mure=anu sau altcineva
arunc[ ]n aer ideea contopirii celor dou[ asocia\ii ]ntr-un corp
mare =i activ sub denumirea de Rom`nia Jun[, dup[ muzziniana
Giovine Italia (28), Eminescu, rezervat ]n chestiuni m[runte, ]=i
]nsu=i cu aprindere ideea =i deveni pe dat[ elocvent (86):
Domnilor! ]ncepu el s[ argumenteze junelui auditoriu. Un
comerciant are un capital de 1.000.000. Firma sa e X! Capitalul
164
G. C[linescu
s[u nu ar fi acela=i dac[ el s-ar numi Y sau Z? Noi suntem o

societate cu un capital de principii =i de inteligen\e firma noastr[ e Rom`nia presupunem c[ firma noastr[ ar fi de ex.
Rom`nismul fondul nostru, fiin\a noastr[ moral[ n-ar fi aceea=i? Comerciantul de sub firma X presupuneam c[ bancrutez[,
oare caracterul firmei lui, cu toate c[ numele a r[mas acela=i, nu
se schimb[? Dovad[, dar, cum c[ firma, numele, nu e lucrul, fiin\a
]ns[=i cum haina ce-o poart[ un om nu-i omul ]nsu=i cum
zdrean\a unui nume obscur poate acoperi geniu cum purpura
unui nume regal poate ]nvesti pe un idiot.
Cine conspir[, dar, contra legii fundamentale a Rom`niei,
acela e mai conspirator dec`t cel care conspir[ contra numelui, a
hainei, pentru c[ acea hain[ e str`mt[, =i noi vrem s[-i croim tot
acestei societ[\i o hain[ mai larg[, ]n care s[-ncap[ toat[ lumea
rom`neasc[ din Viena.
Ceea ce caracterizeaz[ ac\iunea lui Eminescu din aceast[ vreme
este maturitatea g`ndirii sale pe atunci revolu\ionar-burghez[ =i
un superior sim\ practic ]n domeniul social, ]n contrast oarecum
cu exaltarea roman\ioas[ a imagina\iei poetice. El ]=i d[dea seama
c[ numai un contact str`ns ]ntre exponen\ii tuturor provinciilor
locuite de rom`ni putea da acea con=tiin\[ unitar[ de afirmarea
c[reia depindea viitorul politic al rom`nilor din imperiu =i c[
studen\imea era ]n stare s[ realizeze acel contact. Pricepea iar[=i
c[ piedica cea mare a dezvolt[rii elementului rom`n o forma
principiul dualist al imperiului =i c[ acesta nu ar fi putut fi n[ruit
dec`t prin afirmarea solidar[ a tuturor celorlalte na\iuni conlocuitoare =i asuprite. Cu o limpeziciune =i un curaj remarcabile, public[ ]n gazeta Federa\iunea din Pesta, ]n aprilie 1870, o serie de
articole (S[ facem un congres, }n unire e t[ria, Echilibrul), semnate
cu pseudonimul Varro =i ]n care, combat`nd cu energie dualismul, recomanda un congres general al na\iunii rom`ne, care s[
comunice tronului voin\a ei =i solidaritatea cu celelalte popoare
asuprite din Austria. Articolele con\in violen\e =i ]ndr[zneli
165
nemaipomenite. Despre magna\i se scrie: Vina acestei direc\iuni

o au descreiera\ii lor de magna\i, a c[ror vanitate ]i f[cea s[ cread[
cum c[ ]n aceast[ \ar[, ce e mai mult a noastr[ dec`t a lor, ei vor
putea maghiariza p`n[ =i pietrele. Magna\i care =i-ncepeau via\a
cu scrieri fanatice =i exaltate, spre a o sf`r=i ]n vreo cas[ de nebuni
ori ]n drojdiile vi\iilor be\iei =i ale desfr`n[rii; copii b[tr`ni ce
p[teaz[ p[rul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen,
mai teluric, ]n aceast[ natur[ ce-i zic omeneasc[.
Austria era, nici mai mult, nici mai pu\in, amenin\at[ cu revolu\ia:
Nu, unitatea Austriei nu cere existen\a unei Ungarii, cum este ea
ast[zi; Ungaria, cum este, nu e o condi\iune a Austriei. Noi am putea
uza de drepturile noastre prin propria noastr[ ini\iativ[, am putea
proclama autonomia Transilvaniei... Austria ]nc[ n-a avut o r[scoal[
militar[, dar se prea poate ca timpul s[ nu fie tocmai departe, c[ci
ast[zi prin voluntari armata cuget[, pre c`nd ieri ]nc[ era numai o
mas[.
Nu e de mirare, dup[ asemenea temerit[\i, c[ Eminescu fu citat
de procurorul public din Pesta =i amenin\at cu un proces de pres[,
care ]ns[ se pare c[ n-a mai avut loc. C[ pe Eminescu ]l preocup[
]n chip sincer problema de=tept[rii na\iei ne este ]nc[ o dovad[
proiectul unui ciclu de conferin\e populare, pe care ar fi voit s[ le
\in[ ]n Maramure=, cu urm[toarele subiecte: 1) Geniu na\ional;
2) }n favoarea teatrului; 3) Studii asupra pronun\iei; 4) Patria
rom`n[; 5) Poezia popular[ (ms. 2257, f. 88).
}nt`mplarea a f[cut ca ]n anul 1870 s[ se ]mplineasc[ patru
sute de ani de la ]ntemeierea M`n[stirii Putna. Deoarece ]n ziua
de Sf. M[rie, la 15/27 august, la hramul bisericii, venea de obicei
lume mult[, cineva Slavici pretinde c[ dr. Aronovici din
Boto=ani =i-a dat cu p[rerea c[ era nimerit[ o serbare na\ional[
la morm`ntul lui +tefan cel Mare. Indiferent de originea ideii,
Eminescu ]mbr[\i=[ cu aprindere proiectul, g[sindu-l ca prilejul
cel mai potrivit pentru un congres al studen\ilor rom`ni din toate
p[r\ile, care s[ imprime o singur[ direc\iune a spiritului rom`-
166
G. C[linescu
nesc =i s[ g[seasc[ ]n de comun acord mijloacele pentru aceasta.

C`nd I. Negruzzi veni la Viena, ]l g[si pe Eminescu ]nfierb`ntat
de aceast[ idee =i nereceptiv pentru orice propunere ce ar fi putut
s[-l ]mpiedice de la participarea la congres. Se alc[tui un comitet
central al tuturor studen\ilor din Viena sub pre=edin\ia lui Teclu,
unul din secretari fiind Eminescu, =i ]n ]n\elegere cu comitetele
ad-hoc din Bucure=ti, Ia=i, Paris, Berlin, Lige, Lipsca =i alte centre
universitare, se stabili ]n lungi conciliabule de cafenea planul
serb[rii, pentru care din entuziasmul publicului se str`nsese peste
5.000 fiorini. Teclu cump[r[ o urn[ votiv[ de argint, spre a fi
a=ezat[ pe morm`ntul lui +tefan, iar restul banilor ]i depuse la
un bancher, bra=ovean de origine, Mure=an. }n afar[ de aceasta,
femeile din Bucure=ti =i cele din Cern[u\i aveau s[ trimeat[ c`te
un epitaf, delega\iile toate c`te un steag cu inscrip\ii votive, iar o
doamn[ din Oltenia comandase un prapor pre\ios. Studen\ii visau,
de asemeni, un portic festiv, arcuri de triumf =i alte asemenea
decora\iuni. Izbucnind ]ns[ r[zboiul franco-german, organizatorii
trebuir[ s[ recunoasc[ inoportunitatea serb[rii ]n acel an, =i ]n
iulie lucrurile se oprir[, aci, ]n a=teptarea conjuncturii mai favorabile. Slavici plecase pe la sf`r=itul lui mai cu regimentul la manevre
]n tab[ra de la Brck a. d. I., iar Eminescu, dup[ ce mai =ezu o
vreme, plec[ =i el la Ipote=ti. Ipoteza c[ s-ar fi ]mboln[vit acum
de o boal[ veneric[ =i c[ frate-s[u, +erban, ]ntors de la studii, l-ar
fi dus acas[ prin aprilie-mai nu are deocamdat[ nici un temei
documentar, pentru c[ Negruzzi ]l g[sise pe vremea c`nd pleca
la b[i, adic[ la sf`r=itul lui iunie sau ]n iulie, la Viena, preocupat
de preg[tirile pentru serbarea de la Putna (86, 57).
C`nd ]n toamn[ Eminescu se re]ntoarse la Viena, afl[ o =tire
grozav[: bancherul Mure=an pierduse banii comitetului ]n c[r\i
=i fugise ]n America, iar acum comitetul se sfia s[ m[rturiseasc[
adev[rul. Slavici venise =i el s[-=i dea examenul de ofi\er, dar,
obligat a p[r[si cazarma, se afla deodat[ f[r[ mijloace de existen\[. Dup[ o scurt[ re]ntoarcere acas[, Slavici g[si, prin prieteni, o
167
ocupa\iune ]ntr-un institut particular, unde avea s[ prepare doi

b[ie\i maghiari care nu =tiau nem\e=te, precum =i un preceptorat
la trei b[ie\i rom`ni din Craiova. Eminescu =i Slavici se plimbau
acum numai duminicile =i s[rb[torile ]mpreun[ cu b[ie\ii, prin
]mprejurimile Vienei, pun`nd la cale congresul (210). }ntre timp,
la 8 aprilie 1871, se f[cu fuziunea celor dou[ asocia\ii de care
am vorbit, sub numirea de Rom`nia Jun[. Slavici fu ales pre=edinte, iar Eminescu nici nu se putea altfel reu=i la alegere
]n calitate de bibliotecar, hot[r`t s[ v`neze cu orice chip c[r\ile
]mprumutate =i nerestituite. Tot Eminescu a fost acela care a redactat, plin de iluzii, adresa c[tre domnitorul Carol I, prin care studen\ii aduceau acestuia la cuno=tin\[ c[ fusese numit membru fondator al societ[\ii, ad`nc convin=i scrie Eminescu cum c[ oric`t
de ne]nsemnate ar fi ]n forma lor manifesta\iunile de via\[ a
genera\iunii ce are pentru ea viitorul, ele totu=i vor fi privite cu
oarecare interes de ]naltul protector al acelui nume ilustru... (86).
Eminescu arat[ ]n toate ]mprejur[rile, pentru aspectele =i
formele vie\ii politice na\ionale un interes de adev[rat om politic.
}n1870 s-a dus ]mpreun[ cu al\ii s[ salute pe Cuza la Dbling =i a
cerut, alt[ dat[, comerciantului B. Gh. Popovici de pe Fleischmarkt,
la care tr[sese prin\ul Carol, ]n drum spre Bucure=ti, informa\ii
despre acesta (81).
}n martie 1871, comitetul central, convoc`nd adunarea general[, d[du pe fa\[ adev[rata situa\ie economic[ =i propuse renun\area la serbare sau am`narea ei. Grupul fanaticilor, din care f[ceau parte Eminescu =i Slavici, primir[ cu indignare aceast[ propunere. Slavici vorbi colegilor mai tineri despre mama Roma, despre
divul Traian, Muciu Scevola, Decebal, +tefan, despre Rovine,
R[zboieni, C[lug[reni =i alte asemenea locuri comune patriotice,
iar tinerimea ]nfl[c[rat[ hot[r], delir`nd =i aplaud`nd s[ mearg[
la Putna cu desagii ]n spinare, cum s-au dus mo\ii la Blaj ]n anul
1848. At`ta a=tepta comitetul, care voia s[ scape de o pacoste.
Ironiz`nd pe cei cu sacul ]n spinare, el se retrase, l[s`nd pe cine
168
G. C[linescu
ar vrea =i nu voia nimeni s[ organizeze serbarea. De aci

]ncolo meritul ini\iativei se datore=te exclusiv av`ntului lui
Eminescu, lui Slavici =i al c`torva moldoveni. F[r[ grij[ de
r[spundere, ei luar[ asupra lor conducerea lucr[rilor, Slavici ca
pre=edinte, iar Eminescu ca secretar, =i, f[r[ nici un concurs efectiv
din partea societ[\ii Rom`nia Jun[ (133, 210), ]n comitetul
c[reia se aflau, evit`nd pe de o parte s[ arate c[ n-aveau leg[turi
cu vechiul comitet, ]ncepur[ s[ str`ng[ alte fonduri. Ajuta\i =i de
un bra=ovean, Diamandi Manole, f[cur[ din nou apel la publicul
=i autorit[\ile rom`ne=ti, mai cu seam[ din \ar[, cer`nd sprijine
nou[, deoarece suma str`ns[ aceasta era formula era
insuficient[. C`t prive=te pe Eminescu, cel mai activ, ]ncrez[tor =i
modest dintre to\i, el ]=i avea planul serb[rii =i al congresului gata
ticluit. Apelul avu un succes nea=teptat. Multe municipii din \ar[
(Bucure=ti, Ia=i, Gala\i, Br[ila, Ploie=ti) votar[ sume importante
de bani, a=a ]nc`t serbarea fu asigurat[. Pentru alegerea celei mai
bune cuv`nt[ri festive studen\e=ti, Eminescu =i Slavici, emuli ai
Convorbirilor literare, f[cur[ apel la o comisie compus[ din V. Pogor, I. Negruzzi =i Titu Maiorescu (86). Eminescu ]nsu=i plec[ ]n
\ar[, spre a st[rui ]ntru sprijinirea serb[rii printr-o campanie ]n
pres[, dup[ ce cu c`t[va vreme mai ]nainte (septembrie, 1870)
publicase ]n Convorbiri o noti\[ asupra rostului =i cauzelor am`n[rii festivit[\ii. La 6 august era la Ipote=ti (86). E cu putin\[ ca ]n
aceast[ ]mprejurare Eminescu s[ fi mers la Ia=i, spre a cunoa=te
personal cercul Junimii, pentru c[ atunci c`nd, ]n vara sau
toamna anului 1872, cite=te acolo S[rmanul Dionis, el face aceasta
ca un vechi cunoscut al societ[\ii. Era, de altfel, ]n coresponden\[
continu[ cu Negruzzi, c[ruia ]i dest[inuia proiectele literare: un
roman Naturile catilinare, ce trebuie s[ fie Geniu pustiu, =i citatul
tablou dramatic Andrei Mure=an (186). }n afar[ de Negruzzi, mai
cunoscuse =i pe P. P. Carp, ]n trecere prin Viena, care ]ns[ ]i l[sase
o impresie incert[ (188).
Cu c`teva s[pt[m`ni ]nainte de data serb[rii, comitetul se
transport[ ]n |ata fagilor. C`nd mai erau opt zile, sosi =i
169
Eminescu din Principatele Unite =i, cam ]n acela=i timp, =i delega\iunea studen\ilor din Bucure=ti, compus[ din G. Dem. Teodorescu,
Ioan Br[tescu =i Gr. Tocilescu. Doi dintre organizatori, Slavici =i
Stefanelli, au povestit cu de-am[nuntul ]n Amintirile lor acest
eveniment, a=a ]nc`t ne mul\umim s[ desprindem numai silueta
lui Eminescu ]n mijlocul acelei adun[ri. Dup[ preg[tiri =i tratative
trudnice cu autorit[\ile, dup[ ce ridicar[ porticul festiv =i arcurile
de triumf =i se preg[tir[ cu c[ru\e, cuptoare, od[i, s[ primeasc[,
s[ hr[neasc[ =i s[ ospitalizeze cu participan\i (Eminescu =i un
tovar[= mersese la Crasna cu saci de f[in[ la o preoteas[ ca s[-i
coac[ cozonaci) (168), l[s`nd treburile pe seama altora, Slavici
=i Eminescu se retraser[ s[ contemple =i, preumbl`ndu-se prin
apropiatele p[duri de brazi, meditar[ la partea ce-i preocupa mai
de aproape, adic[ la congres. }n ziua de 14/26 august ]ncepur[
s[ pice oaspe\ii, mai numero=i dec`t se a=teptau la ]nceput.
Primirea se f[cea la arcul de triumf ridicat la hotarul satului Putna,
iar g[zduirea ]n chiliile m`n[stirii (]nchise ]n chip de cetate ]ntre
ziduri, ]n mijlocul v[ii Putnei, sub p[duri de brazi), prin sat pe la
\[rani =i ]ntr-un mare p[tul pref[cut ]n dormitor. Printre personalit[\ile venite se afla =i M. Kog[lniceanu. Serbarea ]ncepu a doua
zi, 15/27 august, printr-o cuv`ntare a lui Slavici ]n fa\a porticului
ridicat ]naintea m`n[stirii. Nu mai este ]ndoial[ c[ multora din
cei veni\i din \ar[ vorbirea, c`t =i atitudinea servil[ a lui Slavici
fa\[ de autorit[\i displ[cur[, neput`nd concepe un patriotism
imperial ca al lui Slavici, care ]ns[ era sincer =i nu se purta astfel
din team[. Apoi se form[ procesiunea c[tre m`n[stire, av`nd ]n
frunte pe membrii comitetului, care purtau e=arfe late tricolore =i
\ineau urna de argint =i dou[ epitafe de catifea ro=ie =i albastr[.
Convoiul, alc[tuit din c[rturari =i \[rani de-a valma, p[trunse ]n
biseric[ =i depuse urna =i epitafele pe morm`nt. Un maior, Boteanu, venit din Fran\a, unde luase parte la r[zboiul franco-german,
rosti o scurt[ cuv`ntare, dup[ care, descinz`ndu-se, depuse sabia
sa pe morm`ntul voievodului. Fu momentul cel mai emo\ionant,
170
G. C[linescu
=i Eminescu, care st[tuse t[cut =i cu capul plecat al[turi de

Stefanelli, v[dit mi=cat, f[cu semn acestuia s[ ias[. Imensa mas[
ce a urmat apoi, la care 1.600 de t[c`muri n-au fost ]ndestul[toare, o parte din participan\i trebuind s[ mai a=tepte, a prilejuit
multe cuv`nt[ri, mult[ ]nfl[c[rare =i se-n\elege =i nemul\umiri
din partea celor ne]nc[pu\i la ea. Bubuit de treascuri, taraful celor
treizeci de l[utari de la Suceava ]mbr[ca\i ]n anterie =i c`nt`nd
mar=ul lui Mihai Viteazul, mii de candele =i lampioane aprinse
au des[v`r=it fastul acestei s[rb[tori na\ionale sub ochii ]ng[duitori ai comisarului guvernului, rom`n =i el, care n-avea ce imputa
unui osp[\ ce se ]ncepea cu o ]nchinare ]mp[ratului =i se termina
cu fumare de \ig[ri de c[tre doamne. }n afara cur\ii m`n[stirii
priveli=te de poveste patru oameni ]nv`rteau un bou ]ntreg ]ntr-o
uria=[ frigare sprijinit[ pe dou[ furci ]n p[m`nt, iar dogoarea
jarului era a=a de mare, c[ Eminescu, minunat de ce vedea, nu se
putu apropia. Dup[ mas[ se ]ntinse o hor[ ]n fa\a porticului festiv.
Dup[ ce forfota serb[rii se mai potoli, delega\ii studen\ilor se
str`nser[ ]n trapeza m`n[stirii pentru a face congresul. Comisarul guvernamental, ghicind sterilitatea discu\iunilor, ]i l[s[ ]n pace,
iar tinerii, st`nd care la mas[, care urca\i pe scaun ori ]n picioare,
]neca\i ]n fum de tutun, se pierdur[ ]n vorbe g[l[gioase, f[r[ s[
ia vreo hot[r`re. Dou[ erau mai cu seam[ concep\iile ce se izbeau
fa\[ ]n fa\[, =i ele caracterizeaz[ cele dou[ lumi deosebite, a
rom`nilor din imperiu =i a celor din \ar[. Studen\ii din Viena
Eminescu =i Slavici ]n spe\[ erau pentru realizarea unit[\ii
culturale f[r[ nici o preocupare de cea politic[, aceasta din urm[
trebuind s[ vie de la sine, ba credem c[ Slavici, leal ]mp[ratului,
nici n-ar fi dorit dezmembrarea imperiului. Mijloacele propuse
erau: conferin\e publice, reviste literare, biblioteci poporale ieftine,
propagand[ ziaristic[, concerte =i reprezenta\iuni teatrale. Studen\ii din \ar[, ]n special Grigore Tocilescu, G. Dem. Teodorescu, Iancu
Br[tescu, C. Istrati =i Dunca, na\ionali=ti excesivi, preconizau nici
mai mult, nici mai pu\in dec`t uniunea politic[ ]naintea celei
171
culturale. +i dac[ ace=tia din urm[ d[dur[ dovad[ de obi=nuita

u=urin\[ patriotard[ cu care se iritau p`n[ mai ieri la orice pruden\[ politic[, ]n schimb ardelenii ]=i manifestar[ =i ei repulsia
fa\[ de putreziciunea claselor dominante de dincoace de mun\i,
=i un bucovinean, generaliz`nd, zise ]n\epat: c[ ]ntocmai precum
t`n[rul care sufer[ de o boal[ contagioas[ are s[ se lecuisc[ mai
nainte de a se fi c[s[torit, Rom`nia trebuie s[ se lepede de p[catele
ei, fie bizantine, fie pariziane, mai nainte de a se fi ridicat ]n
fruntea neamului rom`nesc. De aici scandal, du=m[nie =i des[v`r=ita inconcluden\[ a dezbaterilor. }ntr-aceastea, voind s[ se culce
=i neav`nd unde, toate ]nc[perile m`n[stirii fiind ocupate, Eminescu descoperi turnul deasupra por\ii m`n[stirii plin cu f`n =i,
aduc`ndu-=i aminte de podul de la Blaj, zise: De minune. F`n
proasp[t, aer curat. Liebchen was willst du noch mehr? =i se urc[
]n clopotni\[, urmat =i de ceilal\i membri ai comitetului, care se
]ntinser[ ]mbr[ca\i pe jos. Discu\ia din trapez[ a urmat toat[ noaptea ]n clopotni\[, a fost purtat[ prin p[dure =i readus[ ]n m[n[stire, dar nu se vot[ nici programul de propagand[, nici comitetul
care s[ conduc[ lucr[rile =i s[ convoace un viitor congres. +i astfel
lumea plec[, iar comitetul vechi r[mase s[ lichideze conturile
serb[rii, chinuit de ]nt`rzierea banilor ce trebuia s[-i primeasc[.
Pentru ob\inerea lor, Eminescu fu trimis ]n \ar[, =i ]ntr-adev[r, nu
mult dup[ plecarea lui, banii ]ncepur[ s[ soseasc[, =i orice lucrare
fu ]ncheiat[. Dac[ efecte imediate ale acestui congres n-au fost,
el a l[sat totu=i anume dispozi\ii ]n sufletul unora, =i de n-ar fi
dec`t rolul pe care Eminescu l-a avut ]n preg[tirea lui =i ad`ncul
spirit patriotic pe care l-a derivat din el, =i ar merita totu=i s[ umple
c`teva pagini din istoria culturii noastre (8, 210, 214).
}ntors ]n \ar[, Eminescu ar fi avut timp s[ treac[ pe la Junimea,
=i poate c[ a=a a =i f[cut. Dup[ Pop-Florantin, prin septembrie al
acelui an, ar fi cerut g[zduire lui Miron Pompiliu =i altora (la Ia=i?).
Poetul f[cea declara\iuni ce p[reau excentrice =i care tr[deaz[
172
G. C[linescu
preocup[rile lui tematice schopenhaueriene =i mitologice, care acum

sunt clare, ca, de pild[, de a voi s[ mearg[ ]n India ori s[ fie
]nmorm`ntat ]n fundul M[rii Inghe\ate spre a nu putrezi (68).
La Viena, unde reveni pe toamn[, ]l a=tepta furtuna. O parte
din studen\i erau furio=i ]mpotriva comitetului improvizat, ce
organizase serbarea, =i din sim\[minte personale, dar =i dintr-o
mentalitate de grup. Studen\imea era divizat[ ]n dou[ tabere sub
]nrùrirea unor discordii politice din \ar[. Eminescu, Slavici =i mai
to\i moldovenii din Austria, afar[ de Ioni\[ Bumbac, erau partizanii Direc\iei nou[ junimiste, =i profesau ca atare un na\ionalism
]n limitele adev[rului, dup[ defini\ia maiorescian[, av`nd, ]n
fond, oroare de =ovinism. Ardelenii ]ns[ erau na\ionali ]n sensul
lui Pumnul, B[rnu\iu, Cipariu =i numeau pe ceilal\i cosmopoli\i.
Este foarte adev[rat c[ ]nsu=i Eminescu comb[tuse, ]n recenziunea
unei bro=uri a lui dl Petrino, ]n care era atacat Pumnul =i =coala
sa (O scriere critic[, ]n Albina, ianurie 1870), direc\ia Junimii, dar
o meditare mai ]ndelungat[ =i contactul direct cu unii prieteni de
la Convorbiri literare ]i schimbase ni=te p[reri ce nici nu se
potriveau cu ad`ncimea inteligen\ei sale. Na\ionalii de la Viena
erau a\`\a\i chiar de unele persoane din \ar[, care, din ur[ politic[ sau ]n chip sincer, vedeau ]n junimi=ti ni=te agen\i ai str[inilor... ]ntreprinz[tori ai coloniz[rii \[rii cu germani, a c[ror prezen\[ la morm`ntul lui +tefan cel Mare ar fi fost o profana\iune.
}nvenina\i, a=adar, de aceste z`zanii, studen\ii ardeleni imputar[
lui Eminescu =i lui Slavici c[ invitaser[ pe Maiorescu, Pogor =i
Negruzzi, cosmopoli\i, s[ aleag[ discursul festiv pronun\at la
Putna, lucru care, ]i asigurau cei din \ar[, produsese o trist[ impresie. Credem c[ =i persoana aleas[, A. D. Xenopol, era o pricin[ de
nemul\umire, dat fiind zvonul originii sale str[ine, cu toate c[
omul era de un patriotism impecabil. Atunci c`nd prin noiembrie
se alesese un nou comitet al Rom`niei June, ]n frunte cu Ioni\[
Bumbac, cu Ion Slavici =i Eminescu ]n birou, pre=edintele declar[
c[ nu poate prezida un comitet din care fac parte cosmopoli\ii
173
Eminescu =i Slavici, ceea ce provoc[ vocifera\ii, conflicte =i demisii.

Zadarnic se str[dui Eminescu ]ntr-o =edin\[ urm[toare, cu mult[
demnitate ]n argumentare =i ]mbr[\i=`nd dialectica, s[ arate c[
societatea av`nd de scop perfec\ionarea reciproc[ pe terenul
literar-na\ional, aceasta... presupune o divergen\[ ]ntre individe,
c[ci, dac[ am avea fiecare din noi acela=i cuprins sufletesc, via\a
noastr[ ar fi repetarea aceleia=i individualit[\i ]n mai multe exemplare... =i c[ spiritul social nu se dezvolt[, nici se alimenteaz[
prin exclusivism fa\[ cu ideile altuia, ci din contra, ideile ce le
aduce fiecare de acas[ intr[ prin socialitate ]ntr-un compromis
organic, devin o unitate de ordine superioar[ =i a=a mai departe.
Ioni\[ Bumbac o \inu morti= c[ studen\ii cosmopoli\i erau rom`ni
r[i asemenea chiar cum tr[d[torii de patrie, c[ trebuie s[ fie
cineva prost sau pl[tit de str[ini s[ sus\in[ astfel de principii =i,
ca ]ncheiere, declar[ dezgustat c[ scuip[ ]n =coala lui Maiorescu
=i-n ap[r[torii ei (ms. 2257, f. 224 urm.). Se ]n\elege c[, ]n fa\a
acestui neparlamentarism, Eminescu ]=i d[du demisia, =i Ioni\[
Bumbac se alese pre=edinte, cu al\i membri, av`nd ca bibliotecar
]n locul poetului pe unul Alex. Grama (86). Dealtfel, Ioni\[
Bumbac, poet =i el =i ]nc[ pentru unii mai ]nsemnat ca Eminescu,
nu se afla ]n termeni buni cu poetul =i aci poate s[ fie pricina
ascuns[ a conflictului. Era un tip perorativ =i lung la vorb[ =i
plictisea pe poet cu g`ndurile sale. }ntr-o zi, Eminescu, prins ]n
mreaja lui oratoric[, pentru a sc[pa, tr`nti c[ciula sa pe mas[
l`ng[ Bumbac, =i plec[ zic`nd: Acum mai vorbe=te =i c[ciulii
mele! (214). Inde irae! }n cele din urm[, ]nvinse tot frac\iunea
cosmopolit[, =i cu prilejul Anului Nou, hot[r`ndu-se s[ se fac[
invita\ii la serbare f[r[ deosebire de direc\iuni, convorbitorul
c[ciulii ]=i d[du demisia. }ncolo, activitatea societ[\ii, =edin\ele
sociale ce se \ineau prin restaurante, cu ziceri din vioar[ =i gur[,
nu atr[geau pe Eminescu. O singur[ petrecere ]l veseli. Dup[
propunerea lui Stefanelli, ]ncepur[ de la o vreme s[ se constituiasc[ ]n glum[ ]n divan domnesc =i ob=teasc[ obicinuit[
174
G. C[linescu
adunare, cu domn, mitropolit, boieri veli\i, prostime. Se pref[ceau

c[ dau vreunuia o boierime =i-l supuneau la ispitiri ]n =tiin\ele
duhovnice=ti =i lume=ti, c`t =i cele ost[=e=ti =i p`ng[re=ti. Apoi ]i
d[deau carte domneasc[, scris[ cu slov[ =i mireasm[ veche, datat[
la Beciu =i sf`r=it[ cu obi=nuitele afurisenii: iar de-a fi s[ fie =i
cartea noastr[ s[ nu o cinste=ti, =i ]n seam[ s[ nu o \ii, =i r`s =i
batjocur[ de ea s[ faci, atunci s[ fii proclet =i anaftim[ =i afurisit
de 335 sfin\i p[rin\i din Nichea, =i buricul iadului ]nghit[-te, =i
setea Gheenei munceasc[-te, =i focul dragostei ard[-te, =i vinul ]n
o\et s[ \i se prefac[, =i berea ]n ap[ s[ \i se schimbe, =i s[ ai parte
cu Arie ereticul... Eminescu, asist`nd ]ntìa oar[ la acest fel de
joc, zise, ]nc`ntat: Minunat, a=a ]n\eleg =i eu. Este via\[ din via\a
noastr[ rom`neasc[ ce se lipe=te de sufletul nostru. M[! felul
acesta de petrecere trebuie s[ urmeze ]nainte. +i ]ntr-adev[r, bun
cunosc[tor al limbii vechi, el ]ncepu s[ alc[tuiasc[ cu mult
me=te=ug c[r\i domne=ti =i se l[s[ chiar boierit (214).
Iarna anului acesta fu chinuitoare pentru Eminescu. Bani de
acas[ nu soseau, iar fra\ii ironie! ]i trimiteau scrisori
nefrancate. Eminovicenii erau sup[ra\i cu boala lui Iorgu =i n-aveau
vreme s[ se g`ndeasc[ la Mihai. Din cauza lipsurilor de tot felul,
Eminescu se ]mboln[vi de g[lbinare =i aprindere de ma\e =i z[cu
trei s[pt[m`ni, ]ngrijit, din lips[ de bani, numai de colegii de la
medicin[ (33). Tocmai prin februarie se ridic[ de pe boal[: Ast[zi
[10 febr. 1872], ies pentru prima oar[ din cas[ dup[ o troahn[
]ndelungat[ =i dup[ o des[v`r=it[ lips[ de apetit, care-a \inut mai
dou[zeci de zile. }nainte de dou[ zile am ]nceput a avea un apetit
mai bun, =i acum reintru ]n obicinuin\ele de mai ]nainte de boal[.
M[ simt mai tare, =i g[lbinarea e ca =i disp[rut[ de pe piele =i din
fa\[, numai ]n albul ochilor se mai vede.
Din r`ndurile aceste, pe care le scrie p[rin\ilor, se vede c[ tr[ise
]n izolare:
Nimeni nu venea la mine, pentru c[ oprisem pe ori=icine de a
veni, =i astfel r[m[sesem numai ]n prada cugetelor =i ]nchipuirilor
mele, care numai senine nu puteau fi.
175
Doctorul mi-a spus c[ principala cauz[ a boalei mele a fost

izolarea deplin[ ]n care tr[iesc =i ]ncunjurarea societ[\ii =i a oamenilor. Eu nu cred s[ fie asta. E drept c[ nu m[ duc dec`t foarte
rar ]n adunare, ]ns[ totu=i m[ duc c`teodat[. (193)
Pe prim[var[, c`nd se f[cuse mai bine, r[m`n`nd doar cu o
durere de urechi, mo=tenire din casa lui Blanchin, ]l chinuia mereu
mizeria: V[ spun drept se pl`ngea el p[rin\ilor c[ tr[iesc
cu mare greutate. }n momentul ]n care v[ scriu aceste =iruri m[
aflu ]n lips[ deplin[ de bani, a=a ]nc`t voi trebui ca m`ne s[
]mprumut de la cineva, de=i =i ]mprumutarea e grea, c[ci cunoscu\ii mei, studen\i ca =i mine, n-au nici ei de unde.
Eminescu era hot[r`t, pare-se, s[ urmeze cu tot dinadinsul
cursurile universitare, dup[ o p[r[sire de mai bine de un an,
fiindc[ acum se ]nscrisese =i ]n semestrul de iarn[ 1871-1872 =i
a=tepta numai bani de acas[ (opt galbeni), spre a se ]nscrie =i ]n
cel de var[, cum a =i f[cut. }n aprilie se sim\ea foarte bine, dar ]l
st`njenea lipsa paltonului =i-i era frig numai cu jacheta. I-ar fi
trebuit un pardessus (193).
S[ fie acum epoca ]n care a cunoscut pe Veronica Micle, t`n[ra
so\ie a b[tr`nului profesor Micle de la Ia=i? Cineva pretinde c[
Veronica, venind la Viena s[ se caute pentru o suferin\[ oare=icare,
a tras ]n casa unei doamne Lwenbach, unde cunoscu pe poet
(120, 123). }ns[=i Henrieta =tia c[ astrala fotografie din epoca
studen\iei fusese f[cut[ de Mihai pentru Veronica (61), de=i
posesorul fotografiei pretindea, fapt confirmat, c[ ea ar fi fost
executat[ la Praga, la fotograful J. Toms (123). Dac[ ]ns[ acest
lucru s-a ]nt`mplat, atunci anul ]nt`lnirii nu este 1873, cum sus\ine
acel cineva, pentru c[ Eminescu nu mai era la Viena, ci 1872 sau
altul anterior. +ase luni ar fi stat Veronica Micle la Viena, =i ]n
acest timp, timid =i cu privirea ]n p[m`nt, ar fi c[l[uzit-o prin
metropola danubian[, povestindu-i ]nt`mpl[ri din via\a marilor
g`nditori. Dar Eminescu nu era ]ndr[gostit acum de o femeie, ci
de femeia ]ns[=i ]n idealitatea ei, =i Veronica nu-i fu dec`t un prilej
176
G. C[linescu
de a cunoa=te mai cur`nd turbur[rile lui Eros. Sl[bit de boal[ =i

lipsuri, f[r[ nici un folos de ordin practic universitar urmase
]n chip oficial doar trei semestre ca auditor Eminescu p[r[si
Viena, probabil c[tre var[, cu g`ndul de a-=i rezolva situa\ia =colar[
r[mas[ f[r[ solu\ie =i de a c[uta la Junimea sprijinul =i ]ndemnul
pe care Gh. Eminovici nu putea sau nu voia s[ i le dea.
STUDENT LA BERLIN
(18721874)
}ntors ]n \ar[, Eminescu se duse plin de n[dejdi la Junimea

din Ia=i, care, prin Iacob Negruzzi, ]i dase =i lui =i lui Slavici mari
speran\e de a-=i croi un drum cu ajutorul ei. Publicase p`n[ acum
cinci poezii ]n Convorbiri literare, =i societatea ]i era cunoscut[
mai dinainte, de c`nd, cu prilejul congresului, cobor`se ]n Moldova, peste var[, de dou[ ori. Cuno=tea pe Negruzzi, pe Maiorescu,
pe Pogor =i pe al\ii mai b[tr`ni, iar din cei tineri pe Samson
Bodn[rescu, Miron Pompiliu, A. D. Xenopol, =i dup[ toate semnele,
venind la Ia=i, tr[gea la Miron Pompiliu (prieten mai vechi din
Bucure=ti) sau la Samson Bodn[rescu. Cei care, ca Panu, p[=eau
acum pentru ]ntìa dat[ la Junimea, g[sir[ un Eminescu familiar
]n societate, ]nconjurat chiar de o aten\ie ca pentru un membru
important =i vechi. El avusese vreme s[-=i fac[ prietenii, dar =i
ostilit[\i, =i plutea abstract peste volubilitatea tuturor, ca un ins
ce-=i d[ seama c[ se afl[ ]ntr-o lume cu care orice ]n\elegere este
imposibil[ =i zadarnic[. Eminescu nu este un ]nchipuit =i nici dintre
acei scriitori ]ncruzi\i ]mpotriva criticii, =i cu toate acestea el era
iritabil la observa\iuni =i a scris strofe ironice ]mpotriva criticilor.
Aceasta se explic[ prin con=tiin\a neted[ a superiorit[\ii sale, dar
mai ales prin cultura sa filozofic[, ce-l f[cea, al[turi de Maiorescu,
cel mai de seam[ estet literar al vremii. Este foarte firesc ca t`n[rul
177
filozof de la Viena s[ fi sim\it irita\ie =i dispre\ c`nd caracuda (a=a

se numea o frac\iune spectatoare din cenaclu) repudia o poezie,
fiindc[ n-o ]n\elegea, ignor`nd caracterul muzical al liricii, sau
cerea exactitate pedant[ ]n adev[rul istoric unei nuvele filozofice.
}n aceast[ atmosfer[, sub ochiul ]n\eleg[tor al lui Maiorescu, =i-a
citit Eminescu nuvela S[rmanul Dionis, compus[, nu mai este
]ndoial[, la Viena, unde o mai citise lui Slavici (224, II), =i form[
ultim[ a unui proiect de compuneri despre migra\iunea sufletelor.
Aceast[ nuvel[, socotit[ de Maiorescu drept capodoper[, s-a =i
publicat apoi ]n Convorbiri literare, pu\in dup[ plecarea din nou
a poetului la studii. De=i poate prea rigid ca om, Titu Maiorescu a
]n\eles ]ntotdeauna critica =i sub forma unei asisten\e materiale
eficace, dar acoperite ]n aparen\e demne. Intuind deci structura
intelectual[ a firii lui Eminescu, i-a oferit din partea Junimii un
oarecare ajutor b[nesc, un fel de burs[, cu scopul de a-=i urma
mai departe la Berlin studiile de filozofie ]ntrerupte, care ]ns[ nu
era prea mare, fiindc[ poetul se bizuia ]nc[ pe contribu\ia lunar[
a lui Gh. Eminovici. C[ la Ia=i t`n[rul a re]nt`lnit apoi pe Veronica
Micle =i c[ =i-au deschis unul altuia sufletul ]n chip mai cordial
este un fapt pe care ]l putem cu certitudine deduce din nevroza
sentimental[ a poetului la Berlin. Eminescu plec[, dar, cu impresiunea c[ se sprijin[ pe opinia unui grup de oameni ]n ce prive=te
viitorul literar, cu o dragoste hot[r`toare ]n suflet =i cu deciziunea
de a-=i sf`r=i studiile universitare =i a-=i croi o existen\[ de sine
st[t[toare. Era acum un t`n[r ]n toat[ b[rb[\ia, grav prin studiile
f[cute, dar vindecat de sfielile primei adolescen\e, printr-o experien\[ erotic[ pe care trebuie s-o fi c[p[tat, pentru c[ prin h`rtiile
sale apar de aci ]nainte oarecare ]nsemn[ri crude, c`te o obscenitate. }nainte de a p[r[si \ara, fu v[zut la un hotel din Boto=ani,
petrec`nd ]n tov[r[=ia violonistului Micheru =i a sorii sale Natali\a,
\igani am`ndoi prin ob`r=ie, ]ntìul ]nzestrat cu un talent deosebit
=i fost conservatorist la Viena, deci prieten cu Eminescu (]n aprilie
1872, fratele Micher era ]nc[ ]n ora=ul cezaro-cr[iesc =i-i c`nta
178
G. C[linescu
lui Slavici) (224, II), cea de-a doua de-o frumuse\e rar[ =i de o
u=urin\[ comun[. }n vreme ce Micheru zicea roman\e r[scolitoare, promov`nd cu precau\ii delicate melodia spre timpanul poetului, acesta nu-=i lua ochii de la juna curtezan[, care acompania
la ghitar[ pe frate-s[u. Apoi Eminescu ]ncepu s[ declame pasionat
din versurile sale, ademenind persuasiv, prin priviri str[lucitoare,
pe fata ]nc`ntat[, p`n[ ce, ]mb[t`ndu-se cu to\ii, ]ncepur[ s[ execute un program muzical mai libertin, ]n care spre veselia
nepref[cut[ a tuturor se distinse tot poetul (227). Urmarea fu
c[ Eminescu recomand[ ]ntr-o scrisoare pompoas[ din Boto=ani
(august 1872), pe dl Toma Micher bun[voin\ei lui Titu Maiorescu,
]n vederea unui concert la Ia=i (224, V).
La sf`r=itul lui noiembrie, Eminescu, plecat din \ar[ cu c`teva
s[pt[m`ni ]nainte, nu se ]nscrisese ]nc[ la Universitatea din Berlin,
din lipsa banilor pe care etern[ poveste ]i a=tepta de acas[,
lucru ce-i atrase observa\iile lui +erban, aflat acum la Boto=ani.
B[trnul era peste cap de ]ncurcat. Avusese de dat bani lui ginere-s[u,
Drogli, cheltuise mult cu boala lui Iorgu, ]nscrisese ]n septembrie
pe Matei ca intern la liceul din Boto=ani, unde pl[tise 22 galbeni,
=i acum nu se =tia de va putea s[ trimit[ bani =i lui Eminescu,
care culmea nep[s[rii nu scria dec`t ca s[ cear[ (ms. 2255,
f. 301-302, 310). Poetul se ]nscrisese la facultate abia la 12
decembrie 1872, de ast[ dat[ ca student bun, fiindc[ prezentase
un certificat de absolvire eliberat de gimnaziul din Boto=ani, ce
nu se mai g[se=te ]ns[ printre scriptele Universit[\ii. C`nd =i-a
dat Eminescu examenele, pentru a putea deveni din absolvent de
trei clase gimnaziale bacalaureat, este =i va r[m`ne, poate totdeauna, o tain[. De altfel, nici nu este o problem[ a=a de chinuitoare cum =i-o ]nchipuiesc unii. Chestiunea este de a =ti dac[ Eminescu a fost mai mult un autodidact dec`t un ins cu studii oficiale,
dac[, vr`nd s[-=i fac[ o carier[ universitar[, el ar fi putut aduce
titlurile necesare pentru aceasta. Problema este rezolvat[ favorabil
de faptul ]nscrierii lui ca student la Universitatea din Berlin, ]n
179
baza sus-pomenitului certificat, ce trebuie s[ fi fost prezentat, c[ci

altfel nu e de crezut c[ i s-ar fi eliberat ]n 1873 un atestat din
partea rectoratului, constatator al frecvent[rii cursurilor pe cele
dou[ semestre, 1872 =i 1873 (165). De=i la Viena Eminescu declara la facultate c[ urmase ]ntr-un institut particular din Bucure=ti
(86), =i cu toat[ b[nuiala unora c[ i se d[duse un atestat de studii
secundare din partea lui Silvestru Morariu, membru pe atunci ]n
consistoriul din Cern[u\i, iar mai apoi mitropolit al Bucovinei =i
Dalma\iei (85), e mai firesc s[ ne ]nchipuim c[ ]n cele trei toamne,
1870, 1871, 1872, Eminescu =i-a depus la Boto=ani examenele
cuvenite ca preg[tit ]n particular, ceea ce ]i venea foarte u=or, dat
fiind nivelul intelectual la care ]l ridicase frecventarea universit[\ii
vieneze. Cu situa\ia =colar[ limpezit[, poetul se ]nscrie la facultate,
decis de ast[ dat[ s[-=i vad[ serios de carte =i s[-=i ia doctoratul.
De aceea, abia ]n posesia caietului de cursuri Anmeldungsbuch, se
=i prezent[ a doua zi la prelegeri, lu`ndu-=i prima frecven\[ la
profesorul Dhring =i urm`nd a=a, cu cea mai des[v`r=it[ punctualitate, p`n[ la sf`r=itul lor. Cursurile urmate ]n chip oficial sunt
urm[toarele: ]n semestrul de iarn[ 1872-1873, Logica =i principiile
filozofiei, Concep\ia istoriei la istorici renumi\i (prof. Dhring);
Istoria general[ a filozofiei (prof. Zeller); Istoria Egiptului =i
Monumentele Egiptului (prof. Lepsius), iar ]n semestrul de var[
1873: Istoria modern[ (prof. Droysen), Obiceiurile =i moravurile
egiptenilor (prof. Lepsius), Dezvoltarea =i critica filozofiei hegeliene
(prof. Althaus) =i Despre optimismul =i pesimismul filozofic =i politic
(prof. Dhring) (177, 165). }narmat cu ni=te blocuri mici =i cu
cele trebuitoare la scris, Eminescu ]ncepu cu mult[ h[rnicie s[-=i
fixeze ]n c`teva linii esen\a prelegerilor, =i a=a se face c[ g[sim ]n
manuscrisele lui noti\e de cursuri pornind din chiar ziua ]nceperii
lor. A=a, de pild[, la 6 ianuarie 1873, ]ncepea s[ ia ]nsemn[ri de
istoria filozofiei, la Zeller, =i continua la 9, la 10 =i mai departe
(ms. 2257, f. 11); la 3 mai a=ternea pe h`rtie prima prelegere
asupra filozofiei hegeliene a lui Althaus, iar la 5 mai, cursul de
180
G. C[linescu
istoria modern[, ce se ]ncepea cu pacea westfalic[ =i trata ceva

mai ]ncolo despre Iagelloni, Valois, Gustav Adolf, Olanda (ms.
2280; ms. 2276 bis passim.). Cursul lui Dhring asupra optimismului =i pesimismului atingea =i literatura, =i ]n spe\[ pe romantici,
c[ci ]n noti\e se pomene=te de pesimism la Byron, la Shelley, la
Buckle (ms. 2276 bis, f. 26). }ncetul cu ]ncetul, av`ntul ini\ial
scade, ]ns[, =i ]nsemn[rile de cursuri ]ncep s[ fie n[p[dite de versuri =i alte lucruri profane. Dup[ cum vedem, studiile urmate de
Eminescu ]n acest timp sunt alese exclusiv din domeniul istoriei
=i filozofiei, =i orientarea lor ulterioar[ ne ]ndrept[\e=te s[ credem
c[ poetul se preg[tea pentru un doctorat cu caracter istoric,
filozofia servind ca metod[ de cercetare.
Via\a pe care o duce Eminescu la Berlin ne apare ]n linii =terse,
din cauza lipsei unor amintiri de felul celor scrise de prietenii de
la Viena. Dac[ ]n privin\a studiilor se poate vorbi de mai mult[
aplicare, ]n existen\a poetului aci se observ[ o irita\iune, o
nemul\umire ve=nic[ de tot =i de toate, o ne]ncredere boln[vicoas[
]n sine =i chiar oarecare r[utate fa\[ de oameni, ]n sf`r=it, o
nevroz[ cu caracter abulic, a c[rei manifestare este triste\ea
hot[r`rilor =i a renun\[rilor brusce, ira\ionale. Caracterul moroc[nos, b[nuielnic, retractil =i exaltat totdeodat[ al poetului de mai
t`rziu ]ncepe a da primii col\i de pe acum. S[ fie oare numai o
poz[ spiritual[ n[scut[ din lecturile pesimiste? Eminescu era prea
inteligent =i prea sobru ]n expresiunea general[ a spiritului ca s[
se coboare la ieftine lamenta\iuni. Convingerea sa c[ n-ar mai fi
putut fi fericit pe lume, sila de via\a studen\easc[ =i de acel Berlin,
metropol[ a sf`ntului imperiu roman de na\iune german[, ]n
care se c[ia c[ venise =i c[ r[m[sese, ne fac s[ ne g`ndim la felurite
pricini, dintre care unele dup[ ]nse=i vorbele poetului pot fi
inavuabile, unaussprechliche (177). Una din cauze putem presupune c[ este aceea=i lips[ de bani ce-l chinuia la Viena, mai plictisitoare acum, dup[ at`\ia ani de priva\iuni. +i-ntr-adev[r c[ =i la
Berlin Eminescu bate depe=e urgente ]n \ar[, ca, de pild[, urm[toa-
181
rea c[tre A. D. Xenopol, cu privire, probabil, la bursa oferit[ de

Junimea (ms. 2290, f. 87):
Alexander D. Xenopol, Iassy.
Primit-ai scrisorile prin care ceream bani? Trimite minimum
pe o lun[. [Mare trebuin\[.] R[spunde dac[ binevoie=ti telegrafic.
Cerea ]ns[ bani =i de-acas[, =i o dat[ cu anticipa\ie pe dou[
luni. Rela\iunile cu familia par din aceast[ cauz[ ]ncordate. Gh.
Eminovici nu ]n\elegea nici o independen\[ din partea fiului s[u,
voia s[ =tie unde se afl[ =i ce face, =i nici vorb[ c[ a=tepta cu
ner[bdare ca poetul s[-=i termine studiile sau s-o ]ncheie ]ntr-un
fel, pentru a-=i face odat[ un rost =i a-l scuti de grija trimiterilor
de bani. Eminescu ]=i g[sise, dealtfel, o ocupa\ie. Th. Rosetti,
agentul diplomatic al Rom`niei la Berlin, lu[ pe Eminescu, pe care
]l cuno=tea din cercul Junimii, la agen\ie ]n calitate de secretar
particular, cu o leaf[ ce se urca ]n ultima vreme la 10 napoleoni.
Aci poetul avea de f[cut sau copiat scrisori diplomatice confiden\iale, depe=e cifrate =i alte asemenea treburi biurocratice=ti, plictiseal[ compensat[ numai de aceea c[ atare coresponden\[ se f[cea
mai mult ]n nem\e=te, =i asta ]i folosea ca exerci\iu de stil. Agen\ia
]i mai da prilejul s[ fac[ cuno=tin\a multor rom`ni de seam[ ]n
trecere sau stabili\i la Berlin, bun[oar[ a unui locotinent Bal=, a
unei doamne Ghica, n[scut[ Roznovanu, a doamnei Beldiman,
n[scut[ Calimah, =i so\ia lui Alecu Beldiman, a lui Matache
Beldiman, v[r cu acesta din urm[, mort cam pe atunci la Berlin
(192, 194), a lui I. Al. Samurca=, fire=te, care era secretarul oficial
al agen\iei, a fra\ilor Nicolae =i Mihai Mandrea =i a altor tineri
studen\i rom`ni c`\i se vor fi aflat ]n metropola prusian[. }n
privin\a aceasta avem indicii c[ Eminescu n-a tr[it cu totul retras
de orice via\[ studen\easc[, ci =i aci, ca =i la Viena, a ]ncercat s[
contribuie la organizarea ei dup[ principii de politic[ cultural[.
Lipsa ]ns[ a problemelor na\ionale, ce se puneau ]n chip firesc la
182
G. C[linescu
Viena de c[tre cet[\enii rom`ni ai imperiului, num[rul redus al

studen\ilor rom`ni la Berlin, preocup[ri practice academice au
f[cut ca aceast[ participare la via\a goliardic[ s[ aib[ un caracter
sporadic. Dintr-o ]nsemnare r[mas[ printre h`rtiile poetului, afl[m
c[ el a ]ncercat s[ str`ng[ pe tinerii rom`ni din Berlin ]ntr-o
societate numit[ Familia, c[ prezidase =edin\a constituant[, dar
c[ avusese chiar atunci o ne]n\elegere pe chestiuni formale cu
cineva, c[ruia era gata, revenind asupra faptului, s[-i dea satisfac\ie ]n marginile adev[rului (ms. 2286, f. 81). La Berlin se afla
acum =i fratele mai mare al lui Eminescu, +erban, venit aci nu se
=tie precis ]n ce scop, poate s[-=i termine studiile nesf`r=ite,poate
s[ se caute. Poetul ]ns[ ]l vedea rar, =i de la o vreme f[r[ mult[
pl[cere, pentru c[ +erban, ruinat pe din[untru de tuberculoz[, ]l
primea cu t[ceri =i ocoluri la ]ntreb[ri (193). La gazd[ Eminescu
locuia a=adar singur, cel pu\in o vreme, ]ntr-o total[ recluziune
studioas[, iar via\a laborioas[ =i mijloacele de trai orice s-ar
spune mai sigure ]l fac ceva mai statornic ca la Viena. }n cei
doi ani c`t a stat la Berlin, nu-i cunoa=tem dec`t dou[ locuin\e, =i
ne vine s[ credem c[ nici n-a schimbat mai multe. }n anul 1873
=edea ]n Albrechtstrasse nr. 6 (Treppen bei Lange), care este ]ns[
chiar casa ]n care a locuit +erban, nu departe de Universitatea
regal[ Friederich Wilhelm, ]n apropiere deopotriv[ =i de apa
Spreei =i de Tiergarten. Casa era un mic hotel burghez de m`na a
doua, Bremer Hof, cu birt economic la parter, cu ]nf[\i=are
corect[, dar mirosind a pensiune ieftin[, una din multele cutii
arhitectonice occidentale, care, impun[toare pe dinafar[, dezam[gesc ]n interior prin gunoaiele de pe scar[, mirosul combinat de
alimente al apartamentelor =i pestri\a calitate a locatarilor, indicat[
pe tabelele de la u=i. Hotelul avea dou[ caturi =i o mansard[, =i
tocmai acest am[nunt din urm[ ne face s[ ne temem c[ Eminescu
a putut s[ locuiasc[ chiar ]n vecin[tatea acoperi=ului (165).
Via\a intern[ a poetului este mai agitat[ aci, dec`t la Viena,
de impulsiuni sentimentale multiple. Eminescu ]ncepe s[ se
183
defineasc[ de pe acum ca un temperament erotic, pentru care

dragostea este o necesitate spiritual[ permanent[. Veronica Micle
i-ar fi st[p`nit g`ndurile =i se pretinde c[ poetul i-a trimis =i
versuri.
Nefericirea a f[cut ca Eminescu s[ fie urm[rit =i dup[ moarte
de eminescologi, adic[ de un fel de necrofori ]n goan[ dup[
inedite, care, ]ndemna\i, poate, =i de intrigi postume, au scos la
iveal[, ca ni=te c`rti\e s[p[toare p[m`ntul, o sum[ de fragmente
de scrisori ciop`r\ite, ce se afl[ ]n colec\ia lor particular[, dar
pe care nimeni nu le-a v[zut, pagini suspecte scrise ]ntr-un stil
incult, cu din fire m[ =ti, dup[ cum =ti =i cu contradic\ii uluitoare. Din aceste scrisori, ]n care nu ne putem ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi totu=i cu suficiente argumente,
gra\ie relei-credin\e sau ignoran\ei numi\ilor eminescologi, suntem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[ greutate, ]ns[!
Pentru epoca de care ne ocup[m, ni se spune c[ Eminescu a cunoscut pe Veronica ]n anul 1873 la Viena, an ]n care ]ns[ se afla la
Berlin. }ntr-o scrisoare din 1874, Eminescu ar fi scris lui +erban:
Chipul ei nu-mi mai d[ r[gaz s[ studiez ]n pace. E divinitatea
Elenei lui Menelaus, cobor`t[ pe p[m`nt, ca s[ m[ tortureze. Frate
+erbane, vezi de te intereseaz[ dac[ nu s-a mutat de acolo unde
=edea, iar mai departe: Un fel de anihilare a voin\ei caracterizeaz[ eul meu. Ochii deprin=i cu slova veche =i ]n\eleapt[, azi,
refuz[ s[ mai urmeze drumul care duce la fericire dup[ unii, la
deznod[m`nt dup[ p[rerea mea. O, nu te mira, fr[\ioare, de
aceast[ schimbare. Vei ]n\elege, c`nd vei afla c[ Amor, zeul
atotputinte, mi-a cuprins inima, =i f[r[ s[ vreau sunt sclavul lui.
(120*)
}n 1873 =i 1874 +erban era la Berlin, unde a =i murit ]n toamna
anului 1874. Deci scrisoarea nu i-ar fi putut-o scrie Eminescu dec`t
]nainte de iunie 1873, c`nd avem semne c[ +erban se afla ]n
Germania. Dar ce interes avea poetul s[ afle adresa din \ar[ a
Veronic[i, ce nu i-ar fi adus nici o alinare? Ne-ar veni s[ credem
184
G. C[linescu
c[ aceste r`nduri sunt scrise lui +erban ]n timpul =ederii la Berlin

locuia foarte departe =i fac aluzie la o iubire berlinez[. Dar
fiindc[ necroforul eminescolog nu ne d[ nici un fel de justificare
autograf[ a r`ndurilor de mai sus, noi ]l putem b[nui chiar de
fals p`n[ la proba contrar[ expresiunea slova veche =i
]n\eleapt[ p[r`ndu-ni-se nu o anticipa\ie, ci o imita\ie dup[
limba veche =i ]n\eleapt[ din Scrisoarea II (publ. 1 apr. 1881).
Cu toate aceste greut[\i de ordin documentar, r[m`ne ne]ndoielnic c[ la Berlin Eminescu a cunoscut iubirea ]n toate ]nf[\i=[rile
ei =i nu s-a g`ndit numai la Veronica Micle, cu care, dealtfel, la
]ntoarcerea ]n \ar[, nu avea o exagerat[ familiaritate. Pe marginile
caietelor sale apar dulci ]nsemn[ri ie=ite dintr-o pan[ st[p`nit[
de melodia unui nume, nebunii caligrafice ]n voia unei reverii:
Clarisse, Bon soir, mon toil (sic) et mon ange! Clarisse... Bon soir,
bon soir! Chre amie... Clarisse Vernetz... Clarisse Vernetz a ta
amic[... Clara Brommer... Clarisse Vernetz deine Freundin, Clarisse
Vernetz deine Frendin (M. E., I, 3) S-ar p[rea c[ poetul f[cea
exerci\ii de limb[ francez[ juc`ndu-se ]n jurul unei teme sentimentale: ... il a le mme amour, que vous connaissait (sic) ... il est
le mme charmant gentil (ms. 2259, f. 145 v., 148). }n vremea
aceasta ]l surprindem ]ntr-adev[r studiind fran\uze=te, ]ntre dou[
]nsemn[ri de prelegeri asupra Egiptului. Pe un fragment de text
francez roman\ios ]=i sublinia cuvintele necunoscute, spre a le
transporta apoi jos ]ntr-un mic vocabular. Cuno=tin\ele sale de
limba francez[ erau destul de reduse, dac[ era nevoit s[ caute ]n
dic\ionar: lueur, tas, ravir, tide, aise, ruban, incandescent, fauve,
oreiller, enivrer, jarret etc. (ms. 2286, f. 58). }n\elegea ]ns[ =i citea
cu prec[dere pe Victor Hugo, din care ]=i copia Sacer esto (Les
ch`timents, Livre IV-e) (ms. 2257, f. 16 v.):
Non, libert! non, peuple, il ne faut pas quil meure!
Oh! certes, ce serait trop simple, en vrit.
Qu aprs avoir bris les lois, et sonn lheure
O la sainte pudeur au ciel a remont;
185
Quaprs avoir gagn sa sanglante gageure,

Et vaincu par lembche, et le glaive, et le feu;
Quaprs son guet-apens, ses meurtres, son parjure,
Son faux serment, soufflet sur la face de Dieu;
Quaprs voir train la France, au coeur frappe
Et par les pieds, lie, son immonde char,
Cet inf`me en ft quitte avec un coup dpe
Au cou comme Pompe, au flanc comme Csar!
Poetul avea aci o mic[ prieten[, Milly, =i ea cu ochi alba=tri, o

lucr[toare, cus[toreas[ sau a=a ceva, dintre acele fete de metropol[,
care pentru o ne]nsemnat[ consuma\ie ori plimbare devin afectuoase
cu sincer[ bucurie =i des[v`r=it[ discre\ie. F[cea c`te o nevinovat[
escapad[ cu d`nsa, ca, spre pild[, aceea de a merge cu trenul p`n[
la apropiatul Potsdam, ]n vreo duminic[ cu soare, c`nd n-avea treburi
la Agen\ie (25):
Din Berlin la Potsdam merge
Drum-de-fer, precum se =tie,
Dar[ nu se =tie ]nc[
C-am luat bilet de-a treia.
C-am plecat de diminea\a
Cu un taler =i doi gro=i
+i de g`t cu bl`nda Milly
C-ochi alba=tri, buze ro=i.
Zice Brahma, tata Brahma,
Cum c[ lumea asta nu e
Dec`t ardereunei jertfe
}ntr-o vecinic[ c[\uie.
Am aprins =i eu luleaua
S[ jertfesc lui Tata Brahma,
L`ng[ mine-un =ip cu Kmel

+-o bucat[ de pastram[.
Zice Darwin, tata Darwin,
Cum c[ omul e-o maimu\[;
Am nume de maimu\oi,
Milly-ns[ de pisicu\[.
+i m[ urc ]n tren cu grab[
Cu o foame de balaur,
}ntre din\i o pip[ lung[,
Subsuori pe Schopenhauer.
+-acum =uier[ ma=ina,
Fumul pipei lin miroas[,
Sticla Kmel m[ invit[,
Milly-mi r`de. Ce-mi mai pas[!
(ms. 2259, f. 169169 v.)
Bl`nda Milly era ]ns[ prea burghez[ =i preachibzuit[ ca s[
186
G. C[linescu
devin[ idolul romantic al lui Eminescu, care c[uta ]n dragoste

durere, pasiune =i turbare. Poetul este posedat de dorin\i
violente, purificate de un sentiment al inaccesibilului, vrea demonicul, ]ntrupat ]ntr-o fiin\[ str[lucitoare, aulic[, vrea ]ntr-un cuv`nt
o voluptate care s[-i cutremure totdeodat[ de spaim[ sufletul, ca
prezen\a unei divinit[\i venerice, nu d[rnicia simpl[ a unei
prozaice Milly, a c[rei dragoste este o pensiune ieftin[ a sentimentalismului. Nutrit la scrierile romantice, Eminescu putea fi ]nfl[c[rat ]n circumstan\ele cele mai neprev[zute, =i este de prisos s[
c[ut[m a identifica obiectul izbucnirilor sale erotice, deoarece pare
evident c[ punctul de plecare este absurdul, iar agentul lor rezisten\a. Iat[-l, dar, pe Eminescu zv`rcolindu-se ]n pat, cu g`ndul la
o copil[ demonic[, ce-l respinsese, =i arunc`nd pe h`rtie, dup[
zeci de ]ncerc[ri, turburarea sa de vir contrariat (ms. 2285, f. 122
v. 123):
Tu cu cruzime m-ai respins, c`nd am voit, copil[,
S[ devastez frumse\ea ta cea dulce, f[r de mil[
+i totu=i corpul t[u e plin de-o coapt[ tinere\[,
Tu al amorului duios demonic[ pr[sil[.
Eu am plecat purt`nd ]n piept durerea-mi toat[ scris[
Precum al prim[verii v`nt duce-n v[zduh o fil[.
Dar noaptea c`nd am adormit atunci durerea-mi toat[
Se ghemuie=te-n inima-mi, o arde =-o impil[.
P[rea din somn c[ m-am trezit =i te-am v[zut pe patu-mi
Bo\ind cer=aful meu cel alb cu m`na ta gentil[.
(Ghazel, 20/12, 873)
Dar unele imagina\ii lascive, care sperie austeritatea notelor

de studii, ne las[ s[ ]ntrevedem procesul sexual ce st[ la baza
acestui demonism pasional. Ca pe un sf`nt Antoniu, goliciunea
urm[re=te pe Eminescu, chinuit de o ascez[ impus[ de lipsuri =i
sfieli, =i-i d[ false be\ii solitare, cu mirajul unei f[pturi albe ca
zah[rul..., rotund[ la umeri, cu globurile de z[pad[ a s`nilor
187
p[tate ]n v`rf cu dou[ alunele dogorite, c`t =i mai jos, unde

p`ntecele se adun[ ca sculptat ]ntr-un mod concrescut. Decen\a
ne oblig[ s[ p[r[sim citatul acolo unde, ]ncumet`ndu-se pe drumul
organismului inferior al p[rului luciu-negru =i abia ]ncre\it, care-i
dumbrava centrului, ce constituie izvorul regener[rii omene=ti,
poetul se ]nd`rje=te ]ntr-o descindere voluptoas[. Oric`t acest
zbucium este firesc, ]ndeosebi pentru v`rsta de atunci a poetului,
el e ]n acela=i timp unul din elementele constitutive ale erosului
eminescian (ms. 2290, f. 16 v.).
Activitatea poetic[ a lui Eminescu, la Berlin, pare mai ]nceat[
=i redus[ la simple proiecte. Studiile =i agen\ia ]l absorbeau, =i
con=tiin\a artistic[ mai matur[ strunea imagina\ia. }n Convorbiri
literare ap[ruser[ doar nuvela S[rmanul Dionis =i dou[ poezii,
}nger =i demon =i Floare albastr[, care ]ns[ fuseser[ alc[tuite mai
]nainte. Tot astfel putem presupune c[ multe compuneri t`rzii au
fost ]n schimb germinate la Berlin, cunosc`nd metoda de lucru a
poetului, dar e greu de determinat care anume, pentru c[ vechile
caiete de ]nsemn[ri abandonate au slujit apoi, din lips[ de h`rtie,
ca teren de exerci\iu pentru compozi\ii noi, iar caligrafia =i
cerneala sunt deopotriv[ de problematice. Planul unor lucr[ri
inspirate din legenda dacic[ pare r[s[rit pe vremea aceasta de
audieri ale prelegerilor lui Lepsius. Eminescu se g`ndea s[ scrie
un poem sau o dram[ ]n patru c`nt[ri, intitulat[ Decebal (ms.
2286, f. 72). Ideea unei tragedii Demon =i ]nger nu dep[=e=te, de
asemenea, aceast[ epoc[. Poezia }mp[rat =i proletar, intitulat[ la
]nceput Umbre pe p`nza vremii, a fost ]nchegat[ tot aci, pentru
c[, publicat[ ]n decembrie 1874, arat[ evidente ]nrùriri din Victor
Hugo, pe care-l citea acum. +i tot acum trebuie s[ fi prins contur
]n minte Glossa =i, din elemente str`nse la Viena, Cezara (ms. 2276
bis, ff. 43 urm., 64). Cine r[sfoie=te h`rtiile poetului cap[t[
convingerea c[ poeziile sale au ]ncol\it toate ]n minte ]n cei =ase
ani de relativ[ lini=te, cuprin=i ]ntre 1870 =i 1876, ]ntre Viena =i
Ia=i, =i c[ tot ce public[ dup[ aceast[ dat[ adic[ tot nu este
188
G. C[linescu
dec`t o elaborare =i o reexaminare a vechiului material.

