Sunteți pe pagina 1din 87

DREPT FINANCIAR

-Subiecte 2015-2016-

1.Mecanismul economic.Acumularea de capital


2.Banul public
3. Drept financiar.Notiune.Izvoare.Norme
1.Notiune
Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor
normative care reglementeaza relatiile de constituire,administrare,repartizare si
utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice,destinate
satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii.
Dreptul financiar este o ramura apartinand eminamente dreptului
public.Distinctia intre dreptul financiar si alte ramuri importante ale dreptului public
este data de caracterul eminamente practic si implicatiile sociale imediate deosebit
de grave care pot aparea in cazul existentei unor disfcuntii ale sistemului
reglementat de normele juridice financiare.
2.Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative
care reglementeaza raporturile juridice financiare.In raport cu gradul de generalitate
se disting:
-izvoare comune dreptului financiar si altor ramuri de drept
-izvoare specifice dreptului financiar
In ceea ce priveste prima categorie,in primul rand trebuie mentionata
Constitutia.Aceasta concine mai multe articole care fac referire la domeniul de
reglementare al finantelor publice: art 56 Contributii financiare,art 137 Sistemul
financiar,art 138 Bugetul public national ,art 139 Impozite,taxe si alte
contributii,art 140 Curtea de Conturi.Prevederile constitutionale cuprind
dispozitii cu privire la elaborarea,aprobarea,executarea bugetului public national si a
contului de incheiere a exercitiului bugetar.Totodata prin normele constitutionale
sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public,sarcini
referitoare la controlul executiei bugetare,etc.
Tot in aceasta categorie pot fi incluse si legile ordinare ale
parlamentului,ordonantele de guvern si ordonantele de urgenta,precum si hotararile
guvernului .
In cea de a 2 a cateogire intra actele normative care cuprind dispozitii
referitoare exclusiv la sfera finantelor publice.

Legea finantelor publice(500/2002) reglementeaza principiile si normele de


baza ale activitatii financiare a statului,constituind cadrul legislativ general al
finantelor publice,fiind o lege cadru.
Legea nr 273/2006(intrata in vigoare la 1.01.2007) privind finantele publice locale
stabilete principiile, cadrul general i procedurile privind formarea, administrarea,
angajarea i utilizarea fondurilor publice locale, precum i responsabilitile
autoritilor administraiei publice locale i ale instituiilor publice implicate n
domeniul finanelor publice locale
Trebuie mentionata si O.U.G nr.146/2002 privind formarea si utilizarea resurselor
derulate prin trezoreria statului ,dar si legea nr 94/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii de Conturi.
3.Norme
Norma juridica este o regula de conduita generala si impresonala stabilita de stat
prin intermediul atributiei de legiferare si a carei respectare e garantate de forta
coercitiva a statului.
Norma de drept financiar se poate defini ca o regula de conduita stabilita prin
lege,care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raportul de
drept financiar si a carei respectare e asigurata de autoritatea de stat.
Normele juridice financiare nu fac obiectul de reglementare al legii
organice,reglementarea primara in domeniul finantelor publice este rezervata legii
ordinare.Actele normative adoptate de guvern(cu exceptia og si oug)nu pot contine
reglementari primare in domeniu ,ci doar norme de aplicare sau in care se explica
notiunile cuprinse in reglementarile primare.(reglem secundare)
Continutul normei de drept financiar are aceeasi structura logicojuridica(ipoteza,dispozitie,sanctiune) precum si o constructie externa data de modul
de exprimare al actelor normative(capitole sectiuni,articole,alineate,paragrafe)
Elementul specific normei juridice financiare e sanctiunea sanctiuni
specifice:amenda contraventionala,majorarile de intarziere,recuperarea prejudiciului
in cadrul raspunderii materiale,supravegherea activitatii economicofinanciare,executarea silita a debitorului rau-platnic,etc

4.RAPORTURILE DE DREPT FINANCIAR


Raporturile juridice reprezinta acea parte a relatiilor sociale care iau forma
juridica prin reglementarea lor expresa de catre lege si a caror executare este
asigurata prin aplicarea legii de catre autoritatea de stat.
Raporturile juridice de drept financiar ocupa un loc deosebit in cadrul
raporturilor juridice,avand in vedere importanta acestor relatii,dar si interesul
societatii fata de finantele publice.
Raporturile juridice financiare sunt formate din relatiile sociale care iau nastere si se
sting in procesul constituirii,repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si
care sunt reglementate de normele juridice financiare
2

Raporturile de drept financiar se particularizeaza prin:

-subiectele participante si poziticia pe care o au unele fata de altele

-obiectul de reglementare

-modalitatile de realizare a formei de activitate in cadrul careia isi are


sorgintea.

Raporturile de drept financiar se nasc numai in cadrul activitatii financiare infaptuite


de stat si organele sale.In cadrul acestor raporturi,fara exceptie,unul din subiecte e
statul,printr un organ de specialitate care intra in raportul juridic de pe pozitia de
purtator al autortitatii de stat,rezultand o pozitie de subordonare a tuturor celorlalte
subiecte participante fata de subiectul purtator al autoritatii de stat.Exista insa si
unele raporturi juridice(in domeniul fiscal sau datoriei publice)unde subiectele
participante se afla pe pozitie de egalitate juridica cu statul.
Raporturile de drept financiar se nasc,se modifica si se sting pe baza manifestarii
unilaterale de vointa a statului,prin forme specifice,prevazute de normele juridice
financiare.De aici rezulta posibilitatea executarii directe a obligatiilor generate de
raporturile juridice financiare in sarcina diverselor subiecte de drept implicate in
administrarea banului public,fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca.Acest
lucru nu reprezinta o reglementare a unei pozitii abuzive a organelor staului in
raport cu celelalte subiecte.
Diferenta consta in faptul ca actele administrative din domeniul finantelor
publice sunt executorii prin ele insele,persoana care se simte lezata printr un
act administrativ poate introduce o actiune in instanta de contentios administrativ in
vederea desfiintarii,anularii,revocarii,modificarii sau indreptarii actului administrativ
nelegal.
In functie de sfera de cuprindere a finantelor publice raporturile de drept
financiar pot fi raporturi juridice-bugetare,fiscale,de creditare,de garantare,de
organizare a circulatiei monetare,valutare,de asicgurare prin efectul legii,de control
financiar.
Elementele constitutive ale raporturilor de drept financiar sunt
subiectul,obiectul si continutul.

Subiectele participante a raporturile de drept financiar suntstatul,reprezentat de un organ de specialitate in activitatea financiara,investit
cu atributii in procesul de constituire,repartizare si utilizare a fondurilor
banesti;repsectiv persoanele juridice sau fizice care interactionaza cu organele
statului in procesul administratrii finantelor publice

Obiectul-raporturilor de drept financiar e diferit,determinat in primul rand de


sfera deosebit de larga si complexa a finantelor publice,iar in al 2 lea rand de
fapte,acte normative si operatiuni specifice cu privire la activitatea fiscala.

In prima situatie,obiectul e format din actiuni de prognoza si organizare


bugetara,de creditare,de control financiar,etc.

In a doua situatie,obiectul raporturilor de drept financiar il reprezinta plata unor


sume de bani la care sunt tinute persoanele fizice sau juridice care realizeaza
venituri ori detin bunuri impozabile sau taxabile.

Continutul raporturilor de drept financiar e dat de drepturile si obligatiile


subiectelor participante,care difera de cele ale altor raporturi juridice ,intrucat
se stabilesc in legatura cu necesitatea si importanta constituirii,repartizarii,si
utilizarii fondurilor banesti ale statului.

5. Finante publice.Notiune,forme,particularitati,functii (lucrare+continut


economic)

NOTIUNE

Aparitia si evolutia finantelor publice e inseparabil legata de existenta de tip statal si


folosirea banilor si formelor valorice de realizare si repartitie a produsului social.Din
perioada destramarii societatii gentilice si formarea comunitatilor sclavagiste pana
in zilele noastre,finantele nu au parasit niciun moment scena istoriei,facand parte
integranta din sistemul relatiilor sociale si economice.
Cuvantul finante s a raspandit in Franta,in urma cu 2 secole,cu intelesul de bani si
venituri publice destinate cheltuielirlor statului.S a presupus ca acest cuvant s a
format si a evoluat din expresia latinafinancia pecunia,care insemna a incheia o
tranzactie pecuniara prin plata unei sume de bani.
Depasindu-se aceasta etapa primara,expresia finante publice s a raspandit cu
referire prioritara la platile banesti de interes public,necesare in relatiile cu statul si
alte colectivitati publice.S a ajuns,astfel,la caracterizarea teoretica a finantelor
publice cadiferite mijloace prin care persoanele publice(statul,comunele,institutiile)
isi procura resursele necesare activitatii lor.
In lit noastra de specialitate s-a pornit de la ideea ca statul si celelalte organe
publice desfas o activ de procurare si intrebuinatre a fondurilor banesti pt acoperirea
cheltuielilor colective ,aceasta activ formand conceptul de economie financiara.:
buget,impozite,imprumut de stat si cheltuieli.
Def:Finantele publice sunt formate din totalitatea relatiilor sociale de natura
economica ce apar in procesul realizarii si repartizarii,in forma baneasca,a resurselor
necesare statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.Aceste relatii s au
constituit,in toate timpurile,sub forma valorica,baneasca.
Intr o caracterizare mai apropiata in timp,se afirma ca finantele publiceau ca obiect
regulile fundamentale ,organele si procedurile care permit colectivitatilor publice
indeplinirea tuturor atributiilor lor cu ajutorul mijloacelor financiare,cu conditia
esentiala ca aceste reguli si procedee sa se aplice intr un regim de drept public.
4

Conditia esentiala a finantelor publice de a se realiza intr un regim de drept public a


fost subliniata cu scopul de a pune in evidenta faptul ca in statele moderne exista si
finante private,deoareceimperativul financiar(necesitatea fondurilor banesti)
priveste deopotriva,viata privata si viata publica.
E relevanta precizarea regimului de drept public al finantelor publice,in comparatie
cu cele private.Avand in vedere distinctia dintre finantele private si cele publice,se
pune problema raportului dintre resursele financiare ale societatii si resusele
publice.Acesta e un raport de la intreg la parte,deoarece resursele financiare ale
societatii au o sfera de cuprindere mult mai larga,cuprinzand atat finantele
private,cat si finantele publice.

FORME

Sub aspect istoric,notiunea de finante publice a evoluat,suportand,de a lungul


timpului,schimbari multiple si profunde.In cercetarea juridica a notiunii de finante
publice s au conturat doua teorii-clasica si moderna a finantelor publice.
1.Finantele publice clasice
Aceasta conceptie e legata de liberalismul politic,fiind specifica perioadei de
dezvoltare economico-sociala de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului
XX.
Conform acestei conceptii,statul liberal era preocupat mai putin de activitatile
private,limitandu-si interventia la functiile sale tradicionale,si anume:apararea
nationala,diplomatie,ordine publica si justitie.
Activitatea economica este considerata a fi apanajul intreprinderilor
private,orice participare a statului la activitatea economica fiind contraindicata.Cu
alte cuvinte,viata economica se desfasoara in conformitate cu principiul laisser
faire,laisser passer.Cheltuielile publice trebuiau restranse la minimum.
Rolul finantelor publice consta in asigurarea resurselor necesare functionarii
institutiilor publice.

2.Finantele publice moderne


In perioada de dupa primul razboi mondial ,locul statului neinterventionist a fost luat
de statul interventionist.Se remarca rolul activ al statului in influentarea proceselor
economice.
Astfel,finantele publice devin un mijloc de interventie in activitatea socialeconomica,de exercitare a unei influente pozitive pentru organizarea intregii
activitati.Se remarca cresterea rolului interventionist dupa criza din 1929-1930,pt
indepl acestui rol se utilizeaza pe o scara tot mai larga ch publice,impozitele si alte
intrumente financiare.
Maurice Duverger ,referindu se la statul modenr din secolul nostru scria ca
acestanu se margineste la sarcinile militare si politienesti traditionale.El intervine in
5

viata sociala pentru a stimula productia in perioada de criza,pentru a impiedica


cresterea preturilor si a amentine puterea de cumparare a monedei in perioada
inflatiei,pentru a asigura,in tot timpul, o cat mai buna utilizare a bogatiilor tarii si
repartizarea venitului national.

In abordarea moderna a finantelor publice,la unii autori contemporani prevaleaza


conceptul economic,in timp ce la altii accentul cade pe conceptul sociologic.Astfel
Adolph Wagner considera economia financiara a statului ca fiind economia prin care
statul dobandeste si utilizeaza bunurile materiale,banii necesari functionarii saleforma cea mai inalta a comunitatii economice obligatorii.

3.Finantele publice ca stiinta si discplina juridica


In zilele noastre,practicienii dreptului si autorii unor lucrari de specialitate recunosc
caracterul stiintific al cunostintelor cu privire la finantele publice.Este recunoscuta
insa si apartenenta finantelor publice la stiintele economice.Finantele publice au
legatura in acelasti timp cu si cu stiintele juridice si chiar cu cele politice,in
consecinta,cu dreptul administrativ si constitutional.
Astfel,prelevarile de resurse banesti de la persoanele fizice si juridice la fondurile
publice se fac,in majoritatea cazurilor,prin constrangere,fara contraprestatie si cu
titlu nerambursabil.Intrucat duc la diminuarea patrimoniului platitorilor,ele trebuie
sa fie stabilite de autoritatile publice competente si imbraca o forma juridica
adecvata(lege,ordonanta,etc) opozabila tuturor membrilor societatii.
Atribuirea unor sume de bani diferitelor persoane fizice si juridice de la fondurile
publice sunt stabilite prin acte ale puterii legiuitoare si ale celei executive,dupa
caz.Totodata,toate problemele privind bugetul de stat trebuie sa fie cuprinse intr o
lege speciala(legea bugetara anuala),iar metodele de gestionare aplicate in sectorul
public,raspunderile persoanelor care manuiesc banii sau alte valori publice se
reglementeaza tot prin acte ale autoritatilor publice.
Toate acestea au determinat autorii sa considere finantele publice ca ramura a
dreptului public ce are ca ob studiul regulilor si operatiunilor ref la banul public.
**CONTINUT ECONOMIC
Pt satisfacerea nevoilor generale ale societatii e neces constituirea unor imp fonduri
banesti la dispoz aut publice.Aceste fonduri se formeaza pe baza produsului intern
brut si se util pt finanntarea nev sociale, atat de interes national,cat si de interes
local.
Astfel, au loc fluxuri de resurse banesti in dublu sens- catre si de la fondurile
publice- ceea ce genereaza anum rel sociale intre participantii la acest proces :
a) rel intre participatii la procesul de constituire a fonduilor de resurse financiare
publice, pe de o parte, si colectivitate, reprezentata de stat, pe de alta parte.
b) rel intre colectivitate, rprez de stat si beneficiarii fondurilor banesti ce se
constituie in econ
6

Repartitia celei mai mari parti din PIB in econ nat se face prin interm bailor, iar rel
imbraca astfel forma baneasca. Aceste rel econ ,exprimate valoric, care apar in
procesul repartitiei PIB in leg cu satisfacerea nev colective ale societatii = rel
financiare/ finante publice
! NU toate rel banesti care apar in procesul repartitiei si circulatiei PIB sunt rel
financiare. Sfera finantelor,mai ingusta decat a rel banesti, cupr doar acele rel
banesti care exprima un transfer de valoare, nu si pe cele care reflecta o
schimbare a formelor valorii.
In leg cu transferul de valoare care genereaza rel financiare se impun cateva
precizari:
1. aparitia rel financiare e det de transferul de valoare in forma baneasca :
-de la pj sau pf la fondurile acre se contituie in econ
-de la aceste fonduri la dispozitia pj/pf beneficiare
Acest transfer are caracterul unui transfer de putere de cumparare.
2. transferul de valoare la fondurile care se constituie in econ este fara
contraprestatie directa,de regula( ex: sco comerciala care a varsat la bug de
stat o suma de bani cu titlu de impozit pe profit nu are dr sa solicite statului
nici rambursarea acestuia,nici alta prestatie de valoare egala)
3. transferul de valoarea la si de la fondurile care se constituie in econ se poate
realiza,partial, in cond de rambursabilitate.
ex. sumele de bani varsate de pf si pj in contul imprumuturilor contractate de
stat pe piata interna sau garantiile de puse de administratorii si cenzorii soc
comerciale ca si de pers ce gestioneaza bani si alte valori publice.

In literatura de specialitate ca si in vorbirea curenta,notiunea de finante publice


este folosita in dublu sens:
a) in sens larg

rel care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu


nerambursabil

rel care expr un imprumut dde resurse banesti pe o per determinata pt


care se percepe dobanda

rel care exprima,dupa caz, un transfer obligatoriu sau afcultativ de


resurse banesti in schimbul unei partiale contraprestatii

b) in sens restrans: numai rel financiare care au la baza pp prelevarii fara


contraprestatie la fondurile banesti ale statului si ale alocarii acestora cu titlu
nerambursabil catre diversi beneficiari
7

PARTICULARITATI

Finantele publice sau relatiile financiare publice se caracterizeaza prin specificul lor
prin urmatoarele trasaturi:
1.Relatiile financiare sunt relatii cu caracter economic,intrucat apar in
procesul formarii,reoartizarii si utilizarii produsului social
2.Relatiile financiare apar in forma baneasca,deoarece in cadrul productiei de
marfuri si al actiunii legii valorii,procesul de productie ,reproductie si circulatie a
marfurilor,etc se exprima prin intermediul banilor.
Notiunea de finante nu se poate confunda cu cea de bani/relatii
banesti:
-banii reprezinsta o marfa cu calitati speciale
-finantele sunt relatii de constituire,repartizare si utilizare a mijloacelor banesti.
3.Relatiile financiare (de constituire,repartizare si utilizare a mijloacelor banesti
ale societatii)sunt relatii fara echivalent-nu presupun,in mod necesar,o
contraprestatie directa din partea subiectului beneficiar al mijloacelor banesti
4.Mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se
ramburseaza

FUNCTII

Finantele publice in procesul formarii,repartizarii si utilizarii mijloacelor banesti ale


societatii,indeplinesc doua functii-repartitie si control.
A.Functia de repartitie se realizaeaza in procesul de formare si repartizare a
mijloacelor banesti,mai exact in momentul repartitiei produsului social si a venitului
national.Aceasta functie se realizeaza in doua momente1.formarea resurselor
2.repartizarea acestora
1.Formarea resurselor necesare indeplinirii sarcinilor sociale se realizeaza prin
mobilizarea unei parti din sumele rezultate in urma repartitiei primare a venitului
national.Pe seama veniturilor banesti primare, finantele contribuie la formarea de
mijl banesti destinate constituirii de fonduri in contul pj/pf care participa direct sau
indirect la reproductia produsului social.
2.Repartizarea mijloacelor banesti se realizeaza in cadrul repartitiei
secundare(redistribuirea) a venitului national.

Redistribuirea venitului national se realizeaza in principal prin intermediul sistemului


de preturi si tarife(la bunuri si servicii) si prestari de servicii,cu caracter
indirect,productiv.
Distribuirea si redistribuirea venitului national duce la formarea veniturilor finale ale
statului,ale agenitlor economici si ale persoanelor fizice
B.Necesitatea functiei de control a finantelor publice decurge din faptul ca
fondurile de resurse financiare constituite la dispozitia statului apartin intregii
societati.Aceasta e interesata de utilizarea resurselor financiare ale statului in
conditii de maxima eficienta economica.
Desi nu intotdeauna controlul statului favorizeaza adoptarea masuri pin care sa se
adauge un plus de valoare patrimoniului public, acesta impiedica adesea irosirea
avutului societatii,previne efectuarea de cheltuieli ilegale,inoportune sau
ineficiente,contribuie la repararea prejudiciului adus avutului public, la instaurarea
ordinii si disciplinei in gestionarea banilor si a altor valori publice.
Functia de control e strans legata de functia de repartitie,dar are o sfera de
manifestare mult mai larga decat aceasta,deoarece vizeaza,pe langa constituirea
fondurilor banesti ale statului si modul deutilizare a resurselor respective.
Controlul financiar se efectueaza in procesul repartitiei si urmareste:
-provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice
-nivelul la care ele se constituie
-titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza catre diversi beneficiari
-dimensiunea fondului in raport cu PIB
-gradul de redistribuire a fondurilor intre sferele de activitate,sectoarele
sociale,membrii societatii
-modul de asigurare a echilibrului intre necesarul de resurse financiare si
posibilitatile de procurare.
6.Aparatul financiar al statului
Formarea,administrarea si utilizarea banului public presupune desf unor activitati
care sa asig corecta intrebuintare si distribuire echitabila a resurselor financiare ale
statului.Realiz sarcinilor in domeniul finantelor publice e asig de un ansmablu de
organe centrale si locale,implicate direct in operatiunile econ-juridice legate de
bugetul de stat,bugetul asig sociale de stat, bugetele locale,fonsurile speciale
extrabugetare.
= toatalitatea organelor statului care participa la infaptuirea activitatii financiare a
statului
In sens larg: organe cu competenta generala->toate structurile statului (Parl,Guv,
presedinte,instante judecatoresti)
In sens restrans: organe specializate la niv central si local
9

Nivel central:

Parlamentul-organ reprezentativ suprem al pop roman si unica aut legiuit a


tarii-> dezbate si aproba bugetul + adopta legea bugetara anuala si legile de
ratificare a bugetului de stat, legea contului general anual de executie.

Guvernul-organ suprem al administratiei de statelaboreaza proiectul


bugetului de stat,intocmeste contul general de executie a bugetului de stat si
le supune spre aprobare Parlamentului etc.

Ministerul Finantelor Publice- se organiz si funct ca organ de specialitate al


adm publice centrale, in subordinea guvernului,care aplica Strategia si prog de
guvernare in dom finantelor publice.

