Sunteți pe pagina 1din 4

Butoi-Mnescu Altbert Ionatan

Facultatea de Horticultura
An 2

COMBATEREA INTEGRATA A BOLILOR SI


DUNTORILOR
N PLANTAIILE POMICOLE

Conceptul a fost definit n 1968 de grupul de specialiti ai F.A.O i acceptat


azi pe plan mondial ca un sistem de reglare a biotipurilor i populaiilor duntoare
care, innd cont de mediul specific i de dinamica acestora, folosete toate tehnicile i
metodele , adaptate ns n aa fel nct s fie compatibile i s menin populaiile
duntorilor i patogenilor la nivele la care acestea s nu cauzeze pagube economice ,
respectiv sub nivelul pragului economic de dunare.
Una dintre cele mai sigure cai pentru a realiza o agricultura durabila o
constituie introducerea protectiei integrate (managementul integrat), care se bazeaza pe
imbinarea metodelor agrotehnice, fizice, biologice si chimice, cu accent pe cele
nechimice si aplicarea masurilor de combatere in contextul agrocenozei date, numai
atunci cand se justifica economic.
Pentru aplicarea corecta a masurilor de protectia plantelor si, mai ales, pentru
a diminua numarul interventiilor chimice in locul tratamentelor calendaristice sau dupa
fenologia plantelor, trebuie utilizate cunostintele privind biologia si ecologia
organismelor daunatoare si unele criterii economice.
Dintre metodele curente, utilizate, trebuie subliniate :
- prognoza si avertizarea ;
- raportul interspecific dintre zoofagi si daunatori ;
- pragul economic de daunare (PED).
Combaterea integrata presupune o adaptare permanenta a sistemului de lucrari
de combatere la conditiile ecologice ale zonei si la conditiile concrete din fiecare sola.
Din aceste cauze, sistemele de combatere prezentate au un caracter orientativ, ele
trebuind sa fie corectate in functie de prognoza, avertizare, pragul economic de daunare
(PED), corelate cu densitatea entomofagilor, prezenta sau lipsa produselor biologice sau a
pesticidelor selective etc. Aceste elemente sant expuse pe larg in cadrul fiecarei culturi,
ceea ce permite o orientare usoara in alegerea celui mai bun mijloc de combatere in
cadrul fiecarei ferme.
Este evident ca folosind conceptul pragurilor, se realizeaza doua avantaje
ecologice si anume:
a. Utilizarea unei cantitati reduse de pesticide si, implicit, reducerea poluarii
legate de folosirea lor.
b. Pastrarea mai buna a biodiversitatii, pentru ca pragurile accepta un numar
de buruieni, boli si daunatori. Foarte important, in acest caz, este conservarea faunei si
florei utile ecosistemului agricol.
Problema imbinarii diferitelor metode de combatere este o problema de baza
in extinderea combaterii integrate.

Pentru a reduce sau elimina o parte din efectele negative ale pesticidelor,
trebuie ca intreg ansamblul de fenomene sa fie analizat multilateral si in functie de
aceasta sa se elaboreze schema completa de combatere.
Pentru combaterea integrata s-au enumerat urmatoarele probleme importante
care trebuie rezolvate pentru a putea intr-o situatie concreta, (zona, cultura, anumiti
daunatori, anumiti agenti patogeni, etc.), sa se elaboreze schemele de combatere
integrata :
1) Evaluarea nivelului combaterii naturale ;
2) Determinarea pragurilor economice de combatere ;
3) Determinarea mortalitatii dusmanilor naturali, produsa de insecticide si
alte masuri de combatere;
4) Organizarea supravegherii evolutiei daunatorilor si avertizarea ;
5) Promovarea unei densitati ecologice mai mari;
6) Mentinerea populatiilor de daunatori la un nivel minim (metoda
,,campului murdar ), pentru a mentine si dusmanii naturali si a se preveni aparitia de noi
daunatori, ce pot inlocui pe cei vechi ;
7) Organizarea unei activitati interdisciplinare ;
8) Urmarirea dezvoltarii plantei gazda ;
9) Folosirea metodelor agrotehnice de combatere ;
10) Folosirea soiurilor rezistente ;
11) Organizarea unor cursuri de instruire si a unui program de popularizare ;
12) Organizarea unui sistem administrativ eficace pentru protectia plantelor.
Prima etapa o constituie analiza activitatii protectiei plantelor si a fenomenelor
negative produse de pesticide. Acestea trebuie facute pe o zona si pe culturi concrete.
Etapa a II-a o constituie determinarea cailor de patrundere a pesticidelor si
circuitul lor in mediul inconjurator. Principalele cai de patrundere sunt usor de stabilit
deoarece este vorba de tratamentele calendaristice ale plantelor si solului, cu diverse
substante chimice (pesticide).
Etapa a III-a o constituie elaborarea de masuri de limitare sau de inlaturare a
efectelor daunatoare ale pesticidelor.
Combaterea integrata este inteleasa ca o imbinare de metode de tratare si in
special de imbinare a metodelor biologice cu cele chimice.
Pentru o imbinare rationala a diferitelor metode de combatere este necesar sa
se creeze baza agrotehnica organizatorica, pe fondul careia se aplica diferite metode.
Aceasta baza include :1) soiul, 2) metode agrotehnice, 3) reteaua de prognoza
si avertizare, 4) sistemul de producere de seminte si material saditor liber de boli etc.
In realitate, un rol deosebit il joaca metodele de reglare a tratamentelor pentru
a reduce numarul lor, in vederea cresterii rolului entomofagilor si al antagonistilor in
combaterea naturala.
De altfel, in acelasi sens actioneaza si metodele neochimice de combatere si
pesticidele selective de aplicare.
Dintre metodele de reglare a tratamentelor chimice, un rol deosebit il joaca
prognoza, cunoasterea stadiilor sensibile ale ciclului de dezvoltare al organismului
daunator, supravegherea speciilor daunatoare, PED, relatia entomofagi/daunatori, stadiile
sensibile ale culturii.