}ntr-acestea, reputa\ia lui Eminescu se stabilea ]n \ar[, alimentat[ din ur[ mai ales fa\[ de cercul Junimii. }n 1872, Titu Maiorescu publicase Direc\iunea nou[ ]n poezia =i proza rom`n[, articol
]n care, cu toate rezervele =i jignitoarea al[turare de Bodn[rescu,
Eminescu era socotit drept cel mai de seam[ poet dup[ Vasile
Alecsandri, pre\uire ast[zi mediocr[, dar atunci, dup[ credin\a
tuturor, superlativ[. Cur`nd dup[ aceasta, ]n 1873, Maiorescu atac[, ]n Be\ia de cuvinte, Revista contemporan[, care ap[ruse la 1
martie al acelui an. }n furia de a se ap[ra, cei ataca\i se n[pustir[
]n primul r`nd asupra promo\iei Direc\iei nou[, ]n frunte cu Eminescu. Petre Gr[di=teanu se arat[ scandalizat de apropierea dintre
Alecsandri =i Eminescu, pe care ]l numea ]n batjocur[ Emirescu.
Poezia Egipetul a acestuia din urm[ i se p[rea o elucubra\ie, rimele
for\ate, idea\ia simptom de dezechilibru (84). }ntr-o parodie de
operet[, Muza de la Borta-Rece, Mihail Zamfirescu ]nf[\i=a =i pe
Eminescu sub numele caricaturizat Minunescu. }n actul I, petrecut
]n Olimp, zeii beau vin egiptean din Egiptul lui Minunescu.
Consult`nd Convorbirile =i d`nd peste versuri de Bodn[rescu
(Brutn[rescu), Jupiter ]ntreab[ (239):
Este oare Minunescu
Ce Egipetul a c`ntat?
iar satirii ]i r[spund ]n cor:

Nu! acesta-i Brutn[rescu,
Tot ca el de nes[rat.
Cu firea sa abstras[, Eminescu a r[mas probabil nep[s[tor

=i poate ironic =i la laud[, =i la injurie, pentru c[ am`ndou[,
ating`nd chestiunea neglijen\elor de form[, ignorau vastele sale
preg[tiri pentru re]nnoirea limbii poetice =i caracterul de ]nalt[
experien\[ tehnic[ pe care ]l reprezentau rimele sale, imperfecte
poate, dar niciodat[ facile. Acum era absorbit, dealtfel, de preocu-
189
parea examenelor de doctorat, pe care voia s[ le dea, nu se =tie

pe ce temei, pentru c[ la Berlin se cerea un trieniu de frecventare
a cursurilor. Dar era cu totul plictisit de via\a studen\easc[ =i dorea
s-o ]ncheie c`t mì cur`nd. Pe la finea lui august sau ]nceputul
lui septembrie scria el la 18 iunie lui Iorgu g`ndesc c[ mi-oi
ispr[vi examenele =i m-oi-ntoarce-n \ar[. A=tept cu ner[bdare
cap[tul vie\ii mele de student, care desigur c[ pentru mine numai
pl[cut n-a fost. (193) Rosetti, agentul diplomatic, nu se afla ]n
acest timp la Berlin, ]nc`t, pare-se, vreun venit din partea aceasta
Eminescu nu mai avea. De aceea, la c`teva zile numai, poetul face
o nou[ scrisoare acas[, cer`nd ratele pe iulie =i august cu anticipa\ie =i f[g[duind s[ nu mai apeleze pentru taxele de doctorat,
av`nd oarecare promisiuni din alt[ parte. B[tr`nul era sup[rat
]ns[ cu boala lui Iorgu, ofi\erul, care a =i murit pe toamn[, =i
credem c[ nu numai a trimis cu greutate banii ca cheltuieli de
drum, dar a somat pe Mihai s[ se ]ntoarc[ numaidec`t acas[.
Acesta trebuie s[ fie motivul pentru care Eminescu a f[cut cerere
de exmatriculare la rectorat =i a ridicat ]n ziua de 25 iulie un certificat de audiere a cursurilor ]n cele dou[ semestre frecventate, la
care trebuie s[ se adaoge speran\a c[ s-ar fi putut ]ntoarce alt[
dat[ s[-=i ia doctoratul sau i-ar fi fost cu putin\[ s[ se prezinte la
alt[ universitate cu o lucrare preg[tit[ ]ntre timp ]n \ar[. Rosetti
]ns[, ]ntorc`ndu-se, opri pe Eminescu =i, pentru ca s[-i fac[
posibil[ =ederea la Berlin f[r[ ajutoare de acas[, ]i spori salariul
la 10 napoleoni. }n aceste condi\iuni, poetul renun\[ la ideea de
a se ]napoia ]n \ar[ =i r[mase =i peste var[ la Berlin. Spre sf`r=itul
anului, Rosetti p[r[si postul, fiind numit membru al Cur\ii de
Casa\ie, iar ]n locul s[u veni N. Kre\ulescu, care p[str[ lui Eminescu
atribu\ia =i salariul. V[z`ndu-se pus la ad[post ]n privin\a existen\ei, poetul a trebuit s[ cugete c[ cel mai nimerit lucru era s[
r[m`n[ mai departe la Berlin, spre a-=i preg[ti pe ]ndelete
doctoratul. De aceea, la chem[rile, pe care le ghicim violente, ale
lui Gh. Eminovici, Eminescu r[spunde ]ntr-un t`rziu, justific`ndu-se
190
G. C[linescu
cu oarecare umor (ms. 2258, f. 169):

N-am putut pleca la moment din Berlin pentru c[ Rosetti mi-a
f[cut cu putin\[ ca s[ r[m`n. El mi-a ridicat leafa la agen\ie la 10
napoleoni pe lun[ =i, fiindc[ era singur aici, neav`nd pe nimeni
]n cancelarie, am crezut de datoria mea s[ r[m`n c-un om la a
c[rui opinie bun[ am \inut =i \in. El ]n urm[ a fost numit membru
al Cur\ii de Casa\ie =i, la urma=ul lui, fostul ministru Kre\ulescu,
am intrat ]n acelea=i condi\ii, ]ntr-o vreme ]n care eram de
neap[rat[ trebuin\[ aici. Dac[ \i-a= fi scris d-tale, ai fi zis, dup[
cum obicinuie=ti, c[ umblu cu minciuni, c[ umblu s[ te-n=el =. a.
N-am voit s[ m[ expun la asemenea laude =i de aceea am t[cut.
}n sara chiar ]n care am primit bani din Lipsca prin casa Wertheimer,
m-am dus la agen\ie =-am anun\at lui Rosetti plecarea mea =i, dac[
n-am plecat, d-ta vei crede c[ nu-s a=a de nebun s[ fi stat numai
de flori de cuc aici.
La 6 decembrie 1873, Eminescu se ]nscrie din nou la Universitate =i urmeaz[ foarte serios cursurile celor dou[ semestre, p`n[
la ]nchiderea lor, la 30 iulie 1874. De ast[ dat[ se vede ]n
compunerea programului o orientare ]nspre =tiin\ele juridice.
Frecventa acum, ]n semestrul de iarn[, pe celebrul Bonitz (Principii
de filozofie), pe Dernberg (Institu\iile =i Istoria =i antichit[\ile dreptului roman), pe Lepsius (Istoria egiptean[), iar ]n semestrul de var[
1874, pe Nitsch (Istoria roman[), pe Dhring (Economia na\ional[), pe Poggendorf (Geografie fizic[) =i pe Munk (Fiziologia
nervilor) (177, 165). E greu de crezut c[ poetul, care era a=a de
curios ]n materie de cultur[ =i at`t de pu\in preocupat de partea
practic[ a activit[\ii universitare, s-a m[rginit la un num[r at`t
de restr`ns de cursuri. Ca =i la Viena, el =i-a alc[tuit un program
oficial, calcul`nd taxele =i ]mp[c`ndu-se cu planul de studii, dar
a urm[rit =i alte cursuri. }ntr-un caiet al s[u g[sim ]nsemnate toate
cursurile dintr-un semestru, care pare s[-l fi interesat, cu ar[tarea
zilelor =i cu un orar al[turat, din care reiese c[ s-a g`ndit serios
s[ le frecventeze. B[nuim c[ este vorba de semestrul de var[ 1874,
191
deoarece apare pe list[ cursul de Geografie fizic[ al lui Poggendorf. Nu credem c[ a p[=it vreodat[ la cursurile juridice notate acolo
(Beseler, Despre dreptul public ]n ora=ele Americii septentrionale;
Gneist, Dreptul public ]n Anglia actual[; Behrend, Izvoarele dreptului
german), ]ntr-at`ta ]l plictisiser[ prelegerile lui Dernberg. A f[cut o
gre=eal[ ]ns[ dac[ n-a ascultat pe Du Bois-Reymond (De mensura
temporis in nervorum et musculorum actionibus). Ne ]ndoim iar[=i
c[ a avut s[ mearg[ la Dove (Optices phenomena), la Bellermann
(Historiam musices aevi medii inde ab initio doctrinae Christianae,
usque ad Franconem de Colonia), la Ermann (Observationum geographicarum et physicarum), la Kippert (Geographiam et etnographiam Europae antiquam quatenis horis). Dar ar p[rea curios ca
poetul, care va ]ncerca s[ fac[ un vocabular de limb[ sanscrit[,
s[ nu mearg[, m[car ]n treac[t, la cursurile lui Ebel (De iusta ratione linguae sanscritae in linguarum comparatione), la acela al
lui Weber (Kalidasae Malakagnimitra), la Zeller (De natura
religionis), la Bastian (De mithologia comparativa) sau chiar la Petermann (Grammaticam linguae Chaldaicae) (ms. 2280, f. 43 v.)
Eminescu se mutase acum la Charlottenburg, pe Orangenstrasse, la vreo v[duv[, probabil, care d[dea camere mobilate cu
chirie =i care nu-l sup[ra cu nimic pe domnul student. Casa,
proprietate a unui sculptor Wolgast, avea ]n fund priveli=te ]nspre
ni=te ]ntinse gr[dini =i str[juia cu fa\ada un parc, ]nconjurat[ de
lini=ti rurale ca o cas[ de \ar[. Un tramvai cu cai ducea, trec`nd
prin Tiergarten, p`n[ aproape de Universitate, c`nd nu voiai s-o
iei pe jos pe larga alee cu copaci ]nal\i (165). Poate la aceast[
locuin\[ face aluzie poetul ]ntr-un ]nceput de compunere ]n proz[,
care, prin urmare, s-ar referi la epoca berlinez[. Autorul ]=i aminte=te c[, pe c`nd era ]nc[ la Universitate, colinda pe ici pe colo
pe uli\i, pe la anticari =i, r[scolind vechiturile, lua ce i se p[rea
mai bizar =i mai fantastic, duc`ndu-se apoi acas[, unde, ]nchis ]n
odaia bine ]nc[lzit[ prin astuparea sobei, citea elucubra\iile =i le
]nsemna ]n Fragmentarium. Locuiam declar[ autorul ]ntr-un
192
G. C[linescu
sat aproape de ora=ul universitar; ]mprejurimile locuin\ei mele

[erau] foarte lini=tite, c[ci... locuia ]n acea cas[ numai mo=negi
b[tr`ni. (Ms. 2278, f. 14).
Eminescu ]=i vede tihnit de treburile sale, plictisit numai de
pedanteria biurocratic[ a lui N. Kre\ulescu, zis =i Pergament,
care ]i sc[zuse leafa la 30 taleri =i ]l f[cea s[ alerge la po=t[ pentru
a comunica ]n \ar[ fel de fel de nimicuri, c`nd un fapt nou veni
s[-i turbure ritmul lent al studiilor. Titu Maiorescu, prev[z`nd c[
avea s[ vin[ la Ministerul de Instruc\ie, ]i propune s[-l numeasc[
la catedra de filozofie de la Universitatea din Ia=i,]n cazul, fire=te,
c`nd el ar fi intrat ]n minister, cu condi\ia ca Eminescu s[-=i dea
c`t mai cur`nd doctoratul. Acest eveniment revel[ la poet o stare
de spirit profund original[. Fie sfiala, fie un exagerat sim\ al
r[spunderii, poetul d[ r[spunsuri evazive =i chiar oarecum ironice
=i, mai la urm[, pune chiar condi\ii. El scrie lui Maiorescu c[ ]i
mul\ume=te pentru perspectiva numirii lui la Universitate, dar
crede c[ e venit[ prea cur`nd pentru con=tiin\a lui; c[ o docen\[
liber[, cu scopul de a face prelegeri asupra unui domeniu restr`ns
din filozofie sau de a comenta texte, cum ar fi, spre exemplu, Kant
sau Schopenhauer, mai-mai ar primi, dar =i aci i-ar trebui unele
cuno=tin\e speciale de =tiin\e naturale =i antropologie, pe care nu
le are, pentru c[ nu prev[zuse putin\a unei catedre universitare.
Am gre=i dac[ am socoti c[ Eminescu ]ncearc[ s[ resping[ propunerea prin evaziune. Expunerea ce urmeaz[, a vicisitudinilor studiilor sale filozofice =i a opiniilor sale metafizice, este o form[
timid[ de a-=i manifesta ]nc`ntarea =i turburarea, un fel de a dovedi, prin modestie, serioasa sa dispozi\ie =tiin\ific[. El depl`nge aci
influen\a nefast[ a lui Herbart, prin profesorul vienez Zimmermann. Filozofia lui Herbart, dup[ cum se =tie, are la baz[ o psihologie bazat[ pe o realitate simpl[ =i indestructibil[, a c[rei ac\iune
const[ ]n a se conserva. Reac\iunea ]mpotriva altor existen\e ce
vor s-o distrug[ este reprezentarea, iar mecanica acestor reprezent[ri d[ cheia sufletului. Cu drept cuv`nt se pl`nge Eminescu: }n
193
aceast[ prelucrare a conceptului am prelucrat intelectul meu

]nsumi dup[ conceptul herbartian, p`n[ la zdren\uire. C`nd ]ns[,
dup[ opinteli =i dep[n[ri de luni, Zimmermann ajunse la ]ncheierea c[ exist[ ]ntr-adev[r un suflet, dar c[ acesta ]nsu=i este un
atom, am dat dracului caietele mele =i nu m-am mai dus la
prelegeri. Poetul d[dea a ]n\elege c[ ar fi fost ]n stare, ]ntemeindu-se pe filozofia lui Schopenhauer, s[ aduc[ o contribu\ie proprie, pe care o vedea ]n introducerea unor antinomii ]n jurul
intemporalului, pe baza voin\ei de a tr[i, ce pune ]n mi=care
intelectul ]n chip de istorie, drept =i politic[, dar ]n alt sens dec`t
al evolu\iei ideii hegeliene, unde existen\a =i cugetarea sunt
identice. Cugetase ]n acela=i timp =i la legile de dezvoltare ale
culturii rom`ne=ti, pe care voia s[ le g[seasc[ ]n chip empiric,
]nl[tur`nd teoretic importul institu\iilor str[ine (177).
Maiorescu insist[ din nou pe l`ng[ Eminescu s[-=i dea doctoratul la o universitate unde nu se cerea treniul =i-l rug[ s[-i spun[
c`\i bani =i ce timp i-ar trebui pentru aceasta. +i mai evaziv, poetul
se pl`nse c[ del[ =nuruit[ zis =i b[tr`nul pergament, adic[ N.
Kre\ulescu, nu-i las[, cu scriptele lui confiden\iale, destul r[gaz
de lucru, c[ se c[ie=te c-a venit =i c-a r[mas la Berlin, c[ din Berlin
nu poate pleca din felurite motive, din care unele unaussprechliche, c[, ]n sf`r=it, c`nd e vorba s[ fie pus ]n fa\a hot[r`rii,
firea i se d[ pe fa\[ =i devine nefericit. Era el care ]ntreba acum
pe Maiorescu c`t r[gaz =i ce sum[ i-ar putea acorda. Se vede din
coresponden\a ce a urmat c[ Eminescu a ]n\eles de la o vreme c[
poate ]ncepe cursuri la Universitatea din Ia=i la 1 mai, ca docent,
f[r[ titlu de doctor, urm`nd a se re]ntoarce la Berlin prin octombrie, spre a-=i depune examenul. Dar Maiorescu privea altfel lucrurile. Venit ]n fruntea Ministerului de Instruc\ie, el pretinde hot[r`t
lui Eminescu s[-=i dea doctoratul spre a putea fi numit ]n chip
corect suplinitor, p`n[ la un eventual concurs, =i ]l ]ntreb[ asupra
sumei de bani trebuitoare. Poetul se hot[r] ]n sf`r=it s[ cear[ 300
de taleri, promi\`nd c[ va pleca c`t mai cur`nd la Iena spre a-=i
194
G. C[linescu
preg[ti =i da doctoratul. Atunci amabilul ministru d[du ordin s[ i

se ordonan\eze numaidec`t dintr-o disponibilitate a ministerului
100 de galbeni, care fur[ trimi=i la Berlin, spre a fi nu mult dup[
aceea pricin[ de atacuri ]nver=unate din partea liberalilor (177;
224, IV). }n vederea cursului ce spera s[-l \in[ ]n cur`nd la Ia=i,
]ncepu probabil Eminescu s[ traduc[ Critica ra\iunii pure a lui
Kant, spre a se servi de ea ca text de comentat (ms. 2258).
Purtarea lui Eminescu ]n aceast[ ]mprejurare fu din cele mai
ciudate. O carier[ str[lucit[ i se deschidea din senin ]nainte, =i
nici un scrupul c[ s-ar ]n=ela pe sine lu`ndu-=i un titlu nemeritat
nu-=i avea rostul, dac[ ]=i lua hot[r`rea de a-=i ]ndeplini datoria,
ulterior, ca profesor. Sunt indicii c[ primise ]ns[rcinarea sau
sugestia de a face investiga\ii ori o lucrare cu caracter istoric, ceva
asupra rela\iunilor noastre cu Polonia =i alte \[ri ]nvecinate, pe
baza documentelor din Europa Central[. Nu suntem siguri dac[,
primind cei 300 de taleri, Eminescu a c[l[torit pe malurile
Rhinului =i la Weimar a=a cum ar reie=i dintr-o scrisoare a c[rei
autenticitate nu ne este ]nc[ dovedit[ (121). Dar este absolut
sigur c[ poetul a plecat ]ntr-o lung[ odisee arheologic[ =i istoric[,
ce s-a ]ncheiat f[r[ nici un rezultat. }ntì se duse la Knigsberg,
unde, g[zduit de un coleg de universitate, fiu de negustor, lu[
contact cu directorul arhivei, spre a vedea de putea g[si documente privitoare la |[rile Rom`ne, polone de pild[, ]n afar[ de cele
publicate ]n Corpora documentorum. Dar cercetarea nu-i fu ]ng[duit[ dec`t cu ]nvoire scris[ de la Berlin, ceea ce, necesit`nd interven\ii diplomatice, sl[bi r`vna lui Eminescu. El are o cazuistic[
special[ de a justifica renun\[rile. I se pare, ]n cazul de fa\[, c[ o
cercetare cu autoriza\ie oficial[ e plin[ de incalculabile r[spunderi,
c[ nu e ]ndeajuns de preg[tit s[ citeasc[ documentele, ]n sf`r=it,
]ncearc[ s[ ne conving[ c[ renun\area sa este un scrupul, un act
de ]nalt[ demnitate profesional[. }ns[ nu trebuie s[ desconsider[m
=i argumentul lui c[, nepreg[tit ]n paleografie, n-ar fi putut
descifra documentele, dac[ nu cumva avea alte motive de a pleca
din Berlin.
195
E altceva zice el a face cercet[ri pentru sine ]nsu=i, care

gre=ite chiar fiind nu au nici un caracter oficial, =i altceva c`nd,
ca reprezentant (cel pu\in peu prs) al unui guvern, cercetezi
cu toat[ responsabilitatea moral[ documente vechi, de-a c[ror
autenticitate =i analiz[ arhaic[ at`rn[ tran=area unei chestiuni de
politic[ militant[ poate. }n sfr`=it, pentru a ]ncerca deschiderea
u=ilor arhivei pe calea mare a rela\iilor interna\ionale ]mi lipse=te
]ncrederea ]n mine, nefiind spe\ialist ]n descifrarea documentelor
=i av`nd ]n aceast[ privin\[ mai mult[ rutin[ =i bun-sim\ dec`t
]n\elegerea tuturor greut[\ilor =i criteriilor, de care chiar scriitorii
]nsemna\i sunt ]nvin=i. Iat[ dar preocupa\iunile r[zg`ndite ]n dou[
zile de-a r`ndul, care m-au decis de a nu ]ncerca cel pu\in nu
acum =i nu cu mijloacele mele actuale cercet[ri asupra documentelor, care poate se mai afl[ ]nc[ nepublicate ]n arhivul din
Knigsberg.
}n loc s[ se ]ntoarc[ la Berlin, Eminescu se ]ndreapt[ spre \ar[,
trec`nd prin Cracovia =i Lemberg. }n Cracovia constat[ c[ documentele ce-i puteau fi utile, de-acolo, ]ncepuser[ a fi publicate
chiar de directorul Arhivei. La Lemberg voi s[ scoat[ fotografie
de pe portretul unui arma= rom`n, ajuns mare cancelar al Poloniei,
=i d[du t`rcoale bisericii Movile=tilor (192). Ideea de a-=i da doctoratul acum ]l p[r[se=te cu totul, =i nici vreun ban din cei 300
de taleri trimi=i de Maiorescu se pare c[ nu mai are. Iritat de
tirania obliga\iei de a da examenul a=a de repede, ori nemaicutez`nd s[ ]nceap[ din nou via\a de la Berlin, poate atras =i de
dorin\a de a revedea pe Veronica Micle, Eminescu ]=i pune ]n g`nd
s[ mearg[ la Ia=i, s[-=i g[seasc[ un rost, proiect ce-l muncea de
mult =i pe care l-a dezv[luit odat[ unui prieten de aproape:
Nevoind nici s[ ]mp[rt[=esc soarta fra\ilor mei, risipi\i prin streini,
nici s[ adaog la lipsa lor, am decis s[ m[ ]ntorc ]n \ar[ peste c`t[va
vreme =i s[ m-arunc iar[=i ]n valurile vie\ii practice. Mi-e indiferent
cum eu =i a=a nu mai pot fi fericit ]n lume; iar muncind nu-mi
vor lipsi trebuin\ele de toate zilele, precum mi lipsesc adeseori
196
G. C[linescu
azi. }mi venise ]ntr-un r`nd idei, adic[-n anul trecut, ca s[ cer un
ajutor de la Junimea, dar am fost ]n Ia=i =i m-am convins ]n
persoan[ cum c[ societatea nu are mijloace, iar din sacrificii
personale ]n sensul strict al cuv`ntului nu mi-a trecut nici prin
minte vodat[ ca s[ tr[iesc. Am deci o rug[ c[tre tine. +tiu c[-i
sup[r[toare, =i numai eu =tiu c`t m-a costat p`n[ m-am decis a
lua condeiul ca s[-\i scriu. Caut[-mi o acupa\iune ]n Ia=i ea
poate fi foarte modest[ =i ne]nsemnat[, c[ci nu sunt preten\ios =i
=tiu a tr[i cu pu\in. De vei g[si ceva, scrie-mi, dar nu spune
nim[nui. Dac[ s-ar putea s[ tr[isc ]n Ia=i, s[ lucrez f[r[ s-o =tie
nime, mi-ar p[rea =i mai bine. De nu vei g[si ocupa\iune pentru
mine, f[-te ca =i cum n-ai primit scrisoarea mea, scrie-mi de altele,
=i eu voi ]n\elege =i voi tace. M[ vei ]ntreba poate de ce nu m-am
adresat c[tre persoane mai influente dec`t tine dar cu c`t cineva
e mai influent, cu at`t trebuie s[ ]mi calc mai mult pe inim[, pentru
a m[ adresa la el. Ei nu cunosc aceste st[ri suflete=ti, la ce s[ te
expui la oameni care chiar prin vorba lor cred c[-\i fac onoare
dac[ \i-o adreseaz[. Voi s[ reintru ]n nimicnicia din care am ie=it.
(Ms. 2255, f. 311.)
}n vreme ce Maiorescu credea pe poet v`r`t p`n[-n g`t ]ntre
tomuri, la Iena, spre a-=i preg[ti o carier[ pentru care nu era
chemat, acesta, ]mpins de demonul s[u, sosea pe furi= la Ia=i, ca
s[ ]mplineasc[ destinul unei vie\i zbuciumate =i nefericite.
BIBLIOTECAR +I REVIZOR +COLAR

(18741876)
Cu ajutorul sau nu al lui Vasile Pogor, la care ar fi tras ]n gazd[,

Eminescu, doctorand ]n filozofie, avu norocul s[ fie numit la 23
august 1874 director al Bibliotecii centrale din Ia=i, ]n locul lui
Samson Bodn[rescu, trecut la direc\ia +colii normale de la biserica
197
Trei Ierarhi. }n ziua de 30 august, ]n aula Universit[\ii, depunea

jur[m`ntul ]n fa\a rectorului +tefan Micle. Titu Maiorescu, ministru de instruc\ie, afl`nd de aceast[ evaziune de la studii, semnase,
se ]n\elege, numirea, ]nt[rit[ prin decret la 16 octombrie 1874,
d`ndu-=i seama, p[trunz[tor cum era, c[ aripa cea larg[ a poetului
nu putea fi ]nchis[ ]n gratiile str`mte ale bunului-sim\ obi=nuit.
Eminescu, la r`ndul lui, era ]nc`ntat de postul s[u, care, pl[tit cu
200 lei noi, ]i deschidea ]nainte perspectiva rafturilor pr[fuite ale
s[lii de lectur[, ]n umbra c[rora avea r[gazuri nesf`r=ite de a se
deda studiilor sale. Numai un om al c[r\ilor ]=i poate da seama
de bucuria libert[\ii de a putea sta ]nchis ]ntre infolii, f[c`ndu-=i
din chiar exerci\iul voluptos al intelectului un mijloc de trai. Sunt
fericit ar fi zis Eminescu c[ mi-am ales un loc potrivit cu
firea mea singuratic[ =i dornic[ de cercetare. Ferit de grija zilei
de mìne, m[ voi cufunda ca un budist ]n trecut, mai ales ]n
trecutul nostru at`t de m[re\ ]n fapte =i oameni. Voi fi obligat
moralmente dlui Pogor, care m-a g[zduit =i care mi-a g[sit acest
culcu= demn pentru iernile noastre friguroase. }n\eleg prin ierni
schimbarea r[ut[cioas[ a semenilor no=tri, care caut[ s[ loveasc[
chiar =i-n acei ce nu se pot ap[ra. Cunosc n[ravurile politice de
la noi, de aceea m[ ]ngrijesc, cu toate c[ trebuie s[ m[ bucur de
norocul ce-a dat peste mine. (Arh. St. Buc., Minist. Instr. pe 1874,
dos. 2588) (121*)
De bucurie c[ sc[pase de pribegia ]nfometat[ a anilor de
studen\ie, poetul, naiv, uit[ s[ ia ]n primire biblioteca cu inventar
de c[r\i =i mobilier ]n regul[, spre sup[rarea lui de mai t`rziu. Cu
hot[r`rea de a avea totdeauna o ocupa\iune =tiin\ific[ =i literar[,
el spera s[ se preg[teasc[ repede, ]n tihna bibliotecii, pentru
doctorat =i s[ plece apoi ]n Germania, spre a-l ob\ine.
Pe la mijlocul lui noiembrie m[-ntorc ]n Germania pentru
examene se-n\elege c[ coelesta deorum gratia favente, nefiind
caz ]mpiedic[tor. C[l[toria mea va avea de scop ]nainte de toate
depunerea doctoratului. P`n[ atunci m[ voi pune ]ns[ ]n corespon-
198
G. C[linescu
den\[ cu dl H`jdeu, pentru a afla de la el numele dic\ionarelor

auxiliare (a limbii latine corupte din acel timp =i a prescurt[rilor
uzitate pe atunci), =i toate preservativele critice, pe care cineva
trebuie s[ le aplice la documente, pentru a afla dac[ sunt autentice
sau apocrife; c[ci ]n critica documentelor nu e permis a visa.
}nainte de plecarea mea =i ]narmat cu toate mijloacele necesarii
pentru-o asemenea activitate, v[ voi anun\a pentru ca s[ binevoi\i
a mijloci eliberarea actului sus-men\ionat, cu permisiunea de a
vizita arhivele secrete ale statului prusian. (192)
Scrupulozitatea care dest[inuie ]n Eminescu pe marele poet l-a
l[sat ]ns[ ]n via\a practic[ om f[r[ ap[rare. Preg[tirile ce se vede
a le fi f[cut ]n vederea documenta\iei exerci\ii de paleoslav[,
de gramatic[ latin[, copieri de documente slavo-latino-bizantine
]i m[resc mereu sentimentul r[spunderii =i-l ]ndep[rteaz[ de
ac\iune. Aceea=i con=tiinciozitate ]l ]ndeamn[ s[ porneasc[ la
inventarierea tuturor opurilor din bibliotec[, ceea ce nu =tim de-a
izbutit s[ fac[, dar care l-a ]mpiedicat, f[r[ ]ndoial[, s[-=i preg[teasc[ lucrarea. C[r\ile din rafturi au asediat pe fostul bibliotecar
de la Cern[u\i =i de la Viena =i l-au stupefiat cu totul cu mirosul
lor de piele =i h`rtie. Eminescu voia s[ revolu\ioneze biblioteca
cu tot dinadinsul. Av`nd naivitatea s[ cread[ c[ rostul ei este de
a fi o fereastr[ permanent deschis[ spre gr[dinile culturii actuale,
el se porne=te ]nfl[c[rat s-o sporeasc[ =i s-o fac[ un instrument
util de munc[. }n acest scop intr[ ]n negocieri cu un librar anticar
=i ]ntocme=te o list[ de opere tip[rite =i manuscrise ce ar fi trebuit
s[ fie cump[rate de stat. Cu un l[udabil sim\ de cultur[, el ]=i d[
seama c[ f[r[ o colec\ie de manuscrise o oper[ serioas[ de istorie
literar[ veche nu se poate ]ntreprinde, deoarece produc\iunea
mirean[ din secolele XVI, XVII =i XVIII a circulat netip[rit[, =i nu
numai c[ face un raport ]n acest sens locurilor ]n drept (60), dar
el ]nsu=i ]=i d[ ultimul ban ca s[-=i procure o h`r\oag[ veche cum
ar fi Vedenie ce au v[zut un schimnic Varlaam de la M[n[stirea
Secului din Moldova la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la
199
]ntruparea M`ntuitorului nostru Is. Chr. 1821 (ms. 2307, f. 6 urm.;

ms. 2306, f. 42) =i alte multe, relativ at`t de multe c[ filologul
Gaster a putut s[ scoat[ din ele un material apreciabil pentru a
sa Crestoma\ie. Toate aceste nobile inten\iuni sunt ]ns[ ]ntunecate
o, zei! de o crim[ oribil[, dezgust[toare! Pierz`nd intui\ia
gardului ]ntre ce e al s[u =i ce e al ob=tii, Eminescu ar fi sustras
din mobilierul bibliotecii dou[ scaune, una mas[, un dulap nou
=i altul vechi, spre a se servi de ele pentru uzul s[u personal. Din
fericire, lumea de bine a prins de veste repede aceast[ tic[lo=ie =i
s-a gr[bit vezi, Doamne! s[ arate poetului, cum s-a ar[tat =i
lui Oscar Wilde, c[ geniului nu-i este ]ng[duit s[ surpe temeliile
morale ale societ[\ii!
}ntre timp, Eminescu ]=i statornice=te domiciliul ]ntr-o odaie
mare, ]n casele din curtea bisericii Trei Sfetite, unde, prin generozitatea lui Samson Bodn[rescu, mai locuia =i Miron Pompiliu, =i ]n
urm[, c`teva s[pt[m`ni chiar Slavici, to\i tineri afirm`ndu-se ]n
cercul foarte eteroclit al Junimii. Lipsa de griji, lini=tind spiritul,
spori puterea de munc[ intelectual[ a poetului, dar nu-i schimb[
firea nep[s[toare pentru regimul fizic al vie\ii. El profesa acum
un fel de ]ntoarcere la natur[ gen J.-J. Rousseau, fiindc[ ]=i g[sea
]n aceast[ doctrin[ ]ndrept[\irea instinctelor sale silvestre, oroarei sale de complica\iuni sociale. Pretindea anume c[ fiecare lucru
trebuie s[ vin[ la timpul lui, s[ corespund[ adic[ unei necesit[\i
fire=ti, pentru a-=i ]ng[dui astfel s[ doarm[ ziua =i s[ colinde
noaptea, s[ m[n`nce pe apucate =i s[ r[stoarne ]ntr-un cuv`nt
ni=te obiceiuri care pentru noi au devenit natur[ (210). Omul care
dormise pe paie m`rìa c`nd cineva venea s[ i le ]ntoarc[, =edea
pe un scaun de lemn alb ]n fa\a unei mese ordinare de brad, ca
acelea de la cr`=m[, bea ap[ dintr-o doni\[ =i-=i \inea h`r\oagele
prin l[zi, pe jos, pe dup[ sob[, fiindc[ era un animal s[n[tos, cu
sim\urile externe foarte indurate, dar cu o singur[ sensibilitate
l[untric[ acut[: aceea spiritual[. Sila de arhitectonic, de aulic se
dezv[luie la Eminescu ]n c[utarea locuin\elor. De=i mijloacele sale
200
G. C[linescu
]i ]ng[duie un interior modest, dar stilizat, el umbl[ dup[ surp[turi

de mahala aproape s[teasc[, dup[ zidiri dezolate =i primitive, ]n
sf`r=it, dup[ bordei, ]n lutul c[ruia pare c[-l atrage un instinct al
c[tunului. }ntr-un r`nd =edea ]mpreun[ cu Miron Pompiliu =i un
alt prieten, mic impiegat, ]ntr-o cocioab[ de pe Valea Pl`ngerii
(206). B[tea mahalalele =i ]mprejurimile p`n[ la miezul nop\ii,
t`r`nd =i pe al\ii, pe la Copou, pe la Socola, printre vii, pe valea
Bahluiului, =i-i pl[cea s[ se-nfunde prin cr`=me =i dughene
m[rgina=e, ]n c[utare de vin bun, care nu-l ]mb[ta, dar ]i d[dea
o euforie caracterizat[ prin lacrimi de duio=ie =i produc\iuni
muzicale lume=ti. M`nca chiar ]ntr-un astfel de birt mic, zis La
cerdac, al unui neam\ Leopold sau Ferdinand, om de inim[ =i foarte
creditiv, care amintea pe departe de bunul tat[ Wihl de la Viena
(206). Cei trei tineri nec[s[tori\i =i litera\i, ]n frunte cu Eminescu,
duceau astfel de via\[ sub sfintele zidiri ale Trei Ierarhilor, ]nc`t
c[snicia lor c[p[t[ numirea pu\in m[gulitoare de balamuc. Dar,
sub un anume raport, erau to\i sociabili, c[ci frecventau nu numai Junimea, dar =i unele saloane minuscule, cum ar fi acela al dnei
Matilda Cugler, atunci c[s[torit[ cu Burl[, sau al dnei Micle, poete
am`ndou[ =i dispensatoare de ceaiuri literare (210).
O nou[ nefericire familial[ ]nce\o=eaz[ ]n aceast[ vreme
sufletul lui Eminescu =i-l abate poate de la g`ndul unei grabnice
re]ntoarceri ]n Germania (224, V). Fratele s[u +erban murise ]ntr-un
spital din Berlin, bolnav de tuberculoz[ =i c[tre sf`r=it cu manifesta\iuni de aliena\ie mintal[. }ntre\inerea lui ]n ospiciu costase bani,
=i agentul diplomatic Kre\ulescu nu se c[dea s[-=i ia asupr[-=i o
atare cheltuial[ (33). O interven\ie la Ministerul de Instruc\ie
Public[ r[mase f[r[ rezultat din lips[ de fonduri.Poetul ]nsu=i n-avea
bani: +ti\i ce va s[ zic[ a tr[i ]ntr-un ora= rom`nesc cu o sum[
ca aceasta [adic[ cu 200 lei], unde nu exist[ nici un mijloc social
pentru confortul amploiatului mic. Aicia trebuie s[ fii sau ]n r`ndul
proletariatului or[=enesc, sau ]n r`nd cu oamenii cari au =i avere
privat[. (192) Cu grija de a t[inui mamei sale, Raluca, aceast[
201
veste dureroas[, Eminescu ]ncearc[ s[ conving[ pe b[tr`n c[ este

obligat de a pl[ti datoriile r[posatului. Gh. Eminovici nu se afla
la Boto=ani, ci la Praga, ]n c[utarea celor dou[ fete ale sale,
]mboln[vite de tifos la ]ntoarcerea de la b[ile Teplitz (Boemia),
unde cheltuiser[ dovad[ de firea nechibzuit[ a b[tr`nului
sume considerabile (192). Eminescu se repezise cu pu\in ]nainte
la Boto=ani, pentru vreo cinci zile, f[r[ s[ b[nuiasc[ vestea care-l
a=tepta abia la Ia=i. Cu acest prilej =i-a v[zut toate rubedeniile, a
fost =i la schitul Agafton, la m[tu=a sa Fevronia Jura=cu, unde la
o =ez[toare de maici ar fi auzit =i ]nsemnat de la o c[lug[ri\[
t`n[r[, Zinaida, povestea lui C[lin. Asupra b[tr`nelor m[tu=i provinciale poetul n-a f[cut o impresie satisf[c[toare. Fie c[ demnele
femei s-au speriat de ocupa\iunea extravagant[ pentru ele a
poetului, fie c[ acesta, din mali\ie, s-a dedat fa\[ de d`nsele la
poze stranii, impresia a fost de acelea ce se exprim[ cu cl[tin[ri
din cap =i ridic[ri de ochi la cer. O m[tu=[ surprinde pe poet
plimb`ndu-se prin cas[ ]n palton =i b[t`ndu-se cu pumnii ]n piept.
La b[nuiala vreunui junghi =i recomanda\ia unui tratament adecvat, Eminescu r[spunse hamletian: Eu am fost, sunt =i voi fi.
Ce crezi c[ citesc eu aici! se adres[ el c[tre o \a\[ Profir[, cu
glas solemn. Vreo carte de filozofie r[spunse femeia. Iar
Eminescu, cavernos: Etichetele cur\ilor ]mp[r[te=ti. (159)
La Ia=i, poetul se afund[ ]n treburi cu optimism, =i num[rul
h`rtiilor umplute cu pove=ti =i ]nsemn[ri spore=te ]n chip vertiginos pe masa de brad =i prin col\urile od[ii. De=i nu putuse merge
la Berlin pentru doctorat, nu-l p[r[sise cu totul g`ndul acesta =i
al prelegerilor kantiene, de vreme ce prin martie 1875 mai scria
c`teva pagini de traducere din Critica ra\iunii pure. Era ]n afar[
de aceasta ]n coresponden\[ cu editorul Brockhaus din Leipzig,
la al c[rui Conservations-Lexicon colabora, =i lucra la un Dic\ionar
al limbii sanscrite, ceea ce d[ de b[nuit c[ voia s[ devin[ un
indianist, spre a lua contact cu buddhismul prin textele originale
(121; ms. 2255, f. 31).
Tot acum ]=i face debutul ]n ]nv[\[m`nt la Institutul academic
202
G. C[linescu
din Ia=i, unde, pe toamn[, Xenopol ]l las[ s[ suplineasc[ cursul

de logic[. Fusese numit ]n noiembrie =i ]ntr-o comisie examinatoare. Spiritul absolut al lui Eminescu se tr[deaz[ =i aci, ca =i ]n
preg[tirea doctoratului, ca =i la bibliotec[. }n\eleg`ndu-=i datoria
]n chipul unei mari r[spunderi, el se pl`nge pe de o parte de lipsa
mijloacelor pedagogice, pe de alt[ parte face preg[tiri excesive ]n
vederea cursului, c[ut`nd s[ alc[tuiasc[ singur un manual de
logic[ ce lipsea (192). De altfel, ]n afar[ de biografiile rom`nilor
ilu=tri, pe care le preg[tea pentru enciclopdia lui Brockhaus (ms.
2255, f. 31), str`ngea material pentru un manual de lectur[ ce-i
fusese cerut chiar de Maiorescu =i pe care nici vorb[ nu l-a f[cut
(ms. 2306, f. 1 urm.). Nu mult dup[ aceea, ]n al doilea semestru
al anului =colar 187475, deci c[tre prim[var[, Samson Bodn[rescu, care preda limba german[ la institut, fiind, se vede, prea
ocupat cu altele, l[s[ ]n locu-i pe Eminescu ca profesor de limba
german[ la cursul superior. Institutul, care avea =coal[ primar[,
gimnaziu, liceu =i internat, se afla ]n strada Muzelor, ]n casele
ocupate mai t`rziu de +coala de fete Oltea-doamna, =i avea un
corp profesoral compus din elemente distinse, ]n majoritate
universitari =i junimi=ti, ca N.Culiano, P. Poni, Gr. Cob[lcescu, St.
V`rgolici, A. D. Xenopol, ]n frunte cu I. M. Melik, directorul poreclit
]n Junimea =i Mirmilic. Eminescu, a=a de exigent fa\[ de el ]nsu=i
]nc`t ]=i surpa funda\iunea lucr[rii pentru a voi s-o sape prea
ad`nc, p[=i ]n clas[ cu planul prestabilit de a scoate din elevii s[i
germani=ti des[v`r=i\i. El nu era, cu toate pletele sale date pe
spate, un bard declamatoriu =i vanitos, care se las[ lingu=it de
tineri =i alunec[ repede la recitarea propriei opere, la cererea
unanim[ a clasei. +colarii au sim\it aceasta numaidec`t. Meticulos,
s`rguitor, naiv de nepedagogic ]n credin\a c[ tinerii ciraci urm[reau ]n chip sincer s[ ]nve\e limba german[, cu ]nc[p[\`narea ]n
lucrurile practice pe care o ar[tase =i cu prilejul serb[rii de la
Putna, poetul se dovede=te, spre uimirea b[ie\ilor, un profesor de-o
pedanterie barbar[. El ]=i f[cuse ]ntr-un caiet un catalog propriu
203
=i urm[rea mi=carea cursurilor ]n dubl[ contabilitate. }n caiet ]=i

]nsemna lec\iile pe care avea s[ le fac[ ]n cutare zi (d. p.: Pentru
mar\i conjugarea verbului auxiliar haben; pentru vineri sein),
lec\ia din care examinase pe fiecare elev, =i nu numai c[ distribuise
materia ]n diferite zile ale cursului dup[ un anume program, dar
]mp[r\ise pe =colari ]n serii, dup[ aptitudini, d`nd la fiecare serie
sau chiar individ altceva de preg[tit. Astfel, ]n clasa I superioar[,
unde avea ca elevi pe numi\ii Albu, Alevra, Antoniade, Apostoleanu, Apostolide, Buicliu, Cern[tescu, Cerne, Cincu, Condopolu,
Criste, Desila, Dimitriu, Fotino, Frigator, Ionescu, Lambrino,
Miclescu, Milicescu, Mitache, Nanu, Petrovan, Pilat, Pipi, Schabner,
Stamate, Stamatiu, Str[jescu, Stroici, Tatovici, T[utu, Tulbure,
Vincler, Vidra=cu, Voinescu, f[cea mar\i: gramatic[ =i exerci\ii de
traducere; joi: citire cu ]ndeletniciri asupra citirii, iar s`mb[t[:
gramatic[ =i exerci\ii din [manualul lui] Ahn. Pu\inii elevi din clas[
erau urm[ri\i cu str[=nicie =i, ca s[ nu uite cumva, Eminescu ]=i
nota ]n carnet c[ ]ntr-o joi de pild[ avea s[ pretind[: I. Citirea
curent[ a 8 ]ntreg; II. Traducerea curent[ a -ului II =i III.
}nv[\area pe de rost a patru strofe din 2. }n clasa a II-a superioar[, unde preda luni =i s`mb[t[, avea vreo 25 de b[ie\i, pe
P`cleanu, Nanu, Istrati, Theodor, Frey, Stati,Novleanu, Sigmund,
Orleanu, V`rgolici, Milicescu, Negel, Melidonovici, Costinescu,
Borisof, Stroici, Mo\oc, D. Matasaru, Mo\oc, Vasiliu, Naum, Cincu,
M[nescu, Pruncu, Emanoil. Aici ]i ]mp[r\ise ]n slabi, mai ]nainta\i,
=i mai ]nainta\i, d`ndu-le la cei slabi =i mai ]nainta\i partea I din
Ahn, iar la ceilal\i, partea a II-a din Ahn =i traduceri din Schiller.
P`cleanu, bun[oar[, traducerea din Schiller, Istrati numai din Ahn,
I 93, Emanoil din Ahn, p. II. Anul acesta a tradus pe c`t se pare
=i actul II din Wilhelm Tell. Eminescu preda =i la cursul inferior ]n
clasa a III-a, ]n care se aflau printre elevi =i viitorii gazetari =i
oameni politici C. Mille =i V. G. Mor\un. Cu pu\inii =colari de aci
se purta foarte energic =i era nemul\umit de ei. Mar\i =i vineri
f[cea cu ei gramatic[ =i traducere, iar miercuri, citire =i exerci\ii.
204
G. C[linescu
}i examina des, \in`nd socoteal[ de lec\iile la care ]i ascultase =i

not`ndu-i dup[ o scar[ prudent[ cu slab, mijlociu, bine (ms. 2269,
f. 71-73). Dup[ c`t[va vreme de astfel de munc[ =i nota\ii, =colarii,
]n special cei din curs superior, mai to\i de familii bogate, ]ncepur[
s[ murmure. Eminescu era =i nervos, pedepsea =i d[dea note rele,
=i acest fapt poate fi pus ]n leg[tur[ cu starea s[n[t[\ii sale. Suferea
de o aprindere la ]ncheietura genunchiului, ce-l st`njenea ]n
mi=c[ri. Dac[ leg[m acest accident de paralizia reumatic[ a mìnii
drepte, de care, cu un an mai ]nainte, la Berlin, zicea c[ sufer[,
de boala suspect[ de la Viena, de manifesta\iunile morbide de
aceea=i natur[ ce-l vor cuprinde ]n cur`nd =i care presupun o cauz[
veche, ne vine s[ credem c[ unul din motivele inavuabile ce
]mpiedicau de la o munc[ statornic[ pe poet este infec\ia luetic[,
]nt`mplat[ ]n cursul acestor ani, poate chiar la Viena. Sc`nteia
revoltei o form[ pedepsirea lui V. Dimitriu din clasa a II-a superioar[, viitor profesor universitar. Dup[ o scurt[ conjura\ie, insurgen\ii din cursul superior se hot[r`r[ s[ se pun[ ]n grev[. +i c`nd,
]ntr-o diminea\[, la orele 8, Eminescu intr[ ]n clas[, nu g[si pe
nimeni, deoarece to\i elevii, ]n chip demonstrativ, se baricadase
]n sala de gimnastic[, refuz`nd cu hot[r`re parlament[rile. Ei
revenir[ ]ns[ la ora urm[toare a lui Culianu, spre a ar[ta direc\ia
protestului lor. Imit`nd pe cei de la cursul superior, elevii din clasa
a III-a inferioar[ f[cur[ =i ei demonstra\ii ostile, ie=ind unul c`te
unul din clas[ la intrarea lui Eminescu, care, livid, uluit, privi
defec\iunea cu lini=te ironic[, totdeodat[ =i amar[. Mirmilic,
directorul =i =eful pedagogilor, Hurjui, umblar[ s[ ]n[bu=e cu
asprime revolu\ia, dar elevii s-au \inut d`rzi trei zile. O ]ncercare
de a-i decima prin foamete a r[mas infructuoas[, pentru c[
insurgen\ii au luat cu asalt m`ncarea din mìnile oamenilor de
serviciu. Au urmat apoi elimin[ri, amenin\[ri, dar totul s-a potolit,
cum era =i firesc. Institutul avea nevoie de b[ie\i-clien\i care s[
pl[teasc[, =i isp[=itorul fu Eminescu. }n semestrul urm[tor el fu
]nlocuit cu P. Paicu, scutind astfel =coala de prezen\a sa primejdioas[ (231). Totu=i, la 18 iunie poetul nu ]ntrevedea acest
205
deznod[m`nt, fiindc[ lui Maiorescu, care-i propunea func\ia de

revizor =colar, ]i r[spundea c[ e satisf[cut cu c`=tigul de l.n. 367,
c`t lua de la Institutul academic =i de la +coala normal[, unde
prin urmare, de asemeni preda lec\iuni (224, V).
Nu trecu mult, =i o nou[ vicisitudine am[r] sufletul poetului.
De cur]nd se prip[=ise la Ia=i D. Petrino, poet pe at`t de considerat
]n unele cercuri pe c`t de lipsit de talent, f[c`nd parte ]ns[ din
]nalta noble\e bucovinean[ =i primit din aceast[ pricin[ cu mult[
aten\ie ]n societatea bun[ ie=ean[. Era un t`n[r dezechilibrat,
alcoolic, desfr`nat, care risipise o avere ]ntreag[ ]n petreceri =i
\`ra prin saloane doliul poate chiar sincer al mor\ii so\iei
sale, c`ntat apoi ]n versuri lugubre =i fade. De cur`nd familia sa
primise de la ]mp[rat baronatul, dar t`n[rul, ]ntr-un elan de
na\ionalism ce acoperea ]ns[ =i o disperare economic[, hot[r] s[
emigreze ]n \ar[. }n acel an, 1875, ]mplinindu-se o sut[ de ani de
la conven\ia ce d[dea Austriei Bucovina, stabilirea lui Petrino ]n
\ar[ lu[ propor\iile simbolice ale unui protest al noble\ei locale.
Discursul vehement \inut de el la serbarea comemorativ[ organizat[ la Ia=i, reputa\ia de poet, manierele lui teatrale =i afectate
de t`n[r blazat, dar mai ales rela\iunile ]n lumea de sus, la care
trebuie s[ ad[og[m =i o mare doz[ de adula\ie, evident[ ]n dedicarea poeziilor, f[cur[ din Petrino nu numai un personaj la mod[
]n saloanele moldovene, dar =i un obiect al aten\iunilor oficiale.
Pentru a i se da o sinecur[, ]i fu oferit[ direc\ia Bibliotecii centrale,
de\inut[ de Eminescu, pe care o ceru zice-se ]ndemnat de
Andrei Vizanti, liberal ]ngust =i p[tima=, suplinitor al catedrei de
istorie =i literatur[ rom`n[ de la Universitatea ie=ean[ =i du=man
]nver=unat al lui Titu Maiorescu, din cauza unei noti\e ironice cu
prilejul unei dedica\iuni compuse ]ntr-o latineasc[ fantezist[
(121). Titu Maiorescu a acceptat aceast[ machina\iune ce trebuia
s[ izbeasc[ ]n Junimea =i a numit, drept compensa\ie, pe Eminescu, pe ziua de 1 iulie 1875, revizor =colar pe dou[ jude\e, Ia=i
=i Vaslui, ]n locul lui Naum, sco\`ndu-l dintr-o func\iune tihnit[
=i propice studiilor =i d`ndu-l drumurilor de \ar[ =i incertitudinilor
206
G. C[linescu
luptei de partide. Petrino se bucura ]ns[ de simpatii largi ]n

cercurile ie=ene, =i Maiorescu n-a putut face altfel sau a socotit c[
nu face r[u. Petrino nu avea motive s[ simpatizeze pe Eminescu
=i pentru c[ acesta scrisese cunoscutul articol cu privire la bro=ura
sa Pu\ine cuvinte..., =i fiindc[ reputa\ia cresc`nd[ a acestuia i-o
primejduia pe a sa. De aceea, ]n chip insidios, ]=i lu[ concediu
pentru dou[ luni =i rug[ pe Eminescu s[-l suplineasc[ ]n acest
timp, pentru ca s[ preg[teasc[ dup[ cum vom vedea un
motiv de acuza\ie ]mpotriva lui. Aceast[ ]nt`mplare a umplut de
bun[ seam[ de am[r[ciune pe Eminescu, =i a=a, prin concep\ie =i
boal[, deschis tuturor deprim[rilor. Neput`nd s[-=i manifeste fa\[
de lume sup[rarea, el ]=i v[rs[ focul ]n odaia lui neor`nduit[, la
masa de brad, unde ]ncepu s[ injurieze cu vehemen\[ steril[ pe
Petrino, ]ntr-o sum[ de diatribe versificate, ca (ms. 2261, f. 282):
Petri-Notae
Impresurat de creditori, se vede,
+i neput`nd pl[ti cu rele rime,
Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,
S[ ne-am[ge=ti cu versuri centipede.
Presupun`nd c[ nu te =tie nime,
C[ e=ti martir ai vrut s[ faci a crede.
Mai bine masca de paiazzo-\i =ede,
C[ci ne-am convins de mult de-a ta m[rime...
sau acestea ]n care se face aluzie la baronatul lui Petrino (Demetrius baron de Trei-Sarmale, Le baron de Trois-Etoiles) =i la
]nrudirea lui cu bog[ta=ul Petrovici-Armis, care-i l[sase averea
pierdut[ ]n petreceri (ms. 2289, f. 16, 24):
De vre\i s[ =ti\i, lectori, ]ntreag[ spi\a
Din care a ie=it poetul jalnic:
N-a fost sc[ldat ]n floare de n[valnic,
Nici l`ng[ tronuri nu-i s[dit[ vi\a.
207
Poemul legendar nu-i falnic,

Bacalul Petcu s-au numit ml[di\a,
Bulgar armeano-grec din Podgori\a,
Pe care ru=ii l-au f[cut nacialnic.
Din Chi=in[u trec`nd ]n Bucovina,
C-un von austrieci-l suduir[
+i de l-au mazilit a lui nu-i vina.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Vestite Armis! faci ]n lume larm[,
C[ci Armis e=ti, n[scut cu spad[-n m`n[...
ori, ]n sf`r=it (ms. 2268, f. 18):

Cunoa=tem noi mai bine cum vin astfel de poame:
Tu te-ai fugit din \ar[ de creditori =i foame.
}n vremea cea din urm[ nu =tiu de-ai fost s[tul,
Pe c`nd tr[iai cer=indu-\i parale pe Raul.
+i toat[ ziua-n col\uri p`ndeai pe la Pardini
S[ vezi de nu e nimeni s[-\i dea doi fiorini etc.
Cu tot scepticismul ]n privin\a tr[iniciei noii slujbe, Eminescu

se a=eaz[ la lucru cu o str[=nicie a=a de lipsit[ de orice diletantism,
cu at`ta clarviziune pedagogic[ =i social[ =i spirit administrativ,
]nc`t acest an reprezint[ pe o suprafa\[ mic[, ]n istoria ]nv[\[m`ntului rural ]nainte de Haret, cel mai ridicat nivel al con=tiin\ei
culturale na\ionale. Noul revizor avea atribu\iuni ]ndoite, administrative =i pedagogice, trebuia, ]ntr-un cuv`nt, s[ conduc[ cancelaria revizoratului =i s[ fac[ inspec\iuni la =colile dependente de
circumscrip\iile sale din jude\ele Ia=i =i Vaslui. Pentru aceast[
munc[ extins[, dar nicidecum odioas[ unui intelectual, Eminescu
era retribuit cu salariul ]ndoit de c. 500 l.n. (212, 50 de fiecare
jude\), sum[ considerabil[ pe acele vremuri. Orice aluzie, a=adar,
la mizeria poetului ]n aceast[ epoc[, trebuie explicat[ prin alte
pricini, cum ar fi incertitudinea, dec`t prin insuficien\a teoretic[
a mijloacelor de trai (117, 60).
208
G. C[linescu
Chiar ]n vara aceea credem s-au \inut sub supravegherea lui Eminescu o serie de conferin\e pentru ]nv[\[torii din jude\ul
Ia=i, conferin\e la care n-au luat parte dec`t 24 de in=i din 54,
ceea ce noul revizor, spirit absolut =i neconcesiv, consemn[ cu
asprime ]ntr-un raport oficial. }nc[ din august el porni pe drumurile de \ar[, ]n tr[sur[ sau c[ru\[, cum i-a fost la ]ndem`n[, s[
viziteze =colile din jude\ul Vaslui, ]n vederea reorganiz[rii ]nv[\[m`ntului primar ce se preg[tea. Impresia general[ pe care i-o f[cur[ aceste =coli fu rea. Frecven\a mic[ a copiilor, abuzurile primari
lor, s[r[cia =i mortalitatea \[ranului, silit s[ presteze munci ]n natur[ spre a acoperi vechile datorii, toate acestea ]l f[cur[ s[ cread[
c[ =coala devenise un lucru de prisos. Filozoful social, preg[tit
]ntre Viena, Berlin =i Putna, avea naivitatea s[ ridice raportul pe
care ]l ]naint[ peste vreo lun[ ministerului la nivelul unei adev[rate solu\ii sociale, preconiz`nd schimbarea sistemului de d[ri =i
organizarea unui regim mai liber al muncii. Ceea ce te izbe=te
aproape dureros ]n activitatea de func\ionar public a lui Eminescu
este imensa lui bun[-credin\[ =i destoinicie administrativ[, capacitatea lui de munc[ inteligent[ =i practic[ totdeodat[, bunul-sim\
des[v`r=it ]n toate ac\iunile, care ar fi f[cut ]n alte ]mprejur[ri
din el un mare organizator =i care totu=i ne apar ca =i ridicule de
optimism, ]ntr-o vreme obscur[, ipocrit[, ]mp[timat[ de politicianism. Dureros de ridicul este, deci, raportul revizorului sociolog,
care depl`nge ]n el mortalitatea copiilor de v[rsat negru, anghin[
difteric[ =i alte boli, dup[ ce ]nsemnase ]n carnet =i unele leacuri
]mpotriva lor, pe care le-a recomandat probabil \[ranilor, ]mpotriva
c[m[t[riei la \ar[ =i a proastei economii s[te=ti, d`nd solu\ii
practice pe care n-avea cine s[ le citeasc[. Ca un adev[rat Pestalozzi
r[t[citor, Eminescu str[b[tu furtunos drumurile jude\ene, aspru
=i nemul\umit, asem[n[tor ]ntr-aceasta mult lui Gh. Eminovici,
cu deosebire c[ acela era domn absolut pe mo=iile sale, ]n vreme
ce el comanda c[lare pe un cal de z[pad[. La M`nje=ti se indign[,
g[sind un singur =tiutor de carte, care deci costase pe stat 7.737
lei n. }nv[\[torul epileptic de la Dume=ti, fiind asuprit de primar,
209
e propus spre mutare ]n comuna Lazu. }n Scheia g[se=te =coala

]nchis[, la Z[podeni, o =coal[ ne]nc[p[toare. La Flore=ti admir[
frumoasa biseric[-m`n[stire neispr[vit[. Cu tr[sura a mers mai
departe ]n Rediul, Brodoc, B[lteni, Rafaila, Dele=ti =i altele, d`nd
instruc\iuni =i mustr[ri, recomand`nd sau permut`nd pe ]nv[\[tori, nemul\umit c[ g[sea b[nci numai de form[, =coli f[r[ orologiu =i f[r[ clopo\el, copii pu\ini, lefuri nepl[tite, avertismente neexecutate (ms. 2306, f. 45 v; 60).
Dup[ un scurt popas administrativ ]n Ia=i, Eminescu porni iar[=i
]n inspec\iuni, de ast[ dat[ ]n jude\ul Ia=i, cu acelea=i mijloace de
locomo\iune =i poposiri ]n sate, care-i atr[geau glumele Junimii (152):
Eminescule, poete,
Umblai ]n cabriolete
Luni ]ntregi, din sat ]n sat,
+colile de inspectat.
Ca nalt revizor =colar,

Stai ]n gazd[ la primar
+i cu prim[ri\ele
}\i ]ncurcai i\ele.
Idilele cu prim[ri\ele sunt, desigur, b`rfeli din partea caracudei, dar adev[rul este totu=i c[ revizorul rumina ]n cl[tinarea
bri=cei amorurile sale inestinguibile pentru Veronica sau o oricare
alt[ femeie, c[ci ]ntre un raport de inspec\ie =i o statistic[ comparativ[ de cheltuieli cu ]ntre\inerea =colilor, apar ]n caietul s[u de
]nsemn[ri fugitive versuri de dragoste pentru o femeie cu ochi
limpezi:
S[ mai pun ]nc[ o dat[
M`nu\a ta la piept
+i-n ochii t[i cei limpezi
S[ m[ uit lung =i drept.
Apoi pe a ta gur[
S[ te s[rut cu foc
+-apoi s[ plec ]n lume,
Copil f[r de noroc...
pentru una cu ochi verzi:

U=or este a-\i spune
C[ mult frumoas[ e=ti
Cu fa\a ta de cear[,
Regin[ din pove=ti.
C[ cu a ta z`mbire
M[ farmeci =i m[ pierzi,
C[-nveninat de-amoru-\i
M[ uit ]n ochii verzi...
210
G. C[linescu
sau, ]n sf`r=it, pentru o femeie fa\[ de care, ca un nou Arvers, ]=i

t[inuise cu voluptate amar[ iubirea (ms. 2288, f. 2, 4, 6):
Iubind ]n tain[ mi-am impus t[cere,
G`ndind t[cerea c[ ]\i place \ie.
Inspec\iile la =colile de \ar[ l-au f[cut pe Eminescu s[ cunoasc[

mai de aproape starea social[ a \[ranului, abuzurile arenda=ilor
=i func\ionarilor administrativi, infiltrarea micilor capitali=ti ]n chip
de c`rciumari =i c[m[tari, s[ str`ng[, prin urmare, un material
sociologic, care, ]n alte condi\iuni de via\[, ar fi fost punctul de
plecare al unei ]ntinse opere de sociologie na\ional[, iar a=a a
fost numai informa\ia unor admirabile articole de gazet[ =i a unei
conferin\e. Ca =i Caragiale, Eminescu a trebuit s[ vad[ c[ singura
cale la ]ndem`na sa, greoaie, dar sigur[, de a corecta r[ul era
propaganda satiric[ prin teatru. Pe imprimate de ale prefecturii
jud. Vaslui, din vremea deci a inspec\iilor, sunt aruncate ideile
unei comedii, Gogu-tatii (ms. 2254, f. 262 urm.), care vrea s[
]nf[\i=eze mediul de \ar[ cu eroii s[i tipici: marele proprietar d-nul
Subpapuc, t`n[rul proprietar Barbu Vultureanu, v[taful hr[p[re\
al celui din urm[, Pavel Intentationem, boieria veche ]n persoana
lui Stratomir Frige-linte, fa\[ de noua genera\ie reprezentat[ prin
Gogu-tatii, Napoleon P[t[rl[gic[, subprefectul pl[=ii Dezbr[c[toreni, negustorul Leizer Solzangezind, st[p`nul birtului La
Birlicul de aur =i al\ii asemenea. Un alt proiect de proz[ ironiza
pe micii noi tirani ai satelor (ms. 2255, f. 188-194): pe popa
Ermolachie Chis[li\[, zis =i Melesteu, fiu de porcar, be\iv =i prost,
pe dasc[lul Pintilie Buchilat =i pe palamarul Nicodim Parpalac.
Fa\[ de aceast[ lume monstruoas[, produs al unui liberalism
nesincer =i pripit, se ridica ]n ]nchipuirea utopic[ a revizorului
vechea boierime patriarhal[, asemeni aceleia ]n apropierea c[reia
copil[rise la Ipote=ti. }ntr-un sat de pe valea Siretului, avea s[ ne
descrie ]ntr-o nuvel[ via\a rural[ a b[tr`nilor boieri Vasile
Creang[, Dr[gan Ciuf[ =i a familiilor lor s[n[toase, cu mo=ii
211
]ntinse, vite, slugi, pris[car, d[dac[-\iganc[, doctor de cas[,

scriitora=, vechil, sufragiu, ]ntocmai ca la curtea lui Bal=, via\[
]napoiat[, dar dup[ credin\a lui pe potriva moravurilor \[rii, mai
prielnic[ pentru \[ran dec`t democra\ia hr[p[rea\[ =i neocrotitoare a statului burghez (ms. 2255, f. 162-167).
}n vreme ce dragostea =i medita\iile sociale ocupau, ]n trapul
cailor, mintea fanatic[ a lui Eminescu, satul se apropia =i revizorul
se afla cu bri=ca ]n fa\a realit[\ilor. }n comuna +ipotele, plasa
Bahlui, =colile erau ]nchise de =ase luni sub pretext de lips[ de
lemne sau boal[ a ]nv[\[torului. }n localul =colii, notarul ]=i f[cuse
locuin\a, zidind u=a tindei =i sp[rg`nd pentru b[ie\i o alta, de-a
dreptul ]n zidul clasei, ]n care revizorul g[si, puse la p[strare,
varza =i nutre\ul pentru vite ale domnului notar. }n vreme ce tot
bugetul =colii era de 1.500 lei, salariul primarului se ridica la 2.400
lei anual. Eminescu propunea cu inocen\[ ministerului darea ]n
judecat[ a ]nv[\[torului =i a primarului. La Ierbiceni (19 noiembrie 1875), era satisf[cut de progresele =colarilor, la Totoie=ti ]ns[
r[spunsurile i se p[rur[ mecanice, f[r[ via\[. Copiii ]nv[\au pe
de rost, f[r[ s[ priceap[, =i memorau defini\ii gramaticale ]nainte
de a face exerci\ii de compunere. +i-ntr-o parte =i-ntr-alta recomand[ c[r\ile de lectur[ ale lui Creang[, cu care f[cuse nu demult
cuno=tin\[ (ms. 2288, f. 1-1v). Chiar dac[ uneltiri politice de sfere
mai ]nalte n-ar fi zdruncinat pe Eminescu din postul s[u, ]n cele
din urm[ nemul\umirile micilor potenta\i jude\eni l-ar fi pr[bu=it.
El ]=i ]ng[duie s[ resping[ numirile de ]nv[\[tori ce i se par
nepotrivite, ridicule, ca aceea a unui copilandru, recomandat ca
unul ce fusese energic ]n func\ia de monitor, s[ se pl`ng[ prefec\ilor c[ pl[tesc un salariu prea mic ]nv[\[torilor sau c[ nu-l pl[tesc
deloc, c[ au ]ndr[zneala s[ mute o =coal[ f[r[ ]nvoirea sa (60).
}n aceast[ toamn[, Eminescu f[cu o c[l[torie la Cern[u\i, cu
prilejul serb[rii inaugur[rii Universit[\ii germane =i al anivers[rii
de o sut[ de ani de la ]ncorporarea provinciei. Dincoace, la Ia=i,
se f[cuse o contraserbare la Beilic, la care vorbise dl Petrino. Pe
212
G. C[linescu
la sf`r=itul lui septembrie, Stefanelli se trezi cu Eminescu ]n ora=ul

lui Aron Pumnul. Poetul adusese ]ntr-o lad[, sub un vraf de
psaltiri, ceasloave =i biblii, un num[r ]nsemnat de exemplare
dintr-o bro=ur[ antiaustriac[, alc[tuit[ pe baz[ de documente de
Mihail Kog[lniceanu, cu scopul de a o r[sp`ndi clandestin, ceea
ce =i izbuti s[ fac[, trimi\`nd-o chiar la c[peteniile serb[rii. Ora=ul
era trist. Pe la dou[ dup[ miezul nop\ii, Stefanelli =i poetul auzir[
]nfiora\i, ]n strad[, un cor de voci b[rb[te=ti c`nt`nd lent =i jalnic
Un r[sunet al lui A. Mure=anu, pe muzica lui A. Pann. Eminescu
]ndeosebi fu impresionat: Niciodat[ zise nu mi-a pl[cut
c`ntecul acesta a=a de mult ca acuma. Patriotismul ca =i ]n genere
filozofia social[ a poetului c[p[tase o not[ de violen\[ dureroas[,
fanatic[. La hotelul Pajura neagr[, unde merser[ s[ m[n`nce
=i unde luau masa ]n chip obi=nuit mul\i rom`ni, imperialii se
aflau ]n haine de gal[, ]n vreme ce rom`nii cu hainele de toate
zilele evitau orice fraternizare. C`nd un avocat vru s[ invite pe
tinerii judec[tori rom`ni de la masa lui Eminescu la petrecerea
comun[, acesta d[du semne de irita\ie =i se pref[cu c[ ia pe
numitul avocat, din cauza fracului, drept chelner.
Eminescu ]ncepuse a-=i mu=ca musta\a, semn c[ era iritat.
Deodat[ vedem c[ ia paharul s[u golit de bere =i, ridic`ndu-l
]nd[r[t dup[ spate spre fa\a advocatului, ]i zise f[r[ s[ se ]ntoarc[
la d`nsul:
Kelner! un pahar de bere!
}nainte de a pleca din localitate, poetul d[du o ultim[ privire casei
lui Pumnul =i od[i\ei ]n care petrecuse o vreme ca bibliotecar (214).
E posibil ca tot acum s[ se fi repezit la Suceava, la cumnatul
s[u Drogli, pe atunci inspector =colar districtual pentru jude\ele
Suceava =i C`mpulung (82). Eminescu se sim\ea aci, ca =i la Putna,
printre mormintele trecutului. Pe zidurile groase ale cet[\ii i se
p[ru c[ vede umbrele mustr[toare ale falnicilor domni ai \[rii,
pe Drago=-vod[:
Drago=-vod[ cel b[tr`n

Pe Moldova e st[p`n
+i domnind cu toat[ slava
+ade-n scaun la Suceava.
La Suceava l[udat[,
Cea cu zid ]nconjurat[,
Zid de piatr[ nalt =i gros,
213
C[ pe el merg cinci pe jos

+i au loc cu de prisos,
C[ merg trei c[l[ri al[turi
+i mai au loc pe de l[turi,
Caii m`ndri s[ =i-i joace
C`nd ]ncolo, c`nd ]ncoace...
(ms. 2256, f. 20)
sau pe Istrate Dabija-voievod:

Suisem noaptea la Suceava
Pe ziduri vechi cetatea unde-i,
Cum trece-n lume toat[ slava,
Trecu=i. Sic transit gloria mundi.
+i printre ziduri ]nnegrite

Suspin[ =oaptele ]ncete,
}ncord sim\irile uimite
+i-aud un glas zic`nd: Mi-e sete.
(ms. 2261, f. 95)
La re]ntoarcerea ]n Ia=i, poetul, contaminat de xenofobia unor

junimi=ti, spumeg[ de indignare fa\[ de r[rirea elementului
rom`nesc ]n Moldova de sus:
Auzi, ora=ul Suceava, ora= boieresc, cetate a sf`ntului
+tefan cel Mare, cetate care a rezistat, la asalturile le=ilor =i
ungurilor, cuibul zmeilor =i al vulturilor, ]n prada verminei...! Iar
Ie=ul, scaunul lui L[pu=neanu =i at`tor domni rom`ni, de batjocura
tuturor str[inilor de limb[ =i de neam! (164)
}n prim[var[ (1876), Eminescu face noi inspec\iuni. La 26
martie era la Roman, unde inspecta +coala de fete nr.1, asist`nd
la lec\iunile mecanice =i moarte ale unei d-ne Z. Livescu, care, ]n
realitate descoper[ ironic =i, de fapt, nedrept ]n aceast[ privin\[
revizorul se numea Lewici =i apar\inea unei genera\ii bine
determinate, bogate ]n cuvinte =i sterpe de idei. La 26 aprilie
inspecta =colile urbane din Vaslui. La =coala de fete, directoarea
ocupase cu propria locuin\[ 6 camere din 8 =i ]n clasa a III-a nu
era dec`t o banc[. La 29 aprilie se afla iar[=i pornit spre sate, la
Lipova, unde se aflau =colari pu\ini din cauza ploilor, iar ]nv[\[torul
nu era destul de strict la note. Inspec\iunea s-a urmat negre=it =i ]n
alte comune, cu obi=nuitele observ[ri serioase, dispozi\iuni =i rapoarte.
214
G. C[linescu
Un prim fulger al furtunii ce avea s[ ]ntunece ]n cur`nd cerul

ap[ru sub forma unei ]ntreb[ri viclene din partea autorit[\ii
superioare: de ce revizorul nu inspectase =colile rurale din jude\ul
Ia=i ]n intervalul de la 15-31 martie. Eminescu r[spunde cu o
violen\[, cu un sarcasm, admirabile ]ntr-un pamflet, primejdioase
]ntr-un raport:
Am fost cu drept cuv`nt surprins de ordinul d-voastr[ nr.
3.483, prin care sunt invitat de-a ar[ta: de ce ]n intervalul de la
15-31 martie a. c. n-am inspectat nici una din =coalele rurale ale
jude\ului Ia=i =i ce m-a ]mpiedicat de a-mi ]ndeplini aceast[
datorie? Mai ]ntì am c[utat a justifica acest ordin prin vreo
gre=eal[ de adres[ a organelor de control din acel onorat ministeriu, c[ci nu =tiu din care articol al legii instruc\iunii s-ar putea
deduce regula c[ revizorul, care ]mpreuneaz[ toate activit[\ile
unei cancelarii ]ntr-o singur[ persoan[, fiind curier, copist, registrator, administrator, examinator etc., trebuie s[ fie cu toate acestea
=i vecinic ]n c[l[torie, ]nc`t la fiecare 15 zile s[ fac[ =i revizie, =i
toate aceste ]n marginile a cei 2121/2 l. n. pentru fiecare jude\.
Dac[ exist[ un asemenea revizor ]n \ar[, rog a m[ informa unde-i
acel pre\ios individ, ca s[ apelez la vasta sa experien\[ =i s[ aflu
]n care mod mai mult sau mai pu\in apostolic ]=i ]ndepline=te
sus-men\ionata datorie. Eu, din contra, =tiu c[ norma de p`n-acuma
este ca revizorul s[ inspecteze de dou[ ori pe an fiecare =coal[.
Consider`nd acuma num[rul de 152 =coli publice =i private din
circumscrip\ia subsemnatului, ]mpr[=tiate pe o suprafa\[ de mai
multe sute de kilometri p[tra\i (1.143.570 m), consider`nd
minunatele c[i de comunica\ie dintre comun[ =i comun[, c[
am`ndou[ jude\ele nu sunt =ese, ci pline de dealuri =i p[duri, c[
pentru inspectarea lor sunt abia =ease luni lucr[toare, dac[
substragem s[rb[torile =i vacan\ele de peste an, consider`nd ]n
urm[ c[ ]ntr-o zi nu se pot inspecta con=tiincios dec`t dou[ =coli,
de vreme ce ziua =colar[ are numai 5 ore (ba joia numai 3), ve\i
vedea, domnule ministru, c[ sarcina subsemnatului este de a in-
215
specta de dou[ ori 152 =coli ]n timpul de 180 de zile, iar pentru
lucrarea administrativ[ =i de cancelarie i-ar r[m`ne ]n acest timp
28 de zile. +i care este lucrul s[u administrativ? 500-600 de h`rtii
intrate, care trebuiesc rezolvate, apoi o mul\ime de pl`ngeri
verbale, toate aceste ]ngreuiate ]nc[ prin lipsa de autoritate fa\[
cu prim[riile =i subprefecturile =i prefecturile.
Fiindc[ legile timpului =i a[le] spa\iului sunt apriorice =i nu
suf[r nici o discu\iune, de aceea v[ ve\i convinge c[ ]ndatorirea
de a inspecta =colile din 15 ]n 15 zile este o imposibilitate, asupra
c[reia n-a insistat nici chiar ministrul, care-a emis ordinul respectiv. (60)
O asemenea izbucnire ce dovede=te alterarea cresc`nd[ a
temperamentului poetului, devenit din ce ]n ce mai sarcastic =i
mai violent putea fi ]ng[duit[ sub un guvern din care f[cea
parte =i Maiorescu, afectat atunci de reformarea =i ]ntinerirea
]nv[\[m`ntului =i ]nv[p[iat la munc[ la limitele ]n\elegerii lui
istorice p`n[ acolo ]nc`t s[ inspecteze cu Eminescu =colile din Ia=i
(7). }ns[ Maiorescu fu silit de ]mprejur[ri s[ demisioneze, =i ]nsu=i
guvernul Catargi c[zu ]n cur`nd. Nu se topise ]nc[ z[pada, =i
junimi=tii ]n func\iuni publice tremurau =i cereau informa\iuni.
Domnule Negruzzi scrie Eminescu ]n ora= circuleaz[
zgomotul c[ ministerul ar fi c[zut. Acest zgomot ne nelini=te=te
at`t pe mine, c`t =i pe Bodn[rescu. Dac[ =ti\i ceva pozitiv, v[ rog
s[ ne spune\i =i nou[, c`t =i despre vreo nou[ combina\ie de care
s-ar fi vorbind.
Pompiliu =-a preg[tit geamantanele =i vrea s[ fug[ la Magyiar-Orszag. Panu se plimb[ cu nelini=te prin Copou, de=i
om[tul e p`n la brù. Lambrior =ede t[cut ]n cafenea la Max,
=i pe c`\i intr[ ]n cafenea ]i ]ntreab[ ce s-aude. (188)
Guvernul ]ntr-adev[r c[zu =i, la 1 iunie 1876, noul ministru de
instruc\ie G. Chi\u, preg[tit prin intrigile lui Vizanti, destitui pe
Eminescu. Lucrul produse asupra lui o disperare sumbr[ =i-i isc[ o
ur[ crunt[ ]mpotriva liberalilor (123*):
216
G. C[linescu
Canalia liberal[ a nimicit ideile ce mi le f[urisem despre via\[!