Agentia nationala de Administrare Fiscala (ANAF)-in subordinea MFP


-

in cadrul ANAF ->Departament


Antifrauda

Curtea de Conturi (functioneaza pe langa Parlam )- institutie de control asupra


modului de formare,de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare
ale statului si ale sctorului public.
In unit adm-teritoriale, functiile Curtii se exercita prin camerele de conturi
judetene si a mun Bucuresti, structuri fara personalitate juridica.

Banca Nationala a Romaniei-banca centrala a statului roman este organul unic


de emisiune al statului, stabileste rgelementarile in domeniul monetar,de
credit,valutar si de plati, supravegheaza activ tuturor soc bancare etc.

Min Muncii,Familiei si Protectiei Sociale- organizeaza si functioneaza ca organ


de specialitate al adm publice centrale,in subordinea Guv.

Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale-institutie publica


autonoma de interes national,cu personalitate juridica,este organ de
specialitate al adm publice centrale,care administreaza si gestioneaza sist
public de pensii si alte dr de asig sociale,precum si sist de asig pt accidente de
munca si boli profesionale,sub aut Min Muncii,Familiei si Protectiei Sociale.

Nivel local: Exista structuri la niv fiecari unit adm-terit:


o CL,CJ,CGMB,PRIMAR,PREFECT

Judet: Directia Gen a Finantelor Publice

Municipiu: Administratia Finantelor Publice

Oras: Circumscriptie/Serviciul Finantelor Publice

Comuna: Biroul Financiar/ Biroul Fiscal


10

7. Moneda si instrumentele monetare.Notiuni generale.


Moneda e un instrument social-economic,indispensabil oricarei economii,ea a
a reprezentat o institutie istorica,a urmat si urmeaza evolutia societatii
umane.Ascensiunea sau declinul natiunilor a fost adesea marcat profund de
modurile de administrare a monedei,fiind un factor propulsator al dezvoltarii ori un
obstacol in calea evolutiei.
Utilizarea sa la nivel planetar a determinat abordarea fenomenelor monetare
de catre teoreticieni printr-o varietate apreciabila de explicatii,solutii si forme de
exprimare,de cele mai multe ori vadit contradictorii.
Din complexitatea fen monetar deriva si multitudinea def date monedei ,
generata de cunoasterea variata sau insuficienta a genezei, manifestarilor si
functiilor ei.
Intr-o definitie ,prin moneda este desemnat orice bun acceptat ca
instrument liberator de creditori sau vanzatori,un bon pentru cumpararea
marfurilor.
In alt pct de vedere, se consid ca atunci,, cand o marfa serveste continuu ca
intermediar ot schimburi indirecte, ea dev moneda.
Nominalistii au considerat moneda drept un document de stat,detasat de
fluctuatiile vietii social-economice,care emana de la autoritatile publice.
Moneda,in forma ei clasica de disc metalic cu greutate determinata,se
utilizeaza ca mijloc de circulatie,de plata si tezaurizare.Ea reprezinta un
instrument-etalon legal de plata pentru facilitarea schimburilor si pentru
acumulari,fiind masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii emitente si
care se bucura de incredere publica.
Definitiile monedei nu pot epuiza datele despre fenomenul datorat ei,o
reprezentare fidela putand fi posibila in special prin enumerarea functiilor sale.

FUNCTIILE MONEDEI
Functiile monedei au evoluat in timp,odata cu dezvoltarea productiei si
schimbului de marfuri.
a)Functia de evaluare a valorilor economice.
Cu moneda se masoara valori materiale,se exprima preturile,putearea de
cumparare,creditul.
Cand moneda este marfa,fiind turnata din metal pretios(aur,argint) ea are
o valoare intrinseaca ,are o putere de cumparare corespunzatoare acestei valori.
11

Cand moneda reprezinta doar un semn,un bon,ea are numai valoare


corespunzatoare marfurilor ce pot fi achizitionate in schimbul ei.Si aceasta moneda
are put de cumparare,deci valoare, putand servi ca etalon pt alte valori,dar este in
fapt numai intermediar intre marfuri.
Tot cu ajutorul monedei se exprima preturile,care sunt expresia monetara a
valorii.
b)Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii prin intermediul
operatiunilor de vanzare-cumparare.
Moneda mijloceste circulatia marfurilor,ea insasi fiind o marfa
intermediara.Urmare a dezvolatrii continue a economiei,moneda a devenit un
instrument economic par excellence,utilitatea ei ca mijloc de schimb fiind
primordiala in raport cu alte functii.
Prin schimb, produsele devin marfuri,iar circulatia lor e inlesnita de moneda
marfurile,serviciile si moneda sun tintr-o rel econ indisolubila.
c)Functia de mijlocire a platilor
-Moneda dobandeste calitatea de moneda legala,intrucat creditorul este obligat sa
primeasca moneda aflata in circulatie la data lichidarii unei datorii.
-Ea poate fi intrebuintata la efectuarea oricaror plati,de catre oricare dintre
subiectele de drept,indiferent de categoria marfurilor ori serviciilor supuse acestui
act comercial.
-Valoarea esentiala a monedei rezida in puterea ei de cumparare si efectuare a
platii.
d)Functia de mijlocire a creditului
Creditul reprezinta transmiterea temporara a puterii de cumparare,el e un imprumut
de moneda.
-Fizic si functional,moneda e un document de credit atat pentru cel care o primeste
cat si pentru cel care o livreaza.
-Orice moneda este fiduciara,deci este bazate pe creditul care i se acorda.
-Moneda serveste ca mijloc de acordare a creditului.

e)Functia de mijlocire a economiilor


Disponibilitatile temporare ale populatiei se valorifica prin intermediul monedei.In
acest mod, moneda transforma un capital,care se poate utiliza eficient in circulatia
monetara.
f)Functia de tezaurizare
Cu ajutorul monedei se pot pastra si transfera valorile care se cer mentinute in
timp,pe o perioada indelungata.
12

Tezaurizarea se realizeaza in conditiile circulatiei banilor cu valoare integrala(de


aur),cand functia de mijloc de circulatie si de plata este indeplinita de catre monede
din metal obisnuit sau bancnote,acesti bani lipsiti de valoare intrinseaca inlocuindu-i
pe cei din metal pretios,care sunt transformati in lingouri,putand fi pastrati ori
vanduti sub aceasta forma,dupa greutate,ca orice marfa.
g)Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor
Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau
indirect la crearea lui.
Moneda determ o buna util a factorilor de productie nationala si asigura o repartitie
cat mai justa a produsului social.
**
!!Trebuie precizat ca nu e necesar ca aceste functii sa fie indeplinite cumulativ,de
catre o marfa,pentru a fi considerata moneda.E suficient ca ea sa indeplineasca o
singura functie din cele amintite pentru a deveni moneda.

RELATIA BANI-MONEDA
In explicarea conceptului de moneda trebuie luata in considerare si notiunea de
bani.
Banul e fenomenul valorii in general,sfera notiunii sale fiind mai larga decat a
monedei,cuprinde totalitatea instrumentelor de schimb ale circulatiei.Termenul de
bani desemneaza denumirea generica atat a tipurilor de moneda ,cat si a altor
semne de valoare/instrumente monetare. (bani scripturali,bilete de banca etc)
Prin not de bani orice bun (marfa) destinat a servi schimbului sau la circulatia altor
bunuri, indif daca e recunoscut sau nu de autoritatea statului.
Istoric,notiunea de moneda a aparut mai tarziu decat aceea de bani ,si anume
atunci cand s a trecut de la sistemul de schimb ponderal al metalelor pretioase la
lingouri marcate,carorar li se confirma greutatea si calitatea aliajului.Moneda a
aparut din necesitatea satisfacerii cerintelor impuse de circulatia marfurilor si a
reprez,la origine, un instr de intermediere a schimburilor.
Moneda spre deosebire de bani,nu e un termen generic,ci reprezinta un anumit tip
de bani concretizati sub forma pieselor metalice cu valoare proprie.Se
regaseste intr-o varietate de structuri si forme de circulatie reflectate in multele
denimiri care ii sunt atribuite.
Etimologic,denumirea de moneda isi are izvorul in limba latina,termenul venind de la
numele zeitei Junon Moneta,in al carei templu,la Roma,statul isi instalase ateliere de
batere a primelor semne monetare.
In limba noastra,denumirea a paruns atat ca neologism din latina,moneta,cat si prin
limba neogreaca-moneda,utilizata in timpul domniilor fanariote.

13

Initial ,denumirile monedei au exprimat materialul din care a fost confectionat


respectiv-aureus si argent.
Termenul pecunia care insemna suma de bani,avere provenea din latinescul
pecus(animalul de turma intrebuintat deseori ca etalon de schimb).
Termenul capita care reprezenta numaratoarea capetelor de vita.
!! Literatura noastra de specialitate a recurs la intrebuintarea ambilor termeni
moneta si moneda prin care se desemneaza aceeasi notiune,ambele fiind
corecte.Uzanta publica a consacrat forma moderna,dar s a mentinut si forma
arhaica.
In limba romana, termenul de ban e utilizat indeosebi cand se exprima notiunea de
moneda marunta.Etimologic isi are originea din privilegiul acordat banilor romani din
secolele XIII-XIV de a bate monede de argint .

8. IPOTEZE PRIVIND GENEZA MONEDEI


Asupra momentului aparitiei monedei s au emis pareri diverse care au explicat
conditionarea genezei acesteia de anumiti
factori(sociali,economici,sociali,religiosi,patrimoniali).Dintre aceste
teorii,semnificative prin importanta ipotezelor emise s au evidentiat:
1) ipoteza economica
2) ipoteza aparitiei monedei ca etalon de valoare
3) ipoteza sociala
4) ipoteza religioasa
5) ipoteza patrimoniala

1)IPOTEZA ECONOMICA
Cea mai raspnadita este teoria conform careia moneda a aparut ca mijlocitor al
schimbului .Aparitia ei s a datorat nevoii comunitatilor omenesti de a intrebuinta
un mijloc de inlesnire a schimburilor de bunuri.Cand si au dat seama ca schimbul in
natura devenise incomod,ei au invetat moneda,adica marfa intermediara,acceptata
de toata lumea.Intercalarea monedei in procesul schimbului de bunuri sau servicii sa facut prin actele vanzarii si cumpararii.
Adeptii acestei teorii considera ca moneda a fost la origine o a treia marfa in
cadrul operatiei de schimb,adoptat printr un consens general,expres si tacit.Servind
continuu ac intermediar in procesul schimburilor indirecte, o anum marfa util ca
etalon de valoare a dev cu timpul moneda.

14

Aristotel considera ca lucrurile care se schimba intre ele trebuie sa fie compatibile
intr un anumit fel unele cu altele,fapt pentru care a fost inventata moneda.
Functia primara a monedei de mijlocire a schimbului a fost sustinuta si de Bruno
Holdebrand,care a opinat ca aparitia economiei monetare coincide cu insasi aparitia
monedei,datorita diviziunii muncii,ca urmare a producerii unor bunuri tot mai
diversificate si a inmultirii nevoilor oamenilor.

2)IPOTEZA APARITIEI MONEDEI CA ETALON DE VALOARE


Moneda a servit intotdeauna la elaborarea unor ierarhii ale valorilor economice, iar
necesitatea crearii ei s-a datorat utilitatii unui instrument de masurare a valorii, dev
la un mom dat indispensabil in econ de schimb.
Moneda etalon este preexistenta monedei-intrument de schimb,ea fiind utilizata de
societatile umane prin intermediul trocului.
Etalonul de valoare clasic,reprezentat indeosebi de animalul de turma ,s a dovedit
mai putin eficient, fapt ce a dus la abandornarea folosirii lui cand schimburile s au
complicat, intrucat animalul-moneda nu poseda calit neces unui instr de schimb.
Au inceput sa circule pretutindeni metalele care se dovedeau apte sa indeplineasca
ambele functii:de mijlocitor al schimbului si de etalon al valorii.
Aceasta ipoteza considera ca moneda reprezinta exclusiv un instrument de evaluare
a bunurilor,un etalon de valoare.
Gustav Cassel,principalul exponet al teoriei,considera ca cu ajutorul monedei ca
etalon de valoare,s a putut stabili pretul oricarui bun supus schimbului,inlaturandu
se schimbul in natura.Deci prima functie a monedei a fost evaluarea
banilor,functia ei patrimoniala constand in determinarea valorilor.
Cu moneda se exprima preturi care sunt expresia monetara a valorii,moneda
constituie masuratoarea comuna pentru aflarea pretului tuturor lucrarilor.

3)IPOTEZA RELIGIOASA
S a considerat ca la inceput,monedei nu i-au fost specificate functiile mercantile,ci
numai religioase.Atribuirea unei atare destinatii religioase a condus la concluzia ca
religia a fost initiatoarea monedei.Principalul adept al acestei toerii este Bernhard
Laum.
In religia antropomorfica,zeii erau reprezentati asemeni oamenilor si,in consecinta,li
se aduceau jertfe pentru a le rasplati bunavointa.Sacrificiul era savarsit in scopul
obtinerii bunavoineti si protectiei zeilor,reprezentand prin aceasta un fel de act
comercial,o tranzactie cu divinitatea.Darul clasic l a reprezentat animalul de
turma,care forma obiectul jerfelor religioase.De la aceste practici religioase a derivat
mai apoi utilizarea lui ca masurator al valorii.

15

Sacrificiile se savarseau in int templelor,iar ridicarea animalului la rang de etalon de


valoare ,de moneda, s-a petrecut in aceste sanctuare.Actul sacrificiului reprezenta o
adevarata operatiune comerciala,fiind un serviciu adus zeilor in vederea unui
contraserviciu dorit (bunavointa lor) reprezentand astfel un mijl de plata in rel dintre
mamen si divinitate.

Aceasta teorie subliniaza ca evolutia de la moneda-bun material(repezentat de


animalul de sacrificiu) la moneda-semn s a facut prin intermediul practicilor
religioase.Totodata,numeroase monede redau in efigiile lor imagini ale zeilor,ale
animalelor,ale altor simboluri sacre prin excelenta.
De asemenea,originea relgioasa a monedei s a demonstrat si etimologic,termenul
de pecuniapastrand reminiscenta originii sacre a mijlocului de plata reprezentat de
animalul sacru,termenul de obol fiind la origine tot un mijloc de plata,creat in
practicile religioase.
Un alt argument e reprezentat de provenienta monedelor,apartenenta lor la actul
sacru a determinat aspra pedepsire a falsificarii lor,aplicandu se pedeapsa capitala
chiar pana in Evul Mediu,considerandu-se a fi o fapta contra vointei divinitatii.

4)IPOTEZA SOCIALA
Autorii acestei ipoteze trateaza moneda ca pe o categorie sociala,si nu
economicascopul crearii monedei a fost unul social,moneda avand la origine un
pronuntat carcter individual.
Moneda consacra material rangul posesorilor sai, reprezentand mijlocul de
ascensiune sociala si apanajul claselor avute.Astfel, in soc primitive se utilizau
monedele-podoaba care erau semnul distinctiv al rangului social sau al functiilor
detinute de posesor si care confereau posesorilor demnitate in mijlocul obstii.
Wilhem Gerloff,adeptul ipotezei sociale formulate si argumentate inAparitia banilor
si primelor mijloace monetare,acorda monedei prerogative social-micropolitice si
magic-religioase,moneda fiind aproape sinonima cu podoaba.Crearea ei e pusa
inicial pe seama necesitatilor de orden social si politic,abia cu timpul transferanduse in aria economicului.
Se considera ca si tezaurizarea obiectelor-moneda,reprezentate la origine de
podoabe a avut loc tot din ratiuni sociale si politice,si nu economice,mai ales ca
obiectele tezaurizate erau util la schimburile de insemnatate mai mare ca :
rascumpararea prizonierilor de razboi,obtinerea demnitatilor, sacrificiile religioase.
Progresul cunoscut in economia de schimb a dus la abandonarea functiilor sociale si
politice ale monedei si inlocuirea lor cu functia preponderent
economica,comerciala,ca mijlocitor al schimbului de bunuri.In aceasta faza,moneda
abandoneaza functia statica si devine circulatorie.

5)IPOTEZA PATRIMONIALA
16

Gratie eminentului economist roman Costin Kiritescu,aceasta teorie noua ofera o


solutie patrimoniala studiilor despre geneza monedei.
Bunurile carora practica economica le a imprimat functia monetara au constituit la
origine patrimoniul celui care le detinea.Costin Kiritescu vede in compunerea si
sensul averii primitiveleaganul instrumentului monetar,deoarece bunurile
respective,pe langa functia patrimoniala,au indeplinit si o functie circulatorie,fiind
utilizate la rascumpararea prizonierilor,obtinerea demnitatilor sociale,etc.
Forma incipient a schimburilor economice propriu-zise s a manifestat prin schimbul
de daruri specific economiei casnice,cand in locul unui dar se primea altul de
valoare corespunzatoare.Cu timpul,acest act devine troc,dupa suprematia
economica a acestuia,aparand in sfarsit moneda,ca bun unanim recunoscu si
acceptat.
Moneda a reprezentat atat un instrument de schimb,cat si component esentiala a
patrimoniului,indeplinind deopotriva,functia de instrument de evaluare,de mijlocire a
schimbului si de tezaurizare.
Legatura dintre avere si monede a constituit,in opinia economistului roman,factorul
general al fenomenului monetar,functiile monetare aparand abia mai tarziu,cand
devin operative pentru economia aflata in continua dezvoltare.

9.KOSONUL DACIC SI BANARIILE FEUDALE


o Kosonul dacic
O problema deosebita au ridicat o monedele de aur cu lengenda koson,asupra
carora s au purtat numeroase discutii.Ele cantaresc in medie 8,41 grame si au
diametrul de 18-21 cm.
Pe avers este redat un consul roman intre doi lictori,iar dedesubt o legenda.Pe
revers figureaza un vultur cu aripile deschise ce tine in gheare o cununa.
Ele au fost descoperite in Transilvania.Au intrat in atentia umanistilor Erasmus din
Rotterdam si Stefan Zamosius,din secolul al XVI-lea.Numismatul austriac M.Bahrfeld
le atribuie regelui get Cotiso.
Atat ca forma cat si ca tehnica si stil,se apropie de cele romane,dar nu se paote
admite ipoteza ca au fost emise in orase romane,intrucat stilul este diferit de al
celor din urma,fiind mult inferior lor,dovedint ca mai verosimila ar fi ipoteza emiterii
lor de un rege geto-dac,teorie pentru care pledeaza si greutatea diferita fata de
aureus-ul roman si,mai `ales,aria lor de raspnadire.Aparitia lor masiva in Muntii
Sebesului dovedeste ca ele au fost emise aici.
Asadar,monedele cu legenda koson se inscriu printer cele geto-dacice si au fost
emise intr un centru din inima Daciei-dupa modelul denarilor romani de argint.Acesti
kosoni sunt singurele monede lucrate din aur in toata istoria geto-dacilor

17

Koson-ului I s a atribuit un caracter comemorativ,fiind emisa de Comosicus,urmasul


lui Burebista,aceasta moneda-medalie avand pe avers vulturul Carpatilor ocrotitori
simbol al unitatii neamului dac infaptuite de Burebista.

o Banariile statelor feudale romanesti


Dupa o perioada indelungata de stopare a emisiunilor monetare,in epoca
feudalismului dezvoltat,datorita extinderii schimburilor,rolul banilor creste in
insemnatate si determina crearea,dupa formarea statelor feudalte Tara Romaneasca
si Moldova, unor sisteme monetare proprii,ca expresie a suveranitatii si a
independentei tarilor romane.
Monedele emise din Tara Romaneasca au fost batute de Vladislav Vlaicu(13641377),probabil la monetaria de la Arges.Aceste monede de argint se imparteau sub
aspect ponderal in:ducai,dinari si bani.
In Moldova, Petru Musat a batut primele monede din argint,adoptand ca sistem
grosul.Aparitia grosilor moldovenesti e situata in anul 1377,fiind emisi de monetaria
de la Suceava.
Monetariile muntene si moldovene au activat intens pana la sf sec XIV,emitand un
mare nr de tipuri si serii monetare dif,ceea ce dem o circulatie monetara
intensa.Aceste monede,din ambele tari romanesti,se utlizau in tranzactiile interne si
in negotul dintre moldoveni si munteni.
Din secolul al XVI-lea exploatarea otomana impune in Tara Romaneasca moneda
turceasca-asprul- care va domina circulatia baneasca,in tim ce ,in Moldova,
Alexandru Lapusneanu introduce o moneda noua,dinarul de argint,similar celui
unguresc ca sistem si tipuri.
Din secolul al XVI lea apar ducatii de aur,talerii si ortii,completand sistemul monetar
existent.Le urmeaza apoi emisiuni noi dupa sistemul polonez,piesele de trei groi
,care reproduceau aceste monede.
In 1867,dupa aproximativ 3 secole de la prima aparitie mentionata documentar cu
privire la existenta leilor in circulatie pe teritoriul tarii,primul sistem banesc al
Romaniei moderne va prelua denumirea de leu pentru noua unitate monetara
romaneasca.Aceasta moneda a fost creata in 1575 de catre statele
Olandei.Denumirea de lei-leones apare intr o scrisoare a lui Vasile Lupu adresata
bistritenilor in anul 1639.
La mijlocul secolului al XVII-lea,atat in Tara Romaneasca(in timpul domniei lui Mihnea
al III-lea), cat si in Moldova (in timpul lui Dabija Voda), s a incercat deschiderea
banariilor.Ambii domni au adoptaat o moneda noua-ilingul,solidul-piesa marunta
din bilon sau bronz, destinata schimburilor comerciale marunte.In Moldova,el poarta
18

denumirea de alu.La Suceava,monetaria a avut activitate intensa,trecand chiar


si la imitarea monedelor straine de mare circulatie.
In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu(1688-1714), coexistau cu monedele
romanesti,putin intrebuintate, si schimburile in natura.Domnitorul a emis totusi
monede de aur cu chipul sau, fapt ce I a atras, printre alte capete de acuzare, mania
stapanirii turcesti.
Monedele baatute in banariile romanesti purtau denimiri extrem de variate-ducai,
dinari, groi, taleri, grosie, bani, lei.
Cu timpul, talerul-leu olandez de circulatie locala a fost inlocuit cu monede mai
slabe, leul transformandu-se in trun ban fictiv,de calcul,disparitia din circulatie a
talerilor-lei olandezi este urmata de aparitia subunitatii leului vechi,fictiv, numit
para.Leul vechi este impartit in 40 de parale.
In perioada descompunerii oranduirii feudale in Tarile Romane, circulatia baneasca a
devenit mai intensa, folosindu se un insemnat numar de monede straine din aur,
argint si bilon.In relatiile de schimb locale leul era utilizat ca etalon monetar.Plata
efectiva se facea in monede de provenienta diversa-ducatul austriac,cel
unguresc,olandez sau monedele de argint,talerii imperiali,creitarii austrieci, rublele
rusesti, talerii colonati.
In Transilvania,sub dominatia habsburgilor, Principatul a batutu moneda la Sibiu,
Alba Iulia, Cluj, Kosice, iar in Banat la Ciclova Romn, langa Oravita.Baterea
monedelor proprii transilvanene a inceput dupa anul 1538.In Transilvania autonoma
a secolelor XVI-XVII au aparut primele monede in monetaria de la Ajud.Totodata in
aceasta perioada mai circulau- florinii de aur,grosii,dinarii si obolii de argint.
Caractesristic activitatii monetare transilvanene este faptul ca aici monedele batute
aveau valoare ridicata,indeosebi ducatii de aur si talerii de argint.Monedele batute
sub domnia Habsburgica in Transilvania se incadrau in sistemul monetar al
Imperiului.
Specific activitatii comerciale a veacurilor XVI-XVII este exprimarea pretului vanzarii
in bani-monede de circulatie (asprii, unghi, talerii, zlotii, florinii, leii, ducatii), cat si in
natura: vite mari si mici, cereale, miere, vin-preturile in aceeasi masura ca si banii,
prin intocmirea insa a actelor procedurale.
Zeciile de specii de monede cu forme,grade de uzura, titluri si valori diferite
dezavantajau enorm relatiile de schimb si circulatia marfurilor in toate cele trei tari
romanesti in perioada declinului societatii feudale..