Intr-o mare masura sistemul de combatere integrata al unei culturi este de fapt
tehnologia de combatere a principalelor boli, daunatori si buruieni, care urmareste pe
langa utilizarea factorilor naturali de combatere, restabilirea unui echilibru intre diferite
componente ale agroecosistemului si evitarea aparitiei de noi specii daunatoare ca urmare
a activitatii omului.
Tehnologia de cultura in general contine toate lucrarile care se efectueaza in
acelasi moment sau consecutiv in timp si in spatiu si care duc la obtinerea produsului
agricol. In tehnologia de cultura sunt incluse si procesele tehnologice de protectia
plantelor care cuprind toate metodele de lupta, agrotehnice, biologice, fizice si chimice
situate in timp, in functie de ciclurile biologice ale organismelor daunatoare, fenologia
plantei de cultura, conditiile pedoclimatice si a factorilor economici, necesari pentru
obtinerea produsului agricol.
COMBATERE INTEGRATA IN CULTURA MARULUI
In pomicultura, marul este considerat cea mai importanta cultura, in
majoritatea tarilor, unde agricultura este ramura de baza a economiei. Trecerea la
intensivizarea culturii (densitati mari de pomi la ha), a creat conditii de inmultire in masa
a multor specii de patogeni si daunatori, contribuind astfel la imbogatirea biocenozelor in
specii daunatoare, dar si la mai multe tratamente chimice.
Pana nu demult pentru o stare fitosanitara buna se aplicau 17-20 tratamente,
din care 11 cu fungicide, 5-8 cu insecticide si 4 cu acaricide.
Dat fiind gama foarte mare de produse pesticide oferite de industria chimica si
avizate in Romania, prin folosirea lor corespunzatoare, numarul de tratamente s-a redus la
10-12, in functie de conditiile climatice.
Deoarece soiurile de mar din actualul sortiment prezinta sensibilitate la atacul
de rapan si fainare, cele mai multe interventii se fac pentru prevenirea si combaterea
acestora. Trebuie amintit, ca soiurile cu rezistenta genetica la rapan (Generos, Voinea,
Pioner, etc) s-au extins in cultura, dar sunt si ele protejate cu produse antibiotice.
In functie de tipul de livada, de soiurile din cultura, de varsta pomilor, etc., se
iau toate masurile agro-fitotehnice, pentru a crea conditii cat mai optime de dezvoltare a
pomilor si numai in situatia limita (la depasirea PED) la tratamentele chimice, efectuate
la avertizarea, cu produse cat mai performante, cu toxicitate cat mai redusa pentru om si
fauna utila.

AGENTI FITOPATOGENI AI MARULUI


1. Boli produse de virusuri
Mozaicul marului (Apple mosaic);
Patarea clorotica a frunzelor de mar (Apple chlorotic leaf spot);
Epinastia si declinul lui SPY 227 (SPY 227 Epinaste and decline);
Strierea lemnului (Apple stem pitting);
Ingrosarea tulpinii (Stem groowing);

Piticirea (Platycarpa Dwarf);


Rugozitatea scoartei (Platycarpa clay B ARK);
Proliferarea marului (Apple proliferation);
Flexibilitatea lemnului la mar (Apple rubbery WOOD);
Deformarea trunchiului si ramurilor (Flat limb);
2. Boli produse de bacterii (BACTERIOZE)
Focul bacterian al rosaceelor (Erwinia amylovora Burill);
Cancerul bacterian (Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens)
Radacini fibroase (Agrobacterium rhizogennes );
3. Boli produse de ciuperci (MICOZE)
Cu importanta economica (pierderi)> 50-80% din productie :
-frecvent intalnite :
Patarea cafenie, sau rapanul marului (Endostigme inaequalis Cooke Syd);
Fainarea marului (Podosphaera leucotricha);
Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor (Monilinia fructigena Honey);
-ocazional in livada
Putrezirea coletului (Phytophtora cactorum Schr.);
Cancerul rugos (Phomopsis mali Sacc);
Cancerul deschis (Nectria galigena Bress);
Boala plumbului (Stereum purpureum);
Accidental intalnite in livada:
-fara importanta
Patarea caramizie a fructelor (Phylosticta solitaria);
Citosporioza (Cytospora spp);