R[mas f[r[ o pozi\ie material[ asigurat[ =i purt`nd lovitura
moral[ ca o ran[ care nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit s[
reiau toiagul pribegiei, neav`nd nici un scop, nici un ideal.
Crede-m[... c[ de azi sunt om perdut pentru societate.
O singur[ fericire ar rena=te ]n sufletul meu, dac[ a= putea s[
ascund nedreptatea.
Posteritatea nu vreau s[ afle c[ am suferit de foame din cauza
fra\ilor mei.
Sunt prea m`ndru ]n s[r[cia mea. I-am dispre\uit, =i acest gest
e prea mult pentru un suflet care nu s-a cobor`t ]n mocirla
vremurilor de azi.
Dar aceast[ lovitur[ nu fu singura. Cu o ur[ josnic[, vrednic[
de un om care avea s[ se expatrieze din cauza necinstei, Vizanti,
]n ]n\elegere cu nu mai pu\in odiosul Petrino, puse la cale un
proces ]mpotriva lui Eminescu pentru pretinse sustrageri de c[r\i
=i mobilier. }ntr-un raport c[tre ministru, veninosul =i desfr`natul
poet se pl`nse c[ dl Eminescu se servise f[r[ justificare de mobilele bibliotecii pentru a-=i mobila apartamentul d-sale particular,
l[s`nd institu\iunea ]ntr-o stare deplorabil[, c[ ]=i ]nsu=ise din acea
bibliotec[ 50 de volume =i c[, din restituirea lor, mai r[m`neau
neintrate ]n bibliotec[ un num[r ]nsemnat de volume ]mprumutate
la diferite persoane f[r[ cau\iune =i forme ]n regul[. La parchet
Petrino repet[ cu mai mult[ r[utate acelea=i acuza\iuni. La
interogatoriile ce i se luar[ la 13 septembrie =i la 9 noiembrie,
Eminescu r[spunse cu s`nge rece =i cu o modera\iune des[v`r=it[,
redact`nd cu propria-i m`n[ procesul-verbal. }nscenarea era
evident[. Lista c[r\ilor sustrase fusese alc[tuit[ dup[ ]nsemn[ri
f[cute cu creion ro=u de poet ]n catalog, c[r\ile ]ns[ fur[ g[site ]n
rafturile lor. Neputindu-se dovedi nici o vinov[\ie, dosarul fu ]nchis
(121*). }n timp ce poetul era h[r\uit ]n acest chip la Ia=i, ]n
Parlamentul \[rii numele lui devenea cap de acuza\ie ]mpotriva
fostului guvern. O comisiune de dare ]n judecat[, din care f[cea
217
parte ]n primul r`nd Andrei Vizanti, membrul academiei madritense, acuza pe prevenitul Maiorescu de risip[ ]n visteria statului,
prin faptul c[ d[duse cu ]mprumut bani favori\ilor s[i, adic[ lui
Eminescu =i Slavici, =i numise pe acela=i Eminescu revizor pe dou[
jude\e, pe acel primejdios Eminescu care, muritor de foame, cerea
]n septembrie Veronic[i Micle s[-i g[seasc[ un loc de pedagog,
spre a-=i agonisi acea pìne pe care o dorea de dou[ zile =i n-avea
cu ce s-o cumpere (121*). Toat[ am[r[ciunea omului onest =i
activ, care este ]mpiedicat, ]n virtitea aproape a unei legi naturale,
]n elanul s[u de munc[, de perfidia =i r[utatea semenilor s[i, se
cuprinde ]n aceste r`nduri scrise de poet ca o replic[ la o adres[
a noului prefect liberal de Vaslui, care se pl`ngea c[ la prefectur[
nu este nici un tablou de =colile din jude\; r`nduri ce rezumau =i
experien\a pedagogic[ a lui Eminescu (60):
Un om nu poate face nimic ]ntr-o \ar[ r[u ]ntocmit[ =i, m[car s[
tot porunceasc[, r[m`ne la vorba aceea: A poruncit cìnelui =i cìnele
pisicii =i pisica =oarecelui, iar =oarecele =i-a at`rnat porunca de coad[.
C`t despre tablouri, ce vor fi lipsind la prefectur[, chestiunea
]n sine nu m[ prive=te, m[ oblig eu ca ast[zi, c`nd nu mai sunt
revizor =i nici am la dispozi\ie asemenea tablouri, s[-i comunic
pe de rost dlui prefect =colile, ]nv[\[torii, ]nv[\[tura c`t[ o au
ace=tia, num[rul copiilor, prevederile bugetelor comunale etc.
Toate acestea ca un semn c`t de f[r[ grij[ =i nep[s[toare a fost
administra\ia trecut[ fa\[ de =colile rurale. Tot atunci-i voi
]mp[rt[=i de ce multe =coli sunt neocupate, care desigur ast[zi se
vor ocupa dup[ acela=i sistem =i cu acela=i soi de oameni cu
care se ocup[ mai toate func\iile la noi.
Iar la f[g[duin\ele dlui prefect, vom spune =i noi vorba veche
de ba=tin[ a mo=ului Terinte-Barb[-lat[, reze= =i el la Funduri ]n
\inutul Vasluiului: T`n[rul spune c`te face, b[tr`nul c`te a f[cut,
nebunul c`te are de g`nd s[ fac[.
}n ]mprejur[rile [acestea] =colile din jude\ul Vaslui sunt cele
mai bune posibile, precum lumea lui Leibniz, cu toat[ mizeria =i
218
G. C[linescu
nimicnicia ei v[dit[, este cea mai bun[ lume posibil[, c[ci posibilitate =i existen\[ sunt identice, =i ceea ce e posibil exist[. Precum
soarele st[ locului de milioane de ani, oricare ar fi fost p[rerile
omene=ti, fie geocentriste, fie heliocentriste, tot p[rerile oamenilor
nu schimb[ nimic din mersul firesc, material al lucrului. P[rin\i
mizeri =i vi\io=i, copii goi =i bolnavi, ]nv[\[tori ignoran\i =i r[u
pl[ti\i, administratori superficiali, toate acestea ]ngreuiate de
cre=terea impozitelor, menite a hr[ni aceast[ stare de lucruri, nu
sunt condi\iunile normale pentru =coli bune, precum lemn de brad
putregai, geal[u de plumb =i me=ter prost nu-mi d[ o mas[ bun[.
+coala va fi bun[ c`nd popa va fi bun, darea mic[, subprefec\ii
oameni ca s[ =tie administra\ie, finan\e =i economie politic[,
]nv[\[torii pedagogi, pe c`nd adic[ va fi =i =coala =coal[, statul
stat =i omul om...
EMINESCU +I JUNIMEA
M[rgina=ele =i umbritele cimitire de\in acum pe to\i contemporanii junimi=ti ai lui Eminescu. Dac[, prin urmare, ne este ]ntr-o
m[sur[ greu s[ definim adev[ratele sim\[minte ale poetului fa\[
de Junimea, suntem pe de alta scuti\i de du=m[niile postume, care
se ]nd[r[tnicesc s[ ne preschimbe opiniile prestabilite. Pentru
evocarea acestei atmosfere trebuie s[ citim h`rtiile printre r`nduri,
s[ tr[im pu\in via\a de cenaclu a litera\ilor, s[ nu socotim o
]n\ep[tur[ amical[ drept o repulsie principial[, nici o b`rfeal[ de
r[sp`ntie drept ur[ inestinguibil[. Via\a de grup a scriitorilor este
st[p`nit[ de mali\ie, de amor propriu, dar acestea sunt, ]n acea
lume, sentimente labile =i superficiale, care nu rareori sunt o
reac\iune a personalit[\ii ]mpotriva unei prea mari afinit[\i.
Junimea n-a fost dec`t o reuniune ]nt`mpl[toare de oameni
ce e drept cu multe aspira\iuni comune, dar desp[r\i\i printr-o
infinitate de atitudini personale, a=a ]nc`t a subordona cu totul
219
pe Eminescu grupului sau a-l dezbina de el, cum fac unii, este o
lucrare zadarnic[ =i p[tima=[.
Ceea ce a trebuit s[ atrag[ de la ]nceput pe poet la Junimea
este cultura serioas[ a celor mai mul\i dintre junimi=ti (Maiorescu,
Negruzzi, Pogor, P. P. Carp, Lambrior, V`rgolici etc.), precum =i
nuan\a germanist[ a studiilor acestora. Dar ligamentul central
]ntre poet =i cerc ]l formeaz[ Titu Maiorescu. Oric`te repulsii =i
revolte s-ar surprinde la Eminescu ]mpotriva glacialului autor al
Logicii, Maiorescu, l[s`nd la o parte orice considera\ie asupra
ideologiei lui politice, filozofice =i estetice, era singurul intelectual
de pe atunci, ]nrudit cu poetul nu numai prin cov`r=itoarea
superioritate cultural[ asupra contemporanilor, dar =i prin direc\ia
nu f[r[ erori a spiritului lor. +i Maiorescu =i Eminescu erau
metafizicieni (ziceau adversarii), ]n fond filozofi ]ntemeia\i pe
specula\iune ]n scopul de a ajunge la o teorie general[ asupra
universului fenomenal, din care tindeau s[ derive un sistem practic
omogen: o etic[, o estetic[, o politic[; g`nditori preocupa\i at`t
de forma g`ndirii, c`t =i de con\inutul ei, cu at`t mai rari ]ntr-o
vreme c`nd proasp[tul c[rturar rom`n era atras de aparen\e, de
un dor enciclopedic. Spiritul filozofic face din Maiorescu =i mai
pu\in din Eminescu doi conservatori progresi=ti, unul ataraxic,
cel[lalt polemic; c[ci ra\ionalismul idealist pune adev[rul ]n
conformitatea lui formal[ cu legile g`ndirii, care sunt finite, iar
filozofiile materialiste pun adev[rul ]n func\iune de obiectul infinit
al g`ndirii, adic[ de perceperea ]n ve=nic[ mi=care a universului.
Sistemele metafizice descoperind o schem[ statornic[ ]n lume,
fiind ]ntr-un cuv`nt absolute, dau spirite prudente, etice, primejduite de incomprehensiune fa\[ de nou; dimpotriv[, sistemele
materialiste, constat`nd multiplicitatea infinit[ a naturii, trezind
ideea de progres, conduc la democratism, dar r[u ]n\elese la
liberalism =i socialism utopic. Oameni care, asemeni lui C. A. Rosetti, visau, cu at`ta bun[-credin\[, prefacerea p[m`ntului rom`nesc, peste noapte, ]ntr-un leag[n al civiliza\iei europene, aveau
220
G. C[linescu
o posp[ial[ de cultur[ enciclopedic[ ce-i f[cea aproape mistici.

Ei credeau ]n progres, fiindc[ ]=i ]nchipuiau c[ civiliza\ia =i cultura
unei \[ri sunt o valoare cantitativ[, pe care ar fi putut-o spori prin
institu\iuni =i legi noi, f[r[ prefaceri ]n structura economic[. Nici
Maiorescu, nici Eminescu nu erau boieri sau mo=ieri, ca s[-=i apere
prin conservatorism privilegiile clasei lor. Pe c[i deosebite, ei au
fost adu=i la aceast[ doctrin[ politic[ prin natura speculativ[ a
spiritului lor, care ]i f[cea s[ vad[ un ritm ra\ional ]n evolu\ia
materiei, un paralelism ]ntre etapele g`ndirii =i acele ale naturii
=i, mai la urm[ f[r[ nici o apropiere de hegelianism o lege
general[, o filozofie a progresului, ce li se p[rea evident[, acolo
unde simplitatea empiric[ a liberalului nu vede dec`t un fenomen
simplu =i incondi\ionat al progresului. Din p[cate, progresul
ra\ional, adic[ ]n fond f[r[ s[rituri, al lui Maiorescu, e o poli\ie
impus[ naturii, a c[rei dialectic[ concret[ se exprim[ tocmai prin
salturi. Oricum ar fi, Maiorescu, din simpla analiz[ a formei
g`ndirii, adic[ din domeniul abstract al logicii, scoate imperativul
concordan\ei ]ntre idee =i cuv`nt, cultur[ =i expresie, fond =i form[,
stare social[ =i institu\iuni; de aceea Eminescu caut[ pe cale strict
teoretic[ motivarea unui conservatorism politic =i cultural.
Interesul practic pentru patria noastr[ scria el lui Maiorescu
]nc[ de la Berlin ar sta acum ]n ]nl[turarea teoretic[ a oric[rei
]ndrept[\iri pentru importarea nechibzuit[ a unor institu\iuni
streine, care sunt altceva dec`t organiz[ri speciale ale societ[\ii
omene=ti ]n lupta pentru existen\[, ce pot fi de bun[ seam[ primite
]n principiile lor generale, a c[ror cazuistic[ ]ns[ trebuie s[ rezulte
]n mod empiric din ]mprejur[rile particulare ale fiec[rui popor =i
ale fiec[rei \[ri. Nu e locul s[ m[ explic aici mai am[nun\it asupra
acestui subiect, el ]ns[ mi-a ocupat cea mai mare parte din studiile =i din propria mea cugetare.
Aceast[ dispozi\iune spiritual[ comun[ a celor doi intelectuali
]i al[tur[ =i ]n domeniul cultural printr-o v[dit[ tendin\[ clasicist[,
]n ]n\elesul larg al acestui cuv`nt, care este preferin\[ pentru forma
221
cea mai des[v`r=it[ a culturii umane. Societatea contemporan[

era b`ntuit[ de setea instruc\iei extensive accelerate, lumea voia
s[ =tie multe, citea mult =i f[r[ discern[m`nt, cita abundent =i
amesteca ideile, c[uta, ]n sf`r=it, ]n lectur[ un stadiu inferior al
culturii: informa\ia. Cu o preg[tire superioar[, c[p[tat[ din
fraged[ tinere\e ]n mijlocul unei lumi ]naintate, Eminescu la Cern[u\i, Maiorescu la Viena, cei doi junimi=ti urm[resc ]n aspectele
multiple ale artei, literaturii =i =tiin\ei un principiu unic, forma
estetic[ sau logic[, frumosul sau adev[rul, sunt dar capabili de
judec[\i de valoare, care-i aduc la selec\iune =i la aprofundare =i,
bine]n\eles, la erori =i incomprehensiuni mai ales ]ntruc`t prive=te
pe cel de-al doilea.
Direc\ia noastr[ zice tot Eminescu se caracterizeaz[
printr-o con=tien\iozitate c[reia nu-i ajung numai condi\iunile
externe a ceea ce vrei s[ reprezin\i. (60) +i ]ntr-adev[r, Eminescu,
cu toat[ extensiunea planului s[u de lucru, a ar[tat toat[ via\a o
astfel de ]nd[r[tnicie ]n a aprofunda, ]nc`t at`t ]n domeniul
practic, c`t =i ]n cel teoretic el nu a putut s[ s[v`r=easc[ multe
pentru a fi \inut cu orice chip s[ des[v`r=easc[, =i de la ]nceput
=i-a ruinat o carier[ spre a nu face un doctorat pro forma. Un
titlu de doctor g`ndea el m-ar aranja cu lumea =i cu ordinea
ei legal[, nu ]ns[ cu mine ]nsumi, care, deocamdat[, nu m[ satisfac
pe mine. Tocmai aceast[ ]mprejurare concret[ mi-a ar[tat limpede seriozitatea sarcinii, iar motivul foloaselor ce mi s-ar oferi
pe aceast[ cale nu biruie g`ndul datoriei. (177) Mai destoinic s[
realizeze un plan de ac\iune, Maiorescu nu e mai pu\in st[p`nit
de ideea profunzimii, =i dou[ din semnele acestei dispozi\iuni
spirituale, ce-l apropie pe alt[ cale de Eminescu, sunt avara
selec\iune a lecturilor =i sterilitatea.
Am`ndoi admiratori ai lui Schopenhauer, Maiorescu =i Eminescu
sunt nu propriu-zis pesimi=ti, dar ]n forme aparent at`t de
]ndep[rtate oameni cu crize de mizantropie. }ntunericul lumii
schopenhaueriene ]l alc[tuie=te voin\a oarb[ de a tr[i, bestialitatea,
222
G. C[linescu
iar lumina, anularea acestei voin\e prin contemplarea adev[rului =i

frumosului. Mizantropia, sau mai bine zis dezam[girea de contemporani a celor doi oameni consta ]ntr-o nobil[ oroare de patimi
m[runte, ]ntr-un refugiu ]n domeniul abstractului =i al esteticului,
Maiorescu ]n chip de r[ceal[ academic[, Eminescu prin ]naltul
dispre\ fa\[ de vulgul burghez, al geniului eliberat prin contempla\ie
de orice durere uman[, reintrat, asemeni Luceaf[rului, dispre\uit
de filistini, ]n insensibilitatea fa\[ de temporal a intemporalului:
Tr[ind ]n cercul vostru str`mt,
Norocul v[ petrece,
Ci eu ]n lumea mea m[ simt

Nemuritor =i rece.
Lovi\i am`ndoi ]n modul cel mai crunt de ura contemporanilor,

ei au sim\it, f[r[ ]ndoial[, indiferent de putin\a de apropiere
afectiv[ a sufletelor, afinit[\ile spirituale ce-i legau, =i Maiorescu
]=i va g[si tainic ]n Luceaf[rul o expresie a sufletului s[u de ghe\ar,
iar Eminescu se va fi m`ngìat cu iluzia c[ vreodat[ discordiile
dintre oameni pot fi conciliate ]n marginile adev[rului.
}n sf`r=it, dovada istoric[ a acordului sufletesc dintre d`n=ii o
formeaz[, din partea lui Maiorescu, prezentarea a=a de categoric[
a operei poetului ]n cadrul ]nsu=i al inten\iei ei: ascensiunea spre
lumea ideilor =i prefacerea limbii, iar din partea lui Eminescu,
formularea cu at`ta claritate =i c[ldur[, la Viena, a direc\iei
maioresciene =i ap[rarea vehement[ a autorului Logicii ]mpotriva
atacurilor unui ins obscur.
Este, a=adar, principial absurd s[ ne ]nchipuim c[ Eminescu a
putut s[ priveasc[ cu antipatie =i sil[ pe singurul om care l-a ]n\eles
c`t putea s[-l ]n\eleag[ de la ]nceput, pe unul din pu\inii oameni
cu care putea avea un dialog pe toat[ ]ntinderea vie\ii sale
spirituale, =i de aceea credem c[ Eminescu, om cu deosebire superior, va fi fost ]n stare de porniri de irita\ie =i ur[ ]mpotriva
criticului s[u, de dispre\ ]ns[ niciodat[.
C`nd va s[ zic[ Eminescu a descins la Ia=i =i a p[=it pentru
]ntìa oar[ ]n salonul Junimii, el era pe de-a-ntregul junimist, adic[
223
maiorescian, nu ]ns[ familiar cu felul de a fi al fiec[ruia ]n parte.

Maiorescu-omul avea purt[ri =i instincte fundamental opuse celor
ale lui Eminescu, a=a ]nc`t dac[ sfera contemplativ[ a fiin\ei lor
]i punea de acord, cea activ[ d[dea na=tere unei discordii acute.
Maiorescu era aulic, ceremonios =i glacial, l[s`nd chiar ]n \inutele
sale cele mai familiare, spa\ii enorme ]ntre solitudinea sa inexpugnabil[ =i nevoia de familiaritate a convorbitorului, ]ntocmai ca
un Escurial trist, ap[s[tor de solemnitate. El era ]n chip firesc
protector, isc`nd prin chiar bun[voin\a sa ideea dependen\ei de
sine a celorlal\i =i jignind temperamentele susceptibile prin superioritatea ce se desprindea din pre\uirea =i discreta sa ocrotire. }n
afar[ de aceasta, Maiorescu, fie noroc, fie recunoa=tere timpurie
a meritelor sale, face de t`n[r o carier[ str[lucit[, care-l pune nu
numai ]n afar[ de nevoi, dar ]ntr-o sfer[ de existen\[ aristocratic[,
dominatoare. Eminescu, intelectualice=te maiorescian convins, n-a
fost omene=te prietenul lui Maiorescu. El era un spirit afectiv,
c[ut[tor de prietenii str`nse, un temperament recalcitrant regulilor
sociale =i, ]n sf`r=it, un om p[truns de valoarea sa =i doritor, deci,
s[ capete o stare =i o considera\ie adecvate meritului s[u. F[r[ s[
produc[ du=m[nie adev[rat[, aceste ]mprejur[ri au dat na=tere
la repulsii =i porniri de m`nie. Fiecare act de protec\ie din partea
lui Maiorescu, pornit din chiar starea de mizerie social[ a lui
Eminescu, trebuia s[-l umple de am[r[ciune. }n vreme ce Maiorescu =i cei mai mul\i de la Junimea tr[iau ]n opulen\[, el era protejat
cu o amabilitate jignitoare, ca un poet hot[r`t prin destine s[
sufere martiriul din care aveau s[ ias[ genialele c`nturi, =i
Maiorescu ar fi mers p`n[ acolo ]nc`t ar fi intervenit ]n chiar via\a
afectiv[ a poetului, ]mpiedic`ndu-l, dac[ lucrul este adev[rat, de
a lua ]n c[s[torie pe Veronica Micle, pentru c[ cele dou[ talente
literare nu ar mai fi pl`ns a=a de frumos ]n versuri! (123*)
Noble\ea dovedit[ de Maiorescu, at`t cu privire la Eminescu, c`t
=i fa\[ de al\i poe\i, nu mai las[ nici o ]ndoial[ asupra bunelor
sale inten\ii, dar tocmai acestea erau de natur[ s[ adumbreasc[
224
G. C[linescu
pe poet, pentru c[ din ele ie=ea obligativitatea mizeriei poetului

=i a milosteniei patronului literar. O dovad[ izbitoare de naivitatea
aristocratic[ a lui Maiorescu o formeaz[ aceste r`nduri: A vorbi
de mizeria material[ a lui Eminescu ]nsemneaz[ a ]ntrebuin\a o
expresie nepotrivit[ cu individualitatea lui =i pe care el cel dintì
ar fi respins-o. C`t i-a trebuit lui Eminescu ca s[ tr[iasc[ ]n
accep\iunea material[ a cuv`ntului, a avut el totdeauna. Grijile
existen\ei nu l-au cuprins niciodat[ ]n vremea puterii lui intelectuale; c`nd nu c`=tiga singur, ]l sus\inea tat[l s[u =i-l ajutau amicii. (114) C`t[ lips[ de ]n\elegere! Un om cu aspira\ii active ca
Eminescu, care se dovedise cu at`ta r`vn[ pentru func\iile de
r[spundere ca acelea de bibliotecar =i revizor, nu se mul\umea
s[ tr[iasc[ ]n accep\iunea material[ a cuv`ntului, iar nevoia de
a apela la prieteni sau la tat[-s[u i-a fost, cum este oric[rui om
cu demnitate, cu deosebire dureroas[. Iat[ de ce, oferindu-i-se ]n
plin[ maturitate o camer[ =i ]ntre\inere la Maiorescu, Eminescu
a fugit. La v`rsta aceea el se credea s[ fac[ o munc[ util[, lucrativ[,
nu s[ fie ospitalizat ca ]ntr-un azil de infirmi. Fire=te c[ nu putem
]nvinov[\i nici pe Maiorescu, nici pe cei de la Junimea de ni=te
]ntors[turi ale soartei de care nu erau vinova\i. Cheia bunei st[ri
sociale era chiar ]n mìnile lui Eminescu, =i nu se poate spune c[
Maiorescu nu l-a ajutat s-o m`nuiasc[. Prejudecata infirmit[\ii
sociale a poetului l-a ]mpiedicat ]ns[ pe critic de a cerceta de
aproape sufletul lui Eminescu, ]n care s-a ]nmul\it ]ncetul cu
]ncetul buruiana veninoas[ a mizantropiei =i a ne]ncrederii ]n sine.
Ne vine s[ credem chiar c[ at`t Maiorescu, c`t =i ceilal\i junimi=ti
au l[sat s[ se ]ntrevad[ scepticismul lor ]n ceea ce prive=te
capacitatea de lucru practic a lui Eminescu =i c[, atunci c`nd
poetul venea cu hainele pulberificate =i ghetele ]nnoroiate, cu fa\a
\epoas[ =i pleoapele violacee de oboseal[, ei exultau ]n tain[ de dulcea
n[dejde c[ o nou[ floare de durere se n[scuse ]n lirica poetului. Din
nefericire, ]ns[, prietenii aveau dreptate. Boala =i o atrofiere lent[ a
energiei de a voi l-au f[cut pe Eminescu inapt pentru cucerirea
225
posturilor ]naintate ale vie\ii, =i el, v[z`ndu-se os`ndit s[ fie un ve=nic

ocrotit, s-a l[sat invadat de am[r[ciune =i ur[.
Privind lucrurile ]n aceast[ lumin[, unele r`nduri, adev[rate
sau apocrife, atribuite lui Eminescu, din care unii vor s[ trag[ o
concluzie defavorabil[ lui Maiorescu, =i anume c[ nu el a descoperit =i c[l[uzit geniul lui Eminescu, ne apar sau ca un efect al unei
sup[r[ri trec[toare, sau ca o intrig[ de=[n\at[. Fraze ca acestea,
luate ]n cuprinsul lor direct, ne-ar umple de uimire:
Tot acum pricep de ce Jaques Negruzzi ]mi da a-n\elege c[ d.
Maiorescu m-a ajutat mult, f[c`nd s[ fiu cunoscut, adic[ un fel
de celebritate, pe care eu n-am r`vnit-o nicic`nd, dar mai ales
din partea dlui Maiorescu, care s-o fi l[ud`nd cu talentul meu,
f[r[ s[ =tie c[ mie nu-mi prea place lauda d-sale lipsit[ de
sinceritate, av`nd tot interesul s[ c`=tige cu numele meu un credit
moral revistei Convorbiri literare... Am fost condus, cu toate c[
aveam dreptul s[ conduc, fiind superior multor din acel cerc
literar... D. Maiorescu a c[utat s[-mi impuie modul s[u de a vedea,
dar eu ]l priveam ]n ochi fix, a=a ca s[ cread[ c[-l ]n\eleg, pe c`nd
de fapt zburam cu g`ndul ]n alte p[r\i... Din ]ndemnul lor n-am
scris nici un r`nd, nici n-am fost inspirat... Acum, c`nd sunt
departe, ]mi sun[ ]n urechi sfaturile spuse pe un ton dulce,
ademenitor, cu scopul de a m[ atrage, ca p[ianjenul prada; apoi
satisf[cut, dac[ se poate, prin umilire, iat[ cine e chemat s[
st[p`neasc[. M[rire, c`t se poate; prin ce mijloace nu-ntreba, sunt
mai murdare =i mai negre dec`t glodul... (120*)
Dac[ Eminescu le-a scris ]ntr-adev[r, el era prada unei furii
spumeg`nde, unei fobii maladive, scuz[ poate a unor atari violen\e
=i ingratitudini. +i ]ntr-adev[r, pe m[sur[ ce boala poetului
]nainteaz[, caracterul omului se face tot mai b[nuielnic =i mai
violent, sf`r=ind cu mania persecu\iei. Aceast[ ]mprejurare, c`t =i
interven\ia Junimii ]n leg[turile poetului cu Veronica Micle explic[,
a=adar, unele ie=iri p[tima=e, dar ]n st[rile sale potolite suntem
]ncredin\a\i c[ Eminescu vedea ]n Maiorescu nu un p[ianjen
226
G. C[linescu
pr[dalnic, ci pe str[lucitul intelectual pe care ]l ap[rase la Viena

de scuipatul lui I. Bumbac.
+i totu=i, ]n aceast[ atitudine se ascunde un aspect al poetului
neb[nuit de mul\i. Maiorescu =i al\ii ne-au ]nv[\at s[ vedem un
Eminescu naiv ca un copil, nep[s[tor la laud[, ca =i la injurie,
lipsit de orice vanitate de autor, p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ trebuiasc[
a i se smulge manuscrisul din m`n[ spre a fi publicat, senin, ]ntr-un
cuv`nt, =i abstract. Imaginea este str`mb[. Eminescu nu era un
vanitos m[runt, de felul celor care abund[ ]n lumea literelor, avea
]ns[ un sentiment ]naintat despre sine =i nu mai este ]ndoial[ c[ se
socotea cel mai mare poet al vremii. P[rerea lui despre toat[ lumea
literar[ ]nconjur[toare era detestabil[, iar critica ]l irita. +i dac[ el,
din sentimentul superiorit[\ii, r[m`nea aparent rece la ironii sau
atacuri, ]n h`rtiile sale ]=i v[rsa necazul ]n chip de epigrame:
Critici voi, cu flori de=erte,
Care roade n-a\i adus
E u=or a scrie versuri

C`nd nimic nu ai de spus.
Maiorescu c[dea, se ]n\elege, ]n primul r`nd, victim[ r[ut[\ii

sale oculte (ms. 2262, f. 102 v.):
Pe tine ast[zi, geniu! cu lir[-mi te serbez,
Coroana nemuririi pe frunte \i-o a=ez,
Pornind cu tine-n lume, te duc pe la icoane.
Poetul se ]n[sprea ]n lini=tea od[ii sale ]mpotriva grozavei

domina\ii culturale a lui Maiorescu, ce i se p[rea c[ absoarbe =i
deviaz[ aten\ia opiniei publice de la opera sa creatoare la sterilitatea plin[ de recompense a criticului =i, poate ]n r[t[cirea premerg[toare mor\ii morale, g`ndea serios c[ str[lucirea aceluia =i a
Convorbirilor se construise pe bazamentul poeziei sale. El ]n=ir[
]n deriziune titlurile lui Maiorescu (ms. 2256, f. 74 v.);
Excelen\a Sa D. Titu Liviu de Maiorescu, Ministru secretar de
Stat la Departamentul Cultelor =i Instruc\iei publice, Ministru
plenipoten\iar al Maiest[\ii [sale] regelui Rom`niei pe l`ng[ Curtea
227
Maiest[\ii Sale Imperatorelui Germaniei =i Regelui Prusiei, Comandor =i al Marelui Cordon al Stelei Rom`niei, in spe, Cavaler al
Ordinului Benemerenti, clasa I, de facto, Dr. ]n filozofie =i magistru
al artelor liberale, De utriusque iuris, Membru al Academiei
Rom`ne, Rector magnificus al Universit[\ii din Ia=i, membru al
Societ[\ii geografice din Paris, prezident al ilustrei societ[\i
Junimea =i al multor alte ilustre =i ]nv[\ate Societ[\i membru,
membru al Societ[\ii filosofice din Berlin, Redactor en-chef al jurnalului Timpul, Director al Institutului pentru ]nalte ]nv[\[turi al
Regelui Moldav Vasile Lupu, =ef al Partidului Conservator din
Rom`nia, Director al r[sp`nditului organ european Convorbiri
literare, profesor universitar de metafizic[, estetic[, logic[, moral[,
psihologie =i istoria filosofiei, profesor de alt fel de istorii la =coala
central[ de fete etc., etc., etc.
Despre P. P. Carp n-avea o p[rere mai bun[ (ibid.). Pe Iacob
Negruzzi, om intrepid =i autor copios, ]l privea cu ]nchideri ironice
din ochi =i, ]ntr-o vreme, chiar cu oarecare du=m[nie. Pu\ina
pre\uire ce-i d[ ca scriitor se v[de=te din chiar rezerva ]ndr[znea\[
pe care o face asupra operei acestuia ]n coresponden\a sa cu el.
Iar ]n c`te o ]n\ep[tur[ ]ncredin\at[ h`rtiei ironiza plagierea din
spaniole=te f[ptuit[ de Negruzzi ]n Amor =i viclenie, pun`nd pe
Donna Diana, eroina piesei spaniole plagiate, s[ se pl`ng[ (107):
Nici n-a= pl`nge, caro mio,
De ar fi traduc\iune
Rea ori bun[, ea nu schimb[
Comedie-original[:
Viclenie =i amor.
Din valoarea mea intern[.
Dar Negruzii, mio caro,
El a scris o comedie,
Acolo m[ v[d pe mine

Figur`nd sub nume Elena,
Iar pe Manuel il caro
V[d c[ mi-l numesc Costic[
Dar[ cum c-a imitat-o
Nici n-o spune, nici n-o scrie,
Ci pe mine m[ sile=te
S[ recit la versuri rele.
Dar, culme a spiritului de frond[, Eminescu dispre\uie=te p`n[ =i

Convorbirile literare, care-i publicau poeziile (ms. 2262, f. 102 v.):
228
G. C[linescu
Tu, revist[ agiamie, Convorbiri mult l[udate,

O, tu, moar[ de palavre, ce lucrezi at`t de harnic,
Contra oamenilor vrednici al t[u glas este zadarnic;
Sumu\ind a tale javre, tu la cap[t n-o vei scoate.
V`nt =i pleav-a ta =tiin\[, visul t[u e o n[luc[,
R[t[ce=ti pe p`rtii veche vr`nd s[ sco\i din r[t[cire,
Dar menit ]\i este capul, ton\ii sunt meni\i din fire
Flori s[ poarte la ureche, =arlatani de nas s[-i duc[.
C`t[ vreme a stat la Ia=i, poetul a fost totu=i nelipsit de la

reuniunile societ[\ii, devenind st`lpul ei central. }n vara anului
1872, Panu, c[lc`nd pentru prima oar[ pragul Junimii, g[sea pe
Eminescu familiar =i considerat. +edin\a se \inea atunci ]n casele
lui Vasile Pogor case mari boiere=ti, pierdute ]ntr-o gr[din[ f[r[
fund. Ferestrele toate luminate =i u=ile deschise d[deau locuin\ei
un aer de ]nalt[ recep\ie. La intrare, Panu fu prezentat la doi tineri
absorbi\i ]ntr-o discu\ie latent[: unul din ei, frumos, bine f[cut,
era Eminescu. Cel[lalt, Bodn[rescu, era ]nalt, costeliv, pu\in adus
din spate =i cu ochii stin=i. Pe c`t Eminescu era de ardent ]n anume
]mprejur[ri, pe at`t cel[lalt se pierdea ]n sfieli =i ceremonii, dovedind un temperament pa=nic =i pasiv. Bodn[rescu ar[ta =i el ]nclina\iuni c[tre medita\ie, =i acestea, ad[ogate la bl`nde\ea firii sale,
i-au atras de la ]nceput prietenia lui Eminescu. }n seara de care
vorbim, poetul c[uta s[ conving[ pe bl`ndul bucovinean de o
filozofie proprie a istoriei, bazat[ pe o serie de antinomii, cu miros
de Kant =i Hegel. At`t Eminescu c`t =i Bodn[rescu, fie imit`nd
stilul academic-maiorescian al unei p[r\i din Junimea, fie p[trun=i
de vechimea =i importan\a lor ]n cerc, r[spunser[ la salutul lui
Panu cu mult[ =i rece demnitate (164). Pogor, ]n schimb, era un
om jovial =i lipsit de orice pedanterie, ba chiar de jen[, gata de a
da o ]ntors[tur[ bufon[ chestiunii celei mai grave, de a bombarda
pe musafiri cu perne =i a se ]ntinde cu picioarele pe canapele. Era
un diletant, plin ]ntotdeauna de ultima carte, cam zeflemist =i
pironian, incapabil de fanatism =i chiar de ]ncredere ]n puterile
229
na\iei, sclav prin cultura sa enciclopedic[ culturilor str[ine, din

care se mul\umea s[ traduc[. Eminescu ]ns[, apropiat prin construc\ia intelectual[ de Maiorescu, se sim\ea mai bine l`ng[ Pogor,
pentru c[ acesta era =i un om bl`nd =i s[ritor, =i ]n diletantismul
s[u se ascundea o mare doz[ de boem[ =i de dezordine amabil[.
Eminescu, asiduu la =edin\ele Junimii, nu este un ins paralizat de
modestii =i avid de priviri elogioase, ci, f[r[ agresivitate, el ar[ta
mereu o rezerv[ m`ndr[, nu f[r[ ostenta\ie, o plictiseal[ critic[
de om con=tient de superioritatea sa. A=a dup[ cum opera sa
poetic[ cuprinde sublimarea p`n[ la a cincea esen\[ a m`niilor =i
dezgusturilor sale de ordin personal, fizionomia sa transform[ ]n
indiferen\[ =i moliciune un dispre\ acut. Invitat de Pogor s[
citeasc[ ceva, Eminescu r[spunde cu un semn silnic al capului c[
n-are nimic, ceea ce nu e f[r[ semnifica\ie. Junimea era o societate care cultiva ironia =i admitea calamburul =i anecdota, =i asta
displ[cea lui Eminescu, temperament atrabiliar =i predispus la
gravitate. }n afar[ de aceasta, se formase ]n s`nul ei un grup
alimentat mai ales din caracud[, zis grupul celor opt, prezidat de
N. Gane, =i care lua pozi\ie regulat ]mpotriva obscurit[\ilor
filozofice din poezia lui Eminescu =i a lui Bodn[rescu, profes`nd
deci claritatea. Cine cunoa=te literatura mediocr[ =i le=inat[ a lui
Nicu Gane, zis Dr[g[nescu, nu se mai ]ndoie=te de dispre\ul cu
care Eminescu trebuie s[-l fi privit. Maiorescu conducea dezbaterile parlamentar, nu l[sa pe poet s[-=i citeasc[ singur poeziile =i
nu ]ng[duia alunecarea discu\iei pe drumuri m[rgina=e criteriului
estetic, ferind astfel pe lector de ironiile =i s[ge\ile celor opt, ale
caracudei =i ale lui Pogor. Cel care se ad[postea mai des sub aripa
ocrotitoare a lui Maiorescu era Samson Bodn[rescu, ale c[rui
epigrame chinuite =i obscure sunt proverbiale. Eminescu, de=i
prieten c`t de c`t cu el, nu-l pre\uia ca poet =i nu se sfia s[-=i
arate opinia. C`nd, odat[, se citi Ce poate fi va fi, ]n indignarea
caracudei =i mai cu seam[ a lui Pogor, care nu ]n\elegea rostul
b[tr`nului disp[rut dup[ mii de ani de via\[ contemplativ[,
230
G. C[linescu
Eminescu ar fi ripostat (ceea ce nu concord[ cu estetica lui

exprimat[ ]n Criticilor mei) ]n numele gratuit[\ii poeziei =i a
sensului ei strict plastic:
B[tr`nul este indiferent, rolul lui este indiferent, poetul a
g[sit ocazie prin acest b[tr`n s[ fac[ ni=te versuri =i s[ pun[ ]ntr-]nsele
o parte a imagina\iei sale. Ce voi\i mai mult?... O poezie nu trebuie
]n\eleas[ cu totul... c[ci dac[ to\i bucherii de la =coal[ o ]n\eleg,
atunci nu mai este poezie.
Aceast[ ap[rare printr-o defini\ie a poeziei, discutabil[, dar
curent[ atunci =i mai t`rziu, nu-l ]mpiedica s[ desconsidere pe
Bodn[rescu ca poet: ... pe mine zicea el lui Xenopol, despre
aceea=i compunere nu m[ preocup[ ]n\elesul, nu po\i s[ ceri
aceasta de la toat[ lumea eu-s nemul\umit fiindc[ versurile
sunt proaste. Cu Pogor, Eminescu avea =i alt m[r de discordie.
Pogor, cosmopolit =i zeflemist, lua ]n r`s istoria rom`nilor, g`ndindu-se c[, atunci c`nd Fran\a d[dea pe Molire =i pe Racine, rom`nii erau ]ntr-o stare de barbarie complet[. La o astfel de afirma\ie
u=uratic[, Eminescu se scul[ odat[, v`nat de indignare, =i spuse
cu glasul grav cu care salutase Blajul:
Ceea ce nume=ti, d-ta barbarie, eu numesc a=ezarea =i
cumin\enia unui popor care se dezvolt[ conform propriului s[u
geniu, ferindu-se de amestecul str[inului. Dup[ d-voastr[, atunci,
Statele Unite sunt idealul unui popor, iar epoca cea mai glorioas[
a poporului nostru este a fanario\ilor? (164)
Cu toate c[ aceast[ deosebire de opinii ]l desp[r\ea de Pogor
numai ]n aparen\[, desigur, c[ci jovialul junimist era doar un
copil teribil, doritor de a face s`nge r[u prietenilor Eminescu
]l simpatiza totu=i, dar ]=i c[uta prieteniile printre junimi=tii cu
idei patriotice ca el =i cu o doz[ de fanatism. De aceea ]l vedem
]n cur`nd leg`ndu-se cu filologul Lambrior, cu fugosul =i materialistul Conta =i ]n cele din urm[ cu primitivul Creang[, evit`nd
]ns[ pe Panu, care, de=i alc[tuind cu Lambrior =i Tassu frac\iunea
celor trei rom`ni iubitori de trecutul \[rii, apar\inea ]n acela=i timp
231
grupului celor care nu ]n\eleg poezia filozofic[ =i era, pe deasupra,

un spirit satiric, hipercriticist. Eminescu ]l cam evita sau se mira de
indiferen\a lui filozofic[, cu comizera\ie (164):
Bine, omule,... pe tine nu te intereseaz[ marea problem[
cum a ie=it lumea din haos, ce a fost ]naintea ei =i ce va deveni?
Aceast[ idee nu te preocup[, nu te munce=te?
Nu m[ munce=te deloc.
Apoi atunci r[spundea Eminescu ]nseamn[ c[ nu ai
capul t[iat pentru asemenea probleme.
Negruzzi, care cumula ]n Juminea o mul\ime de activit[\i
redactor, poet, nuvelist, organizator al banchetelor, umorist de
ocazie, agent electoral =i depozitar al scriptelor cercului schi\[
]ntr-o poezie glumea\[ portretul lui Panu (152):
}n timp ce Eminescu poezii ne cite=te,
Invidiosul Panu prin col\uri se munce=te
S[ iscodeasc[ intrigi; cu m`na lui ]n tain[
Pe Tassu, pe Verussi ]i trage ]ncet de hain[,
Lui Lambrior, de-al[turi, din cap ]i face semne,
Vroind la aprigi critici cu sila s[-l ]ndemne.
+i c`nd din ei vreunul ]ncepe-a critica,
Cu fa\a str[lucit[ abia poate-a=tepta
Momentul c`nd cuv`ntul ]l ia, =i pr[p[de=te
Pe junimistul timid ce lucrul s[u cete=te.
Iar c`nd a lui ]ndemnuri zadarnice r[m`n
+i-n undi\[ nu poate s[ prind-un alt rom`n,
Plin de venin ]=i trage obrazul ce asud[,
+i ]n dulce\i =i ap[ ]neac[ a sa ciud[.
Eminescu era un admirabil cititor =i, dup[ stabilirea lui Maiorescu la Bucure=ti (1874), el devenise lectorul oficial al Junimii.
Glasul s[u vibrant =i melodios (152), caden\a ce d[dea versurilor,
eleva\iunea inspirat[ a ochilor, pe care ]n r[stimpurile cezurilor
]i pironea ]n grinzile tavanului, creau o atmosfer[ liric[ poeziilor
celor mai slabe =i biruiau prin melancolia lor profund[ veselia
r[ut[cioas[ a asisten\ilor, ce sta s[ izbucneasc[, ]ncurajat[ de
232
G. C[linescu
=treng[riile lui Pogor. }n aceste ]mprejur[ri, poetul a=tepta placid

=i cu semne de plictiseal[ momentul c`nd putea ]ncepe lectura, pentru
a se pierde apoi cu totul ]n ritmul de cantilen[ al lecturii, ]n desconsiderarea total[ a pro=tilor =i a ignoran\ilor, care alc[tuiau dup[ el
Junimea. Lectura nuvelei S[rmanul Dionis este memorabil[:
}ntr-o sear[ ]=i aminte=te Panu m[ duc la Junimea. Dl
Pogor ne spune:
Ast[-sear[ avem lectur[. Eminescu cite=te o nuvel[. Maiorescu, care a citit-o, spuse c[-i o capodoper[.
Eminescu, r[sturnat ]ntr-un fotoliu, =edea plictisit =i indiferent
la ce se petrece ]n juru-i. Dl Maiorescu sose=te:
Ei, Eminescule, zice dl Iacob Negruzzi, haide, vino =i ]ncepe.
Eminescu ]=i trage un scaun l`ng[ mas[, scoate manuscrisul
din buzunar =i ]ncepe a citi:
... =i tot astfel, dac[ ]nchid un ochi, v[d m`na mea mai mic[
dec`t cu am`ndoi. De-a= avea trei ochi, a= vedea-o =i mai mare,
=i cu c`t mai mul\i ochi a= avea, cu at`ta lucrurile dimprejurul
meu ar p[rea mai mari. Cu toate astea, n[scut cu mii de ochi ]n
mijlocul unor ar[t[ri colosale, ele toate, ]n raport cu mine,
p[str`ndu-=i propor\iunea, nu mi-ar p[rea nici mai mari, nici mai
mici de cum ]mi par azi. S[ ne ]nchipuim lumea...
+i pe aceast[ tem[, Eminescu continu[, continu[ a citi.
Noi ne uit[m unii la al\ii, cei opt deveniser[ treizeci, ne=tiind
ce este aceasta =i unde are s[ ajung[. Tocmai t`rziu, Eminescu
]ncepe a ne da explica\ia acestei metafizice, citind c[ eroul lui,
Dionis, era un copil orfan, ]mbuibat de teorii metafizico-astrologice, locuind ]ntr-o cas[ ruinat[ =i av`nd de la p[rin\i o singur[
suvenire, un portret al unei figuri semib[rb[teasc[, semifemeiasc[,
dar mai mult b[rbat dec`t femeie, de vreme ce era portretul tat[lui
s[u mort t`n[r.
Am respirat cu to\ii. Iat[-ne, ne zicem noi, readu=i pe p[m`nt,
de acum nuvela are s[ fie nuvel[, s[ ne a=tept[m la intriga ei,
c[ci pe erou ]l cunoa=tem.
233
Aceste observa\iuni stupide pe care Panu le face asupra lui

Eminescu evoc[ admirabil atmosfera ]n care poetul ]=i f[cea lectura
=i nu constituie o pat[ pentru Junimea, deoarece oriunde se str`ng
laolalt[ 100 de filistini, 90 reprezint[ cu autoritate ]ngustimea
de vederi =i prostia. De altminteri, Panu nici nu e trecut ca prezent
]n procesul-verbal al =edin\ei de la 1 sept. 1872, de=i aceasta n-ar
fi numaidec`t o dovad[ c[ a lipsit, mai ales c[ nici un contemporan
n-a contestat prezen\a lui la lectura nuvelei. Dar de a fost sau nu
de fa\[, Panu dezv[luie, prin p[rerile lui, atitudinea unui membru
de seam[ al Junimii (224, VI). Caracuda, cei opt, cu pre=edintele
lor Nicu Gane, n-aveau nici cultura filozofic[ trebuitoare, nici
educa\ia estetic[ evoluat[ cu pu\in peste concep\ia nuvelei ca
nara\iune pur[. Cu cea mai mare sinceritate, dar, ei tu=eau cu
]n\eles, ]=i mutau scaunele, comunicau ironic cu coatele =i cu coada
ochilor, ]nt[rindu-se reciproc ]n convingerea c[ nuvela lui Eminescu era o elucubra\ie. Iar aceia care aveau oarecare cuno=tin\e de
specialitate c[utau s[ verifice din punctul lor de vedere tr[inicia
compunerii, dep[=ind astfel criteriul estetic =i intr`nd ]n domeniul
interminabil al discu\iunilor de principii. Spiritul critic degenera
astfel ]n manie critic[, auditorii se f[ceau numai urechi pentru a
prinde pe autor cu o eroare de documenta\ie sau cu o obscuritate,
]nchipuindu-=i c[ punctul de vedere al artei este nu via\a, ci
informa\ia =i adev[rul abstract, dar alimenta\i din fundul con=tiin\ei =i de secre\iunea v`n[t[ a invidiei. Eminescu citea, prin urmare,
mai pentru o singur[ persoan[, pentru Titu Maiorescu, singurul
capabil ]n acel cerc de a-=i da m[car seama de profunzimea
cuget[rii poetului =i de a remarca numaidec`t c[ migra\iunea
sufletului eroului de-a lungul epocilor istorice era o aplicare, cum
pretinde poetul, a kantianei teorii a subiectivit[\ii no\iunilor de
timp =i spa\iu. Este drept c[, filozofice=te vorbind, Eminescu f[cea
o eroare grav[. Apriorismul formelor sensibilit[\ii nu pune universul ]n dependen\[ de con=tiin\a individului, ci numai explic[
valoarea obiectiv[ a percep\iei. Epoca lui Alexandru cel Mare nu
234
G. C[linescu
putea fi creat[ printr-o opera\ie magic[ de Dionis, pentru c[ acea

epoc[ nu este un simplu efect al imagina\iei temporale a individului, ci un lucru ]n sine devenit percep\ie, dup[ Kant, cu ajutorul
formelor apriorice. +i nici m[car ordinea de timp a epocii suspomenite nu o putea schimba Dionis, pentru c[, odat[ ]nf[\i=at[
]ntr-anume determina\ie temporal[ pentru un individ, epoca lui
Alexandru cel Bun devine ]n chip necesar acela=i lucru hot[r`t =i
ireversibil, adic[ obiectiv, pentru toat[ lumea. Imagina\ia lui
Eminescu era posibil[ numai ]n sistemele platonico-kabalistice de
tip umanist, reluate de Fichte =i Schopenhauer. Dar asisten\a
Junimii nu-=i b[tea capul cu asta, c[ci pe ea o sup[ra tocmai
problema filozofic[. Pe dat[ ce Eminescu venea la un punct
simbolic, cum ar fi deschiderea de c[tre Dionis a c[r\ii de astrologie, Nicu Gane s[rea ars: Na, iar[=i filozofie filozofie fiind
pentru el sinonim cu efort cerebral. Autorul Privighetoarei Socolei
fu mai potolit c`nd crezu c[ ]ntre Dionis =i frumoasa fat[, de care
se vorbe=te la o vreme, se iscase o leg[tur[ amoroas[. Dar nuvela
]=i continua, cum =tim, planul metafizic prin transportarea eroului
]n epoca lui Alexandru cel Bun. }ncuraja\i de str`mb[tura lui Pogor,
asisten\ii d[dur[ drumul, ]n pauz[, observa\iilor =i r`setelor
dispre\uitoare. Pogor ]nsu=i, a c[rui aciditate era mai mult mali\ioas[ dec`t p[tima=[, nu ]n\elegea:
Bine, ]ntreab[ el pe Eminescu ia s[ ne l[murim...
Cele ce se petrec cu Dionis, desigur, le viseaz[?
Da =i nu r[spunse Eminescu, cu o lips[ de ironie
indulgent[, ce dovede=te c`t de ignoran\i i se p[reau cei de fa\[.
Asta-i o teorie care-i greu de ]n\eles.
C`nd Eminescu ]ncepu s[ descrie casele, costumele, mediul de
pe vremea lui Alexandru cel Bun, critica alunec[ pe o pant[ nou[.
Nuvelistul descria un t`rg al vremii: El ]=i gr[bi pa=ii p`n[ intr[
]n t`rg, pe o uli\[ str`mt[, cu case vechi =i h`rbuite, a c[ror cate
de sus erau mai ]nguste dec`t cele de jos, a=a ]nc`t jum[tatea
catului de sus se r[zima pe st`lpi de lemn =i numai jum[tate pe
235
cea de jos. Cerdacuri ]nalte, ]naintate sub =andra-male lungi, iar

]n ceardacuri =ed b[tr`ni etc., etc.
Apoi, stai, c[ nu-i a=a ]ntrerupse Lambrior dumneata descrii un ora= turcesc, arhitectura din veacul trecut. Sub
Alexandru cel Bun, rom`nii nici nu veniser[ ]n contact cu turcii.
Eminescu d[du din umeri =i-=i continu[ citirea. Ce-i p[sa lui
de adev[rurile istorice! (164)
}n aceast[ atmosfer[ de hipercritic[, de plictiseal[ adev[rat[
la unii, simulat[ la al\ii, a durat toat[ lectura, dup[ care Titu
Maiorescu, rectific`nd =i unific`nd opiniile, ]=i d[du sentin\a, cu
oarecare observ[ri, favorabil[ (Bizar... Dar...) (224, II), ceea ce
nu ]mpiedic[ pe ceilal\i s[ discute cu aprindere p`n[ dup[ miezul
nop\ii, duc`nd pe uli\ele t[cute ale Ia=ului ecoul opiniilor lor. Iacob
Negruzzi se ar[ta ]nfiorat la ideea c[ va trebui s[ publice nuvela
]n Convorbiri =i se v[ita:
Ce fac eu cu cetitorii Convorbirilor c`nd voi publica nuvela
aceasta? Au s[-mi ]ntoarc[ to\i ]napoi revista. (164)
Glumea ]ns[ =i se gr[bi s[ smulg[ foile din mìnile lui Eminescu. Libertatea aceasta de a glumi =i de a critica cu orice pre\,
atitudinea de permanent[ frond[ caracteristic[ Junimii, =i sus\inut[ ]ndeosebi de Vasile Pogor, nu conveneau poetului. C`nd era
bine dispus, el se l[sa luat de valul veseliei =i se al[tura =i el corului
ob=tesc, care, ]n glum[, intona poeziile sale mai scurte, poreclite,
pentru ]nf[\i=area lor de roman\[, cantabili (152). Dar ]n dispozi\iuni sumbre, ilaritatea ]l agasa, =i vedem, dintr-o scrisoare trimis[
lui Negruzzi de la Bucure=ti, c[ o vreme asta l-a ]mpiedicat de a
mai publica versuri la Convorbiri literare.
Spun drept zice acolo c[ n-aveam de g`nd de a mai
tip[ri versuri. Aceast[ cur[ radical[ de lirism o datoream Junimii
din Ia=i, c[ci desigur c[ pentru convulsiuni lirice r`sul e mijlocul
cel mai bun =i cel mai r[u. At`rn[ adic[ totdeauna de valoarea ce
este-n ele =i de valoarea ce le-o d[ autorul. Acest din urm[ punct
e mai cu sam[ important, nu pentru de=ert[ciunea personal[
236
G. C[linescu
(departe de mine aceste), dar pentru convingerea c[ lucrezi sau

nu ]n zadar. Eu sunt scriitor de ocazie =i, dac[ am crezut de
cuviin\[ a statornici pe h`rtie pu\ine momente ale unei vie\i destul
de de=erte =i de ne]nsemnate, e un semn c[ le-am crezut vrednice
de aceasta. Dac[ forma pe care ele a-mbr[cat-o e vrednic[ de
r`s, vei concede c[ nu aceasta a fost inten\ia mea =i c-atunci e
mult mai bine ca s[ nu se publice niciodat[. }n orice caz, eu n-am
vrut s[ le dau o form[ ridicol[ =i, dac[ sunt gre=eli, eu din parte-mi
am c`nt[rit orice cuv`nt. (Ms. 2255, f. 31214.)
Umoarea neagr[ ]mpotriva spiritului zeflemist al Junimii se
str[vede =i ]n unele versifica\ii satirice, c[rora e cu putin\[ s[ le fi
dat o circula\ie restr`ns[ printre prieteni, dac[ nu le-a preg[tit ]n
vederea bencheturilor (ms. 2260, f. 25):
+i tot mai bun[ soarta, dec`t la Convorbiri,
Ca nimeni s[ citeasc[ a tale izvodiri.
La ce s[ dai h`rtia cu =iruri num[rate
Pe-a caracudei labe, p[roase, nesp[late,
S[ pierzi a ta via\[ =i creierul s[-l storci
Zv`rlind m[rg[ritare ]n troaca unor porci...
sau o alta, ]n care ironiza incontestabilitatea junimi=tilor (ms.

2260, f. 23):
[Mult a\i r`s de-a mele versuri]
Nici nu =tiu cum s[ v[-mpac,
Orice-ncerc ]n urma urmei
Tot nu e pe-al vostru plac.
Pentru azi o noapte-ntreag[
Mi-am muncit s[rmanii crieri,
Doar s[ pot s[ v[ iau ochii

Cu icoane =i descrieri.
Ci-n sf`r=it g`ndii ]n mine
C[ ce-i simplu-i =i frumos
Deci v[ dau ]n versuri simple
Un tablou cuviincios.
Tabloul cuviincios este ]ns[ de a=a natur[, c[ decen\a ne oblig[

s[-l t[cem.
Ca de obicei ]n asemenea reuniuni, b`rfeala era reciproc[ =i,
p`n[ la un punct, ]nsu=i agentul activit[\ii cercului. Prin stabilirea
lui Maiorescu la Bucure=ti, =edin\ele ]ncepur[ a se \ine la Pogor
237
=i c`teodat[ la Iacob Negruzzi acas[, ceea ce junimi=tii socoteau

ca fiind o degradare. Indignarea lui Eminescu fu la culme c`nd
=edin\a trebui s[ se \in[ la N. Gane (164):
Credeam strig[ Eminescu c[ am scobor`t ultima
treapt[ c`nd ne-am adunat la Negruzzi. Iat[ c[ din cauza mizerabilei politici suntem nevoi\i ca s[ ajungem la Nicu, mìne-poimìne
poate vom fi obliga\i s[ ne adun[m la Burl[ sau la Gheorghiu.
Raporturile \epoase dintre membri, p[strate ]ndeob=te la un
nivel amical, explodar[ odat[ ]ntr-o insurgen\[ subit[, urmat[ de
defec\iune. La citirea satirei a III-a, pe care Maiorescu o adusese
din Bucure=ti, Panu, care se orientase politice=te ]n afar[ de
junimi=ti, se ridic[ furios din col\ul ]n care =edea =i, strig`nd:
Aceasta nu mai e satir[, este o murd[rie!, amenin\[ cu retragerea
din cerc, dac[ poezia se public[ ]n Convorbiri. Junimi=tii se b`rfeau
]ntre ei ]n =oapt[, dar sub ochii de o\el ai lui Maiorescu ei se ar[tau
disciplina\i =i solidari, =i Eminescu ]nsu=i, a=a de recalcitrant, n-a
p[r[sit niciodat[ Junimea =i n-a publicat versuri aiurea f[r[
autoriza\iunea lui Maiorescu. Eminescu era acum stimat la Junimea =i consolidat chiar ]n con=tiin\a celor care mai ]nainte f[ceau
rezerve ]n tain[. Dup[ o t[cere de moarte, pref[c`ndu-se dar c[
n-au auzit protestul lui Panu, junimi=tii cerur[ din nou s[ li se
citeasc[ Scrisoarea =i, ]n discu\iunea violent[ ce a urmat, luar[
ap[rarea lui Eminescu. Din seara aceea Panu n-a mai c[lcat la
=edin\ele Junimii. }ntr-o singur[ ]mprejurare, b`rfeala, agita\iunea
=i har\a critic[ ]ncetau la Junimea, =i anume c`nd venea Alecsandri. Intrarea pe nea=teptate ]n sal[ a plinului de sine b[tr`n, ]n
vreme ce Eminescu citea, ne apare azi ca o ironie a destinelor
literare. Turburarea respectuoas[ a tuturor, t[cerea morm`ntal[,
supusa ascultare a glumelor =i compunerilor lui Alecsandri,
satisfac\ia lui Maiorescu de a-l avea ]n s`nul Junimii, toate acestea
pun ]ntr-o lumin[ =i mai fulger[toare izb`nda astrului cu plete
lungi, a hipersensibilului Luceaf[r (152, 164).
Eminescu a suportat, fire=te, ca junimist, =i vicisitudinile
cercului, le-a primit cu mai mult[ sau mai pu\in[ sup[rare, a
238
G. C[linescu
]ncercat pe ici, pe colo c`te un proiect de r[spuns, dar n-a ripostat

niciodat[, c[p[t`nd astfel reputa\ia unei insensibilit[\i la critic[
ce nu corespunde adev[rului, dec`t dac[ socotim t[cerea ca o
dovad[ de superioritate =i convertirea injuriei ]n indign[ri abstracte, ca un fel de ]nvingere de sine. Farsa lui Hasdeu Eu =i ea fu
citit[ ]n Junimea chiar de Eminescu, care d[du din umeri la
terminarea lecturii, cu indiferen\[, f[r[ s[ poat[ ]nl[tura publicarea ajutat[ de patosul citirii sale. De Mihail Zamfirescu, care-l atacase ]n Muza de la Borta-Rece, nici nu voia s[ aud[, lu`nd ]n r`s
orice produc\ie a acestuia. Cu toate acestea, acea compunere trivial[ trebuie s[ fi f[cut deliciile multora =i s[ fi r[corit multe invidii
inflamate. }n afar[ de faptul c[ to\i junimi=tii erau caricaturiza\i
]n frecventatori turmenta\i de b[utur[ ai unei cunoscute cr`=me
din Ia=i, la care, ce e dreptul, unii se cam duceau, Eminescu era
prezentat ca un stric[tor al limbii literare =i pus s[ c`nte ]mpreun[
cu N[ut, adic[ Naum (164, 239):
Noi suntem poe\i, m[i frate,
Ce gramatic[ nu =tim
+i-orice reguli consacrate

Le c[lc[m, le nimicim.
Versurile din S[rmanul Dionis sunt debitate ca ni=te aiur[ri,

ad[ug`ndu-se dup[ ele comentarii umoristice ca acestea:
Love=te-m[, lene,-n spate cu un bulg[re de iasc[
S[ =tie toat[ lumea din |ara Rom`neasc[
O umbr[ de reac\iune afl[m la Eminescu ]ntr-un sonet satiric,

r[mas ofilit printre h`rtii, ]n care Ureche (Popovici-Alexandrescu)
=i Pantazi, cel crescut sub poalele Fanelii, o c`nt[rea\[ francez[
de la o cafenea de peste drum de prefectura de poli\ie (211), erau
]mpun=i cu destul[, dar secret[ violen\[ (ms. 2260, f. 26):
Pi=cat[-\i este m`na ta de streche,
De mi=ti ]n veci condeiul pe h`rtie
Compune-un =ir, nu, fabric[ o mie
C[ e=ti un cap de prost e veste veche.
Dac-ai avea de spus ceva, ai scrie.

Nimic nu po\i tu s[ ne zici, Ureche,
Cu Pantazi r[mì ]n veci pereche
Tu iscode=ti cel mult ce d`nsul =tie.
|i-asem[n fruntea unei vii paragini,

G`ndiri nu ai defel n-a tale scrieri:
De zei lipsite sunt a tale pagini.
239
Zadarnic paiul sec al min\ii trieri,

}n loc d-idei drap`ndu-l cu imagini
De=ert e-n suflet =i izlaz ]n crieri.
Eminescu, de obicei sumbru =i solitar, evita cafenelele frecventate de junimi=ti, =i numai arareori, ]n clipe de bun[ dispozi\ie,
se ab[tea cu vreunul la un astfel de local, de pild[, la Ch`teauaux-Fleurs, unde ]=i f[ceau partida de =ah A. D Xenopol, Burl[,
Bodn[rescu, Panu. Societatea celor cu care nu era prieten de
aproape ]l st`njenea =i preferin\ele sale mergeau ]ntr-alt[ parte
dec`t spre localurile preten\ioase =i boiere=ti. La benchetul
Junimii, ]ns[, lua parte ca la ceva oarecum obligator. Petrecerea
era foarte vesel[, se ]ncepea cu o =edin\[ ordinar[, ]ns[ cu lecturi
glume\e, pline de aluzii la toate aspectele Junimii, ]n care excela
Iacob Negruzzi, =i se termina cu o mas[ copioas[. Spre a ne da
seama de tonul benchetului e de ajuns s[ spunem c[ Vasile Pogor
cump[rase odat[ o talanc[ de boi pentru conducerea dezbaterilor =i
c[ ]nsu=i Maiorescu, temperament grav =i f[r[ umor, se sim\ea obligat
s[ scrie c`te o compunere glumea\[ (152, 164). Pentru asemenea
]mprejurare, e posibil ca Eminescu s[ fi compus cupletele vesele, de
tip goliardic, de c`ntat ]n cor, ce urmeaz[ (ms. 2260, f. 58):
Iar Bodnarachi disperat
Luat-a traista-n spete
+i-n lumea larg-a alergat
P`n-a dat de Sirete.
Dar pentru el loc de popas

}n lumea asta n-a r[mas,
O, Jesu!
La un pahar de vin, Eminescu se f[cea deodat[ limbut =i \an\o=,

fraterniza cu oricine =i devenea sentimental. La un benchet fu
surprins de Panu ]mbr[\i=`ndu-se =i pactiz`nd cu un junimist
proasp[t =i obscur (164):
Eminescule drag[ zicea necunoscutul ]n s[n[tatea
Venerei =i Madonei.
Las[ deoparte Madona, s[ ]nchin[m pentru Venere.
+i pentru poet =i pentru proletar.
240
G. C[linescu
Bravo! Scumpe amice, =tii c[-mi placi! Apropo, cine e=ti =i

cum te cheam[, drag[ prietene?
M[ cheam[ Ionescu.
Poate s[ te cheme =i Bandraburg[, po\i chiar s[ n-ai nici
nume, tot prieten ]mi e=ti, s[ bem!
Ca junimist, poetul a \inut la 16 martie 1876, pe c`nd era ]nc[
revizor, =i o conferin\[, Influen\a austriac[, ultima dintr-un ciclu
de conferin\e organizat de Junimea, ce avea ca scop ar[tarea diferitelor ]nrùriri str[ine pe care le-a suferit poporul rom`n. Panu,
care nu ascultase conferin\a =i care era o gur[ rea, pretinde c[
impresia produs[ a fost deplorabil[, iar o gazet[ local[ r[st[lm[cea ideile lui Eminescu =i-l acuza de propagand[ politic[. Cine
cite=te ]ns[ conferin\a, redactat[ =i publicat[ ]n Convorbiri literare,
]=i d[ numaidec`t seama de profunditatea compunerii poetului,
care era totdeodat[ excurs istoric, istorie social[ =i filozofie politic[ =i, ]n sf`r=it, temeiul ]ntregii sale activit[\i politice de mai
t`rziu. Cu c`t un ins este mai profund, cu at`t scrupulozitatea sa
formal[ este mai mare, ceea ce produce nu rareori o inaptitudine
pentru manifest[rile exterioare, care cer ]ndr[zneal[, \inut[ intelectual[ mediocr[ =i mai ales o ignorare total[ a r[spunderii cuv`ntului spus. Cuv`ntarea lui Eminescu fiind un adev[rat studiu
de politic[ =i economie na\ional[, ce avea nevoie de respira\ii
lente ale g`ndirii, nici nu putea fi o conferin\[ atr[g[toare. Debutant ]ntr-ale oratoriei, din fire sfios, intimidat =i de solemnitatea
rigid[ pe care Junimea \inea s-o dea prelegerilor, cu sosiri neobservate ]n tr[sur[, cu intr[ri brusce la or[ fix[, cu debit[ri f[r[ text
]nainte, Eminescu, ]mpins pe la spate pe u=a rezervat[ conferen\iarilor, s-a pomenit deodat[ ]n fa\a unui public preten\ios, compus
]n special din doamne, printre care trebuie s[ fi fost =i Veronica
Micle. |inuta de duminec[ for\at[ ]i d[dea un aer u=or ridicul.
Redingota poate de ]mprumut era cam ]nverzit[ de eroziuni,
iar p[l[ria tare, neagr[, demi-\ilindru, ce-i va pl[cea s[ poarte,
tremura st`njenit[ ]n mìni. Junimi=tii ]n frunte cu Negruzzi tr[ir[
241
probabil clipe de cataclism p`n[ ce Eminescu, a=ez`ndu-=i p[l[ria

cu ]ngrijire pe m[su\[, cu fundul ]n jos, concentr`ndu-=i privirile
r[t[cite asupra c[r\ii de vizit[ pe care-=i avea notate punctele
esen\iale, ]ncepu cu o voce pl[p`nd[, sugrumat[, le=inat[. Dar
apoi conferen\iarul, ]ncurajat =i de c`teva aplauze puse la cale
de clic[ sau de oare=icare doamne duioase, o porni neted la drum,
izbutind s[ capteze aten\ia auditoriului =i s[-l scoat[ din sudorile
nelini=tii. Un ultim moment de panic[ mai avur[ prietenii c[tre
sf`r=it. Epuiz`ndu-=i ideile ]nainte de ora academic[, Eminescu
tr[gea de fraze impacientat, c[ut`nd s[ umple pr[pastia de timp
ar[tat[ de ceasul pe care ]l muta nervos din buzunarul jiletcii pe
mas[ =i viceversa. Dar, ]n sf`r=it, limba se opri la liman =i sala
clocoti de aplauze. Poetul fu ]nconjurat de lume cu acte de simpatie, iar seara prietenii ]l duser[ la Bolta-Rece, s[ stropeasc[ cu
vin laurii de peste zi (13).
Aceasta a fost ]ns[ prima =i cea din urm[ produc\ie oratoric[
a poetului.
La Bolta-Rece, pare-se, a f[cut cuno=tin\[ cu Ion Creang[, ]ntr-un
moment de euforie d[r`m[toare de grani\i suflete=ti, cam spre
toamna anului 1875, ]nainte ]n orice caz de 1 octombrie 1875,
c`nd apare ]n Convorbiri literare ]ntìa poveste a lui Ion Creang[:
Soacra cu trei nurori (132). Bolta-Rece era o cr`=m[ de mahala,
]n dealul S[r[riei, a=ezat[ ]n pivni\ele =i hrubele nesf`r=ite =i
ad`nci ale unor case boiere=ti d[r`mate de mult, din care nu mai
r[m[sese dec`t boltele subterane. Un grec, Amiras, f[cuse ]n ele
depozite mari de vinuri =i pref[cuse ruin[tura ]ntr-un loc de
b[utur[, devenit cur`nd faimos. Elemente comune suflete=ti ]mpinser[ aci =i pe Eminescu, =i pe Creang[. Erau am`ndoi moldoveni
dintr-o \ar[ cu podgorii, atra=i care va s[ zic[ de izul masiv al
vinurilor curate din poloboace, vinuri pe care le beau mai bucuro=i
dintr-o ulcea de p[m`nt p[str[toare de arom[, ]n r[coarea spirtoas[ a unei bol\i, dec`t din paharele boiere=ti inodore ale localurilor de lux. La acest sim\ direct al vinului se ad[oga din partea
242
G. C[linescu
am`ndurora o voluptate a priveli=tilor =i purt[rilor primitive,

rurale, la Creang[, fiindc[ era \[ran obi=nuit s[ =az[ pe o lavi\[,
s[ dea pe g`t o b[rdac[ de vin dup[ o prealabil[ adulmecare cu
nasul =i s[ =tearg[ apoi ]n m`nec[ cu un geam[t de mul\umire
totodat[ =i gura, =i nasul; la Eminescu, fiindc[ acesta tr[ise pe
drumuri de \ar[ =i al[turi de aceea=i lume aspr[ =i pentru c[ un
romantism social ]l cutremura de sim\ire la ideea c[ ]n asemenea
hrube str[mo=ii moldoveni b[user[ vin, tr[ind \[r[ne=te, dar s[n[tos, c`t[ vreme cerevizia str[in[ =i moravurile ei nu-i atinsese.
Pentru a se folosi mai bine de aroma vinului, Eminescu ]=i adusese
la Bolta-Rece o can[ anume, de sticl[ roz riglat[, cu capac de zinc,
ca nu cumva aburul rece al b[uturii s[ se piard[ ]n v[zduh (149).
}n aromirea liric[ pricinuit[ de golirea repede a c`torva c[ni din
vinul lui Amiras, cei doi oameni de aceea=i ras[ sufleteasc[ s-au
]n\eles, \[r[ne=te, din ochi. +i dup[ ce s-au ]mbr[\i=at desigur =i
s-au s[rutat plesc[it peste mas[, ]ntr-o mimic[ patetic[ din cele
mai expresive, dup[ ce Creang[ =i-a dezlegat basmaua diaconeasc[
cu snoave =i zic[tori populare, spre deliciile cu lacrimi ale poetului,
s-au hot[r`t ]ntr-o uitare total[ de sine s[ mearg[ la Junimea.
}ntr-o s`mb[t[ seara junimi=tii se pomenir[ cu Eminescu \in`nd
de bra\ un om gras, ]mbr[cat ]n haine aspre de =iac m`n[stiresc,
av`nd ]nf[\i=are fumurie =i viclean[ de pop[ de \ar[, mai mult
ironic ]n st`njeneala sa de \[ran sastisit dec`t realmente ru=inat.
Am`ndoi erau aprin=i la fa\[ =i z`mbeau extatici din col\ul ochilor
]mp[ienjeni\i =i duhul lor mirosea cale de-o po=t[ a vin de la BoltaRece. Din seara aceea, ]n care intui\ia ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Creang[
cl[tin`nd respectuos din cap la lecturi =i pe junimi=tii iubitori de
anecdot[, ]n frunte cu nebunatecul Pogor, chicotind de haz, spre
mul\umirea calm[ demonstrativ[ a lui Eminescu, soarta literar[
a lui Creang[ era pecetluit[ =i, odat[ cu ea, =i prietenia dintre cei
doi b[utori de vin (152).
Pentru a ]n\elege sl[biciunea lui Eminescu pentru Ion Creang[,
trebuie s[ privim de aproape omul. Ca =i Eminescu =i spre deose-
243
bire de Titu Maiorescu, Creang[, ridic`ndu-se prin relativa sa

cultur[ =i prin puterea de expresie deasupra indivizilor din clasa
sa, nu devine prin aceasta un burghez intelectual, ci r[m`ne mai
departe un \[ran, ]ns[ un \[ran fabulos, m[rind ]n persoana sa
elementele spe\ei p`n[ la monstruozitate. Deosebirea ]ntre Creang[ =i un \[ran din Humule=ti, ]ntre Eminescu =i un oarecare om
tr[ind ]n mizerie, este c[ ]n vreme ce ace=tia din urm[ ]=i tr[iesc
via\a lor pe atunci fatal descurajat[, cei doi junimi=ti ]=i fac din
ea, ridic`ndu-se unul instinctual, al doilea ca filozof, =i un principiu estetic. Nu numai c[ existen\a rudimentar[ se potrive=te firii
lor fiziologice =i morale, dar, exaltat[ prin con=tiin\[, fiin\a lor
toat[ aspir[, pe versantul Ceahl[ului, ]ntoarcerea la m[re\ia vie\ii
]n plin[ geologie. Privi\i ]n cuprinsul clasei lor, am`ndoi sunt ni=te
este\i rafina\i, c[ci ei caut[ pretutindeni puritatea stilului, ceea
ce dovede=te pe deasupra func\ionarea unui instinct sigur tradi\ional. |[ranul care ]=i pune peste c[ma=[ un ilic t[iat ]n chipul
surtucului or[=enesc este un vulgar transfug spre mahalalele
ora=elor, dar cine elimin[ din interiorul s[u orice element or[=enesc, adapt`ndu-se numai tehnicii moderne, printr-o priz[ electric[ ]n vatr[ =i un bec ]n opai\, este un fin colec\ionar de art[ rural[.
Creang[ =i Eminescu sunt ni=te rafina\i ai volupt[\ilor aspre,
animalice chiar, dar grosol[nia lor n-are nimic comun cu rusticitatea grob[. Dac[ Creang[ fuge ]nspre mahalale s[ stea ]ntr-un
bordei, care ar constitui pentru unii o protoistorie, o face aceasta
nu din mizerie sau din neghiobie, ci din sentimentul intim al reconstruc\iei peisajului alpestru. Bojdeuca sa din mahalaua |ic[ului,
zis[ =i Valea Pl`ngerii, sub o ulicioar[ pr[v[loas[, dosnic[, anume
strada Sc[ricica, hazna de noroaie pe vremea ploilor =i dun[ de
colburi vara, era o cocioab[ de sat s[rac, cu p[limar de sc`nduri
]n fa\[ =i alt cerdac de lemn ]n chip de uluci pe din dos. Ograda
era n[p[dit[ de buruieni =i flori de \ar[, cum ar fi busioc =i rozmarin =i, privind totul laolalt[, aveai sentimentul unui mu=uroi de
p[m`nt, ]n care z[plazurile de sc`nduri putrede =i fumul de la
244
G. C[linescu
co= sunt, ca pe =esurile triste de \ar[, str[b[tute ]n goana trenului,

singurele semne de a=ezare omeneasc[. Era, dealtfel, o cas[ de
\ar[ dep[rtat[ de orice zarv[ or[=eneasc[. Din cerdacul de din
dos se vedeau dealurile Ciric =i Aroneanu, pe care coborau din
c`nd ]n c`nd turme de oi, =i noaptea lini=tea des[v`r=it[ a marginii
de ora= nu era turburat[ dec`t de l[tratul s[tesc al cìnilor.
}nl[untru nu se aflau dec`t dou[ od[i\e desp[r\ite printr-o mic[
tind[ =i (pe atunci) lipite pe jos cu lut. Asta trebuie s[ fi pl[cut cu
deosebire lui Creang[ =i, ca s[ ]ncerce fiorul p[m`ntului galben,
credem c[ p[=ea prin cas[ cu piciorul descul\, asemeni oric[rui
om de \ar[ pentru care clisa, iarba =i r[ceala mineral[ constituie
delicii ale membrelor inferioare. Epiderma lui Creang[ se sim\ea
b`ntuit[ de v`nt =i ne]nvelit[ ]n hainele u=oare or[=ene=ti. El ]=i
f[cea haine aspre de postav de cas[ greu =i p[ros, de noaten, pe
care =i-l aducea de la Humule=ti =i care, singur, izbutea s[-i apese
pielea indurat[ =i s[-i dea sentimentul ]mbr[c[rii. Pielea acestui
bivol n[molos nu se cutremura de fioruri =i m`nc[rimi dec`t de
la un prag ]naintat al senza\iei. Vara, c`nd era cald, prietenii ]l
g[seau t[v[lit pe o saltea ]n cerdacul cu uluci dinapoia casei ce
da spre dealul Ciricului, ]n c[ma=[ =i cu o prostire ]n jurul g`tului,
ca s[-=i =tearg[ diluvialele-i sudori, iar pentru locurile de pe
groasa-i spinare, unde unghia sa lat[ nu biruia, avea o lop[\ic[
de lemn cu crest[turi pentru un sc[rpinat ce lua propor\iile frec[rii
cu muget a unei vite de cump[na f`nt`nii. Organele enorme cu
\esuturi mari ale lui Creang[ cereau, de asemenea, o alimenta\ie
compact[, a=a dup[ cum vietatea s[n[toas[ a=teapt[ ner[bd[toare
s[-=i cufunde capul =i n[rile ]ntr-un nutre\ ad`nc. La mas[,
Creang[ nu m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te f[cute cu
p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de
lemn =i undit[ cu mujdei de usturoi, iar pe deasupra =indilea cu
o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poale-n brù, ]ns[
ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[.
(90) Acest Gargantua moldav era mai mult un fabulos Fl[m`nzil[,
245
=i boul ]ntreg ]n frigare, v[zut de Eminescu la serbarea de la Putna,