10.SISTEMUL BANESC AL LEULUI


In 1867, dupa aproximativ trei secole de la prima aparitie mentionata cu privire la
existenta leilor in circulatie pe teritoriul tarii, primul sistem banesc al Romaniei
moderne va prelua denumirea de leu pentru noua unitate monetara.Aceasta
moneda a fost creata in 1575 de catre statele Olandei.Denumirea de leu este
intalnita si in sistemele monetare nationale ale altor state care au preluat o pentru
19

moneda lor nationala (ex: Bulgaria-leva).Denumirea de lei-leones apare si intr o


scrisoare a lui Vasile Lupu adresata bistritenilor in anul 1639.
Eliberearea partiala de sub dependenta Turciei a determinat dezvoltarea relatiilor
comerciale interne, cresterea numarului negustorilor si aparitia de noi iarmaroace,
care utilizau insa aceleasi monede diverse, leul de calcul se afla intr o permanenta
fluctuatie, stanjenind relatiile de schimb.
Problema monedei nationale este pusa in discutia Adunarii Legiuitoare in vara anului
1859, elaborandu se cu acest prilej mai multe proiecte si propuneri de denumiri,
care au fost dezbatute in timpul domniei lui Cuza.
Primul pas important in adoptarea sistemului monetaar national s a facut in
Constitutia din 1866 a dreptului suveran al tarii de a bate moneda conform Tratatului
si Conventiei de la Paris, potrivit carora Congresul de la Paris consfintea dreptul de
administrare interna caruia ii era specific si acela de a emite moneda propire.
Sistemul monetar romanaesc, creat prin Legea nr 14/1867(pentru infiintarea unui
nou sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale) , a contribuit la
schimbarea esentiala a valorii si calitatii leului ca unitate moneetara a Romaniei.A
fost introdus sistemul zecimal metric, asa cum exista in Uniunea monetara latina
(formata din Franta, Italia, Belgia), trecandu se la leul impartit in 100 de parti,
numite bani.Un leu continea 5 gr. de argint si 0.32 gr de aur.
Reformei monetare din 1867 ii urmeaza infiintarea Bancii Nationale a Romaniei in
aprilie 1880, cu atributii in emisiunea bancnotelor, institutie care a contribuit
substantial la satisfacarea necesitatilor crescande de bani de circulatie.Primele
bancnote au avut valoarea de 20 de bani.
Sistemul monometalizat aur creat in 1890 consolideaza pozitia leului, imbunatateste
sistemul banesc, contribuind la procesul transformarii banilor in capital.
Din 1890, leul a putut fi convertit in aur sau in alta moneda.Din acest an, s au pus in
circulatie si piesele de nichel de 50 de bani, 1 leu si 2 lei.
Dupa 1905 apar si piesele de nichel de 5,10 si 20 de bani, iar din 1928 biletele de 20
si 100 lei.
In 1929 o alta lege monetara modifica continutul de aur al leului la 0.10 grame
In 1936 apar biletele de banca de 1.000 lei, iar in 1940 cele de 100 lei.
Dupa cel de al doilea razboi mondial se realizeaza o actiune de restructurare a
sistemului banesc prin Legea din 15 august 1947, care a stabilit continutul leului la
0,005494 gr aur fin, vechile semne banesti fiind retrase din circulatie de la acea
data.
Apar biletele de banca de 100 si 1.000, iar din 1949 cele de 500, fiind urmate, in
1950 de bancnote de 1000.
In 1952, sistemul banesc este din nou restructura si se emit bancnotele Bancii de
Stat cu valoare nominala de 10, 25 si 100 lei si banii de stat emisi de Ministerul
Finantelor cu valoare de 1, 3 si 5 lei.Leul isi modifica din nou continutul in aur,
urmand sa contina 0,79346 gr. aur fin.
20

Din luna februarie 1954 continutul in aur al leului a fost de 0,148112 gr aur fin,lucru
ce a dus la modificarea corespunzatoare a celorlalte valute fata de leul
romanesc.Acest continut in metal pretios al unitatii monetare Romaniei se mentine
si in prezent.
Din 1966, se pun in circulatie bancnotele de 50 de lei, apoi cele de 50 de bani si de
1,3 si 5 lei.
Au fost retrase in timp monedele de 1, 3, 5, 10, 15, 25 si 50 bani, precum si
bancnotele de 1, 3, 5 si 10 lei.
In prezent, conform art 13 Legii nr 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a
Romanieii Moneda nationala este leul, iar subdivizinuea acestuia, banul.Banca
Nationala a Romaniei este unica institutie autorizata sa emita insemne
monetara,sub forme de bancnote si monede metalice, ca mijloace legale de plata pe
teritoriul Romaniei.
Datorita amplificarii cererIi de numerar exista in prezent sisteme de plati alternativecu cecuri sau carti de credit.
Prin aparitia bancnotelor de dupa 1991 s a reluat traditia bancara romaneasca,
intrerupta in ani 50, de punere in valoare a autoritatii institutiei emitente sia
legalitatii emisiunii, atat prin imprimarea siglei Bancii Nationale a Romaniei, cat si
prin reproducerea semnaturii guvernatorului ei.
In contextul actual sporeste rolul bancii de emisiune, in primul rand in sistemul
economiei monetare, intrucat existenta unui stat si a unei economii nationale nu
poate fi conceputa fara o unitate monetara proprie, caracterizata prin stabilitate, si
fara o banca de emisiune cu o statornica preocupare de imbunatatire a climatului
monetar national.
11.Circulatia monetara si echilibrul monetar
Circulatia monetara(baneasca) este un process al schimbului de marfuri care,prin
mijlocirea banilor,determina transformarea marfurilor in bani si apoi a banilor in
marfuri.Acest process cuprinde doua moment distinct:vanzarea (marfa-bani) si
cumpararea(bani-marfa).
Circulatia monetara este desemnata de totalitatea operatiilor efectuate cu masa
monetara,concretizate in incasarile si platile banesti,determinate de circulatia
marfurilor,de prestarea serviciilor si executarea de lucrari in cadrul unui stat.
In literaturA de specialitate se face distinctia intre circulatia monetara si cea
baneasca ,pornindu se de la ideea ca denumirile de bani si moneda nu sunt
sinonime.
Termenul bani reprezinta expresia generala pentru intreaga varietate a
instrumentelor care indeplinesc functiile de masura a valorii marfurilor,de mijloc de
circulatie si de plata, de activ de rezerva in relatiile economice interne si
internationale.Moneda, biletele de banca, banii scripturali, etc. reprezinta forme
concrete de manifestare a banilor.
In functie de posibilitatea Bancii Centrale, ca autoritate monetara a statului, de a
realiza supravegherea operatiunilor banesti ce se realizeaza in cadrul circulatiei
21

monetare se disting, in practica, doua forme de circulatie monetara: legala si


paralela.
Circulatia monetara legala cuprinde operatiunile banesti care se realizeaza
prin intermediul conturilor bancare.In virtutea competentelor conferite Bancii
Centrale potrivit O.U.G nr.99/2006 si Legii nr 312/2004, aceasta are posibilitatea
supravegherii miscarilor banesti prin conturile bancare,putand interveni in sensul
asigurarii stabilitatii si echilibrului monetar.
Circulatia monetara paralela cuprinde operatiile banesti cu numerar, operatii
ce se realizeaza, in mod deosebit, in raporturile cu persoanele fizice.
Circulatia monetara e alcatuita din doua parti circulatia cu monetar si cea fara
monetar,existand o interdependeta permanenta intre ele.
Desi indelineste o functie de mare importanta in viata social-economica, numerarul
are o pondere relativ mica,de aproximativ 15% din circulatia monetara.Folosirea
numerarului in circulatie,pe langa unele riscuri, presupune si cheltuieli foarte mari,
legate de emisiune, manipulare, pastrare etc.
In acelasi timp, introducerea pe scara larga a platilor fara numerar necesita
existenta unui sistem bancar perfectionat dotat cu tehnologie de prelucrare a
datelor avansate, precum si un anumit nivel de pregatire a populatiei.
Stabilitate si echilibru monetar
Echilibru monetar= stabilitate a monedei nationale data de forta si stabilitatea
economiei nationale
Echilibrul monetar tb sa fie asig de Banca Centrala a statelor,num Federala daca
statul e federeal si Nationala daca e national.
1.Puterea de cumparare
Banii pot fi definiti ca un ansamblu de mijloace sub forma monedelor si a semnelor
de valoare care circula ca purtatoare a unei anum puteri de cumparare.
In ceea ce priveste not de putere de cumparare, lit de specialitate face distinctie
intre :

put de cumparare interna a unei unit monetare

put de cumparare a populatiei

put de cumparare a monedei nat fata de monedele straine

1.Put de cumparare a unei unitati monetare =volum de marfuri si servicii care


pot fi achizitionate cu aceasta unitate intr-o per de timp si pe o arie geografica
determinata,comparativ cu o alta perioada luata ca baza de comparatie.
Indicele put de cumparare a unei sume exprimate in unit monetare evolueaza in
sensul invers evolutiei indicelui preturilor.

22

2. Put de cumparare a populatiei = capacitatea reala de cumparare a veniturilor


banesti ale populatiie intr-o anum per, fata de o alta perioada luata ca baza de
referinta.Acest indice reflecta, pe de o parte, evolutia preturilor, iar pe de alta parte,
evolutia veniturilor banesti ale populatiei.

3.Puterea de cumparare a monedei nationale fata de aceea a monedelor


straine (putere de cumparare pe plan extern) reflecta raportul dintre puterile de
cumparare ale monedelor comparate. Raportul dintre preturile interne si cele
externe este exprimat de cursul valutar (curs de schimb),adica de rap valoric intre 2
monede.
Evolutia preturilor- barometrul put de cumparare a banilor.

2.Stabilitate monetara= posibilitatea mentinerii put de cumparare la intervale


de timp diferite.
Pe plan intern, in cond econ de piata, o put de cumparare stabila coincide cu
echilibrul care trebuie sa existe intre cererea solvabila si productia de bunuri si
servicii oferite de piata.De aceea, preocuparea pt asig stabilitatii put de cumparare a
banilor e nemijlocit legata de aceea pt asig stabilitatii preturilor.
Daca cererea solvabila > productia oferita pe piata dintr-o cauza monetara
fenomen: inflatie
Cererii solbvabile< productia oefrita pe piata cauza monetara fenomen: deflatie
In econ planificata s-a vb despre stabilitatea put de cumparare ca o probl de
echilibru care s-ar fi rezolvat prin realizarea sarcinilor de plan (planul prevedea vol d
emarfuri si servicii destinate nevoilor populatiei si corelat cu veniturile banesti ale
acesteia pe o per data).Insa sist centralizat din fostele tari socialiste a condus la
instabilitatea econ si minetara.
Stabilitatea si intarirea monedei nationale sunt procese care nu se realiz de la
sine,ci reprez rezultatul unei politici economico-financiare deosebit de complexe.
Evolutia unei monede e determinata nu numai de fen econimice, ci si de cele
politice,militare,sociale.
O problema f controversata in teoria monetara este cea a bazelor stabilitatii
monetare. Idee care se dezbate este daca stabilitatea monetara e intrinseca,adica
put de cumparare a banilor deriva din esenta acestora sau e extrinseca.
Pt solutionarea acesti probleme s-au conturat 3 directii principale:
1. teoria metalista- stab put de cumparare a banilor este strans legata de o
valoare reala (aurul),ceea ce presupune confectionarea acestora dintr-o cantitate
corespunzatoare de metal pretios sau acoperirea emisiunii prin fonduri de rezerva
de metal pretios. Printre sust teoriei metaliste s-a numarat si econ roman Anghel
Rugina.
23

2.teoria nominalista- baza materiala a banilor e puterea legii,deoarece banii


sunt o creatie a legii,tot legea,statul, e forta care confera si o anum valoare
menedei nationale
3.puterea de cumparare a banilor deriva din functionalitatea lor put de
cumparare si,implicit, stabilitatea banilor depind de modul in care se desfas
activitatea econ, de respectarea legii, de adaptare la volumul si structura
productiei si mentinerea unui bun sistem monetar bine aplicat.
In tara noastra, pp rol revine Bancii Nat a Romaniei care potriv legii, asigura
stabilitatea monedei nationale pt a contribui la stabilitatea preturilor.

3.Devalorizarea monetara
Devalorizarea monetara, fen opus stabilitatii monetare, se poate defini ca fiind
reducerea legala a valorii paritare a monedei internationale.
Valoarea paritara e data de continutul valoric al unitatii monetare a unei tari sau
al instrumentelor monetare internationale, continut determinat prin lege sau prin
conventii internationale.Se exprima printr-un etalon si serveste la stabilirea
paritatii monetare,adica a raportului valoric intre 2 monede.
Lit de specialitate a delimitat mai multe tipuri de devalorizari:
1.

devalorizare explicita masura luata de stat,in general, la intervale mai


mari de timp

devalorizare implicita (depreciere monetara) proces economicofinanciar,de regula cu caracter de continuitate

2.

devalorizare defensiva operatiune de omologare oficiala a pierderii put


de cumparare a monedei in urma unei inflatii

devalorizare ofensiva operatiune de stimulare, pe cale monetara,a


exportului

3.

devalorizare totala este specifica situatiei in care niv put de cumparare a


monedei a ajuns sa fie atat de scazut incat constituie o piedica pentru
indeplinirea corecta a functiilor monetare, situatie in care singura solutie este
inlocuirea vechii monede cu una noua (reforma monetara)
24

devalorizare partiala rez reducerii valorii paritare a unitatii monetare


nationale in raport cu alt monede de referinta (schimbarea semnelor monetare
aflate in circulatie pt satisfacerea cererii de masa monetara)

Efectele devalorizarii se manifesta atat pe plan intern,cat si


extern.Consecintele devalorizarii au caracter provizoriu si de aceea
devalorizare anu se poate util ca mijloc in sine pt redresarea economiei , ci numai
subjugata unei politici monetare coerente si unor mas econ de ansmablu.

12.Inflatia monetara.Notiune si forme.


Cuvantul inflatie isi are originea in latinescul inflare,care inseamna a umfla,a
exagera.In terminologia economica el se regaseste pentru prima data in S.U.A., in
perioada razboiului de recesiune, prin acest termen exprimandu-se emisiunea
exagerata de etalon de hartie.
Inflatia contemporana este un fenomen economic general, un rau al tuturor relelor,
tot mai complex.
De la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si in decurs de un veac si jumatate,
in care s au succedat faze de crestere si de scadere a preturilor, inflatia, mai intai
taratoare, apoi manifestata si ulterior galopanta , s a afirmat ca un fenomen major
in toate statele lumii.
Au existat numeroase incercari de a defini acest fenomen, incercari care au fost in
centrul monetaristilor.
Inflatia nu se rezuma la inmultirea materiala a semnelor monetare.Prin inflatie
monetara trebuie sa intelegem o stare de suprincarcare cu asemenea semne, peste
nevoile circulatorii, a unui mediu economic, la care sa se adauge, concomitent, un
alt fenomen monetar, acela de crestere a preturilor.Inflatia este un fenomen greu de
suportat mai ales prin consecintele ce tin de cresterea preturilor si mai putin prin
schimbarea produsa in masa materiala a semnelor monetare.
Inflatia poate fi definita ca o rupere de echilibru, la un moment dat, dintre masa
monetara si masa de bunuri, prin inmultirea semnelor monetare intr-o asa masura
incat sa fie urmata de fenomenul general de urcare a preturilor, precum si, in mod
obligatoriu de deprecierea monetara
In circulatia monetara pot aparea variatii pozitive sau negative(de crestere sau
scadere) in masa monetara, dar in masura in care acestea sunt rezultatul cerintelor
si necesitatilor economiei nationale, o atare situatie nu poate fi considerata inflatie,
daca nu este urmata de fenomenul ce ar trebui sa I urmeze in mod obligatoriu, acela
de crestere a preturilor.
Inflatia monetara este considerata un cerc vicios, din care o economie, odata
intrata, cu greu mai poate iesi.Intrucat ruperea de echilibru intre masa monetara si
masa de bunuri determina o crestere a preturilor, se ajunge la situatia in care
25

nevoile statului nu mai pot fi acoperite cu veniturile prevazute in buget, ceea ce va


necesita o crestere a impozitelor sau procurarea de venituri suplimentare pe carea
imprumutului.
FORME DE MANIFESTARE A INFLATIEI
Fenomenul propriu-zis al inflatiei monetare, formele ei de manifestare, a preocupat
si continua sa se afle in atentia specialistilor.
1)In functie de gradul de depreciere a monedelor se disting

Inflatia latenta-ritmul deprecierii banilor este mai mic decat ritmul emisiunii
excedentare,situatia in care se mentine inca increderea publicului in moneda

Inflatia reala-dezechilibrul se adanceste,deprecierea banilor se


accentureaza,se pierde din increderea in monedea,nimeni nu mai doreste
lichiditate, producatorii nu mai sunt interesati sa vanda in moneda
respectiva(depreciata), productia fiind insuficienta fata de crestere

inflatia epidemica-ritmul deprecierii monedei este mul mai mare fata de


ritmul cresterii emisiunii monetare,deprecierea fiind excesiva

2)In functie de cresterea preturilor, putem avea

inflatie relativa-cresterea preturilor este mai mica decat cresterea masei


monetare, situatie in care nu are loc o scadere absoluta a veniturilor
reale.Inflatia relativa se manifesta si atunci cand ritmul de crestere a
productiei sectorului unu (S 1) este mai mare decat ritmul de crestere al
productiei in sectorul doi (S 2), deci productia bunurilor de consum (S 2) nu
creste corespunzator veniturilor nominale.

Inflatia absoluta-cresterea preturilor este mai mare decat cresterea masei


monetare,in acest caz,veniturile reale scad in mod deosebit

3)In functie de ordinul de marime, distingem intre:

Inflatia taratoare (latenta-creeping inflation)- in cadrul careia cresterea


preturilor nu depaseste 3-4% pe an.Aceasta duce la o depreciere monetara
lenta si progresiva, fara zguduiri economice.

Inflatia deschisa-in care cresterea preturilor evolueaza intre 5-10% pe an

Inflatia galopanta-in care preturile cresc,anual, cu peste 15%, fapt ce


provoaca mari dezechilibre economico-sociale.

Hiperinflatia-forma paroxistica a oricarei inflatii.Dupa cele doua razboaie


mondiale, ea a fost prezenta in Europa Centrala, iar in Romania in perioada
1945-1947.
Hiperinflatia pune in evidenta 3 caracteristici ale oricarei inflatii:
-existenta unui deficit bugetar
-cresterea cantitatii de moneda emisa
26

-determinarea valorii monedei in raport cu valutele straine


O forma de manifestare a inflaiei este considerata inflatia reala determinata de
cerere, care s-a manifestat atat direct, prin cresterea efectiva a preturilor si tarifelor
pentru produsele ce nu aveau preturi fixe, cat si sub forma, larg raspandita a unor
cresteri semiofciale, de cele mai multe ori prin substituirea unor produse, dar si prin
penuria de marfuri si economiile fortate ale populatiei.
Au existat si fenomene de regres economic cunoscute sub numele de stagflatie si
slumpflatie ,iar in ultimii 20 de ani si a croit drum un alt fenomen denumit
megainflatie inflatia depaseste lunar 15%.

