Sunteți pe pagina 1din 6

ANALIZA COSTULUI PE PRODUS

Costul pe produs reprezinta totalitatea cheltuielilor care se realizeaza pentru obtinerea


unui anumit produs. In general, acest cost pe produs este influentat de consumurile specifice de
resurse si pretul cu care se aprovizioneaza resursele respective.
Exiata mai multe modele factoriale de analiza a costului pe produs. Ele sunt date de
elementele componente ale resurselor care concura la realizarea produsului.
1) - Analiza cheltuielilor cu materiile prime si materiale pe produs
Din punct de vedere factorial, o asemenea analiza se realizeaza cu ajutorul unor modele
specifice:
Ch m = cs x p , unde:
Ch m = cheltuieli materiale;
cs = consumul specific din resursa materiala pentru o unitate de produs;
p = pretul de achizitie (de aprovizionare) cu resursa materiala necesara
produsului.
Analiza factoriala presupune:
DCh m = Ch m1 - Ch m0 ,
din care :
1.

DCh m(cs) = cs1 x p0 - cs0 x p0 = (cs1 cs0) x p0 ;

2.

DCh m(p') = cs1 x p1 - cs1 x p0 = cs1 (p1 - p0).

Posibilitatea reducerii cheltuielilor cu materiile prime si materialele necesare fabricarii


unui produs este data de reducerea consumurilor specifice (prin retehnologizare sau prin
practicarea unor tehnologii performante, moderne) si prin reducerea pretului de aprovizionare.
Pretul de aprovizionare are un rol important in dimensionarea cheltuielilor si el este
rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri. Aici se impune si o diminuare a cheltuielilor de
transport-aprovizionare prin stabilirea unor rute optime.
2) - Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs
Aceste cheltuieli sunt influentate de normele de munca si tariful pe ora manopera,
respectiv productivitatea muncii, prin timpul consumat pe unitatea de produs (t) si salariul pe
unitatea de timp (sh).
Modelul factorial este :
Ch s = t x sh
3) - Analiza cheltuielilor indirecte pe produs
Cheltuielile indirecte pe produs sunt acele cheltuieli care nu se pot individualiza pe
produs, dar detin ponderi insemnate in structura costului unitar. Aceasta face ca lor sa le fie
acordata o atentie din ce in ce mai mare in privinta repartizarii si a posibilitatilor de diminuare.
Cheltuielile indirecte sunt influentate de volumul fizic al productiei fabricate si de suma acestora.
Relatiile de calcul privind influentele mai sus mentionate sunt urmatoarele :
DCh i = Ch i1 - Ch i0 ,
din care :

, unde:

q = volumul productiei;
Iq = raportul dintre productia fizica realizata in perioada curenta si
productia fizica realizata in perioada anterioara .

4) - Analiza costului maginal


In analiza eficientei cheltuielilor de productie, un rol important il are costul
marginal care reprezinta raportul dintre cresterea cheltuielilor si cresterea productiei, dupa
relatia :

, unde:
= productia;
= cu cati lei cheltuiala se realizeaza o unitate suplimentara de produs.
Spre deosebire de acesta, costul mediu (c) se determina dupa relatia:

, unde:
c = cost mediu

Deci,

,
unde:

si
Determinarea actiunii factorilor presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Se verifica egalitatea :
C mg = C mg(q) + C mg(c)
Determinarea costului marginal se foloseste in unitatile economice din sectorul primar
(agricultura si industria extractiva). Prin compararea costului marginal cu costul mediu se pot
desprinde concluzii privind utilizarea capacitatilor de productie si poate fi stabilit momentul in
care intreprinderea realizeaza cele mai mici costuri.

EXEMPLU Pentru exemplificare, folosim datele din tabelul urmator :

-lei-

INDICATORI

Productia totala (tone)

SIMBOL

REALIZAT IN PERIOADA
ANTERIOARA

CURENTA

(0)

(1)

100.000

120.000

Cheltuieli totale de productie (lei)

Ch

6.000.000

7.320.000

Costul mediu (lei / tona)

60

61

Pret de vinzare (lei / tona)

67

67

Profitul unitar (lei / tona)

pf

(67 60) = 7

(67 - 61) = 6

Profitul total (lei)

700.000

720.000

Din analiza datelor prezentate se constata depasirea costului mediu cu 1 leu, ca urmare a
cresterii cheltuielilor totale cu 22%, fata de volumul productiei care a crescut doar cu 20%.

Costul marginal (C mg) a inregistrat o valoare superioara costului mediu prevazut, ceea
ce a determinat o crestere a costului mediu in perioada curenta cu 1 leu, cu efecte nefavorabile
asupra profitului unitar si asupra profitului total.
Cunoasterea nivelului maxim al productiei care necesita cheltuieli suplimentare sporite
pentru realizarea profitului prevazut (anual curent) sau a punctului de echilibru se realizeaza cu
ajutorul relatiei :

Realizarea productiei cu costuri pana la acel nivel al costului marginal duce la obtinerea
de profit, deci intreprinderea este rentabila. Sub aceasta valoare (102 lei/t), intreprinderea
realizeaza pierdere.

Se poate determina nivelul costului care permite obtinerea profitului stabilit pe baza
relatiei :

Realizarea profitului prevazut este conditionata de faptul ca nivelul costului marginal


trebuie sa fie mai mic decit nivelul pretului de vinzare. Cunoasterea acestor elemente are o
deosebita utilitate practica si poate fi folosita la stabilirea bugetelor de cheltuieli pe locuri de
productie, in functie de gradul de folosire a capacitatilor de productie.