]i constituie o alimenta\ie posibil[ ]n ]nchipuire. El avea ]nclin[ri
pentru m`nc[rile care aprind cerul gurii =i-l ]mbib[ cu mirosuri
tari, verbi gratia sarmale moldovene=ti, cu care ]mbia ]ntr-o scrisoare pe Eminescu, pastram[ de capr[ fript[ pe spuz[, vin crud
dat de du=c[ din oal[, totul ]n cantit[\i mari pentru ca sim\ul
intern s[ prind[ de veste. Cu o ceat[ de prieteni, Ien[chescu, R[ceanu, Mi=u, Nic=oi, Eminescu, colinda adesea cr`=mele, ie=ind
spre ziu[ afar[ din ora=, cu s[niile iarna, =i duc`nd mai departe
petrecerea, c`nd nu dospea l`ng[ vatr[ sau ]n cerdac frecat de
un num[r incalculabil de pisici (40).
Cu Eminescu ]ns[ apropierea nu era numai de ordin alimentar. Creang[ era un om plin de umor \[r[nesc, nu prea de=tept,
dar viclean =i mu=c[tor, respectuos de c[rturari, dar gata s[
]nv[luie pe convorbitor cu un potop de locu\iuni populare, fie
dintr-un spirit critic obi=nuit unor \[rani, fie din instinctul de a-=i
dezv[lui astfel de=tept[ciunea sa natural[ ]n fa\a celor ]nv[\a\i.
Iar Eminescu, mare iubitor de expresii neao=e, adun[tor de
produc\ii populare =i totodat[ sociolog al autenticit[\ii =i s[n[t[\ii
ruralului fa\[ de p[tura superspus[, nu putea fi dec`t r[pit de
acest geniu al bordeiului.
Creang[ vorbea lui Eminescu a=a: Te-am a=teptat la Cr[ciun
s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[ nu pot striga valeu, =i cuv`ntul
s-a dus, ca fumul ]n sus, sau, arz`nd scrisorile trimise poetului
de admiratoarele sale: Muiere, deschide ferestrele ca s[ ias[ fum
din parfum, c[ci m[ cred ]n rai f[r[ m[lai ]n iad f[r[ de
Vlad ]n cas[ f[r[ nevast[ =i asta ]nc`nta pe Eminescu (123)
=i-l tr[gea spre mahalaua |ic[ului, spre casa lui Creang[, unde a
=i locuit o vreme c`nd a fost destituit din postul de revizor =colar.
El ]l ]ndemna pe fostul diacon s[ pun[ pe h`rtie pove=tile (12),
pe care le asculta l`ng[ vatr[, b`nd vin fiert cu scor\i=oar[ =i m[r
domnesc, =i-i deschidea capul asupra meritului scrierilor sale. Cu
Creang[, Eminescu era ]ntors din nou ]n lumea mo=ilor sf[to=i
246
G. C[linescu
din vremea copil[riei =i a r[t[cirilor prin p[durile =i satele din

jurul Ipote=tilor. Creang[ =i fratele s[u Zahei, cu care r[t[cea
deseori, erau pentru el \[r[nimea naiv[, dar plin[ de tradi\ie
fantastic[, societatea lor nu-l sup[ra, c[ci cei doi \[rani =ugube\i
nu zeflemiseau pe poet ca junimi=tii, ci-l socoteau cu st`ng[cie
eminentul scriitor =i cel mai mare poet al rom`nilor, iar Eminescu t[cea numai =i sorbea umorul verbal al povestitorului. R[t[cirile
lui Eminescu cu Creang[ sunt nu numai o ]nf[\i=are a leg[turii
lor, dar =i o necesitate de natur[ psihologic[, pentru c[ numai
afar[, la c`mp, la p[dure sau la cr`=ma cu mese de lemn prost,
duhul lui Creang[ ]nf[\i=a realitatea unei clase sociale. Ei se
mistuiau ceasuri =i chiar zile ]ntregi, cutreier`nd mahalalele,
urc`ndu-se mai pe aproape pe dealul Ciricului, p`n[ la vremea
mesei, sau prin T[t[ra=i, P[curari, Nicolina, Copou, Aroneanu sau
Galata, ]nconjur`nd ora=ul, ori lu`nd drumul Sculenilor pe malul
Prutului, spre a se sc[lda sau a se ]nfunda prin p[dure. Popasul ]l
f[ceau ]ntotdeauna la o cr`=m[, de pild[ la aceea a lui |`ru,
dincolo de barier[, ]n T`rgu=or sau la Costache cr`=marul, la Nicolina. Pe lavi\[ sau ]ntin=i pe iarb[, dup[ ]mprejur[ri, ei beau vin
=i m`ncau pastram[ cu m[m[lig[ rece, pastram[ pe care Creang[,
apuc`nd-o cu degetele lui groase, o p`rjolea singur ]ntr-un ciob
de strachin[ cu c`\iva t[ciuni, =i Eminescu era poate convins
c[ a=a ]=i duceau via\a \[r[nimea =i boierimea veche, a c[ror
necesitate istoric[ o contesta Pogor. Ei se ]ntorceau ]n ora= plini
pe haine =i pe ciubote de colb =i de necur[\enii, obosi\i =i tra=i la
fa\[, dar veseli =i mai cu seam[ tainici la g`nduri (75, 164).
Ce vorbe=ti tu tot timpul cu Creang[? ]ntreba c`te un
junimist pe Eminescu. Poetul z`mbea cu satisfac\ii retrospective
=i ocolea r[spunsul:
Vorbim =i noi ce ne trece prin minte! (164)
C`nd Eminescu a plecat la Bucure=ti, Creang[ r[mase trist =i
desperecheat, cu singura m`ngìere a ]ntoarcerilor din c`nd ]n
c`nd ale lui Eminescu. El ]l chema din toat[ fiin\a la Ia=i: B[die
Mihai, ce-i cu Bucure=tiul de ai uitat cu totul E=ul nostru cel
247
oropsit... De Cr[ciun te a=tept[m s[ vii. Tinca a preg[tit de toate

=i mai ales sarmalele cari \ie ]\i pl[ceau foarte mult... La E=i
ninge frumos de ast-noapte, ]nc`t s-a f[cut drum de sanie. Ciricul
parc[ e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vin[, c[ci f[r[ tine
sunt str[in. (40)
Oric`t de hibrid[ ar p[rea imaginea, ]n sufletul lui Eminescu
rudimentarul Creang[ se ]ntrege=te cu aulicul Maiorescu, spiritul
de exactitate logic[ cu acela de coloare local[, basmul cu silogismul. +i Creang[ nu reprezenta pentru Eminescu o minune a
expresiei populare dec`t pentru c[ era ]n marginile adev[rului,
adic[ ]ntemeiat ]n timp =i spa\iu ca un stejar b[tr`n.
Epoca =ederii la Ia=i, ]n apropierea Junimii, a fost cea mai
rodnic[ din via\a poetului din punctul de vedere al crea\iunii
artistice, =i este aproape sigur, pentru cine a r[sfoit manuscrisele
poetului, c[ aproape toat[ opera sa a fost parte scris[, parte
g`ndit[ la 1877, compunerile dup[ aceast[ dat[ p`n[ la 1883
fiind relu[ri =i des[v`r=iri a idei mai vechi. Singur[tatea sa ]n
mijlocul ne]n\elegerii junimi=tilor =i vicisitudinile deselor sale iubiri
i-au trezit, f[r[ ]ndoilal[, ]nc[ de pe acum, ideea Luceaf[rului,
c[l[toria ]n ora=ul pumnulean l-a indignat prin penetra\ia germanic[, =i de aci a r[s[rit Doina, ura ]mpotriva fac\iunii liberale, care
]l destituise, s-a transformat ]n satir[ direct[, personal[ la ]nceput,
sublimat[ abia peste c`\iva ani, de aluziile prea str[vezii =i brutale la elemente alogene (ms. 2276 bis, f. 66 v.):
Costacopol, Zevzecopol, Zaharia-Antoniade,
Soutzos, Manos, Stavri, Kelos, Polichroniade.
Acum (1875-77) ]l fr[m`nta g`ndul unui poem dacic, Sarmis

sau Gemenii, unde avea s[ ne ]nf[\i=eze nunta regelui dac BrigBelu, ]n sunetele cimpoaielor scitice =i dan\ul tinerilor, sub ochii
zeului getic Zamolxe, precum =i pe nebunul frate al craiului,
Boerebist, =i se ]ncerca s[ prefac[ ]n dram[ proiectul poemului
Decebal. Teatrul l-a ispitit ]ndeosebi pe Eminescu ]n aceast[ vreme,
248
G. C[linescu
=i multe ]nsemn[ri dovedesc c[ pl[nuia ]nf[ptuirea vechilor

proiecte =i realizarea altora nou[. Dac[ ]nsu=i Creang[ mergea la
teatru, e firesc s[ credem c[ Eminescu, tr[it ]n colbul culiselor,
nu ocolea ]n ace=ti ani reprezenta\iile Teatrului Na\ional de sub
direc\ia lui Th. Aslan =i grupa de operete a d-rei Keller sau
spectacolele de var[ din gr[dina Ch`teau-aux-Fleurs. Dup[
destituirea din revizorat, Eminescu ]ncepe s[ fac[ la Curierul de
Ia=i chiar cronica dramatic[, ceea ce ne ]ncredin\eaz[ pentru
aceast[ vreme de contactul s[u cu teatrul. C`te o pies[ original[
slab[ ca Moartea lui Constantin Br`ncoveanu de Antonin Roques,
vodeviluri de Alecsandri, melodrame ca Bastardul din Castelul
Montluvier, operete ca La fille de madame Angot =i rar c`te o pies[
bun[ ca Revizorul de Gogol, acestea sunt piesele pe care a putut
s[ le vad[ Eminescu, cu o sil[ =i un spirit ce ne sunt evidente din
cronicile sale (60). Pe Eminescu ]l b`ntuia mai cu seam[ ideea
unei drame istorice. Aci ]l vedem ]ncerc`nd a dialoga basmul
]mp[ratului =i ]mp[r[tesei care n-au copii, sau unind fabulosul
cu istoricul ]n Cenu=otc[, ori introduc`nd un conflict sentimental
]ntr-un proiect de dram[ istoric[ cu ac\iunea pe vremea lui
Alexandru L[pu=neanu, din care crezuse odat[ s[ fac[ un Macbeth
rom`nesc. Figura Ringalei l-a atras, de asemeni. Diferite proiecte
de piese ca Grue-S`nger, Cel din urm[ Mu=atin, Nunta lui Drago=
s-au contopit ]ntr-o singur[ inten\ie, aceea a dramei istorice
Bogdan-Drago=. La Viena credem premeditase o operet[,
Arpad regele ungurilor.
Acum ]ns[ ]l surprindem cu inten\ii chiar de dram[ ori comedie
antic[, cum ar fi V[duva din Ephes, dup[ o tem[ antic[ (Apuleius,
Petroniu), tratat[ =i de Brantme =i de La Fontaine, dar pe care a
]mprumutat-o cu siguran\[ din Lessing, sau traduc`nd c`teva scene
din ]ntìul act al piesei lui Shakespeare, Timon Atenianul. E de notat
c[ am`ndou[ aceste teme au o not[ de mizantropie =i misoginism.
+i figura mai modern[ a lui Mirabeau ]l oprise ]ntr-un proiect de
pies[ ]n 4 acte, June\ea lui Mirabeau (Opera lui M. E., IIIII).
249
Oric`t de obtuz[ i se va fi p[rut lui Eminescu atmosfera de la

Junimea, oric`te nemul\umiri =i am[r[ciuni r[sufl[ din h`rtiile
sale, seara de s`mb[t[ a societ[\ii ]l atr[gea c[tre ea ca un loc de
relativ[ potolire a zbuciumelor vie\ii =i de n[zuin\i contemplative.
Lui Eminescu ]i pl[cea, cu tot z`mbetul dulce-amar din col\ul gurii,
s[ citeasc[ la Junimea, =i c`nd se a=eaz[ la Bucure=ti el continu[
s[ frecventeze colonia junimist[ din casa lui Maiorescu. Pentru
un spirit creator, lauda, ca =i ironia invidioas[ sunt ]mboldiri
deopotriv[ de eficace la fapt[, =i numai spiritele mediocre evit[
societatea uman[, r[nite nu numai de r`sete, dar chiar de pre\uirile m[surate.
EMINESCU +I DRAGOSTEA
Poet popular prin roman\ele sale de dragoste, intrate pe coarda
viorilor ]n con=tiin\a celor mai umile fete suburbane, Eminescu a
fost adoptat de sufletul mul\imii ]n fiin\a lui istoric[, transfigurat
=i idealizat dup[ chipul liricii sale. Foarte cur`nd, dar, s-a n[scut
imaginea unui ]ndr[gostit nefericit de o femeie meduz[, care,
nep[s[toare, ]l las[ s[ degere la geamurile sale =i-i ]mpietre=te
inima cu ghea\a ochilor. Astfel privit[, dragostea eminescian[ este
]ns[=i erotica popular[, compus[ din ahturi =i suspine, din chem[ri
sentimentale =i impreca\iuni. Biograful se g[se=te ]ncurcat ]n fa\a
a dou[ tonuri deosebite de dat acestui capitol din via\a poetului.
Dup[ unii, ]nrùri\i de versiunea Junimii, Veronica era o femeie
u=uratic[, nestatornic[ =i indiferent[ la dragostea poetului, dup[
al\ii, alimenta\i la sursa familiei, era un crin de z[pezi albe ofilit
din cauza intrigii ]n paharul de cristal al virtu\ilor casnice. Orice
a=ezare a istoricului de o parte sau de alta, sau chiar la mijloc,
este o ne]ndem`nare biografic[, pentru c[ nu numai ne lipse=te
orice element de judecat[, dar niciodat[ faptele unei femei nu
pot fi m[surate altfel dec`t prin logica mi=c[toare a sensibilit[\ii
250
G. C[linescu
sale, care ]ns[ mai ]ntotdeuana ne scap[ printre degete. Dac[ cei
care au tr[it ]n preajma femeii exaltate sau hulite au putut avea
impresiuni a=a de potrivnice, cu c`t mai greu ne este nou[ s[
judec[m o fiin\[ =i o dragoste cu o fotografie ]nainte =i c`teva
scrisori banale. Pentru a dovedi absurditatea unei ]ntreprinderi,
ce dep[=e=te puterea de obiectivitate a istoriei literare =i intr[ ]n
oglinzile cu mii de fe\e ale idiosincraziei, vom da o mic[ pild[.
Dna Virginia Gruber, fiica Veronic[i Micle, scrie ]ntr-un memoriu: Mama a fost plin[ de via\[, plin[ de farmec, frumoas[, dansa
perfect =i avea o voce superb[. }n societatea aleas[ pe care o vizita,
din cauza acestor calit[\i superioare, f[cea umbr[ ]ntotdeauna ]n
jurul celorlalte femei. (123)
Privim fotografiile poetei =i ne afl[m ]n fa\a unei femei aci
gra\ioase, aci usc[\ive ]n tinere\e, cu proeminen\ele fe\ei acute,
]ngro=ate mai apoi =i trivializate, cu o o\[rire ]n toate liniile fe\ei,
cu buze lungi, sub\iri =i supte, cu un v[l de lividitate =i melancolie,
ce ur`\e=te fizionomia =i o face antipatic[. Iat[ dar femeia, plin[
de farmec, v[zut[ ]ntr-o simpl[ fotografie poate r[u executat[,
cu subiectivitatea de ne]nl[turat a privitorului.
Bizuindu-se pe scrisorile sale, un altul vedea ]n Veronica o femeie cuprins[ de fiorii dragostei mistice, care s-a jertfit lui Eminescu, ]n vreme ce noi citim cu nedumerire aceste r`nduri (123*):
Nu g[se=ti tu cuminte, din partea mea, ca dup[ ce mi-am jertfit
copil[ria pentru aceast[ c[s[torie s-o sus\in p`n[ la sf`r=it ca s[
pot la o ocazie s[ am o via\[ lini=tit[, av`nd venitul meu?, r`nduri
foarte cumin\i, de bun[ seam[, dar care revel[ o femeie chibzuit[,
terestr[, a=tept`nd r[bd[toare s[ r[m`n[ v[duv[, pentru ca cu
pensia s[-=i dea apoi sufletului ni=te satisfac\iuni pe care v`rsta
cu treizeci de ani mai ]naintat[ a so\ului ei nu i le ]ng[duia, nicidecum ]ns[ o Beatrice, o Laur[, o eroin[ pasional[ dintr-un roman
de ciclu breton.
C[ut`nd deci cu tot dinadinsul s[ facem portretul Veronic[i,
os`ndind-o sau reabilit`nd-o, facem sau o mare nedreptate, sau
251
n[scocim o fiin\[ de fum menit[ s[ ]nv[luie ]n legend[ via\a simpl[

a lui Eminescu. F[ptura real[ a poetei nu are ce c[uta ]n i\ele
existen\ei lui Eminescu, fiindc[ femeia nu tr[ie=te prin via\a ei
proprie, ci prin procesul de transfigurare pasional[ al iubirii.
Veronica este numai o cristalizare a modului erotic al lui Eminescu,
f[r[ s[ fie singura, =i ceea ce intereseaz[ pe biograf este tocmai =i
numai aspectul pasional al vie\ii acestuia.
}nc[ din fraged[ copil[rie, din epoca Ipote=tilor, ]nainte de 16
ani, Eminescu ]ntre\inea cum am v[zut leg[turi de dragoste
cu o fat[ de la Ipote=ti, cu care se ]nt`lnea noaptea sub un salc`m
=i b[tea drumurile sentimentaliz`nd ca Paul cu Virginia. Sosit ]n
Bucure=ti de la Blaj, urm[rea ]n Ci=migiu o fat[, iar din cu=ca
sufleurului de la Teatrul Na\ional sorbea cu ochii =i diviniza o
frumuse\e din loj[ (152). Dragostea regelui asirian pentru marmura rece, care se crede a fi t`n[ra actri\[ Eufrosina Popescu, ne
este cunoscut[. }n vremea studen\iei a avut, f[r[ ]ndoial[, leg[turi
cu tinere femei facile, cum este acea Milly, care apare ]ntr-o glum[
versificat[ de la Berlin. Stabilit la Ia=i, Eminescu se ar[ta ]n ochii
tuturor prins, ca un fluture de lamp[, ]n orbita blondei Veronica
Micle. S-ar p[rea c[ de aici ]ncolo toate versurile poetului c`nt[
dragostea pentru t`n[ra femeie =i c[ numele lui Eminescu ]ndr[gostit este indisolubil legat de acela al Veronic[i, cum e Francesca
da Rimini de Paolo Malatesta. Cu toate acestea, lucrul nu poate
fi, principial, a=a.
Cu toat[ inegalitatea temperamentului s[u zice Caragiale
Eminescu avea dou[ coarde totdeauna egal de ]ntinse; ve=nic
]namorat =i ve=nic av`nd nevoie de bani se putea altfel? =i poet =i
s[rac... Ve=nic visa ni=te mìni sub\iri =i reci, ve=nic v`na un c[m[tar,
care s[-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu c`teva luni. (42)
Opiniunea, a=adar, c[ Veronica Micle formeaz[ obiectul aproape
unic al pasiunii lui Eminescu este cu totul gre=it[. Eminescu c[uta
dragostea, nu femeia, victim[ mereu a improviza\iunii =i a absurdului. El este str[fulgerat principial de orice femeie, pentru o
252
G. C[linescu
actri\[ de varieteu sau pentru o t`n[r[ burghez[ de periferie, ]ntrev[zut[ la un geam, o urm[re=te cu frenezia ]ntìei iubiri, compune
declara\iuni focoase sau versuri imploratoare =i r[m`ne mereu ]n
aceea=i nelini=te creatoare, nesatisf[cut[. Eminescu nu are mistica
transfigur[toare a marilor romantici, care-=i creeaz[ o femeie
fictiv[ pe datele imperfecte ale realit[\ii =i absorb ]n contempla\ie
orice nevroz[ sexual[, el nu vede ]ngeri suavi cu ochi incandescen\i, ca misticii medievali, care s[-l umple de turburare =i c[in\[
=i s[-l ]mping[ spre o claustralitate a spiritului, de=i accentele
platonice sub forma tiraniei eternului ]n dragoste nu-i lipsesc.
Pentru Eminescu iubirea este un leag[n de ging[=ii erotice, o necesitate spiritual[ =i afectiv[, bine]n\eles, dar =i fiziologic[, o nevoie
natural[ de a tr[i via\a spe\ei cu toate deliciile de ordin sufletesc
superior, pe care con=tiin\a le suprapune mecanismului reflex, dar
]n sf`r=it un instinct
Ce le-abate =i la paseri de vreo dou[ ori pe an.
El este un idealist, nici vorb[, un om cu mìni ]ntinse spre

fantasma femeii des[v`r=ite, pe care n-o va g[si niciodat[, pentru c[
dragostea este c[utare, ]ns[ idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o
apari\ie concret[ =i tangibil[, un minimum de cerin\i vitale, adic[
Nu e mic[, nu e mare, nu-i sub\ire, ci-mplinit[,
}nc`t ai ce str`nge-n bra\e numai bun[ de iubit[.
}n vreme ce eroticii mistici dau pild[ de constan\[ metafizic[

pentru femeile lor ideale, lucru explicabil prin transcenden\a
obiectului iubirii lor, Eminescu este ca om st[p`nit de o insatisfac\ie erotic[, obi=nuit[ la indivizii normali =i invers propor\ional[
cu puterea de abstrac\ie pasional[. S[ citesc ]=i propunea el,
dar poate ]n timpul bolii din nou pe Casanova =i s[ duc via\a
lui. (M. E., I,3; ms. 2292, f. 50 v.)
}n ce m[ prive=te pe mine ar fi zis chiar poetul apoi de=i
am fost de multe ori ]ndr[gostit, dar s[ v[ spun drept eu n-am iubit
253
niciodat[. Eu m[ ]n=elam pe mine ]nsumi lu`nd drept dragoste

dorin\a de dragoste, adic[ dorin\a aceea de a ]ngenunchea
]naintea unei femei frumoase, pe care mi-o zugr[veau imagina\ia
=i sim\urile mele. Dar odat[ =i odat[ pare-mi-se c[ tot am iubit,
c[ci de data asta am suferit mult, probabil din cauz[ c[ aceea pe
care o iubeam nici n-a vrut s[ =tie de iubirea =i de speran\ele
n[scute ]n sufletul meu. Ce am g[sit eu ]n acea fiin\[ nu =tiu,
nici nu vreau s[ m[ g`ndesc la asta. Nu analizez, =tiu una =i bun[,
c[ ]ntreaga mea via\[ a= fi dat-o bucuros pentru d`nsa, =i, vezi,
asta ]mi este ]ndeajuns. (3)
F[r[ ]ndoial[ c[ dac[ femeia adorat[ ar fi r[spuns dragostei
poetului, acesta ar fi ]ncetat de a o mai iubi, smuls cu sufletul din
pozi\iile idealului. Este evident ]ns[ c[ aceast[ unic[ dragoste
nu fusese inspirat[ de Veronica Micle, fiindc[ aceea nu numai a
r[spl[tit pe poet cu iubirea, dar l-a urm[rit cu excesul ei. Unele
versuri chiar ]nl[tur[ aceast[ exclusivitate. A=a, de pild[, putem
s[ ne ]ndoim c[:
Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere,
G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie,
sonetul compus probabil la Ia=i, ]n vremea revizoratului, a fost

scris pentru Veronica Micle, deoarece pentru aceasta iubirea lui
Eminescu nu era de mult o tain[. Scrisoarea a IV-a pomene=te de
idile z[d[rnicite de c[tre rude, de dificultatea unei intimit[\i prelungite. Nemul\umirea data din 28 august 1876 noaptea, c`nd
Eminescu, iritat de vreun incident recent, arunc[ pe h`rtie indignarea sa, exprim`nd-o prin gura iubitei (ms. 2278, f. 27, 28):
Nu am chip ]n toat[ voia/ }n privirea-\i s[ m[ pierd,
Cum ]mi vine, cum ]mi place,/ Drag copil s[ te desmierd.
S[ te-ntreb ]n toat[ tihna,/ Gur[-n gur[, piept la piept;
Tu pricepi ce-ntreb acuma:/ }\i sunt drag[? Spune drept!
254
G. C[linescu
Dar abia-mi ]ntind eu botul,/ Iaca sare cleampa-n broasc[.

De m[tu=e =i rudenii/ Dumnezeu s[ te p[zeasc[.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Haide tata, haide mama,/ Dur la deal =i dur la vale,
Ba c[ vremea e frumoas[,/ Ba c[ ploaie e pe cale.
Iar[ tu suce=ti \igar[,/ Smulgi la fire din muste\i,
+i-n vorbirea-nteresant[/ Torni c`te-un cuv`nt iste\.
Tat[ =i mam[ care s[ ]mpiedice intimitatea ]ndr[gosti\ilor nu

erau ]n cazul Veronic[i Micle, iar so\ul era un om neprih[nit =i
moral, care se indigna ca Trahanache de plastografii. Mai mul\i
r[ut[cio=i mi-au trimis scrisori anonime, ]n care povestesc lucruri
fantastice, doar ar putea s[-mi doboare ]ncrederea ce am ]n
sinceritatea ei... Invidio=ii sunt cei mai sc`rbo=i oameni. (123*)
Maiorescu auzise de ni=te rela\iuni ale lui Eminescu cu dna Burl[,
care umbla s[ se despart[ de so\, dar, chipurile, poetul le dezminte
(224, V).
Toat[ lumea =tie c[ Eminescu se ]ndr[gostise mortal, la Bucure=ti, de o doamn[ Cleopatra Poenaru, fiic[ a pictorului Lecca, cu
vreo zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul (11578), femeie lipsit[ de
gra\iile fizice, dar ]nzestrat[ cu acelea ale spiritului (167). Idolul
locuia ]ntr-o strad[ cu un nume vrednic de Luceaf[r, adic[ ]n
strada Cometei, ]n apropierea unor plopi ce se cl[tinau:
Pe l`ng[ plopii f[r[ so\
Adesea am trecut;
M[ cuno=teau vecinii to\i

Tu nu m-ai cunoscut.
Adora\ia lui Eminescu ]ncepea, de obicei, printr-un asediu al

locuin\ei, deambulatoriu =i expectativ. El se plimba agitat prin fa\a
casei, concentr`ndu-=i t[ria privirilor c[tre fereastr[, bine]n\eles
seara, iar ]n cazul Cleopatrei se zice c[ ar fi p[truns ]n dependin\e,
unde a stat ascuns o noapte ]ntreag[ pentru a se bucura o oar[,
=i s[ mor de priveli=tea suav[ a iubitei (152):
La geamul t[u ce str[lucea

Privii at`t de des;
O lume toat[-n\elegea
Tu nu m-ai ]n\eles.
255
De c`te ori am a=teptat

O =oapt[ de r[spuns!
O zi din via\[ s[-mi fi dat
O zi mi-era de-ajuns.
C[ aceasta era tactica preliminar[ ]n ofensiv[ a lui Eminescu

=i c[ a practicat-o chiar pe vremuri grele de iarn[, f[r[ armisti\ii,
o dovedesc, nu numai cutare amintire a unui prieten, c[ la Ia=i
f[cea acela=i lucru cu Veronica, trec`nd des prin fa\a casei sale,
dar chiar versurile poetului:
C[ci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
S[ m[ ]mb[t =i de sc`ntei
Din stele.
C`nd deger`nd at`tea d[\i

Eu m[ uitam prin ramuri
+i a=teptam s[ te ar[\i
La geamuri.
O alt[ legend[ a=eaz[ plopii f[r[ so\ pe o ulicioar[ dosnic[

din T[t[ra=i, ]n fa\a unei case cu cerdac, =i denun\[ ca adorat[
pe o obscur[ burghez[ blond[ (184). Celebrele versuri:
Pe aceea=i ulicioar[
Bate luna la fere=ti,
Numai tu de dup[ gratii

Vecinic nu te mai ive=ti
nu par, dealtfel, nici ele scrise pentru Veronica . }n vremea c`nd

au fost compuse (]nainte de 1 febr. 1879), nu putea fi vorba de o
tr[dare a Veronic[i, nici de o ruptur[ ve=nic[, deoarece leg[turile
dintre ei ]ncep cu profit abia ]n aceast[ epoc[.
V`ntul tremur[-n perdele
Ast[zi ca =i alte d[\i,
Numai tu de dup[ ele

Vecinic nu te mai ar[\i
e, a=adar, o strof[ inspirat[ de alte geamuri dec`t ale Veronic[i.

Nici unele elemente fizice frecvente nu trebuie s[ ne ]n=ele.
Atributul mìnilor reci, care pare un am[nunt privind temperatura
membrelor superioare ale poetei, este de fapt un factor tactil
comun =i mental, fiindc[ ]l g[sim =i ]n versuri compuse ne]ndoielnic pentru altcineva, ca Pe l`ng[ plopii f[r[ so\:
256
G. C[linescu
Ai fi tr[it ]n veci de veci

+i r`nduri de vie\i,
Cu ale tale bra\e reci

}nm[rmureai m[re\...
Cleopatra Poenaru a fost, ]ntr-adev[r, idolul de o clip[ al lui

Eminescu, c[ci printre h`rtiile poetului afl[m ni=te r`nduri fugare
]n chip de scrisoare c[tre o Cleopatr[. E o declara\iune violent[
=i chiar brutal[, inspirat[ de o concupiscen\[ atroce. Poetul
cer=e=te o zi, o or[ numai de dragoste. Pentru amorul lui nu exist[
dec`t o singur[ femeie, Cleopatra, care Cleopatr[ nu mai este
fat[ mare zice s[ aib[ [a]-=i pierde reputa\ia, nu mai este
m[ritat[, ci liber[ =i, dac[ nu e ]n stare s[ iubeasc[, ar putea
avea cel pu\in mil[ (ms. 2277, f. 17).
Din p[cate, nu numai Cleopatra era unica femeie a amorului
s[u. }n prim[vara anului 1880 s-a produs o ruptur[ ]ntre Eminescu
=i Veronica Micle, care =i ea era via\a poetului cu care s-a ]nceput
=i s-a ]ncheiat (123). Explica\ia r[celii o g[sim ]ntr-alt[ ]nsemnare. O stea str[in[ congelase inima lui Eminescu. La 6 mai constatase c[ are o b[rbie admirabil[, la 9 mai descoperise adresa =i era
gata s[-i aplice cunoscuta tactic[ a asediului casei, c`nd un
dobitoc ]i ie=i ]n cale. Abia o v[z, abia-mi ]nchipuiesc cu focul
unei ne]n\elese patimi cum s[-ntreb unde =ade, vine dobitocul, ]n
acel moment chiar, ]n care ]mi bag adresa ]n buzunar. O explora\ie
prin fa\a casei fu z[d[rnicit[ de un alt cunoscut sup[r[tor. Cum
o s[ ias[ nu =tiu, se-ntreba acum ]ndr[gostitul ]ngrijorat (ms.
2276, f. 69).
Zvonul dragostei lui Eminescu pentru Mite Kremnitz, cunoscuta
publicist[ german[ =i cumnat[ a lui Maiorescu, de=i dezmin\it de
unii din cauza absurdit[\ii lui, este tocmai prin aceasta foarte
credibil. Toat[ via\a Eminescu a alergat dup[ un meteor feminin,
chiar ]n vremea bolii, ador`nd fie o c`nt[rea\[ suedez[ la Bucure=ti, fie o enigmatic[ englezoaic[ la Floren\a (167).
De altminteri, scriitoarea ]ns[=i ]n ni=te amintiri fugare ]nt[re=te
aceast[ presupunere, nu p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ nu fim obliga\i s[
interpret[m o memorie v[dit =ov[ielnic[ =i un suflet de femeie
257
vanitos. La ]nceput, Eminescu face asupra dnei Kremnitz, pe care

avea dese prilejuri s-o vad[ ]n casa lui Maiorescu, unde ea locuia, o
impresie defavorabil[. Neb[rbierit, prea c[rnos la fa\[, cu din\ii mari
galbeni, cu hainele murdare =i mirosind a vechitur[, Eminescu o
speria prin r`sul prea plin, brutal. Mai pe urm[ ]ns[ se sim\i
atras[ spre el =i ]ncepu s[-i traduc[ versurile ]n nem\e=te. Dna
Kremnitz, =tiind c[ Eminescu e poet mare, voia s[ se afle amestecat[
]n crea\ia lui, s[ devin[ o prieten[ celebr[. De aceea este a=a de
vesel[ c`nd poetul ]i dedic[ versuri =i pl`nge de emo\ie =i m`ndrie
atunci c`nd Eminescu ]i aduce poezia:
At`t de fraged[, te-asameni
Cu floarea alb[ de cire=,
+i ca un ]nger dintre oameni

}n calea vie\ii mele ie=i...
fapt[ ce indispune pe de alt[ parte pe Veronica (... simt c[ o

figur[, souvernement suprieure, m-a alungat afar[ din sufletul
t[u...) (123). Nici Veronica, nici Mite, ca poete =i aci st[
nefericirea lui Eminescu nu iubeau omul, ci gloria posibil[. Dna
Kremnitz s-a purtat ]n a=a chip, ]nc`t Eminescu s-a sim\it autorizat
s[ ]ndr[zneasc[. Lucrau am`ndoi la un dic\ionar etimologic al
limbii rom`ne, ]mp[r\ind materialul ]n dou[zeci =i patru casete
de lemn; ... =edeam ]ntr-o zi la masa mea, unul l`ng[ altul
zice Mite eu cu tocul ]n m`n[, =i citeam ]n Convorbiri; copiam
cuvintele, =i el, cu finul s[u sim\ al limbii, ]mi d[dea echivalentul
german. Atunci, pe nea=teptate, nu ]ns[ ]ntr-o pasiune de moment,
ci pe c`nd eu, ]ntoars[ spre el, vorbeam cu vioiciune, el m[ s[rut[,
=i eu ]l l[sai f[r[ s[ m[ opun. }n odaia de al[turi, spre care u=a
era deschis[, copilul se juca cu d[daca, a=a c[ nici m[car nu
fuseser[m singuri, ca de obicei. Nu =tiu ce i-am spus dup[ acest
moment surprinz[tor, =tiu numai c[ el m[ ]ntreb[ dac[ am un
Dante, apoi se ridic[, ]l c[ut[ =i-mi citi foarte vesel celebrul pasaj
din Infern.
Celebrul pasaj este scena s[rut[rii lui Paolo cu Francesca din
c`ntul V:
258
G. C[linescu
Quando legemmo il disiato riso

Esser baciato da cotanto amante,
Questi, che mai da me non fia diviso,
La bocca mi baci tutto tremante.
Roman\ioasa Mite nu numai c[ nu s-a sup[rat, dar continu[

a stimula pe poet, c[ruia ]i permite odat[ s-o ridice ]n bra\e.
C`nd ne rev[zur[m, ]n t[cere hot[r`r[m s[ ne iubim unul
pe altul ca doi copii, el ]mi spunea cum c-ar vrea s[ m[ r[peasc[
=i s[ m[ duc[ departe =i ce frumos ar fi dac[ am`ndoi am fi fost
copii de \igan, liberi pe c`mpia ]nnegrit[... (100)
Dup[ cum ]ns[ aceast[ dulceg[rie platonic[ era pentru Mite
un capriciu experimental ]n vederea unei poten\e mai mari de
crea\ie a poetului, de care dealtfel era dezam[git[, socotindu-l
mai pu\in inteligent, cu mai pu\in talent =i mai redus[ cultur[
general[ dec`t se a=teptase, dezam[gire pe care o exprim[ ]ntr-o
nuvel[, tot astfel platonismul =i cochet[ria nu erau ]n vederile
lui Eminescu, ]ndr[gostit ]n fond de Vronica. +i dac[ poate fi
adev[rat c[ versurile:
Cu mìne zilele-\i adaogi,
Cu ieri via\a ta o scazi,
+i ai cu toate astea-n fa\[

De-a pururi ziua cea de azi...
sunt scrise pentru Mite, cu prilejul anivers[rii zilei de na=tere, e

problematic c[ poezia
Te duci, =i ani de suferin\[
N-or s[ te vad[ ochii-mi tri=ti,
pe care i-a citit-o acesteia, l[s`nd-o s[ ]n\eleag[ c[ i-o dedicase,

e compus[ pentru ea. Tocmai atunci se desp[r\ise de Veronica, =i
versurile se potrivesc ]mprejur[rii. Mite ]ns[=i se convinge ]n
cur`nd de direc\ia afec\iunii poetului, care prezenta la toat[
lumea pe dna Micle drept logodnic[. Sf[tuit[ =i de Maiorescu,
sup[rat c[ cumnata sa poate s[ ]nlocuiasc[ pe u=urateca Veronic[,
259
=i mai degrab[ gelos, fiind el ]nsu=i ]ndr[gostit de ea (115), Mite

Kremnitz se ]nchise ]n sine, jignit[, =i r[mase toat[ via\a cu
]ncredin\area c[ poetul o iubise odat[ =i o c`ntase ]n versurile lui.
Pentru a ne da seama de structura eroticii lui Eminescu =i a
]n\elege astfel mai bine raporturile ce au putut s[ existe ]ntre el
=i Veronica, versurile, mai mult dec`t scrisorile, sunt un document
pre\ios. Aspira\iunile lui Eminescu sunt mai toate, am putea spune,
la modul grec, =i consist[ ]n volupt[\i pe care le de\ine =i le
simbolizeaz[ Cupidon:
G`t =i umere frumoase,
S`nuri albe =i rotunde
El le \ine-mbr[\i=ate
+i cu mìnile le-ascunde.
Lipsa uneori des[v`r=it[ a castit[\ii dac[ nu lu[m ca atare

triste\ea =i contempla\ia liric[ este aci caracteristic[, femeia
fiind un obiect de onest[ concupiscen\[,
...o ve=nicie
De-ucig[toare visuri de pl[cere.
Eminescu nu se speria ]n poezie de viziunile carnale =i de

apropierea s`nilor:
Bra\ul ei at`rn[ lene= peste marginea de pat,
De a v`rstii ei c[ldur[ fragii s`nului se coc...
*
}ndur[-te =i las[ privirea-mi s-o consol
La alba str[lucire a g`tului t[u gol,
La dulcea rotunzire a s`nilor ce cresc...
O, vino iar ]n al meu bra\,
S[ te privesc cu mult nesa\,
S[ razim dulce capul meu

De s`nul t[u, de s`nul t[u!
Visa ]n iubire cu fondul liric al poporului ]ndeob=te

volupt[\i robuste =i ]ng[duite. Ar fi vrut, de pild[, ca iubita s[
stea pe genunchii s[i:
260
G. C[linescu
Pe genunchii mei =edea-vei,

Vom fi singuri-singurei...,
s[ i se anine de g`t:
Cu bra\ele-am`ndou[ de g`tul meu te-anini...
=i s[-l str`ng[ cu energie la piept:

Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om str`nge piept la piept.
Nesatisf[cut cu situa\iile obi=nuite, Eminescu combina savante

pozi\ii =[galnice, de natur[ s[ fac[ mai suav[ apropierea iubitei:
C`nd prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de var[,
Mi-i \inea de subsuoar[,

Te-oi \inea de dup[ g`t.
*
+i pe um[rul lui cade
Al ei cap cu fa\a-n sus.
*
|i-aduci aminte cum pe-atunci,
C`nd ne primblam prin v[i =i lunci,
Te ridicam de subsuori
De-at`tea ori, de-at`tea ori?
}n amorul lui Eminescu s[rutarea intra drept element esen\ial

=i era a=a de frenetic[ =i avid[, ]nc`t alc[tuia o copula\ie vinovat[
ca o ]nso\ire:
+i g`ndind c[ dorm, =ireato, ape=i gura ta de foc
Pe-ai mei ochi ]nchi=i;
*
L[s`nd prad[ gurii mele
Ale tale buze dulci;
*
M`n[-n m`n[, gur[-n gur[;
261
*
S[rut[ri erau r[spunsul
La-ntreb[ri ]ndeosebi;
*
Cu s[rut[ri aprinse suflarea s[ \i-o-nec.
N-auzi cum frunzele-n poian[
+optesc cu zgomotul de guri
Ce se s[rut[, se h`rjoan[
}n umbr-ad`nc[ de p[duri.
Arden\a fiziologic[ a lui Eminescu, care ar fi voit ca ]ntr-o lung[,

lung[ s[rutare s[ bea tot sufletul iubitei, este transpus[ asupra
eroilor s[i, c[ci iat[ de ce cupiditate de p[ianjen fa\[ de musc[
este cuprins Dionis: Sub alba hain[ de noapte de la g`t ]n jos se
tr[dau boureii s`nilor, =i mìnu\ele =i bra\ele ei albe =i goale p`n[
la umeri se-ntinser[ spre d`nsul =i le inund[ cu s[rut[ri. Un
moment, =i el s[ri prin fereastr[, ]i cuprinse g`tul ei gol, apoi ]i
lu[ fa\a ]n mìni =i o s[rut[ cu at`ta ardoare, o str`nse cu at`ta
foc, ]nc`t i se p[rea c-o s[-i beie via\a toat[ din gura ei.
Prietenul lui Ion Creang[, fire zdrav[n[ =i \[r[neasc[, vrednic
fecior ]ntr-asta al lui Gh. Eminovici, de=i hr[nit cu lecturi romantice, nu era ]n afar[ de c`teva poze patetic roman\ioase =i unele
evoc[ri ale vie\ii mondene, senzuale =i ele, dar nu lipsite de
percep\ia luxului vestimentar un cazuist al intimit[\ii erotice.
Deliciul analizelor sentimentale, cultivarea eului pasional ]n sine,
prin probleme =i experien\e afective, feti=ismul obi=nuit ]ndr[gostitului de tradi\ie medieval[, savoarea solitudinii =i a misticii sunt
atitudini aproape necunoscute lui Eminescu, pentru care dragostea
este exclusiv posesie =i amplexiune. Dar ]n acest mod el aduce o
not[ deosebit[, grandios rustic[. Trupul s[u v`njos =i ]mp[ro=at,
pe care ]l culcase pe p[m`nt =i ]n f`n, prin poduri =i ]n paturi tari
de gazde, n-avea acuit[\i pentru senza\iile fine, =i nu c[uta pentru
iubire interioruri fragile =i intime. El cheam[ ]n poezia sa
femeia, ]n p[duri de fagi sau pe marginea apei, l`ng[ trestii =i
262
G. C[linescu
r[chite, pentru ]mbr[\i=[ri =i s[rut[ri bucolice sub copacii ]n

desfrunzire, atras de o evident[ voluptate ferin[ c[tre natur[,
deoarece somnul define=te =i instinctul sexual, =i cine doarme pe
p[m`nt =i calc[ cu piciorul gol ]n iarb[ ]=i duce iubirile prin f`ne\e
=i p[duri. De aceea, Eminescu p[g`n prin aceasta creeaz[
un num[r de coresponden\e ]ntre femeie =i natur[, confund`ndu-le,
asociind, de pild[, teiul cu femeia, ]ntr-o necesitate fizic[ unic[:
+i dac[ se ]nt`mpl[ pe tine s[ te v[z,
Desigur c[ la noapte un tei o s[ visez;
Iar dac[ se ]nt`mpl[ s[ ]nt`lnesc un tei,
Desigur toat[ noaptea visez la ochii t[i.
}n aceste ]mprejur[ri, dragostea pentru Veronica Micle ni se

pare un accident relativ discordant. Lui Eminescu spirit erotic,
dealtfel mereu insatisf[cut ]i trebuia o femeie care s[ ]mperecheze inteligen\a cu s[lb[ticiunea =i cu fabulosul, adic[ ceea ce =i
c[uta o suedez[, o englezoaic[, o amazoan[ =i carnal[, =i
obi=nuit[ s[ calce cu piciorul gol ]n ierburi, dar lucid[ =i ]n\eleg[toare a aspira\iunilor intelectuale. Iat[ de ce Eminescu se ]ndr[gostea aprig de femei chiar f[r[ gra\ii fizice, dar intelectuale, ca
Cleopatra Poenaru sau Mite Kremnitz, =i chiar dna Micle ]ndeplinea aceast[ condi\ie, fiindc[ era poet[.
Veronica Micle, n[scut[ Ana C`mpeanu la 22 aprilie 1850, fata
unei moa=e din N[s[ud, cunoscuse ]ndeletnicirile lui Eros de la o
v`rst[ foarte fraged[, pentru c[ la 14 ani se c[s[torise cu profesorul universitar +tefan Micle, mai b[tr`n dec`t ea cu 30 de ani =i
care o luase de pe b[ncile =colii. C[s[toria fusese, a=adar, aproape
un incest, ]ns[ Veronica nu pare s[ fi fost nepreg[tit[ pentru
hymen, judec`nd dup[ spiritul de intrig[ sentimental[ pe care-l
dovede=te ]ntr-un proces al lui Maiorescu. T`n[ra so\ie de 14 ani
declar[ cu foarte mult[ dezinvoltur[, pus[ la cale poate =i de Micle,
du=man al lui Maiorescu, c[, fiind elev[ ]n pensionatul +colii
centrale din Ia=i, v[zuse pe Titu Maiorescu, profesor acolo, intr`nd
263
]n odaia unei d-re guvernante Rckert. Pe m[sur[ ce cu ajutorul

func\iunii c[s[toriei se de=teapt[ la via\a sim\urilor, Veronica
trebuie s[ fi sim\it lipsa adev[ratei dragoste, pe care nu i-o putea
da b[tr`nul Micle. C`nd poetul era la Viena, t[n`ra femeie blond[
avea dou[zeci de ani, cam tot at`t c`t =i el. Aspira\iile vagi, relativa
cultur[ =i eleva\iune social[ a mediului ]n care tr[ia o f[cuser[
roman\ioas[. Ea citise Venere =i Madon[ =i v[zuse, cu un fior,
portretul lui Eminescu (123*):
+i-acum m[-ntreb eu: sim\ire ad`nc[
Cum de se na=te printr-un portret?
C[ci nu v[zusem ochii t[i ]nc[,

+tiam at`ta, c[ e=ti poet!
Compararea ]ntre t`n[rul =i falnicul poet =i b[tr`nul so\

astmatic se traduse ]n predispozi\ii c[tre idil[ =i preumbl[ri
romantice prin Viena, Veronica fiind atunci tot at`t de nesatisf[cut[ suflete=te ca =i ]n ziua c[s[toriei. Eminescu era, ]n mod
romantic, un bun tovar[= de intimitate, prin ]nf[\i=area sa tipic[
de poet =i prin ]nsu=irea de a declama versuri cu mult[ sim\ire.
V[zut[ prin perdeaua groas[ a rezervei pe care o impunea starea
civil[, Veronica a trebuit s[ apar[, ca de obicei lui Eminescu, un
astru de aur f[r[ raza c[ruia nu e dec`t moarte, =i a=a a continuat
probabil s[ fie visat[ c`t[ vreme decen\a a \inut-o la oarecare
dep[rtare. C`nd Eminescu s-a stabilit la Ia=i nu avea, se pare, vreo
familiaritate deosebit[ cu Veronica =i ]ntrebuin\a ]n scrisori termeni
foarte ceremonio=i, ca ace=tia (123*):
1874, noiembrie 8
Stimat[ doamn[,
Asear[ v-am z[rit ]ntr-o loj[, pe care o ocupa\i la reprezenta\ia de binefacere dat[ ]n folosul s[racilor, ]n sala societ[\ii
dramatice.
Atunci mi-am amintit de invita\ia primit[, de a veni ]ntr-o joi la
serata dv. literar[.
Nu merit laudele aduse pentru poezia Epigonii. E o concep\ie
pe care o f[urisem ]nc[ la Viena, ]ntr-un elan de patriotism.
264
G. C[linescu
Trecutul m-a fascinat ]ntotdeauna. Cronicile =i c`ntecele

populare formeaz[ ]n clipa de fa\[ un material din care culeg
fondul inspira\iunilor.
Cred c[ voi putea citi ]n salonul dv. o poezie, av`nd un subiect
cules din acest material. Primi\i respectul meu.
Mihai Eminescu
Poetul frecventa ]ntr-adev[r salonul dnei Micle, dealtfel
]mpreun[ cu Miron Pompiliu, Samson Bodn[rescu, Slavici =i al\ii,
=i ]n afar[ de o ]ngrijire de exterior, excesiv[ pentru el, nimic nu
tr[da o turburare sufleteasc[ deosebit[. Din epistole scrise ]ntre
5 noiembrie 1875 =i 28 mai 1876, ]ntr-o fran\uzeasc[ gra\ioas[,
dar cu gre=eli de ortografie, c[tre Eugenia Frangolea, viitoarea
so\ie a lui Simion Bodn[rescu, elev[ a Institutului pedagogic din
Gotha, apoi la Berlin, vedem c[ Veronica oscila ]ntre snobism =i
decep\ie. Evenimentele din Ia=i erau de soiul acesta: le colonel
Dabija a pous M-elle Cozadini, Mr. le Dr. Peridi une autre M-elle
Cozadini, Mr. Etienne Mandrea, M-elle Gheuca, un des Mrs Draghici
pouse M-elle Predidici, o charmante ma]tresse a c[pitanului
Pruncu s-a otr[vit afl`nd c[ ofi\erul vrea s[ se ]nsoare cu alta.
Domnul Leon Ghica, un beau jeune homme de laristocratie cest
(sic) donn un coup de revolvre (sic) dans la poitrine, f[r[ a se
=ti pricina. Veronica =edea ]n cas[ c`te 1520 de zile ]n =ir =i, ]n
decembrie 1875, citea les tragdies de Paris, un roman dailleurs
assez fade, dar en vogue. Invitat[ la balurile clubului, ezita a se
duce. }i trebuiau 40 de galbeni pentru toalete =i se temea de acea
lume dont l lgance vous blouit et qui regarde dun oeil piteux la
grenouille proltaire qui se fourr dans son sein.
Tinerii scriitori mergeau, de asemeni, =i la doamna pe atunci
Burl[, mai t`rziu Cugler-Poni (123). Eminescu ]ncepea, dar, s[
fie un poet cunoscut =i pare-se ]n cur`nd chiar adorat tainic de
unele femei roman\ioase, care-i trimiteau p`n[ =i scrisori. +tefan
Micle privea lini=tit, ca un patron al muzelor, aceste reuniuni
literare, nu g[sea nimic ciudat ]n vizitele poetului =i socotea
265
scrisorile anonime drept calomnii. Este evident ]ns[ c[ poetul iubea

pe Veronica Micle =i c[uta a-i ar[ta aceasta prin diferite mijloace,
ca poezii =i preumbl[ri dese prin fa\a casei. Numele femeii iubite
]l urm[rea necontenit, =i el c[uta la masa lui s[-i descompun[
sunetele =i s[ le refac[ ]ntr-un cuv`nt mai exotic =i mai tainic,
precum urmeaz[: Verona, Vreona, Voerna, Vnoera, Vanoer,
Anoero, Arnoev, Aernov, Aornev, Anerov, Aronique, Enorvica, Vicenora, Acivrone, Civranco, Neciovra, Vranceoi, Narvice, Narvoc
(ms. 2283, f. 1). Mijlocul esen\ial prin care tinerii ]ndr[gosti\i s-au
pus ]n leg[tur[ este credem poezia. Multe versuri de dragoste
compuse de poet pot s[-=i aib[ originea ]n aceast[ vreme, c`nd
]ntr-o plimbare ca din ]nt`mplare la Copou =i o convorbire ascuns[
]n r[sunetul pianului, Eminescu ar fi dorit s[ se afle cu Veronica
]n p[dure, departe de lume =i se-n\elege... de +tefan Micle:
Pe genunchii mei =edea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar ]n p[r, ]nfiorate,

Or s[-\i cad[ flori de tei.
(10 martie 1876)
Luceaf[rul trebuie s[ fi fost conczeput =i obiect de convorbire

chiar din ace=ti ani ]n momente de gelozie, deoarece Veronica
Micle publica, ]n Convorbiri literare din decembrie 1875, versuri
spirituale ]n stil de petite posie, ]n care se ar[ta franc plictisit[ de
luceaf[r =i atras[ de un alt ins, care i se p[rea soare:
Darg mi-ai fost, mi-ai fost odat[!
Dar ce-a fost n-a s[ mai fie.
Am v[zut c-aceast[ lume
F[r de tine nu-i pustie.
+i luceaf[rul pe ceruri
Place mult cum str[luce=te...
Dar apune =i dispare

Soarele c`nd se ive=te...
Tu luceaf[r mi-ai fost mie
Ce ]n zori de ziu[ luce
+i-ai apus; acum la soare
Eu privesc cu mai mult dulce.
Poetul n-a publicat ]ns[ mai nici o poezie de dragoste, pentru

acela=i motiv care ]l f[cea s[ p[streze ]n coresponden\[ o des[v`r=it[ oficialitate: discre\ia. Veronica se pare c[ a ]mpins aceast[
266
G. C[linescu
discre\ie din socoteli practice a=a de departe, ]nc`t a r[pit

poetului o speran\[ pe care pe alt[ cale i-o d[duse. La plecarea
din Ia=i, Eminescu nu putea deci vedea pe Veronica Micle, din
pricini pe care i le explic[ aceasta ]ntr-o scrisoare (123*):
Nu e a=a c[ indiferen\a mea \i-a zdrobit inima, inima plin[
de fiin\a mea?
Dar iau pe Dumnezeu de martur dac[ aceast[ indiferen\[ era
adev[rat[; aceast[ r[ceal[ pref[cut[ nu era dec`t o contrabalansare a dragostei tale nem[rginite, ce o ar[tai f[r[ ]ncetare.
Privirea ta, ]n fine ]ntreaga ta fiin\[, fa\[ de mine nu dovedea
dec`t iubire.
Erai a=a de pu\in st[p`n pe tine, ]nc`t cel mai prost om ]=i
d[dea seama c[ e=ti ]ndr[gostit de mine; de aceea, nu trebuia
oare ca s[ dau o dezmin\ire =i s[ ascund ochilor scrut[roti
reciprocitatea unei dragoste tot a=a de mari?
}n cur`nd aceste m[suri chibzuite nu mai fur[ necesare. La 6
august 1879, b[tr`nul Micle r[pos[, l[s`nd o v[duv[ consolat[ =i
]ngrijat[ doar de pensie. De la plecarea lui Eminescu la Bucure=ti,
rela\iile dintre cei doi ]ndr[gosti\i fuseser[ epistolare =i strict
platonice, relativ ceremonioase din partea lui Eminescu, mai
]ndr[zne\e =i cu elanuri de intimitate din partea Veronic[i. +i
pentru unul =i pentru cel[lalt, aceast[ coresponden\[ era un
exerci\iu sufletesc necesar. Eminescu condensa ]n Veronica toate
aspira\iunile sale afective, nerealizabile ]n via\a de toate zilele,
preg[tindu-=i astfel =i sublim`ndu-=i materia poeziilor sale erotice;
pentru t`n[ra d-n[ Micle scrisorile ]ntocmite pe furi=, ]n spaima
de a fi spionat[, constituiau un ce roman\ios =i, ]n afar[ de aceasta,
ca poet[, ea sim\ea negre=it o vanitate ascuns[ a se l[sa c`ntat[
=i de a sta ]n coresponden\[ cu un poet pe care-l b[nuia mare. De
aceea, moartea lui Micle nu fu primit[ de Eminescu cu acea
jubila\ie pe care am a=tepta-o dup[ o dragoste platonic[ de
aproape un deceniu. }n scrisoarea ce-o trimitea Veronic[i ]n aceast[
]mprejurare =i ]n care, pentru ]ntìa oar[, o chema pe nume, c[uta
267
s[ p[streze ]nc[ spa\iul de ce\uri ]ntre el =i femeia iubit[, evit`nd

apropierea care dezv[luie =i dezam[ge=te.
Tu =tii ]i scria el dulce =i nobil[ amic[, c[ []n] sentimentul de care-\i vorbesc nu e nimic banal, care s[ aib[ ceva comun
nici cu teoria pl[cerii, nici cu platitudinele unei tinere\i neconrupte.
Nici tinere\ea, nici frumuse\ea ta, nici virtu\i suflete=ti, nici
gra\ii fizice nu au fost cauza acelei sim\iri care a aruncat o umbr[
ad`nc[ asupra vie\ii mele ]ntregi.
Adesea, exist[ enigme matematice, pentru a c[ror dezlegare
]\i trebuie o cifr[ cunoscut[; adesea, un complex de cazuri se
dezleag[ prin o singur[ cauz[ necunoscut[.
Astfel, via\a mea ciudat[ =i azi =i neexplicabil[ pentru to\i
cunoscu\ii mei, nu are un ]n\eles f[r[ tine.
Nu =tiu de ce e=ti o parte ]ntregitoare a tuturor g`ndurilor mele,
nici m[ preocup s-o =tiu, c[ci nu mi-ar folosi nimic.
Dar este o leg[tur[ cu tine neexplicabil[, de nu ]ntre via\a ta
=i a mea, dar desigur, ]ntre a mea =i tot ceea ce te atinge pe tine,
]ntre a mea =i r[suflarea ta pe p[m`nt.
Veronica e ]ntìa dat[ c[-\i scriu pe nume =i cutez a-l pune
pe h`rtie nu voi s[-\i spun, dar tu nu =tii, nici po\i =ti c`t te-am
iubit, c`t te iubesc.
At`t de mult, ]nc`t mai bine a= ]n\elege o lume f[r[ soare dec`t
pe mine f[r[ ca s[ nu te iubesc. (123*)
Tonul eteric al acestor r`nduri, comparat cu purtarea lui
Eminescu, dovede=te tocmai contrariul de ce a crezut c[ ]n\elege
Veronica Micle. Veronica nu exista pentru poet dec`t ca un mit
erotic, ca o necesitate sufleteasc[ ]n clipele de inac\iune sentimental[. Veronica era o crea\iune a idealismului s[u pasional, =i el ar
fi putut pune foarte bine scrisorile la cutie, f[r[ adres[, c`t[ vreme
tumultul s[u afectiv era exprimat. Iat[ pentru ce Eminescu,
alerg`nd mereu ]nfl[c[rat dup[ o suedez[ sau englezoaic[,
revenea totu=i ]n clipe de abatere la conversa\ia cu prietena
]ndep[rtat[, f[r[ s-o doreasc[ pe aproape. Pentru dna Micle, ]ns[,
268
G. C[linescu
Eminescu reprezenta un liman de delicii sentimentale, dup[ o

lung[ iarn[ casnic[. Nici dou[ s[pt[m`ni nu trecuse de la moartea
lui Micle, =i a=tepta cu ner[bdare s[ alerge la Bucure=ti, ]n care
scop ruga pe Eminescu s[-i g[seasc[ o locuin\[ care s[ aib[
aparen\ele unei ]nc[peri visate. }n cur`nd (prin septembrie sau
octombrie), v[lul dep[rt[rii fu sf`=iat, =i Veronica cunoscu be\ia
divin[ =i nebuniile fericite cum zice ea ]ns[=i ale dragostei
vinovate. Asupra leg[turilor dintre cei doi aman\i plute=te o
b[nuial[ penibil[. Abia ]ntoars[ la Ia=i, Veronica era ]nfrico=at[
de unele turbur[ri poate ]nchipuite ale s[n[t[\ii sale, ca =i
de ciudatele scrisori ale lui Eminescu (dac[ sunt autentice):
La informa\iile care mi le ceri prin scrisoarea ta din urm[, nu
pot s[-\i r[spund mai nimic, sunt lucruri care cu greu le-a= putea
confia unei scrisori; dac[ r[ul n-a existat la tine, atunci e o ]nchipuire a mea =i o fric[, care m-a f[cut s[-mi imaginez cine =tie ce,
dac[ ]ns[ vreun r[u a existat, apoi pozitiv c[ s-a transmis; ]n tot
cazul nu-i nimic, ]\i voi explica c`nd vom fi ]mpreun[ ce-i =i cum.
}ns[, ca o afirma\iune a presupunerei mele =i a temerilor mele,
primesc scrisoarea ta din 31 octombrie, care, iart[-m[, e o m[rturie tainic[ a multor lucruri: via\a ta compus[ din suferin\i fizice =i
rele morale, dore=ti ca amorul unui nenorocit ca tine s[ nu fi aruncat o umbr[ ]n via\a mea senin[, iube=te-m[ =i-mi iart[ p[catele,
ce ]nseamn[ toate acestea? +i eu, care descoperisem ceva, nu aveam
dreptul s[ cred c[, de=i t`rziu, dar totu=i voie=ti a-mi dest[inui lucruri pe care din cine =tie ce cauze mi le-ai negat ]nainte? (123*)
Cu toate aceste sumbre auspicii, Veronica dorea cu arden\[ pe
Eminescu, ]l ]mbia s[ vin[ la Ia=i, s[ ne mai ]mb[t[m unul de
altul, =i ea ]ns[=i a mai vizitat la Bucure=ti pe Eminescu, c[tre
sf`r=itul anului. Am`ndoi ]=i ]ngrijeau s[n[tatea, trat`ndu-se cu
fier iodat Eminescu cel pu\in av`nd ]n chip sigur trebuin\[ de
aceasta (123*). Boala, dezam[girea, intriga junimi=tilor sau, ]n
sf`r=it, o nou[ dragoste la orizont, ce se ]ntrevede ]n acest an, fac
pe Eminescu s[ ]ncerce a rupe leg[turile cu Veronica. Dup[ inutile
269
apeluri directe =i interven\ii prin Caragiale, dna Micle se hot[r[=te

]n sf`r=it s[-l abandoneze.
Monsieur ]i scria ea cu pref[cut[ brusche\[ la 27 iunie 1880
Vos lettres seront dtruites daujourd hui en un mois. Je trouve
parmi mes paperasses de vos posies. Je me fais un devoir vous les
rendre. Agrez etc., Veronica. (Ms. 2255, f. 315.)
Se pare c[ afar[ de o incompatibilitate cu via\a =i dragostea
organizat[, Eminescu ]ncepe s[ fie adumbrit =i de gelozie. Zvonul
leg[turilor dnei Micle =i cu al\i muritori nu este dezmin\it de nimic,
=i vedem din chiar scrisorile celor doi eroi c[ Eminescu avusese
sau era pe cale s[ aib[ un conflict de onoare cu un ins care se
l[uda la toat[ lumea c[ de\ine pe Veronica, oprindu-i =i
coresponden\a. A merge mai departe pe calea insinua\iunilor
biografice este un lucru inutil, cert fiind numai c[ prietenii lui
Eminescu adic[ junimi=tii au socotit-o pe dna Micle drept o
femeie u=uratic[, iar Eminescu s-a ar[tat c[tre sf`r=itul vie\ii din
ce ]n ce mai misogin:
C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila
Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila!
Rela\iunile dintre ]ndr[gosti\i au fost reluate din nou, cu

intimit[\i triste =i obosite din partea lui Eminescu, ardente =i
oare=icum comune din partea Veronic[i, care numea pe Eminescu Mi\icule iubit =i dr[g[la=, Titi al meu, Micul meu, Mi\iculic[, Beb, Bebelu= =i cu alte asemenea apelative ]ncercate de
dorin\i (123*). Ideea c[s[toriei s-a n[scut nu =tim cum ]n mintea
lor, =i Eminescu umbla chiar s[-=i g[seasc[ un c[min potrivit =i,
pentru a-=i pune c[snicia pe baze mai trainice, pl[nuia s[ treac[
la catolicism spre a face divor\ul cu neputin\[ (152, 167). Visuri
naive! C`t de bine citise ]n fond Maiorescu ]n sufletul poetului, c`nd
]ntr-un chip autoritar ]l sf[tuise s[ renun\e la acest proiect nebun!
Eminescu era pe atunci un om bolnav =i inapt func\iunii c[s[toriei,
av`nd ]n vedere mijloacele rudimentare de pe vremea aceea de
270
G. C[linescu
combatere a infec\iei luetice. Veronica Micle nu i-ar fi dat nicidecum lini=tea necesar[ activit[\ii cerebrale, ci l-ar fi sugrumat ceva
mai cur`nd cu grijuri =i contrariet[\i, pe care poetul nu le-ar fi
putut suporta. Nimic nu ]mpiedica pe Eminescu s[ devin[ un
pa=nic burghez, c[s[torindu-se atunci c`nd avea o situa\ie relativ
sigur[, =i nu e de crezut c[ a=tepta moartea problematic[ a lui
Micle pentru a se c[s[tori cu o femeie pe care o iubea la ]nceput
tot a=a de problematic. Eminescu nu era un individ nubil =i-=i
d[dea seama foarte bine de aceasta. }n 1882, prin februarie, Veronica =ezu c`tva timp la Bucure=ti ]n str. Buze=ti nr. 5, ]mpreun[
cu Eminescu. Acesta r[mase pu\in ]nsp[im`ntat de urm[rile
dragostei lui. Veronica voia s[ se c[s[toreasc[ numaidec`t =i s[
se stabileasc[ la Ia=i. Se s[turase de a mai a=tepta, zic`nd c[ e
t`n[r[ =i via\a i-e deschis[ =i c[ vrea s[ mearg[ la Viena s[ petreac[. La multele scrisori cu mustr[ri, pe care Veronica le trimise
poetului din Ia=i, acesta r[spunse ]n sf`r=it, plictisit (123*):
Bolnav, neav`nd nici o pozi\ie social[ sigur[ prin care s[-\i
pot preg[ti un trai modest =i poate fericit al[turi de mine; s[rac
precum bine =tii c[ sunt =i av`nd pururea grija zilei de m`ni, tu
crezi c[ eu a= putea fi at`t de nelegiuit s[ pot veni l`ng[ tine =i s[
nu vreau s[ viu; crezi c[, ]n starea ]n care m[ aflu, ]mi abate a-\i
face infidelit[\i, m[ crezi, ]n sf`r=it, de o sut[ de ori mai mizerabil
de cum sunt ]n stare a fi... te-am rugat, femeie dulce =i fermec[toare, s[ ier\i c[ am ]ndr[znit a te iubi, s[ ier\i c[ am aruncat
aceast[ umbr[ de mizerie asupra vie\ii tale, care dup[ caracterul
t[u trebuie s[ fie vesel[ =i luminoas[... Nu v[d nici o perspectiv[
deocamdat[ de-a tr[i ]mpreun[, pentru c[ nu mi s-a oferit p`n[
acum nimic ]n Ia=i cu care a= duce o via\[ convenabil[ cu tine, =i
]n mizerie nu voi s[ tr[ie=ti... Te s[rut dulce, femeia mea iubit[ =i
drag[, =i dac[, dup[ toate cele zise, tot po\i s[ m[ mai iube=ti,
iube=te-m[, dac[ nu, d[-m[ uit[rii, dar nu crede c[ vreodat[ te
voi uita sau voi ]nceta de a te iubi.
Cu toate c[ prietenii binevoitori sau r[ut[cio=i ]i deschideau
ochii asupra unor purt[ri nedemne ale dnei Micle, Eminescu se
271
hot[r] s[-=i caute o locuin\[ =i s-o aduc[ pe Veronica la Bucure=ti.