13.Conceptul de sistem bugetar.Notiune, natura juridica, partile sistemului


buget
NOTIUNE
Bugetul este un document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an
veniturile si cheltuielile.Cuvantul buget provine din franceza veche unde cuvinte
ca bouge bougette desemnau o punga din piele sau o punga de bani.Termenul a
fost preluat in Anglia,odata cu cuceririle normande, si de acolo s-a raspnadit in toata
lumea cu semnificatia lui financiara de astazi.
In Romania termenul de buget apare pentru prima oara in Regulamentele
Organice.
De lege lata ,terminologia referitoare la buget nu este unitara,existand o
diferentaintre terminologia constitutionala si cea folosita de Legea finantelor publice
nr 500/2002 si Legea nr 273/2006 privind finantele publice locale.
Astfel, conform art 138 alin(1) din Constitutia Romaniei bugetul public national
cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale
comunelor, ale oraselor si ale judetelor
Constitutia consacra notiunea de buget public national,pe care nu o mai regasim
in legile care reglementeaza propriu-zis sistemul bugetar, respectiv Legea nr
500/2002 si Legea nr/273/2006.Astfel, in Legea nr 500/2002 gasim consacrata
notiunea de sistem bugetar,cu definitia aratata, in timp ce in legea finantelor
publice locale renunta la tentatia generalizarii prin definirea unei notiuni
speciale,care sa acopere intregul spectru bugetar local,preferand folosirea unei
notiuni neutre, neavand o semnificatie de sine statatoare, respectiv fonduri publice
locale.
Toate cele trei notiuni consacrate constitutional si legislativ, respectiv buget public
national sistem bugetar si fonduri publice locale au aceeasi semnificatie in
practica,respectiv ansamblul tuturor categoriilor de bugete.Desi cele trei notiuni se
refera la acelasi concept,continutul lor este totusi diferit.
In definirea sistemului bugetar,trebuie facute doua precizari:
27

In primul rand,bugetul nu este un act ce emana de la un organ al autoritatilor de


stat, ci cuprinde un ansamblu coerent de indicatori de plan, cu caracter aleatoriu, in
care sunt inscrise veniturile si cheltuielile statului pentru pentru o perioada viitoare
In al doilea rand, fata de acest document, care cuprinde veniturile (posibilitatile)
si cheltuielile statului pe o perioada de timp, societatea manifesta un interes
deosebit,justificat de rolul banului public in viata unui popor.
In acest sens,sistemul bugetar poate fi definit ca fiind planul financiar al
statului,prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile pentru o perioada
determinata de timp.

NATURA JURIDICA
in literatura de specialitate au fost exprimate mai multe opinii cu privire la natura
juridica a sistemului bugetar, si anume:
(1) este un act administrativ;
(2 )este un act legislativ;
(3) este un act administrativ si legislativ,in acelasi timp;
(4) are natura juridica de lege;
(5) este un plan financiar.
Potrivit primei opinii, sistemul bugetar este un act administrativ, pentru ca atat
veniturile, cat si cheltuielile bugetare sunt simple evaluari de ordin financiar
realizate de catre agentii administrativi.
Sistemul bugetar,potrivit acestei opinii, ar fi un act-conditie pus de legiuitor la
dispozitia agentilor administrativi,pentru a realiza acte juridice prin care sunt create
creante de la si in favoarea tezaurului public si prin care se efectueaza plata acestor
creante.
In a doua teorie se sustine ca sistemul bugetar este o lege propriu-zisa.Conform
acestei opinii,bugetul constituie un adevarat program de administratie, o dispozitie
statutara, o decizie emanata de la puterea legislativa.In acest sens, conform
principiului potrivit caruia tot ce imbraca forma legii este o norma de drept,sistemul
bugetar nu poate fi, la randul sau, decat o lege.
A treia opinie sustine ca sistemul bugetar este atat o lege,cat si un act
administrativ.Pornind de la deosebirea dintre legea formala si legea materiala, se
considera ca sistemul bugetar este o lege in partea lui creatoare de dispozitii
generale, si un act de administratie, in partea creatoare de acte
individuale,concrete.
A patra opinie considera ca sistemul bugetar este un act de planificare
financiara,care, in urma adoptarii de catre organul suprem al puterii de stat, printr o
lege emisa in acest scop, dobandeste natura juridica specifica de lege
28

Intr o ultima opinie sistemul bugetar nu este decat un plan, principalul plan
financiar cu caracter executoriu al statului sau principalul plan financiar annual cu
caracter operativ al statului
E un fapt recunoscut ca sistemul bugetar este principalul plan
financiar.Nefiind posibil sa se aplice procedura de adoptare a legilor
unui document al carui continut este format din indicatori de plan, de o
importanta deosebita pentru viata sociala si economica a statului,
pentru a-I da caracter obligatoriu, legiuitorul va dezbate si adopta un alt
document, sianume legea bugetara anuala de aprobare a
sistemului bugetar.Prin urmare, Parlamentul nu adopta un plan, ci
legile bugetare anuale.
Sistemul bugetar este si ramane un plan in esenta,dar prin aceste
tehnici e investit cu forta obligatorie a normei de drept si, in consecinta
sistemul bugetar are natura juridica de lege.

PARTILE SISTEMULUI BUGETAR


Sistemul bugetar este format din anumtie verigi, care alcatuiesc un ansamblu
coerent, denumit structura bugetara.
Organizarea bugetara corespunde cu structura organizatorica a statului
respectic.Din punct de vedere al structurii organizatorice pot fi state de tip unitar si
state de tip federal.
1.Statele de tip unitar se caracterizeaza printr o legislatie unica, organe centrale
unice ale puterii si administratiei de stat, teritoriu impartit in unitati administrativteritoriale conduse de organe locale autonome, care au personalitate juridica si
dispun de bugete locale proprii.In Romania, teritoriul este organizat in comune,
orase, municipii (si sectoarele capitalei) si judete.
Structura bugetara a statelor de tip unitar cuprinde un buget general al
statului(in tara noastra e numit buget de stat) si bugetele locale autonome, care
sunt organizate la nivelul fiecarei unitati administrativ teritoriale.
2.Statele de tip federal (S.U.A., Canada, Elvetia,etc) sunt formate din federatie,
statele membre ale federatiei si unitatile administrativ-teritoriale.In statele de tip
federal structura bugetara este formata din: bugetul federatiei, bugetele statelor,
provinciilor,landurilor,cantoanelor membre ale federatiei si bugetele locale.
Repartizarea V si ch intre partile componente ale structurii bugetare din fiecare stat
se face in functie de modul in care au fost delimitate atributiile ntre aparatul de stat
central si cel local.De obicei, veniturile cele mai imp si pp categ de ch fac ob
bugetului central,iar la bugetele locale sunt trecute V si ch de imp secundare.
Sistemul bugetar al Romaniei este specific unui stat de tip unitar si cuprinde:

Bugetul de stat

Bugetul asigurarilor sociale de stat


29

Bugetele fondurilor speciale

Bugetul trezoreriei statului

Bugetele institutiilor publice autonome

Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de


stat,bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale,dupa
caz

Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii

Bugetul fondurilor provenite din credite externe contratate sau garantate de


stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri
publice

Bugetul fondurilor externe nerambursabile

Bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate


juridica.Astfel,fiecare comuna, oras, municipiu, sector al capitalei, judet,
intocmeste un buget propriu in conditii de autonomie

In cadrul bugetului de stat se prevad distinct bugetul Senatului, Camerei Deputatilor,


Presedintiei Romaniei, Guvernului si bugetele altor institutii publice care nu au
organe ierarhic superioare.
Asadar, sist bugetar nu se prezinta sub forma unui doc unic, ci sub forma unui
ansamblu coerent de bugete,alc din:
1.bugetul general (ordinar) al statului v+ch publice la niv central
2.bugetele unit adm-terit
3.bugetele instit publice
4.bugete extraordinare intocmite in mom de dificultate financiara provocate de
cresterea anumitor categ de ch care urmeaza a fi acoperte din V extraordinare ca
imprumuturi de stat ,emisiune monetara,vanzare

14.Continutul sistemului bugetar


Din continutul sistemului bugetar fac parte veniturile publice si cheltuielile publice.
A.Veniturile publice sunt formate din totalitatea resurselor banesti ale statului.Ele
sunt alcatuite din venituri ordinare si venituri extraordinare.
1.Veniturile ordinare sunt resursele banesti care se cuvin bugetelor
componente ale sitemului bugetar reglementat de Legea nr 500/2002,In baza unor
prevederi legale,fiind formate din impozite, taxe, contributii si alte varsaminte,
precum si cele prevazute in bugetele locale.Din categoria veniturilor ordinare fac
30

parte si veniturile obtinute din proprietatile statului, respectiv:dividende, dobanzi,


castiguri de capital, redevente.
Cele mai importante venituri publice ordinare sunt impozitele directe si
indirecte.
Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare si au ca obiect
al impunerii pamantul, cladirile, activitatile economice cu caracter neagricol,
miscarea capitalului banesc, venitul persoanelor fizice, profitul, diferenta pozitiva de
pret dintre valorificarea terenurilor si cladirilor aflate in patrimoniul persoanelor
fizice si juridice.
Impozitele indirecte se realizeaza sub forma impozitelor pe consum la
vanzarea diferitelor marfuri sau la prestarea anumitor servicii.
Cele mai importante impozite indirecte sun accizele, taxa pe valoare adaugata
si taxele vamale.
Cotele de impozit pot fi percepute in procente proportionale asupra valorii marfurilor
vandute si a serviciilor prestate ori in sume fixe pe unitatea de masura.De regula,in
Romania, impozitele indirecte sunt ad valorem, stabilite procentual la valoarea
materiei impozabile.
Veniturile de la intreprinderile si proprietatile statului reprezzinta prelevari cu
caracter nefiscal, care se incaseaza in etapa repartitiei primare a venitului national.

2.Din categoria veniturilor extraordinare fac parte imprumuturile


interne si externe, bonurile de tezaur, obligatiunile de stat, suplimentarea masei
monetare aflate in circulatie printr o noua emisiune monetara, vanzarea unei parti
din rezervele de aur ale statului.

Veniturile publice extraordinare sunt considerate veniturile la care statul


apeleaza numai in cazuri exceptionale, si anume atunci cand mijloacele banesti
provenite din resursele curente nu acopera integral cheltuielile bugetare.
Imprumuturile publice se acorda statului mai ales pe seama unor capitaluri
acumulate anterior, ele constituind venituri ale statului care se negociaza cu
creditorii acestuia.Practica imprumuturilor de stat nu este,mereu cea mai fericita
metoda de finantare bugetara, ea creand presiuni ale datoriei publice in perioade
viitoare.Pentru plata diferitelor cheltuieli bugetare in moneda straina, statul poate
apela la rezervele sale de aur si disponibilitatile sale valutare,poate lichida
participatiile de capital in strainatate sau poate valorifica o parte din bunurile sale
mobile si impobile peste granita.

B.Cheltuielile publice=modalitati de repartizare si utilizare a fondului banesc


bugetar in vederea atingerii obiectivelor generale ale societatii.

31

Cheltuielile publice sunt repartizate de la bugetul de stat pentru: acoperirea nevoilor


militare,functionarea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de
subventii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor socialculturale, precum si a celor de cercetare-dezvoltare.
Repartizarea cheltuielilor publice pe aceste domenii se face in functie de nivelul de
dezvoltare economico-sociala a fiecarui stat.Factorii care determina cresterea
cheluielilor publice sunt:

Sporirea cheltuielilor militare

Cresterea numerica a aparatului de stat si inzestrarea acestuia cu un mijloace


moderne de actiune

Dezvoltarea sectorului de stat prin construirea de intreprinderi pe seama


bugetului, prin participarea statului la societati mixte, prin acordarea de
subventii pentru stimularea productiei sau exportului

Extinderea retelei de institutii publice de invatamant, sanatate si cultura,


organizarea asigurarilor, a asistentei sociale si protectiei sociale

Construirea de strazi, porturi, autostrazi, poduri, aeroporturi, modernizarea


mijloacelor de transport rutier, feroviar, naval, aerian, dezvoltarea
gospodariilor comunale, sistematizarea teritoriului si protectiei mediului
inconjurator.

O clasificare functionala a cheltuielilor publice poate fi realizata astfel:


o cheltuieli salariale care au ca obiect plata salariilor personalului din sectorul
bugetar
o cheltuieli sociale (pensii, burse, indemnizatii, ajutoare)
o cheltuieli economice (reparatii, intretinere, constructii, achizitii de bunuri si
servicii, investitii de infrastructura)

**pag. 74

15. Procedura bugetara.Notiune.Principii


16.PP neafectarii bugetare,al anualitatii, al specializarii bugetare

NOTIUNE
Conform dispozitiilor legale, activitatea bugetara trece prin mai multe etape :
1.elaborarea proiectelor bugetelor care alcatuiesc sistemul bugetar
2.aprobarea
32

3.executarea
4.incheierea exercitiului bugetar

1.Elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si ale bugetelor,prima etapa a


procedurii bugetare, cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor
sistemului bugetar.
2.Aprobarea bugetelor presupune dezbatere si votarea, de catre Parlament, a
legilor bugetare anuale si a legilor de rectificare a sistemului bugetar.
3.Executia bugetara consta in realizarea veniturilor la termenele si cuantumul
prevazut si efectuarea cheltuielilor conform deestinatiei prevazute,fiind cea mai
importanta etapa
4.Incheierea exercitiului bugetar presupune, in baza datelor furnizate de evidenta
executiei bugetare, o dare de seama completa privind modul de realizare a
veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.
Prin procedura bugetara se intelege totalitatea actelor si operatiunilor cu
caracter tehnic si normativ, infaptuite de organe de specialitate ale statului in scopul
elaborarii, adoptarii, executarii si incheierii executiei bugetare.
Procedura bugetara se prelungeste pe o perioada mai mare de un an (cazul
anualitatii bugetare), deoarece elaborarea proiectului incepe in anul premergator
celui pentru care se intocmeste, continua cu executarea in cursul anului repsectiv si
se definitiveaza prin contul de incheiere a exercitiului bugetar in anul urmator.Prin
urmare, practic, procedura bugetara se desfasoara in parcursul a trei ani
calendaristici.

PRINCIPII
La elaborarea sistemului bugetar stau principiile care poarta denumirea de :
(1)universalitatea bugetara

(6)neafectarea veniturilor bugetare

(2)echilibrarea bugetului

(7)anualitatea bugetara

(3) specializarea bugetara

(8)unitatea monetara

(4)realitatea bugetara
(5)unitatea bugetara

(9)publicitatea bugetulu
(10)legalitatea.

33

(1)Universalitatea
Potrivit acestui principiu, veniturile si cheltuielile puiblice trebuie sa figureze in
sistemul bugetar in totalitate, in sume brute.Cu alte cuvinte niciun venit si nicio
cheltuiala de stat nu trebuie sa se realizeze in afara cadrului bugetar.
Deoarece obtinerea veniturilor publice determina anumite cheltuieli, este necesar ca
veniturile respective sa se inscrie in buget cu produsul lo brut, iar cheltuielile cu cifra
lor totala, iar nu cu soldul dintre acestea.Bugetul intocmit cu respectarea principiului
universalitatii poarta denumirea de buget brut, in timp ce bugetul care cuprinde
numai rezultatul final al actiunilor producatoare de venit si al celor generatoare de
cheltuieli poarta denumirea de buget net.
Principiul universalitatii permite cunoastearea si controlul sumei exacte a
cheltuielilor publice.
Ca o aplicatie directa a pp universalitatii,legea finantelor publice stab ca V si ch sist
bugetar, cumulate la niv national alc V bugetare totale,respectiv vh bugetare totala
care, dupa consolidare, dupa eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidentia
dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau
dezechilibru,dupa caz.
Eliminarea dublei reprezentari prin operatiunea de consolidare reprezinta o
apllicatie a principiului universalitatii, asigurand cunoasterea exacta a veniturilor
prin evidentierea, o singura data, a sumei totale reale a venitului, in cadrul
sistemului bugetar.

(2)Echilibrarea bugetului (art 59 L 500/2002)


Potrivit acestui principiu,sistemul bugetar ar trebui sa se prezinte echilibrat,adica
veniturile sale sa acopere integral cheltuielile.Cand veniturile ordinare nu acopera
cheltuielile,deficitul bugetar urmeaza sa fie acoperit din venituri extraordinare
Cu excedentele definitive rezultate dupa incheierea exercitiului bugetar si cu alte
surse prevazute de lege se diminueaza deficitele anilor precedenti sia stel niv
datoriei publice in cazul bugetului de stat.(v-ch= excedent/deficit)
In faza de elaborare a bugetului, deci in faza de previziune,teoretic bugetul ar trebui
conceput echilibrat,adica ch sa fie acoperite de v odinare.In realitate, in practica
bugetara,acest fapt nu e posibil, bugetele fiind concepute, inca din faza de
elaborare,ca bugete deficitare. Ch bugetare totale urmand a fi acoperite partial din v
extraordinare.
Pe langa faptul ca un buget echilibrat nu este posibil datorita cresterii permanente a
nevoilor publice,exista insa si o teorie a deficitului bugetar programat, care are la
baza ideea ocrotirii puterii de cumparare a monedei nationale.Deficitul bugetar este
un fapt pozitiv,in masura in care constituie mijloc de ocrotire a monedei nationale si
e pastrat sub control,astfel incat imprumuturile de acoperire a deficitului bugetar sa
nu creeze datorii nejustificate pentru perioadele bugetare viitoare.

(3)Specializarea bugetara
Specializarea bugetara este principiul in baza caruia veniturile si cheltuielile
bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe
categorii de cheltuieli grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora
potrivit clasificatiei bugetare.
Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetare este un document tegnic conceput si
realizat de Ministerul Finantelor Publice din necesitati de sistematizare.Clasificatia
bugetara se publica in Monitorul Oficial.
Clasificatia bugetara a cheltuielilor este de doua feluri:
o clasificatie economica- vizeaza gruparea cheltuielilor dupa natura si efectul
economic
o clasificatie functionala- vizeaza gruparea cheltuielilor dupa destinatia lor

(4)Realitatea bugetara
Potrivit acestui principiu, la elaborarea legilor anuale si a bugetelor trebuie sa fie
luate in calcul previziunile cele mai realiste si avute in vedere variantele cele mai
prudente in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare.
Se procedeaza la individualizarea veniturilor si cheltuielilor, adica la aprobarea
veniturilor pe resurse posibile si a cheltuielilor pe categorii de destinatii absolut
necesare
In timpul executiei bugetare apar situatii care fac necesara reconsiderarea
veniturilor si ch bugetare initial aprobate ca urmare a sit obiective ce tin de
conjunctura economico-sociala.De aceea,e necesara evitarea detalierii exagerate a
veniturilor si cheltuielilor de catre Parlament,permitandu se Guvernului sa opereze
unele modificari ale acestora in timpul anului bugetar,fara aprobarea
Parlamentului,dar supuse controlului acestuia prin operatiunea de rectificare
bugetara
(5)Unitatea bugetara
Potrivit acestui principiu, care este corelat cu principiul universalitatii bugetare, este
necesar ca toate veniturile si cheltuielile bugetare sa fie inscrise intr un singur
document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor
publice.
Astfel se ofera o imagine clara si cuprinzatoare asupra situatiei financiare
astatului,iar sub aspect politic un sistem bugetar unitar ofera ogranului legislativ
posibilitatea sa examineze politica financiara a guvernului aflat la putere.
(6)Neafectarea veniturilor bugetare
Potrivit acestui principiu, veniturile publice, puse la dispozitia statului, trebuie sa se
depersonalizeze,sa serveasca la acoperirea cheltuielilor bugetare prin ansamblul
lor.Cu alte cuvinte, se considera neindicata afectarea unui anumit venit pentru
finantarea unor cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor,
care au destinatii distincte.

Acest pp tb respectat pt ca nu exista o corelatie deplina intre randamentul unui


venit si necesarul de fonduri pt finantarea unei ch publice ,iar daca incasarile din v
cu afecatre speciala depasesc suma necesara pt finantarea act considerate,aceasta
poate incita la risipa, la cheltuirea cu orice pret a fondurilor disponibile.
(7)Anualitatea bugetara
Anualitatea bugetara defineste intinderea exercitiului bugetar pe o perioada de un
an, pentru care sunt aprobate prin lege veniturile si cheltuielile
bugetare.Dimensiunea in timp a bugetului vizeaza periodicitatea acestuia,adica
durata de timp pentru care Parlamentul autorizeaza Guvernul sa incaseze venituri si
sa efectueze cheltuieli aprobate.
Principiul anualitatii impune ca bugetul de stat sa fie aprobat in fiecare an de
Parlament.Limitarea autorzatiei parlamentare la un an de zile rezida din
considerente de ordin politic si financiar.
Perioada de valabilitate a autorizatiei bugetare poate sa coincida cu anul
calendaristic sau sa difere de acesta.Data inceperii anului bugetar depinde de
caracterul si gradul de dezvoltare a econ nationale,de regimul de lucru al
parlamentului,de traditie si de alti factori.
In legatura cu principiul anualitatii, este de precizat ca autorizatia parlamentara
trebuie sa prevada cuantumul veniturilor ce urmeaza a se incasa din fiecare sursa
precum si creditul bugetar,adica suma limita pana la care se pot efectua plati pentru
fiecare cheltuiala aprobata.
Unii specialisti sustin ca ,in conditiile actuale, cand cheltuielile bugetare cresc intr un
ritm mai rapid decat veniturile, se impune aplicarea unei politici pe termen scurt ce
ar presupune renuntarea la echilibrarea anuala a bugetelor si adoptarea de bugete
echilibrate ciclic
.Altii apreciaza ca nu este posibil sa se renunte complet la principiul anualitatii si nici
sa se adapteze bugetul la durata ciclurilor.De aceea, e propun ca anumite cheltuieli,
de pilda cele avand caracter de investitii, sa nu mai fie supuse aprobarii anuale a
Parlamentului si pentru ele sa se acorde o autorizatie pentru o perioada mai
indelungata in timp.Legea nr 500/2002 privind finantele publice a adoptat o
asemnea solutie,reglementand finantele actiunilor multianuale.
Anualitatea bugetara se refera si la durata exercitiului bugetului.In decursul anului
bugetar, Guvernul este obligat sa incaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile
aprobate de Parlament.In practica financiara se intampla deseori ca unele venituri
aferente anului bugetar sa nu se realizeze pana la finele acestuia,iar unele cheltuieli
angajate in anul respectiv sa se efectueze abia in anul bugetar urmator.
In unele state,durata exercitiului bugetar este mai mare de un an, deoarece se lasa
o perioada de 3-6 luni din momentul expirarii anului bugetar pana la inchiderea
propriu-zisa a bugetului (sistem de exercitiu).Acest sitem prezinta avantajul de a
cuprinde intr o masura mai larga decat sistemul de gestiune si cheltuielile aferente
anului financiar, dar prezinta si dezavantajul legat de functionarea in paralel a doua
bugete, de intarzierea inchiderii bugetului etc.

