Sunteți pe pagina 1din 3

Malureanu Ilona-Ionelia

AMG 2C

INFARCTUL MIOCARDIC

Definitie: infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a


unei portiuni din miocard, determinata de obstruarea brusca a unei artere
coronare.e9k1710ec32ui

Etiopatogenie: cauza principala (90 - 95%) este ateroscleroza. Mai rar intervin:
embolii, coronarite reumatice, aortite luetice. In general apare la barbati trecuti de 40
de ani, cu istorie de angina pectorala in ultimele luni sau ani. Bolnavii sunt de obicei
sedentari, obezi, mari fumatori, suprasolicitati psihic, prezentand
hipercolesterolemie, diabet sau hipertensiune arteriala. De obicei, in antecedentele
personale sau familiale exista accidente vasculare cerebrale, cardiopatii ischemice
sau arterite ale membrelor pelvine. Poate aparea insa si la persoane fara
antecedente coronariene.
Fiziopatologie: spre deosebire de angina pectorala, in care dezechilibrul brusc
dintre necesitatile miocardului si posibilitatile coronarelor este trecator (efort, emotii),
in infarctul miocardic dezechilibrul este important si prelungit.
Anatomie patologica: leziunea specifica este necroza miocardului, care apare fie in
urma ocluziei acute si complete a unei artere coronare prin tromboza, fie -mai rar datorita hemoragiei peretelui arterei coronare sau ramolirii unei placi de aterom.
Localizarea cea mai frecventa a infarctului miocardic o reprezinta ventriculul stang si
septul interventricular.

Simptome: in evolutia infarctului miocardic se deosebesc: o perioada prodro-mala,


una de debut, de stare si de convalescenta.
Perioada prodromala preceda cu, uneori, cateva zile instalarea infarctului si se
caracterizeaza prin accentuarea intensitatii, duratei si frecvefitei acceselor dureroase
la un vechi anginos sau prin aparitia - la un bolnav fara antecedente anginoase - a
unor accese de angina pectorala de efort, de mare intensitate. De cele mai multe ori,
perioada prodromala lipseste, debutul fiind brusc, brutal, adeseori in repaus sau
somn. Rareori apare dupa efort, o emotie puternica, o masa copioasa, o hemoragie
severa, o tahicardie paroxistica.

Perioada de debut dureaza 3-5 zile si este cea mai critica, datorita mortalitatii mari
si complicatiilor numeroase si grave. Durerea, hipotensiunea si febra sunt semnele
clinice esentiale.
Durerea este simptomul cel mai caracteristic. Caracterul, sediul si iradierea sunt
similare durerii anginoase, dar intensitatea este neobisnuit de mare, dureaza mai
multe ore si uneori chiar zile, se insoteste de o stare de mare anxietate, agitatie,

Malureanu Ilona-Ionelia
AMG 2C
zbucium si senzatia de moarte iminenta. Nu se calmeaza prin repaus si nitrati, dar
cedeaza la opiacee.
Uneori apar si semne de insuficienta ventriculara stanga (dispnee, edem pulmonar
acut, galop, puls alternant, marire a cordului, suflu sistolic la varful inimii), mai rar de
insuficienta cardiaca globala. Frecvent se constata hipotensiune arteriala si, uneori,
soc cardiogen, la inceput compensat (tahicardie, cianoza unghiala, oligurie), mai
tarziu decompensat (prabusire a tensiunii arteriale, puls mic, apatie, anurie).

Febra, de obicei moderata, apare la 24 - 48 de ore dupa debut si dureaza 8-10 zile.
Examenul fizic al cordului evidentiaza uneori zgomote cardiace surde, suflu sistolic,
galop si frecatura pericardica, iar examenul general: dureri epigastrice, greturi,
varsaturi, eructatii, constipatie.
Examenul de laborator arata leucocitoza (care apare din primele ore si scade dupa
o saptamana), accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor si cresterea
fibrinogenului dupa primele 2-3 zile. Cel mai important semn de laborator este
cresterea enzimelor (transaminazele) din primele ore de la debut. In practica se
dozeaza transaminaza glutamicoxalacetica (TGO), CPK, LDH care incepe sa creasca
dupa 4 - 6 ore de la debut si se normalizeaza in 4 - 7 zile (normal 20 u.i.). Examenul
electrocardiografie este obligatoriu pentru confirmarea diagnosticului, precizarea
fazei evolutive si a localizarii.

Perioada de stare dureaza 4-5 saptamani si se caracterizeaza prin ameliorarea


starii generale, disparitia febrei, asteniei si normalizarea T.A. Persista uneori dureri
moderate precordiale si modificari electrocardiografice.

Convalescenta incepe dupa 5-6 saptamani si se caracterizeaza, anatomic, prin


formarea unei cicatrice fibroase, iar clinic, prin restabilirea lenta a capacitatii de
munca.
Complicatiile infarctului miocardic sunt numeroase si grave. In perioada de debut
pe langa manifestarile de insuficienta cardio-circulatorie pot aparea diferite tulburari
grave de ritm si de conducere (fibrilatie atriala, flutter, blocuri etc), inclusiv moartea
subita. In perioada de stare se pot intalni ruptura inimii, complicatii tromboembolice
(in special pulmonare si cerebrale), tulburari de ritm si de conducere, iar in perioada
de convalescenta apar anevrisme cardiace, nevroze anxioase si depresive, diferite
sindroame dureroase.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe durere (violenta, prelungita si neinfluentata de


nitroglicerina), modificarile ECG (necroza, ischemie, leziune) si cresterea enzimelor
serice. Diagnosticul de infarct miocardic este sigur cand doua dintre cele trei
elemente sunt prezente si probabil cand durerea este tipica, chiar daca celelalte doua
elemente sunt absente. Localizarea epigastrica a durerii preteaza la confuzii.
Anevrismul disecant al aortei, pericardita acuta exsudativa, cu debut brusc,
pneumotoraxul spontan, infarctul pulmonar stang, embolia pulmonara pot crea
dificultati diagnostice. Celelalte cardiopatii ischemice dureroase se elimina prin ECG.
Prognosticul este sever, cu mortalitate de 20% in faza acuta. Aproximativ 50%
dintre bolnavi sunravietuiesc 5 ani si 30%, IO ani