Deoarece =edea ]ntr-o cas[ umed[ =i mic[ pe l`ng[ biserica Sf.
Constantin, se ]nvoie=te ]n 1881 cu dna Slavici s[ ia dou[ camere
]ntr-un apartament care aceasta ]l luase cu chirie pe Podul
Mogo=oaiei. Veronica a venit ]ntr-adev[r la Bucure=ti ]n 1882, dar
c[s[toria nu s-a f[cut =i, dup[ c`teva zile, cei doi se desp[r\eau
sup[ra\i. V[z`nd-o plecat[, Eminescu ar fi respirat u=urat, f[c`ndu-=i
semnul crucii. }\i mul\umesc, Doamne am sc[pat ]n sf`r=it,
pentru totdeauna. (210) Nu sc[pase ]ns[. Gelozia ]l fr[m`nta
]nc[ la zvonurile infidelit[\ii Veronic[i, augmentat[ =i de faptul
c[ aceasta din urm[ nu voia s[ vin[ s[ stea la Bucure=ti, adic[
s[ ]mpart[ soarta rea... oricum... =i oriunde. Aci, lu`ndu-=i adio
]n versuri, se ar[ta atins (ed. Botez, note):
Cu ochii umezi =i fierbin\i
De v[duv[ viclean[,
Credeai c-o s[ m[ sco\i din min\i,

S[rman[...
aci simula o nep[sare, ]n care se sim\ea regretul:

De ast[zi dar tu f[ ce vrei,
De ast[zi nu-mi mai pas[
C[ cea mai dulce-ntre femei

M[ las[.
Iritat de boal[, de munca extenuant[ de la gazeta Timpul, de

capri\iile dnei Micle, Eminescu izbucne=te cu o violen\[ amar[,
care curm[ pentru totdeauna rela\iile pasionale cu poeta (M. E.,
III, 8; 24):
Doamn[, de mult joc un rol nevrednic de mine ]nsumi =i
vrednic de sim\[mintele care le-am avut pentru d-ta, c[ci sper c[
nu le mai am. C`t ai fost dus[, am avut vreme s[ reflectez asupra
st[rii mele =i s-o g[sesc nesuferit[.
Doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra nimic =i am urm[rit
ca un idiot o speran\[ nu numai de=art[ nedemn[. C[ci ]ntr-adev[r,
ce am putut spera? Acum pentru ]ntìa dat[ ai vorbit limpede cu
mine, aceasta tocmai nezic`nd nici un cuv`nt, nescriiindu-mi nici o
liter[, c[ci se vede c[ la m`n[stire nu-\i mai trebuie o manta, cum
272
G. C[linescu
]\i trebuia un om despre care unii-al\ii s[ presupun[ c[-l iube=ti, pe

c`nd ]n realitate iube=ti pe cine =tie cine. +tiu multe de d-ta, eu care
p`n-a veni ]n aceast[ \ar[ afurisit[ aveam inima curat[ =i minte
de=teapt[. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiin\[ acestor \[ri ]n care
cuv`ntul nu-i cuv`nt, amorul nu-i amor.
Nu mult dup[ aceea, Eminescu ]nnebuni. Re]nt`lnirea lui cu
Veronica are acum caracterul melancolic al rememor[rii trecutului,
al unei reidealiz[ri a iubirii.
Privit[ favorabil de unii, cu antipatie de al\ii, purtarea Veronic[i
scap[ oric[rei judec[\i. Soarta a voit ca ea s[ moar[ pu\in timp
dup[ Eminescu, d`nd astfel leg[turii dintre d`nsa =i poet o
tr[inicie simbolic[ (77).
}n aceast[ lume plin[ de gre=eli, la ce bun am r[scoli intrigile
moarte spre a os`ndi un om am[r`t sau o femeie mai mult
]nsetat[ de via\[ dec`t nechibzuit[? Dac[ Eminescu a iubit sau
nu pe Veronica, dac[ aceasta a meritat sau nu dragostea sa,
r[m`ne un lucru de=ert fa\[ de legenda care a unit pe cei doi
poe\i ]n via\[ =i ]n moarte. Nevoia de unificare a vulgului burghez
face ca poeziile de dragoste ale poetului s[ aib[ mai mult[
semnifica\ie, iscate de iubirea =i necredin\a unei singure femei.
Chiar prietenii, pu\in informa\i asupra celorlalte iubiri ale lui
Eminescu, vedeau ]n dna Micle iubita legal[ a poetului =i, c`nd ]l
z[reau ]mbr[cat cu mult[ ]ngrijire =i \ilindru pe cap, ]i strigau de
departe: A venit Veronica ! (159). Sub unghiul acestor considera\ii simbolice, fa\a prelung[ cu buze sub\iri =i supte a Veronic[i,
a=a cum ne-o arat[ unele fotografii, se lumineaz[ de un z`mbet
interior, =i lividitatea ce-i ur`\e=te fizionomia aduce un v[l de
suferin\[ care o face simpatic[.
273
EMINESCU GAZETAR
(1876 1883)
R[mas pe drumuri, h[r\uit de r[utatea oamenilor =i cu o

ne]ncredere ]n viitor, pe care ]mprejur[rile p[reau c-o ]ndrept[\esc,
poetul alearg[ s[ se ad[posteasc[ pe la prieteni. Bojdeuca \[r[neasc[ a lui Creang[ din mahalaua |ic[ului, unde noaptea l[trau
cìnii ca la sate, ]l primi cu o voie bun[ care alin[ rana l[untric[
a lui Eminescu, r[scolit[ de cur`nd =i de moartea Raluc[i Eminovici (15 august 1876). }n cerdacul de din dos al bojdeucii, Creang[
=i Eminescu dormeau era var[ sau vegheau, vorbind de
str`mb[t[\ile lumii, de canalia liberal[ =i sf`r=ind cu snoave =i
recit[ri de versuri (123*). Eminescu suferea ]ns[ c`nd era vorba
s[ cad[ pe spinarea altuia, oric`t de bun prieten i-ar fi fost, =i
aspra m`ndrie c[ ]n aceast[ \ar[ merita s[-=i c`=tige onest existen\a ]l umplea de turbare ori de c`te ori se vedea constr`ns s[ recurg[ la serviciile cuiva. Junimi=tii ]i g[sir[, cu mult[ greutate, o
]ndeletnicire umil[, =i prost retribuit[, aceea de redactor-administrator =i corector al unei gazete intitulate Curierul de Ia=i, care
era, ]mpreun[ cu Tipografia Na\ional[, proprietatea unei tov[r[=ii
alc[tuite din Nicolae Gane, Alexandru Stoianovici, Iacob Negruzzi,
Eugeniu Filipescu, +tefan V`rgolici, Teodor Balai= =i Anton Naum.
Pentru 100 =i mai t`rziu 150 de lei pe lun[, redactorul coordona
materia oficial[ a gazetei, ce nu era dec`t un buletin al publica\iilor Cur\ii de Apel din Ia=i, =i alc[tuia =i pagina politico-literar[,
f[c`nd cronica politic[, economic[, teatral[ =i celelalte (14). De=i
munca la aceast[ gazet[, pe care poetul o numea ]n dispre\ foaia
vitelor de pripas (M. E., 1, 2), era lipsit[ de orice satisfac\iuni
morale =i materiale, Eminescu a scris articole a=a de pline de
con=tiinciozitate =i de doctrin[, ]nc`t ne este penibil s[ ne g`ndim
c[ o activitate at`t de remarcabil[ s-a irosit ]n coloanele unei foi
obscure. La o mas[ simpl[ de redac\ie, cu foarfecele al[turi,
274
G. C[linescu
Eminescu compila acum, abstras de orice zgomote ale str[zii,

informa\iuni, cronici =i articole, lipea fragmentele t[iate din alte
publica\iuni =i f[cea corecturi, st`nd ]n leg[turi str`nse cu duhul
de cerneluri al Tipografiei Na\ionale. +i, culme a modestiei, nici
acum =i nici mai t`rziu el nu-=i semneaz[ articolele, v[z`nd ]n
ele o ]ndatorire, iar nu o satisfac\iune. El a scris aci la cronica
extern[ =i intern[ o mil\ime de considera\ii politice asupra problemei rom`nilor de pretutindeni, ]n leg[tur[ cu probabilitatea trecerii armatelor ruse=ti prin \ar[, diferite article privitoare la
chestiunea evreilor p[m`nteni, admirabile =i lucide articole de
politic[ extern[, ]n care raportul Rom`niei cu statele ]nconjur[toare era intuit cu agerime la momentul istoric respectiv (Planul
unei confedera\iuni balcanice, Rom`nii =i Austro-Ungaria, Turcii =i
Europa, Dualismul =i federalismul ]n Austro-Ungaria), comemor[ri
na\ionale dep[=ind prin impetuozitate efemeritatea unui articol
de gazet[ (Grigore Ghica-voievod), ]nsemn[ri economice, pe c`t
de competente, pe at`t de organizate ]n chipul unei doctrine ]ncheiate (Industria na\ional[ rom`neasc[, Buna gospod[rie b[tr`neasc[, }nstr[inarea industriei rom`ne=ti). Aci a publicat =i ni=te observa\iuni critice ]mpotriva d-rului Zotu, care recenzase aspru Logica
lui Titu Maiorescu. }n afar[ de aceasta, Eminescu scria =i cronica
teatral[ (60). }n vara anului 1876, juca ]n gr[dina Ch`teau-auxFleurs o trup[ rom`neasc[ cu Grigore Manolescu, Petre Ionescu,
Mihail Arceleanu =i P. S. Alexandrescu, care =i-a urmat reprezenta\iile =i ]n anul urm[tor (34). }ncep`nd de la 1 iulie, cronicile teatrale, de=i nesemnate, poart[ ]ntip[rirea spiritului eminescian, prin
stil =i vocabular, dar mai ales prin eleva\iunea punctului de vedere =i r[ceal[ tehnic[ a pre\uirii actorilor. }n general, stilul articolelor lui Eminescu n-avea nimic din banalitatea =i improviza\ia
gazet[reasc[, pentru c[ poetul, om cu principii politico-economice
=i cu cultur[ filozofic[, punea pe h`rtie, ]n prilejurile pe care i le
oferea gazeta, o doctrin[ organic[ ce s-a dovedit statornic[. }n
afar[ de exerci\iul diurn al condeiului, Eminescu n-a folosit nimic
275
de pe urma acestei activit[\i obscure. Celebritatea de o zi a articolului despre rusul sinuciga= Kuzminski se datore=te, f[r[ ]ndoial[,
nu meritelor dramatice ale remarcabilei noti\e, care a atras sporirea tirajului, ci interesului publicului ie=ean pentru ]nt`mplarea
]n sine (60,90).
Cum Eminescu nu avea la aceast[ epoc[ dec`t vreo 27 de ani,
v`rsta la care omul creator prive=te viitorul, legenda vie\ii
proletare a lui Eminescu devine o problem[ psihologic[ =i biografic[ de oarecare curiozitate. Mai toate amintirile contemporanilor
sunt n[scute din dorin\a de a explica nebunia poetului prin
dezordinea vie\ii sau din mustrarea adus[ societ[\ii de a fi l[sat
pe marele ei exponent intelectual s[ moar[ de foame. Dar de=i
nu mai poate fi ]ndoial[ c[ mijloacele de existen\[ ale poetului
erau foarte modeste, =i c[ societatea de atunci era nep[s[toare
fa\[ de omul de cultur[, nici o schimbare esen\ial[ nu se f[cuse
]n via\a sa, care continua s[-=i urmeze legile ei proprii, expresie
=i ele, ce-i drept, a condi\iilor sociale. Atunci c`nd nu lucra la
redac\ie, poetul sta ]nchis ]n cas[, compun`ndu-=i operele literare
]ntr-o absen\[ des[v`r=it[ din lumea ]nconjur[toare. }n od[i\a de
fund de ograd[, din care-l d[deau afar[ proprietarii, zic unii, din
pricina nepl[\ii la vreme a chiriei, el ]=i f[cuse o pe=ter[ ]ndep[rtat[ de oameni pentru g`ndurile sale l[untrice. Un pat de fier cu
vergi, o mas[ de brad =i dou[ scaune a=ijderea, o doni\[ cu capac
=i o can[ de ap[, adic[ obiectele unui interior primitiv, cu care
era obi=nuit din copil[rie, acestea erau elementele nu ale mizeriei,
ci ale rusticit[\ii sale (13, 90). Eminescu spre deosebire de
Slavici era dintre acei oameni incapabili de cea mai mic[
]ndem`nare =i ordine ]n treburile casnice, =i care, uita\i de
vigilen\a bl`nd[ a unei femei sau a unui prieten, r[m`n cu zilele
]n impuritate, ca un copil ]n scutecele ude. }n afar[ de aceasta,
m`hnirea =i ]ncordarea ]n munca intelectual[ scoteau pe poet din
orice interes pentru igiena lumii de toate zilele, ]nstr[in`ndu-l
sau s[lb[ticindu-l. Numai bucuria cu sora ei dragostea puteau
276
G. C[linescu
da lui Eminescu acea voin\[ de reconciliere cu societatea, prin

]mbr[carea unei redingote, prin a=ezarea cu precau\iune pe cap
a unui joben =i, ]n sf`r=it, prin reabilitarea rufelor la sp[l[toreas[.
C[ci, oric`t ar p[rea de ciudat, poetul chema destul de des pe
aceast[ purificatoare a vie\ii noastre corporale, ]nsemn`nd piesele
consemnate printre ]ncerc[ri de versifica\ie =i de erudi\ie, probabil
cu acea senza\ie, ultim reziduu al patriarhalit[\ii de la Ipote=ti,
de a preda sp[l[toresei gunoi =i a primi un bra\ de crini. El devenise a=a de str[in de aceste volupt[\i, ]nc`t din faptul c[ printre
rufele ]nsemnate, de pild[ batistele, unele apar\in altor persoane,
ca Bodn[rescu sau dna Burl[ (ms. 2269, f. 74 v.), trebuie s[
deducem c[ adesea prietenii g[seau c[ e oportun s[-i ofere ceea
ce-i lipsea. C`nd ]ns[ ne]ncrederea ]n viitorul s[u ori demonul
inspira\iei ]l atr[geau ]n b`rlog, el redevenea ca ]ntotdeauna omul
vegetativ, cu at`t mai nesim\itor de sine cu c`t nici o atribu\ie
oficial[ nu-l silea s[ aib[ o \inut[ supravegheat[. Acum, ca
]ntotdeauna, baba care-i deretica prin cas[ ]nt`mpina o rezisten\[
d`rz[ c`nd voia s[ intre ]n odaie, iar prietenii care-l c[lcau din
c`nd ]n c`nd r[m`neau o clip[ ]n prag, asfixia\i de fermenta\ia
unui interior ermetic. C[r\i risipite pe jos, albituri murdare aruncate dup[ sob[, pat nef[cut cu ruf[rie fetid[, ap[ ml[=tinoas[ ]n
cof[, iar ]n mijlocul acestei descompuneri continui a elementelor, Eminescu, la mas[ sau pe marginea patului, sta absorbit,
defunct ]n g`ndurile sale. }n jurul lui, coji de nuci =i ghemotoace
de h`rtie aruncate revelau febrila ocupa\ie intelectual[ =i natura
frugal[ a alimenta\iei (13, 90). }n aceast[ epoc[ de mizerie =i
]ndoial[, Eminescu a ap[rut mai mult ca oric`nd, contemporanilor, proletar =i boem. }n grija religioas[ de a-=i face la vreme
articolele, Eminescu se ivea pe str[zi sau ]n redac\ie cu fa\a
\epoas[ =i absent[, ascuns[ ]n gulerul ridicat al surtucului, sub
care z[reai, exagerau cunoscu\ii, un guler soios. Hainele, albe
de f[ina colbului sau ]n\ur\urate de glod vechi, erau lipsite de o
parte din nasturi, =i ]nc[l\[mintea, pe care o p[stra uneori ]n pat,
277
mustea, muced[ de noroaie. Pentru ca s[ acopere neajunsul

pricinuit de lipsa nasturilor la pantalonii prea str`m\i, el ]=i tr[gea
din c`nd ]n c`nd dinainte poalele redingotei vechi, de culoarea
mucegaiului. Imaginea mizeriei e, desigur, mult dilatat[ de micul
burghez cu oroare de fantazia oric`t de minim[ a dezordinii.
Urm`nd un ]ndemn de rusticitate, el ]=i f[cu ]n cele din urm[,
stimulat =i de Creang[, haine groase de =iac moldovenesc, care ]l
ar[tau, cu un trup din fire ]ncheiat, masiv =i pietros. Astfel trecea
]n z`mbete pierdute spre Copou sau spre S[r[rie, cu p[rul cavalin dat pe spate =i mu=c`ndu-=i sf`rcul muste\ii. C[ asemenea fel
de via\[ ]=i avea ob`r=ia =i ]n subcon=tient, fiind f[r[ ]ndoial[
efectul unei ]ndelungi austerit[\i de ordin economic, o dovede=te
faptul c[ Eminescu continua s[ doarm[ ]ncle=tat =i s[ m[n`nce cu
poft[ mare ce se ]nt`mpla, nuci cu pìne sau mere, ca un mistre\,
care scurm[ cu nasul prin frunzele putrede ale p[durii (90).
De=i cu atat de reduse nevoi materiale, aceast[ via\[ nu era
pe placul poetului, pe care ]l nefericea nesiguran\a ei, r[pirea
timpului de studiu printr-o munc[ searb[d[ =i lipsa mijloacelor
de a-=i procura instrumentele activit[\ii intelectuale. Nevoia de
independen\[ economic[ =i moral[ este poate ceea ce a ap[sat
mai mult pe Eminescu, ner[bd[tor de a fulgera moravurile de
atunci, de pe urma c[rora ]=i pierduse pentru totdeauna n[dejdea
unei sinecure ce ar fi fost totu=i a=a de fructuoas[ pentru cultura
\[rii. Aceast[ fire fu cauza unui conflict ce se ivi ]n cur`nd ]ntre
Eminescu =i dl Mircea, directorul Tipografiei Na\ionale, unde se
imprima Curierul. Dl Mircea, fiind legat prin interese profesionale
de dl Pastia, primarul ora=ului, care era atacat ]ntr-o foaie local[, Steaua Rom`niei, rug[ pe poet, om cu condei, s[ scrie c`teva
r`nduri de ap[rare pentru primar. To\i redactorii din lume au
f[cut asemenea servicii inofensive prietenilor =i cunoscu\ilor.
Eminescu, care era nevoit s[ se hr[neasc[ cu nuci, nu voi totu=i
s[ fac[ aceasta =i r[spunse demn precum c[ nici nu cunoa=te pe
dl Pastia, nici nu e cunoscut de d`nsul, =i fiind de pu\in[ vreme
278
G. C[linescu
]n \ar[, iar acela nu demult primar, nu poate emite nici o opinie

nici bun[, nici rea asupr[-i, sub proprie semn[tur[. Dl Mircea
propuse atunci s[ fac[ singur articolul ]n chestiune, dar s[-l semneze poetul, propunere la care acesta r[spunse, =i mai indignat,
c[ nu ]n\elege ca stilul unui om care nu =tie s[ scrie s[ treac[
drept stilul s[u, c[ nu vrea s[ fie amestecat ]ntr-o troac[ cu oricine,
adic[ cu dl Mircea, care este o nulitate, =i c[ mai ales nu \ine s[-=i
]nsu=easc[ gre=elile oric[rui avocat de m`na a treia, sau ale oric[rui ins ce de ieri, de alalt[ieri \ine pana-n m`n[ pentru a ]nnoda
dou[ vorbe rom`ne=ti (60).
}n urma acestui conflict, Eminescu fu constr`ns s[ se retrag[
din redac\ia gazetei, dup[ un an de munc[ stearp[. }nc[ dinainte
prietenii junimi=ti ]i propuser[ s[ vin[ la Bucure=ti, spre a i se da
un loc de redactor la t`n[ra gazet[ conservatoare Timpul, dar
Eminescu n-avea bani de drum.
...n-am cu ce veni scria lui Slavici. Asta m-a f[cut s[-mi \in
gura p`n[ acuma 100 de fr. am pe lun[; din ce dracu s[ plec?
Am =i bagaje: c[r\i, manuscrise, cioboate vechi, l[zi cu =oareci =i
molii, populate la-ncheieturi cu deosebite na\ionalit[\i de plo=ni\e.
Cu ce s[ transport aceste roiuri de avere mobil[ ]n sens larg al
cuv`ntului? (210)
A=a scria la 12 octombrie 1877. Foarte cur`nd ]=i urca ]n tren
h`r\oagele =i moliile =i pornea la Bucure=ti, unde-l a=teptau
mizeria, boala =i, mai la o parte, moartea.
La Bucure=ti, dup[ ce poetul se ad[posti ]n noiembrie ]n curtea
M`n[stirii Caimata, Slavici ]i c[ut[ pe dat[ o locuin\[. }ntr-o uli\[
aproape de centru, dar totu=i dosnic[, strada Sperane\i, g[sir[ o
c[su\[ cu pridvor de lemn, cu dou[ od[i, tind[ =i buc[t[rie, un
fel de bordei r[s[rit, foarte asem[n[tor cu bojdeuca lui Creang[.
Casa era prev[zut[ cu o bab[ care s[ aib[ grij[ de poet, ]n rarele
sale accese de igien[. Totodat[ poetul fu prezentat redac\iunii,
instalat[ ]n dou[ saloane mari =i o anticamer[ pentru servitori,
]n fundul de curte al catului ]ntì din palatul Dacia, afl[tor pe
279
Podul Mogo=oaiei (mai apoi Calea Victoriei), col\ cu strada

Lipscani. }nd[r[tul meselor lungi pline cu jurnale =i h`rtii, poetul
f[cu cuno=tin\[ cu Grandea, redactor p`n[ atunci la Timpul, cu
Scipione B[descu, Ronetti-Roman =i Caragiale (210).
Timpul fusese fondat la 15 martie 1876, ca organ al partidului
conservator de sub preziden\ia lui Lasc[r Catargiu, pu\ine zile
]nainte de c[derea acestuia de la guvern. C`t[va vreme gazeta fu
redactat[ de Gr. H. Grandea, care ]ns[ nemul\umea pe junimi=ti
fiindc[ nu f[cea destul[ publicitate Convorbirilor literare, iar cu
pu\in ]nainte de venirea lui Eminescu ea c[zuse cu totul pe bra\ele
lui Slavici. Evenimentele de la 1877, grava inimici\ie, mai mult
la suprafa\[, ]ntre liberali =i conservatori cereau o gazet[ cu v`sle
bune =i schelet doctrinar solid. Junimi=tii au chemat a=adar pe
Eminescu, care n-avea nevoie s[-=i ]nsu=easc[ o doctrin[ politic[
str[in[ de sine, ca gazetarii de profesiune, numai spre a-=i c`=tiga
existen\a. Eminescu p[rea junimist =i conservator prin structur[,
prin cultur[, prin cercul literar c[ruia ]i apar\inea =i prin ura ]mpotriva liberalilor, care ]l l[saser[ pe drumuri. Spuma de indignare
ce se str`nsese la gura sa ]=i g[si expresie ]n chipul cel mai firesc
cu putin\[ ]n polemica de gazet[, =i cu a=a violen\[ ]nc`t dep[=ea
limitele politicii conservatoare. La drept vorbind, ]n cur`nd sub
latura aceasta Timpul deveni de fapt un organ de expresie al poetului, dup[ cum, din punct de vedere redac\ional, =edea, dup[ un
an numai, pe umerii s[i. }nvinuirea, a=adar, c[ societatea conservatoare cump[rase con=tiin\a poetului pentru o buc[\ic[ de pìne
este exagerat[, =i dovad[ de aceasta este c[ ]=i crease inimici\ii
pentru libertatea sa de opinie chiar printre conservatori. Eminescu
dezvolta acum cu violen\[ =i aplica\iuni la contingen\e vechea sa
filozofie politic[, schi\at[ ]n conferin\a de la Ia=i, =i care se ]nrudea
formal cu ideile maioresciene asupra raportului dintre fond =i
form[. Ideea fundamental[ a redactorului era crearea unei vie\i
de Stat naturale, ie=ite din n[zuin\a lent[ c[tre progres, prin
contact cu civiliza\ia apusean[, adic[ un progresism moderat =i
280
G. C[linescu
f[r[ solu\ie cu trecutul, care s[ ]ng[duie coordonarea noilor

institu\iuni cu sufletul na\iunii. Pentru acest conservatorism,
liberalismul ]nf[\i=a o politic[ =i revolu\ionar[, =i demagogic[,
fiindc[ voia s[ ]mbrace, ]ntr-o noapte, Rom`nia ]n haine ce nu i
se potriveau. Partidul conservator pretindea a nu fi nicidecum reac\ionar, =i ]nsu=i Eminescu respingea o atare insinua\ie. S[ nu se
]n=ele nimeni zicea; nu voim a ne ]ntoarce ]nd[r[t c[tre privilegiurile sf[r`mate de noi cu ]ns[=i m`na noastr[, nu cerem o reac\iune spre trecut, cerem ]ns[ stabilirea echilibrului care nu mai
exist[ pentru sus\inerea intereselor vitale ale \[rii. Dac[ nu voim
atingerea libert[\ilor noastre cet[\ene=ti prin reac\iune, nu voim
deopotriv[ paralizarea lor prin licen\a demagogiei. Adev[ratul
conflict dintre cele dou[ partide nu era at`t teoretic, c`t economic,
pentru c[ liberalismul ]nf[\i=a interesele noii burghezii industriale pe cale de forma\iune, ]n vreme ce conservatorismul ap[ra
interesele marilor proprietari de p[m`nt. De fapt, nici aceasta nu
constituia o deosebire radical[, am`ndou[ partidele fiind burgheze
=i urm[rind rota\ia la guvern, f[r[ atingerea intereselor partizanilor unuia sau celuilalt. Eminescu ]ns[, ca de altfel =i Maiorescu,
pare a nu vedea dec`t un contrast de metode, deriv`nd din dou[
sociologii deosebite. Vede ]ns[ =i o chestiune patriotic[, =i prin
aceasta trece peste cadrul programului conservator al gazetei
Timpul. C`nd Eminescu sus\inea c[ liberalismul, introduc`nd
aparatul complicat al vie\ii de stat industrial, a aruncat o povar[
pe umerii \[ranului, ]n vreme ce vechea a=ezare boieri-\[ranibresle era mai spornic[ pentru puterile unei \[ri agricole s[rac[
]n bani, asta f[cea pl[cere boierilor. De aceea cei mai b[tr`ni din
partid, latifundiarii, protejau pe poet =i sus\ineau c[ combate bine.
Ei, care tr[iau din exploatare, dar nu din profesiuni, trebuiau s[
se bucure c`nd Eminescu ataca pe noul burghez, slujba= al Statului
]n urma reformelor liberale, spre sleirea inutil[ a visteriei. Ce
caut[ striga Eminescu aceste elemente nes[n[toase ]n via\a
public[ a Statului? Ce caut[ ace=ti oameni care pe calea Statului
281
voiesc s[ c`=tige averi =i onori, pe c`nd, Statul nu este nic[ieri

altceva, dec`t organizarea cea mai simpl[ posibil[ a nevoilor omene=ti? Ce sunt aceste p[pu=i, care doresc a tr[i f[r[ munc[, f[r[
=tiin\[, f[r[ avere mo=tenit[, cumul`nd c`te trei, patru ]ns[rcin[ri
publice, dintre care n-ar putea s[ ]mplineasc[ nici pe una ]n
deplin[ con=tiin\[? Se schimb[ ]ns[ chestiunea c`nd, enun\`nd
faimoasa teorie a p[turii superpuse, poetul sus\inea, pun`ndu-se
pe terenul hazardat =i nedrept al originii etnice, c[ noua burghezie
rom`n[ este de fapt de ob`r=ie str[in[. Foarte mul\i dintre conservatori purtau nume de o autohtonitate foarte ]ndoielnic[, =i ]nchipuie-=i oricine cu ce ochi vor fi citit aceste r`nduri:
Dar ]n Bucure=ti =i ]n ora=ele de pe marginea Dun[rii s-a ivit un
element etnic cu totul nou =i hibrid, care ne-a furnizat genera\ia
actual[ de guvernan\i. Acestea sunt r[m[=i\ele haimanalelor de
sub steagurile lui Pasvantoglu =i Ypsilant =i resturile numeroase
ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din aceast[ semin\ie nou[
fac parte oameni ca Giani, Carada, C. A. Rosetti, Pherekydis, Serurie =. al. Toat[ spuma asta de fanario\i novisimi, cari s-au prip[=it
]n \ar[ de 50-60 de ani ]ncoace, formeaz[ naturalmente elementul
de disolu\iune, demagogia Rom`niei.
}n fond, Eminescu nu f[cea proces de origine, ci explica ]n
aprinderea polemic[ nesinceritatea democratic[ =i parvenitismul
politicienilor, fanariot fiind sinonim, pentru el, cu aventurier
neproductiv, tr[ind din vorb[rie steril[.
Articolele lui Eminescu, p[str`nd ordinea de totdeauna a
g`ndirii ]n stilul impecabil, se distingeau acum printr-o vehemen\[
spumeg[toare. Violen\a este de altfel, pe zi ce trece, coloarea sufletului eminescian, =i proza politic[, poeziile, scrisorile =i elocu\ia oral[
sunt ]ntret[iate de furie =i invectiv[ ]mpins[ p`n[ la mizantropie.
Ca un fel de refugiu scria Eminescu dezgustat de contemporani de multele inconveniente ale vie\ii, Dumnezeu, ]n ]nalta
sa bun[voin\[, a dat omului r`sul cu toat[ scara, de la z`mbetul
ironic p`n[ la clocotirea homeric[. C`nd vezi capete at`t de vitreg
282
G. C[linescu
]nzestrate de la natur[ ]nc`t nu sunt ]n stare a ]n\elege cel mai

simplu adev[r, capete ]n care, ca ]n ni=te oglinzi rele, totul se
reflect[ str`mb =i ]n propor\ii pocite, f[c`ndu-=i complimente unul
altuia =i numindu-se sarea p[m`ntului, ai avea cauz[ de a te
]ntrista =i de a despera de viitorul omenirii, dac[ n-ai =ti c[ dup[
o sut[ de ani, de pild[, peste am`ndou[ desp[r\[mintele geniilor
contemporani, peste balamuc =i pu=c[rie, va cre=te iarb[ =i c[, ]n
amintirea genera\iei viitoare, toate fizionomiile acestea vor fi pierit
f[r[ de nici o urm[, ca cercurile din fa\a unei ape st[t[toare.
Eminescu atac[ ]nver=unat pe liberali chiar ]n chestiunea
r[zboiului, ]nvinov[\indu-i c[ trimisese pe c`mpul de lupt[ solda\i
goi =i fl[m`nzi, dintr-o nep[sare pentru p[tura \[r[neasc[:
+i pe c`nd ace=ti cumularzi netrebnici (adic[ liberalii), aceast[
neagr[ mas[ de grecotei ignoran\i, aceast[ plebe fran\uzit[, aceste
lep[d[turi ale p[m`ntului, aceast[ lepr[ a lumii =i culme a tot ce
e mai r[u, mai mincinos =i mai la= pe fa\a ]ntregului univers, face
politic[ =i fanfaronad[ prin gazete =i se gereaz[ de reprezentan\ii
unei na\ii ai c[rei fii aceste st`rpituri nu sunt =i nu pot fi, tot pe
atuncea soldatul nostru umbl[ gol =i descul\, fl[m`nd =i bolnav
pe c`mpiile Bulgariei, ]i deger[ mìni =i picioare, de cad putrede
de pe trupul viu al omului =i, veni\i ]napoi ]n \ar[, cad pe drumuri
]n \ara lor proprie de frig =i de hran[ rea. (42)
}n sf`r=it, ]n 1878, c`nd fu s[ se acorde evreilor, sub presiunea
Congresului de la Berlin, un anume ]ndrept[\it regim de drepturi
cet[\ene=ti, Eminescu, contrariat, ar fi declarat vocifer`nd c[ se
va expatria ]n Asia sau ]n America (123, 206). +i totu=i, poetul
nu era antisemit, scria limpede c[ era departe de-a ur] pe evrei,
os`ndind violen\ele ]mpotriva lor, ci aplica doar o teorie sui-generis
a muncii, rezultat[ dintr-o confuzie paradoxal[ de marxism =i
conservatorism utopic, prin care os`ndea p[turile ce speculau
capitalul f[r[ a produce sau exploatau munca altora. C[ sunt =i
evrei ce merit[ egala ]ndrept[\ire cine o contest[? Aceast[
combativitate f[cu du=mani poetului =i, cum se ]nt`mpl[, cei mai
283
aprigi nu fur[ dintre cei mai de seam[, ci acei scribi f[r[ talent
care priveau cu ochi r[i ascensiunea lui poetic[. C. A. Rosetti,
pocitura cu bulbuca\ii ochi de broasc[..., pre\uia talentul lui
Eminescu, citea zice-se cum ]i picau gazetele, ]n primul r`nd
articolele lui =i, om cu experien\[, ]ncerc[ s[ atrag[ pe poet de
partea sa cu propuneri discrete, pe care acesta le respinse, cer`nd
]n deriziune lega\iunea de la Roma. }n schimb, ]l atacar[ litera\i
ca Macedonski =i N. Xenopol, care, mai mult sau mai pu\in,
politice=te, ]n tab[ra ro=ilor, se sim\eau atin=i de invectivele
]mpotriva p[turii superpuse. La ]nceput criticile fur[ numai literare.
}n Literatorul din 24 febr. 1880, poetul era \inta unor ironii =i sfaturi
cu totul josnice. Coment`ndu-se poemul C[lin, se f[ceau sub
semn[tura Rienzi observa\iuni triviale de soiul acesta (179):
El s-a=eaz[ l`ng[ d`nsa, fruntea ei o neteze=te
. . . . . . . . . . . . . . .
Drept ]n cre=tet o s[rut[!
Curat parc[ i-ar fi turnat o cof[ cu ap[ rece ]n cap. Cum dracu-=i
poate ]nchipui cineva c[ \in`nd la piept o femeie at`t de frumoas[
ca amanta lui C[lin, cu ni=te ochi at`t de gale=i, cu o gur[ at`t de
rumen[, at`t de z`mbitoare s[-i vie chef s-o s[rute drept ]n
cre=tet. Oric`t de excentric ar fi gustul cuiva, oric`t de vagabond[
i-ar fi imagina\ia, astfel de du=uri nu sunt permise nici chiar
metafizicului d-nu Eminescu. S-o s[rute ]n cre=tet! Pu\in dac[ mai
scobora spre p[r\ile dorsale, te pomeneai c[-i venea gust s-o s[rute
]n ceaf[...
Mai apoi adversarii g[sir[ o arm[ bun[ de a r[spunde poetului,
care le contesta calitatea de rom`ni neao=i; Eminescu ]nsu=i era
venetic, =i anume bulgar. Al Macedonski strecur[ ]n revista sa
Literatorul (1882, p. 533) o noti\[ perfid[, ]n care relata, dup[
R[zboiul rom`n, un pretins scandal pricinuit de locotenentul Matei
Eminovici, fratele poetului: Abateri grave s-au constatat contra
numitului. El singur n-a putut nega c[ a intimidat, insultat =i b[tut
284
G. C[linescu
pe locuitorii care nu se ]nvoiau cu armenii arenda=i ]n casa c[rora

=ade =i m[n`nc[. A se pune un ofi\er ]n serviciul str[inului pentru
]mpilarea \[ranului este a nu fi rom`n. D-nul Al. A. Macedonsky
afirm[ c[ este bulgar acest domn. (150) Nicolae Xenopol, poreclit
de Eminescu Xenopulos =i criricul literar al Rom`nului, f[c`nd =i
el pe poet bulgar, ]l ]nf[\i=eaz[ cu cea mai murdar[ ur[: Acest
individ poart[ pantaloni vine\i, un ghieroc negru de ]mprumut =i
o p[l[rie mare neagr[, ]ntocmai ca aceea a nem\ilor cari umbl[
cu fla=nete ]n spate; e pururea plin de noroi, =i fa\a =i mìnile
sale poart[ nenum[rate urme de negreal[ violet[. Cizmele le
]nlocuie=te adeseori prin papuci, =i ]n acest hal i se ]nt`mpl[ uneori
s[ intre la Hugues, spre a c[uta vreun st[p`n din ai s[i, care nu
=tie s[rmanul unde s[ se ascund[ mai cur`nd, spre a nu fi v[zut
de fostul gr[dinar. D[m aici signalmentul exact al acestui bizar
personagiu, c[ci pe la ora mesei de-l ]nt`lnim pe strad[ e bine s[
te fere=ti de d`nsul. Dup[ alte c`teva spirite neroade, autorul
acestor r`nduri ]ncheia, pun`nd la ]ndoial[ s[n[tatea mintal[ a
poetului: ...Aveam p`n[ acum pe omul care se crede coco=, pe
acel care-=i ]nchipuie c[-i umbrel[ =i st[ toat[ ziua ]ntr-un ungher
pentru a se usca... dar pe omul care se crede rom`n =i vorbe=te
de s`ngele str[mo=ilor, fiindc[ =i-a schimbat termina\ia numelui
din ovici ]n escu, aceasta nu s-a mai v[zut. Desigur c[ doctorul
Maudsley, ]n vreo nou[ edi\ie a c[r\ii sale Pathology of Mind, va
trage toate foloasele din exemplul ce-i aducem aici. Ne e team[
]ns[ c[ Maudsley va r`ndui dlui Eminovici o cur[ ]ndelungat[ ]n
vreun stabiliment, bun[oar[ la M[rcu\a... (224)
Aceste atacuri, oric`t de execrabile, nu ]nnegurau spiritul
poetului =i, dac[ le r[spundea uneori, o f[cea numai pentru c[
g[sea prilej bun de a ilustra teoria p[turii superpuse. }n ce prive=te
t[g[duirea meritelor sale literare, Eminescu r[m`nea rece, mul\umindu-se s[ ]n[bu=e ]n sine un dispre\ des[v`r=it pentru scribii
contemporani. Ceea ce st[rnea am[r[ciunea lui era munca istovitoare de redac\ie, ce-i r[pea deopotriv[ zilele =i nop\ile pentru
285
un salariu ne]ndestul[tor =i nu la vreme pl[tit. Eminescu a luptat

ani de zile aproape singur cu greut[\ile redac\ionale, scriind
articole de fond, reportaje parlamentare, compil`nd informa\iuni,
corect`nd =i pagin`nd. A=ezat la o mas[ lung[, plin[ cu jurnale,
el lucra absorbit ceasuri ]ntregi, vara numai ]n c[ma=[ =i pantaloni, cu mìnile pline de cerneal[ violet[ =i fa\a obosit[ =i neor`nduit[. Fiindc[ ]ns[ nu putea alc[tui articole mai de temei dec`t
]n lini=te, el se ]nchidea seara ]n odaia lui acas[, compun`nd noaptea, la lumina oscilant[ a l[mpii cu petrol, pentru ca a doua zi,
livid, nepiept[nat, s[ apar[ ]n tipografie cu un teanc de manuscrise.
Nem`ncat sau nedormit, el sosea la redac\ie cu mare punctualitate,
pentru c[, de=i lipsit de grija de sine, era de o con=tiinciozitate
profesional[ inalterat[. Din p[cate partidul se afla ]n opozi\ie,
latifundiarii erau avari cu averea proprie, fondurile erau pu\ine
=i se str`ngeau greu, =i astfel redactorii r[m`neau nepl[ti\i cu lunile. Eminescu se ]mprumuta ca s[ poat[ tr[i =i suferea de umilin\e
=i str`mtorare (210). }n iulie 1879, de pild[, ia cu ]mprumut de
la un C. Marcopol din Ia=i 300 lei, fie chiar la Ia=i, unde se va fi
repezit, fie la Bucure=ti, unde va fi prins pe ]mprumut[tor (229).
}n cele din urm[, salariile tot se pl[teau =i, cu oarecare chibzuin\[,
un om ar fi putut duce pe acele vremuri o existen\[ mul\umitoare,
ca aceea de pild[ a lui Slavici sau a lui Caragiale, gazetari =i ei.
Dar Eminescu era om cu o logic[ economic[ particular[, tr[ia din
nimic o vreme =i apoi, deodat[, se ]mprumuta cu sume mari, spre
a putea s[ se ]nf[\i=eze ]n condi\iuni satisf[c[toare ]n fa\a ultimei femei care-i incendiase inima (42).
}n cei =ase ani c`t a stat la Bucure=ti, Eminescu =i-a purtat ]n
repetate r`nduri mobilele-i rudimentare =i l[zile cu c[r\i =i
manuscrise pe la diferite gazde, ]n c[utarea unor ad[posturi singuratice =i t[cute. El nu era un om cu gustul interiorului, dar sim\ea
pl[cere s[ stea acas[ ca s[-=i frunz[-reasc[ volumele, s[ scrie =i
s[ transcrie. C[r\ile le \inea r`nduite pe nou[ lungi poli\e de brad,
cam de patru metri lungime, iar restul h`rtiilor prin cufere =i pe
286
G. C[linescu
masa de brad (234). Deoarece, lucr`nd, ]ntindea manuscrisele =i

c[r\ile pe unde g[sea, spre a ]mpiedica invazia babei, care dintr-un
spirit de ]ntust[ ordine ar fi risipit hrana g`ndurilor, ]ncuia u=a
cu cheia la plecare, l[s`nd astfel totul s[ dospeasc[ ]n dezordine
=i necur[\enie. }=i pl[tea, dealtfel, chiria regulat =i ]nainte, cru\`nd
avutul s[u intelectual de orice popriri. Dintr-o chitan\[, de pild[,
din 28 noiembrie 1878, lu[m cuno=tin\[ c[-=i pl[tise chiria cu dou[
luni ]nainte, c`te patruzeci =i cinci lei noi lunar, propriet[resei
din str. Speran\ei (ms. 2255, f. 337).
}n strada Speran\ei ]=i mutase boarfele din chilia scund[ din
curtea M`n[stirii Caimata, unde le l[sase nemi=cate ]n paza
p[ianjenilor =i a moliilor, deoarece supravegherea lor pe rafturi i
se p[ruse obositoare. }ngrijora\i de existen\a poetului, prietenii
vrur[ s[-i vin[ ]n ajutor. Dna Mite Kremnitz ]i oferi o camer[ ]n
schimbul lec\iilor de limba rom`n[ ce le primea de la el, dar Eminescu se sfii s[ pun[ sub ochii intelectualei germane priveli=tea
boemei sale. Folosindu-se de lipsa lui din Bucure=ti, Maiorescu
puse de i se aduser[ toate terfeloagele acas[ la sine, ]n str. Her[str[u nr. 27, ]ntr-o odaie curat[ =i luminoas[, rezervat[ anume
pentru poet. Eminescu n-a putut sta la Maiorescu mai mult de
dou[ s[pt[m`ni (210). R`nduiala aristocratic[ ce domnea ]n casa
acestuia, mesele regulate, nevoia de a fi mereu ]ngrijit la ]nf[\i=are, neputin\a de a arunca rufe murdare dup[ sob[ =i ghetele ]n
pat, datoria, ]n sf`r=it, de a-=i supune indiscre\iei altora, sub pretextul cur[\eniei, pu\inele =i sordidele sale efecte de ]mbr[c[minte
sc`rbir[ pe poet. }n afar[ de aceasta, m`ndria sa vedea o umilin\[
]n faptul de a tr[i din ]ndurare: unui om c[ruia nu-i putea oferi
nimic ]n schimb =i care ]=i ar[ta =i ]n acest chip superioritatea =i
norocul s[u ]n via\[. Se ]ntoarse, deci, ]n str. Speran\ei, iar pe la
1879 un amic l-ar fi g[sit instalat ]n Calea Victoriei 107, ]n
apropierea Ministerului Finan\elor. }n vara anului 1881, c`nd
b[tr`nul Eminovici veni la Bucure=ti, Eminescu =edea ]n strada
Enei nr. 1, ]ntr-o odaie mucegoas[ pe c`t spun cei care au
287
v[zut-o cum erau, dealtfel, ]n genere cele pe care le locuia, la

care avea acces pe o scar[ de lemn =i printr-un coridor (ms. 2255,
ff. 34244). Odaia reprezenta pentru el ]ntì de toate un depozit
pentru numeroasele sale c[r\i, din care, prin transporturi dese ]n
l[zi sau pachete, se pierduse un num[r ]nsemnat. Poetul ]=i iubea
c[r\ile =i era furios c`nd, ]mprumut`ndu-le, nu i se ]napoiau.
D[duse cu umprumut c[r\i =i manuscrise lui Tiktin (ms. 2255, ff.
303) =i lui Gaster, de care acesta din urm[ s-a =i folosit ]n vestita
Crestoma\ie. Od[ile pe care le ]nchiria erau mici, iar proprietarii,
sperio=i de a=a calabal`c, ]nc`t Eminescu ]=i tr`ntea de obicei
volumele pe du=umea sau le l[sa ]n l[zi, =i numai c`nd putea le
]n=ira pe rafturi de lemn. }ntr-un r`nd se b[tea cu g`ndul s[-=i
cumpere de la hala de vechituri un dulap mare, =i ]n acest scop
m[sura u=a s[ vad[ de va putea ]nc[pea prin ea (ms. 2255, ff.
303). Peste un an, ]n 1882, intr`ndu-i ]n cap c[ trebuie s[ se
]nsoare cu Veronica Micle, ]=i lu[ o cas[ goal[ cu dou[ camere =i
intrare separat[, ]n str. Buze=ti nr. 5, pentru care isprav[ consult[
=i pe dna Slavici, la care locuia cu chirie cam din toamna anului
1881. Casa era ]ns[ umed[, =i Veronica ar fi putut s[ nu se simt[
bine ]n ea. De aceea, poetul continu[ s[ locuiasc[ la Slavici, pe
Podul Mogo=oaiei, ]n apropiere de Biserica Alb[ (210). Cu Veronica nu s-a c[s[torit, =i Eminescu a r[mas ]n casa Slavici chiria=
]ntr-o odaie mare, cu pat simplu =i nelipsitele rafturi de c[r\i =i
mas[ de brad cu scaune din acela=i lemn. Un lighean de p[m`nt
]ntr-un col\, un cuf[r jupuit =i ma=ina de cafea completau acest
mobilier rudimentar, c[ruia atmosfera a=a de rigid[ a casei
autorului Marei ]i ]mprumuta un aer de ordine =i de austeritate.
Cineva =tie c[ Eminescu, st[tuse =i ]n strada Segmentului nr. 9, o
jum[tate de an, dup[ o ipotez[ recent[ ]n 1880, la un domn
Stelian Chiri\escu, ]ntr-un apartament gol, compus din dou[
od[i\e, fire=te tenebroase, pe care le \inea ferite de invazia eternei
babe. Ni=te perdele de stamb[ galben[ acopereau mereu ferestrele pustii ale unei locuin\e, care, oriunde s-ar fi aflat, era prin
288
G. C[linescu
firea =i mobilele locatarului mereu aceea=i (201). Vlahu\[ sus\inea

c[ prin decembrie 1882 Eminescu avea domiciliul ]ntr-o c[su\[
veche din str. +tirbey-vod[. Slavici s-a mutat apoi lu`nd =i pe
Eminescu, ]n Pia\a Amzei, la etaj, l`ng[ o brut[rie (210).
}n odaia lui, ]n care se ascundea ]n r[gazurile redac\ionale =i
nop\ile, spre a-=i lucra articolele =i a-=i pune la punct operele
literare, prietenii ]l g[seau, ]n uitare de sine, ]mbr[cat, de pild[,
]n c[ma=[ de noapte =i cu surtucul deasupra. Eminescu avea
concep\ie agitat[, rupea h`rtie mult[, se zv`rcolea prin camer[,
iar c`nd citea, ca s[ se p[trund[ de ]n\elesul =i ritmul textelor,
declama, ]nso\ind lectura de gesturi expresive =i zgomotoase.
Deoarece medita\iile lui Eminescu se prelungeau departe ]n toiul
nop\ii, Ioan Slavici, gazda, de=i om de litere, ar[ta semne de
nemul\umire =i de irita\ie. Acrul autor al nuvelei Popa Tanda,
auzind fo=net de h`rtie =i b`lbìturi ]n odaia al[turat[, b[tea
nervos ]n perete, strig`nd poetului s[ sting[ lumina =i s[ se culce.
Acesta se potolea p`n[ ce socotea c[ Slavici a adormit, apoi
aprindea din nou lampa =i continua =opoc[iala. Din aceast[ pricin[
leg[turile dintre cei doi prieteni se ]n[sprir[, cel mai nemul\umit
p[r`nd a fi moroc[nosul Slavici, care-=i vedea tihna casnic[ turburat[. Gazda era ]ngrozit[ de ]nfr`ngerea legilor burgheze, ce
se petrecea sub chiar acoperi=ul casei sale. Eminescu b`lbìa
noaptea =i nu ie=ea ziua din odaie, ]nvins de un somn ]ncle=tat,
iar prin intersti\iile u=ii r[bufnea duhul gros de cafea =i spirt
denaturat. C`nd, ]n sf`r=it, poetul ]=i p[r[sea b`rlogul, gazda g[sea
du=umeaua plin[ de cocoloa=e de h`rtie, iar uneori, ]n cutia mesei,
mezeluri mucede =i fetide, uitate cine =tie de c`nd (210).
Ce compunea Eminescu la lumina incert[ a l[mpii cu gaz? O
vreme, f[r[ ]ndoil[, versuri. Cea mai activ[ epoc[ a poetului a
fost, cum =tim, aceea dintre anii 18741877, adic[ a =ederii la
Ia=i, c`nd siguran\a relativ[ a existen\ei ]i ]ng[duia lucrul intelectual. Cele mai multe scrieri sunt des[v`r=ite sau meditate ]n ace=ti
ani. Atunci tr[gea ]nc[ n[dejde s[-=i poat[ da doctoratul, =i de
289
aceea o ultim[ oar[, ]n 1877, mai continu[ cu c`teva r`nduri

]nceputa traducere din Kant. Cu plecarea la Bucure=ti =i ]nh[marea
la carul greu al unei gazete, aceste g`nduri l-au p[r[sit cu totul.
Dar poetul era ]nc[ productiv, mai cu seam[ ]n primul an de
redac\ie, 187778, c`nd munca sa era sus\inut[ de iluzii =i
s[n[tate. O serie ]ntreag[ de poezii publicate ]n Convorbiri literare
]n toamna anului 1879 sunt produsul redact[rii definitive a
proiectelor din anii imediat anteriori, str[b[tu\i ]nc[ de aspira\ia
unei mari iubiri. Tot cam pe atunci, ]ntr-o clip[ de ]ntoarcere
]napoi a g`ndului, scria poezia O, mam[, la 1 ianuarie 1880, patru
ani dup[ moartea Raluc[i Eminovici, de imaginea c[reia tumultele
vie\ii ]l ]ndep[rtase. Scrisorile publicate ]n 1881 au fost g`ndite
de mult, dar forma definitiv[ s-a ]nchegat acum, sub imperiul
polemicii gazet[re=ti cu care sunt ]nrudite. De asemeni Luceaf[rul,
Mai am un singur dor =i altele, scoase la iveal[ mai apoi de Titu
Maiorescu, se v[d, la o cercetare a manuscriselor, a fi aruncate
pe h`rtie ]n aceast[ vreme. }n ultimii doi ani de colaborare la
Timpul (18811883), Eminescu n-a mai publicat nimic, =i ne vine
s[ credem c[ nici n-a scris cu tot dinadinsul. Truda redac\ional[,
boala care ]nainta cu tropot, sup[r[rile leg[turilor intermitente
cu Veronica ]l r[pir[ tot mai mult de la masa sa de brad, =i poetul
]nsu=i se pl`nse cu imputare dnei Micle c[-i turburase tihna
intelectual[: De doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra
nimic =i am urm[rit ca un idiot o speran\[ nu numai de=art[
nedemn[ (24).
}n afar[ de poezii, Eminescu dovede=te acum ni=te preocup[ri
ce s-ar p[rea curioase de n-am cunoa=te firea ]nsetat[ de absolut
a poetului. }nc[ de la Viena el ar[tase interes pentru =tiin\e,
]ndeosebi pentru filozofie =i chimie. Nevoia intern[ de unitate ]n
explicarea universului ]mpinsese pe acest spirit speculativ s[ caute
abstrac\iunile necesare ]n =tiin\e, la ]nceput ]n =tiin\ele naturale,
apoi ]n mecanic[ =i astronomie. }n caiete groase de =coal[,
cump[rate de la Leon Alcalay, ]ncepuse s[-=i fac[ ]nsemn[ri dup[
290
G. C[linescu
publica\iuni =tiin\ifice, s[ copieze bun[oar[ no\iuni despre plante

dup[ Schleiden sau observa\iuni fizice asupra calorimetriei, a
c[derii corpurilor, a legilor mi=c[rii, for\ei centrifuge =i alte asemenea probleme, dup[ Annale der Chemie und Pharmacie de Whler
=i Liebig (ms. 2267). Aceste =tiin\e ]=i exprim[ legile ]n ecua\ii
numerice, ceea ce determin[ pe poet s[ se ini\ieze ]n misterele
calculului diferen\ial. Studiul matematicilor, ce-i fusese ]n copil[rie
at`t de ur`t, i se p[rea acum u=or =i unic instrument de formulare
a legilor cosmosului. C[ fantazia poetului m[rea preocup[ri
abstracte c[tre care se sim\ea ]nclinat nu ]n calitate de cercet[tor,
ci de contemplator, nu mai este ]ndoial[. Slavici avusese prilejul
s[ afle ce-l fr[m`nta pe poet. Ideea lui de predilec\iune scrie
acesta era c[ tot ceea ce are via\[ e insola\iune, ceea ce l-a
adus ]n cele din urm[ la convingerea c[ f[r[ matematic[ diferen\ial[ nu suntem ]n stare s[ p[trundem adev[rata fire a lucrurilor.
(210) C`nd pentru ]ntìa oar[ t`n[rul pe atunci Vlahu\[ p[=i ]n
odaia de pe Podul Mogo=oaiei a lui Eminescu, acesta, numai ]n
c[ma=[ de noapte =i surtuc, vorbi absorbit cu prietenul care adusese pe t`n[r despre un nou chip de a m[sura iu\eala apelor (234).
Eminescu nu era ]ns[, hot[r`t, un om de =tiin\[ =i nici m[car un
cunosc[tor sistematic al vreunei discipline, ci numai amator vag
de profunditate. Cum ]ns[ o risipire a spiritului peste hotarele
ocupa\iunii obi=nuite este un semn de ]mboln[vire, ne temem c[
aceste entuziasme pentru calculul diferen\ial sunt un preludiu al
apropiatei boli. +i ]ntr-adev[r, atunci c`nd ]n vara anului 1883
Slavici g[sea odaia vecin[ plin[ de fi\uici cu calcule =i ecua\ii,
paharul sub\ire al min\ii poetului era de cur`nd plesnit.
F[r[ c[min propriu =i s[rac, Eminescu era silit, c`nd nu =edea
acas[, s[ frecventeze birturile economice, pe Duro din strada
Academiei col\ cu Doamnei, sau pe Enache, l`ng[ fostul Minister
de Interne =i, c`nd n-avea ceva mai bun de f[cut, cafenelele. }n
vechea cafenea Otetele=anu, unde veneau scriitori =i actori,
Eminescu era v[zut din c`nd ]n c`nd singur, la c`te o mas[, citind
291
cu r`sete solitare reviste nem\e=ti sau copiind prin frecarea

unghiei c`te un articol de jurnal cu o foaie de h`rtie alb[. Intra,
de asemeni, ]n cafeneaua Labe=, de pe str. Lipscani, foarte c[utat[
pe atunci de gazetari =i care se afla ]n palatul ce a fost acum
c`teva decenii al Soc. Na\ionala. Ca de obicei vorbea rar, z`mbea
bl`nd =i cu g`ndul pierdut, =i numai arareori la o discu\iune ce-l
interesa izbucnea declamatoriu =i aprins pentru ca s[ recad[ ]n
z`mbet budhist =i-n t[cere (45). Lui Eminescu ]i pl[cea s[ se
plimbe ]n tov[r[=ia vreunui prieten, de obicei ardelean (206),
pe Podul Mogo=oaiei sau la +osea (37), cu care prilej vorbea
despre ceea ce ]i ap[sa cugetul, de relele societ[\ii rom`ne=ti sau
de sensul existen\ei. De=i Eminescu n-a avut ]n vremea s[n[t[\ii
patima b[uturii, ca un adev[rat moldovean ce era =i prieten al
lui Creang[, nu fugea de prilejurile ]n care putea s[ bea un pahar
de vin bun. Cu c`\iva prieteni, Teodor Nica, Dionisie Miron,
Costachi, Maroneanu =i al\ii, Eminescu petrecea ore ]ntregi
consum`nd Lacrima Christi (210) sau alte vinuri, evit`nd de obicei
pe cele albe ca av`nd plumb, acas[ sau ]n vreo c`rcium[ ori
gr[din[ cu l[utari (167). }n 1873,un grup de studen\i rom`ni,
fo=ti colegi la Viena, ]nrùri\i de nuvela lui Leon Negruzii, V`ntul
soartei, hot[r`ser[ cu jur[m`nt s[ se ]nt`lneasc[ la o petrecere
comun[ din cinci ]n cinci ani. Cu o zi ]nainte de 15 august 1878,
sosir[ ]ntr-adev[r din Moldova austriac[ Th. Stefanelli =i Vasile
Morariu. La Bucure=ti se aflau Eminescu, Slavici =i ChibiciR`vneanul. Cei doi moldoveni, c[l[uzi\i de Chibici, f[cur[ o
descindere la redac\ia Timpului din Palatul Dacia. Acolo, trec`nd
printr-o odaie ]n care, c[lare pe un fel de cal de lemn, Caragiale
]=i scria articolul, d[dur[ de Eminescu ]n c[ma=[ =i f[r[ cravat[,
asud`nd la un articol pentru ziar pe o mas[ mare plin[ de h`rtii
=i mu=c`nd din c`nd ]n cand, ca pe vremea Blajului, din c`te un
m[r pe care-l lua dintr-un talger.
Mizerie, b[ie\i, vecinic[ mizerie declam[ Eminescu la
]ntrebarea ce mai face am ajuns jurnalist, adic[ calic.
292
G. C[linescu
Dup[ ce prin sunarea unghiei degetului mare de spatele unui

dinte poetul se ]ncredin\[ c[ prietenii aveau bani, se ]ndreptar[
c[tre gr[dina La idee, local original, unde alimentele erau botezate
cu nume noi, m[m[liga m`ndrie na\ional[, cu\itul Bismarck,
cafeaua neagr[ taifas cu cealma =i a=a mai departe. }ntr-o
plimbare pe Podul Mogo=oaiei, poetul dezv[lui amicilor, z`mbind,
adev[rata sa stare, declam`nd din Goethe (214):
Arm am Beutel, krank am Herzen
Schleppt ich meine langen Tage.
La ebrietate, Eminescu, ]nduio=at de soarta omenirii, devenea

generos =i \inea s[ ]mbrace pe s[raci cu ve=mintele sale unice.
Astfel, ]ntorc`ndu-se ]ntr-o zi cu Slavici, cam turmentat, de la dr.
Teodor Nica, unde b[user[ cam multi=or, z[rir[ ]n col\ul str[zii
Doamnei cu strada Col\ei, unde se ridica o bina, un om descul\,
merg`nd prin lapovi\[. Rezem`ndu-se de mormanul de c[r[mizi,
poetul d[du s[ se descal\e.
Ai c[piat, omule?! \ip[ Slavici. O s[-i dai tu ghetele tale,
dar r[mì ]nsu\i descul\.
Eu!? r[spunse el. De mine s[ nu-\i pese. Eu pot s[ umblu
=i descul\: dar el, s[racul!? (210)
Prieteni prea mul\i Eminescu nu avea. Slavici era un om posac,
Caragiale, coleg de redac\ie, ]i devenise nesuferit prin spiritul s[u
de zeflemea =i prin =iretenia cu care ]l provoca la discu\ie ca apoi
s[ se bucure de aprinderea sa (204). El se ]nt`lnea totu=i cu
junimi=tii bucure=teni, care f[cuser[ ]n casa lui Maiorescu o filial[
a Junimii, ce continua s[ se adune =i la Ia=i. Scrisoarea a III-a,
care a provocat retragerea lui Panu din Junimea, a fost adus[ de
Maiorescu ]nsu=i la Ia=i. Se citea =i la Bucure=ti, \in`ndu-se =edin\e
regulate ]n fiece vineri. }mpreun[ cu junimi=tii, Eminescu era
frecventator asiduu ale concertelor, ca de pild[ ale lui Sarasate,
pe care le g[sea admirabile, sau al reprezenta\iilor de teatru italian
cu marele actor Ernesto Rossi:
293
Junimii de aici scria el la Ia=i lui Negruzzi i s-a stricat

rostul cu Rossi. P`n la venirea acestui genial actor, \ineam regulat
vinerile =edin\[ ]n care s-a citit aforismele lui Schopenhauer,
epistolele lui B[lcescu, o nuvel[ a lui Slavici, Gura satului, o
traducere ]n versuri a lui Ruy Blas (Ol[[nescu]), apoi versurile
mele ce vi le trimit, c-un cuv`nt, Junimea de aici a mers p`n-acum
strun[. De la venirea lui Rossi, serile toate ale s[pt[m`nii sunt
prinse. (Ms. 2255, f. 31214.)
Maiorescu mai avea obiceiul s[ ias[ din c`nd ]n c`nd la iarb[
verde, la Cernica, la Pas[rea, ]n p[durea de la Tunari, la C[ld[ru=ani sau la Snagov ori |ig[ne=ti. Alteori mergeau mai pe aproape
=i pe jos la B[neasa, Her[str[u, Dude=ti sau M[gurele. La aceste
preumbl[ri luau parte, pe l`ng[ Maiorescu cu so\ia, Th. Rosetti,
de asemeni cu so\ia, dna Mite Kremnitz, care era cumnata lui
Maiorescu, nu rareori consulul german Griesebach, ]n r[gazurile
sale poet valoros, =i pe deasupra Eminescu =i Slavici, care se
sim\eau bine ]n aceast[ atmosfer[ germanizat[. La M[gurele, mic
Tivoli rom`nesc, unde se afla vestitul castel Otetele=anu, pus pe
un d`mb ]n fa\a unui lac ce colecteaz[ apa c`torva izvoare
domolite ]n f`nt`ni =i mici cascade, excursioni=tii poposeau p`n[
la miezul nop\ii, ]ntorc`ndu-se pe lun[, cu tr[surile. Acolo, credea
f[r[ temei Slavici c[ s-ar fi inspirat Eminescu c`nd a compus Scrisoarea IV (208):
St[ castelul singuratic, oglindindu-se ]n lacuri,
Iar ]n fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;
Se ]nal\[ ]n t[cere dintre rari=tea de brazi,
D`nd at`ta ]ntunerec rotitorului talaz.
Rela\iunile cu aceast[ societate i-au atras poetului oarecare

nepl[ceri. }ntì de toate, stima pentru talentul s[u =i depl`ngerea
s[r[ciei ]n care tr[ia se pref[ceau la ace=ti oameni odihni\i ]ntr-o
nobil[, dar jignitoare pentru Eminescu protec\iune. Dna Mite
Kremnitz, foarte sim\itoare pentru soarta profesorului ei de limba
rom`n[, =i pentru care acesta pare s[ fi avut o vag[ ]nclina\iune,
294
G. C[linescu
crezu c[ ]i poate veni ]n ajutor oferindu-i 200 de lei drept

onorariu. Eminescu, ]nro=indu-se p`n[ ]n v`rful urechilor, r[spunse cu un r`s nervos: Nu mi-a= fi ]n chipuit c[ o doamn[ at`t de
inteligent[ ca d-ta nu e ]nstare s[-=i dea seama c[ m[ jigne=te
c`nd crede c[ eu ]n vederea unui c`=tig material ]mi dau osteneala de a o ]nv[\a rom`ne=te pentru ca s[ poat[ citi scrierile noastre,
]ntre altele =i pe ale mele. Drept dovad[ de sinceritate nu ai s[ te
superi pe mine dac[ rump ]n buc[\ele mici aceste h`rtii. Ceea ce
=i f[cu sub ochii ului\i ai sus-numitei doamne (210).
Titu Maiorescu, care, ca om de cultur[ oficial, \inea foarte mult
la buna opinie a cercurilor de sus, ]n urma citirii la palat a uneia
din Scrisori, g[si cu cale s[ vorbeasc[ reginei Elisabeta despre
Eminescu =i s[ ]nlesneasc[ acestuia o audien\[. Eminescu se ar[t[
furios =i ]ncerc[ ]n zadar s[ dea bir cu fugi\ii. Timid =i ironic ]n
sinea lui, str`ns ]n haine adunate pentru circumstan\[, poetul nu
f[cu impresie prea bun[ asupra maiest[\ii-sale. Nemul\umirea a
fost dealtfel reciproc[, =i Eminescu a stat mult[ vreme
sup[rat pe Maiorescu (167).
}ntr-acestea, poetul ]ncepea s[ fie cunoscut ]n public =i mai
ales ]n tinerime. +colarii de liceu ]l citeau ]n b[nci, trec`ndu-=i
din m`n[ ]n m`n[ Convorbiri literare, =i c`nd poetul p[=ea pe drum
cu priviri absente =i z`mbetul uitat ]n col\ul gurii, \in`nd ]n m`na
plin[ de cerneal[ violet[ un ghiozdan mare, ros la margini, unii
tineri ]=i d[deau cu coatele =optind: Uite Eminescu! Epigonii
]ncepur[ a se str`nge ]n jurul lui, ]ntìul printre ei fiind Alexandru
Vlahu\[, cu care poetul se ]ntre\inea din c`nd ]n c`nd la c`te o
cafenea. }n versurile lui C. Mille, fost elev al s[u la Ia=i, poetul
vedea iar[=i o f[g[duin\[ ce nu s-a \inut. Eminescu trebuie s[ fi
ap[rut tinerilor cu at`t mai tulbur[tor cu c`t aura poeziilor sale
se potrivea cu via\a lui elevat[ =i abstract[, legendar[, chiar ]n
ceea ce putea fi un semn de apropiat[ furtun[. Astfel, ]ntr-o sear[,
uit`nd pe masa din odaia lui Vlahu\[, unde se urcase s[ a=tepte
295
]ncetarea ploii, o garoaf[ oferit[ de acesta, poetul se ]ntoarse ]n

toiul nop\ii, cu ve=mintele ude, spre a =i-o relua (236).
Eminescu, ]n ace=ti doi ani, era ]ns[ evident bolnav. Ulcere
hidoase ]i acopereau picioarele (210) =i capul ]i ap[sa greu pe
umeri de dureri l[untrice. Leg[turile cu Veronica ]i erau ap[s[toare
=i din pricina aceasta, de=i aceea, con=tient[ de existen\a r[ului,
nu se ar[ta ]nsp[im`ntat[. Boala cauza poetului o cople=ire =i o
sil[ de sine =i de via\[, dobor`ndu-l ]n cele din urm[ sub deprimatoare turbur[ri psihice. Visa, de pild[, c[ l-a lovit apoplexia, care-l
]mpiedica s[ se ridice din pat, ]ntr-o agita\ie grozav[ a inimii
(123). O ]ncercare de nuvel[ din aceast[ vreme dezv[luie ebuli\iunea de valuri ]nfuriate =i ]nvine\ite a s`ngelui. Eroul, Ioan
Vestimie, impiegat monoton, circul`nd zilnic ]ntre c[su\a sa,
cancelarie, birt economic =i cafeneaua cu jurnale ilustrate, simte
deodat[ o turburare ]nl[untrul s[u, prevestit[ prin pulsa\iuni =i
b[t[i ale inimii tot mai neregulate. Memoria, p`n[ atunci a=a de
str[lucit[, ]l p[r[si deodat[, ]nc`t pentru a g[si numele unei feti\e
blonde, pe care o iubea cu credin\[ de 16 ani, trebui s[-l caute
]n dic\ionar. }ncepu s[ cread[ c[ fusese lovit de o afazie sau c[ o
tumoare sub oasele craniului ]i apas[ creierul. Toat[ existen\a lui
Vestimie, este, dealtfel, pierdut[ ]ntr-o ]nvolburare a spiritului, ce-l
afund[ ca ]ntr-un pu\ ad`nc ]n visuri grele, concentrice, cu pierderea distinc\iei ]ntre subiect =i realitate (ms. 2255, f. 26880).
Suferin\ele lui Vestimie sunt, f[r[ ]ndoial[, acelea ale lui Eminescu.
Versurile, coresponden\a, actele ne dezv[luie ]n ace=ti ani un om
violent =i sarcastic, b[nuitor de comploturi morale =i mizantrop,
]ngrijorat =i ne]ncrez[tor ]n viitor, misogin =i urm[rit totu=i de o
luxurie chinuitoare, ce-l pune c`teodat[ ]n situa\ia penibil[ de a
fi r[scump[rat de prieteni din captivitatea femeilor de noapte (3).
Dorin\a de moarte se face tot mai puternic[, este ]nveninat[ de
obsesia h`d[ a decesului, care ]l \intuie=te mai cu seam[ ]n vis:
296
G. C[linescu
Ce vis ciudat avui, dar visuri

Sunt ale somnului f[pturi,
A nop\ii minte le scorne=te,
Le spun a nop\ii negre guri.
. . . . . . . . .
Prin tristul zgomot se arat[,
}ncet sub v[l, un chip ca-n somn,
Cu o f[clie-n m`na-i slab[,

}n alb[ mantie de domn.
+i ochii mei ]n cap ]nghea\[,
+i spaima-mi seac[ glasul meu,
Eu ]i rup v[lul de pe fa\[...
Tresar... ]ncremenesc... sunt eu.
(Vis)
Boala era ]nr[it[ =i de munca istovitoare de redac\ie, care nu-i

d[dea r[gaz. El era nevoit s[ r[m`n[ ]n Bucure=ti =i vara, pe
c[lduri, spre a redacta o gazet[ pe care patronii latifundiari uitau
s-o subven\ioneze. }n vreme ce mai to\i Maiorescu ]ndeosebi
plecau la b[i ]n str[in[tate, poetul, str[b[t`nd zilnic trotuarele
]ncinse, se ]nfunda ]n duhul de cerneluri al redac\iei =i uneori al
tipografiei.
Uf, nu mai pot, nu mai pot se pl`ngea c`teodat[ vreunui prieten a= vrea s[ m[ duc undeva la \ar[, s[ m[ odihnesc
vro dou[ s[pt[m`ni...
De ce nu te duci?
Dar unde s[ m[ duc? Cu ce s[ m[ duc? Pe cine s[ las ]n
locul meu?... (234)
}n anul 1878, fiind v[zut ]n starea aceea =i ]n urma sfaturilor
d-rului Kremnitz, care nu g[sea lucru curios nimic suspect
]n ulcera\iile de care am pomenit, Eminescu fu invitat de Nicolae
Mandrea, prieten conservator, s[ stea la mo=ia acestuia, Flore=ti,
din valea Gilortului. I s-a dat =i un onorariu de c`teva mii de lei
mai mult ca o ]n[bu=ire a susceptibilit[\ilor spre a traduce
]n rom`ne=te un volum din colec\ia de documente a lui Hurmuzachi. La Flore=ti poetul a stat singur ]n tot conacul =i era foarte
mul\umit. Rùrile, codrii, =esurile, dealurile oltene=ti, mun\ii ]n
dep[rtare, totul i se p[rea foarte frumos =i era hot[r`t, de i se
mai trimitea vreo sut[ de lei, s[ c[l[toreasc[ la Turnu-Severin =i
prin ]mprejurimi. R[nile de pe picior ]i trecuse =i mergea mai bine,
]ntr-at`t acest om al naturii se sim\ea ]nzdr[venit afar[ din ora=e,
297
la drumul de \ar[. C`nd Slavici trecu =i el pe la Flore=ti, g[si pe

poet s[n[tos =i vesel nevoie mare (210; ms. 2262, f. 89), cum
reiese, dealtfel, =i dintr-o scrisoare mai mult sau mai pu\in
indecent[ c[tre colegii de redac\ie (M[i oameni buni, Caraieli =i
Ronetti-Roman, unde e vorba de fata popii cea oche=ic[.) (Ms.
la I.I.L.F.)
Din p[cate redac\ia ]l a=tepta implacabil[ la Bucure=ti, =i r[ul
l[untric nu se potolise prin simpla contemplare a lan\ului de mun\i
ce-l desp[r\ea de locurile de hoin[rie ale tinere\ii sale. }n cele
din urm[, fie c[ voiau s[ u=ureze pe poet, fie mai ales c[ erau
nemul\umi\i de chipul r[zle\ cum b[tea drumurile conservatoare
(I. A. Cantacuzino se pl`nse odat[ lui Maiorescu c[ Eminescu a
f[cut din Timpul lorgane personnel de ses antipathies) (24, V),
conservatorii de la conducere ]i mai d[dur[ un colaborator, pe
care nu-l ceruse =i pe care nu-l stima, N. Basarabescu, redactor la
Poporul. Ca =i la Curierul de Ia=i, Eminescu vesti, iritat =i pripit, c[
nu poate primi solidaritatea cu scriitori cari cred c[ se [pot]
dispensa =i de talent, =i de cuno=tin\e, =i de idei, numai dac[ vor
vorbi ]ntr-un mod incalificabil de persoana regelui, p`n[ ]n
momen-tul c`nd m`na monarhului semneaz[ cu dispre\ vreun
decret de decorare sau de numire ]n func\ie (ms. 2255, f. 304).
Demisia pe care =i-o ]naint[ nu-i fu primit[, dar gestul dezv[luie
independen\a, p`n[ la distrugerea sim\ului de conservare, a lui
Eminescu. Ar fi r[mas desigur pe drumuri, fiindc[ o catedr[ de
limba german[, pe care o spera la Ia=i, se dovedise vis de=ert. O
dezn[dejde surd[ =i un dezgust de oameni, =i mai cu seam[ de
junimi=ti pentru care se zb[tuse at`ta ]l cuprinse, =i cuvintele
pe care le scria la Ia=i (1882), probabil Veronic[i Micle, sunt
zguduitoare =i pline de furtuna apropiat[:
Tu trebuie s[-\i ]nchipuie=ti ast[zi sub figura mea un om foarte
obosit, de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii =i
peste acest (sic) bolnav, care ar avea nevoie de cel pu\in =ase luni
de repaus pentru a-=i veni ]n fire. Ei bine, de =ase ani aproape o
298
G. C[linescu
duc ]ntr-o munc[ zadarnic[, de =ase ani m[ zbat ca ]ntr-un cerc

vicios ]n cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adev[rat;
de =ase ani n-am lini=te, n-am repausul senin, de care a= avea
at`ta trebuin\[ pentru ca s[ mai pot lucra =i altceva dec`t politic[...
Eu r[m`n cel mai am[git ]n afacere, c[ci am lucrat din convingere =i cu speran\a ]n consolidarea ideilor mele =i un mai bun
viitor. Dar nu mai merge. }n opt ani de c`nd m-am ]ntors ]n
Rom`nia, decep\iunea a urmat la decep\iune =i m[ simt at`t de
b[tr`n, at`t de obosit, ]nc`t degeaba pun m`na pe condei s[-ncerc
a scrie ceva. Simt c[ nu mai pot, m[ simt c[ am secat moralice=te
=i c[ mi-ar trebui un lung repaus ca s[-mi vin ]n fire. +i cu toate
acestea, ca lucr[torii cei de r`nd din fabrici, un asemenea repaus
nu-l pot avea nic[ieri =i la nimeni. Sunt strivit, nu m[ mai reg[sesc
=i nu m[ mai recunosc.
A=tept telegramele Havas, ca s[ scriu, iar scriu de meserie, scriemi-ar numele pe morm`nt, =i n-a= mai fi ajuns s[ tr[iesc. (66)
Munca =i boala ]ndep[rtase pe Eminescu de rude, precum ]l
]nstr[inase de iubire. La nunta fratelui s[u Matei, ofi\erul, ]n aprilie
1880, nu se dusese =i nici m[car nu-i scrisese c`teva =iruri de
prietenie. La chemarea surorii sale Henrieta, r[spundea obosit c[-i
este peste m`n[, c[ nici m[car nu poate f[g[dui, lumea fiind
schimb[cioas[ =i n[dejdile din pulbere, c[ ]n sf`r=it se sim\ea
b[tr`n, foarte b[tr`n =i ar fi voit s[ moar[.
E mult de atunci, Hariet[, de c`nd eram mici detot =i ne
spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea asta. (33)
Ceva ]ns[ ]n leg[tur[ cu Ipote=tii se fr[m`nta ]n capul lui
Eminescu. }=i f[cea socoteala c[ ar fi putut sc[pa de povara
gazet[riei cultiv`nd p[m`ntul \[r[nesc, cu tat[-s[u? Voia s[
salveze mo=ia p[rinteasc[ dintr-un sentiment de tradi\ie familial[?
Probabil =i una =i alta. De aceea poetul rumega fel de fel de planuri
spre a recupera Ipote=tii: s[ se ]nsoare, s[ ia bani cu ]mprumut
pentru b[tr`n de la +tirbei (?) sau de la creditul funciar, urm`nd
ca dob`nzile s[ le pl[teasc[ el (ms. 2266, coperta 2). Un frate al
299
s[u, Nicu, se ]mboln[vise ]n 1883, =i Eminescu fu v[zut de prieteni

procur`nd, nu se =tie de unde, suma de 2000 de lei spre a o trimite
fratelui; dar se poate ca banii s[ fi avut =i alt[ ]ntrebuin\are ]n
leg[tur[ cu proiectele economice asupra Ipote=tilor (210; ms.
2255, ff. 333, 347).
}n aceste dispozi\iuni de sil[ de via\[ =i de ur[ amar[ ]mpotriva
oamenilor suspu=i, Eminescu porni ]n vara anului 1883, la
sf`r=itul lui mai sau ]n iunie, la Ia=i (unde avea s[ fie, ]n ziua de
5 iunie, serbarea dezvelirii statuii lui +tefan cel Mare), ]n calitate
de corespondent al gazetei Timpul. }nainte de a descinde la Ia=i,
sau dup[ aceea, e foarte posibil ca poetul s[ fi trecut, ]n acest
an, pe la Boto=ani, Ipote=ti =i ]n fine la Pom`rla, unde prietenul
s[u Samson Bodn[rescu ]i f[cu surpriza de a transporta din livada
liceului privat Anastase Ba=ot[, al c[rui director era, =i replanta
]n fa\a locuin\ei sale un enorm castan complet ]nfrunzit =i ]nalt de
=apte metri.
}n capitala Moldovei, Eminescu ]=i reg[si prietenii, pe Creang[,
Miron Pompiliu =i ceilal\i =i colind[ cu ei, ]n cele c`teva zile c`t
st[tu acolo, =tiutele cr`=me. }n =edin\a ad-hoc a Junimii, ]n casa
lui Iacob Negruzzi, el citi cu glasul s[u grav =i muzical, ]ntristat
acum =i amar, ]n aplauzele zgomotoase ale celor de fa\[, faimoasa
Doin[, conceput[ credem de mult, ]n fond ]ndreptat[ ]mpotriva
afacerii Stroussberg, potrivit[ pentru ]mprejurare:
+tefane, m[ria-ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las Arhimandritului
Toat[ grija schitului
Las[ grija sfin\ilor