(8)Unitatea monetara

Acest principiu presupune ca toate operatiunile bugetare sa se exprime in moneda


nationala.

(9)Publicitatea bugetului
Conform acestui principiu sistemul bugetar este unul deschis si transparent, acesta
realizandu-se prin:

Dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii acestora

Dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu


prilejul aprobarii acestora

Publicarea in Monitorul oficial al Romaniei, Partea 1, a actelor normative de


aprobare a bugetelor conturilor anuale de executie a acestora

Mijloacele de informare in masa,pentru difuzarea informatiilor asupra


continutului bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicate,
prevazute de lege

17.Elaborarea si aprobarea proiectului sistemului bugetar.

Elaborare:
A.ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI DE STAT
1.Elaborarea proiectului bugetului de stat este asigurata de Ministerul Finantelor
Publice, pe baza proiectelor ministerelor si celorlalte organe de stat, precum si a
proiectelor locale.
2.In conformitate cu legea 500/2002 actualizata, ordonatorii principali de credite au
obligaia ca, pn la data de 1 septembrie a fiecrui an, s depun la Ministerul
Finanelor Publice propunerile pentru proiectul de buget i anexele la acesta, pentru
anul bugetar urmtor, cu ncadrarea n limitele de cheltuieli i estimrile pentru
urmtorii 3 ani nsoite de documentaii i fundamentri detaliate.
3.Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de bugete si poarta discutii cu
ordonatorii principali de credite asupra acestora, pentru stabilirea echilibrului
bugetar.
4.Divergentele dintre Ministerul Finantelor Publice si ceilalti parteneri, se
solutioneaza de catre Guvern.
5.Proiectele de buget, astfel modificat, asupra carora s-a cazut de acord, se depun la
Ministeful Finantelor Publice pana la data de 15 septembrie a fiecarui an.
6.Ministerul Finanelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite i a bugetului propriu, ntocmete proiectele legilor bugetare i

proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pentru prima lectur, pn la data


de 30 septembrie a fiecrui an.
7.Dupa insusirea proiectelor legilor bugetare si a bugetelor de catre Guvern, acesta
le supune spre dezbatere Parlamentului, cel mai tarziu pn la data de 15
noiembrie a fiecrui an.
8.Proiectul bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia
macroeconomca a tarii pentru anul bugetar care se elaboreaza proiectul de buget si
proiectia acestuia in urmatorii 3 ani.

B.ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI AISGURARILOR SOCIALE DE STAT


Acest buget, care se intocmeste distinct de bugetul de stat, cuprinde relatiile
financiare de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti necesare
asistentei si protectiei sociale.

1.Guvernul elaboreaz anual, pe baza propunerilor CNPP(casa nat de pensii publice)


i ale instituiilor care au n subordine case de pensii sectoriale, proiectul legii
bugetului asigurrilor sociale de stat, pe care l supune spre aprobare Parlamentului.
(art 20 L 263/2010)
2.Casa Nationala de Pensii Publice propune Ministerului Muncii Familiei si Protectiei
Sociale indicatorii de fundamentare ai bugetului asigurarilor sociale de stat,urmand
ca pe baza acestora,Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sa elaboreze
proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat pe care il inainteaza Ministerului
Finantelor Publice.
3.Responsabilitatea formei finale a bugetului asigurarilor sociale de stat apartine
Ministerului Finantelor Publice care elaboreaza proiectul legii bugeteului aisgurarilor
sociale de stat, precum si proiectul legii de rectificare acestuia.
4.Fac obiect al domeniului asigurarilor sociale si alte bugete, cum ar fi bugetul
asigurarilor pentru somaj si fondul pentru asigurarile sociale de sanatate.
Bugetul asigurarilor pentru somaj este promovat de Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale si Familiei, care fundamnteaza annual, pe baza propunerilor
Agentiei Nationae pentru Ocuparea Fortei de Munca, proiectul de buget.
Proiectul este inaintate de Ministerul Finantelor Publice, care si-l insuseste, cu
eventuale modificari, dupa care il inainteaza Guvernului odata cu proiectul legii
bugeteului asigurarilor sociale de stat.
Fondul pentru asigurarile sociale de sanatate este un fond special care se
constituie din contributia de asigurari sociale de sanatate suportata de asigurati, de
persoanele fizice si juridice, de persoanele fizice si juridice care angajeaza personal
salariat, din subventii de la bugetul de stat, precum si din alte surse-donatii,
sponsorizari, dobanzi, potrivit legii.
Administrarea fondului se realizeaza in afara bugetului de stat si a bugetului
asigurarilor sociale de stat, in conditiile legii, de catre Casa Nationala de Asigurari de

Sanatate.Elaborarea bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de


sanatate se elaboreaza de catre CNAS.Proiectul va trebui insusit de Ministerul
Finantelor, care il va inmana Guvernului odata cu proiectul legii bugetului de stat ca
anexa la cesta.

C.ELABORAREA PROIECTELOR BUGETELOR LOCALE


In Romania, bugetele locale sunt bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au
personalitate juridica.
Fiecare unitate administrtativ-teritoriala (comuna, oras, municipiu, sector al
capitalei, judet, respectiv municipiul Bucuresti) intocmeste bugetul local propriu.
a.Repartizarea v si ch bugetare intre organele centrale si org de stat

Delimitarea atributiilor intre aparatul de stat central si cel local se face astfel incat
sarcinile de prima importanta sunt date in competenta Guvernului central, organele
administratiei locale avand, de regula, atributiile secundare sau a caror indeplinire
este mai dificla pentru centru.
Periodic se prod mutatii in repartitia sarcinilor intre org centrale si cele locale si
intre acestea din urma,determinate de anum factori.Aceste transferuri de sracini se
reflecta si in structura v si ch publice,in elaborarea si executia bugetului central sau
bugetelor lcoale.
b.Reglementare actuala a elaborarii bugetelor locale in Romania
Elaborarea bugetelor locale este reglementata de Legea 215/2001 privind
administratia publica locala, republicata, si prin Legea nr. 273/2006 privind finantele
publice locale
Proiectele bugetelor locale se elaboreaza de catre ordonatorii pp de credite.
1. Procesul elaborarii propriu-zise a bugetelor locale incepe cu o scrisoare pe care
Ministerul Finantelor Publice o transmite directiilor generale ale finnatelor publice
judetene incepe cu o scrisoare catre Ministerul Finantelor Publice o transmite
directiilor generale ale finantelor publice judetene, consiliilor judetene si Consiliului
General al Municipiului Bucuresti, pana la data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoarecadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite
proiectele de buget.
2.Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, in
bugetele carora sunt prevazute transferuri catre bugetele locale, transmit
autoritatilor administratiei publice locale sumele aferente, in termen de 10 zile de la
primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, in vederea cuprinderii acestora
in proiectele de buget.
3.Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite de la bugetul de
stat prin transfer sau prin defalcarea unor venituri ale bugetului central, elaboreaza
si depun la directiile generale ale finantelor publice, pana la 1 iulie, proiectele
bugetelor locale echilibrate si anexele la acestea, pentru anul bugetar urmator,

precum si estimarile pentru urmatorii 3 ani, urmand ca acestea sa transmita


proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si municipiului Bucuresti la
Ministerul Finantelor Publice, pana la data de 15 iulie a fiecarui an.
4.In termen de 5 zile de la puublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, a
legii bugetului de stat, Ministerul Finantelor Publice transmite directiilor generale ale
finantelor publice sumele defalcate di2n unele venituri ale bugetului de stat si
transferurile consolidate, aprobate prin legea bugetului de stat.
5.Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in conditiile legi,
repartizeaza pe unitati administrativ-teritoriale, in termen de 5 zile de la
comunicare, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si
transferurile consolidabile, in vederea definitivarii proiectelor bugetelor locale de
catre ordonatorii principali de credite.
6.Pe baza veniturilor proprii si a sumelor repartizate de la bugetul central,
ordonatorii principali de credite, in termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului
de stat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, definitiveaza proiectul bugetului
local, care se publica in presa locala sau se afiseaza in sediul unitatii administrativteritoriale.Locuitorii pot depune contestatii privind proiectul de buget in termen de
14 zile de la data publicarii sau afisarii acetuia.
7.In 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestaiilor, proiectul bugetului
local, insotit de raportul primarului, al presedinteului consiliului judetean sau al
primarului general al municipiului Bucuresti, dupa caz, si de contestatiile depuse de
locuitori, este supus aprobarii consiliului local, judetean sau Consiliului General al
Municipiului Bucuresti, dupa caz, de catre ordonatorii principali de credite.

Aprobarea sistemului bugetar


Bugetele sunt supuse dezbaterii Parlamentului, fiind aprobate prin acte normative
denumite Legile bugetare anuale, prin care se confera acestor importante relatii
forta juridica de lege.
In examinarea si aprobarea sistemului bugetar, Parlamentul trebuie sa aiba in
vedere urmatoarele:

Estimarile cu privire la evolutia previzibila macroeconomica a Romaniei pe


urmatorii 3 ani

Asigurarea, in concordanta cu situatia economiei nationale, a drepturilor


prevazute de lege pentru toti cetatenii Romaniei la invatamant, sanatate,
cultura, etc.

Stimularea prin mijloace fiscale a activitatii agentilor economici care manifesta


spirit intreprinzator, concomitent cu renuntarea la subventionarea unor
activitati ineficiente si care nu vor deveni nici intr un viitor aproiat furnizoare
de venituri

Cerinta ca bugetul de stat sa constituie factor stabilizator in economie.

A..Aprobarea bugetului de stat


Aprobarea acetui buget este de competenta Parlamentului si se face cel mai tarziu
la data de 31 decembrie.
Aprobarea se face pe ansamblu, pentru ministere si celelalte organe centrale de
stat.
Daca bugetul de stat nu se aproba de Parlament pana la 31 decembrie, Guvernul
este abilitat sa isi indeplineasca sarcinile ce I revin potrivit bugetului anului
precedent, dar pe o perioada de cel mult 3 luni.
Dezbaterile cu privire la proiectul de buget si al legilor bugetare incep prin
prezentarea de catre Guvern-prin Ministerul Finantelor- a expunerii de motive asupra
proiectelor, precum si a raportului comisiilor de specialitate.
Dezbaterile au loc separat in cele doua camere ale Parlamentului, eventualele
divergente fiind solutionate de o comisie comuna parlamentara.
Dupa aprobarea bugetului de stat si adoptarea legilor bugetare anuale, acestea din
urma sunt promulgate de Presedintele Romaniei si vor fi publicate in Monitorul
Oficial.
B.Aprobarea bugetului asigurarilor sociale de stat
Acesta are loc odata cu aprobarea bugetului de stat, procedura de prezentare si
aprobare fiind similara celei urmate pentru bugetul de stat.
Mentionam ca bugetul asigurarilor sociale de sanatate se intocmeste si se aproba
distinct in cadrul sistemului bugetar, ca anexa la bugetul de stat.Bugetul asigurarilor
de somaj este aprobat distinct in cadrul sistemului bugetar, ca aneza la bugetul
asigurarilor sociale de stat.
C.Aprobarea bugetelor locale
In conformitate cu prevederile legale in vigoare, bugetele locale ale jugetelor,
municipiului Bucuresti, municipiilor, sectoarelor capitalei, oraselor si comunelor se
aproba de catre organul local-consiliul local al acestora- la propunerea
primarului.Proiectele bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se prezinta spre
aprobare organului local ales, cu cel putin doua luni ininte de inceprea anului.Fiecare
buget local se aproba pe ansamblu, pe capitole, articole si ordonatorii de credite
bugetare.

18.Legea bugetara anuala


Legile bugetare anuale cuprind veniturile centralizate ale statului si repartizarea
acestora pentru realizarea cu prioritate a drepturilor cetatenilor romani cu privire la
invatamant, sanatate, asistenta sociala, alocatii si ajutoare pentru copii, alte
activitati social-culturale, protectia mediului, sustinerea unor programe prioritare de
cercetare, indeosebi fundamentale, desfasurarea in conditii normale a activitatilor
regiilor autonom, institutiilor publice, a unor societati comerciale cu capital social
integral de stat, asigurarea apararii tarii si ordinii publice.

Desigur, in legile bugetare anuale nu este posibil sa se includa totalitatea


indicatorilor dina cest urias program care este sistemul bugetar.Legile bugetare
anuale cuprind, sintetic, principalele elemente ale programului financiar al
guvernului.Cu unele mici diferente, determinate de situatii conjuncturale, cuprinsul
legilor bugetare anuale este aproximativ acelasi.
Orice lege bugetara debuteaza cu obiectivele urmarite de Guvern- solutionarea unor
probleme de ordin social si economic.In acest scop, sunt prezentate, in suma totala,
veniturile si cheltuielile bugetare pe anul de referinta. In continuare sunt prevazute
veniturile ordinare si extraordinare ale statului, precum si principalele categorii de
platitori.
Cu privire la cheltuilelile bugetare din bugetul de stat, sunt prevazute principalele
categorii, si anume: pentru domeniul social-cultural, apararea si ordinea publicam
asigurarea functionarii organelor statului, in domeniul economic, cercetarea
stiintifica fundamentala si avansata, precum si a programelor nationale de
cercetare.Pentru asigurarea echilibrului bugetelor sunt prevazute transferuri de
credite la aceste bugete de la bugetul de stat.
Legile bugetare anuale cuprind unele atributii si rapsunderi ce revin Guvernului in
legatura cu realizarea beniturilor inscrise in buget si efectuarea cheltuielilor in
limitele si destinatiile stabilite. In bugetul de stat e prevazut un fond de rezerva, pus
la dispozitia Guvernului (de regula 7% din totalul cheltuielilor) pentru a putea fi
utilizat de acesta la acoperirea financiara a unor actiuni sau sarcini noi, intervenite
in cursul anului.
Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugeatr prin legi de
rectificare, elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie a exercitiului
financiar.Legilor de rectificare li se vor aplica acealasi proceduri ca si legilor bugetale
anuale initiale, cu exceptia termenelor din calendarul bugetar..
Legile bugetare anuale cuprin, de regula, si rezultatele executiei bugetare pe anul
expirat, concretizate intr un document numit contul de incheiere a exercitiului
bugetar.

19.Executia bugetelor publice-executia bugetara


Executia sau exercitiul bugeatar, cea de a treia faza a procedurii bugetare, consta, in
esenta, in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare stabilite prin
legile bugetare anuale.
Procedura executiei bugetare este formata din urmatoarele faze:
1) Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare
2) Executia de casa bugeatara
3) Realizarea veniturilor bugetare
4) Efectuarea cheltuielilor bugetare

1)Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor


Veniturile si cheltuielile aprobate pentru bugetele componente ale sistemului
bugetar se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a
veniturilor si de perioada in careeste necesara efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor pevazute in bugetul de stat se
aproba astfel

De catre Ministerul Finantelor Publice, pe capitole de cheltuieli si venituri, la


propunerea ordonatorilor principali de credite (ministerele si celelalte organe
centrale de stat)

De catre ordonatorii principali de credite pentru bugetele de venituri si


cheltuieli prorprii si ale unitatilor subordonate , precum si pe celelalte
subdiviziuni ale clasificatiei bugetare.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor este justificata de faptul ca,


datorita specificului activitatilor si actiunilor social-economice, indicatorii financiari
nu se pot repartiza in mod egal pe semestrele, trimestrele, sau lunile anului si deci
veniturile si cheltuielile nu se pot realiza ori efectua in mod uniform in cursul anului
bugetar.
Repartizarea pe trimestre se face in scopul stabilirii unui echilibru in cadrul fiecarui
trimestru intre volumul veniturilor si cel al cheltuielilor.In cazul in care apar,totusi, in
cursul executiei bugetare asemenea diferente, ele se vor acoperi din fondurile de
rezerva bugetara.De asemenea , atunci cand situatiile concrete permit, unele
categorii de cheltuieli se pot trece in trimestrele urmatoare, in care exista posibilitati
de acoperire prin veniturile ce se vor realiza.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare impune organelor
financiar-bancare, organelor centrale ale administratiei de stat si agentilor
economici obligatia de a realiza la termen si in cuantumul prevazut a indicatorilor
financiari, aceasta fiind conditia esentiala pentru executia echlibrata a bugetelor
componente ale sistemului bugetar.
2)Exectutia de casa bugetara
Executia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaza prin
trezoreria statului, pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor
Publice.
Trezoreria statului asigura

Incasarea veniturilor bugetare

Efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor


publice, in limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate potrivit
dispozitiilor legale

Efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind datoria publica


interna si externa rezultata din imprumuturi contractate direct sau
garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la
scadenta si plata dobanzilor, comisioanelor, spezelor si altor costuri
aferente

Efectuarea altor operatiuni financiare in contul autoritatilor


administratiei publice centrale si locale

Contul curent general al Trezoreriei Statului functioneaza la Banca Nationala a


Romaniei si este deschis in numele Ministerului Finantelor Publice si al unitatilor
Trezoreriei .
In vederea efectuarii cheltuielilor, institutiile publice, indiferent de sistemul de
finantare si de subordonare, au obligatia de a prezenta unitatilor trezoreriei statului
la care au conturile deschise bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat si repartizat pe
trimestre in conditiile legii.
3)Procedura realizarii veniturilor bugetare
In realizarea veniturilor bugetare trebuie avute in vedere urmatoarele principii:

Niciun impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi incasate
daca nu au fost stabilite prin lege

Lista impozitelor si taxelor, precum si a cotelor acestora se aproba prin legile


bugetare anuale

Inadmisibilitatea perceperii, sub orice titlu ori sub orice denumire, de


contributii directe sau indirecte in afara celor stabilite de Parlament.

Realizarea veniturilor bugetului de stat consta in incasarea integrala si la termenele


stabilite a veniturilor bugetare. Prin urmare, in realizarea veniturilor bugetare sunt
necesare doua conditii : incasarea la termenul si in cuantumul prevazut.
In realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte si operatiuni, si
anume:
1)Identificarea veniturilor si bunurilor impozabile si taxabile si stabilirea
obligatiilor fata de bugetul de stat
2)Incasarea veniturilor bugetare realizata in urma platii de catre subiectele
platitoare a sumelor datorate bugeteului de stat.
Incasarea veniturilor bugetului de stat se realizeaza prin
-plata prin virament (metoda platii directe), utilizata de catre agentii economici
care vor dispune virarea din contul lor de la banca in contul bugetului de stat a
sumelor ce reprezinta venituri datorate bugetului de stat
-plata in numerar,utilizata in general de catre persoanele fizice.Platile se fac fie
pe baza actelor emise de catre organele financiare, fie pe baza unei declaratii date
de cel care face plata.De asemenea, pentru venituri realizate prin societatile
comerciale se aplica metoda retinerii si varsarii (stopajul la sursa).Potrivit acestei
metode, unitatile care fac plati catre persoanele fizice sub diverse forme (ex:plata
drepturilor salariale) au obligatia sa calculeze impozitele legalem, sa le retina si sa le
vireze periodic in contul bugetului de stat
-plata prin aplicarea si anularea de timbre mobile fiscale si/sau judiciare.
3)Urmarirea realizarii veniturilor bugetare

A treia categorie de acte si operatiuni necesare pentru realizarea veniturilor


bugetului de stat cuprinde o serie de masuri initiate de organele financiar-bancare in
vederea asigurarii integrale si la termenele prevazute a tuturor veniturilor
bugetare.Urmarirea realizarii veniturilor bugetare se face atat de organele care au
dreptul de a le incasa, cat si de organele care nu incaseaza direct veniturile
bugetare, adica Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare
Fiscala si organele financiare locale de pe langa primarii prefecturi.
In procesul incasarii veniturilor bugetare pot aparea venituri incasate fara sa se
cunoasca veriga bugetara careia ii sunt destinate sau subdiviziunea clasificatiei
bugetare in care trebuie inscrise.Aceste venituri se inregistreaza provizoriu intr un
cont de venituri neclarificate, urmand ca, intr un anumit termen (de regula o luna),
situatia lor sa fie clarificata.
4)Procedura efectuarii cheltuielilor bugetare
Cheltuielile reprezinta expresia valorica a consumului de mijloace de productie si
forta de munca pentru satisfacerea unor trebuinte sociale sau individuale.In cazul
cheltuielilor efectuate de la bugetul de stat,alocarea de resurse pentru dezvoltarea
economico-sociala si pentru sporirea bazei materiale , pentru progres economic si
social reprezinta un avans de venit national, ducand la sporirea avutiei nationale, pe
cand cheltuielile legate de finantarea unor actiuni in sfera nemateriale, indirect
productiva, refelcta un consum propriu-zis de venit national.
Efectuarea cheltuielilor aprobate prin legile bugetare anuale, in vederea indeplinirii
aciunilor si obiectivelor social-economice, presupune un ansamblu de acte si
operatiuni alcatuit din:
-solicitarea si punerea la dispozitia ordonatorilor a fondurilor bugetare
-repartizarea fondurilor regiilor autonome, societatilor comerciale cu capital
public si institutiilor publice
-transferurile pentru unitatile in cazurile in care acestea nu si pot acoperii
cheltuielile din veniturile proprii- stabilite in conditiile legii
-utilizarea efectiva a fondurilor banesti de catre beneficiari
Creditele sau alocatiile bugetare reprezinta sume de bani puse la dispozitia unor
beneficiari, in limita carora se poate decide efectuarea de cheltuieli pe seama
resurselor provenite de la bugetul statului
Finantarea de la bugetul statului reprezinta alocarea de fonduri banesti necesare
entitatii finantate pentru indeplinirea unor activitati social-economice, acestea fiind
sume primite cu titlu gratuit si nerambursabil
Finantele de la bugetul statului prezinta urmatoarele particularitati:

Beneficiaza de alocatii bugetare doar intreprinderile si institutiile publice

Scopul pentru care sunt alocate fondurile bugetare este pine precizat
prin lege (ex:pentru actiuni social-culturale,activitati economice)
Schimbarea destinatiei fondurilor banesti este interzisa.Schimbarea
fondurilor banesti, asa cum au fost ele aprobate prin legea bugetara

annual, este calificata de legea penala ca intrunind elementele


infractiunii de deturnare de fonduri, care este pedepsita cu inchisoarea
de la 6 luni la 5 ani sau, pentru circumstante agravante, de la 5 la 15
ani.