Malureanu Ilona-Ionelia
AMG 2C
Tratamentul vizeaza trei elemente majore: repausul la pat, combaterea durerii si
Tratamentul anticoagulant. Combaterea durerii, prima masura terapeutica se
realizeaza cu Mialgin (100 mg i.m. sau i.v.), iar in cazul unor dureri severe morfina
(10 -15 mg s.c, i.m., chiar i.v.) sau bidromofona (2 mg s.c, i.m.), doza ce se poate
repeta dupa 30 - 60 de minute (cu atentie in starile de soc si bronhopneumopatiile
cronice). Cocteilul litic (Romergan 5 mg + Plegomazin 50 mg + Mialgin 25 mg), in
perfuzie sau i.m., si uneori chiar algocalminul sunt utile. Oxigenul, pe sonda nazala
sau masca, este necesar in toata perioada dureroasa si in formele insotite de soc sau
E.P.A. Repausul la pat este obligatoriu in toate formele. Deoarece evolutia este
imprevizibila, repausul trebuie realizat in spital, de preferinta in unitati de terapie
intensiva, pentru monitorizare (transport asistat, cu unitati coronariene, cu
administrare preventiva de atropina 1 mg i.m. sau i.v., la bolnavii cu bradicardie sub
60/min. si xilina - 75 - 100 mg i.v. la bolnavii cu extrasistole ventriculare). In primele
ore si zile (2 - 3), repausul va fi absolut, insotit de administrarea de sedative
(barbiturice, diazepam) si alimentatie hidro-zaharata (sucuri de fructe, compoturi,
ceai slab, lapte diluat cu apa). Progresiv, dieta va fi completata, in saptamana a patra
revenind la regimul normal (hipocaloric, sarac in lipide si sare). Constipatia va fi
combatuta prin clisme si laxative. Fumatul este interzis, iar cafeaua permisa in
cantitati moderate. Repausul va dura, in medie, 3 - 4 saptamani (unii recomanda
mobilizarea precoce) si va fi complet (fizic si psihic), iar pozitia va fi semisezanda.
Miscarile active ale membrelor sunt permise dupa 24 - 48 de ore, iar sederea pe
marginea patului, alimentarea la pat si toaleta, dupa 7 - 14 zile. Mobilizarea va fi
obligatoriu precedata de masaje ale membrelor pelvirie. Nu trebuie ignorate
dezavantajele repausului absolut la pat. Hotararea referitoare la mobilizare este
dictata de starea clinica.
Tratamentul anticoagulant se face cu heparina - 300 - 400 mg/24 de ore, la 6 ore
sau in perfuzie (mai recent cu calciparina sau substante trombolitice - streptokinaza),
urmata dupa 3-4 zile de Trombostop, sub controlul timpului de protrombina. Se mai
administreaza Tratamentul depolarizant (ser glucozat + insulina + KC1) in infarctul
miocardic complicat si xilina preventiv. Medicatia corona-rodilatatoare, oral sau
parenteral, este indicata (Intensain - 1 - 2 fiole/zi, Persantin, Agozol). Tratamentul
complicatiilor comporta combaterea socului cardiogen cu izoproterenol (Isuprel), 2
zile, i.v. sau in perfuzie, metaraminol (2 fiole i.m. sau i.v.), Noradrenalina (1-2 fiole, 4
mg, in perfuzie), hemisuccinat de hidrocortizon (500 mg i.v.), oxigen pe sonda nazala;
de asemenea, se aplica Tratamentul insuficientei cardiace cu lanatosid-C, chinidina,
procainamida si tulburarilor de conducere (atropina, Alupent, Bronhodilatin,
prednison, hemisuccinat de hidrocortizon), dupa caz. Tratamentul de fond, adresat
aterosclerozei, este obligatoriu.

In general Tratamentul va fi dietetic (6 mese/zi), cu o ratie calorica adaptata greutatii


sale (in caz de obezitate 1000 - 1200 calorii/zi), hipocolesterolemiant si hipolipemiant
si desodat. (vezi regimul aterosclerozei la cap. Notiuni de alimentatie si dietetica).
Dupa caz se vor administra analgetice (morfina, mialgin, fortral), sedative si
tranchilizante (diazeDam. meDrobamat. fenobarbitaTl. laxative in caz ide nevoie (ulei
de parafina, magnezia, usta cu lactoza), oxigen, anticoagulante, trombolitice
(streptokinaza si urokinaza), calciparina, solutii depolarizante etc.
Repausul la pat este obligatoriu in primele zile. Se pare ca mobilizarea precoce scade
mult riscul complicatiilor tromboembolice. In general se accepta mobilizarea partiala
in zilele 6 - 8, progresiva in zilele 15 - 21 si externare in 3 - 4 saptamani. Tratamentul
complicatiilor ridica intotdeauna probleme deosebite.