}n seama p[rin\ilor,
Clopotele s[ le trag[
Ziua-ntreag[, noaptea-ntreag[.
La dezvelirea monumentului ]ns[ n-a mers. }n vreme ce lumea

se zdrobea ]n ]nv[lm[=eal[ =i pia\a urla de discursuri =i urale,
Eminescu sumbru, la Bolta-Rece, bea vin de Cotnar, z`mbindu-=i
singur. O presim\ire surd[ ]l ]nsp[im`nta, =i boala ce-l p`ndea
nu-i era cu totul str[in[ de con=tiin\[, c[ci ]ntrebat de ce nu citise
300
G. C[linescu
Doina la serbare, cum ]i fusese g`ndul, r[spunse c[ nu se sim\ea

bine =i era chinuit de temerea ca nu cumva s[ zic[ ori s[ fac[
ceva nepotrivit cu ]mprejur[rile, ]nc`t lumea s[ r`d[ de d`nsul.
Fobii, timide deocamdat[, ]l ]ncol\eau, =i Creang[ privi cu cl[tin[ri
de cap pe poet c`nd acesta, vr`nd s[ se culce, puse pe m[su\[ un
revolver, zic`nd c[-i era fric[ s[ nu-l ucid[ cineva (75).
}ntors ]n Bucure=ti, Eminescu ap[ru prietenilor din ce ]n ce
mai ab[tut =i mai ruinat suflete=te. O singur[ dat[ surprindem
la el, chiar ]n acest an, o tres[rire de bucurie =i de ]ncredere ]n
oameni, dar aceea ca un termen pentru a m[sura cu mai mult[
am[r[ciune =i ironie nep[sarea societ[\ii rom`ne=ti. Oferind lui
Iosif Vulcan, directorul Familiei, cel care ]i d[duse cei dintì fiori
ai publicit[\ii, c`teva poezii spre publicare (S-a dus amorul, C`nd
amintirile, Ce e amorul, Pe l`ng[ plopii f[r[ so\, De-acum), cu
prilejul venirii lui Vulcan la Bucure=ti, acela ]i trimise, ]ntors acas[,
un mic onorariu. Eminescu, vr[jit, lu[ condeiul =i-i a=ternu o scrisoare recunosc[toare, dar de o volubilitate dureroas[ (187):
Mult stimate domnule =i amice,
Mul\umesc pentru onorariul trimis cel dintì pentru lucr[ri
literare pe care l-am primit vodat[-n via\[. }n Rom`nia domne=te
demagogia =i ]n politic[ =i ]n literatur[; precum omul onest r[m`ne
aci necunoscut ]n via\a public[, astfel talentul adev[rat e ]necat
de buruiana rea a mediocrit[\ilor, a acelei =coli care crede a putea
]nlocui talentul prin impertinen\[ =i prin admira\ie reciproc[.
Iart[-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur c[ a
fost pentru mine o rar[ m`ngìere de-a m[ vedea remunerat dintr-un
col\ at`t de dep[rtat al Rom`niei, din Oradea-Mare c`nd ]n \ara
mea proprie nu voi ajunge nicic`nd s[ ]nsemnez ceva, excep\ie
f[c`nd de cercul restr`ns al c`torva amici. +-apoi s[ nu fiu
pesimist? etc.
}ncepeau ]n cur`nd c[ldurile verii, c`nd lumea, ]n frunte cu
patronii conservatori, fugea din Bucure=ti, iar poetul r[m`nea singur
301
s[ asude asupra mormanelor de corecturi =i s[-=i alc[tuiasc[

informa\iile pentru gazet[ p`n[ t`rziu ]n noapte. Spiritul obosit =i
blazat al lui Eminescu, ]nvr[jbit de un s`nge veninos =i \inut pe loc
de o v`rto=ie trupeasc[ ]nn[scut[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva
destinelor, apoi r[ul se dezl[n\ui, =i coardele maestrului plesnir[.
AGONIA MORAL{ +I MOARTEA

(18831889)
}ntocmai ca un dig de lemn putred, care-=i mai propte=te

pieptul dospit de acreala umidit[\ii ]mpotriva mugetelor navalnice
ale m[rii, l[s`ndu-se str[puns ici =i colo de mici suli\i de ap[,
con=tiin\a lui Eminescu, obosit[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva
asaltului tumultuos al imagina\iei ce voia s[ rup[ z[gazul ra\iunii.
Nelini=tit de spumegarea l[untric[ =i de ideea unei cabale urzite
]mpotriv[-i, acum c`nd to\i ]l p[r[seau spre a pleca la b[i, poetul
se prinse cu mìnile de Slavici, care, =i el bolnav, se preg[tea s[
se duc[ la Viena. }i f[cu mustr[ri amare c[-l p[r[se=te ]n ]mprejur[ri grele pentru el =i ]ncerc[ s[-l ]nduplece s[ r[m`n[ pe loc.
Spre a sc[pa de el, Slavici ]l rug[ s[ se duc[ la Maiorescu cu un
bilet din parte-i. Maiorescu citi ]n scrisoare b[nuiala lui Slavici c[
poetul ar fi greu bolnav, dar v[z`nd pe Eminescu lini=tit =i
z`mbitor, nu crezu nimerit s[-l iscodeasc[ mai departe (210, 214,
V). }n fond, era ]ncredin\at c[ mintea lui Eminescu se clatin[, c[ci
acesta, lu`nd masa cu el, cu c`teva zile ]nainte, se ar[tase, ]n
nepotrivire cu firea sa, \an\o=, declar`nd c[ ]nva\[ limba albanez[
=i c[ vrea s[ se fac[ monah (224, IV). }n sufletul poetului ]ns[
ultimul z[plaz al judec[\ii se pr[bu=ise =i ]nchipuirea n[v[lea
clocotitoare. }ntre omul din ajun =i cel de acuma nu era nici o
deosebire. G`ndurile =i sentimentele erau acelea=i, numai sim\ul
compatibilit[\ii imagina\iei cu realitatea fusese distrus. Iat[ de ce
302
G. C[linescu
putem p[=i mai departe la cercetarea firii =i concep\iei eminesciene

chiar pe acest teren sumbru =i aburos.
Eminescu ]=i d[du numaidec`t seama c[ durerile sale erau un
ecou stins al suferin\elor ob=te=ti, c[ acestea fuseser[ pricinuite
de de=[n\area demagogic[ a liberarilor, care s[r[ciser[ \ara cu
reformele lor, =i cum regele era simbolul noilor st[ri de lucruri,
fa\[ de patriarhalitatea vechilor domni s[raci, solu\ia se impunea,
putem spune, de la sine: regele trebuia ]mpu=cat. Poetul se duse,
a=adar, la cafeneaua Cap=a =i ]ncerc[, vocifer`nd din ce ]n ce mai
tare, s[ conving[ de acest silogism impecabil pe dna Cap=a, care
=edea ]nsp[-im`ntat[, ca orice burghez[ pa=nic[ la cas[.
Apoi scoase revolverul din buzunar, hot[r`t s[ se \ie de cuv`nt.
Gr. Ventura, care se afla acolo, se ar[t[ cucerit numaidec`t de
aceast[ idee =i propuse poetului s[ mearg[ ]mpreun[ cu tr[sura
la Cotroceni, unde, desigur, regele nu se g[sea. }ntorc`ndu-se pe
splaiul D`mbovi\ei, lui Ventura ]i veni ideea c[ o baie ar fi prielnic[
lui Eminescu, =i de aceea ]l l[s[ la baia Mitraszewski (54), ]n str.
Poli\iei nr. 4. Poetul uitase acum de neajunsurile regalit[\ii =i,
v[z`ndu-se ]n ap[, fu n[v[lit de dorin\a talazurilor marine =i de
voluptatea somnului ve=nic pe \[rmul m[rii (220):
Mai am un singur dor:
}n lini=tea serii,
S[ m[ l[sa\i s[ mor
La marginea m[rii...
Crez`ndu-se, probabil, decedat, el continu[ s[ stea culcat ]n

ap[, sub curgerea etern[ a robinetelor, p`n[ ce, sp[rg`ndu-se u=a
]n prezen\a comisarului C. N. Nicolescu de la sec\ia 18, a lui Const.
Sim\ion, V. Siderescu, G. Oc[=ianu =i a altora, fu readus la suferin\i.
Sub impresia unei idei funebre =i solemne, ceru lui Siderescu o
pereche de pantaloni negri, negri detot. }n minte ]i veni acum
stingerea fericit[ a c[lug[rului Euthanasius =i via\a f[r[ prihan[
a lui Ieronim din Cezara =i, cum =tia c[ aceste personaje nu sunt
dec`t alte fe\e ale persoanei sale, binecuv`nt[ pe toat[ lumea,
=optind rug[ciuni pentru fericirea ei (152, 224, IV).
303
Dna Catinca Slavici, n. Szke, ]n casa c[reia, din Pia\a Amzei

nr. 6, locuia poetul, ]nsp[im`ntat[ de turbulen\a lui, scrisese, ]n
zorii zilei de mar\i, 28 iunie/10 iulie 1883, lui Titu Maiorescu un
bilet care tr[deaz[ o sil[ ]ndelung st[p`nit[ =i o oroare burghez[,
lipsit[ de orice eufemism: Dl Eminescu a ]nnebunit. V[ rog face\i
ceva s[ m[ scap de el, c[ci e foarte r[u. (221) Dac[ Ion L. Caragiale
pl`nse c`nd auzi grozava =tire (224, IV), ziarele vesteau pe scurt
=i cu cruzime un eveniment pe care foarte mul\i ]l socoteau
inevitabil, bizuindu-se pe manifest[rile artistice... nes[n[toase ale
poetului: Dl Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a
]nnebunit. Dl Paleologu va lua direc\iunea sus-zisului ziar. (73)
Poate nu mai crud[ fu nefericita =i seaca epigram[ a lui Al.
Macedonski, care ]ns[ atrase autorului indignarea unanim[ (112):
Un X... pretins poet acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum...
L-a= pl`nge dac[-n balamuc
Destinul s[u n-ar fi mai bun,

C[ci p`n[ ieri a fost n[uc
+i nu e azi dec`t nebun.
Chiar Veronica Micle, aflat[ de Iacob Negruzzi ]n societatea

unui t`n[r ofi\er, ar fi primit =tirea cu nep[sare =i ironie (152).
Prietenii, ]n frunte cu Titu Maiorescu, care pl[ti 300 lei (224,
IV), ]l internar[ pe dat[ ]n Sanatoriul Caritas al d-rului +u\u,
din strada Plantelor, pentru ca profe\ia poetului s[ se ]ndeplineasc[:
Unde-s =irurile clare din via\a-mi s[ le spun?
Ah! organele-s sf[rmate =i maestrul e nebun!
}n schimb, Gh. Eminovici, venit la Bucure=ti, declar[ c[ las[

asupra lui Maiorescu toat[ ]ngrijirea material[ =i moral[, iar
un frate, probabil Matei, smulse criticului ceasornicul de aur al
poetului (224, IV).
La ospiciu, unde fusese transportat ]n chip brutal =i nu ]n
ve=mintele sale, r[mase ]n apa b[ii, Eminescu se p[r[si tot mai
mult ]n voia fantasmelor, con=tient totu=i ]n r[stimpuri c[ sc[pase
fr`nele din mìni =i c[ arm[sarul logic zburase. Nu recuno=tea
304
G. C[linescu
pe prieteni sau se pref[cea, l[s`nd ochii ]n jos, c[ nu-i cunoa=te,

manifest`ndu-=i credin\a c[ boala nu-i va trece niciodat[. Dar
boala lui nu era =i aceea pe care =i-o ]nchipuiau prietenii. El ]=i
sim\ea memoria strivit[ de acea ap[sare ]n jurul craniului =i se
plimba n[valnic ]n c[utarea versurilor =i rimelor ce-i populase
mintea p`n[ atunci (221). }ndurerat c[ uitase s[ vorbeasc[ toate
limbile ce crezuse a =ti p`n[ atunci, adic[ latin[, italian[, spaniol[,
rom`n[, francez[, german[, englez[, albanez[, lituan[, paleoslav[,
ruseasc[, polon[, bulgar[, s`rb[, greac[, neogreac[ =i turceasc[
(ms. 2255, f. 375), ]=i f[cea un r[boj al lor. Apoi, ca s[-=i ]ncerce
memoria, declama din Homer sau din Virgil (210, 206), bun[oar[
din Odiseea:
Spune-ne, muz[ divin[, de mult iscusitul b[rbat ce
Lung r[t[ci dup[ ce-au d[r`mat Troada cea sf`nt[,
Multe cet[\i de oameni v[zu =i daturi deprinse,
Multe-n urma lui sup[r[ri pe mare avut-au,
Chibzuind pentru sufletul lui, alor s[i ]nturnare,
Dar pe tovar[=i el nu m`ntui cu toat[ a lui grij[ etc.
(ms. 2281, f. 76)
p`n[ ce, ]ntunec`ndu-l uitarea, alerga pe goale hexametre, ]n

vanitatea celei mai inextricabile elucubra\ii.
Impulsiunile sale suflete=ti r[m`neau nestr[mutate. Un biet
nebun bulgar, care ]i scutura ]n ne=tire o cutie de chibrituri la
ureche, ]l arunc[ ]n toate furiile. I se p[rea nemaipomenit, de
neiertat ca un bulgar s[-=i ]ng[duie at`ta familiaritate fa\[ de
d`nsul, care ve=tejise pe adversarii xenofobi ]n privin\a lui, denun\`ndu-i ca nu mai pu\in alogeni:
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toat[ greco-bulg[rimea e nepoata lui Traian.
Deoarece =ederea la Sanatoriul Caritas, unde-l tratase cu

cloral, morfin[, vezic[toare, b[i ale membrelor inferioare, nu folosi
lui Eminescu, Maiorescu puse la cale, ]n toamn[, c`nd se ]ntoarse
305
din str[in[tate, trimiterea lui la Viena, ]n sanatoriul d-rului

Obersteiner de la Ober-Dbling, unde fusese internat =i Lenau.
D`ndu-i-se ca ]nso\itor cel mai bun prieten, Chibici-R`vneanul,
coleg de =coal[ =i de universitate, Eminescu fu suit ]n tren cu ]ntìle
ploi de toamn[. La 2 noiembrie 1883 sosi, rev[z`nd, dup[ o
trecere de 12 ani, ora=ul celei mai frumoase tinere\i, cu mintea
]ntunecat[ =i chinuit[ de n[luci (86):
Unde-i vremea aurit[,
Oare c`nd s-a fi ]nturs?
C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[

Vizitam acela=i curs.
}n gar[, amintindu-=i poate c[ acolo luptase pentru ]nf[ptuirea

unit[\ii morale a rom`nilor ]n preg[tirea =tiutului congres de la
Putna, strig[, ]n clipa cobor`rii din tren: Rom`nia liberat[!
Rom`nia liberat[!, l[s`ndu-se sprijinit de dr. C. Popasu, nepotul
lui Titu Maiorescu (205). Viena era plin[ de amintirea visurilor
de tinere\e, de chipul dulcii Baudius sau al necunoscutei blonde
cu p[r de aur, al d-rei Rezi =i, poate, al Veronic[i. De aceea, ]n tot
timpul mersului de la gar[ la sanatoriu, Chibici a avut de luptat
cu poetul, c[ci acesta trimitea s[rut[ri tuturor femeilor de pe
drum, voind s[ sar[ din cupeu.
A=ezat ]n marginea Vienei, ]n mijlocul unui mare parc cu flori
=i arbori, sanatoriul era o vil[ elegant[ =i auster[, ]n stil neoclasic,
cu peron central sprijinlt pe =ase coloane zvelte, cu aripi simetrice
de o parte =i de alta, terminate prin c`te un mic fronton grec.
Ferestrele mari, sec\ionate ]n zone geometrice, un imens gazon
]n fa\[ =i masivuri verzi de tufe, tonul cenu=iu al tencuielii, toate
acestea d[deau un aer de lini=te des[v`r=it[ =i de p[r[sire. Sub
peronul acestei cl[diri se opri cupeul lui Eminescu, fiind primit
cu mult[ =i psihiatric[ deferen\[ de d-rii Obersteiner =i Leidesdorf,
care aflaser[ c[ pacientul era socotit drept unul din cei mai de
seam[ poe\i rom`ni (86).
La ]nceput, sub imperiul otr[vii din s`nge, Eminescu, delir`nd,
se l[s[ ]n voia halucina\iilor min\ii sale, care ]ns[ sunt, precum
306
G. C[linescu
vedem, o re]ntoarcere pe drumul vechilor deprinderi morale =i

intelectuale. A=a, de pild[, botez[ pe cei din juru-i cu nume regale
=i ilustre ca regele Norvegiei, regele iudeilor, ]mp[ratul Chinei,
Heinrich Heine, din interesul l[untric pentru Nord, Extremul
Orient =i literatura german[ ce-l ar[tase intotdeauna, c`t =i din
nevoia de a tr[i ]n mijlocul unei lumi alese. Cu un =tergar legat
]n jurul capului =i suit pe un scaun, conjura duhurile prin formula
Abra Kadabra, a=a cum, ]ntr-o nuvel[ senza\ional[ din tinere\e,
v[zusem c[ face un erou al s[u, ori predica iritat, merg`nd
necontenit prin odaie =i tr`ntind u=ile, aprins ]nc[ de indignarea
foiletoanelor =i Scrisorilor din ultimii ani. Apoi, devenit sentimental, c`nta ne]ntrerupt, ca ]n clipele de bun[ dispozi\ie, de bun[
seam[ din repertoriul s[u favorit, adic[ Frunz[ verde de piper sau
Eu sunt Barbu L[utarul. Mintea ]i era ]nc[ ap[sat[, r[spundea greu
la ]ntreb[ri =i f[r[ leg[m`nt (86). Odat[, ]ns[, preocupat mereu
de ideea na\ionalit[\ii noastre, g[si de cuviin\[ s[ demonstreze
regelui Iudeii, adic[ lui Obersteiner, zis =i H. Heine, poate dintr-o
asem[nare ce i se p[ru b[t[toare la ochi, c[ limba rom`n[ e cea
mai veche, deoarece se trage din graiul dacic. Mersul ne]ntrerupt
prin odaie, c`ntecul =i oratoria ]l extenuase, dar logica era implacabil[, c[ci Eminescu se socotea asemeni unui ceas ]ntors ce nu
se mai poate opri din proprie putere. Subtilitatea min\ii se
dovedea, a=adar, oric`nd. C[ci cu ce oare po\i mai nimerit compara
o minte ]n aiurare dec`t cu roti\ele delicate ale unui ceasornic ce
alearg[ p`n[ la istovire, prin ruperea piedicii basculante ce le
opre=te ritmic =i le d[ un sens? (221).
}n cur`nd, datorit[ ]ngrijirilor medicale, scripetul min\ii poetului ]=i ]ncet[ rostogolirea, =i bucuriile libert[\ii incon=tiente se
mistuir[. Din ianuarie 1884, poetul se potoli deodat[, devenind
pe m[sura ]nsenin[rii mai t[cut =i mai trist. Nu mai c`nta. +tia
acum c[ cei din jurul lui nu sunt regi =i citea c`te ceva ca o
]ncercare a min\ii. La 12 ianuarie veni s[-l viziteze Maiorescu,
care ]ns[ nu st[tu dec`t vreo c`teva clipe, primit sumbru =i cu
307
ne]ncredere de poet (86). P. P. Carp, de asemenea, ]l v[zu, apoi

Th. Rosetti. F[r[ s[-=i aminteasc[ de ]nceputul bolii, Eminescu ]=i
d[dea seama acum de ceea ce se ]nt`mplase cu sine =i era totodat[
ru=inat =i ]ngrijorat de viitor. Nu =tia cine-i pl[te=te pensiunea =i
asta ]l sup[ra, date fiind obi=nuitele sale susceptibilit[\i. Pe de
alt[ parte, vedea viitorul ]naintea sa c[scat ca o pr[pastie. +tiindu-l
nebun, nimeni nu i-ar fi dat vreo ]ntrebuin\are =i el ar fi r[mas pe
drumuri. Totodat[ ]i era foame, o foame n[prasnic[, ce mic=ora
dimensiunile alimentelor =i care poate fi o form[ posibil[ a bolii
de care suferea, dar f[r[ ]ndoial[ =i o strigare a trupului s[u
zdrav[n =i v`njos. Fiindc[ se pl`ngea de neajungerea alimentelor, d-rul Leidesdorf ]l invit[ la mas[, dar el se sfii s[ mearg[, sub
cuv`nt c[ hainele sale nu erau curate. Primi, ]n sf`r=it, s[ ia masa
cu Obersteiner. Acum citea din Hebbel discuta cu doctorul
asupra literaturii germane =i f[cea c`te o mic[ plimbare ]n tr[sur[
prin Viena cu nepotul lui Maiorescu. Este de re\inut c[ poetul, cu
toate aten\iunile de aici, dorea s[ se ]ntoarc[ c`t mai grabnic ]n
\ar[, ]mboldit de instinctul sigur de patrie al celor ce se simt pe
sf`r=ite (221). C`nd se socoti ]ndeajuns de ]nchegat la minte,
compuse o scrisoare c[tre prietenul Chibici, care, ca toate cele
scrise ]n epoca aceea turbure, tr[deaz[ o chibzuin\[ ]ndelung[
asupra tuturor punctelor, o grij[ caligrafic[ deosebit[, o =ov[ire
=i o temere ca nu cumva un fir rupt al frazei s[ dea de g`ndit
asupra s[n[t[\ii sale mintale.
Iubite Chibici scria acolo. Nu sunt deloc ]n stare s[-mi dau
seama de boala cumplit[ prin care am trecut, nici de modul ]n
care am fost internat aici ]n ospiciul de aliena\i. +tiu numai at`t
c[ boala intelectual[ mi-a trecut, de=i fizic stau destul de prost.
Sunt slab, r[u hr[nit =i plin de ]ngrijire asupra unui viitor care de
acum ]nainte e f[r[ ]ndoial[ =i mai nesigur pentru mine dec`t
oric`nd.
Dup[ ce ]ntreb[ de soarta c[r\ilor sale de la Bucure=ti =i de
ceasornicul de aur d[ruit de tat[-s[u =i r[scump[rat de la un
308
G. C[linescu
anume Sim\ion, unde ]l amanetase, se ruga de Chibici =i de

prieteni s[-l scoat[ odat[ de acolo:
Fii bun, iubite Chibici, =i r[spunde-mi cum stau lucrurile cu
mine. Doctorii de aici ]mi vorbesc de d. Maiorescu =i de tine. Eu
=tiu despre tine c[ n-ai mijloace pentru a ]ngriji de mine ]n starea
]n care sunt. }mi sunt, dar, necunoscute m[surile pe care d.
Maiorescu va fi binevoit s[ le ia ]n privire-mi =i v[d de pe alt[
parte c[ doctorii de la institut nu =tiu asemenea nimic, ci se m[rginesc a-mi cita numele d-sale =i al t[u, ceea ce ]n izolarea ]n
care m[ aflu nu e de natur[ a m[ satisface. +i ]n adev[r, nu-\i
po\i ]nchipui starea ]n care un om se afl[ ]ntr-un institut de aliena\i
dup[ ce =i-a venit ]n fire. Neav`nd nimic de lucru, ]nchis al[turi
c-un alt individ, hr[nit r[u precum se obi=nuie=te la spitale =i l[sat
]n prada celor mai omor`toare griji ]n privirea viitorului, mi-e fric[
chiar de a-mi pl`nge soarta, c[ci =i aceasta ar fi interpretat ca un
semn de nebunie. Astfel, f[r[ speran\[ =i plin de amare ]ndoieli,
]\i scriu, iubite Chibici, =i te rog s[-mi l[mure=ti pozi\ia ]n care
m[ aflu. Eu a= vrea s[ scap c`t se poate de cur`nd =i s[ m[ ]ntorc
]n \ar[, s[ m[ satur de m[m[liga str[mo=easc[, c[ci aici, de c`nd
m[ aflu, n-am avut niciodat[ fericirea de-a m`nca m[car p`n[ la
sa\iu. Foamea =i demoralizarea, iat[ cele dou[ st[ri continue ]n
care petrece Nenorocitul t[u amic M. Eminescu. (221)
Maiorescu, dup[ sfatul medicilor, nu g[si nimerit[ ]ntoarcerea
a=a de timpurie acas[, =i cu o nobil[ =i rece solicitudine hot[r]
trimiterea pentru c`tva timp a poetului ]n Italia, pentru ca cei
din urm[ nouri ai furtunii trecute s[ se mistuie ]n uitare. Cu banii
str`n=i de Junimea =i ]nso\it iar[=i de Chibici-R`vneanul, Eminescu
porni ]n ziua de 26 februarie c[tre Italia. }nainte de a p[r[si
sanatoriul, d[rui doctorului Obersteiner volumul s[u de poezii cu
dedica\ie scris[ ]n litere gotice: Dem hochgeehrten Herrn Dr. Obersteiner zur gtigen Erinnerung an M. Eminescu. Volumul acesta ]l
alc[tuise, dup[ cum se =tie, Maiorescu, mai mult ca s[ justifice ]n
fa\a poetului, b[nuielnic =i m`ndru, izvorul cheltuielilor f[cute
cu boala sa (86).
309
Poetul, care c`ntase, dup[ Gaetano Cerri, a=a de lapidar moarta

Vene\ie, ]nc`t numele ilustrei cet[\i de pe Adriatic[ este pentru
mul\i din noi str`ns legat de al s[u:
S-a stins via\a falnicii Vene\ii.
N-auzi c`nt[ri, nu vezi lumini de baluri;
Pe sc[ri de marmur[, prin vechi portaluri
P[trunde luna ]n[lbind pere\ii...,
p[=i ]n re=edin\a dogilor cu sufletul stins =i obosit. Sosit noaptea

=i dus de la Ponte di Ferro, ]n gondol[, spre hotel, Eminescu, a
c[rui inim[ ar fi trebuit s[ tresalte de emo\ie, fu cuprins de
nelini=te =i fric[ la pleosc[itul surd al valurilor, la strig[tul lop[tarilor =i la tremurarea ]ntoars[ de lumini =i umbre. F[r[ s[ vrea s[
vad[ pe c`ntatul San-Marc, nici s[ p[=easc[ m[car de dou[ ori
printre porumbei, ]n fa\a Procura\iilor =i a Campanilului, el ceru
chiar din acea sear[ s[ plece dis-de-diminea\[ la Floren\a, ceea
ce se =i ]nt`mpl[. Nici Floren\a lui Dante =i a lui Michelangelo, cu
palatele sale de piatr[ grea =i cu verzuia clopotni\[ a lui Giotto,
nu pare s[-l fi atras mai de aproape. G`ndurile sale toate erau
pentru o englezoaic[ de care se ]ndr[gostise =i a c[rei urm[ o
pierdu (167). Neafl`nd-o, se hot[r] s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[. +tiind
c[ Rom`nia este la r[s[rit, ie=i afar[ din Floren\a, r[t[cind o zi
]ntreag[. Noaptea t`rziu, plin de r[ni la picioare, se ]ntoarse la
Pensione Pera (221), unde locuia cu Chibici-R`vneanul. Nu mi-ai
spus tu se scuz[ c[ de aici \ara noastr[ se las[ drept la
r[s[rit? Am mers =i eu spre r[s[rit. (145, 149).
}n \ar[, prietenii se sf[tuiau ce rosturi s[ fac[ poetului la sosire.
Timpul sta s[-=i ]nceteze apari\ia, iar Eminescu ar mai fi avut
nevoie de odihn[. B[tr`nul Eminovici murise de cur`nd, murise
sinucis =i fratele Nicolae; Matei, ofi\erul, t[cea la R. S[rat, numai
sora Henrieta se mai interesa de soarta fratelui Mihai (33). Th.
Rosetti oferi lui Eminescu g[zduire la Sculeni, la mo=ia sa, al\ii
se g`ndir[ la Creang[ sau la preotul En[chescu din Ia=i, c[rora
Junimea le-ar fi dat o desp[gubire (221). Oricum, Maiorescu
310
G. C[linescu
medita ]n chip foarte serios la existen\a poetului, pentru care

agonisise, din cotiza\ii, fondul unor ajutoare lunare, p`n[ la
g[sirea unui post. Eminescu nu voia s[ stea ]ns[ la \ar[, =i nici la
Ia=i nu dorea s[ mearg[. La 17/29 martie, c`nd porni ]nspre
patrie, poetul era hot[r`t pentru Bucure=ti, de=i n-ar fi vrut s[
dea acolo ochii cu Slavici. Dup[ o =edere de c`teva s[pt[m`ni la
Bucure=ti, ]n a=teptarea g[sirii unui rost (Slavici pretinde chiar
c[ au petrecut ]mpreun[, adic[ s-au ]nt`lnit, dac[ nu cumva e
vorba de g[zduire, fiindc[ lucrurile lui Eminescu trebuie s[ fi
r[mas la el), poetul se duse s[ se stabileasc[ la Ia=i, unde pre=edintele Caracudei, Miron Pompiliu, ]l g[zdui ]ntr-o mic[ od[i\[
]n centrul ora=ului (210, 221, 91 b).
Prietenilor li se ]nf[\i=[ un Eminescu surpat suflete=te, cu ochii
ve=teji, p[r[si\i de g`nduri, greoi la fapt[ =i la cugetare, monosilabic ]n r[spunsuri, f[r[ nici o vlag[ =i de o senilitate, de o ]ntunecare trist[ a oric[rei dorin\i de via\[, zguduitoare (167). Se
socotea un om os`ndit, ein aufgegebener Mensch, incapabil de a
mai face ceva bun pe aceast[ lume, =i c`nd, arunc`nd ochii pe o
carte, ]=i sim\ea creierul ap[sat de st`nci grele, descurajarea lua
chipul unui dureros oftat. De aci sumbra mu\enie cu care ]nt`mpina ]ntreb[rile unor prieteni =i lipsa oric[rui impuls la fapt[. Spre
a-l scutura din iner\ie =i a-i da ]ncredere ]n puterile proprii, prietenii ]i propun s[ fac[ inventarul unor documente istorice. El merse
]ntr-adev[r s[ le vad[, le r[sfoi ]n sil[ =i apoi, ]nvins de greutatea
de a le aduna, declar[ c[ manuscrisele erau lipsite de orice valoare
(221).
}n cur`nd fu nevoit s[ se mute la Burl[, dar aici ]l sup[ra
comunitatea locuin\ei, de=i ar fi putut foarte bine s[ ia cu chirie o
odaie mobilat[ pe seama sa. Se f[cuse ]ns[ zg`rcit, din acea fric[
de viitor ce-l st[p`nea de c`\iva ani =i pentru c[, e drept, nu vedea
nici o situa\ie neted[, d`ndu-=i totodat[ seama c[ n-ar fi ]n stare
s[ ]ndeplineasc[ nici o munc[ lucrativ[. Cu greu ]l ]nduplecar[
prietenii ca din cei 1.500 de franci, pe care ]i \inea str`n=i bine,
311
s[-=i cumpere haine =i cele de trebuin\[. Ace=ti bani proveneau

din edi\ia poeziilor de la Socec, din restul sumei ce i se ]ncredin\ase
pentru c[l[toria sa ]n Italia, c`t =i din ceea ce, lunar, primea prin
Chibici de la Junimea. Ajutoarele, ]n loc s[-l consoleze, ]l ]mpietreau de ru=ine =i dezn[dejde. S[ nu fii ]n stare s[ scrii sau s[
munce=ti, s[ vegetezi ]ntr-o lini=te f[r[ sens, ]nv[luit[ ]n comp[timire =i dispre\, acestea erau g`ndurile ce munceau pe poet atunci
c`nd Vlahu\[ veni s[-l vad[, prin iunie 1884. +ederea zadarnic[
=i tr`nd[via min\ii ]l ]ngr[=aser[ ]ntr-un chip penibil, ]nce\o=`ndu-i
ochii. C[r\ile sale, pe care nu se hot[ra s[ le cear[, erau ]ntr-o
lad[ la Bucure=ti, un post de subbibliotecar prin demisia lui
Philippide nu devenise ]nc[ vacant, revizoratul pe care ]l dorea
mai cu drag[ inim[ nu i se oferea, astfel ]nc`t, m`hnit de z[d[rnicia zilelor sale, dorea s[ moar[ c`t mai cur`nd (221).
Fie curiozitatea, fie ]ndemnul sincer de a aduce o raz[ de
lumin[ ]n sufletul ]nnegurat al poetului, unii prieteni luar[ pe
Eminescu =i-l duser[ pe la vestitele cr`=me periferice cu vin bun,
printre care Bolta-Rece. Prinz`ndu-se ba cu profesorii de liceu
Dogaru, V`rgolici, +tefan Cerchez, ba cu Petre Grigoriu, poate =i
cu Creang[, poetul sc[pa de sub supravegherea vigilent[ a junimi=tilor dietetici =i disp[rea ca-n vremurile bune prin cr`=mele
m[rgina=e, iar toamna prin vii pe la Socola, hoin[rind toat[ ziua,
dormind ]n f`n ca la Putna. Odat[ Miron Pompiliu trebui s[-l
aduc[ cu birja de la Socola, unde ]l r[piser[ amicii. Dac[ pentru
s[n[tatea fizic[ aceste petreceri erau d[un[toare, ]n sufletul poetului se rupse deodat[ un nour negru, =i bucuria ]ncepu s[ str[bat[.
}ntr-adev[r, prin august 1884, Missir, raportorul c[tre Junimea
bucure=tean[ a st[rii poetului, ]l g[si pe acesta mult mai sprinten
=i mai bine dispus, exprim`ndu-=i ]ndoielile amare de alt[dat[ ]n
form[ glumea\[ =i resignat[ =i resping`nd sfaturile igienice cu
amenin\area derizorie c[ se va face c[lug[r sau se va omor] cu
stricnin[. Se ar[ta chiar dispus s[ lucreze dac[ cineva l-ar fi
]ndemnat cu tot dinadinsul la aceasta. Dus la b[ile Repedea din
apropiere, nu voi s[ fac[ hidroterapie (221). Se preumbla des prin
312
G. C[linescu
ora=, din centru c[tre ]mprejurimi, ie=ind din strada L[pu=neanu

spre P[curari, la r[sp`ntia acestei str[zi, care domina R`pa
Galben[, cu strada Ci=meaua P[curari, unde se afla o stinghie de
lemn. Rezemat cu coatele de ea, privea ]ndelung priveli=tea dealurilor ]nconjur[toare, Galata, Cet[\uia sau Repedea, ]ntr-o mut[
contempla\ie, apoi se ]ntorcea, absorbit, spre ora= pe l`ng[ zidul
caselor, netezindu-=i din c`nd ]n c`nd lunga sa coam[ (169).
Poetul frecventa, dealtfel, =i Junimea ie=ean[, care a mai r[mas
acolo, cu Convorbirile, p`n[ la 1885, c`nd s-a mutat definitiv la
Bucure=ti, dar aici n-avea nici ce citi, nici ce spune, scufundat ]n
obi=nuita sa apatie, ce p[rea muta ]nf[ptuire a Glossei:
Tu r[mì la toate rece,
De te-ndeamn[, de te cheam[;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera =i nu ai team[;
Te ]ntreab[ =i socoate
Ce e r[u =i ce e bine;
Toate-s vechi =i nou[ toate:
Vreme trece, vreme vine.
}n jurul acestui om petrificat, Creang[, om simplu, dar ad`nc,

se ]nv`rtea cu cl[tin[ri din cap =i iubire evlavioas[. }n bordeiul
din strada |ic[ul de Sus, Eminescu mai suia =i acum s[ stea pe
patul de sc`nduri din cerdac, dar f[r[ volubilitatea confesional[
ce f[cea farmecul ]nt`lnirilor de alt[dat[ (46). La banchetul de
la Hotel Traian, cu prilejul centenarului mor\ii lui Horia (21 oct.
17841884, dar amintirea ori serbarea ]ns[=i se bizuie pe o
eroare, c[ci Horia a murit la 28 februarie 1785), la care luar[
parte =i cei doi tovar[=i, dup[ cuv`nt[ri entuziaste =i ]nchin[ri de
pahare ]n s[n[tatea tuturor bunilor rom`ni, =i ]ndeosebi a celor
de peste mun\i, ]n toiul petrecerii, c`nd capetele erau mai ]nfierb`ntate, m[t[h[losul fost diacon se urc[ pe mas[ =i \inu cu glas
tare =i ap[sat aceast[ mustrare: D-apoi bine, domnilor, s-a b[ut
]n s[n[tatea cut[ruia... =i cut[ruia... S[-mi da\i voie s[ amintesc
c[ numai ]n s[n[tatea aceluia care a f[cut poezia (=i cit[ o cunoscut[
compunere ]n stil popular) nu s-a b[ut. Beau deci ]n s[n[tatea
lui Mihai Eminescu. Aplauze =i urale furtunoase zguduir[ deodat[
sala, =i to\i ]ncepur[ s[ strige: Tr[iasc[ Eminescu! Eminescu...
313
Eminescu s[ vorbeasc[. Dar Eminescu, nep[s[tor, ca =i c`nd ar

fi asistat la un spectacol str[in, ]ndep[rtat, ]ncre\i de c`teva ori
fruntea ]ntr-un z`mbet silnic =i r[mase placid, cu privirea pironit[
]n farfurie. }n cele din urm[ se ridic[ =i, ]n ova\iile celor de fa\[,
b[u pentru \[r[nimea rom`neasc[ (66, 169).
Acum locuia ]ntr-un fel de pod al unei =uri de piatr[, ce se afla
]n curtea hanului lui Bacalu (atunci Hotel Rom`nia, mai apoi
Pastia). Era ceva f[cut parc[ anume pentru autorul S[rmanului
Dionis: o odaie de pod joas[ =i larg[, cu o singur[ u=[-fereastr[,
la care urcai pe o scar[ de lemn repede =i exterioar[. Un pat, o
mas[ =i un scaun de brad, c`teva c[r\i =i jurnale pe jos erau
uneltele casnice de totdeauna ale poetului (66). Din cauza petrecerilor tot mai dese, starea fizic[ se ]n[sprise, vermina ulcerelor
reap[ruse pe picioare, de=i mintea ]i era a=a de limpede, ]nc`t el
putea a=terne pe h`rtie r`nduri clare =i pline de ascuns umor ca
aceste (149,221):
Drag[ Chibici, de vreme ce residez la [H]otel Rom`nia (vechiul
han al lui Bacalu), ]ntr-o hulub[rie pu\in recomandabil[ din orice
punct de vedere, e lesne de-n\eles c[ nu am unde pune lucrurile
mele, ]nc`t ar fi foarte bine dac-ai p[stra tu ]nc[ c`tva timp a=anumita mea lad[, de=i presupun c[ acest lucru nu e tocmai pl[cut.
S[n[tatea mea sc`r\ìe ]ntruna, ca o moar[ de mult stricat[,
ba poate ireparabil[. S[pt[m`na aceasta am avut friguri =i dureri
de cap; c`t despre picioare ele sunt ]ntr-o stare a=a de pl`ns,
precum erau ]n Bucure=ti. O trist[ iarn[ m[ a=teapt[ =i o trist[
via\[. Te rog dar s[ iei tu lada de la Sim\ion, dac[ nu mai e cu
putin\[ s[ stea acolo p`n[ ce starea mea se va-ndrepta, dac[ e
cu putin\[ s[ se-ndrepte vrodat[.
Cer`nd s[ suplineasc[ orele vacante de istorie la =coala
comercial[, ]i fur[ date orele de geografie =i statistic[, al c[ror
program se compunea dintr-un dic\ionar de nume proprii =i de
cifre. Cum n-avea c[r\i de specialitate =i putere de munc[,
]ns[rcinarea aceasta i se p[rea o belea. A profesat totu=i un an
=colar, de la 1 oct. 1884 la 1 sept. 1885 (125, 221).
314
G. C[linescu
}n aceast[ toamn[ spiritual[, cu cea\[ sub\ire =i ploaie trist[ =i

m[runt[, petrecu Eminescu ]nc[ un an. }n vara urm[toare, 1885,
]l g[sim la Andrejevsky, Liman, l]ng[ Odesa, trimis de prieteni prin
cotiza\ii s[ fac[ b[i la stabilimentul d-rului Jachimowicz. La Odesa
nu fusese dec`t pentru medicamente =i tutun, aci se plictisea de
moarte. V`ntul =i valurile lacului ]i m[surau cu fream[tul lor golul
zilelor, care i se scurgeau uniforme =i monotone ca b[t[ile unui
ceasornic de perete. Aci nu cuno=tea pe nimeni, to\i vorbind
ruse=te sau le=e=te, =i singura-i lectur[ era o edi\ie a lui Heine,
r[t[cit[ prin terfeloagele doctorului secundar. B[ile de n[mol
sp[lar[ ]ntruc`tva de ulcere pe acest Iov al poeziei, care cerea
acum, de la prieteni, spre a se ]ntoarce acas[, vremea devenind
ploioas[, nervus rerum, adic[ bani (221). La 2 septembrie scria
din Odesa, unde tr[sese la un hotel de m`na a treia, Hotel
Strassbourg.
Pe ziua de 24 septembrie 1884, i se d[duse lui Eminescu postul
de subbibliotecar, p[r[sit de A. Philippide (M. O., nr. 142 din 30
sept. 1884), ]n aceea=i Bibliotec[ a Universit[\ii unde cu zece ani
mai ]nainte fusese bibliotecar. Superiorul s[u era acum I. Caragiani. Aci =edea la biroul s[u din fund, ]n fa\a intr[rii =i, dup[ ce
]mp[r\ea cele c`teva c[r\i cerute, se cufunda, ca orice om cuminte,
]n lectur[. Din scripte rezult[ c[ func\iona mai ales la serviciul
de ]nregistrare, ]ndeplinind =i unele m[runte sarcini birocratice
(R. F., VI, 2, 1939). }ntr-o zi de prim[var[ fu v[zut cobor`nd pe
stradela Universit[\ii ]nspre strada Alecsandri, ]n haine curate de
doc alb =i cu must[\ile rase. Tr[s[turile masive ale fe\ei, mai
rotunde acum, buzele c[rnoase =i pletele date pe spate ]i alc[tuir[
atunci o fugitiv[ masc[ de ]n[l\are sever[ asupra lucrurilor =i de
lini=te l[untric[, ce ]l ]ntinerea ]n ochii privitorilor. Dar nu fu dec]t
o privire de soare ]n amurg, c[ci must[\ile rec[zur[ iar[=i obosite,
pe un rictus amar baudelairian.
Se pretinde iar[=i c[, de s[rb[torile Cr[ciunului 1885, Eminescu ar fi fost la Cern[u\i, la sora sa Aglae Drogli, =i cu acest prilej
ar fi fost luat de prietenii locali =i la Suceava, la +tefan Dracinski,
315
directorul gimnaziului, care ]=i serba ziua onomastic[. Erau de

fa\[ prieteni =i cunoscu\i de mult: A. Daskievici, Vasile Bumbac,
+tefureac, C. Mandicevski, I. Isopescul, dar Eminescu r[mase
mereu ]ntunecat =i cu gura ]ncle=tat[, chiar atunci c`nd catihetul
gimnaziului, Scharnagel, d[du ca etimologie a numelui Eminescu
cuv`ntul eminere, a se ridica deasupra altora, ceea ce era
adev[rat =i prin talent, =i prin suferin\[ (82).
}mprejurarea de a cobor] zilnic pe o scar[ ca de cote\ =i cu un
picior =ov[ielnic f[cu ca, ]ntr-o bun[ zi dup[ versiunea cea mai
veridic[ de crezare, pe vreme de iarn[ Eminescu s[ alunece pe
ghe\u= =i s[-=i fractureze piciorul. L-au dus la Spitalul Sf. Spiridon,
unde a stat c`teva s[pt[m`ni, vizitat des de prieteni, de Pompiliu,
Burl[ =i Humpel ]ndeosebi, =i juc`nd =ah (66).Este posibil ca
aceast[ ]nt`mplare s[ fi fost ]n noiembrie 1884, c`nd I. Caragiani
raporteaz[ c[ poetul era internat la Sf. Spiridon, unde ar fi trebuit
s[ stea p`n[ la Anul Nou. Cu un =uier a pagub[ popular ]=i exprim[
ne]ncrederea ]n vindecarea sa: Hei, hei, nu mai calc[ iarb[ verde
piciorul lui Eminescu, dar ]n genere era resemnat, lini=tit p`n[
la umor,de un umor care prevestea o nou[ abandonare ]n voia
spumelor demen\ei. C`nd a ie=it de acolo, a fost dus de prieteni
]ntr-o nou[ locuin\[, pl[tit[ din contribu\iile lor, o od[i\[ la etajul
al III-lea din casele Lep[datu de pe str. L[pu=neanu, simpl[ ca
toate celelalte prin care ]=i purtase os`nda (77). Se mai vorbe=te
iar[=i de o mansard[ a caselor Iby-Succesori (48), unde avea ca
vecin[ pe o b[tr`n[ pianist[ englez[, ce f[cea s[ r[sune podul de
ruladele ei sentimentale (159).
Poetul fusese p`n[ aci numai un om cu mintea ]ntunecat[ la
r[stimpuri =i cu chinul surd al acestei nefericiri. Dar pe ]ncetul
\es[tura fin[ a instinctelor morale se destram[, =i bolnavul alunec[
pe pov`rni=ul lung al ]njosirilor. Bea f[r[ cump[t =i, ]mpins de un
instinct erotic congenital, b`ntuia cafurile-chantante, pierz`nd
nop\ile =i istovind ultimele energii suflete=ti. L[sa biblioteca cu
u=ile deschise ]n voia ]nt`mpl[rii, nu ]nsemna c[r\ile eliberate ]n
registru =i-=i ]nsu=ea garan\iile b[ne=ti pentru c[r\i. Ba cerea bani
316
G. C[linescu
dintr-o teroare l[untric[ de lipsuri nu numai prietenilor, ci

=i necunoscu\ilor (221). }mbr[cat ]ntr-un palton, livid, din buzunarele c[ruia veche obi=nuin\[ de vagabond scotea alune
spre a le ron\[i =i cu o p[l[rie ]nalt[ pe cap, era v[zut asediind
femeile, de pild[, pe curtezanele germane de la Hotelul Vanghele,
pe care le implora pe nem\e=te: Frulein...Frulein, machen sie
auf, a=a cum chemase odat[, cu versuri de foc, femeia ideal[:
Vino! Joac[-te cu mine... cu norocul meu... mi-arunc[
De la s`nul t[u cel dulce floarea ve=ted[ de lunc[.
Dar cum femeile nu-i aruncau dec`t oc[ri =i expedi\iile se

terminau cu interven\ia poli\iei, vechiul misoginism al poetului
se traduse ]n acte reale, =i Eminescu alerga s[ pedepseasc[ pe
Dalila, apuc`nd pe doamne de turnura ]nvoaltelor lor rochii,
convins probabil, dup[ o logic[ abscons[, c[ rochiile lungi erau
un semn al min\ilor scurte, precum ]n versurile:
A=adar, c`nd plin de visuri urm[re=ti vreo femeie,
Pe c`nd luna, scut de aur, str[luce=te prin alee
+i p[teaz[ umbra verde cu fantasticile-i dungi:
Nu uita c[ doamna are minte scurt[, haine lungi.
. . . . . . . . . . . . . . .
C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila,
Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila!
Toate g`ndurile =i impulsiunile lui de alt[dat[ g`lgìau acum

]n prezent, ca apa turburat[ a unui pu\, scoas[ afar[ de un tr[snet.
Cerea vin =i c`nta cu sentiment Cucuruz cu frunza-n sus, b[tea cu
bastonul ]n z[plazuri =i ziduri sau sp[rgea ulcelele ]n=irate de o
b[tr`n[ pe parii unui gard (90), f[r[ ]ndoial[ din nevoia interioar[
de a vedea dac[ lumea pe care o tr[ie=te e aievea sau este o proiec\ie a fantaziei sale somnambulice. La teatru se ]ntindea pe banc[
spre a figura efectul firesc al unor atari spectacole =i f[cea zgomotos =i obstinat observa\ii critice, determinat numai de instinctul
drept[\ii eterne (52, 77, 221). +i, cu toate acestea, g`ndurile lui
317
erau mereu limpezi, dar c`nd voia s[ ia parte la discu\ii, roti\ele

min\ii ]i sf`rìau m[runt ]n cap =i se ]ncurcau, ]mping`ndu-i
s`ngele ]n obraji, =i atunci poetul, ]ntristat, se l[sa ]n voia memoriei
=i declama cu ochii ]n tavan din versurile sale (46):
+i privind painjeni=ul din tavan, de pe pila=tri,
Ascultam pe craiul Rhamses =i visam la ochi alba=tri.
Mintea sub\iat[ de cultura german[ ]=i g[sea mai repede

expresia ]n nem\e=te, pentru care motiv poetul intra ]n magazinul
de muzic[ al lui Kaufmann-Gala\i, unde putea schimba c`teva
vorbe nem\e=ti =i asculta roman\e pe versurile sale (159). O trist[
notorietate ]nv[luia pe omul bl`nd, z`mbitor, cu plete pe spate.
Sergen\ii de strad[ ]l t`rau ca pe un Christ domol, c`nd ordinea
public[ li se p[rea primejduit[ (68, 221). Lumea =i copiii se \ineau
droaie, =i poetul tindea s[ devin[ un fel de atrac\iune a urbei.
C`te un burghez profita atunci de aceast[ scen[ care-i r[scolea
vechi orori spre a face didactic o demonstra\ie moral[ odraslei
sale: Uite a=a p[\esc zicea to\i cei care fac poezii, ]nnebunesc
ca d`nsul (52). Firea sa idilic[, re]ntoars[ prin ac\iunea bolii, ]i
redob`ndea repede buna dispozi\iune, =i un somn pe canapeaua
desfundat[ a comisariatului =i o \igare ]i redau z`mbetul luceferian
=i regatul de himere.
}ntr-acestea ]ns[ gloria, ajutat[ de nefericiri, se ridica puternic[
pe orizontul zilei. Poeziile poetului, a=a de semnificative, profetice
chiar, pentru via\a sa, circulau prin b[ncile liceelor =i nu to\i tinerii
priveau tragedia lui Eminescu din simpl[ curiozitate. Nicolae
Iorga, elev ]n clasa a VI-a la liceul din Boto=ani, citea cu colegii
s[i Poeziile (97), iar cei de la Liceul Na\ional din Ia=i, unde era
director Vasile Burl[, vedeau cu bucurie pe omul cu palton vechi
m`nc`nd alune de la dugheni\a lui Ghi\[ Olteanu de l`ng[ liceu,
fiindc[ el c[p[ta pentru ei de la prietenul s[u Burl[ ]nvoirea de a
merge la teatru (52). La =colile de fete reputa\ia era cu at`t mai
mare, cu c`t fetele, mai duioase, g[seau ]n versurile sale un ali-
318
G. C[linescu
ment sentimental d[t[tor de fiori. C`te una ofta ]n versuri naive

de dorin\a de a-l cunoa=te (77):
Ah! unde e=ti, poete, s[-\i spun adev[ratu!
C[ tu cu-a tale versuri e=ti tainic adoratu!
Odat[ Miron Pompiliu duse pe poet la o expozi\ie a +colii

centrale de fete, la care acela preda limba rom`n[, =i-i prezent[
pe una din adoratoare, autoarea versurilor de mai sus. }naltul poet,
privind aspru =i distrat fata, mirat[ pu\in de dezordinea hainelor
lui p[tate =i bo\ite, dup[ c`teva observa\iuni asupra alb[strimii
ochilor =i a luciului de aur al p[rului, ]ntreb[ sever dac[ avea
turnur[, urm[rind sever =i implacabil pe Dalila (77).
Peste var[, Eminescu fu dus iar de prieteni la b[ile Repedea
de l`ng[ Ia=i (224, V). Purt[rile sale du=m[noase fa\[ de femei
d[inuir[ =i aici, ]ndrept[\ite ]n parte de teroarea admiratoarelor
de felul cunoscutei Riria, care ]l urm[rea cu asiduitatea ei, ]n fraze
convertite, apoi ]n astfel de proz[ ritmic[:
Poetul: Hai s[ trecem peste punte; n-auzi cr`ngul cum te
cheam[? Ca s[ mergem ]nspre d`nsul inima nu te ]ndeamn[? }n
p[durea ]nverzit[ =i sub coama ei cea deas[, \i se =ade mult mai
bine ca-n aceast[ str`mt[ cas[, unde stai cu to\i la vorb[ =i te ui\i
pe tine toat[, =i la=i s[ se iroseasc[ g`nd =i inim[ bogat[.
Riria: Te ]n=eli, zilele acestea am vorbit vorbe pu\ine; am
visat =i zi =i noapte, tot g`ndindu-m[ la tine; dar izvorul =i p[durea,
cu to\i c`nt[re\ii s[i, m[ ademeneau ]ntruna s[ m[ duc iar[=i la
ei. Pl`ngeau frunzele cu dor, c[ci lipsea poetul lor!
Eminescu dovedi o luciditate deosebit[, r[spunz`nd admiratoarei inoportune cu aceste ironice incoeren\e hamletiene: Frumos glas ai. Nu cumva e=ti Mama-P[durii, care ai ]mprumutat
glasul vreunei z`ne, s[ vii s[ ademene=ti strigoii? (180)
}n noiembrie, noile atentate ]mpotriva doamnelor =i stricarea
a vreo dou[ felinare or[=ene=ti hot[r`r[ pe p[rin\ii urbei s[
interneze pe poet ]ntr-un ospiciu (61). }n urma unui raport medical
319
semnat de d-rii Iuliano =i Bogdan, poetul fu predat de un gardist

din Ia=i, ]n ziua de 9 noiembrie 1886, Ospiciului de aliena\i de
l`ng[ M[n[stirea Neam\ului. I. Caragiani se gr[bi s[ cear[
]nlocuirea lui din postul de subbibliotecar (19 noiembrie). A.
Vlahu\[ vizit[ spitalul patru ani mai t`rziu =i-l g[si curat =i ]n
ordine, sub ]ngrijirea casierului Bont[=, a=ezat ]ntr-o veche zidire
de vreo 20 de ]nc[peri cu cerdac, ]n spatele m`n[stirii, ce servise
pe vremuri de tipografie. }n curtea mare, verde, ]mprejmuit[ cu
z[plazuri, =i pe s[li, se ]nv`rteau vreo 60 de pacien\i, contempla\i,
]n lipsa ]ndelung[ a medicului, de ochiul vigilent al unui mo=
Balomir, alienist improvizat =i n[stru=nic (234). Pacien\ii, rom`ni,
\igani, evrei, mistici, epileptici sau furibunzi, se ar[tau ]n toat[
]mpestri\area lor la mas[, pe care, la sunarea unui clopot, o luau
fie ]n refectoriu, fie afar[, ]n gr[din[, dup[ anotimp. O can[ pentru
ap[ =i o lingur[ de lemn alc[tuiau tac`mul fiec[rui pacient (217).
Aci petrecu Eminescu vreo cinci luni, ]ngrijit ]ns[ cu mai mult[
b[gare de seam[, medic fiind un dr. Ursulescu. Leon Onicescu,
casier administrator, ]n lipsa c[ruia intrase, ]l g[si ]n haine
ospitalice=ti =i cu bonet[ pe cap ]ntr-o camer[ cu ]nc[ unsprezece
aliena\i, unii furibunzi, =i f[r[ nici o excep\ie de tratament. Poetul
era totu=i mul\umit =i vesel, ned`ndu-=i socoteal[ unde se afl[.
}n primele luni de iarn[ fu agitat, av`nd perioade de furie, cu
lovituri de pere\i =i alte incon=tien\e mai joase, pentru care motiv
i se decret[ ca diagnostic delirium tremens, suferin\[ ce =tim c[
este o urmare a alcoolismului. Din ianuarie se ]nsenin[ ca prin
farmec, =i scrisorile sale sunt o dovad[ de aceasta. C`nd poetul
se dezmetici, ar fi fugit ]ntr-un sat din apropiere, ]n hainele
spitalului. Fusese adus la m`n[stire ]ntr-o complet[ lips[, ]ntr-o
mizerie de nedescris. Burl[ ]i d[duse un palton lung p`n[ peste
genunchi. Casierul, spre a distra pe poet, ]l puse s[ copieze ni=te
tabele de nutriment, =i Eminescu m[rturisi disperat c[ a gre=it,
amestec`nd maz[rea cu fasolea. Ca =i c`nd nici un v[l nu ar fi
trecut asupra min\ii sale, Eminescu scria limpede, plin de lini=tit[
320
G. C[linescu
demnitate, lui Vlahu\[, s[ ]nceteze de a-l mai umili prin subscrip\iile publice (190):
Nu te pot ]ncredin\a ]ndestul c`t de odioas[ e pentru mune
aceast[ specie de cer=etorie, deghizat[ sub titlul de subscrip\ie
public[, recompens[ na\ional[ etc. E drept c[ n-am bani, dar
aceasta e departe de a fi un motiv pentru a ]ntinde talgerul ]n
public. Te rog, dar, s[ desistezi cu des[v`r=ire de la planul t[u,
oric`t de bine inten\ionat ar fi, de a face pentru mine apel la
public. Mai sunt destule alte mijloace onorabile pentru a-mi veni
]n ajutor, iar cel propus de voi e desigur cel din urm[ la care a=
avea vreodat[ recurs.
Totodat[ se observ[ la poet o redob`ndire a voin\ei de a scrie,
care nu l-a mai p[r[sit. E adev[rat c[ poezia De ce nu-mi vii, pe
care o trimite de aci la Convorbiri literare, nu poate fi scris[ acum,
prin ]nsu=i con\inutul ei lini=tit-erotic. Poetul punea pe h`rtie
versuri vechi, =tiute pe dinafar[, spre a da lumii iluzia productivit[\ii sale, f[ptuind prin aceasta o ]nduio=[toare fraud[ (188).
Pe la ]nceputul lunii februarie ]l vizitar[ Creang[ =i Mor\un.
Om[tul era gros de o palm[ domneasc[. Povestitorul v[zuse, ]n
zorii zilei, din arhondaricul m`n[stirii, un curcubeu spre r[s[rit,
ce i se p[ru semn de schimbare ]n bine (40273).
La 10 aprilie 1887, Eminescu p[r[si M`n[stirea Neam\ului,
dar ]n loc s[ se duc[ la Ia=i, unde postul de subbibliotecar nu-l
mai a=tepta, =i din ru=inea poate de a mai da ochii cu lumea care
]l v[zuse ]n gesturi nechibzuite, nimeri (condus de un G. Buzescu
p`n[ la Pa=cani) la Boto=ani, la sor[-sa Harieta. Acolo, ]ntr-o
c[su\[ mic[, ]n fund de ograd[, ]n strada Sf. Niculai, nr. 8 (109,
227), acea fat[ b[tr`n[, oloag[, spijinit[ =i ]mpiedicat[ totdeauna
]n mers de ni=te ma=ini... ]n greutate de 5 oca, de fier, tr[ia din
venitul a 5.000 de lei, l[sa\i de b[tr`n (61). Era o femeie de o
de=tept[ciune natural[, de=i ]nv[\ase singur[ s[ scrie, cu o curiozitate de a cuno=ate, ce-i da o umbr[ de u=oar[ scrinteal[, pesimist[
=i ea ]n felul ei =i sarcastic[; cu fa\a dur[, l[ptoas[, buze groase
321
virile, cu un aer ambigen, ]ntr-un cuv`nt, de mascul evirat. Harieta

nutrea pentru Eminescu poetul un respect religios =i agresiv =i,
c`nd acesta p[=i pragul casei sale, ea crezu c[ fusese aleas[ de
providen\[ s[ redea omenirii pe marele creator ]ntunecat.
Abia ajuns la Boto=ani, Eminescu fu din nou ]nv[luit ]n ce\urile
ce se ridicau din s`ngele lui infectat cu lues =i pe care mijloacele
primitive de atunci nu ajungeau s[-l limpezeasc[. Acum demen\a
misogin[ =i furibund[ disp[ruser[ dar le luase locul o abulie grav[,
n[uc[, ce pironea pe poet cu ochi inexpresivi ]ntr-un punct mort,
f[c`ndu-l s[ m[n`nce sau s[ se mi=te, mut, numai la ]ndemnul
altora. Iov se umpluse iar de r[ni pe picioare, =i o cunun[ grea de
dureri pe cap ]l f[cea s[ b[nuiasc[ una =i la creier. Doctorii recomandar[ internarea pacientului la Spitalul Sf`ntul Spiridon din
localitate (103), ]ns[ cur`nd trebuia s[-l ]ntoarc[ acas[, fiindc[
nu voia s[ se hr[neasc[ sau s[ ia medicamente dec`t din m`na
surorii sale. De la ]nceputul lui mai, deci, Henrieta ]=i lu[ ]n serios
func\iunea de infirmier[ de care era foarte m`ndr[ =i ]ncepu
]n conformitate cu prescrip\iile medicilor s[-l adape pe
bolnav cu iod, s[-l scalde ]n b[i de romani\[ =i s[-l frece de istov
cu mercur vreme de o lun[ de zile, ]n care poetul fu =i ]n primejdie
de a arde din cauza unui foc grozav ce a izbucnit atunci ]n ora=
(61). C`nd A. C. Cuza =i Miron Pompiliu venir[ la Boto=ani s[
vad[ pe poet, asistar[ la o scen[ =i ]nduio=[toare, =i grozav[. Sosi\i
la miezul nop\ii, merser[ de-a dreptul la casa poetului, ]n u=a
c[reia b[tur[. O jum[tate de ceas a=teptar[ apropierea unui zgomot surd de fier[rie =i de trup t`r`t. Henrieta se trudise s[-=i pun[
fiarele la picioarele moi din pricina c[rora, strigat[ noaptea de
bolnav, se t`ra pe br`nci p`n[ la patul lui. A doua zi Eminescu ]i
privi n[uc, f[r[ s[-i recunoasc[, =i n-avu dec`t un mic fulger ]n
ochi atunci c`nd Cuza ]i citi una din poeziile scrise ]n ne=tire, din
memorie, pe buc[\i de h`rtie ghemuite =i apoi azv`rlite pe jos (66).
}n cur`nd ]ns[, mul\umit[ ]ngrijirilor doctorului Isac, fu mai
bine =i putu s[ scrie a=a cel pu\in pretindea Henrieta, iar noi
322
G. C[linescu
credem s[ ]n=ire pe h`rtie, ca de obicei, versuri din memorie

=i s[ ias[ la plimbare, pe c`mp, la bra\ cu sor[-sa (61,97). Or[=enii
]l v[zur[ din nou p[=ind pe strad[ cu ]nf[\i=are de s[n[tate =i
veselie, pricinuit[ mai mult de fa\a neted[, ras[, ]mbr[cat ]n haine
groase de aba, de=i era cald, =i tr[g`nd cu voluptate din cr`mpeiul
unei \ig[ri. C`nd ie=ea singur, b[tea locurile m[rgina=e ori aleile
din gr[dina V`rnav =i se oprea s[ asculte ciripitul p[s[rilor sau s[
culeag[ c[r[bu=i =i g`ng[nii de pe jos, pe care apoi le \inea ]n
palm[ p`n[ ce-=i luau zborul, viet[\ile acestea m[runte p[r`ndui-se poate cunoscute de atunci de c`nd le c`ntase ]n C[lin:
}n ve=m`nt de catifele, un bondar rotund ]n p`ntec,
Somnoros pe nas ca popii gl[suie=te-ncet un c`ntec;
O coji\[ de alun[ trag locuste, podu-l scutur,
Cu mustea\a r[sucit[ =ede-n ea un mire flutur;
Fluturii mul\i, de multe neamuri, vin ]n urma lui un lan\,
To\i cu inime u=oare, to\i =[galnici =i berban\i.
Vin \`n\arii l[utarii, g`nd[ceii, c[r[bu=ii,
Iar mireasa vioric[ i-a=tepta-nd[r[tul u=ii.
Deoarece Eminescu se ]nt`lnea cu Scipione B[descu, prieten de

redac\ie, aflat acum la Boto=ani, care putea s[-l atrag[ la un pahar
de vin, Henrieta, vigilent[, se t`ra adesea la bra\ul lui, poposind
din c`nd ]n c`nd pe un scaun cerut la vreo dughean[ (61).
Existen\a lui Eminescu ar fi fost o problem[ grav[ dac[ prietenii
=i admiratorii nu s-ar fi g`ndit s[-i trimit[ bani. }nc[ de pe c`nd
se afla la M`n[stirea Neam\ului, Eminescu fu rugat de un num[r
de tineri din Ia=i, elevi ai =colii de pictur[, s[ dea ]nvoirea facerii
unei colecte. Poetul nu r[spunse nimic, sim\ind oprobriul unei atari
ajutor[ri. Lu`nd t[cerea ca o aprobare, inimo=ii tineri lansar[ 500
de liste de subscrip\ie, pe care fiecine era obligat s[ subscrie numai
zece bani. Mul\i au refuzat s[ dea =i acest gologan, dar s-au str`ns
totu=i c`teva mii de lei, nu f[r[ a se da o publicitate penibil[
nefericirii poetului. Dou[ concerte organizate la Ia=i, ajutoare
personale din partea lui A. C. Cuza =i a lui V. A. Mor\un mai alc[-
323
tuir[ o sum[ de peste o mie de lei. Ace=ti bani fur[ trimi=i pe

m[sura agonisirii =i contra chitan\[ Henrietei Eminescu, la Boto=ani, care ]i ]ntrebuin\[ pentru nevoile poetului. Sufletul acestei
ini\iative era de fapt Cornelia Emilian, femeie autodidact[ =i ambi\ioas[, pe care se pare c[ o ]mpingea la fapta cea bun[ =i dorin\a
de a face ]n ciud[ Veronic[i Micle, pe care n-o putea suferi. Nici
Henrieta nu mistuia, dealtfel, pe b[l[uca, pe berecheta, astfel
]nc`t din ura a dou[ femei se n[scu pentru poet o asisten\[ str`ns[
=i ap[s[toare. Henrieta chivernisea banii =i-i ascundea grijuliu
pentru ni=te socoteli de via\[ ]mpreun[ cu fratele-s[u ce =i le f[cea,
iar pe de alt[ parte b[nuim, dup[ anume contradic\ii ]n confirmarea sumelor, c[ poetul primea c`te o sum[ de bani pe care o dosea.
Lupt[ tragic[ ]ntre doi neferici\i ]n dorin\a de mai bine (61).
Fa\[ de interesul pe care ]l ar[tau gazetele pentru starea lui
Eminescu (Rom`nia liber[ din Bucure=ti a lui Laurian reproducea
din c`nd ]n c`nd buletine dup[ Curierul rom`n boto=[nean,
redactat de Scipione B[descu), amorul propriu al vrednicilor
cet[\eni ai urbei Boto=ani fu zg`nd[rit, =i 60 de in=i semnar[ c[tre
Consiliul general jude\ean acest strig[t de iubire (27 mai 1887):
Cet[\eanul ilustru, b[rbatul virtuos, poetul suav =i neimitat:
Mihai Eminescu, se afl[ de c`teva s[pt[m`ni ]n ora=ul nostru, ]n
casa surorei sale d-ra Henrieta Eminescu. Mult[ lume aicea
cunoa=te suferin\ele extreme de care e atins[ sora poetului =i pu\ini
s-au g`ndit p`n[ la ce semn prezen\a nepre\uitului oaspe apas[
din aceast[ cauz[ existen\a acestei fiin\e. Lipsit[ aproape definitiv
de libertatea pasului, ea vede cu durere c[-i e peste putin\[ a
prodiga spre u=urarea scumpului ei frate toat[ ]ngrijirea de care
l-ar ]nconjura dac[, pe l`ng[ bog[\ia afec\iunilor ce o leag[ de
fratele s[u, s-ar sim\i ]nt[rit[ =i de vigoarea s[n[t[\ii. }nchipui\i-v[
o sor[ devotat[ =i iubitoare, pironit[ pe ni=te picioare artificiale
curs de 10 zile =i 10 nop\i ]naintea unei figuri pierdute =i mute,
dinaintea unui frate ce refuz[ a m`nca, ce nu articuleaz[ o singur[
silab[ =i ve\i avea icoana sf`=ietoare a celor ce se petrec ]n casa
bunei d-re Henrieta Eminescu.
324
G. C[linescu
Peti\ia se ]ncheia cu aceast[ superb[ tirad[:

Boto=anii, care dup[ veacuri va veni cu certitudine necontestabil[ s[ recupereze onoarea c[ satul Ipote=ti din apropierea ora=ului
au dat na=tere omului genial, are azi dreptul =i datoria nem[rginit[
de a p[=i ]n fa\a sa =i cu lacrimile ]n ochi a-i zice:
Copil al nostru! Product din s`ngele acestor locuri! Nu voim ca
viitorul s[ arunce asupr[-ne v[lul ru=inei =i un oprobiu f[r[ margini.
E=ti fala noastr[ =i nu te-om p[r[si etc.
Onoratul Consiliu jude\ean, ce se ]ntruni peste vreo dou[
s[pt[m`ni (14 iunie 1887), g[si lucrurile mult mai ]ncurcate. Dl
C. Leca, ]ngrijorat de soarta patriei, zise c[ Eminescu era prea
mare pentru jude\, c[ci el a servit \ara, c[ ar fi incorect s[ i se
dea ajutor, c[ s-ar crea precedent =i c[ ]n sf`r=it trebuiesc c[z[rme. Mult mai prudent, dl Savinescu propuse a se da bani poetului precomp[nit, nu o dat[ c`t ]i trebuie, ci dup[ mijloacele
bugetare, la care dl Leca r[spunse c[ admite ]n principiu a se da
ajutor, ]ns[ s[ nu se precipiteze, ci s[ se lase pe toamn[.
Prefectul, Th. Boldur-L[\escu, a sf[tuit atunci pe consilieri s[ nu
ajung[ la un diapazon str[in de anima\iune, s[ nu r[m`n[ surzi
=i mu\i =i ]n ]ntuneric, pentru c[ Eminescu fiind o idealitate ]n
carne =i ciolane trebuie s[ m[n`nce. }n urma acestui argument
hot[r`tor, se vot[ un ajutor de 120 lei lunar, din iulie 1887 p`n[
la 1 aprilie 1888, din care s-au ordonan\at, abia ]n ianuarie 1889,
1.000 de lei, restul refuz`ndu-se sub cuv`nt c[ poetul product
din s`ngele acestor locuri c[p[tase pensie de la stat (159).
Pentru c[ s`ngele cel r[u erumpea pretutindeni pe trup,
Eminescu fu adus la Ia=i, acas[ la +tefan Emilian, unde un num[r
de medici (Otremba, Bottez, Filipescu, Negel =i Riegler) consultar[
pe poet ]n ziua de 14 iulie =i recomandar[ tratamentul antiluetic
]ntr-o localitate potrivit[. }n cele din urm[, r[mase ca poetul s[
plece la Hall, pentru b[i. }nso\it de doctorul Foc=a, Eminescu
porne=te din nou spre str[in[tate, ]ntov[r[=it p`n[ la Vere=ti de
Henrieta, =i se opre=te la Viena o clip[ pentru un consult medical
cu d-rii Neumann, Nothnagel =i Meinert (57). C`nd pe la ]nceputul
325
lui septembrie poetul se ]ntoarce cu o n[ucire de huruitul trenurilor =i oarecare friguri, Henrieta r[mase ]ncredin\at[ c[ lipsa
]ngrijirilor sale ]l calicise (61).
De acum ]ncolo ]ns[ Eminescu era limpezit la cap =i putea s[ scrie.
Multe din scrisorile Henrietei c[tre dna Emilian sunt compuse de poet
=i numai semnate de Henrieta, care se sim\ea m`ndr[ de secretarul
ei. Iat[ de pild[, ce g[sea cu cale s[ r[spund[ ]n stil ]ntr-adins naiv,
pentru sor[-sa, d-rei Emilian, care se afla la Paris:
Regret c[ nu sunte\i cu totul mul\umit[ ]n Paris, afar[ dec`t
de arte. }mi scrie\i c[ francezii sunt superficiali =i fal=i, ]n adev[r
chiar eu, care n-am nici o cultur[, am ]n\eles c[ francezii nu sunt
n[scu\i pentru a fi oameni de caracter, oric`t de mare este,
]ndealmintrelea, ]nsemn[tatea lor pe terenul artelor =i al =tiin\ei.
C[ unele dame sunt bigote e dup[ p[rerea mea bine, c[ci mai cu
seam[ ]n nenorociri aceasta este mai sigur[ m`ngìere.
Am auzit c[ ]n Francia nu sunt sobe, ci numai c[minuri; din
cauza asta, se vede, dormitoarele sunt ca ni=te termometre. La
noi ]n \ar[ temperatura e foarte aspr[ =i a ajuns ]n unele zile chiar
la 24 grade sub zero.
Ca nout[\i politice v[ pot comunica c[ la noi ]n Boto=ani
opozi\ia n-a reu=it defel. }n Ia=i, majoritatea celor ale=i e din
opozi\ie, ]ns[ tot ea e pu\in numeroas[. (61)
Dorind s[ lucreze, Eminescu rug[ pe Maiorescu s[-i trimit[
c[r\ile =i h`rtiile ce se aflau la d`nsul. Dar acesta dintr-o ]nalt[
pruden\[ de arhivar nu r[spunse nimic, ceea ce sup[r[ pe poet.
El pl[nuia s[ fac[ o a treia edi\ie a poeziilor, =i ]n acest scop ]=i
cump[rase dou[ caiete groase, legate ]n marochin =i ferecate
am`ndou[ cu dou[ broa=te cu cheie (159). Ar fi lucrat la o dram[
Trei flori albe (174) =i ar fi voit, de asemeni, s[ sf`r=easac[
dic\ionarul de limb[ sanscrit[ pe care-l l[sase la Biblioteca din
Ia=i. Traducerea din Lais ar fi fost ]nceput[ sau f[cut[ aci. C[ ar fi
lucrat ]ns[ cu tot dinadinsul ceva e greu de crezut. Poezia Kamadeva, pe care o g[se=te A. C. Cuza pe jos, ]n odaia lui Eminescu,
326
G. C[linescu
=i o d[ Convorbirilor spre publicare, era, pe c`t se pare, un lucru

mai vechi. O iubire pentru vreo doamn[ Elena din Boto=ani, pe
aceste vremuri de dezn[dejde, nu pare cu putin\[, =i c`teva versuri
de dragoste aflate ]ntre h`rtiile sale au o rezonan\[ trist[ de
demult (66):
O dat[ te-am v[zut
+i-am stat ]ncremenit,
+i crud-a fost durerea
Cu care t-am iubit.
Te v[d a doua oar[,