Fondurile bugetare se acorda beneficiarilor cu titlu gratuit, adica fara


echivalent

Creditele acordate in sistemul bugetar nu se ramburseaza, adica sumele


de bani puse la dispozitia beneficiarilor nu se mai restituie.

20. Ordonatorii bugetari


Asupra folosirii creditelor bugetare, acordate conform prevederilor legilor bugetare,
pot dispune nuami persoanele care au calitatea de ordonatori de credite.Potrivit
dispozitiilor legale, au calitatea de ordonatori de credite conducatorii institutiilor
publice cu personalitate juridica.
Dreptul de a dispune de sumele din bugetul de stat este dat prin
autorizare.Autorizarea poate fi de drept (nascuta dintr o norma) sau cu delegatie
(prin atribuirea acestei calitati printr un act de decizie al ordonatorilor de drept(
Avand in vedere drepturile si obligatiile pe care le au in procesul executiei bugetare,
ordonatorii de credite se impart in 3 categorii: principali, secundari si tertiari.
De asemenea, in raport de calitatea si pozitita institutiei publice pe care o conduc,
ordonatorii au doua categorii de atributii:

Atributii de intrebuintare asumelor aprobate pentru unitatile pe care le conduc

Atributii de a repartiza alocatiile bugetare cuvenite unitatilor subordonate

Ordonatorii principali de credite ai bugetului administratiei centrale de stat


sunt ministrii si conducatorii celorlalte autoritati centrale de stat.Ordonatorii
principali pot atribui aceasta calitate si altor persoane din conducerea institutiei
repsective, acestea avand calitatea de ordonatori principali prin delegatie.Delegarea
calitatii de ordonator principal se comunica Ministerului Finantelor Publice si Bancii
Nationale a Romaniei.
Delegarea data poate fi generala (cu competenta deplina) sau speciala (numai
pentru anumite operatiuni).De asemenea, delegarea de ordonator principal poate fi
temporara sau pe durata nedeterminata.Delegarea poate fi oricand revocata, iar
decizia in acest sens va fi comunicata Ministerului Finantelor Publice si Bancii
Nationale a Romaniei.
Ordonatorii secundari sau tertiari de credite ai bugeteului de stat sunt, dupa
caz, conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea
ministerelor si celorlalte organe centrale de stat finantate din aceasta parte a
bugetului public national.
Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pe
unitatile ierarhic inferioare in raport de sarcinile acestora, precum si veniturile

cuprinse, potrivit legii, in bugetele acestora si aproba efectuarea cheltuielilor din


bugetul propriu, cu respectarea dispozitiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele lor
proprii, cu respectarea dispozitiilor legale, si repartizeaza creditele bugetare
aprobate pe unitatile ierarhic inferioare, ale caror conducatori sunt ordonatorii
tertiari de credite.
Ordonatorii tertiari de credite ai bugeteului de stat utilizeaza creditele bugetare ce le
au fost repartizate numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc, potrivit
prevederilor din bugetele aprobate in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.
Nerespectarea sau incalcarea cu vinovatie a prevederilor referitoare la executia
bugetara atrage raspunderea, dupa caz, administrativa, patrimoniala sau penala a
persoanelor vinovate.
Orice cheltuiala din sumele alocate prin bugetul de stat se poate aproba de catre
ordonatorul de credite si efectua numai daca a fost in prealabil vizata, potrivit legii,
de catre conducatorul compartimentului financiar contabil sau de alte persoane
insarcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv.
In executia bugetelor locale se intalnesc aceleasi categorii de ordonatori bugetari:
principali, secundari, tertiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt presedintii consiliilor
judetene, primarii municipiului Bucuresti si ai celorlalte unitati administrativteritoriale (comune, orase, municipii, sectoarele capitalei)
Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea oraganului
de decizie al fiecarei unitati administrativ-teritoriale sunt, dupa caz, ordonatorii
secundari sau tertiari de credite ai bugetelor locale.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot deleaga dreptul de a aproba
folosirea si repartizarea creditelor bugetare inlocuitorilor lor de drept sau
conducatorilor organelor locale de specialitate ale administratiei locale si ai altor
unitati similare.Ordonatorii bugetari secundari si tertiari sunt numiti prin ordin de
catre ordonatorii principali carora le sun subordonati.Calitatea de ordonator
secundar sau tertiar poate fi delegata in cazul absentei (detasare, concediu,
specializare), dar numai cu aprobarea ordonatorului principal.
Ordonatorii de credite au obligatia utilizarii mijloacelor banesti in limita sumelor
aprobate, cu respectarea destinatiei stabilite, a disciplinei bugetare si financiare.Ei
sunt obligati sa tina evidenta executarii, sa asigure integritatea bunurilor
incredintate, sa tina evidenta executarii bugetelor proprii de venituri si executarii
cheltuielilor bugetare.
Ordonatorii principali si secundari au dreptul, atunci cand constata incalcari ale
disciplinei bugetare si financiare (ex:efectuarea de cheltuieli inainte de destinarea
alocatiei) de catre ordonatorii subordonati sa nu le mai aprobe deschiderea de noi
alocatii de la buget sau sa le retraga alocatiile bugetare deschise.
Ordonatorilor de credite vinovati de comiterea abaterilor li se va retrage aceasta
calitate,urmand a fi incredintata altor persoane.

21.Modificarea destinatiei creditelor bugetare


Creditele aprobate prin legile bugetare anuale pentru cheltuielile unui exercitiu
bugetar nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui exercitiu, la fel cum
cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi folosite
pentru finantarea altui ordonator.De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol al
clasificatiei bugetare nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol.
De la aceasta regula sunt admise, in conditiile legii, o serie de exceptii determinate
de unele situatii care nu au putut fi prevazut in perioada introcmirii si aprobarii
proiectelor bugetelor ce compun sistemul buegetar.Aceste exceptii permit ca, in
timpul executiei buetare, anumite cheltuieli sa se efectueze mai eficient, in functei
de necesarul concret de fonduri, banesti, precum si in functie de obiectivele si
actiunile care sunt finantate de la bugete.
In practica executiei bugetare se cunosc urmatoarele mijloace de modificare a
destinatiei creditelor bugetare:

Virarile de credite bugetare-art 47 alin(5) din Legea nr 500/2002

Transferarea creditelor bugetare-art 50 din Legea nr 500/2002

Suplimentarea creditelor bugetare

Anticiparea creditelor bugetare

Blocarea creditelor bugetare

Anularea creditelor bugetarea-art 54 din Legea nr. 500/2002

1.Virarile de credite bugetare


Reprezinta modalitatea prin care se pot face morificari in bugetele de venituri si
cheltuieli ale ministerelor, celorlalte organe de stat, in bugetele locale proprii ale
unitatilor administrativ-teritoriale si in bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor
subordonate acestora.
Virarile constau in trecerea sumelor bugetare de la subdiviziunile clasificatiei
bugetare unde sunt disponibile la subdiviziuni unde sunt insuficiente.
In cazuri exceptionale, virarile de la un capitol la un capitol al clasificatiei bugetare
se pot efectua incepand cu trimestrul al 3-lea, cu acordul Ministerului Finantelor
Publice.
Virarile bugetare se pot efectua incepand cu trimestrul al 2-lea al anului beugetar,
dar nu mai tarziu de jumatatea ultimei luni a acestuia, in urmatoarele conditii:
aprobarea sa fie data inainte de angajarea cheltuielilor care suporta modificari
prin metoda virarilor
virarile sa nu se faca din alocatii bugetare prevazute pentru retributia
personalului muncitor, contributia pentru asigurarile sociale de stat, pentru
investitii si reparatii capitale,din sumele puse la dispozitie din fondurile de

rezerva bugetara, precum si din alte fonduri a caror destinatie a fost precis
determinata prin normele legale
sa nu se majoreze sumele bugetare aprobate pentru functionarea autotiratilor
de stat.
prin virare sa nu se majoreze sumele aprobate pentru completarea resurselor
proprii unor institutii, cu exceptia situatiilor in care , pe baza aprobarii legale
se suplimenteaza fondul bugetar pentru acestea.
Aprobarea virari de sume de bani sa se dea numai in urma unor temeinice
studii si analzie privind legalitatea operatiunii
2.Transferarea creditelor bugetare
In situatiile in care, pe baza dispozitiilor legale, au loc trecerei de unitati, actiuni sau
sarcini de la un ordonator principal de credite la altul, Ministerul Finantelor Publice
este autorizat sa introduca modificarile corespunzatoare in bugetele acestora si in
structura bugetului de stat, fara afectarea echilibrului bugetar si Fondului de rezerva
bugetara la dispozitia Guvernului.
Aceste treceri determina si transferarea sumelor aprobate pentru finantarea
respectivelor unitati, obiective sau actiuni.Transferarea sumelor bucetare, justificata
de trecerile legale ale unor unitati, obiective si actiuni de la o parte la alta a
bugetului de stat, se poate efectua numai la inceputul trimestrului anului bugetar
3.Suplimentarea creditelor bugetare
Guvernul este autorizat sa raporteze fonduri suplimentare in anumite
conditii.Suplimentarea se face la propunerea Ministerului Finantelor Publice,in
functie de cereile primite de la ordonatorii principali de credite bugetare.
In bugetul de stat s a prevazut Fondul de rezerva la dispozitia Guvernului si un Fond
de interventie la dispozitia Guvernului,fonduri utilizate la acoperirea financiara a
unor actiuni sau sarcini intervenite in cursul anului.
Guvernul e autorizat ca, din resurse financiare peste cele prevazute in buget sau
altele, sa finanteze actiuni urgente din domenii precum aparare, cultura,
invatamant.
Toate aceste noi repartizari care determina o suplimentare a creditelor bugetare
anuale sunt supuse aprobarii Parlamentului prin legile de rectificare bugetara.
3.Anticiparea creditelor bugetare
Pentru finantarea unor actiuni social-culturale si acoperirea unor cheltuieli
economice de interes local, organele de decizie ale unitatilor administrativ-teritoriale
pot incuviinta utilizarea unor fonduri de pana la 50% din sumele incasate din
veniturile proprii ale bugetelor locale respective peste cele aprobate.Utilizarea
veniturilor realizate peste cele prevazute in legile bugetare, pentru anticiparea unor
cheltuieli e conditionata de urmatoarele:

Depasirea incasarilor sa fie realizata in totalitatea veniturilor proprii stabilite


prin bugetul local respectiv si sa se mentina pana la finele anului

Plusurile de venituri sa provina din activitatea anului respectiv si sa nu fie


rezultatul unor modificari ale legislatiei sau anumitor subevaluari constatate
de organele de control prevazute de lege

Unitatea administrativ-teritoriala sa nu aiba imprumuturi nerambursate

4.Blocarea creditelor bugetare


Blocarea acestor credite e prevazuta pentru fondurile banesti aprobate prin legile
bugetare si ramase nefolosite la sfarsitul trimestrelor 1, 2, 3 ale anului bugetar.
Alocatiile bugetare ramase nefolosite la sfarsitul primelor 3 trimestre ale anului
bugetar reprezinta, in fapt, disponibilitatile care in cursul anului pot fi trecute fie
la fondurile de rezerva destinate unor cheltuieli noi, fie folosirea pentru
cheltuielile trimsetrului urmator al aceluiasi an, prin deblocare.Pentru unitatile
finantate de la bugetul de stat, Ministerul Finantelor Publice poate aproba
folosirea sumelor blocate in trimestrul urmator, la cererea justificata a
ordonatorilor principali.
5.Anularea creditelor bugetare
Creditele bugetare ramase neutilizate in timpul executiei bugetare se anuleaza
de drept.De asemenea, anularea creditelor bugetare se poate realiza, conform
dispozitiilor legale, si la propunerea ordonatorilor principali de credite bugetare
catre Ministeful Finantelor Publice.
In caz de divergenta, cu privire la anularea unui credit, intre Ministerul Finantelor
Publice si ordonatorul principal de credite, cu privire la anularea unor credite,
aceasta va fi solutionata de o comisie de mediere a Guvernulu.
Creditele bugetare anulate pe aceasta cale vor fi utilizate pentru majorarea
Fondului de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, lucru care pune in discutie
impartialitatea Guvernului in medierea unor asemenea divergente, avand in
vedere ca e parte interesata in litigiu.
Executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an.Orice venit
bugetar neincasat, precum si orice cheltuiala bugetara, neefectuata pana la 31
decembrie se va incasa sau se va plati in si din contul bugetului pe anul urmator.
Creditele bugetare neutilizate pana la incheierea anului sunt anulate de drept
De la aceasta regula e prevazuta o singura exceptie-disponibilitatile din fondurile
externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cotributiei
financiare a Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in
conturile structurilor implementare, se raporteaza la anul viitor, cu pastrarea
destinatiei initiale Creditele bugetare neutilizate pana la incheierea anului sunt
anulate de drept
De la aceasta regula e prevazuta o singura exceptie-disponibilitatile din fondurile
externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cotributiei
financiare a Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in
conturile structurilor implementare, se raporteaza la anul viitor, cu pastrarea
destinatiei initiale

22.Procedura incheierii executiei bugetare.Controlul activitatii bugetare

1.ELABORAREA SI APROBAREA CONTULUI GENERAL ANUAL DE EXECUTIE


Competenta in elaborarea contului general de executie a bugetului de stat si
respectiv, a contului de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat apartine
Ministerului Finantelor Publice, avand la baza conturile anuale de executie a
fondulurilor speciale si bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Potrivit art 56 din Leegea nr 500/2002 a finantelor publice, procedura bugetara se
finalizeaza cu ultima sa etapa-contul general annual de executie.Contul general de
executie se incheie la data de 31 decembrie, moment cand are loc incetarea tuturor
actelor si operatiunilor ce decurg din executarea bugetului respectiv.Veniturile
ramase de incasa, precum si cheltuielile neefectuate pana la 31 decembrie vor
constitui acte si operatiuni ale bugetului pe anul urmator.
Pe baza situatiilor contabile prezentate de oronatorii principali de credite bugetare,
a conturilor privind executia de casa a bugetului administratiei centrale de stat
prezentate de organele care au aceasta sarcina si dupa verificarea si analizarea
acestora, Ministerului Finantelor Publice elaboreaza contul general annual de
executie a bugetului de stat si contul de executie a bugetului asigurarilor sociale de
stat ,care au ca aneze conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale si
bugetele ordonoatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea, pe care le
prezinta Guvernului.
Guvernul analizeaza si prezinta spre aprobare Parlamentului contul general anual de
executie a bugetului de stat si contul anual de executie a bugetului asigurarilor
sociale de stat, cu anexele amintite .
Parlamentul aproba contul general anual de executie a bugetului de stat si contul
annual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, cu anexele respective,
cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie a anului urmator celui la care se
refera.Odata cu ele se depun, se analizeaza si se aproba de catre Parlament si
conturile de executie a fondurilor speciale.
Contul general annual de executie a bugetului administratiei centrale de stat este
intocmit in structura bugetului aprobat de Parlament si are ca anexe conturile
anuale de executie a bugetelor ordonatorilor principali de credite bugetare, precum
si anexele acestora
La nivelul bugetelor locale, organele de decizie ale unitatilor administrativ-teritoriale
(primaria) intocmesc si prezinta spre aprobare ordanelor locale alese (consiliile
locale), conturile anuale de executie a bugetelor locala, pana la 1 iulie a anului
urmator.

2.CONTROLUL EXECUTIEI BUGETARE


Atributiile de control ale executiei bugetare sunt indeplinite de urmatoarele organe

Parlamentul (Camera Deputatilor si Senatul), care exercita un control politic

Curtea de Conturi

Ministerul Finantelor Publice, care exercita un control administrativ specializat

a.Controlul politic se efectueaza de catre Parlament pe baza documentatiei


prezentate de Guvern in cursul anului bugetar.Controlul se exercita la cerere sau din
oficiu si urmareste evolutia executiei bugetare, atat la realizarea veniturilor, cat si cu
privire la efectuarea cheltuielilor bugetare
b.conform art 140 din Constitutie si dispozitiilor legi 94/1992, republicata, Curtea de
conturi exercita functia de control asupra modului de formare, administrare,
intrebuintare a resurselor financiare ale statului si sectorului public, furnizand
Parlamentului si unitatilor administrativ teritoriale rapoarte privind utilizarea si
administrarea acestora.
Curtea de conturi poate exercita auditul performantei asupra gestiunii bugetului
general consolidat, precum si a oricaror fonduri publice.
Curtea de conturi prezinta annual Parlamentului un raport asupra conturilor de
gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar expirat
Membrii Curtii de conturi sunt independenti si inamovibili, ca judecatorii.
Controlul administrativ-financiar specializat se exercita de catre Ministerul Finantelor
Publice prin organele sale specializate: aparatul de control al ministerului, organele
de inspectie judetene si Garda Financiara.
c.Controlul administrativ-financiar specializat trebuie sa urmareasca modul de
realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor, limitarea cheluielilor de
functionare, eliminarea cheltuielilor inoportune si neeconomicoase, utilizarea
fondurilor bugetare conform destinatiei, etc.

23.Sistemul veniturilor publice.Notiune, rol, structura


24.Veniturile ordinare
Veniturile ordinare sunt resursele banesti care se cuvin bugetelor componente ale
sistemului bugetar reglementat de Legea nr. 500/2002, in baza unor prevederi
legale, fiind formate din impozite, taxe, contributii sociale,contributii la fondurile
speciale extrabugetare si alte varsaminte, precum si cele prevazute in bugetele
locale (Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale).Din categoria veniturilor
ordinare fac parte si venituri obtinute din proprietatile statului, respectiv: dividende,
dobanzi, castiguri din capital (vanzarea de actiuni si active), redevente din
concesionarea bunurilor apartinand domeniului public al statului, V provenite din dif
contracte cu parteneri privati ca inchirieri,parteneriat public-privat.

1.Impozite
Impozitele reprezinta o contributie baneasca obligatorie cu titlu nerabursabil,
datorata, conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si persoanele
juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda.
Trasaturile impozitului sunt
1) Este o contributie baneasca.In conditiile statului modern, contributia se
realizeaza numai in forma baneasca, spre deosebire de statele sclavagiste si
feudale, care percepeau impozite si in natura.
2) Este o contributie obligatorie.
3) Impozitele sunt prelevari cu titlu nerambursabil, fiind utilizate doar la
finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii, si nu
unor interese individuale sau de grup
4) Impozitele sunt datorate conform dispozitiilor legale (Nullum impositum sine
lege)
5) Impozitele reprezinta o modalitate de participare a persoanelor fizice si
persoanelor juridice la constituirea fondurilor generale ale societatii
6) Impozitele se datoreaza pentru veniturile realizate si bunurile detinute, in
sensul ca subiectele impozabile datoreaza contributia numai in cazul cand
realizeaza veniturile prevazute de lege ca impozabile sau dobandesc sau
poseda bunuri care conform prevederilor legale, sunt impozabile.
In literatura de specialitate e sustinut ca impozitul e o prelevare fara o
contraprestatie.Aceasta ipoteza nu poate fi sustinuta deoarece trasat esent a
impozitului e reversibilitateasumele acumulate de stat prin impozite de la
persoanele fizice si juridice se reintorc sub forma unor actiuni, servicii, gratuitati
(invatamant, octotirea sanatatii, asistenta sociala, etc) de care beneficiaza
contribuabili la formarea fondurilor generale ale societatii.
Impozitele sun V ordinare ale bugetului de stat si ale nugetelor locale.

2.Taxele
Taxele ( de timbru, de inregistrare, de arbitrare, etc) reprezinta, alaturi de impozite,
cea de a doua categorie principala de venituri la bugetul de stat.
Reprezinta plata efectuata de pf sau pj pt serviciile prestate acestora de catre
institutiile publice.Sunt acasate de la pers care solicita o anum activitate din parea
unor institutii de stat sau beneficiaza de servicii publice,altele decat cele cu caracter
productiv.
Trasaturile ale taxelor:

1. Reprezinta plata neechivalenta deoarece aceasta poate fi mia mare sau mai
mica, comparativ cu valoarea presatiilor efectuate de organe sau institutii de
stat
2. Subiectul platitor e precis determinat din momentul cand acesta solicita
efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii de stat
3. Taxele reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor
solicitate de diferite persoane, pe cand impozitele se intrebuinteaza la
acoperirea cheltuielilor generale ale societatii.
4. Taxele reprezinta plati plati facute de persoanele fizice sau juridice pentru
servicii sau lucrari efectuate in mod direct si imediat acestora de catre organe
sau institutii de stat specializate.
Principiile taxarii sunt:
1.Unicitatea taxarii, in sensul ca pentru unul si acelasi serviciu prestat unei
persoane, aceasta nu datoreaza taxa decat o singura data.
2.Raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata revine functionarului si
nu debitorului
3.Nulitatea actelor nelegal taxate
4.Taxele sunt anticipative, in sensul ca se achita in momentul solicitari serviciilor
sau lucrarilor de catre organe sau institutii de stat.
Taxele reprezinta venituri ordinare ale bugetului de stat si bugetelor locale, cu
precizarea ca cele mai multe taxe sunt venituri ale bugetelor locale.
**taxa de timbru = plata serviciilor prestate ori alucrarilor efectuate de dif organe su
institutii de stat care primesc, intocmesc sau elibereaza dif acte,presteaza servicii
sau rezolva dif interese legitime ale partilor.

3.Principalele impozite datorate bugetului de stat


a.Impozitul pe profit este un impozit direct, datorat de contribuabili bugetului de
stat.Impozitul se calculeaza asupra profitului, adica a masei impozabile stabilite ca
urmare a scaderii cheltuielilor necesare realizarii venitului din totalul incasarilor
entitatii supuse impozitarii.
Trebuie sa plateasca impozit pe profit urmat pers,denumite contribuabili:
a. pj romane
b.pj straine care desfas activ prin interm unui sediu permanent in RO
c.pj straine si pf nerezidente care desfas activ in Ro intr-o asociere fara personalitate
juridica

d.pj straine care realiz venituri din /sau in legatura cu prop imobiliare situate in RO
sau din vanzarea/concesionarea titlurilor de participare det la o pj romana
e. pf rezidente asociate cu pj romane pt venoturile realiz atata in Ro,cat si in
strainatate din asocieri fara personalitate juridica impozitul datorat de pf se
calc,se retine, se varsa de catre pj romana

2.Impozitul pe venit
Contribuabili:
a.pf rezidente
b. pf nerezidente care desfas o activ independenta prin intermediul unui sediu
permanent in Romania
c. pf nerezidente care desfas active dependente in Ro
d. pf nerezidente care obt orice alte venituri in afara celor aratate la b+c

Categoriile de venituri supuse impozitului sunt urmatoarele:

Venituri din activitati independente

Venituri din salarii

Venituri din cedarea folosintei bunurilor

Venituri din investitii

Veniturii din pensii

Venituri din activitati agricole

Venituri din premii si din jocuri de noroc

Venituri din transferul proprietatilor imobiliare

Venituri din alte surse, definite conform art 78 C.fisc

In ceea ce priveste cota de impozitare pentru determinarea impozitului pe veniturile


din: activitati independente, salarii, cedarea folosintei bunurilor, pensii, activitati
agricole, premii este de 16% asupra venitului impozabil corespunzator
categorieirespective.
Alte cote de impozitare: 20% pentru veniturile din jocuri de noroc in cazul
castigurilor de pana la 10.000 lei si 25% pentru castigurile care depasesc 10.000 lei,
3% pentru veniturile din transferul proprietatii asupra bunurilor imobile, etc.

3.Taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect, datorat vugetului de stat.E


un impozit stabilit asupra consumului, care se regaseste in pretul final al produsului
livrat sau serviciului prestat.Cota taxei pe valoare adaugata este de 24.Baza
impozabila este pretul produsului sau tariful serviciului
4.Accizele sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat.Sunt
de 2 feluri- accize armonizate si alte accize.Distinctia dintre cele 2 se face in functie
de obiectul lor.Produsele accizabile care fac obiectul de impunere al accizelor
armonizate sunt: berea, vinurile, bauturile fermentate altele decat berea si vinurile,
produsele intermediare, alcool etilic, uleiuri minerale si electricitate.
5.Taxele vamale sunt impozite indirecte aplciate asupra pretului marfurilor in
momentul importului acestora in teritoriul national al Romaniei.Taxele vamale de
import se determina pe baza Tarifului vamal al Romaniei, care se aproba prin
lege.Taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei
vamale de import.

Principalele impozite si taxe datorate la bugetele locale.


1.Impozitul pe cladiri-orice persoana, fizica sau juridica, care are in proprietate o
cladire situata in Romania, datoreaza anual catre bugetul local al unitatii
administrativ-teritoriale in care e amplasata cladirea, respectiv sectorului din
Bucuresti impozit pentru acea cladire.In cazul proprietarilor persoane fizice,
impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea
impozabila a cladirii.Cota de impozitare este de 0,1%.In cazul proprietarilor
persoane juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de
impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.Cota de impozit se stabileste prin
hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,5% inclusiv.
2.Impozitul pe teren- orice persoana, fizica sau juridica, care are in proprietate un
teren situat in Romania, datoreaza anual catre bugetul local al unitatii administrativteritoriale in care e situat terenul, respectiv sectorului din Bucuresti impozit pentru
acel teren.
3.Taxa asupra mijloacelor de transport-orice persoana care are in proprietate
un mijloc de transport care trebuie inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala
pentru mijlocul de transport care se plateste la bugetul local al unitatii administrativ
teritoriale unde persoana isi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, dupa
caz.Impozitul se stabileste avand in vedere capacitatea cilindrica sau masa totala
maxima autorizata.
4.Impozitul pe spectacole-orice persoana care organizeaza o manifestare
artistica, o competitie sportiva sau alta activitate distractiva in Romania are
obligatia de a plati acest impozit la bugetul local al unitatii administrativ teritoriale
in raza careia are loc manifestarea artistica.Cota de impozit este fie de 2% (pentru
spectacole de teatru, balet, opera,opereta si altele) repsectiv de 5 % pentru restul
5.Taxa hoteliera-Consiliul local poate institui o taxa, nefiind deci obligat, pentru
sederea intr-o unitate de cazare, intr o localitate asupra careia consiliul local isi
exercita autoritatea.In principiu, cota taxei este intre 0,5% si 5% din tariful de cazare

6.Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:

Dobanda pentru plata cu intarziere a impozitelor si taxelor locale

Taxele de timbru prevazute de lege

Taxele extrajudiciare prevazute de lege

7.Taxe speciale-pentru functionare aunor servicii publice locale, create in itneresul


persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al
Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba taxe speciale, cuantumul fiind stabilit
anuale.Aceste taxe se incaseaza intr un const disctinct, deschis in afara bugetului
local, fiind utilizate in scopurile pentru care au fost infiintate.Taxele speciale sunt
cunoscute in teoria fiscala si sub denumirea de taxe parafiscale.
**Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
Bugetele locale beneficiaza de sume defalcate din impozite reprezentand venituri
ale statului.Din impozitul pe venit, incasat la bugetul de stat la nivelul fiecarei unitati
administrativ-teritoriale, se aloca lunar, intermen de 5 zile lucratoare de la finele
lunii in care s a incasat acest impozit:

o cota de 47% la bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, pe


teritoriul carora isi desfasoara activitatea platitorii de impozite

13% la bugetul propriu al judetului

22% intr un cont distinct, deschis pe seama consiliului judetean pentru


echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.

In Municipiul Bucuresti, cei 82% din impozitul pe venit se repartizeaza astfel:

23,5 la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti

47,5 la bugetul propriu al municipiului Bucuresti

11% intr un cont distinct, deschis pe seama Consiliului General al


Municipiului Bucuresti pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor si
municipiului Bucuresti.

Contributiile sociale

Conform Legii nr. 500/2002, contributia reprezinta, in general, o prelevare


obligatorie a unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara
posibilitatea obtinerii unei contraprestatii.
1.Contributia de asigurari sociale
In sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, contributia de
asigurari sociale se datoreaza bugetului asigurarilor sociale de stat, pe baza acesteia
determinandu-se apoi dreptul la diferitele tipuri de pensii acordate de stat.
Contributia de asigurari sociale se datoreaza lunar de catre contribuabili, fiind unica,
dar plata acestia este fractionata.Mai exact, suportarea datoriei este impartita intre
angajat si angajator, atat angajatul cat si angajatorul fiind contribuabili ai bugetului
asigurarilor sociale de stat.
Angajatul datoreaza contributia individuala de asigurari sociale stabilita prin
aplicarea procentuala la baza de impozitare, iar angajatorul datoreaza diferenta intre
cota contributiei sociale si cota suportat de angajat sub forma contributiei sociale
individuale.
Conform legii conditiile de munca pot fi normale, deosebite, speciale si alte conditii.
Pentru anul 2011, prin Legea nr.263/2011, cotele de contributii sociale au fost
stabilite astfel

Pentru conditii normale de munca-31,3%

Pentru conditii deosebite de munca-36,5% (prezinta un grad mare de


expunere la risc)

Pentru conditii speciale si alte conditii de munca-41,3% (astfel de conditii


intalnim in unitatile miniere, pentru personalul care si desfasoara activitatea in
subteran cel putin 50% din timpul de munca in luna respectiva,aviatia civilapentru personalul navigant, dar si altele).

Asa cum am mentionat. Contributia de asigurari sociale este suportat partial de


angajat si partial de angajator.Pentru cotele precizate mai sus angajatul va plati
10,5% indiferent de conditiile de munca in care lucreaza, restul de 20,8%(conditii
normale), 25,8%(conditii deosebite), 30,8%(conditii speciale ) urmand a fi platit de
angajator.
Platitorul efectiv si responsabil pentru retinerea la sursa si plata contibutiei de
asigurari sociale este angajatorul.Fapta angajatorului care dispune utilizarea in alte
scopuri si nevirarea la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari
sociale, retinute de la asigurat, constituie contraventie si e sanctionata cu amenda
contraventionala
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca plateste contributia de asigurari
sociale pentru toate persoanele aflate in somaj.Cota contributiei suportate de catre
ANOFM este de 30% fiind platita integral de agentie.
Baza de impunere la care se calculeaza cota contributiei de asig sociala e dif in
raport cu cei 2 contribuabili pp ai bugetului asig sociale:

-pt angajati debitori ai contrib indiv de asig sociale salariul individual


brut+sporuri+adaosuri
-pt angajator, indif care ar fi acesta fondul total de salarii brute lunare
2.Contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale
Contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale este
destinata constituirii fondului initial pentru functionarea sistemului de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale fiind o contributie ce se plateste
lunar.
Obiectivele aceste contributii sunt :

Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale

Reabilitarea medicala si socio-profesionala a asiguratilor,victime ale


accidentelor de munca

Acordarea de prestatii in bani pe termen lung si scurt

Debitorii contributiei sunt-angajatorii si persoanele asigurate pe baza de contract


individual de asigurare.
Cota contributiei sociale difera astfel

Cota contributiei datorade de catre angajator este de 0,5%, aplicata asupra


sumei veniturilor brute lunare realizate sau, dupa caz, la drepturile
reprezentand indemnizaztia de somaj ori asupra veniturilor supuse impozitului
pe venit

Cota contributiei datorate de persoanale asiguratepe baza de contract


indivitual e unica, in valoare de 1%, aplicata venitului lunar asigurat, indiferent
de activitatea prestata.

Nevirarea contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale


atrage dupa sine raspunderea materiala a asiguratului (angajatorului).Utilizarea
sumelor destinate asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale in alte
scopuri decat cele prevazute de lege constituie infractiune si se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Contributiile la fondurile speciale extrabugetare


1.Contributia la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate
Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate este un fond special care se
constituie si se administreaza in afara bugetului d stat si se aproba ca anexa la
legea bugetului de stat.
Contributia la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate se datoreaza de
catre toate persoanele fizice care au domiciliul sau resedinta in Romania, fiind o

contributie obligatorie, indiferent de situatia profesionala sau materiala a


persoanei.E o obligatie obiectiva, legata exclusiv de domiciliul sau
resedinta.Calitatea de asigurat inceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu
sau resedinta in Romania.
Debitori ai contributiei de asigurari de sanatate sunt-persoanele fizice care
realizeaza anumite categorii de venituri(venituri din salarii care se supun impozitului
pe venit, venituri din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii
liberale, venituri din agricultura si silvicultura, indemnizatii de somaj, venituri din
cedarea folosintei bunurilor, venituri din dividende si dobanzi, venituri din pensii) si
persoanele juridice sau fizice (autorizate) angajatoare la care isi desfasoara
activitatea asiguratii persoane fizice.
Baza de calcul este reprezentata de venitul realizat de pf sau de fondul de salarii in
cazul pj sau pf angajatoare.
Cota contributei sociale este de 5,5% pentru persoanele fizice care realizeaza
venituri de natura celor aratate, 5,2% pentru persoanele juridice sau fizice
angajatoare si 10,7 pentru persoanele care se asigura facultativ.

2.Contibutii la bugetul asigurarilor de somaj


Bugetul asigurarilor de somaj este un fond special care se constituie si se
administreaza in afara bugetului asigurarilor sociale de stat si se aproba ca anexa la
Legea bugetului asigurarilor sociale de stat.Contributia de asigurari sociale de somaj
platita lunar de contribuabili constituie principalul venit al bugetului asigurarilor de
somaj, buget constituit in vederea acoperirii necesarului de venituri ale unei
persoane aflate temporar in somaj.
Contributia de asigurari de somaj se plateste astfel-angajatii datoreaza contributia
indivduala la bugetul asigurarilor pentru somaj in cuantum de 0,5%,iar angajatorii
datoreaza o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj de 0,5%
Baza de calcul diferita in raport de debitorul acestei obligatii:
1.angajati- venitul brut lunar
2.angajatori- suma veniturilor
Incalcarea de catre angajator a obligatiilor legale, constand in sustragerea de la
obligatia privind plata contributiilor la bugetul asigurarilor pentru somaj, constituie
infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 1 an.

25.Veniturile extraordinare
26.Sistemul cheltuielilor publice.Notiune,rol, structura
27.Cheltuielile publice in domeniul social
In aceasta categorie intra cheltuilelile publice pentru invatamant (investitia in
capital uman), cheltuielile publice pentru sanatate, cheltuielile publice pentru
asigurarile sociale.
Cheltuielile publice pentru invatamant
Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se asigura pe seama resurselor bugetare,
a imprumuturilor contractate pe piata de colectivitatile locale, precum si a resurselor
provenind din taxe de scolare, donatii, venituri din exploatarea proprietatilor
apartinand scolilor sau din activitatile desfasurate de acestea catre terti.
Cheltuielile publice pentru invatamant se finanteaza fie din fondurile bugetului
general al statului, fie din cele ale unitatilor administrativ-teritoriale, in functie de
sistemul centralizat sau descentralizat al invatamantului si de subordonarea
intitutiilor de invatamant.
Este larg raspandita conveptia potrivit careia cheltuielile de invatamant fac parte din
cateogoria investitiilor in capital uman.Data fiind contrivutia deosebita a
invatamantului la pregatirea fortei de munca, se considera ca invetitiile in capital
uman, sub forma cheltuielilor de invatamant, au un randament pentru colectivitate
mai ridicat decat cheltuielile clasice de capital.
Acest tip de capital se realizeaza prin actiuni de invatamant, sanatate, cautarea de
locuri de munca mai bine retribuite, migratie etc, care dau posibilitatea individului
sa I valorifice in conditii optime mostenirea genetica, aptitudinile, capacitatea de
munca.
Intre momentul efectuarii investitiei in capitalul uman si acela al valorificarii acesteia
trece o perioada de timp mai mult sau mai putin indelungata, in functie de felul,
complexitatea si durata pregatirii profesionale.In aceasta perioada, beneficiarul
investitie in capital uman are nevoie de bani pentru achitarea cheltuielilor de
scolarizare, intretinere, sanatate, etc.Problema esentiala ce se pune in legatura cu
acesata vizeaza modul de procurare a resurselor banesti necesare.
O alta problema se refera la calculul eficientei investitie in capital uman.Aceasta
presupune stabilirea costului investitiei de scolarizare, iar pe de alta parte,
determinarea valorii actuale a veniturilor viitoare.Cu cat este mai mare raportul intre
veniturile viitoare si cheltuielile de scolarizare, cu atat mai ridicata va fi eficienta
acestor cheltuieli.In efectuarea acestor calcule, dificultatea provine din faptul ca nu
toate cheltuielile de scolarizare au caracter de investitii (de exemplu, cele care
produc efecte utile nemateriale, cum ar fi delectarea prin literatura, arta etc).
Notiunea de capital uman a fost introdusa in anii 60 de catre Gary Becker, laureat
in anul 1992 al Premiului Nobel in Stiinte economice.Capitalul uman se refera la
totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale implicate in procesul de munca si
creatie, iar pe de alta parte, cuprinde cheltuielile care se fac pentru dobandirea si
perfectionarea continua a acestor aptitudini.

Capitalul uman difera de la o tara la alta in functie de marimea populatiei, gradul de


pregatire, premisele tehnice si organizatorice ale muncii.Exista diferentieri
semnificative si la nivel indivitual, in functie de capacitatea intelectuala nativa a
fiecarui om, de durata si calitatea instructiei si educatiei etc.
Capitalul uman are doua componente:

capitalul tangibil dat de totalitatea cheltuielilor pentru prima varsta a vietii, in


care individul nu plateste in mod direct, costurile aferente fiind suportate de
familie si societate

capitalul intangibili, care rezulta din insumarea cheltuielilor facute pentru


educatie, instruire si asistenta sociala.

Educatia si pregatirea profesionala sunt cele mai importante investitii in capitalul


uman.
In contrast cu dificultatile constate in structura productiva a economiei, Romania a
avut totusi sansa existentei uni capital uman ca singur punct de echilibru si
impulsionare a relansarii.
Tinand cont de importanta pe termen mediu si lung a programului de investitii in
resurse umane este necesara o strategie unitara nationala care sa prezinte
continuitate, indiferent de culoarea politica a guvernelor ce se succed la conducere.
Cheltuieli pentru sanatate
Cheltuielile publice pentru sanatate sunt asigurate din Fondul national unic de
asigurari sociale de sanatate reglementat de Legea nr. 95/2006 privind reforma in
domeniul sanatatii.
Asigurarile sociale de santate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii si
promovarii sanatatii populatiei, care asigura acordarea unui pachet de servicii de
baza.
Persoanele beneficiare ale prestatiilor de asigurari sociale,numite in continuare
asigurati, sunt toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetatenii straini
si apatrizi care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau
au domiciliul in Romania, sub conditia platii contributiilor de asigurari sociale de
santate.Beneficiaza de serviciile de asigurari sociale de sanatate fara plata
contributiei urmatoarele categorii de persoane:

toti copiii pana la varsta de 18 ani, cei cu varsta cuprinsa intre 18 si 26 de ani
doar daca sunt elevi, ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din
munca

tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a


copilului si nu realizeaza venituri din munca sau nu sunt beneficiari de ajutor
social

sotul, sotia si parintii fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane
asigurate

persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de

dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor


deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, precum si persoanelor
prevazutge la art 3 alin(1) lit b) din Legea nr 341/2004 pentru cinstirea eroilormartiri si a luptatorilor care au contribuit la victoria Revolutiei din decembrie
1989 daca nu realizeaza alte venituri decat cele provenite din drepturile
banesti acordate de aceste legi, precum si cele provenite din pensii.

Persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte
surse si se afla in ingrijirea familiei

Bolnavii cu afectiuni incluse in programele nationale de sanatate stabilite de


Ministerul Sanatatii, pana la vindecarea respectivei afectiuni, daca nu
realizeaza venituri din munca, pensie sau din alte surse

Femeile insarcinate sau lauzele, daca nu au niciun venit sau au venituri sub
salariul de baza minim brut pe tara.

Asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza, care cuprinde servicii


medicale, servicii de ingrijire a sanatatii, medicamente, materiale sanitare si
dispozitive medicale.Drepturile asiguratilor care fac obiectul pachetului de servicii
de baza se stabilesc annual, pana la data de 31 octombrie a fiecarui an pentru
anul urmator, prin contractul cadru cu privire la serviciile de asistenta medicala,
elaborat de catre Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate si aprobat prin
hotarare de guvern.Asiguratii beneficiaza de pachetul de servicii de baza in caz
de boala sau accident, din prima zi de imbolnavire sau de la data accidentului si
pana la vindecare
Serviciile medicare suportate din fondul national unic de asigurari sociale de
sanatate, de care bneficaiza orice asigurat, sunt urmatoarele:

Servicii medicale profilactice-pentru prevenirea imbolnavirii si in scopul


depistarii precoce a bolilor si pastrarii sanatatii, asiguratii vor fi informati
permanent de catre casele de asigurari asupra mijloacelor de reducere si
de evitare a cauzelor de imbolnavire si asupra pericolelor la care se expun
in cazul consumului de droguri, alcool si tutun

Serviciile stomatologice-trimestrial pentru copii de pana la 18 ani si de


doua ori pe an pentru tinerii cu varsta intre 18 si 26 de ani daca sunt elevi,
ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din munca

Servicii medicale curative-Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru


vindecarea bolii, pentru prevenirea complicatiilor ei, pentru recuperarea
sau cel putin ameliorarea suferintei, dupa caz.Asiguratii au dreptul la
asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie, la indicatia
medicului de familie.Asiguratii primesc asistenta medicala de specialitate in
spitalele acreditate.

Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale si alte mijloace


terapeutice.Asiguratii beneficiaza de medicamente cu sau fara contributie
personala, pe baza de prescriptie medicala.Lista cu medicamente de care
beneficiaza asiguratii cu sau fara contributie persoanal se elaboreaza
annual de catre Ministerul Sanatatii si CNAS si se aproba de catre Guvern

Servicii medicale de ingrijire la domiciliu.Asiguratii au dreptul sa primeasca


unele servicii medicale si ingrijiri la domiciliu din partea unui medic daca e
necesar si indicat de medic.