+i glasul t[u l-ascult,
+i =tiu numai at`ta
C[ te-am iubit prea mult.
Devenise ]ns[, f[r[ ]ndoial[, mai sociabil, ie=ea pe strad[ cu

capul plecat, salut`nd sfios chiar pe necunoscu\i (109) =i lua parte
la c`te o petrecere ]n casa vreunui prieten, =ez`nd mai tot timpul
t[cut ]ntr-un col\ de canapea =i bucuros c`nd putea vorbi nem\e=te
cu cineva. }ntr-o asemenea ]mprejurare vorbi despre Faust al lui
Marlowe, al lui Goethe =i al lui Lenau, g[sindu-l superior pe cel
din urm[ =i depl`ng`nd soarta nefericitului Niembsch (174). C`te
un bonjurist r[pea din c`nd ]n c`nd pe Eminescu la un pahar
de vin spre ciuda Henrietei (61).
}n vreme ce Eminescu se plictisea ]n glodosul Boto=ani, Harieta,
]n coresponden\[ deas[ cu dna Emilian, pl[nuia s[ str`ng[ bani
din subscrip\ii, spre a cump[ra o cas[ ]n Boto=ani, ]n credin\a c[
poetul va voi s[ =az[ cu ea. }n acest scop ]ncepuse chiar unele
tocmeli. Stimulat[ de aceast[ speran\[, f[cuse cereri de pensie
pentru frate-s[u c[tre regin[ =i c[tre guvern =i lega banii ]n zece
noduri (61). De=i nu reiese de nic[ieri din scrisorile Henrietei c[
Eminescu s-ar fi aflat la un moment dat f[r[ mijloace de trai, afar[
poate de o stagnare temporar[ a colectelor, Eminescu se t`nguia
c[ de un an nu dispune de un ban m[car, c[ a ajuns ]ntr-o mizerie at`t de amar[ =i deplin[, ]nc`t nu e condei care ar putea-o
descrie: p[r[sit de to\i ca o corabie care se ]neac[. Circulau
atunci liste lansate de C. Mille =i al\ii (ceea ce r[m`ne ]n veci o
pat[ pentru guvernele de atunci, nep[s[toare de soarta marilor
327
creatori), dar Eminescu declara c[ nu primise nimic, cel pu\in

direct. Convingerea noastr[ este c[ pl`ngerile lui Eminescu sunt
ne]ntemeiate =i pricinuite numai de groaza de mizerie de care
suferea =i c[ Harieta dosea banii, cum m[rturise=te dealtfel, spre
a-=i cump[ra cas[.
De aceea, scrisoarea alc[tuit[ de poet c[tre Mor\un, la 10
noiembrie 1887, unde vorbea de lipsa aproape absolut[ de
mijloace de subsisten\[ ]n care se afla, cer`nd ajutor grabnic, c[ci
cea mai neagr[ mizerie ]l amenin\a, trebuie citit[ cu toat[
rezerva cuvenit[ produsului unui om zdruncinat. De asemeni
r[t[cit[ este =i declara\ia poetului c[tre un prieten, c[ merge cu
palton =i galo=i pe ar=i\[, fiindc[ n-are nici haine, nici ghete (227)
care aminte=te obiceiul poetului de a umbla vara cu galo=i...
spre a nu-=i cur[\a ghetele. }n aceste zile chiar, un comitet
organizase ]n benefeciul lui o serat[ literar[ =i muzical[ ce
produsese vreo 600 lei (106). }n vederea str`ngerii de bani =i a
c[p[t[rii unei pensii, Scipione B[descu f[cea ]n Curierul rom`n
rela\ii ]nfrico=[toare, ce nu corespundeau realit[\ii, fiindc[ poetul
era relativ bine (103, 106):
Corpul s[u e un adev[rat putregai. R[nile ce-i acoperiser[ mai
tot corpul =i care au disp[rut momentan, sub influen\a curei
suportat[ la Hall, s-au redeschis din nou =i ]nc[ cu mai mult[ furie
ca mai ]nainte. Nenorocitul e la starea cea mai disperat[, neput`nd
p[r[si patul de s[pt[m`ni ]ntregi deja. (}n realitate se interzicea
poetului s[ ias[ din cas[ pe vreme rea.)
+i nici un ajutor de nic[ieri! Ce timpuri, ce societate, ce
barbarie!
}n acela=i timp, B[descu f[cea o publicitate umilitoare ofrandelor de c`\iva lei sau fiorini, care picau de la c`te o persoan[, mai
ales din provincia de origine a Eminovicilor.}n urma acestor
lamente s-a format =i la Boto=ani un comitet, care organiz[ ]n
beneficiul poetului o reprezenta\ie de teatru cu trupa de pribegie
a lui Eminescu, =i anume Fanny Tardini-Vl[dicescu (15 dec. 1887).
328
G. C[linescu
329
330
G. C[linescu
Beneficiul, ]n sum[ de lei 646, a fost consemnat poetului, parte

]n numerar, parte, spre a nu-i risipi, ]ntr-o chitan\[ a Casei de
economii =i ]mprumut din localitate (106). C`teva luni poetul se
duse s[-=i ridice banii de la cas[, =i o dat[ fu v[zut de cineva d`nd
t`rcoale prin fa\a intr[rii, ]n ploaie, =i codindu-se cu m`na pe
clan\[ dac[ s[ intre ori nu (159). }n cele din urm[, la 2 aprilie
1888, mul\umit[ st[ruin\elor, Camera lu[ ]n considerare acordarea
unei pensiuni de 250 de lei nu f[r[ 5 infame bile negre pe
care Senatul o admise abia la 23 noiembrie 1888, decretul fiind
isc[lit de rege la 12 februarie 1889, curm`nd epoca ru=inoas[ a
colect[rilor (61).
Revederea poeziilor sale a trebuit s[ readuc[ ]n sufletul lui
Eminescu toat[ dragostea pentru Veronica, cu at`t mai suav[,
]ntotdeauna, cu c`t era mai ]ndep[rtat[. Poetul i-ar fi scris f[r[
=tirea Harietei: Drag[ Veronic[, uit[ totul. Nenorocirea care m-a
lovit e destul[ pedeaps[ c[ n-am voit s[ te ascult. Ce via\[
dezordonat[ am dus; toate sfaturile tale erau a=a de sincere, a=a
de bune, a=a de drepte, ]nc`t dac[ ]ndeplineam o parte din ele,
azi n-a= z[cea pe patul de suferin\i. Amintindu-mi de bun[tatea
inimii tale, simt remu=c[ri de faptele din trecut. Ar fi o zi de s[rb[toare, ar fi o mare pl[cere ca s[ vii la Boto=ani, s[ m[ vezi unde
sunt bolnav =i din minut ]n minut ]mi a=tept sf`r=itul, c[ci pentru
societate sunt de mult mort. (123*)
Veronica veni pe nea=teptate, spre ciuda Harietei, care privea
cu indignare cum ]ndr[cita i-aduce ]n cas[ o droaie de nesp[la\i =i se ]nchide singur[ cu Eminescu ]n odaie, =opoc[ind planuri
de evadare. +i ]ntr-adev[r, ]ntr-o bun[ zi, Eminescu =i cu Veronica
plecar[ la Bucure=ti, l[s`nd pe Harieta cu blesteme la gur[. Visurile
ei de a cump[ra cas[ =i a tr[i din pensia poetului zburar[ ]n v`nt,
=i de sup[rare se ]mboln[vi, ar[t`nd simptome de oftic[. }n
septembrie 1888, Harieta mai v[zu o singur[ dat[ pe frate-s[u la
Bucure=ti, unde ]l descoperise, dup[ ce mult[ vreme poetul ]i
ascunsese adresa, apoi r[nit[ ]n suflet de prezen\a l`ng[ poet a
331
acelei femei care venea s[ ridice chiar banii datora\i lui Eminescu
la Boto=ani, ce i s-ar fi cuvenit ei pentru osteneli, c[zu greu bolnav[
(61), =i cur`nd dup[ moartea poetului se stinse =i ea ]n mizerie =i
p[r[sire, dus[ fiind la morm`nt ]ntr-o birj[, de oameni nevoia=i
=i str[ini.
La Bucure=ti, Eminescu veni ]mbiat a-=i re]ncepe activitatea de
gazetar, pe care o p[r[sise de cinci ani, colabor`nd la gazeta
conservatoare Rom`nia liber[, care-i oferea 200 de lei pe lun[,
mai mult ca ajutor. Articolele ce se b[nuiesc a fi de Eminescu (de
pild[ Iconarii dlui Beldiman, semnat cu ini\ialele M. E.) arat[ mult[
chibzuin\[ a judec[\ii =i o lini=te, ]n sf`r=it, a concep\iunii, ]nc`t
nimic nu te-ar face s[ b[nuie=ti c[ sunt scrise de un om care p`n[
mai deun[zi privea lumea cu ochii r[t[ci\i. }n redac\ia gazetei
din Pasajul Rom`n venea ca pe vremuri s[ se a=eze la mas[, dar,
]n loc s[ scrie articole, visa de=tept cu foi de h`rtie ]nainte, pe
care scria caligrafic litere asiriene =i chaldee ziceau prietenii
oricum orientale, ]mpins de acea reverie lingvistic[ asiatic[,
ce-l f[cuse s[ se intereseze de gramatica sanscrit[ =i de caracterele
arabe (220). Locuia ]ntr-o od[i\[ la etajul al III-lea al unei case
de raport din Pia\a Teatrului, d`nd ]ntr-un coridor ]ntunecos,
od[i\[ la fel cu toate cele pe care le avusese (70), =i mergea ]n
haine mistuite, cu ]nc[l\[minte desfundat[ =i p[l[rie cu orificii,
de=i, trec`nd cu vederea trista condi\ie de a tr[i din mila altora,
]n nici un chip nu este credibil[ legenda mizeriei poetului,
deoarece =tim sigur c[ era urm[rit pas cu pas de prieteni, =i N.
P[tra=cu era ]ns[rcinat de Junimea s[-i a\in[ calea =i s[-i dea
numai at`\i bani c`\i ]i erau de trebuin\[ (167). Eminescu mergea
la teatru =i pe la cafenele =i declama uneori prietenilor pasaje
]ntregi din Eneida lui Virgiliu, ]nlocuind astfel cu ]nv`rtirea
automat[ a memoriei procesul g`ndirii spontane (206). Din
vechea personalitate ]i r[m[sese mi=c[ri intelectuale subcon=tiente. Se ]nchidea, a=adar, ]n cas[ =i citea mai toat[ ziua cronici =i
scrieri istorice, fiindc[ avea ]ncredin\area c[ trecutul nostru este
332
G. C[linescu
un =ir ne]ntrerupt de martiri. Aceasta o spunea =i lui Panu, care

=edea ]n aceea=i cas[ din Calea Victoriei, deoarece acolo se aflau
redac\ia =i tipografia gazetei Lupta. }ns[ la masa lui Panu, zgomotoas[ de prezen\a colaboratorilor, nu se ducea dec`t rar =i f[r[
bucurie, ]ntì pentru c[ ]mpotriva lui Panu avea o rezerv[ de c`nd
cu ]nt`mplarea lecturii Scrisorii a III-a =i al doilea fiindc[ masa
era g[l[gioas[ de prea mult[ lume =i nu-i pl[cea s[ se expun[. }n
afar[ de c`te o ]nt`mpl[toare ironie sau alt asemenea semn de
vioiciune, =edea mut, cufunadt ]n abis (164). }ncetul cu ]ncetul,
se produce ]n Eminescu o re]nviorare a puterilor spirituale, pe
at`t de nea=teptat[, pe c`t de iluzorie. Poetul ]ncepea s[ p`lpìe
de arden\a literar[, reac\iona cu mai mult[ impulsivitate la opiniile adverse, f[cea planuri de lucr[ri =i ]n cele din urm[ toat[
lumea afl[ c[ poetul scrisese o pies[ de teatru. }ntr-o zi luminoas[
de toamn[, Eminescu, ]mbr[cat cu ]ngrijire =i ]n \inut[ solemn[,
se a=ez[ la masa de lectur[ a Junimii din casa lui Maiorescu =i
citi cu glas vibrant =i bine scandat piesa ]n versuri Lais, spre
uimirea, turburarea =i ]nduio=area tuturor (167). Dar era o
am[gire, c[ci piesa Lais, cump[rat[ de direc\iunea Teatrului
Na\ional cu 50 de lei (126), nu era dec`t o traducere dup[ Le
joueur de flte a lui mile Augier =i o dovad[ de confuziunea min\ii
poetului, dac[ ]ntr-adev[r a prezentat-o ca original[. +tiind sau
ne=tiind aceasta, prietenii manifestau o bucurie superlativ[,
chemau pe poet din toate p[r\ile la petreceri, de=i el prefera s[
mearg[ cu ardelenii la birtul +erb[nescu din Hanul Kiriazi, unde
cu capul ]ntre mìni c`nta doine de jele din Ardeal, ]n ahturile
celor de fa\[. El era dealtfel mai apropiat de cei nevoia=i, =i iubirea lui de proletar se revela acum ca =i alt[dat[ ]n unele gesturi
nechibzuite, dar cu ]n\eles, ca acela de a-=i scoate paltonul slinos,
lung, =i a-l pune pe vreme de ninsoare pe umerii prietenului ce
nu avea asemenea ve=m`nt, sau de a ]ntinde unui cer=etor ple=uv
propria sa p[l[rie (41, 159). Pentru acest motiv, poate, ]l cultiva
pe socialistul C. Mille, p`n[ la locuin\a c[ruia din casa Steiner ]n
333
str. Academiei urca cu paltonul s[u prea lung, cu pa=i ]ngreuia\i

de mari galo=i (119).
Pe iarn[, un num[r de tineri gazetari (Al. Hodo=, D. M.
Marinescu-Marion, L. Gh. Nicoleanu-Fix, I. Popescu, N. Procopiu,
I. S. R[dulescu-Gut, N. |incu-Tall, Cesar Colescu-Vartic, Dionisie
Miron =i al\ii), ]nduplecar[ pe poet s[ le patroneze o revist[ de
informa\ie cultural[, F`nt`na Blanduziei, cer`ndu-i un singur
articol. Eminescu, consim\ind, le f[g[dui colaborare regulat[, =i
nu numai le d[du articolul de deschidere cerut, Fond =i form[,
dar ]nv`rti el ]nsu=i cu entuziasm =i exces roata ma=inii tipografice,
]n noaptea de 3 spre 4 decembrie, c`nd ap[ru cel dintì num[r
(67, 154, 220). Pe frontispiciul gazetei, de format jurnal, este
numele facsimilat al lui Eminescu, dat ca fondator, =i un moto
din versurile sale: Unde vei g[si cuv`ntul, Ce exprim[ adev[rul.
Mul\i socotir[ gazeta ca fiind a lui Eminescu =i o primir[ cu interes.
}ns[ me=terul, cum ]l numeau ciracii, ]n afar[ de dou[ articole
de fond cu caracter teoretic de politic[ european[ =i tendin\e
antidecep\ioniste foarte cumin\i, nu mai fu ]n stare s[ dea dec`t
lucruri ne]nsemnate. De el este urm[toarea traducere din Mark
Twain (67):
C`nd ]ncepe trenul zborul
Vine-ndat[ conductorul
+i, sco\`nd perforatorul,
Face-o gaur[-n bilet.
Pentru cursa care cost[
Zece bani biletu-i alb,
Dou[zeci biletu-i verde,

Treizeci e biletul v`n[t.
Clan\, f[c`nd perforatorul
Face gaur[ ]n bilet.
Chor
Clant! cu to\ii, fra\i iubi\i,
Face\i g[uri unde =ti\i.
Aceste nevinovate versuri st`rnir[ indignarea cuiva din Moldova, care, nev[z`nd cuv`ntul bort[, crezu c[ poezia este o insinua\iune indecent[, spre r`sul, ultimul r`s al lui Eminescu (154). De
Cr[ciun se ]njgheb[ o petrecere a colaboratorilor ]n casa lui C.
B[rc[nescu, cu care prilej poetul a mai c`ntat, ca o leb[d[
presim\itoare de moarte, un c`ntec j[lalnic (9).
334
G. C[linescu
Apoi zidirea m[cinat[ de ape =i \inut[ ]n loc de c`teva ori cu

slabe proptele se curm[ deodat[ de la mijloc =i se n[rui ]n pulberi
pentru totdeauna. Mintea lui Eminescu se risipi din nou, =i vechile
porniri revenir[. C`nta din senin roman\e nem\e=ti, vorbea cu
suspin despre o c`nt[rea\[ vienez[, cu p[rul galben ca de aur =i
cu glasul ca clopotul (167) =i frecventa Coloseul Oppler ]n
vederea unei c`nt[re\e suedeze, pe care o salut[ ]ntr-o zi,
urc`ndu-se pe mas[, cu un =ervet oriental ]n jurul capului =i
strig`nd formidabil: Suedeza! (220). }n cur`nd fu nevoie s[ fie
ap[rat de privirile vulgului =i, ]n acest scop, prietenii, sco\`ndu-l
de la M[rcu\a, unde fusese dus ]ntì ]n februarie =i unde nu voiau
s[-l \in[, ]l internar[ din nou ]n Ospiciul Caritas al d-rului Al.
+u\u din strada Plantelor, nr. 9, ]n care poetul petrecu c`teva luni
de visare dement[ euforistic[ =i viziuni paradisiace, unice clipe
de adev[rat[ fericire ]n via\a sa zbuciumat[. }n seara de 31 martie
1889, Mihai Chintescu, ]ntr-o conferin\[ la Ateneu, populariza,
cu o lips[ regretabil[ de discre\ie, pr[bu=irea poetului (44):
Doamnelor =i domnilor, fie din s[r[cie, die din indifereren\[,
fie poate din am`ndou[ sau =i din alte cauze, Eminescu e cuprins
de o manie ciudat[, care se termin[ prin o nou[ nebunie, =i
]ngrijirile deosebite din partea sorei sale nu-i servesc la nimic.
Atunci a fost internat la M`n[stirea Neam\u. Dup[ ce se face mai
bine, vine ]n Bucure=ti, unde tr[ie=te mai lini=tit p`n[ la sf`r=itul
anului trecut, c`nd un nou atac de nebunie ]l cuprinde, tocmai
c`nd traiul material ]i era asigurat, c[ci Camera ]i votase o pensie
de 250 de lei pe lun[. }n fine, cea din urm[ coard[ a acestei
fermec[toare lire s-a rupt, =i maestrul e cu des[v`r=ire =i poate
pentru totdeauna nebun.
La 13 aprilie 1889 se decise instituirea unei curatele, ]n urma
cererii unui consiliu compus din Titu Maiorescu, Dem. Laurian,
+t. Mih[ilescu, I. L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu =i Mihail
Br[neanu, acesta spre a se putea primi, prin tutor, pensiunea de
la Stat. Via\a de r[spundere moral[ a poetului ]ncetase (182).
335
Eminescu p[=i pragul ospiciului ]ng`ndurat =i sobru la vorbire.

Locurile acestea le mai v[zuse, dup[ cum cuno=tea chiar pe unii
bolnavi (232) =i, fire=te, pe d-rul +u\u, un b[tr`n cu o barb[ mare,
murd[rit[ de tutun, putred[ parc[, cu un mozolit nesuferit de
gingii pustii. El sim\ea c[ aci are o misiune mare de ]ndeplinit,
=i de aceea cerea de m`ncare =i b[utur[, ca unul ce nu m`ncase
de mult, =i mesteca cu mult[ poft[ alimentele, asemeni zidarului
care e pe cale de a se urca pe schele. Cercet[rile sale =tiin\ifice
asupra mecanicii lumii trebuiau duse aici, ]n lini=te, mai departe.
Aplic`nd abstrac\iile matematice la probleme spirituale, voia s[
g[seasc[ principiul vie\ii, fiindc[ descoperise c[ misterul mi=c[rii
=i al vie\ii st[ ]n mutarea consecutiv[ a punctelor de gravita\ie,
adic[ ]n distan\area consecutiv[ ]ntre cele dou[ puncte. Odat[
pus pe drumul cel bun, ]ncepu s[ n[scoceasc[ diferite demonstra\iuni =i aparate, cu scopul de a capta for\a universului, ca, de pild[,
o sfer[ de gumilastic, o cump[n[ =i mai cu seam[ o \eav[ metafizic[ (ms. 2255, ff. 386, 418):
O \eav[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. Oriunde ai atinge
\eava, acul se suie ]n partea opus[. }n \eav[ o m[rgea de plumb
pe un fir de s`rm[ reprezent`nd puterea gravita\iei =i ni\el aer.
Echilibru? Am`ndou[ una peste alta. Dezechilibru? Am`ndou[ fug
]n p[r\i opuse.
Pe coli mari de h`rtie, el a=ternea s`rguincios ecua\ii =i formule,
ca un om de =tiin\[ care =tie c[ timpul este scump (47). Este
evident c[ asemenea cercet[ri nu se pot face dec`t prin consulta\iuni vaste, din care pricin[ Eminescu ]=i ]nsemna numele autorilor c[rora le datora ceva, ca Schopenhauer, Kant, Laplace, Pythagora, Ueberweg, Goethe, Tyndall, Robert Mayer, Hartmann etc.
(ms. 2255, ff. 351433; M. E., I,2). Toate aceste nume ]i =edeau
c`t[va vreme lini=tite ]n minte, apoi, ca spi\ele ro\ilor de locomotiv[, care de prea mult[ rota\ie se transform[ ]ntr-un disc incert,
se amestecau febril. Ah! zicea atunci poetul vreunui cunoscut
ce-l vizita. Ia uite-te cum seam[n[ Pasteur cu Maiorescu! +i tu
336
G. C[linescu
semeni cu Kant! Bietul Kant! Mare om! Am ]nv[\at la el, la Heidelberg... Te rog s[-mi aduci toate volumele lui... Eu sem[n cu Schiller
=i cu Faust, al lui Goethe. Am s[ m[ sinucid... A=a a f[cut =i
Hamlet!... Mare om e Shakespeare! Ce tragedian!... Dar Kant!...
Unde mai g[se=ti un Kant!... A murit la 1885!... Am s[ vorbesc cu
el!... Da, am s[ m[ sinucid =i eu ca Hamlet!... Am s[-mi prefac
via\a ]n nimic =i s`ngele ]n vin de Dr[g[=ani!... S[ mor!... +i apoi
cu vinul s[ m[ vindec!... Ce mare om e Kant! (65) +i continua
astfel, cu aceast[ subtil[ =i voluptoas[ asociere ]ntre sugestia be\iei
=i a nimicului, a tragediei =i a lucrului ]n sine, ]n care se strecurau antipatii =i repulsii =i erori mai vechi: C. A. Rosetti =i Carada. Inep\ia lui Macedonski era dovedit[ matematic: Dac[ progresul ar fi infinit =i nu numai o reparti\ie inegal[ dup[ timpi, Homer
ar fi trebuit s[ fie un m[gar =i Macedonski un geniu, =i tocmai
contrariul e adev[rat regres grad, progres + grad. (Ms. 2255,
f. 386; M. E., I, 2.) Interesul de odinioar[ pentru limbile orientale
(sanscrit[, arab[) =i slave era mai mare ca oric`nd, f[r[ ca, dealtfel, s[ fie neglijate literaturile clasice =i ]ndeletnicirile artistice.
Declama =i acuma din Homer, Hora\iu =i Virgil =i compunea versuri
originale, ]ntr-o manier[ pur[, lipsite de orice zgur[, dialectice =i
sonore de un aer aurifer, ca, bun[oar[:
At`ta foc, at`ta aur
+-at`tea lucruri sfinte,
Peste-ntunericul vie\ei
Ai rev[rsat, p[rinte...
sau alte improviza\iuni luminoase pe tema Gloriosul voievod (235).

Merg`nd tot a=a ne]ntrerupt, ]ntr-un palton lung, cu galo=i mari
]n picioare =i mìnile la spate, ]n preocuparea colosalei lucr[ri ce
se c[dea s[ fac[, era, desigur, cuprins de oboseal[ =i de dureri de
cap. Dar avea clipe de odihn[ =i umor, c`nd ]n lungul salon al
ospiciului observa cu ironie de analist pe colegi =i p[rea vizitatorilor s[i Eminescu cel de totdeauna. La ]nceput, c[uta s[ nu piard[
contactul nici cu prezentul =i, ]n acest scop, cerea gazete =i c[r\i,
ca, de pild[ Coresponden\a lui Jules Goncourt (Lettres) (170, 235).
337
Lipsit toat[ via\a de avu\ie, el visa acum o bog[\ie imens[,

feeric[. Descoperi ]n pietricelele, buc[\elele de h`rtie =i de lemn
de pe jos bog[\ii mari, pe care ]ncepu s[ le str`ng[ ]n scopul de a
scoate din ele diamante. Nu-i sc[p[ din vedere nici valoarea
incalculabil[ a frunzelor din copaci, pe care le evalua la milioane
=i miliarde, ]nsemn`nd pre\ul pe ele. |inea o contabilitate str`ns[
de comorile sale pe ulucile =i zidurile ospiciului, pl[nuind s[-=i
cumpere mo=ii, bine]n\eles =i Ipote=tii, =i chiar lumea ]ntreag[
]mpreun[ cu institutul, al c[rui proprietar se socotea de fapt.
Greut[\ii ap[s[toare din cap el ]i g[si o explica\iune luminoas[ =i
]ntr-anume fel figurat adev[rat[: avea ]n cap diamante care
]i at`rnau greu (232). Deoarece ]ns[, l[s`nd bog[\iile, el ]nf[\i=a
=i tradi\ia autohton[, fiind Matei Basarab re]ncarnat, regele puse
la cale un atentat printr-un pacient, Petre Poenaru, care, juc`ndu-se
ca din ]nt`mplare cu pra=tia, ]l izbi ]n frunte cu o petricic[.
Eminescu consemn[ aceste fapte judec[torului Brusan, care venise
s[ ]ncheie raportul medico-legal, ]n vederea curatelei, ]n ziua de
12 iunie (182):
Cum te cheam[?
Sunt Matei Basarab; am fost r[nit la cap de c[tre Petre
Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus s[ m[ ]mpu=te cu pu=ca
umplut[ cu pietre de diamant c`t oul de mare.
Pentru ce?
Pentru c[ eu fiind mo=tenitorul lui Matei Basarab, regele se
teme s[ nu-i iau mo=tenirea.
Ce-ai de g`nd s[ faci c`nd te vei face bine?
Am s[ fac botanic[, zoologie, mineralogie, gramatic[ chinezeasc[, evreiasc[, italieneasc[ =i sanscrit[. +tiu 64 de limbi.
}ntrebat cine era atentatorul, declar[:
Un om bogat, care are 48 de mo=ii, 48 de rùri, 48 de
garduri, 48 de case, 48 de sate =i care are 48 de milioane.
Contrariu zvonurilor melodramatice (47), Eminescu n-a suferit
prea mult de pe urma a=a-zisului atentat, care ]i pricinuise o simpl[
338
G. C[linescu
zg`rietur[, =i nu pare s[ fi avut st[ri de agita\iune a=a cum scrie,

cu o vulgar[ declama\iune, Scipione B[descu (105):
}ndat[ ce-l dezleag[, rupe tot cu o putere de fiar[ =i strig[ de
produce un ecou ]ngrozitor. }n realitate, sl[bit de marile preocup[ri intelectuale =i de erizipelul, de altfel vindecat, ce i se iscase
pe fa\[ din cauza m`njirii cu necur[\enii a locului zg`rieturii, se
sim\ea ostenit =i doritor de o lung[ lini=te. Totodat[ inima ]i era
tumefiat[ mai demult de o endocardit[, provocat[ de marile ei
b[t[i. }n privin\a clipei pe care a ales-o providen\a spre a re]ntoarce
pe Eminescu ]n eternitate, =tirile sunt destul de contradictorii,
unele d`nd ziua de joi 15 (232), altele de vineri 16 iunie (65).
Aproape sigur[ este aceea de joi 15 iunie, ]n zorii zilei, cum
arat[ actul de deces =i cum, de altfel, s-a s[pat pe piatra morm`ntului. Miercuri seara, Eminescu, cu o ultim[ lic[rire de con=tiin\[,
chem[ pe b[tr`nul doctor =i i se pl`nse de mari dureri ]n trup.
R[mas singur, se ]ntinse pe pat =i, c`nd limba sor\ii sale ajunse
pe pragul al doilea al vie\ii, inima se opri =i poetul trecu ]n univers.
Diminea\a, g[sindu-l mort, l-au dus la Spitalul Br`ncovenesc
pentru autopsie, unde, c`nt[rindu-i-se creierul, ]n stare de ramoli\ie, se g[si c[ are 1.400 de gr. cam at`t c`t al lui Schiller (157,
159). Doi servitori ai spitalului fur[ trimi=i s[ declare decesul de
moarte al dlui Mihail Eminescu, poet, cei doi ne=tiutori de carte
puneau pecetea degetelor lor b[t[torite:
REGISTRU ST{RII CIVILE PENTRU MOR|I
Bellu
Ortodox-Rom`n
Mihail
Eminescu
de 43 ani
poet
nec[s[torit
No. 2935
Din anul una mie opt sute opt deci =i nou[ luna iunie
dio[ septe spre dece ora dou[spredece meridiane.
Act de morte
a D-lui Mihail Eminescu
de patru deci =i
trei de ani, poet, necasatorit, nascut ]n comuna Boto=ani

fiul Decedatului Mihail Eminovici alte am[nunte nu sa pu-
339
tut luoa decedat... la cinci spre dece corent ora trei ante me
ridiane, ]n casa din strada Municipala No. 14 Suburbia Doamna
Balasea.
Martori au fost: Dl. Iordache Munteanu de ani trei deci de
profesie servitor, din acel spital =i D. Ion Stirbu de ani dou[
deci =i cinci de profesie servitor din strada aceia=i No. 14 de la
acel
spital cari au subscris ]mpreun[ cu noi acest act dupe ce li
s-au cetit.
Cazul mor\ii s-a constatat de noi prin doctoru verificator d-l
Sutzu care a =i eliberat certificatul cu No. 161.
F[cut de noi Nicolae Hagi Stoica fiu consiliar al comunei
Bucuresci =i oficiar de stare civil[. Martori n-au =tiut subscri.
Martori (ss) + I. Munteanu
(ss) + I. Stirbu
Offiiciar (ss) H. Stoica fiu
(Din Registru pentru mor\i pe anul 1889 [7]
Prim[ria Comunei Bucure=ti. Oficiul st[rei civile.)
Gazetele Adev[rul, Constitu\ionalul, Rom`nul, Democra\ia pomenir[ toate de aceast[ pierdere, =i revistele avur[ cuvinte de jale.
Na\iunea mea, ]mbrac[ doliu! se t`nguie Vulcan ]n Familia.
Literatura noastr[ jele=te! Poezia rom`n[ pl`nge!
Vi s-a d[r`mat o column[, vi s-a stins un luceaf[r, vi s-a r[pit
o podoab[...
Genialul poet Mihai Eminescu a ]ncetat din via\[. (65)
B. P. Hasdeu, ]n Revista nou[, mustr[ pe contemporani ]n mod
bombastic (88):
El va tr[i, de=i a murit nebun. +i cum oare s[ nu ]nnebuneasc[? }n toate epocele au fost poe\i, pe care fl[m`nda s[r[cie,
uneori numai de=ert[ciunea, pentru o tic[loas[ poman[ ]nso\it[
de o mai tic[loas[ laud[, ]i ]ncovoia t[mìtori dinaintea celor
puternici. }n toate epocele s-au v[zut ]ns[ =i de acele firi seme\e,
]nalte, vrednice de solia ce le-a dat-o dumnezeirea, care niciodat[
n-au ]ntins o m`n[ cer=itoare c[tre vreo m[rire p[m`nteasc[, c[tre
340
G. C[linescu
acei ce uit[ c[ nu s[racii sp[lau picioarele lui Isus, ci Isus a sp[lat

picioarele s[racilor. A=a poet a fost Eminescu.
Publicul v[zu s`mb[t[ ]n biserica Sf. Gheorghe-Nou chipul
descompus, surpat =i ]mp[ro=at al poetului, cu ochii scufunda\i
de ad`nc[ oboseal[. Un bandaj negru ]n jurul capului, ce acoperea
linia sec\ion[rii craniului (201), fu probabil pentru unii dovada
grozav[ c[ Eminescu murise ucis, a=a cum Harieta ]ns[=i, \intuit[
departe, crezu.
}n dup[-amiaza zilei de s`mb[t[, 17 iunie, la orele 6, cortegiul
]nso\it de un num[r mare de studen\i, gazetari =i prieteni, ]n
fruntea c[rora se aflau primul ministru Lasc[r Catargiu, Titu
Maiorescu, M. Kog[lniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian =i al\ii,
porni spre cimitirul Bellu, trec`nd pe Calea Victoriei, Calea
Rahovei =i c`mpia Filaretului. O ploaie m[runt[ pica din cerul
peste tot acoperit de nouri. Pe drum, ]n dreptul Universit[\ii, =i la
morm`nt, se \inur[ cuv`nt[ri ]ndurerate =i banale, dup[ care, pe
]nserat, co=ciugul fu cobor`t ]n groap[, ]ntre tei =i un brad (157).
Astfel se stinse ]n al optulea lustru de via\[ cel mai mare poet
pe care l-a ivit =i-l va ivi vreodat[, poate, p[m`ntul rom`nesc.
Ape vor seca ]n albie, =i peste locul ]ngrop[rii sale va r[s[ri p[dure
sau cetate, =i c`te o stea va vesteji pe cer ]n dep[rt[ri, p`n[ c`nd
acest p[m`nt s[-=i str`ng[ toate sevele =i s[ le ridice ]n \eava
sub\ire a altui crin de t[ria parfumurilor sale.
MASCA LUI EMINESCU

Privesc chipurile lui Mihai Eminescu, ]n=iruite dinainte-mi:
acela astral =i pletos din tinere\e, cel u=or sub\iat de g`nduri =i
de o ]nfrigurare sentimental[, de la 30 de ani, fa\a placid[ =i
adipoas[, cu ochi ]mp`nzi\i de o cea\[ alburie, ]n ciuda unui
z`mbet copil[ros =i somnolent, din epoca ]ntìei c[deri, masca
nietzscheean[, ]n sf`r=it, din ultimii ani, pustiit[, surpat[ ca un
341
crater stins, cu ochii ]nfunda\i =i st[tu\i. Privindu-le, omul cel

adev[rat pare c[ r[sufl[ aievea.
Eminescu era un rom`n de tip carpatin, dintre aceia care, tr[ind
]n preajma mun\ilor, mai cu seam[ ]n Ardeal =i Moldova de Sus,
sub greaua coroan[ habsburgic[, cresc mai v`njo=i =i mai aprigi
=i arat[ pentru ]ncerc[rile de smulgere a lor din p[m`ntul str[bun
lungi r[d[cini fioroase, asemeni acelora ce apele curg[toare
descoper[ ]n malurile cu copaci b[tr`ni. El avea ca atare un suflet
etic, sim\itor la toate ideile =i sentimentele, care, alc[tuind tradi\ia
unei societ[\i, sunt ca grinzile afumate ce sus\in acoperi=ul unei
case, nefiind lipsit totdeodat[ de viziunea unui viitor mai drept.
Nu nutrea nici o aspira\ie pentru sine, ci numai pentru poporul
din care f[cea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent dec`t
un individ. Deoarece nu urm[rea un folos propriu, ci unul social,
n-avea ]nsu=irea de a alerga repede pe treptele vie\ii, spre a ie=i
sus ]n fruntea sc[rii, dar era cu at`t mai ]nd`rjit =i mai mu=c[tor
]n lupta pentru idei. R[zvr[tit, cu o lips[ de pref[c[torie ruin[toare
pentru om, Eminescu a fost un patriot ]nfl[c[rat =i un denun\[tor
al mizeriei muncitorului rural, industrial =i intelectual, ]ndr[zne\
]n numele ideii, sfios =i blazat ]n numele s[u. Din aceast[ pricin[,
dac[ avea umor, era totu=i un om lipsit de ironie. Spiritul critic e
o ]nf[\i=are rectilinie, care nu are nimic sf`nt afar[ de expresia
cea mai ]nalt[ a adev[rului. Patriotismul, tradi\ia, ideologia sunt
pentru omul ironic locuri comune, b[t[tura arid[ de at`ta c[lc[tur[, vatra ]nnegrit[ de funingine, tot ce st`njene=te prin vechime
=i respect zv`cnirea vie\ii noi. Acestea ]ns[ erau scumpe lui
Eminescu, care nu le considera ca o crust[ peste rùl vital. +i c`nd
un graeculus ca I. L. Caragiale, cu linii sub\iri =i nestatornice de
mali\ie, ]ncerca s[ atrag[ pe poet ]n jocul alunec[tor =i ]ntortocheat
al sofisticii, piciorul s[u sufletesc solid se ]mpleticea iritat, obi=nuit
s[ se a=eze lat =i neted ]n hora sublim[ a principiilor. Eminescu
cel lipsit de ironie c[uta pe Creang[ sau pe ardeleni, care, cum
=tim, se fr[m`ntau pe loc, neputincio=i ]n fa\a iu\elii valahe, dar
342
G. C[linescu
petreceau cu lacrimi de ]nduio=are ]n duhul g`ndurilor grave =i

religioase.
}n via\a afectiv[, Eminescu nu se ridic[ dec`t prin expresie
deasupra norodului, cuprinsul esen\ial al sufletului s[u fiind un
sentiment de jele, fie c[ ]n iubire, departe de orice educa\ie
analitic[, ]=i chema iubita ]n codru verde, fie c[ g`ndul mor\ii i
se ]nf[\i=a cu toate m`ngìerile unei ]ngrop[ciuni dup[ datini =i
triste\ile unei vie\i nelumite.
Inteligen\a ]i era limpede, ]ndreptat[ numaidec`t la \int[, dar
mijlocie, ca o ap[ curg[toare f[r[ ochiuri ad`nci. }n schimb,
puterea de a oglindi prezentul ]n vis, f[c`nd din el un cer ]ntors
=i f[r[ fund, este enorm[ =i ]mpiedic[ pa=ii tere=tri. Eminescu era
un lunatec sublim, ]n sufletul c[ruia visele cre=teau ca nalba,
acoperind =i color`nd priveli=tea orizontal[. Starea sa normal[
era cea vizionar[ =i ac\iunea politic[ a fost, desigur, o latur[ care,
mai la urm[, s-a dovedit alterat[ de vis =i utopie, r[m`n`nd nu
mai pu\in un protest metaforic ]mpotriva relelor contemporane.
Tr[ind ]n universul s[u, Eminescu n-a fost nicic`nd atras de luminile
marilor ora=e, de moliciunile =i estetismul claselor de sus. Hoinar din
fire, nu numai a tr[it, de nevoie, ]n haine destr[mate =i sub tavane
scunde =i co=covite de apa ploilor, dar a ]nceput a sim\i o pl[cere nu
lipsit[ de am[r[ciune ]n a cultiva propria mizerie, confund`nd
volupt[\ile simple ale naturii cu noroaiele =i cu bure\ii vie\ii.
Dar dac[ n-avea m`ndria fizic[, o avea pe acea moral[. P[truns
]n lini=te de valoarea personal[, ar[ta, dup[ ]mprejur[ri, fie
simplitate grav[, fie dispre\ ]nalt, pre\uindu-se singur =i cu r[ceal[
]nainte ca lumea s[-l pre\uiasc[. De aci un sentiment al r[spunderii, un scrupul ]n toate actele, obstinat, improductiv, care ]l fac
inapt pentru via\a public[, nepre\uit pentru cea intelectual[.
}n sf`r=it, sufletul s[u era alc[tuit din roate enorme =i greoaie,
ce, odat[ puse ]n mi=care, se ]nv`rteau cu duduit grozav =i implacabil. Era plin de violen\[ =i de statornicie ]n dragoste =i du=m[nie,
=i spumele urii sale au fost adesea nedrepte =i nem[surate.
343
Eminescu a fost, ]ntr-un cuv`nt, un om ]nzestrat s[ exprime

sufletul jalnic sau m`nios al unei mul\imi ]n primejdia de a fi
strivit[ de puterile ]nd`rjite ale lumii vechi, s[ o ]nvioreze cu
vehemen\[ =i s-o ]mping[ ]nainte, ar[t`ndu-i viitorul ]n chipul unui
trecut idilic, =i pe care soarta l-a aruncat ]ntr-o societate p[r`nd
entuziast[ de a-=i lep[da ve=mintele vetuste, dar hot[r`t[ a nu
abandona nimic din privilegiile ei.
Azi, ]ns[, c`nd poporul rom`nesc, dup[ o lung[ robire din[untru =i dinafar[, a luat con=tiin\[ de sine, chipul lunar =i amar
z`mbitor al poetului ]=i reg[se=te puterea asupra sufletelor noastre,
=i el ne apare drept cel mai ]n stare s[ dea expresie sim\irilor
moderne =i rom`ne=ti, =i cu fluierul s[u poetic s[ duc[ n[zuin\ele
noastre sociale pretutindeni,
Peste ape, peste pun\i,
Peste codrii de pe mun\i.
BIBLIOGRAFIE EMINESCIAN{:
VIA|A
}n=ir[m aci studiile =i articolele cu referin\e la via\a lui M. E., c`te am putut
cunoa=te la data termin[rii acestei edi\ii. Lipsesc din prezenta list[ unele articole
f[r[ nici o valoare informativ[, unele reedit[ri =i lucr[ri cunoscute =i studiile
publicate prin reviste, dac[ au fost apoi adunate ]n volum (ex.: I. Slavici,
I. R[dulescu-Pogoneanu). Pentru o orientare general[ bibliografic[ =i pentru a
controla materialul ce n-am g[sit de cuviin\[ a cita, cercet[torul va consulta:
N. ZAHARIA, Mihai Eminescu, Buc., Socec, 1923 (ed. a II-a m[rit[). B.A.
R., I. 69.
GH. ADAMESCU, Contribu\iune la bibliografia rom`neasc[, Fasc. I, Buc.
Cartea Rom., 1921, p. 116119; fasc. a II-a, Buc., Tip. Rom. Unite, 1923,
p. 153165; fasc. a III-a, Buc., Casa +coalelor, 1928, p. 122126, B.A. R.
S.d. 1., XXI, f. 18, 19 =i 20.
DACOROMANIA, Buletinul Muzeului limbei rom`ne condus de Sextil
Pu=cariu, Cluj: Revista Periodicelor pe anii 1921 [An. II, 1921-22], 1922 [An.
III, 1923], 1923 =i 1924 [An. IV, 192426], 1925 =i 1926. [An. V., 192728],
B.A. R., S. d.1, III, A, 2627, 29 =i 30.
IOACHIM CR{CIUN, Istoriografia rom`n[ ]n 1925 =i 1926. Repertoriu
bibliografic [Extras din Anuarul Institutului de istorie na\ional[], Cluj, IV (1926
1927), Buc., Cartea Rom., 1928, B.A. R., S.d.1., XXI, f. 23.
ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE NA|IONAL{, Cluj, III (19241925)
=i IV (19261927), B.A. R., S. d. 1., XXI, A.S.
De un interes capital este publica\ia:
MIHAI EMINESCU, L[muriri pentru via\a =i opera lui Eminescu, redactate
cu concursul lui Gh. Bogdan-Duic[ =i G. Ibr[ileanu de Leca Morariu, Cern[u\i,
an I. (1930), an. II (1931), an. III (1932), an. IV (1933), an. V (1934), an. VI
(1935), an. VII (1936), an. VIII (1937). Nu cit[m deosebit numeroasele studii
=i noti\e din aceast[ revist[, ci indic[m numai anul =i fascicula, de pild[ a=a:
M. E., I, 1.
}n toate manuscrisele eminesciene ale Acad. R. se pot g[si orient[ri cu privire
la via\a poetului, fie =i numai prin datarea unei compuneri. Ele se afl[ sub
numerele: 2254, 2255, 2256, 2257, 2258, 2259, 2260, 2261, 2262, 2263, 2264,
2265, 2266, 2267, 2268, 2269, 2270, 2271, 2272, 2273, 2274, 2275, 2275
bis, 2276, 2276 bis, 2277, 2278, 2279, 2280, 2281, 2282, 2283, 2284, 2285,
345
2286, 2287, 2288, 2289, 2290, 2291, 2292, 2306, 2307, 2308. Cf. =i Autografe
Iacob Negruzzi, passim =i ]n special plicurile 51 (Eminescu), 52 (Veronica Micle)
=i ms. 3215. 45 scrisori inedite ale lui Gh. Eminovici la autorul acestei c[r\i (ms.
G. E.). Achizi\ii 1957, nr. 95, 195, 197, 217; achizi\ii 1958, nr. 1 (Veronica
Micle). Alte documente la I.I.L.F.
MONIT. OF., 29 aug. 1874; 22 aprilie 1877; 30 sept. 1884; 31 oct./12
noiembrie 1892; 5/17 noiembrie; 17/29 noiembrie; 7/19 noiembrie; 15/27
aprilie 1894; 9/21 dec. 1894; 17/29 dec. 1894; 16 febr. 1895; 27 iunie 1895;
24 martie 1898; 25 iulie 1898; 13 martie 1901; 23 noiembrie 1913.
ARHIVELE STATULUI, Buc., Minist. Instruc\iei, 187576, numeroase rapoarte
ale lui Eminescu, ]ndeosebi dos. nr. 3063, 3188, 3220 (copii Elena Piru).
1. Actul de botez al lui Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 126 =i, ]n facsimil,
]n Aug. Z. N. Pop, Contribu\iuni..., 1962, Fotografie la I.I.L.F.
2. Almanach literar pe anul 1903, Cern[u\i, 1903, [Patru scrisori ale lui Em.,
comunicate de Filimon Taniac, p. 4348.]
3. ZAMFIR C. ARBURE, Din dragostele lui Mihai Eminescu, ]n Facla, II, nr.
41 din 8 oct. 1911, p. 293, B.A. R., P.I, 2665.
4. ZAMFIR C. ARBURE, Din amintirile mele. C`teva p[reri ale lui Miahil
Eminescu, ]n Diminea\a din 18 oct. 1911.
5. NIC. V. BABOEANU, Iubire-Durere, Scrisori..., Buc., Biroul Universal, Ath.
I. Ni\escu, 1905, B.A. R., I. 14. 101.
6. E. BAICAN, Trei duhuri sfinte la Ia=i, ]n Liberalul, Ia=i, VIII, nr. 2 din 3
martie 1906, B.A. R., P. IV. 997.
7. I. BAICAN, Din via\a lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1914, p. 604608.
8. TEODOR B{LAN, Serbarea de la Putna, 1871, Cern[u\i, 1932.
9. C. B{RC{NESCU, O! yes, yes, yes!, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II-a) din
310 dec. 1889.
10. IERONIM G. BARI|IU. Mihail Eminescu, Reminiscen\[, ]n R`ndunica, foaie
literar[-belestristic[, Sibiu, I, nr. 1 din 30 martie 1894, p. 5 =i 22 din 10
aprilie 1894, p. 1718, B. A. R., P. II. 419.
11. IERONIM G. BARI|IU, Amintiri despre Eminescu: Eminescu la Viena
[reprodus dup[ R`ndunica, 1894], ]n S[m[n[torul, Buc., II, nr. 17 din 27
aprilie 1903, p. 23860.
12. I. A. BASSARABESCU, Cine a ]ndemnat pe Creang[ s[ scrie, ]n Conv. lit.,
febr. 1930, p. 35.
13. N. A. BOGDAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, Oradea-Mare,
XXXVIII, 1902, p. 9293.
14. N. A. BOGDAN, Eminescu, redactor la Curierul de Ia=i, 187678, ]n
M. Eminescu, Nuvele, Ia=i, +araga, =i Familia, 1890.
15. G. BOGDAN-DUIC{, Primul amor al lui Eminescu [Conferin\[ la Cluj, 12 febr.
1923], ]n }nfr[\irea, Cluj, III, nr. 726 din 14 febr. 1923, B. A. R., P. IV, 4812.
346
G. C[linescu
16. G. BOGDAN-DUIC{, Trecerile lui Eminescu prin Ardeal, ]n Tribuna, 18

noiemv. 1924, =i Aurora, 14 noiemv. 1924; cf. Mi=carea literar[, 1924, nr.
2.
17. G. BOGDAN-DUIC{, Titu L. Maiorescu =i Mihail Eminescu [Documente din
Blaj], ]n Societ. de mìne, I. 1924, p. 304305.
18. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, I-IV, ]n Via\a
rom`neasc[, 1924, v. LIX, p. 5254, 153156; v. LX, p. 383393.
19. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, V. De la Viena, ]n
Via\a rom., 1925, v. LXI, p. 8083.
20. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu la Teatrul
Na\ional, ]n Mi=carea literar[, Buc., II, nr. 47 din 3 oct., 1925, B. A. R., P.
IV. 1445.
21. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu ]n
Societatea Orientul, ]n Cosinzeana, Cluj, IX, 1925, p. 307308; Mihail
Eminescu =i ]ntemeierea Rom`niei June, ]n Cosinzeana, X, nr. 2930 din
25 iulie 1926, B. A. R., P. II, 3077, III.
22. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Un amic al
poetului, ]n Omagiu lui I. Bianu, Buc., Cult. na\., 1927, B. A. R., II.
93.839.
23. G. BOGDAN-DUIC{, +i iar[=i =i iar[=i Eminescu, ]n Societ. de mìne, II,
1925, p. 231232.
24. G. BOGDAN-DUIC{, M. Eminescu =i V. Micle, ]n Societ. de mìne, II, 1925,
p. 109.
25. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu la Berlin, ]n Flamura, Craiova, nr. 6 din
iunie 1925, p. 179, B. A. R., P. I. 6655, II.
26. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu (conferin\[), ]n Societ. de mìne, III, 1926,
p. 84.
27. G. BOGDAN-DUIC{, Fragmente din Eminescu, ]n Cele trei Cri=uri, Oradea,
VII, iunie-iulie 1926, p. 91, B. A. R., P. II. 6156, I.
28. G. BOGDAN-DUIC{, Despre M. Eminescu (conferin\[), ]n Cosinzeana, X,
1926, p. 5859.
29. CORNELIU BOTEZ, Unde s-a n[scut poetul Eminescu?, ]n Mihail Eminescu Literatur[, Ia=i, 1904, p. 7678, =i Ateneul, Boto=ani, num[r festiv,
febr. 1904.
30. CORNELIU BOTEZ, Pentru istoriografii vie\ii lui Eminescu =i a Veronic[i
Micle. Precizarea c`torva puncte, ]n Adev. lit. =i art., nr. 100 din 27 oct.
1922.
31. DR. V. BRANISCE, Izvodul de zestre al p[rin\ilor lui Mihail Eminescu, ]n
Conv. lit., LVIII, 1926, p. 4448.
32. DR. V. BRANISCE, Dou[ certificate =colare ale lui Mihail Eminescu, ]n Conv.
lit., LVIII, 1926, p. 241248.
347
33. DR. V. BRANISCE, Scrisori inedite de la =i relative la Mihail Eminescu, ]n

Conv. lit., LVIII, 1926, p. 669677.
34. THEODOR T. BURADA, Istoria teatrului ]n Moldova, v. II, Ia=i, 1922,
B. A. R., S. d. I., A. 17.
35. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu ]n Blaj, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 7174.
36. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu la Bucure=ti, ]n a. 1868/69, ]n Luceaf[rul,
1905, p. 5964.
37. +TEFAN CACOVEAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Almanahul presei
rom`ne, Cluj, 1926, B. A. R., P. I. 7436.
38. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Cuv`ntul, iulie, 1931.
39. G. C{LINESCU, Un portret inedit al lui Eminescu =i Adev[ratul portret al
lui Eminescu, ]n Adev[rul literar =i artistic, nr. 904 din 3 aprilie 1938 =i nr.
913 din 5 iunie 1938.
40. G. C{LINESCU, Via\a lui Ion Creang[, Buc., Editura Funda\iilor, 1938.
41. CAN., Paltonul lui Eminescu. O amintire, ]n Viea\a, Buc., II, 1895, nr. 8
din 2 aprilie, B. A. R., P. II. 233.
42. I. L. CARAGIALE, }n Nirvana. Ironie. Dou[ note. Din carnetul unui sufleur,
]n Momente, schi\e, amintiri, Buc., Minerva.
43. ILARIE CHENDI, Preludii, Buc., Minerva, 1903, B. A. R., A. 27.409.
44. MIHAIL CHINTESCU, }ncerc[ri asupra poetului Eminescu (conferin\[), ]n
Revista oltean[, II, 1889, p. 85100, B. A. R., P. I. 832, II.
45. AL. CIURCU, Eminescu, Din amintirile mele, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937
din 17 oct. 1911.
46. Maria COST{CHESCU, }nt`lnire cu Mihail Eminescu, ]n Mihail Eminescu
Literatur[, Ia=i, 1903, p. 2829.
47. Cum a murit Eminescu. Ultimele lui ceasuri, povestire de un martor ocular,
]n Univesrul, nr. 146 din 28 iunie 1926.
48. A. C. CUZA, Kamadeva, Amintiri, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909,
p. 497501.
49. DR. E. D{IANU, Eminescu =i Blajul, ]n Familia, 1902, p. 301302.
50. DR. E. D{IANU, Eminescu ]n Blaj, Sibiu, 1914.
51. ANGHEL DEMETRIESCU, Mihail Eminescu, ]n Literatur[ =i art[ rom`n[,
1903, p. 539 urm., B. A. R., P. II. 931.
52. STATE DRAGOMIR, Amintiri despre Eminescu, ]n Mihail Eminescu
Literatur[, Ia=i, 1903, p. 67, 2426, 4142.
53. AUREL DUMBR{VEANU, Fapte =i documente din trecut, ]n Adev. lit. =i art.,
II, nr. 28 din 15 iunie 1921.
54. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, Amintiri din copil[rie. Botezul lui
Eminescu, ]n Telegraful rom`n, Sibiu, LXII, nr. 61 din 14/27 iunie 1914,
B. A. R., P. IV. 556, III.
55. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, R[spuns la parte din r[va=ul calendarului Asocia\iunii, ]n Transilvania, III, 1921, p. 186190.
348
G. C[linescu
56. MIHAIL EMINESCU, Poezii complete, Ia=i, +araga, B. A. R., I. 102.018.

57. MIHAIL EMINESCU, Diverse, cu o prefa\[ de I. L. Caragiale. Ia=i +araga,
B. A. R., I. 102.021.
58. MIHAIL EMINESCU, Poezii, cu o noti\[ biografic[ de C[pitanul Eminescu,
fratele poetului M. E., Buc., L. Alcalay, [Bibl. p. to\i, nr. 195196],
B. A. R., I. 101.830.
59. M. EMINESCU, Opere complete, I. Literatur[ popular[, Buc., Minerva,
1902, Prefa\[ de I. Chendi.
60. MIHAIL EMINESCU, Scrieri politice =i literare, vol. I (18701877), Buc.,
Minerva, 1905, B. A. R., II. 101.194.
61. HENRIETTE +I MIHAIL EMINESCU, Scrisori c[tre Cornelia Emilian =i fiica
sa Cornelia, Ia=i,+araga (1893?), B. A. R., I. 75.075.
62. [MATEI EMINESCU], Memoriu asupra lui Eminescu, ]n F`nt. Bland., 1889,
nr. 27. (Reprodus =i ]n M. E., Diverse, Ia=i.)
63. MATEI EMINESCU, Noui informa\ii despre familia Eminescu, ]n Junimea
literar[, Cern[u\i, 1924, p. 48.
64. VICTOR EMINESCU, Geneza primelor versuri ale lui Mihail Eminescu, ]n
Mihail Eminescu Literatur[, Ia=i, 1904, p. 7375.
65. Eminescu a murit!, ]n Familia, nr. 26 din 25 iunie 7 iulie 1889.
66. Eminescu comemorativ. Album artistic-literar, ]ntocmit de Octav Minar,
Ia=i (1909), B. A. R., II. 17.719.
67. F`nt`na Blanduziei, Buc., 18881889. [Diferite noti\e passim.]
68. I. [POP] FLORANTIN, Amintiri despre Eminescu, ]n Universul literar, nr.
43 din 24 oct. 1911.
69. Fotografii ale familiei Eminovici, ]n Junimea literar[, Cern[u\i, VI, 1909,
p. 129.
70. TEODOR FR~NCU, Preumbl[ri ]n Bucure=ti, XXIX, ]n Gazeta Transilvaniei,
Bra=ov, nr. 185 din 14/27 aprilie 1902, B. A. R., IV. 51.111.
71. ECON. D. FURTUN{, Eminescu la Boto=ani, ]n Cuget clar, nr. 34 din 3
martie 1938; Alte =tiri despre revizoratul lui Eminescu, ]n Cuget clar, nr. 17
din 4 noiembrie 1938.
72. GALA GALACTION, }n gr[dina V`rnav din Boto=ani, ]n Flac[ra, Buc., VII,
1921, p. 437438.
73. GALA GALACTION, Via\a lui M. Eminescu, Buc., Bibl. Diminea\a, nr. 12
[1924].
74. GALA GALACTION, Un con=colar al lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., V,
1924, nr. 184.
75. EM. G~RLEANU, Ion Creang[ =i Mihail Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909,
p. 295297.
76. MARIA DR. GAVRILESCU, Poetul M. Eminescu [poezie], ]n Mi=carea, Ia=i,
nr. 242 din 24 oct. 1925, B. A. R., P. IV. 2463.
349
77. MARIA DR. GAVRILESCU, Amintiri despre Eminescu, ]n Mi=carea, Ia=i, nr.
245 din 29 oct. 1925, nr. 246 din 30 oct. 1925, nr. 248 =i 249 din 1 =i 2
noiemv. 1925.
78. DR. VASILE GHERASIM, }n satul Eminovicenilor, ]n Conv. lit., LIV, 1922,
p. 834835.
79. VASILE GHERASIM, Iar[=i origina lui M. Eminescu, ]n Revista Moldovei,
Boto=ani, III, nr. 5 din sept. 1923, p. 1-11, B. A. R., P. I. 6350.
80. VASILE GHERASIM, Familia Eminovici [C`teva preciz[ri cu privire la
originea lui M. Eminescu], ]n Conv. lit., 1923, p. 185188.
81. VASILE GHERASIM, Eminescu la Viena, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923,
p. 374379.
82. VASILE GHERASIM, George Drogli, nepotul lui Eminescu (Sf`r=itul unui
calvar), ]n Adev. lit. =i art., IV, nr. 149 din 14 oct. 1923.
83. N. D. GIURESCU, C`nd s-a n[scut Eminescu?, ]n Conv. lit., 1892, p. 183185.
84. PETRU GR{DI+TEANU, Convorbiri literare =i Revista contemporan[,
]n Revista contemporan[, 1873, p. 384400, B. A. R., P. I. 24.
85. I. GR{MAD{, Societatea academic[ social-literar[ Rom`nia Jun[ din
Viena (18711911), Arad, 1912, B. A. R., II. 42.093.
86. I. GR{MAD{, Mihail Eminescu, Heidelberg, 1914. [Extras din Mitteil, des
rumn, Instituts zu Wien], B. A. R., II. 41.390.
87. ED. GRUBER, Duscurs la inaugurarea bustului lui Eminescu, ]n Arhiva,
Ia=i, 1891, p. 196.
88. B. P. HASDEU, Eminescu (necrolog), ]n Revista nou[, Buc., II, nr. 6 din 15
iunie 1889.
89. TRAIAN ICHIM, Copii de documente ale familiei lui Eminescu, ]n Via\a rom.,
1921, v. XLV [la Miscellanea].
90. IOAN S. IONESCU, Pove=ti. Anecdote. Impresii de c[l[torie... Ia=i, 1905
[Din via\a lui M. E., p. 109113], B. A. R., II. 3072.
91. COLONEL IONESCU-DOBROGEANU: a) Reminiscen\e, ]n Analele Dobrogei,
1921, II, p. 5368, B. A. R., P. I. 4838; b) Cum am cunoscut pe Mihail
Eminescu, ]n Preocup[ri literare, I, nr. 2 din 1 febr. 1936.
92. C. IORD{CHESCU, Eminescu la Boto=ani, ]n Junimea Moldovei de Nord,
I, 1919, nr. 810, p. 11, B. A. R., P. II. 5008.
93. C. IORD{CHESCU, Eminescu =i Macedonski p`n[ ]n iunie 1883, ]n Adev.
lit. =i art., IV, 1923, nr. 155.
94. C. IORD{CHESCU, Epigrama contra lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., nr.
158 din 16 dec. 1923.
95. C. IORD{CHESCU, Locul =i data na=terii lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art.,
IV, nr. 217 din 1 febr. 1925.
96. C. IORD{CHESCU, Eminesciene [Locul na=terii lui Em.], ]n Rev. Moldovei,
Boto=ani, V, 1926, nr. 4, p. 1315.
350
G. C[linescu
97. N. IORGA, }n amintirea lui Eminescu, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909,

p. 503507.
98. Isc[litura lui Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i,
XII, 1923, p. 232.
99. [DR. SAMUEL ISOPESCU], Momente din via\a lui M. Eminescu, comunicate
de..., ]n Adev. lit =i art., 1923, nr. 125, p. 5.
100. MITE KREMNITZ, Amintiri fugare despre Eminescu, ]n Conv. lit., ian.,febr.,
1933.
101. P. L., Casa lui Aron Pumnul de v`nzare, ]n Universul, XLIII, 1925 nr. 60.
102. La cine sunt manuscrisele lui Eminescu?, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie
1899, p. 310 =i p. 333334 =i ]n Mihail Eminescu, 18891899, Buc., 15
iunie 1899. Num[r comem. [ed. de revista Floare albastr[, I, 18981899],
B. A. R., P. III, 217.
103. BARBU L{Z{REANU, Din via\a lui Eminescu, ]n M`ntuirea, III, nr. 692,
din 20 aprilie 1921, B. A. R., P. IV. 4600.
104. BARBU L{Z{REANU, Cazul Macedonski-Eminescu, ]n Lupt[torul din 1 mai
1921.
105. BARBU L{Z{REANU, Agonia lui Eminescu, ]n Adev[rul, XXXIX, nr. 13.044
din 27 iunie 1926, B. A. R., P. IV. 571.
106. BARBU L{Z{REANU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Adev. lit. =i art., 1923,
nr. 133 [Dup[ Curierul rom`n, Boto=ani, 1 =i 17 oct. 1887].
107. BARBU L{Z{REANU, Amor =i viclenie, Polemica EminescuNegruzzi, ]n
Excelsior, Buc., I, nr. 20 din 18 aprilie 1931.
108. BARBU L{Z{REANU, Mizerie =i risip[, ]n Vremea, Buc., IV, nr. 192 din 21
iunie 1931.
109. EMMA L{Z{RESCU, Amintiri despre Henrieta Eminovici =i Veronica Micle,
]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 49-51.
110. Masca lui Eminescu, ]n Via\a literar[, Buc., III, nr. 90 din 20 oct. 1928.
111. AL. MACEDONSKI, Sf`r=itul unei legende: Chestiunea Eminescu, ]n Literatorul din 15 dec. 1898, p. 3.
112. AL. MACEDONSKI, Epigram[, ]n Literatorul, 1883, p. 413, iulie, nr. 7.
113. TITU MAIORESCU, Not[ asupra zilei =i locului na=terii lui Eminescu, ]n
Critice, III, Buc., Minerva, 1915.
114. TITU MAIORESCU, Eminescu =i poeziile lui [1889], ]n Critice, III, Buc.,
Minerva, 1915.
115. TITU MAIORESCU, }nsemn[ri zilnice, I (18551880), Buc., Socec,
1937.
116. RADU MANOLIU, Locul unde s-a n[scut Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i, XVII,
1906, p. 315319.
117. M. C., Din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit. ilust., VIII, nr. 2178 din 24
aprilie 1895, B. A. R., P. III. 121.
351
118. C. MILLE, Dinu Milian, ed. a 3-a, Buc., Adev[rul, 1909.

119. C. MILLE, Letopisi\i, II, Buc., 1908, p. 268269.
120. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Dragoste =i poezie, Buc., Socec, 1923,
B. A. R., II. 82.504.
121. OCTAV MINAR, Eminescu ]n fa\a justi\iei, Buc., C. Sfetea [1914?],
B. A. R., I. 37.885.
122. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Buc., Flac[ra, 1914. [Rom`nii celebri,
nr. 3.]
123. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Buc., Bibl. Lumina, nr. 2223.
124. OCTAV MINAR, Conacul de la Ipote=ti unde a copil[rit Eminescu, ]n Adev.
lit. =i art., X, nr. 540 din 12 aprilie 1931.
125. [GH. MITRU], Anuarul pe 19221923 [al +colii com. elem. de b[ie\i din
Ia=i], Ia=i.
126. CORNELIU MOLDOVEANU, Cel mai nefericit poet, ]n Univ. lit. din 3 martie
1913.
127. LECA MORARIU, Folcloristul Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923,
p. 53.
128. LECA MORARIU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII,
1923, p. 126.
129. LECA MORARIU, Ob`r=ia lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923,
p. 394395.
130. LECA MORARIU, Sentimentalism sau =tiin\[?, ]n Jun. lit., Cern[u\i,
XII, 1923, p. 39596.
131. LECA MORARIU, Coinciden\e, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 396.
132. LECA MORARIU, Data imprietenirii lui Eminescu cu Creang[, ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, XII, 1923, p. 456.
133. LECA MORARIU, Eminescu ini\iator al serb[rii de la Putna, ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, XII, 1923, p. 456457.
134. LECA MORARIU, Data =i locul na=terii lui Eminescu, ]n Revista Moldovei,
Boto=ani, II, nr. 9 din 1 ian. 1923, p. 1321.
135. LECA MORARIU, Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Glasul
Bucovinei, V, 1922, nr. 115657.
136. LECA MORARIU, Eminescu copil, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1197, 1198.
137. LECA MORARIU, Eminescu elev, ]n Glasul Bucovinei, 1923, VI, nr. 1210,
1212, 1213, 1214, 1215, 1216, 1218, 1219, 1220, 1221.
138. LECA MORARIU, Fr[\inii Eminescu, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr.
13601363.
139. LECA MORARIU, Iar[=i ob`r=ia Eminovicenilor, ]n Glasul Bucovinei, VI,
1923, nr. 1252.
140. LECA MORARIU, O contribu\ie uitat[ pentru istoriografia lui Eminescu,
]n Jun. lit., Cern[u\i, 1924, p. 6465.
352
G. C[linescu
141. LECA MORARIU, Idolul celei dintì iubiri a lui Eminescu, ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, XIII, 1924, p. 452.
142. D. MUR{RA+U, Eminescu ziarist =i scriitor politic, ]n M. Eminescu, Scrieri
politice. Clasici rom. comenta\i, Craiova, Scrisul rom`nesc [1931].
143. D. MUR{RA+U, M[rturii ]n leg[tur[ cu originea lui M. Eminovici, Buc.,
Colec\iunea Prietenii istoriei literare, 1931.
144. [MUR{+ANU AUREL A.], Mihai Eminescu =i ]ntemeierea Rom`niei June.
186871, Bra=ov. A. Mure=ianu; Branisce, 1926. Cf. =i Cosinzeana, X,
1926, p. 290.
145. IOSIF N{DEJDE, Din viea\a lui Eminescu, ]n Diminea\a din 7 oct. 1911.
146. GRIGORE NANDRI+, Familia Eminovicz ]n Polonia, ]n Jun. lit., Cern[u\i,
XII, 1923, p. 8690.
147. GR. NANDRI+, Aspecte din Polonia contemporan[, ]n Adev. lit. =i art., 1923,
nr. 121.
148. I. NANDRI+, Amintiri despre Ioan Gr[mad[: Din tinere\ea romantic[ a lui
Eminescu =i a lui P. P. Carp, ]n Adev. lit. =i art., IV, 1923, nr. 128.
149. C. NARLY, Un muzeu Eminescu la Seminarul pedagogic universitar din Ia=i,
Ia=i, 1925, B. A. R., II. 82. 738.
150. Na\ionalitate, ]n Literatorul, 1882, p. 533.
151. [I. NEGRUZZI], Dic\ionarul Junimei, ]n Conv. lit., 1924, p. 862.
152. IACOB NEGRUZZI, Amintiri din Junimea, Via\a rom., (1921), B. A. R., I.
62. 148.
153. GH. NICOLAIASA, H`rtii de la tat[l lui Eminescu, ]n Conv. lit., LVI, 1924,
p. 807810.
154. L. GH. NICOLEANU, Eminescu =i F`nt`na Blanduziei, ]n F`nt`na Blanduziei, S. II, 1 oct. 1889, nr. 1.
155. L. GH. NICOLEANU, Un an... de 4 dec. 1889, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II)
din 310 dec. 1889.
156. Noti\[ despre trupa Fanni Tardini la Bra=ov, ]n Telegraful rom`n, Sibiu,
XIII, 3/15 iunie 1865, p. 170.
157. Noti\[ ]n jurul mor\ii lui Eminescu, ]n Adev[rul, I, 1889, nr. 252 din 18 iunie
[Ultime informa\ii] =i nr. 253 din 20 iunie [}nmorm`ntarea lui Eminescu] =i
]n Constitu\ionalul, I, 1889, nr. 3 din 17 iunie =i nr. 5 din 20 iunie.
158. Noti\[ despre artista Augusta Wilbrandt-Baudius, ]n Adev[rul, nr. 14. 501
din 8 aprilie 1931 (ultima pagin[).
159. Omagiu lui Mihai Eminescu. Comitetul Comemor[rii. Gala\i, Buc., 1909,
B. A. R., II. 14. 883.
160. IACOB ONEA, Eminescu ]n Blaj, ]n Tribuna, Sibiu, 1902, nr. 45, =i Epoca,
Buc., VIII, nr. 197371 din 15 martie 1903, B. A. R., P. IV. 667.
161. I. GR. OPRI+AN, Meleagurile lui Eminescu, ]n Universul, nr. 146 din 28
iunie 1926.
353
162. RAMIRO ORTIZ, Eminescu, il poeta romeno della foresta e della polla, ]n
Mihail Eminescu, Poesie, prima versione italiana a cura di R. O., Firenze,
G. C. Sansoni, 1927 [Bibl. Sansoniana straniera].
163. P., }ngroparea r[m[=i\elor poetului Eminescu, ]n Constitu\ionalul, Buc., I,
nr. 5 din 20 iunie 1889, B. A. R., P. IV. 668.
164. GEORGE PANU, Amintiri de la Junimea din Ia=i, Buc., Adev[rul, 1908,
B. A. R., S. d. I, IV. B. 5253.
165. I. V. P{TR{+CANU, M. Eminescu student la Berlin, Buc., Colec\. Prietenii
istoriei literare, 1931.
166. H. PETRA-PETRESCU, Din june\ea lui Eminescu. Aminitiri, ]n Familia,
XXXVI, 1900, p. 67, 1314 =i ]n Anuarul III al soc. p. crearea unui fond
de teatru rom`n pe anii 18991900, Bra=ov, 1900, B. A. R., A. 20.982.
167. N. PETRA+CU, Mihail Eminescu, studiu critic, Buc., Socec, 1892, B. A.
R., I 69.408, =i ]n Conv. lit., 18901891.
168. EUFR. PETRESCU, Eminescu la Crasna [Bucovina], ]n F[t-Frumos, Suceava, IV, 1929, p. 1112.
169. GH. POPA R{DOI, O amintire din via\a lui Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i. XI,
1900, p. 283284.
170. ION POPESCU, Peste groap[, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II) din 310 dec.
1889.
171. MIHAIL N. POPESCU-COLIBA+, Data na=terii lui Eminescu, ]n Conv. lit.,
1904., p. 10181020.
172. I. POP-FLORANTIN, Cincantenarul Rom`niei June, ]n Adev. lit. =i art.,
27 mai 1923.
173. Po=ta redac\iunei a rev. Familia, 1866, nr. 6, 8, 10, 17, 34.
174. O. PURSCH, Amintiri, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p. 509510.
175. DR. SEXTIL PU+CARIU, O scrisoare inedit[ a lui M. Eminescu, ]n Ramuri,
Craiova, IV, 1909, nr. 11 din 1 iunie, p. 492494.
176. SEXTIL PU+CARIU, Scrisorile lui Eminescu... [la Cronic[], ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, VI, 1909, p. 157158.
177. I. A. R{DULESCU-POGONEANU, Studii, Buc., 1910.
178. N. R{UTU, Istoria liceului Laurian din Boto=ani, 1859-1909, Boto=ani,
1909, B. A. R., II. 16.084 (M. E. =i Gimn. din Boto=ani, p. 2527).
179. RIENZI, Frunze g[site prin volume, ]n Literatorul, I, nr. 6 din 24 febr. 1880,
p. 8286.
180. RIRIA, Ultima raz[ din via\a lui Eminescu, ]n Familia, 1902, nr. 1014.
181. I. N. ROMAN, O pagin[ inedit[ din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit., =i art.,
X, nr. 535 din 8 martie 1931.
182. RADU D. ROSETTI. Tragedia lui Eminescu. Documente inedite, ]n Adev.
lit. =i art., III, nr. 95 din 17 sept. 1922.
183. RADU D. ROSETTI, Eri, Buc., Universul, 1931.
354
G. C[linescu
184. V. SC~NTEE, M. Eminescu, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937 din 17 oct. 1911,
=i Arta, Ia=i, 1 aprilie 1904.
185. DR. RADU I. SBIERA, Aminitri despre Eminescu, Cern[u\i, 1903, B.A. R.,
A. 27.801.
186. [M. E.], Scrisoare c[tre I. Negruzzi, ]n Conv. lit., XXV, 18911892, p. 903
906.
187. O scrisoare inedit[ a lui Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie
1899, p. 301302.
188. Scrisori de la Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., XXIII, 1899, p. 110.
189. O scrisoare a lui Eminescu c[tre sora lui Henrieta, ]n Educatorul, Lugoj, 1/14
martie 1914, =i Drum drept, Buc., II, 1914, p. 111112, B. A. R., P. I. 4028.
190. O scrisoare autograf[ a lui M. Eminescu [c[tre A. Vlahu\[], ]n Universul
literar, nr. 24 din 16 iunie 1913.
191. I.A.R., Dou[ scrisori de la Eminescu =i Creang[, ]n Conv. lit., XXXIX, 1905,
p. 1150.
192. I.A.R., Dou[ scrisori ale lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1919, p. 393398.
193. Trei scrisori ale lui Eminescu, ]n S[m[n[torul, II, nr. 39 din 28 sept, 1903.
[Reprodus dup[ F. Taniac.]
194. Patru scrisori inedite ale lui M. Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, VI, 1909,
nr. 7 =i 8.
195. Scrisorile lui Creang[ [2 c[tre Eminescu], ]n Flac[ra, Buc., IV, nr. 910
din 20 dec. 1914, p. 5859.
196. O scrisoare inedit[ a lui Mihail Eminescu, ]n Prietenii istoriei literare, buletin
informativ, nr. 1, Bucure=ti, 1933.
197. ION SCURTU, Din copil[ria lui Eminescu, ]n Sem[n[torul, II, v. III, 1903,
p. 153154.
198. ION SCURTU, Eminescu ]n Banat, ]n Sem[n[torul, II. v. III, 1903, p. 524
526.
199. ION SCURTU, Portretele lui Eminescu, Buc., Minerva, 1903 [extr. din
Calendarul Minervei].
200. IOAN SCURTU, Mihail Eminescus Leben und Prosaschriften, Inauguraldissertation, Leipzig, 1903, B. A. R., II, 50.225.
201. S. SECULA, Aminitiri despre Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27
iunie 1899, p. 311.
202. AL. +ERBAN, Eminescu despre dl Maiorescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 31
din 17 mai 1914.
203. AL. +ERBAN, Dl V. G. Mor\un =i Eminescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 35 din
14 iunie 1914, p. 293294.
204. AL. +ERBAN, Eminescu =i Creang[, ]n Flac[ra, Buc., 1914, p. 311.
205. Serbarea Rom`niei June, ]n Foaia diecezan[, Caransebe=, 1923, nr. 4, p.
6, B.A. R., P. II. 236.
355
206. AUG. B. S~NCELEANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Neamul rom`nesc

literar, 1909, p. 686688.
207. ION SLAVICI, Eminescu =i ardelenii, ]n Tribuna, Arad, XIII, nr. 129 [citat
de N. Zaharia].
208. ION SLAVICI, Castelul singuratec, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 155.
209. IOAN SLAVICI, Un r[spuns. [Am[nunte despre ]nfiin\area Rom`niei June],
]n Rom`nia Jun[, 18711921, Cartea Semicentenarului [1925], p. 152
156, =i ]n Adev. lit. =i art., VI, nr. 244 din 22 martie 1925, p. 7.
210. IOAN SLAVICI, Amintiri, Buc., Cultura na\ional[, 1924, B. A. R., I.
80.567.
211. IOAN SLAVICI, Cel din urm[ arma=, Buc., Cultura na\ional[.
212. SPANCIOC [V. G. MOR|UN], Mihail Eminescu, ]n Dacia viitoare, Bruxelles,
1 aug. 1883.
213. [T. V. STEFANELLI], Din via\a lui Eminescu [necrolog] ]n Revista politic[,
Suceava, IV, nr. 15 din 1 august 1889, =i Mihail Eminescu, Buc., 15 iunie
1899 [ed. Floare albastr[, I, 18981899].
214. TEODOR V. STEFANELLI, Amintiri despre Eminescu, Buc., [Sfetea], 1914,
B. A. R., I. 35.707.
215. M. STRAJAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p.
526.
216. DR. A. +UNDA. Nevroza lui M. Eminescu [Extras din Spitalul, nr. 13, 1905],
Buc., 1905, B. A. R., II. 1687.
217. RUDOLF +U|U, Eminescu la M-rea Neam\, ]n Arhiva, Ia=i, XVII, 1906, p.
257259.
218. CARLO TAGLIAVINI, Michele Eminescu, ]n L Europa orientale, III, 1923,
nr. IX-XI, p. 745801. (Studi sulla Romania).
219. Teatrul na\ional ]n Bra=ov, ]n Familia, nr. 3 din 25 iunie, 7 iulie 1865, p.
4344.
220. D. TELEOR, Eminescu intim, Buc., colec\ia Lumen, nr. 8. B. A. R., I.
12.308.
221. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, C`teva date asupra lui Eminescu, ]n Conv.
lit., XV, 1906, p. 9951016, 10891094.
222. P. TOMASCHEK, Die Abstammung Eminescus, ]n Czernowitzer Morgenblatt,
VI, nr. 1449 din 8 mai 1923.
223. P. TOMASCHEK, Cercet[ri noi referitoare la originea lui Mihail Eminescu,
Siret, B. Fleischer, 1925. [Extr. din Anuarul X al Liceului de stat din Siret.]
224. I. E. TOROU|IU, Studii =i documente literare. Buc., Bucovina I (1931),
II, III (1932), IV (1933), V (1934), [Junimea], VII (1936) [S[m[n[torul].
225. Tragedia lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., 1922, nr. 97.
226. Trupa lui M. Pascali ]n Ardeal, ]n Familia, 1868, nr. 14, 15, 16, 17, 20,
21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 30.
356
G. C[linescu
227. ANDRONIC N. |{RANU, Cum l-am cunoscut pe Mihail Eminescu, ]n Revista

Moldovei, III, nr. 2-4, iunie-august 1923, p. 1417.
228. PETRE UILACANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, 1902, p. 537
538.
229. DANA VASILIU-VOINA, Un mic document eminescian, ]n Adev. lit., =i art.,
nr. 904 din 3 aprilie 1938.
230. VERAX, Eminescu judecat =i condamnat, ]n Evenimentul literar, Ia=i, 1, 8,
22 august 1894.
231. EUGENIU VINCLER, Eminescu profesor, ]n Albumul serb[rii de revedere
dintre fo=tii elevi ai Inst. Acad. din Ia=i..., Buz[u, 1914, B. A. R., III. 41.260,
p. 67, =i ]n Adev. lit. =i art., nr. 28 din 5 ianuarie 1921.
232. DR. V. VINE+, C`teva date asupra ultimelor zile ale poetului Mihail
Eminescu, Extras din Rom`nia medical[, Buc., 1931, B. A. R., I. 108.052.
233. VASILE V~RCOL, Amintiri despre Eminescu, ]n Via\a nou[, I, 1906, p. 5860.
234. A. VLAHU|{, Din goana vie\ii, v. III [Amintiri despre Eminescu, 1889],
Buc., Alcalay, Bibl. pt. to\i, nr. 59, =i Socec, 1909.
235. A. VLAHU|{, Curentul Eminescu =i o poesie nou[, Buc., 1892, B. A. R., I.
69.811.
236. A. VLAHU|{, Amintiri despre Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909, p. 291292.
237. IOSIF VULCAN, Suveniri de c[l[torie, ]n Familia, 1868, nr. 30-45.
238. IOSIF VULCAN, Mihail Eminescu, ]n Familia, XXI, 1885, p. 14 [nr. 2 din
13/25 ian.].
239. [M. ZAMFIRESCU], Muza de la Borta-Rece, bufonerie literar[ liric[ ]n trei
acte de Henri Meilhac =i Ludovic Halvy. Muzica de I. Offenbach, Buc.,
Rev. contemp., 1873, B. A. R., A. 24.949 [Numai actul 1.]
240. P. ZARIFOPOL. Not[ la un inedit al lui Eminescu, ]n Conv. lit., iunie, 1933.
241. DR. ZOSIN, Substratul patologic ]n pesimismul contimporan, Bucure=ti,
1900 [Eminescu, p. 152159], B. A. R., A. 21.521.
242.DR. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Spitalul, Buc., 1903, nr. 11.
243. DR. P. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Convorbiri =tiin\ifice =i filozofice,
Buc., I, v. I, nr. 2, aprilie 1912, p. 1719.
244. N. XENOPOL, Portret, ]n Literatorul, 1882, p. 240241.
245. G. C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne, compendiu, ed. a II-a, Buc.,
Na\ionala Mecu, 1946, p. VI, not[.
246. G. C{LINESCU, +erban Eminovici, ]n Na\iunea, II, nr. 424 din 24 august 1947.
247. G. C{LINESCU, Material documentar, ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[
=i folclor, III, 1954.
248. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Contemporanul, nr. 3 din 24 ianuarie 1958.
249. G. C{LINESCU, Despre biografie, ]n Contemporanul, nr. 4 din 31 ianuarie
1958.
357
250. G. C{LINESCU, Realistul =i fantastul, ]n Contemporanul, nr. 5 din 7 februarie

1958.
251. G. C{LINESCU, Baletul de la Leningrad, ]n Contemporanul, nr. 6 din 14
februarie 1958.
252. G. C{LINESCU, Castanul replantat, ]n Contemporanul, nr. 8 din 28
februarie 1958.
253. AUREL VASILIU, Bucovina ]n via\a =i opera lui M. Eminescu, Cern[u\i,
1943.
254. GH. UNGUREANU, }ndrum[tor, ]n Arbivele Statului, Ia=i, I, Ia=i, 1947.
255. MIRCEA +TEFAN, Mihai Eminescu, revizor =colar, Buc., Ed. de stat didactic[
=i pedagogic[, 1956. [Excelent studiu, neaduc`nd din punct de vedere
biografic nimic nou peste documenta\ia noastr[.]
256. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribi\ii documentare la biografia lui Mihai
Eminescu, Buc., Ed. Acad. R., 1962 [necitat de noi, dar folosit ]n unele
detalii].
257. Postfa\a la edi\ia a III-a a acestei c[r\i, Buc., 1938.
Pentru ]nlesnirea cercet[torului am dat dup[ fiecare articol sau studiu =i
cota Bibliotecii Academiei R.(B.A.R.), pentru ceea ce am consultat acolo.
Pentru revistele [P = Periodice] mai des utilizate, d[m mai jos cota o dat[
pentru totdeauna:
Adev[rul (P. IV. 571), Adev[rul literar =i artistic (P. IV. 5517), Arbiva, Ia=i
[A. D. Xenopol] (P. I. 184), Convorbiri literare (P. I. 20, II), Diminea\a (P.
IV. 1557), M. Eminescu, Ia=i, 1903 (P. I. 1721), Familia, Pesta (P. II. 155),
F`nt`na Blanduziei (P. IV. 489, III), Flac[ra (P. II. 3053), Glasul Bucovinei,
Cern[u\i (P. IV. 4716), Junimea literar[, Cern[u\i (P. I. 1643, II), Literatorul (P. I. 697, II), Luceaf[rul (P. II. 1505), Ramuri (P. I. 1808), S[m[n[torul (P. I. 1332), Societatea de mìne (P. II. 7401), Timpul (P. IV. 96),
Universul (P. IV. 734), Universul literar (P. III. 735, IV), Via\a rom`neasc[
(P. I. 1947).
APRECIERI
L-am cunoscut ]ndeajuns pe dl C[linecsu pentru a-i presim\i talentul,
dar cu mult prea pu\in pentru a-i putea m[car b[nui elasticitatea =i ambi\ia
ce se ascundeau ]nd[r[tul unor atitudini inegale, basculate ]ntre adeziune
=i rezerv[. }n ultima lui faz[, Sbur[torul a avut, a=adar, ocazia de a publica
numai dou[ sau trei din poeziile sale cu rezonan\e italiene, ]ncrustate de
durit[\i barbiene, =i c`teva d[ri de seam[ cu siguran\[ de judecat[ =i
facilitate de expresie. Tocmai c`nd luam act de prezen\a unui nou talent,
d. C[linescu nu se mai afla printre noi =i, formal, era chiar ]mpotriva noastr[.
La baza acestei atitudini am ]n\eles de la ]nceput c[ se g[sea dorin\a legitim[
a afirm[rii ]n independen\[. Cum ]ns[ afirmarea se putea concepe =i f[r[
reac\iuni de ostilitate, mai ales ]n s`nul unei grup[ri cunoscute prin libertatea sa spiritual[, graba de a realiza prin semne ne]ndoioase r[m`ne ]nc[
o problem[ de temperament. Fapt este c[ dup[ c`\iva ani d. C[linescu =i-a
c`=tigat situa\ia ]n critica noastr[ cuvenit[ nu numai independen\ei sale,
dar chiar =i susceptibilit[\ii ei. Anul trecut, cu prilejul ini\iativei unei reviste
de a fixa amintirea celor cincizeci de ani ai mei, domnia-sa a contribuit cu
un studiu asupra fizionomiei literare =i chiar asupra evolu\iei activit[\ii mele
critice, dus[ p`n[ ]n pragul Istoriei civiliza\iei rom`ne moderne, adic[ p`n[
]n momentul precis al condens[rii tuturor virtualit[\ilor dogmatice de p`n[
atunci ]ntr-o ideologie social[ =i literar[ coerent[. Oric`t a= c[uta s[ m[
obiectivez, s[ m[ istoricizez, dup[ cum se exprim[ d-sa, adic[ s[ m[ desprind
din amplexiunea contingentului, n-a= putea t[g[dui c[ studiul s[u mi-a f[cut
pl[cere, nu numai prin inten\ii, ci, mai ales, prin calitatea realiz[rii ]n planul
crea\iunei artistice. Nu e ]n obliga\ia mea de a-l discuta, ]ntruc`t, raport`ndu-se
la acela=i obiect al forma\iei mele spirituale, unele din paginile acestor memorii con\in de la sine =i punctele de interferen\[ =i cele de ]ndep[rtare ale
atitudinilor noastre respective. Ceea ce nu pot s[ nu o recunosc e remarcabilul
s[u talent, cu o flexibilitate destins[ de la o viziune de ordin pur literar,
359
sus\inut[ liric =i amplificat[ cu virtuozitate, p`n[ la o acuitate de analiz[

care, izol`nd un element prim, devine din nou creatoare prin posibilitatea
construc\iei de arborescen\e ideologice, gratuite sau nu, dar consolidate ]n
organisme independente de trunchiul ce le-a produs. Prin u=urin\a cu care
se mi=c[ ]n dialectica ideilor d. C[linescu e un critic, dar prin mobilitatea,
sensibilitatea =i capacitatea fix[rii ei ]n ritm =i ima-gine, e =i un artist, f[r[ s[
putem prevedea dac[ aceste dou[ fiin\e vor intra ]n conflict sau se vor
armoniza ]ntr-o sintez[ superioar[ de crea\ie critic[ pe un plan ]n care situa\ia
de fapt a literaturii noastre ]i deschide, din nefericire, posibilit[\i restr`nse =i
satisfac\ii mediocre. Cu alte cuvinte, =i f[r[ a m[ feri de preciz[ri, i se va
pune =i d-sale problema ce mi s-a pus ]n ]nceputurile activit[\ii mele, c[ci nu
este exclus ca pentru ochiul obiectiv, dinafar[, orbitele destinelor noastre
literare s[ aib[ similitudini de traiectorie, ce-l ]ndeamn[, succesiv, la apropieri
sau respingeri dictate de ]ns[=i con=tiin\a acestui horoscop.
Eugen LOVINESCU, Siluete de critici: 1. T. Vianu 2. G.C[linescu, ]n vol.
Memorii. Textele alese =i postfa\[ de Nicolae Balot[, colec\ia Arcade,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 170172.
Am citit cartea dlui C[linescu ]ndat[ ce a ap[rut =i ]nc[ nu m[ pot desp[r\i
de ea. O \in pe l`ng[ mine, recitesc unele pagini ori capitole ]ntregi, pentru
faptele relatate, pentru modul ]n care autorul le poveste=te, pentru imaginea
ce =i-a f[cut-o d. C[linescu despre poet, pentru frumuse\ea limbii =i a stilului
=i-mi spun mereu: exist[, dar nu ]n ]n\elesul pe care, cu exces de modestie,
autorul ]l d[ acestui cuv`nt ]n postfa\a sa.
Mirarea mea c[ci aceasta e starea de suflet pe care m[ ]ncerc s-o exprim
aici este c[ biografia poetului, a=a cum o merit[ el =i care mi se p[rea
irealizabil[ ]n condi\iile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici,
pe mas[, dinaintea mea.
Cartea dlui C[linescu ]\i ]mbog[\e=te cuno=tin\ele despre Eminescu, ]\i
d[ o imagine complet[ a lui =i pl[cerea de a ]ncerca s[ o retu=ezi te ]nc`nt[
ca o oper[ de art[, fiindc[, ]n limitele genului ei, este o oper[ de crea\ie, =i
]n sf`r=it are calitatea eminent[ de a te face s[ g`nde=ti.
Este, dup[ umila mea p[rere momentul cel mai impun[tor ce s-a ridicat
p`n[ ast[zi lui Eminescu. [...]
Critica lietrar[ (=i, cu at`t mai mult, istoria literar[ care, ]n bun[ parte,
este critica literaturii de alt[dat[) apare t`rziu ]n cultura unui popor. Este
con=tiin\a ce se ]ntoarce asupra ei ]ns[=i. +i c`nd ]nc[ nu aveam genurile
literare mature, ca romanul ori drama psihologic[, cu at`t mai pu\in am fi
putut avea critic[ literar[.[...]
360
G. C[linescu
Acum a venit =i timpul criticii literare =i, dac[ nu ne ]n=el[m, d. C[linescu

e acela care marcheaz[ mai cu putere aceast[ dat[ ]n cultura noastr[.
D. C[linescu e un critic, adic[ un om de gust, ]nzestrat cu o serioas[
cultur[ estetic[ =i literar[, care ia contact direct cu opera de art[, liber de
orice alte considera\ii afar[ de valoarea operei, un om despre care nu =tii
dinainte dup[ =coala din care face parte scriitorul din titlul articolului
s[u c[ o s[ fie favorabil sau defavorabil, ori, ]n cazul cel mai bun, c[ o s[
precupe\easc[ laudele unui scriitor din alt[ tab[r[ =i o s[ cople=asc[ cu elogii
copioase pe scriitorul din tab[ra sa.
Iar cu Via\a lui Eminescu, d. C[linescu =i-a f[cut debutul ]n istoria literar[,
=i l-a f[cut ]n chip str[lucit. [...]
D. C[linescu =tie s[ utilizeze izvoarele. D-sa este st[p`nul =i nu sclavul
lor. Cu o remarcabil[ sensibilitate intelectual[, =tie s[ aleag[ esen\ialul =i
caracteristicul. Adesea, ]ntr-o singur[ fraz[, d-sa tope=te excelent mai multe
izvoare, valorific`ndu-le unul prin altul, =i ]nviind faptul prin viziunea sa =i
prin stilul s[u personal. E una din reu=itele cele mai impresionante ale dlui
C[linescu. E, ]n mic, ceea ce d-sa face ]n mare: tot ce se =tia despre Eminescu
=i tot ce =tie numai d-sa combinat ]ntr-o viziune unic[, organic[, ]n
imaginea unui om. [...]
Dar d. C[linescu a compensat, pe c`t posibil, penuria izvoarelor =i
nesiguran\a m[rturiilor prin cercetarea manuscriselor poetului. [...] D.
C[linescu n-a cercetat manuscrisele numai ca bibliotecar ori ca editor, =i nici
numai ca istoric literar, ci =i mai cu seam[ ca psiholog. +i desigur =i ca
estetician =i critic. [...]
D. C[linescu asediaz[ pe eroul s[u din toate p[r\ile, metodic a= fi
tentat s[ spun: strategic , ca s[ str[bat[ ]n psihologia lui, =i re]nvie totul,
personalitatea poetului ca =i atmosfera ]n care s-a dezvoltat. [...]
Cartea dlui C[linescu nu este o colec\ie de locuri comune, de idei r[suflate,
ca s[ se poat[ ]mp[ca oricine cu ea pe de-a ]ntregul. Este o oper[ original[,
=i ca atare d[ de g`ndit. +i c`nd ]ncepe g`ndirea, ]ncepe =i divergen\a. Afar[
de asta, Via\a lui Eminescu nu este o ]n=irare de fapte =i de explica\ii, este
realizarea concep\iei dlui C[linescu despre Eminescu. +i este imposibil ca
doi oameni s[-=i fac[ aceea=i idee despre un om, despre un eveniment =i
chiar despre un simplu obiect ne]nsufle\it. Exist[ tot at`\ia Napoleoni, tot at`\ia
Victori Hugo, c`\i istorici, biografi =i romancieri au scris despre ei, =i tot at`tea
Vene\ii c`\i c[l[tori-arti=ti au zugr[vit-o. [...] +i desigur vor exista totdeauna
tot at`\ia Emine=ti c`\i cercet[t[rori se vor mai ivi.
+i consider ca o datorie fa\[ de o oper[ capital[ s[-i aduc unele obiec\ii.
+i dac[ nu s-ar ]nt`mpla ca unele din ele s[ fie ]ndrept[\ite ]ntruc`t
361
obiec\iile de concep\ie pot fi ]ndrept[\ite aceasta nu ar mic=ora ]ntru nimic

valoarea excep\ional[ a acestei opere, care inaugureaz[ la noi biografia adev[rat[. E natural ca o asemenea oper[ s[ provoace discu\ii. P`n[ acum, dac[
nu m[ ]n=el, afar[ de rari excep\ii, n-a avut parte dec`t de laude goale =i
atacuri nes[buite un alt aspect caracteristic al criticii =i, ]n genere, al culturii
noastre ]nc[ ]ncep[toare.
Garabet IBR{ILEANU, G.C[linesu Via\a lui Eminescu ]n vol. G.
Ibr[ileanu, Eminescu, Colec\ia Eminesciana, Editura Junimea, Ia=i, 1974,
p. 348, 349350, 352353, 354.
Am salutat, la timp cu binecuvenit[ emo\ie, apari\ia acestei magistrale
lucr[ri, pentru ca ast[zi s[ putem trece de-a dreptul la meritele ei, variate =i
multiple. R[m[sesem ]n chiar r`ndurile introducerii noastre la semnifica\ia
biografiilor roman\ate gen hibrid, ]n majoritatea cazurilor, dar ]nl[untrul
c[ruia s-au scris totu=i, destule evoc[ri patetice, ]n care informa\ia =i spiritul
critic se conjugau ]n cea mai des[v`r=it[ armonie. Via\a lui Eminescu, cu care
dl G. C[linescu onoreaz[ literele rom`ne=ti, ]mplinind totodat[ =i una din
cele mai dureroase lacune ale culturii noastre actuale, este una din acele
roman\ate biografii critice, ]n care puterea de evocare =i darul de a reconstitui
din disject =i incert, domin[ toate celelalte ]nsu=iri: erudi\ie, critic[ a textelor
=i a ipotezelor, ini\iativ[ interpretant[ =. a. E ca o trecere de und[ electric[
peste rume=ugul de fosfor al unei vie\i ruminat[ de soart[ =i de oameni sau,
ca s[ r[m`nem pe terenul mitologiei populare, ca o chemare la via\[, gra\ie
licoarei de ap[ vie, a unui F[t-Frumos, r[pus ]n una din ispr[vile lui istorice.
Art[ asclepian[, cu at`t mai necesar[ cu c`t imaginea autentic[ a lui
Eminescu trebuie smuls[ alter[rilor succesive, unele scuzabile =i dictate de o
devo\iune r[u ]n\eleas[, altele vinovate =i datorite, ]n bun[ parte, acelei faune
de necrofori tr[ind ]n humusul istoriilor literare. }n aceast[ situa\ie, la prima
vedere inextricabil[, dl C[linescu s-a c[l[uzit de un miraculos fir de Ariadn[,
gra\ie c[ruia ]ntreprinderea d-sale nu numai a izbutit dar, pe deasupra,
p[streaz[ =i r[sfr`ngerile subjugate ale peisagiului labirintic, str[b[tut. Am
amintit de alter[ri. S[ le spunem cu un cuv`nt mai pu\in dur, legende. Ei
bine, via\a lui Eminescu, dac[ n-a fost p`n[ ]n ziua de ast[zi organizat[ ]n
planul biografic, a fost ]n schimb fr[m`ntat[ ]n toate chipurile, r[v[=it[, ]n
toate direc\iile, ca ]ntr-o anarhic[ autopsie, la care nici un interes nu mai
recomanda o c`t de aproximativ[ reconstituire. A circulat at`ta vreme =i la
majoritatea cititorilor credin\a c[ Eminescu a fost r[pus de bolovanul pe care
un coleg de ospiciu i l-a repezit ]n t`mpl[, c[ funebra e=arv[ cu care i-a fost
362
G. C[linescu
]ncins capul, dup[ autopsie, =i acoperind doar o linie de disec\ie, ia caracter

de simbol, =i de revela\ie pentru ]ntreaga lui biografie. Dl G. C[linescu nu
nesocote=te, =i pe bun[ dreptate, legendele. Nu le las[, ]ns[, nici de capul
lor. Le aduce corectivele necesare, le filtreaz[ cu solicitudine, dar f[r[ prevenire =i extrage, dac[ e cazul, at`t c`t poate fi ad[ogat acelui gr`nar de aproximativ[ autenticitate eminescian[, probabil ]ntr-o bun[ zi. Dac[ la trecerea
de veacuri, ceea ce a fost considerat, at`tea alte veacuri, legend[ ]n epopeile
homerice, se dovede=te ast[zi a fi susceptibil de o larg[ identificare istoric[
=i geografic[, gra\ie instrumentelor de investi-ga\ie critic[ ajunse la a=a de
mare perfec\ie =i la un tot at`t de mare dar de exegez[, n-ar fi exclus s[ se
petreac[, la fel, lucrurile =i cu miturile eminesciene. Dl C[linescu ]ntreprinde
de pe acum opera aceasta de izolare =i de extragere, pe c`t cu putin\[, a
adev[rului. Referindu-se la pletora acelor eminescologi, me=teri ]n confec\ionarea unor documente de colec\ie particular[, misterioase =i pe care nimeni
nu le-a v[zut, d-sa scrie aceste perfect ]ndrept[\ite r`nduri: Din aceste scrisori
]n care nu ne puteam ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi
totu=i cu suficiente argumente, gra\ie relei credin\e sau ignoran\ei numi\ilor
eminescologi, suntem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[
greutate ]ns[? Acestor herezi de foarte ]ndoielnic[ spe\[ se adaog[ acei
fantazi=ti ai folclorului, a=a-zic`nd istorico-literar, pe care un demon al
colec\ionarului ]i face s[ adune, orice =i de oriunde. +i pentru ace=tia dl
C[linescu are cuvinte de just[ apreciere: Am comite o gre=eal[ dac[, bizui\i
pe limbu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu, =i mirat de interesul pe care i-l
arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun pe socoteala
copilului. Mai mult chiar, minunile acestea se ]nt`mpl[ s[ fie de cele mai
multe ori ni=te simple ]nt`mpl[ri, comune mediului, privit ca fabulos, de \ar[,
]n care a tr[it Eminescu: adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te.
Amicii poetului =i to\i cei care i-au ]nchinat un cult ]n sine l[udabil, n-au
defavorizat mai pu\in imaginea lui Eminescu. }n oglinzile sufletului lor, chipul
S[rmanului Dionis a tremurat de adieri str[ine =i s-a str`mbat: Prietenii care
=i-amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia de mai t`rziu a operei sale
cu formula pesimismului sau sub aceea a bolii care l-a r[pus, sunt ]nclina\i
s[ ne ]nf[\i=eze via\a poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta
este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate.
Cu aceste precau\iuni, cu acest discern[m`nt critic, cu aceast[ atent[ grij[
la legend[ =i la c`t[ semnifica\ie s-ar putea ascunde chiar ]n ipotezele
neconfirmate optativul este ]nc[ una din rarit[\ile metodei critice a dlui
G. C[linescu ]ntreprinderea d-sale nu putea s[ duc[ altundeva dec`t la
reu=ita pe care o repurteaz[.
363
Din acest proces de savant[ amalgamare se alege un Eminescu vibr`nd

de via\[, de spiritualitate =i de nefericire ca un gorun falnic ]n care s-a urcat
seva ad`ncurilor, cu trufie, ]n a c[rui coroan[ au izbit =i tr[snetele dar =i
ciorile ireven\ioase =i-au ]nsemnat trecerea. Desigur, at`tea din vie\ile paralele
ale lui Plutarch, at`tea din biografiile anecdotice ale lui Diogene Laer\ianul
sunt produse ale fantaziei autorilor lor ele nu sunt totu=i mai pu\in
autentificate la reputata gref[ a istoriei. Cum foarte bine observ[ dl G.
C[linescu, s-ar putea ca anumite puncte de biografie eminescian[ s[ fie
rezervate viitorului, iar altele s[ fie retu=ate sau de-a dreptul r[sturnate, sensul
vie\ii lui Eminescu ]ns[, ]n interpretarea pe care i-o consacr[ magistrala
d-sale lucrare, nu poate fi altul. +i pe bun[ dreptate. Nu numai pentru utilajul critic cu care d-sa a desp[r\it gr[untele de pleav[, ]nc[ de acum, dar pentru
misteriosul dar de a se fi cobor`t ]n taina aparen\elor =i de a fi alc[tuit
imaginea eminescian[ dinl[untru ]n afar[. Dl G. C[linescu a surprins
resorturile suflete=ti ale poetului, le-a verificat ]n toate manifest[rile lor, de
aceea concluziile d-sale par a=a de fire=ti ]nc`t vor ]ncet[\eni, ]n istoria literelor
noastre, un Eminescu omenesc prec`t =i magnific. La aceasta dl G. C[linescu
a fost ]nlesnit de dou[ procedee, dovedite de-a dreptul fecunde. Este, ]ntì =i
]ntì, marea d-sale sinceritate biografic[. Gra\ie ei =i consider[rii f[r[ de scrupule dar cu pruden\[ dubitativ[, a tuturor sc[derilor =i m[ririlor eminesciene,
via\a S[rmanului Dionis, se sanctific[. Dac[ ne e ]ng[duit a spune: dl C[linescu
a ]ntreprins beatificarea lui Eminescu =i a izbutit-o. Dup[ aceea este
subtilitatea cu care biograful pune ]n contribu\ie opera lui Eminescu. }n ea
dl G. C[linescu cite=te tot at`tea semne sensibile ale experien\elor de via\[
=i psihologice ale lui Eminescu, =i opera\ia aceasta, artificial[ c`nd e un simplu exerci\iu literar, este una din cele mai pitore=ti, mai amuzante =i mai
documentate ale vastei d-sale biografii. Cunoa=terea p`n[ la indiscre\ie, a
manuscriselor eminesciene, i-a ]nlesnit dlui G. C[linescu apropieri cu opera
publicat[, identific[ri de locuri =i date =i chiar o nou[ lumin[ proiectat[ asupra
imaginei S[rmanului Dionis. Versurile primare =i de laborator, din vremea
boemei vieneze sau versurile flagelante la adresa Convorbirilor literare =i
Junimii sunt tot at`tea revela\ii nu numai de istorie literar[, dar =i de ordin
psihologic. +i este preocuparea ne]ntrerupt[ a dlui G. C[linescu.
Preocuparea aceasta de a desprinde, de-a lungul tuturor contradic\iilor
biografice, spiritul vie\ii lui Eminescu face ca via\a Poetului s[ apar[, a=a
cum a =i fost de bun[ seam[, de o mare vitalitate spiritual[, de o superioar[
independen\[, de o rar[ con=tiinciozitate =i de o tot at`t de rar[ ]nver=unare
a soartei =i a oamenilor. Copil[rie ciudat[, =colaritate mediocr[, debut
publicistic =i peregrin[ri teatrale, forma\ie artistic[ =i intelectual[, probitate
364
G. C[linescu
=i ]nalt[ concep\ie administrativ[, ziaristic[ de mucenic =i iubire nestins[,

toate aspectele unei vie\i a=a de complex[ =i de realizat[, ca a lui Eminescu,
trec pe sub ochii cititorului, ]n suita savant[ =i savant orchestrat[ a dlui G.
C[linescu. De aceea dl G. C[linescu are dreptate c`nd, vorbind de pesimismul incurabil cu care Bari\iu =i o =coal[ ]ntreag[ a gratificat =i continu[ pe
Eminescu, scrie: Ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[
a spiritului, f[r[ consecin\e practice. C`nd d-sa vorbe=te de mizeria
metafizic[ =i congener[ a poetului, ]nc[ are dreptate, oric`t s-ar p[rea de
arbitrar, dup[ cum din povestea f[r[ de tremolo a ne]n\elegerii contemporane
se desprinde net[ convingerea c[ Eminescu a fost asasinat, parte cu pre=tiin\[,
parte dintr-un absurd =i ne]n\eleg[tor olimpianism al prietenilor s[i. Omul
acesta, a c[rui mare nefericire fu geniul s[u, omul acesta de o putere de
munc[ excep\ional[ =i de o tot at`t de excep\ional[ clarvedere social[ =i
politic[, a fost stors de vlag[ ]nainte de vreme =i supus celor mai groaznice
chinuri morale de o societate obtuz[ =i de patroni tot at`t de obtuzi cu
scuza poate c[ =i olimpianismul este tot o mizerie metafizic[. Studiul dlui G.
C[linescu face s[ tr[iasc[, vie =i s`nger`nd[, sub ochii no=tri aceast[ crim[,
cu at`t mai zguduitoare, cu c`t d-sa o las[ ]n termenii ei reci. Poetul care a
imprecat a=a de patetic ]n Doina, cuno=tea =i impreca\ia pentru uzul s[u
personal. Scrisoarea c[tre Veronica Micle =i scrisoarea prevestitoare de
furtun[, cum scrie dl G. C[linescu, din vremea sclavajului de la Timpul sunt
prea elocvente pentru ca s[ nu justifice concep\ia acelora, =i a dlui G.
C[linescu, care v[d ]n opera lui Eminescu cel mai pre\ios atestat biografic.
Dl Tudor Vianu, ]n studiul liricii eminesciene, mergea p`n[ la identificarea
autobiografic[ a Luceaf[rului =i ]ncercarea ni se p[ru cu totul ]ndrept[\it[.
De aceea nu sunt pagini mai emo\ionate ca acelea povestind declinul lui
Eminescu, din biografia dlui G. C[linescu. E un declin de soare majestuos,
un declin con=tient, suav, cu splendori surprinz[toare, care d[ =i mai mult
credit credin\ei, c[ S[rmanul Dionis =i dac[ a fost din ginta damna\ilor
baudelairiani, n-a fost mai pu\in crucificat de contemporani. C[ci =i dac[
izvoarele de via\[ =i art[ ale lui Eminescu ar fi fost ]ntr-o m[sur[ de la natur[
coclite, trec[torii =i contemporanii nu s-au sfiit s[ le otr[veasc[ definitiv.
Dar iat[ cartea cu care s[ vrem =i nu se sf`r=e=te a=a de u=or. Informa\ie,
ecou, =i perspectiv[ de tot at`tea ori te vei adresa Vie\ii lui Eminescu, fie
c[ e=ti diletant, fie c[ \ii s[ te ini\iezi mai afund. Cum alte lucr[ri eminesciene
ne a=teapt[, noi prilejuri s[ revenim ni se rezerv[.
PERPESSICIUS, G. C[linescu: Via\a lui Mihai Eminescu ]n vol. Eminesciana, vol. II, Edi\ie ]ngrijit[ de Dumitru D. Panaitescu, Colec\ia B.P.T.,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1989, p. 127132.
365
Dintre confra\ii de critic[ literar[ ap[ru\i dup[ Mihail Dragomirescu, G.

Ibr[ileanu =i E. Lovinescu, mai v`rstnici cu trei p`n[ la zece ani dec`t Pompiliu
Constantinescu, +erban Cioculescu =i subsemnatul, sunt la noi G. C[linescu,
Tudor Vianu =i Perpessicius. Tustrei erudi\i propriu-zis =i totodat[ erudi\i ai
impresiei artistice, ei stau bine al[turi, compun`nd ]mpreun[ con=tiin\a
estetic[ a unei genera\ii. Grupa\i din afar[ prin ]ndeletnicire =i profesiune,
\inuta criti-c[ ]i disociaz[ ]ns[ pe din[untru. Fiecare s-a manifestat dup[ o
alc[tuire proprie. Nici unuia nu i-a lipsit identitatea lui, de c`te ori s-a aplicat
unei materii comune. O anumit[ gesticula\ie intelectual[, comportamentul
personal, adic[ acea sum[ de acte reflexe, c[reia, datorit[ puterii de a particulariza o personalitate, ]i zicem stil, i-a desp[r\it tipologic. [...]
Cu G. C[linescu spectacolul de personalitate se schimb[ pe de-a ]ntregul
at`t fa\[ de T. Vianu, c`t =i de Perpessicius. El e, ]n toate privin\ele, biografic,
socialmente =i psihologic, un homo novus. O energie primigen[, abundent[,
impetuoas[, curg`nd ]n direc\ii multiple =i chiar opuse pe spa\ii mici, p[r`nd
de aceea deseori tulbure, dar p[str`ndu-=i limpezimea =i direc\ia de curgere
pe spa\ii mari, energie decis[, prin debit =i violen\[, s[ inunde regiuni oric`t
de cuprinz[toare =i de ]nalte, demonstrativ =i aproape r[zbun[tor, dup[ legea
moral[, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune
ca for\[ cotropitoare. Valoarea permanent[, la care \inte=te =i ajunge temperamentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia mult[
=i aprins p`n[ la urm[ at`t de am[nuntul sc[p[r[tor, c`t =i de el ]nsu=i stilul
cantit[\ii. }n limitele monumentalului, afirma\iile critice, intui\iile, impresiile,
asocia\ii, disocia\ii, referin\[ erudit[, paradoxul, ra\ionamentele, sofismele
=i mai cu seam[ metaforele sar unele asupra altora, se ]ncalec[, se asupresc,
se acop[r, =i reapar, lupt`ndu-se ]ncol[cit =i alc[tuindu-se astfel ]ntr-o
impun[toare arhitecur[ de stil baroc. Asta fiind patria barocului, criticul
acesta, care este =i un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist =i un
filozof, se ]nf[\i=eaz[ ]n condi\ia lui intim[, ca un Gengis Khan, un asiat cu
nostalgia crunt[ a Europei. El viseaz[ adesea, compensator, c`te o Acropole.
Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care le
cople=e=te decorativ cu salam`zdrele, cu caimanii =i dragonii familiari. Aceast[
imagine se poate ob\ine asupra lui G. C[linescu, din punctul de vedere cel
mai ]nalt. [...]
Vladimir STREINU, Spectacolul personalit[\ii, ]n vol. Bibliografia literar[
rom`n[ ilustrat[ 19441970, Edi\ie ]ngrijijt[ de Eugenia Oprescu,
Colec\ia Biblioteca critic[, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 339,
341342.
366
G. C[linescu
G. C[linescu a ]nceput cu poezii, f[r[ a-=i fi revelat ]nc[ toat[ produc\ia

]n aceast[ direc\ie, fiind mai cunoscut ca biograf =i romancier. Una din
calit[\ile cele mai remarcabile de artist ale dlui C[linescu este adaptarea
stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea total[ =i clar[ a lucrului. D. C[linescu,
r[m`n`nd ]n sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovene=te c`nd evoc[
imaginile copil[riei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu.
(Limba aici e un mijloc de crea\ie a vie\ii.) E neologistic, rapid, c`nd judec[,
analizeaz[, c`nd prive=te lucrurile prin prisma creatorului. Aceast[ adaptare,
aceast[ supunere a formei la fond, aceast[ polimorfie a stilului ]l pune al[turi
de Caragiale =i de Sadoveanu =i d[ operei sale un caracter de ]nalt[ art[. De
altfel, d. C[linescu st[ al[turi de scriitorii cei mai arti=ti ai no=tri prin toate
caracterele scrisului s[u. Pu\ini oameni cunosc care s[ =tie exprima, direct
ori figurat, cu at`ta exactitate scurt[ =i cu at`ta priz[ asupra inteligen\ii =i
imagina\iei cititorului. +i s[ reu=asc[ s[ exprime ]n limba tuturora observa\ii
fine justificate prin considera\ii teoretice subtile. (G. Ibr[ileanu). Romanul
Enigma Otiliei este construit cu un me=te=ug sigur, pe mai multe planuri, =i
cu o deta=are epic[ ]ntru totul st[p`n[ pe materialul uman at`t de divers =i
de ]nchegat ]n fizionomia lui. D. C[linescu se afirm[ ca un excep\ional creator
epic, lunga sa povestire degaj`nd clar conturat =i cu subtile nuan\e, ]n acela=i
timp, o serie de tipuri psihologice de o real[ viabilitate, ]n func\iune...;
impresia de realism, de experrien\[ treptat[, a=a cum o imprim[ via\a, cu
sinuozit[\ile, cu surprizele, cu umbrele =i luminile ei, este cov`r=itoare. O
scen[ ca aceea ]n care, dup[ un prim atac de congestie cerebral[, clanul
rudeniilor ]i ocup[ milit[re=te casa, c[r`ndu-i mobilele, fur`ndu-i din tablouri,
]n a=teptarea mor\ii, cu lini=te =i satisfac\ie, este de un relief =i de o exactitate
psihologic[ de maestru... C`t de pueril[ =i de romantic[, de exterioar[ este
avari\ia lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, fa\[ de spectacolul sobru, uman,
de un tragic sinistru, din romanul dlui C[linescu! +i c`t de amplificat[ este
lupta aceasta epic[, ]n jurul mo=tenirii, prin participarea lui St[nic[, tip jovial
de escroc sentimental, de intermediar interlop =i de intrigant pe mai multe
fronturi, avocat f[r[ procese =i om de afaceri suspecte, arivist aprig, f[r[ scrupule. Colportor de ve=ti imaginare, n[scocite din interes =i din ambi\ia de a fi
informat, m[sluitor de situa\ii =i profitor de pe urma tuturora, St[nic[ se
a=eaz[ ]n galeria profitorilor caragialieni =i e pl[m[dit din pasta lui Pirgu
din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu ]n care pasiunea erotic[
se desf[=oar[ ]n ample evolu\ii este acela format de Otilia =i Pascalopol... Tip
de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufleteasc[, mo=ierul
]ndr[gostit de Otilia se claseaz[ printre operele de ]ntìa m`n[ ale epicei
noastre urbane (Pompiliu Constantinescu). G. C[linescu a scris... romane,
367
d`ndu-=i la iveal[, cu Enigma Otiliei, un mare talent epic (+. Cioculescu).

+un sau Calea neturburat[, mit mongol (]n fond pies[ de teatru): Una din
calit[\ile ei e c[ nu seam[n[ cu nimic scris =i tip[rit la noi =i c[ se deosebe=te
de biblioteca toat[ ca o majolic[... E un model de stil (T. Arghezi).
G. C{LINESCU, ]n Istoria literaturii rom`ne, C o m p e n d i u, Editura
pentru Literatur[, Bucure=ti, 1968, p. 376377.
Autor ]ntì a dou[ memorii despre propaganda catolic[ ]n \[rile rom`ne
]n secolele XVII =i XVIII, G. C[linescu [...] a atras unanim aten\ia prin Via\a
lui Mihai Eminescu (1932), biografie literar[ neroman\at[, ]n caden\[ de poem
epic =i portret intelectual, sainte-beuvian, al geniuli, scriere inimitabil[,
]ntemeiat[ pe documentul esen\ial al operei poetului c[ruia i se consacr[ =i
un amplu studiu privind filozofia teoretic[ =i practic[, cadrul psihic, cadrul
fizic, tehnica, locul ]n literatura rom`n[ =i universal[. Studiul despre oper[,
ini\ial ]n cinci volume, a fost ref[cut ulterior ]n dou[, cu preciz[ri sintetice
privind temele romantice, tehnica interioar[ =i tehnica exterioar[, =i cu ]ntregiri ]n privin\a culturii poetului =i descrierii operei. Contribu\ia esen\ial[
const[ ]n revelarea operei postume, ca =i necunoscute, a ineditelor eminesciene, multe scoase la iveal[ ]ntìa oar[. Opera a r[mas p`n[ ast[zi ne]ntrecut[ sub raport documentar =i critic. Tot un portret sainte-beuvian este Via\a
lui Ion Creang[ (1938), biografie =i ea mai ]ntins[ dec`t studiul operei,
]ntruc`t farmecul acesteia este dup[ G. C[linescu inanalizabil. I se descoper[
specificul ]n jovialitatea de tip rabelaisian, ]n gnonismul de sorginte folcloric[,
]n erudi\ia paremiologic[ =i ]n fabulosul realist. Aceste studii preced Istoria
literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent (1941) unde sunt str[lucit
compendiate. Monografiile Nicolae Filimon (1959) =i Gr. M. Alexandrescu
(1962), scrise dup[ Istoria literaturii, uimesc =i delecteaz[ ]n acela=i timp
prin abunden\a am[nuntelor biografice de savoare, dar =i prin amploarea
analizelor =i fine\ea interpret[rii, constituind modele ale genului. Principiile
sistemului s[u artistic =i metoda sa istoric-literar[ C[linescu =i le-a definit ]n
Principii de estetic[ (1939) =i ]ntr-un eseu din 1947, Istoria literar[ ca =tiin\[
inefabil[ =i sintez[ epic[. Ridic`ndu-se ]mpotriva scientismului pozitivist, el
concepe istoria literaturii ca pe un scenariu dramatic cu intr[ri =i ie=iri, ca pe
o epopee cu eroi =i forme, din succesiunea necauzal[ a c[rora putem determina capacitatea de crea\ie a poporului rom`n =i tr[s[turile caracterului na\ional. Surprinz[toare la C[linescu este ]n primul r`nd puterea sa de mi=care
]n toate perioadele literaturii rom`ne, ]n perioada veche, modern[ =i contemporan[, unde cu unicul criteriu al valorii estetice ]ntreprinde cea mai ]ndr[z-
368
G. C[linescu
nea\[ reconsiderare a fenomenlui artistic din c`te s-au f[cut. [...] Desigur
periodizarea ca =i ]ncadrarea unor scriitori se pot discuta, nimeni ]ns[ nu
mai f[cuse p`n[ ]n 1941 caracteriz[ri, analize =i sinteze at`t de str[lucite
scriitorilor =i epocilor, nimeni nu mai oferise `t`t de complex imaginea literaturii rom`ne, sentimentul c[ avem o literatur[. Opera, unic[ nu numai la
noi, dar =i ]n lume, n-a fost scutit[ cu toate acestea de atacuri furibunde, de
proteste violente, de acuza\ii vehemente, ecourile d[inuind p`n[ ast[zi.
Autorul a putut totu=i s[-=i rezume cartea ]ntr-un sclipitor compendiu publicat
]n 1945, preg[tind p`n[ ]n 1964, =i o edi\ie nou[ cu numeroase adaosuri la
monumentala edi\ie din 1941, publicat[ de mine postum, oper[, nu mai
]ncape vorb[, de geniu, care nu apare dec`t o dat[ pe secol =i poate c[ o
singur[ dat[ ]ntr-o cultur[. [...] Excelente sunt Impresii asupra literaturii
spaniole (1946) [...] Fundamental este capitolul liminar despre clasicism, romantism, baroc, nu curente, ci stiluri de crea\ie, tipuri ideale, inexistente
practic ]n stare genuin[, reperabile numai la analiza ]n retort[ (]n teorie =i
rezum`nd minimal, clasicul este exemplar, romanticul e comb[tut de pasiuni
=i chinuit de probleme, barochistul e gratuit). Substan\ial sub aspect teoretic
este =i eseul Universul poeziei (1947), o poetic[ modern[ ]n care se face un
inventar al obiectelor (nu temelor) put`nd intra ]n sfera poeziei, ]n completarea Cursului de poezie din Principii de estetic[. Remarcabile microeseuri despre art[, opere =i autori se afl[ ]n Cronicile optimistului, publicate s[pt[m`nal
]n ultimii ani cu c`teva relu[ri dintr-o mai veche cronic[ hebdomadar[ a
mizantropului semnat[ cu numele de Aristarc (pseudonimul era =i al lui
Giuseppe Baretti); Studii =i conferin\e (1956) =i Estetica basmului (1958) completeaz[ alte preocup[ri ale criticului =i istoricului literar.
Autorul Vie\ii lui Mihai Eminescu era un romancier ]nn[scut. [...]
Versurile lui C[linescu (Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963), privite cu
ne]ncredere la ]nceput, suspectate de livresc, de construc\ie artificial[, de
exemple menite a ilustra un cod propriu, nu sunt lipsite nici de spontaneitate,
nici de imagina\ie, nici de ]nfiorare real[ ]n fa\a universului, relev`nd un
destin inedit. Dac[ ]n Poezii se puteau identifica reminiscen\e eminesciene
=i, sub raport tehnic, recursuri barbiene, ]n Lauda lucrurilor poetul se individualizeaz[ deplin, fie c[ mediteaz[ asupra elementelor, fie c[ observ[ metamorfozele regnurilor, fie c[ ]ntocme=te catagrafia obiectelor, revel`nd latura
lor muzical[, ascuns[, viziunea macrocos-mului ca =i percep\ia microcosmului,
reveriile, visul, aventura cunoa=terii, emo\ia v`rstelor, facerea =i desfacerea,
pozele =i tr[irile autentice, resuscit[rile mitice, toate sunt prilejuri de incontestabil lirism =i numai prestigiul istoricului =i criticului literar face ca aceast[
latur[ a crea\iei lui C[linescu s[ stea ]n umbr[. [...]
369
Nu sunt neglijabile nici piesele de teatru, ]ndeosebi +un sau calea

neturburat[ (1943) [...]. Nici aceast[ pies[, nici comedia Ludovic al XIX-lea
(1964), =arj[ a moravurilor feudale de curte din secolul al XVIII-lea, cu
reconstruirea savuros erudit[ a esteticii timpului nu au fost vreodat[ reprezentate pe scen[. Autorul s-a distrat compun`nd piese scurte, parodii, scenarii
pentru teatrul de p[pu=i, divertismente folclorice ]n cadrul Institutului de
Istorie Literar[ =i Folclor pe care-l conducea [...]
Cronicile optimistului (1964) au un con\inut foarte variat, sunt mici eseuri
literare despre m[iestrie, idealism, suprarealism, clasicism, realist =i fantast,
esen\a realismului, pathos, fantezia naturii, perfec\iune ]n art[, dans, joc, chestiuni de limb[, art[ =i via\[, metafor[ (art[ pur[, vechi =i nou, contradic\ie). }n
cea mai trainic[ parte a lor ele alc[tuiesc un manual de estetic[ practic[, agreabil
=i chiar delectabil, manual care, cam din 1955, a ]ndrumat s[pt[m`nal, un deceniu, intelectualitatea rom`neasc[ =i, evident, crea\ia literar[.
Alexandru PIRU, G. C[linescu, ]n vol. Istoria literaturii rom`ne, Editura
Grai =i suflet Cultura Na\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 293, 294295,
297, 298.
Primul nostru roman citadin, nu de tip analitic, ci clasic, balzacian, l-a
dat criticul =i istoricul literar G. C[linescu [...].
Voca\ia lui ]n aceast[ direc\ie se las[ ]ns[ ghicit[ chiar din lucr[rile de
specialitate.
Cu toate c[ nu urm[rea s[ fac[ ]n critica =i istoriografia literar[ art[, ca
Lovinescu (Via\a lui Mihai Eminescu, 1932, =i Via\a lui Ion Creang[, 1938, sunt
reconstituiri biografice riguroase, f[r[ nici o inten\ie de roman\are, bazate pe
documente incontestabile =i pe un aparat critic impresionant), G. C[linescu
v[dea o extraordinat[ putere de insufle\ire a oamenilor =i faptelor de care se
ocupa.
Orientarea adesea autonomist[ sub raport estetic a lucr[rilor sale [...]
ap[rea sim\itor corectat[ de ]nclina\ia sainte-beuvian[ a descoperirii caracterelor ]nd[r[tul operelor =i a descrip\iei lor ]n complexul determin[rilor socialistorice. Monumentala Istorie a literaturii rom`ne (1941) e scris[ cu o
admirabil[ intui\ie epic[ de romancier, care =tie s[ ]nvie fiin\a scriitorilor,
individualitatea lor =i s[ urm[reasc[ destine artistice variate ]ntr-o lume
concret[, neignor`nd jocul tuturor ]mprejur[rilor. Despre Saint-Beuve s-a
spus, nu f[r[ dreptate, c[ a dat Comedia literar[ a Fran\ei, a=a cum Balzac
d[duse Comedia ei uman[. Istoria literaturii rom`ne a lui C[linescu face un
lucru asem[n[tor, ]n ceea ce ne prive=te. Puterea ei de crea\ie e fascinant[
370
G. C[linescu
=i-=i g[se=te greu pereche printre lucr[rile similare de oriunde. Ar putea fi

asemuit[, f[r[ a p[li, cu Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, ]nzestrat[
cu o neobi=nuit[ for\[ de reconstituire realist[ a unui ]ntreg univers cultural.
[...]
Dac[ romancierul se ghice=te ]n activitatea criticului, nici acesta din urm[
nu e greu de descoperit ]n opera primului, ]ntr-o anumit[ inten\ie programatic[ a ei. [...]
Scrisul lui G. C[linescu p[streaz[ ]ns[ ]n structura sa intim[ o organizare
clasic[. E bine mai ]ntì s[ =tim c[ autorul Enigmei Otiliei socote=te ]n genere
marea literatur[ aceea de stil clasic... Ceea ce este m[re\ ]n romantism, baroc
spune el apar\ine tot \inutei clasice. [...][...] G. C[linescu este un autor
modern. El nu repet[, ci lucreaz[ cu sentimentul experien\ei f[cute, pe care
n-o absolutizeaz[ =i a c[rei sfer[ o cunoa=te. Are patos ca romanticii, dar
patosul lui e rece, supravegheat tot timpul de un puternic sim\ autoanalitic.
[...]
Ovid S. CROHM{LNICEANU, Reconstituirea balzacian[ =i clasificarea
caracterologic[, G.C[linescu. [...], ]n vol. Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie mondiale, I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 584
585, 600, 603.
Undeva C[linescu definea, spun`nd poeziei c[ ea este: atuncea c`nd;
de fapt magistrul nu poezia o definea, ci se definea pe sine ]nsu=i.
Poet fiind, a preferat versului lemnul catedrei.
Student fiind, ]ntìa oar[ c`nd l-am auzit, m-am speriat de dic\ia lui detot
ciudat[.
Cuv`ntul lui era aidoma unui glon\ cu aripa de fluture.
G. C[linescu ]nsu=i a fost un obuz cu aripi de ]nger.
A tras cu tunul ]n sine ]nsu=i din dorin\a luptei =i din absen\a unui du=man
mai du=m[nos lui, sie=i.
}l retr[im cu dragostea, unui M[r[=e=ti victorios al gustului literar.
Un mare b[rbat, tat[ al unei s[bii de neridicat.
Nichita ST{NESCU, C[linescu ]n Palatul Culturii, ]n vol. Amintiri din
prezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 142143.
[...] Dac[ spiritul rom`nesc nu s-ar bucura de o voca\ie critic[ (e o calitate
de seam[, dar =i un risc), istoricul de peste un veac s-ar mira, desigur, de
locul at`t de important pe care criticii ]l ocup[ ]n literatura rom`n[ interbelic[.
371
Mai ales c[, de la Perpessicius la Vladimir Streinu, ca =i de la E. Lovinescu la

G. C[linescu, ace=ti critici infirm[ zicerea comun[ c[ orice critic nu e ]n fond
dec`t un poet sau prozator ratat. Oricum, pleiada de critici, ]nsum`ndu-se ]n
abunden\a epocii (faz[ ]nc[ eroic[ a literaturii noastre, faz[ eroic-estetic[
]ns[, spre deosebire de cea cultural[, din veacul trecut) =i format[ fiind din
=apte sau opt figuri proeminente, alc[tuiesc un grup de litera\i de voca\ie,
calofili angaja\i (ar fi putut oare Camil Petrescu s[ se sustrag[?) ce promoveaz[ proza rom`n[, stilul, valoarea artistic[ a limbii noastre. Este poate
cel mai compact grup de scriirori din literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie.
G. C[linescu apare, ]n acet sens, un enorm. Un Rabelais al criticii literare:
un exemplar de Rena=tere (dac[ literatura rom`n[ are ]n adev[r un destin
propriu, nu suntem, oare, =i noi o dat[ cu G. C[linescu sub un duh renascentist?).
Dup[ ce ai citit Impresiile asupra literaturii spaniole, desprinzi mai exact
motivele care te pot ]ndemna s[ ai anumite rezerve cu privire la Istoria
literaturii rom`ne: aceste Impresii formeaz[, ca semnifica\ie, veritabilul compendiu la istoria cea mare, c[reia-i lipse=te spiritul riguros al sintezelor
istorice, dar ]n care apar, totu=i, pantagruelicele calit[\i ale criticii c[linesciene,
toate savorile ei, n[scute din gustul sublimului ca =i al picantului: G. C[linescu
se desfat[ cu acela=i apetit voluminos ]n mijlocul operelor clasice ale omenirii ca =i al celor de avangard[, ori ]n produc\ia noastr[ local[, cu un irezistibil
elan, ce merge de la citarea expert[ a Divinei Comedii la critica picaresc[ a
Apropourilor lui Cilibi Moise; e firesc, a=adar, ca estetismul anticlasicist al lui
Paul Zarifopol s[ fi fost denun\at de G. C[linescu. Tocmai pentru c[ manifest[
at`ta pruden\[ fa\[ de principii, de=i nu r[m`ne str[in de lumea lor
exacerbat moralist =i voluptuos livresc, insa\iabil cu ingenuitate , G.
C[linescu se ocup[ de clasicism, romantism =i baroc, nu ca structuri obiective
ale operelor artistice sau fenomenelor de cultur[ ]n general, pe care le observ[
la noi Blaga, ci ca atitudini umane, structuri psihologice ale timpului clasic,
romantic =i baroc; =i se ]n\elege c[ aceste tipuri umane sunt totdeauna extrem
de impure fa\[ de opere, ceea ce explic[ =i amestecurile instabile dintre cele
trei forme la care se refer[ autorul Impresiilor asupra literaturii spaniole
forme ]nafara perspectivei istorice. A=a se explic[ faptul c[ G. C[linescu e
uneori prea rigid sau prea elastic ]n judec[\ile sale critice din Istoria literaturii,
care se impune p`n[ la urm[ ca o cople=itoare rev[rsare de impresii orgiaste,
niagarice, at`t de personale =i chiar de aceea extrem de interesante pentru
cel care poate p[stra distan\a fa\[ de imensul material critic c[linescian. C[ci
372
G. C[linescu
dac[ e drept c[ f[r[ gust nu se poate face critic[ literar[, gustul singur, ori
]nso\it fie de cea mai ]ntins[ cultur[ artistic[ =i umanist[, risc[ la tot pasul
s[ cad[ ]n anarhie, atunci c`nd lipsesc principiile estetice severe =i viziunea
istoric[. Exist[ ]ns[ f[r[ ]ndoial[, ]n aceast[ vast[ cercetare a crea\iilor beletristice rom`ne=ti, numeroase intui\ii critice cuceritoare, nea=teptate, savuros
penetrante, ]nc`nt[toare ]n senzualitatea lor, =i care fac indirect din G.
C[linescu un mare critic literar =i din istoria sa una din cele mai importante
opere ale literaturii noastre, care va fi probabil gustat[ ]n viitor cu pl[cerea
cu care genera\ii ]ntregi au parcurs pe Plutarh, pe Erasmus, pe Brantme, pe
Benvenuto Cellini, pe cardinalul de Retz.
G. C[linescu face literatur[, adic[ st[ sub o zodie estetic[ =i ]n operele
sale de interes istorico-monografic de pild[ monografiile ]nchinate lui
Eminescu =i Creang[ a=a cum au f[cut cultur[ un Asachi, un Heliade, un
Hasdeu, un Iorga: mereu aplicat estetic, av`nd pentru cunoa=terea psihologic[
a omului un interes extraordinar. }n seria analizelor operei eminesciene,
printre paginile cele mai bune sunt cele de critic[ psihologic[, ]ndeosebi
studiul eroticii eminesciene, de o sagacitate somptuoas[, vr[jit[, pagini care
din p[cate nu duc la un portret liric sintetic. Dintr-un deliciu prea necenzurat, dup[ cum se poate remarca =i ]n cursul de poezie ]nt`mpl[tor
purt`nd titlul de Principii de estetic[ G. C[linescu nu afl[ r[gazul de a se
opri la o poetic[ sistematic[, oric`t de fine =i juste ar fi at`tea din analizele
sale, oric`t de vivace curgerea de abstrac\iuni din Universul poeziei. A=a se
face c[ nu ne-a dat nici o singur[ pagin[ de viziune a Spaniei, a spiritului
spaniol, ci un fermec[tor registru al bibliofilelor sale petreceri hispanizante.
G. C[linescu zice: cine nu =tie s[ nareze nu-i istoric; pe de alt[ parte, el
sus\ine c[ adev[ratul istoric literar trebuie condi\ionat de criticul estetic. De
aici nu r[m`ne dec`t un pas p`n[ la critica literar[ luat[ ca form[ a nara\iunii,
a voca\iei epice =i cu toate c[ G. C[linescu n-a f[cut, ]n teoretician, acest
pas dec`t mai t`rziu, practic ]ns[ l-a ]mpins spre lunga sa c[l[torie prin
literatura rom`n[ de la origini p`n[ ]n prezent. Mai ]ntì s-a plecat ]ns[
asupra biografiilor lui Eminescu =i Creang[ =i asupra operelor acestor clasici
fundamentali fa\[ de care s-a sim\it atras prin caracterul de elementaritate
=i de haos din existen\a lor material[ =i spiritual[, pe care gust`ndu-le cu
m[re\ apetit, =i-a propus s[ le nareze. Exemplar[ oper[ de istoric literar, prin
con=tinciozitatea informa\iei, prin inteligen\a obiectiv[ a interpret[rii documentelor, prin echilibrul aprecierilor, care fac dintr-]nsa adev[rat[ lucrare
=tiin\ific[ (poate fi ]n lini=te calificat[ drept academic[, de=i nu e deloc
\eap[n[, ci numai calm[), Via\a lui Mihai Eminescu nu exceleaz[ totu=i, creator
373
prin duhul narativ al autorului, desigur nu din cauz[ c[ el s-ar fi pierdut

]ntre documente, c[ci le st[p`ne=te cu prisosin\[, ]ns[ foarte prudent s-a ata=at
de litera lor, ca ea s[ nu devin[ litera m`nuitorului lor. [...] Critica narativ[
c[linescian[ e ]ns[ cum nu se poate mai judicios la ea acas[ ]n Via\a lui Ion
Creang[, probabil =i din cauz[ c[ ]ntre via\[ =i oper[ este posibil[ la acest
autor o perfect[ identificare. Portretiz`ndu-=i magistral eroul, cu ajutorul
unor elemente documentare strict materiale: Dar mai ales ]ncepu s[
m[n`nce. Dup[ ce-=i puse ca +tefan a Petrei curechi ]n putin[ =i mu=chiu
afumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nc[ bucate humule=tene, ]ns[
mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n brù f[cute cu julf[. H`lpavul care
]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-se cu din\i de fasole =i
barb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni
unui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n
bumbac ca adev[rat rom`na= f[cu ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i
d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu z[moreal[. El nu
se-ncurc[ asemeni boierilor sfriji\i rup`nd cu degetele-i groase picioarele
sub\iri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[
]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron\[ie racul strivind cojile
afar[ cum arunc[ r`=ni\a pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de
prune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare,
cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor
=i a vitelor. Ca =i Fl[m`nzil[ el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului
]nsp[im`ntat =i \ip[ c[-i e foame. El cere toate m`nc[rile osp[tarului ]nghi\ind
c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi\[
de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, sglobiu. El se a=eaz[ pe vine ]n fa\a
unei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi
cu alt[ cofi\[ de ap[. Sl[bit de post doftoricesc el cere o pìne ]ntreag[, o g[in[
fiart[ cu usturoiu, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin.
Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o
\[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovreiu un ceaun de popu=oi
fier\i, gron\[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=te
mul\umit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[. Crapul
pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam\, la m`n[stire, str`nge bure\i
=i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, nu invit`nd pe nici unul spre a
nu i se ]mpu\ina por\ia, apoi to\i afar[ de el dau semne de otr[vire. Creang[
chiam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, ]=i duce
b[iatul ]n c`rc[ la spital, e desn[d[jduit, dar la stomac se simte bine. Numai
acas[ la masa obi=nuit[ Creang[ este mai cump[tat. La mas[ Creang[ nu
374
G. C[linescu
m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te cu p[sat de meiu, =i cu buc[\i de

sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdeiu de usturoiu, iar
pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-n
brù, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[,
C[linescu ne trimite direct spre fizionomia moral[ a lui Creang[, ]ntru mai
buna ]n\elegere a operei lui. Oper[ pe care totu=i, din p[cate, criticul nu
reu=e=te s-o aprofundeze analitic, ]n ciuda faptului c[ observa\iile sale asupra
limbii lui Creang[ ]n raport cu cea a eroilor lui Caragiale sunt pertinente.
Gr[bita analiz[ a operei se reduce aici la conglomer[ri de citate prea lungi,
lipsite de un comentariu revelator. Judec[\ilor prea constatative ad[og`nduli-se =i o pripit[ ]ncercare de a teoretiza genul nuvelistic (interesante =i fructuoase r[m`n p`n[ azi considera\iile asupra nuvelei ale lui Paul Ernst). }n
fond, totul se reduce la astfel de delimit[ri critice: Limbajul acesta e pitoresc
de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna mare
lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]nsu=i vorbesc a=a de
colorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i
\[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care to\i eroii aproape nu
mai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul
pove=tilor sau }n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet al
filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observa\ia nu e
psihologic[, ci e etnografic[. Spre deosebire a=adar de Via\a lui Mihai Eminescu, ]n Via\a lui Ion Creang[ analiza operei scriitorului se constituie doar
]n subtextul biografiei lui.[...]
Un demon al colosalului (o demonie acaparatoare, care face din el un
halucinat, un delirant dar =i un vizionar) p`nde=te mereu ]n eul c[linescian.
Spre a intra ]n Via\a lui Ion Creang[, el trebuie s[ vad[ cu un ochi dilatat:
Moldova, Bistri\a =i Trotu=ul curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pere\ii ]nal\i
ai mun\ilor sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri din\ate
trec`nd uneori de dou[ mii de metri =i asupra c[rora Cheahl[ul domin[
maiestos, fumegos de nouri ca un vulcan, v[zut chiar din c`mpie. }n mijlocul
]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[\i fantastice de piatr[, =i rùl
trece printre pere\i de st`nc[ apropia\i ]n chipul unor coridoare colosale. Jepii
=i ienuperii se ca\[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor.
P[duri negre, de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii dese
totul, f[c`nd \inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drep\i =i crestele a=a
de multe ]nc`t cea\a se t`r[=te printre periile p[durilor de aburi. Apele curg
peste bolovani t[indu-=i albii ]nguste, la trec[tori, c[ut[toare de clocote =i
spume =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inuind prin rotocoale neregularitatea fundurilor. Iar dac[ ]n acest ochi vizionar
375
materia ]ns[=i se dilat[ f[r[ control, avid[ numai de a se prolifera, ca o plasm[

]n expansiune, structurile, care sunt arhitecturi inefabile, devin precare sau
monstruoase: descrierile arhitectonice burgheze din Enigma Otiliei, ]n limitele
realismului lor meschin sau grotesc, stau mai bine pe picioare dec`t proiectele
grandioase \`=nite din prostul gust euforic al lui Ioanide. Via\a lui Mihai
Eminescu ori +un nu pot fi clintite. Dac[ G. C[linescu ar fi tr[it sute de ani,
de sute de ori s-ar fi modificat structurile f[r[ a-=i g[si totu=i echilibrul ,
]n Opera lui Mihai Eminescu =i ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[
]n prezent. Nu ]nt`mpl[tor C[linescu a introdus ]n limb[, pe contul s[u,
italienisme, fran\uzisme, crea\ii proprii; el se complace printre cuvinte in statu
nascendi, umede ]nc[ dup[ ivirea lor din apa primordial[, nefixate ]nc[;
informe dac[ s-ar putea, ca la Heliade, av`nd ]ns[ con=tiin\a informului drept
component[ a pl[cerii. Apeten\a concretului fluu ]i ]ncarc[ stilul de epitete:
Pentru a face s[ salte =i mai mult candoarea z[pezoas[ =i aur[ria p[rului
poetului ]nchipuie cu fastuoas[ fine\e decorativ[ ve=minte grele ]ntunecate
(coment`nd Strigoii, ]n Opera lui Mihai Eminescu). Stil care se condenseaz[
uneori asemeni lichidelor grele: Falsa ceremonie de polite\e, desc[rc[tura
de citate infamante, combinate cu o ironie strivitoare, ploaia de s[ge\i
]nveninate dintr-o singur[ salv[ =i ]ncheierea luptei cu mi=carea militar[ de
la ]nceput, ]ntoars[, massarea trupelor ]ntr-un singur punct slab, ap[sat p`n[
la plesnire, fac pozi\iile adversarilor intenabile =i arunc[ asupra lor un oprobriu injust dar cu at`t mai definitiv cu c`t polemica se situeaz[ la nivelul
artei (despre stilul polemic al lui Lovinescu, pe care, de altfel, lingvistic, G.
C[linescu l-a preluat, ca-n mar=urile for\ate, de la ]nainta=ul s[u, ceea ce e
pe deplin dovedit dac[ al[tur[m acest impresionant exemplu de textele
similare din Istoria literaturii rom`ne contemporane, unde E. Lovinescu caracterizeaz[ la r`ndul s[u stilul critic al lui +erban Cioculescu sau cel al lui
Pompiliu Constantinescu). Nu e vorba ]ns[ de o pasti=[, de o imita\ie din
cele at`t de scumpe scriitorului amator de privire indirect[, noroas[, piezi=[,
ci de un mimetism involuntar, spontan, simboliz`nd tot ceea ce C[linescu a
preluat =i asimilat, din crea\ia contemporanilor s[i mai b[tr`ni sau mai tineri,
de la atitudinea stilistic[ la concep\ia critic[ =i ideologic[ literar[, de la tabla
de valori general[ la cump[na lor particular[ (aceasta din urm[, dac[ \inem
seam[ de domolirea contradic\iilor =i inadverten\elor flagrante din critica
foiletonistic[ a lui G. C[linescu, abundent[ =i frivol[, ]n considerabil mai
riguroas[, mai unitar[, mai constructiva sa oper[ Istoria literaturii rom`ne
de la origini p`n[ ]n prezent).
Ion NEGOI|ESCU, Scriitorul G. C[linescu ]n vol. Alte ]nsemn[ri critice, Editura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1980, p. 8789, 9597, 104106.
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ...................................................................................................... 2
Tabel cronologic .......................................................................................................... 3
Str[mo=ii .................................................................................................................. 13
Gheorghe Eminovici ................................................................................................. 18
Raluca Eminovici =i copiii ........................................................................................ 30
Na=terea =i copilaria lui Mihai Eminescu (18501858) ......................................... 43
+colar la Cern[u\i (18581863) ........................................................................... 58
Privatist la Cern[u\i. Fugar cu trupa Tardini (18641866) .................................. 70
La Blaj (1866) .......................................................................................................... 88
Pribeag =i sufleur (18661869) ........................................................................... 101
Student la Viena (18691872) ............................................................................. 129
Student la Berlin (18721874) ............................................................................ 176
Bibleotecar =i revizor =colar (18741876) ........................................................... 196
Eminescu =i Junimea .............................................................................................. 218
Eminescu =i dragostea ............................................................................................ 249
Eminescu gazetar (18761883) ........................................................................... 273
Agonia moral[ =i moartea (18831889) .............................................................. 301
Masca lui Eminescu ................................................................................................ 340
Bibliografie eminescian[: via\a ................................................................................ 344
Aprecieri ................................................................................................................. 358
G. C[linescu
VIA|A LUI MIHAI EMINESCU

Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 16,45. Coli editoriale: 17,54. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ LITERA
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Cristina Rusu
Tehnoredactor: Olga Perebikovski
Corector: Nadina Marciuc
Redactor: Tudor Palladi
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr.
.
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

George Calinescu - Viata Lui Mihai Eminescu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

George Calinescu - Viata Lui Mihai Eminescu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Coperta: Isai Crmu

de D. Onciul, decanul Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de

Via\a lui Mihai Eminescu

revista Kalende, condus[ de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu,

Inaugureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, Cronica mizantropului, pe

Via\a lui Mihai Eminescu

Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografiile roman\ate.

apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va

Via\a lui Mihai Eminescu

clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge

Via\a lui Mihai Eminescu

1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[

onoarea de a fi dat ob`r=ie poetului lui Buddha Sakya-Muni,

Via\a lui Mihai Eminescu

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

n[p[stuit de legend[ =i de =tiin\a biografic[, este ]ntins de zece

Via\a lui Mihai Eminescu

Ioan a avut o fat[, dat[ dup[ un Ioan Florea, cu care face un

+tefan, Niculae, +erban, Matei =i numai o dat[ Mihai este

Via\a lui Mihai Eminescu

c[ncel[re=ti. Avea scriere citea\[ =i condei cult, expresie potrivit[

un plan topografic, =i cer`nd cinstita comisiune vechilului nostru

Via\a lui Mihai Eminescu

vremi, dar mai ales supt vremelniceasca c[rmuire, noi g[sim de

Via\a lui Mihai Eminescu

ideologie, aduc`nd vorba despre cei mai de seam[ g`nditori

]n goana dup[ fluturi pe copiii din cas[, urm[rindu-i din ochi cu

Via\a lui Mihai Eminescu

la maica Fevronia, sora nevestei, 200 de la alt[ sor[, Maria

Via\a lui Mihai Eminescu

afar[ de respect, cine =tie ce ging[=ii. Cu c`t o societate este mai

]ntrebe ce cauze externe sau l[untrice au putut pricinui asemenea

Via\a lui Mihai Eminescu

Altcum, c[minarul era o fire vesel[ =i la vreme bun[, =i la

probabil. El ]ns[ nu era om s[ ]n\eleag[ dezolarea unui t`n[r

RALUCA EMINOVICI +I COPIII

Via\a lui Mihai Eminescu

spre a le r[scoli instinctele, amintirea trebuie s[ fi dat totu=i lui

Un ibric de alam[. Un salop de atlas. 7 rochii de m[tas[.

Via\a lui Mihai Eminescu

centripete, spre talie, pentru a se desface, probabil, ]n jos, ]ntr-o

Despre fra\ii =i surorile lui Eminescu avem =tiri pu\ine =i

Via\a lui Mihai Eminescu

29 de ani. L[sat, ca de obicei, de c[tre tat[ f[r[ suficiente mijloace

prezinte aici la Universitate, pentru ca s[-l fac[ de trei ori doctor,

Via\a lui Mihai Eminescu

mod deosebit s[ duc[ o coresponden\[ a regelui c[tre Bismarck

Dar ades ]ntr-al meu vis

La Cern[u\i, Ilie a urmat numai trei clase, r[m`n`nd, fire=te,

Via\a lui Mihai Eminescu

solitar[. Fusese m[ritat[ de t`n[r[, la vreo 18 ani (7 ianuarie

cu c`t p[trunzi durerile morale =i fizice, vezi c[ e=ti martirul, f[r[

Acuma, sorioar[, nu =tiu ce vei crede de prostiile mele, de cari

Via\a lui Mihai Eminescu

Vineri m-a f[cut,

Drag[ sufletului meu,

calitate de c[pitan ]n Regimentul Mircea nr. 32 (sta\ionat ]n urbea

Via\a lui Mihai Eminescu

Ca =i ]n privin\a str[mo=ilor, biografii au ar[tat ]n jurul na=terii

Ast[zi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri =i cincisprezece

Dl. Gheorghi Iminovici c[minar cu