Alte serviciicheltuielile de transport sanitar, necesare pentru realizarea


unui serviciu medical pentru asigurat, se suporta din fond.Asiguratii au
dreptul la transport sanitar daca e vorba de urgente medicale sau in
cazurile prevazute in contractul cadru.

Cheltuielile publice pentru asigurarile sociale


Cheltuielile pentru asigurari sociale sunt acoperite din bugetul asigurarilor sociale
de stat si din bugetul asigurarilor de somaj.
A)Cheltuielile pentru asigurari sociale acoperite din bugetul asigurarilor sociale de
stat
Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita prin sistemul public
de pensii.
In sistemul public se acorda urmatoarele categorii de pensii:

pensia pentru limita de varsta-se acorda asiguratilor care indeplinesc


cumultaiv, la data pensionarii conditiile privind varsta standard de pensionare
si stagiul minim de cotzare(15 ani atat pentru barbati cat si pentru femei)
realizat in sistemul public.Varsta standard de pensionare este de 63 de ani
pentru femei si 65 de ani pentru barbati.

Pensia anticipata-asiguratii care au depasit stagiul complet de cotizare cu cel


putin 8 ani pot solicita pensia anticipata cu cel mult 5 ani inaintea varstelor
standard de pensionare,

Pensia anticipata partial-asiguratii care au realizat stagiile complete de


cotizare, precum si cei care au depasit stagiul complet de cotizare cu pana la 8
ani pot solicita pensia anticipata partial cu reducerea varstelor standard de
pensionare cu cel mult 5 ani.

Pensia de invaliditate-au dreptul la pensia de invaliditate asiguratii care si au


pierdut total sau cel putin pe jumatate din capacitatea de munca.In raport cu
cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii invaliditatea
este fie de gradul 1,2 sau 3.

Pensia de urmas-au dreptul la pensie de urmas copiii si sotul supravietuitor,


daca persoana era pensionar si indeplinea conditiile pentru obtinerea unei
pensii.

Plata pensiilor se face lunar.Pensia se plateste personal titularului, mandatarului


desemnat de acesta prin procedura speciala sau reprezentantului legal al
acestuia.Plata pensiei inceteaza incepand cu luna urmatoare celei in care:

Bneficiarul a decedat

Beneficiarul nu mai indeplineste conditiile legale in temeiul carora I a fost


acordata pensia

Urmasul a fost condamnat ptrintr o hotarare ramasa definitiva pentru


infraciunea de omor sau tentativa de omor comisa asupra sustinatorului

Trebuie mentionat ca exista si cauze care suspenda plaata pensiei.


Din fondurile bugetului asigurarilor sociale de stat se acopera si sumele necesarea
pentru satisfacerea unor drepturi ale asiguratilor, cum ar fi:

Concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, cauzate de


boli obisnuite

Concediu medical si indemnizatie pentru maternitate

Concediu medical si indemnizatie de risc maternal

Concediu medical si indemnizatie pentru ingrijirea copilului bolnav

Din bugetul aisugrarilor sociale de stat sunt finantate si o serie de cheltuieli in


beneficiul persoanelor cu venituri mai mici care au nevoie de tratament sau de
odihna in vederea recuperarii capacitatii de munca.
B)Cheltuielile pentru asigurari sociale acoperite din bugetul asigurarilor sociale de
somaj
Indemnizatia de somaj-smerii beneficiaza de indemnizatie de somaj daca
indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

Au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni


premergatoare datei inregistrarii cererii

Nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii


venituri mai mici decat indemnizatia de somaj

Nu indeplinesc conditiile de pensionare, conform legii

Sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza


teritoriala isi au domiciliul sau, dupa caz, resedinta daca au avut ultimul loc de
munca ori au realizat venituri in acea localitate

Indemnizatia de somaj se acorda somerilor pe perioade stabilite diferentiat, in


functie de stagiul de cotizare, dupa cum urmeaza:

6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cel putin 1 an

9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani

12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma lunara, acordata diferentiat in


functie de stagiul de cotizare.
Persoanele care nu beneficiaza de indemnizatie de somaj sunt persoanele care, la
data solicitarii dreptului, refuza un loc de munca potrivit pregatirii sau nivelului
stdiilor, situat la o distanta de cel mult 50 de km de localitatea de domiciliu, sau
refuza participarea la servicii pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala

oferite de agentiilepentru ocuparea fortei de munca.Nu beneficiaza de indemnizatie


de somaj, absolventii care la data solicitarii dreptului, urmeaza o forma de
invatamant.
Indemnizatia de somaj se plateste lunar in cunantumul prevazut, respectiv 75% din
salariul minim brut pe tara pentru someri si 50% din salariul minim brut pe tara
pentru persoanele asimilate legal somerilor
Beneficiarii de indemnizatie de somaj sunt asigurati in sistemul asigurarilor sociale
de stat si in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si beneficiaza de toate
drepturile prevazute de lege pentru asiguratii acestor sisteme.

29.Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare.Cheltuieli militare


Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare
O parte din fondurile publice este dirijata spre finantarea cheltuielilor pentru
cercetare-dezvoltare.In aceasta categorie se include cheltuielile pentru:

Cercetarea fundamentala, care are ca obiectiv dezvoltarea cunostintelor intr


un anumit domeniu al stiintei

Cercetarea aplicativa, care are ca scop crearea de noi produse sau de noi
procedee tehnologice

Dezvoltarea, care urmareste verificarea prealabila a posibilitatii realizarii unui


produs pe scara industriala, prin constituirea de prototipuri, statii pilot, etc.

Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare efectuate din fondurile publice detin o


pondere importanta (la mijlocul deceniului trecut de circa 30% in Japonia, 45-46% in
fosta R.F.G. si Olanda, 50-52% in Anglia si S.U.A), in totalul cheltuielilor in acest
domeniu.
Din momentul formularii temei de cercetare si pana la valorificarea rezultatelor
cercetarii este necesara o perioada mai mult sau mai putin indelungata care, in
cazul produselor noi, poate ajunge la 3-5 ani sau chiar mai mult
Cercetarea este o activitate care necesita cheltuieli importante, cu toate acestea,
cheltuielile de cercetare-dezvoltare nu reprezinta in medie decat 5-10% din totalul
cheltuilelilor pe care le presupune lansarea unui nou produs (10-20% din totalcheltuieli cu proiectarea produsului, 40-60% -echipamentul de productie, 5-15%lansarea productiei, 10-25-studiul pietei si reclama comercial).
Intrucat cheltuielile de cercetare sunt orientate de cele mai multe catre un numar
restrans de mari intreprinderi, de sprijinul financiar al statului se bucura, in primul
rand, marile monopoluri.
Pentru determinarea eficientei proiectelor de cercetare-dezvoltare se foloseste
metoda costuri-avantaje sau costuri-beneficii.In acest scop se tine seama de
probabilitatea reusitei tehnice a proiectului, de probabilitatea reusitei comerciale, de

pretul de cost al produsului, de pretul de vanzare ce se poate obtine, de cantitatea


de produse ce ar putea fi desfacuta pe piata si de durata de viata a produsului.
Reglementarea-cadru in aceasta materie o reprezinta O.G nr 57/2002 privind
cercetarea stiintifica si tehnologica.
In calitate de organ al administratiei publice centrale de specialitate care exercita
atributiile autoritatii de stat pentru domeniul cercetarii-dezvoltarii, Ministerul
Educatiei si Cercetarii elaboreaza si actualizeaza strategia nationala in acest
domeniu, asigura cadrul institutional pentru aplicarea acesteia, coordoneaza la nivel
national politicile guvernamentale, stimuleaza si sustine dezvoltarea si
monitorizarea activitatii de cercetare-dezvoltare
Conform art. 5 din O.G nr.57/2002 dreptul de a desfasura activitati de cercetaredezvoltare si inovare este recunoscut oricarei persoane fizice sau juridice iar dreptul
de acces liber la fondurile publice destinate activitatii de cercetare-dezvoltare este
garantat in conditiile de competenta si cu repsectarea prevederilor legale si
contractuale privind drepturile de proprietate intelectuala si de utilizare a
rezultatelor.
Sistemul de cercetare-dezvoltare de interes national cuprinde urmatoarele categorii
de unitati de drept public, cu personalitate juridica, acreditate in acest sens:

Institute nationale de cercetare-dezvoltare

Institute, centre sau statiuni de cercetare ale Academiei Romane si de


cercetare-dezvoltare ale academiilor de ramura

Institutii de invatamant superior acreditate sau structuri ale acestora

Institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate in cadrul societatilor


nationale, companiilor nationale si regiilor autonome de interes national.

Pe langa cele enumerate, mai fac parte si unitati si institutii de drept public,
precum si unitati si institutii de drept privat.
Fiecare institut national intocmeste annual bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul
contabil si contul de profit si pierderi, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul
Finantelor Publice.
Principalele obiective ale Strategiei nationale in domeniul cercetarii-dezvoltarii sunt:

Promovarea si dezvoltarea sistemului national de cercetare-dezvoltare pentru


sustinearea dezvoltarii economice si sociale a tarii si a cunoasterii

Integrarea in comunitatea stiintifica internationala

Protectia patrimoniului tehnico-stiintific

Dezvoltarea resurselor umane din activitatea de cercetare

Dezvoltarea bazei materiale si finantarea activitatii de cercetare

Potrivit O.G. nr. 57/2002, prin rezultate ale activitatilor de cercetare-dezvoltare


obtinute in baza derualarii unui contract finantat din fonduri publice se intelege:

Documentatii,studii,lucrari, planuri, scheme si alte asemenea

Brevete de inventie, certificate de inregistrare a desenelor si modelelor


industriale si altele asemenea

Tehnologii, procedee, produse informatice, retete, forumle, metode si altele


asemenea

Obiecte fizice si produse realizate in cadrul derularii contractului respectiv

Rezultatele cercetarii obtinute in baza derularii unui contract finantat din fonduri
publice apartin persoanelor juridice executante si ordonatorlui principal de credite,
in egala masura, daca prin contract nu s a prevazut altfel.
Cheltuieli militare
Cheltuielile militare reprezinta unul din capitolele cele mai importante ale
cheltuielilor publice, avand o pondere ridicata in bugetele statelor.
Aceste cheltuieli sunt neproductive si risipitoare, afectand in mod deosebit
econimiile tarilor in curs de dezboltare, unde ritmul de crestere a cheltuielilor
militare depaseste pe cel al venitului national.
Cheltuielile militare sunt clasificate in literatura de specialitate in doua categorii:
directe si indirecte.
Din prima categorie fac parte cheltuielile cu intretinerea in tara si pe teritorii a
armatei, flotei maritime si aeriene, achizitionarea de armament, echipament militar,
mijloace de subzistenta etc, care figureaza in bugetele ministerelor respective.
Din cea de a doua categorie fac parte cheltuielile legate de lichidarea urmarilor
razboiului, cum ar fi: platile in contul datoriei publice contractate in timpul
razboiului, reparatiile (despagubirile) de razboi, pensiile datorate invalizilor,
vaduvelor si orfanilor de razboi, cheltuieli legate de aplicarea unor acorduri
internationale cu caracter militar, cheltuielile cu pregatirea de razboaie.
Ponderea cheltuielilor directe si indirecte in totalul cheltuielilor militare se schimba
incontinuu.
Pentru a ne da seama de marimea cheltuielilor militare pe plan mondial e suficient
sa mentionam ca acestea echivaleaza cu totalul cheltuielilor publice pentru
invatamant ce se efectueaza pe tot globul ori cu dublul cheltuielilor publice
mondiale pentru sanatate.
Productia militara este o marfa cu un caracter deosebit, avand o baza de desfacere
diferita de aceea a bunurilor de consum si a mijloacelor de productie.In unele tari,
productia militara se realizeaza in intreprinderi de stat, in altele in intreprinderi
particulare sau se utilizeaza un regim mixt.Intreprinderile care efectueaza comenzi
militare au avantajul ca beneficiaza de finantare gratuita din partea statului pentru o
parte din capitalul fix si circulant de care au nevoie sis unt scutite astfel de riscul
efectuarii de investitii pentru o productie fara o desfacere certa sau de posibila
insolventa a beneficiarului marfii
Veniturile in lei si in valuta incasate de Ministerul Apararii Nationale ca urmare a
participarii la operatiunile de mentinere a pacii si in sprijinul pacii vor fi retinute

integral ca venituri extrabugetare, pentru finantarea cheltuielilor materiale si de


capital.
In 1998 a fost adoptata O.G. nr. 7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a
personalului militar si civil, ce se vor aplica in perioada restructurarii marilor unitati,
unitatilor si formatiunilor din comunerea Ministerului Apararii Nationale.
Cadrele militare ale caror functii se reduc vor fi incadrate, in limitele prevederilor, in
alte unitati din garnizoana de dislocare sau in alte garnizoane, potrivit criteriilor
stabilite de Ministerul Apararii Nationale.
29.Cheltuieli publice pentru functionarea aparatului de stat
O categorie importanta de cheltuieli publie o constituie cea pentru intretinerea si
functionarea organelor de adminsitratie.
Organele puterii sau ale administratiei de stat, alese sau numite, se preocupa de
cele mai variate probleme incepand cu elaboarea si adoptarea legilor, intretinerea
de relatii diplomatice cu alte state, stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor,
canalizare, salubritate, iluminatul public, ingrijirea parcurilor, inregistrarea actelor de
stare civila si pana l sistematizarea teritoriala, construirea de drumuri si poduri,
intretinerea si repartizarea strazilor, protectia mediului inconjurator, apararea contra
innundatiilor, paza contra incendiilor, etc.
La acestea se adauga cheltuielile privind organele insarcinate cu mentinerea ordinii
publice, si anume: politia si jandarmeria, siguranta statului, justitia si procuratura,
deci intreg aparatul cu atributii coercitive.
Marimea cheltuielilor pentru functionarea aparatului de stat sporeste odata cu
cresterea complexitatii vietii economico-sociale, ajungand astazi in tarile dezvoltate
la peste o reime din venitul national si detinand ponderea cea mai importanta in
totalul cheltuielilor publice.
Nivelul salariilor functionarilor publici are o deosebita importanta pentru
functionarea corespunzatoare organelor statului.Neluarea in considerare a acesti
realitati poate duce la grave fenomene de disfunctionalitate, inclusiv la coruptie.
In sistemul bugetar, la institutiile publice din subordinea autoritatilor locale, salariile
se platesc o data pe luna, pentru luna precedenta, esalonarea platilor pe zile
urmand a se face de catre Directia generala a finantelor publice, la propunerea
ordonatorilor principali de credite
Ordonatorii principali de credite au obligatia sa se incadreze in cheltuielile de
personal, numarul maxim de posturi si in structura posturilor.
Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, de exemplu, a statuat expres
ca, in vederea monitorizarii cheltuielilor de personal prevazute in bugetul de stat pe
anul 2005, de exemplu, a statuat expres ca, in vederea monitorizarii cheltuielilor de
personal prevazute in bugetul de stat pe anul 2005, ordonatorii principali de credite
bugetare au urmatoarele obligatii:

Sa prezinte Ministerului Finantelor Publice, intermen de 30 de zile de la data


publicarii acestei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, situatia privind
repartizarea pe fiecare luna a cheltuielilor de personal aprobate, avand in

vedere asigurarea conditiilor de desfasurare a activitatii, potrivit atributiilor


stricte ale aceostra, pana la sfarsitul anului

Sa se asigure ca drepturile stabilite si platile de casa aferente cheltuielilor de


personal, cumulate de la inceputul anului, sa nu depaseasca sumele
repartizate pentru perioada respectiva

Sa raporteze lunar platile de casa aferente cheltuielilor de personal, la datele


si instructura stabilite prin ordin al Ministerului Finantelor Publice.

De asemenea, O.U.G. nr 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si


reglementarea unor masuri financiar-fiscale a prevazut o serie de masuri pentru
limitarea cheltuielilor bugetare.
Cu incepere de la 1 ianuarie 2009 au intrat in vigoare Legea-cadru nr.284/2010
privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care are ca
obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personall
din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului si Legea nr.
285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice.

30.Cheltuieli publice pentru actiuni economice


Functia economico-organizatorica a statului se manifesta, intre altele, in dezvoltarea
sistematica in ramurile economiei nationale, potrivit cerintelor legilor economice.In
acest scop, an de an, statul a alocat si aloca o buna parte din resursele sale banesti
in scopul dezvoltarii neintrerupte a economiei nationale.Resursele banesti destinate
finantarii economiei nationale servesc la:

Largirea fondurilor fixe pe calea investitiilor.In aceasta categorie se include


construirea de fabrici, intreprinderi, uzine noi si echiparea lor cu masinile,
utilajele si uneletele necesare productiei, precum si reconstruirea,
modernizarea si largirea celor existente

Readucerea fondurilor fixe partial uzate intr o stare de functionare cat mai
apropiata de cea initiala, pe calea reparatiilor capitale

Asigurarea intreprinderilor nou create cu mijloacele circulante proprii necesare


sia coperirea cresterilor de mijloace circulante la intreprinderile in functiune

Acoperirea unor diferente de pret

Acoperirea cheltuielilor pentru finantarea actiunilor agronomice, zootehnice si


veterinare, de gospodarie comunala, intretinerea si repararea drumurilor si
podurilor

Contituirea rezervelor materiale de stat

Organele financiare realizeaza planurile financiare ale ministerelor si intreprinderilor


in ceea ce priveste necesitatile de resurse banesti ale acestora, tinand seama de
conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea, precum si necesitatile lor de
dezvoltare.In cursul anului, aceste organe exercita un control sistematic asupra

activitatii unitatilor economice si verifica dac resursele financiare de care dispun au


fost utilizate in mod rational si in conformitate cu scopul pentru care au fost
acordate
Cheltuielile publice cu caracter economic au conscut o crestere deosebita in
perioada postbelica, concretizant continutul politicilor interventioniste.
31.Controlul financiar.Notiune, rol, functii
Notiune
Datele istorice atesta ca, din cele mai vechi timpuri, activitatea umana a fost supusa
controlului sub diferite aspecte.Controlul a fost si continua sa fie unul dintre factorii
principali care au influentat si stimulat progresul.
Notiunea de control privine din expresia contra rolus, care inseamna verificarea
actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte
persoane
Controlul este actiunea de stabilirea a exactitatii operatiunilor materiale care se
efectueaza anticipat executarii acestora, concomitent sau la scurt timp de la
desfasurarea lor.
Exista necesitatea cunoasterii conditiilor economice si financiare, in raport cu
cerintele si legitatile pietei in care se deruleaza activitatea agentilor
economici.Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera
profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se afla un agent economic, la un
moment dat, este asigurata cu ajutorul controlului financiar, organizat si exercitat in
mod competent.
Controlul asigura peferctionarea, cresterea profitului in conditii de concurenta libera
si loiala.Controlul urmareste, in principal, functionarea unitatilor de productie la
capacitate normala, chiar maxima, pe criterii de eficienta si rentabilitate.
Rol
Ca si componenta a controlului economic, controlul financiar are ca obiectiv
cunoasterea de catre satat a modului in care sunt administrate mijloacele materiale
si financiare de catre societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire a
banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficientei economicofinanciare, dezvoltarea economiei nationale, infaptuirea progresului social.
Controlul financiar reprezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de
identificare a deficientelor si de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea
legalitatii.
Statul joaca un rol deosebit de important in conducerea societatii, in rezolvarea
problemelor pe care le ridica constructia socio-economica a tarii.
Controlul are ca directii esentiale organizarea mai buna a muncii, intarirea ordinii si
disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice, a disciplinei
tehnologice, gosportarirea eficienta a mijloacelor de munca , materiale si financiare,
respectarea si aplicarea ferma a legislatiei tarii de catre toti membrii societatii,
organizarea si conducerea stiintifica a intregii activitati social-economice pe baza

procesului de transformare a deciziei in actiune si a actiunii in rezultate mai


eficiente.
Controlul consta in examinarea realizarii actiunilor conform programului fixat, a
ordinelor date si cu respectarea principiilor stabilite.Obiectul controlului il reprezinta
identificarea si solutionarea erorilor, abaterilor, lipsurilor si deficientelor, in vederea
remedierii si prevenirii lor pe viitor.
Functii
Controlul financiar indeplineste urmatoarele functii:

Functia de evaluare-are in vedere acte si operatiuni de estimare a situatiei


existente la un moment dat, a rezultatelor obtinute la sfarsitul unei perioade, a
modului de desfasurare a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si
eficienta.Prin aceasta functie a controlului se apreciaza, in conditii de realitate
si legalitate, dificultatile, abaterile, orientarile in care isi au izvorul factorii a
caror actiune tinde sa genereze rezultate negative.

Functia preventiva-consta intr o serie de masuri luate de organele de control


in vederea evitarii si eliminarii unor fraude inainte ca efectele negative ale
acestora sa se produca, prin identificarea si anularea cauzelor care le
genereaza sau le favorizeaza.Prin aceasta actiune, controlul are sarcina de a
opri actele si operatiunile care nu sunt legale, in faza de angajare a societatii
comergiale.

Functia de documentare-asigura cunoasterea cantitativa si calitativa a


problemelor ce fac obiectul dezvoltarii economico-sociale, contrlul participand
nemijlocit la actul de conducere, furnizand date si informatii in fundamentarea
deciziilor economico-financiare.

Functia recuperatorie-prezinta o importanta majora a controlului financiar,


constand in actiunea de descoperire si recuperare a pagubei si luarea de
masuri fata de cei vinovati.Masurile de constrangere se iau fie de organele de
control in mod direct, fie la propunerea acestora de catre organul ierarhic
superior sau justitie.

Functia pedagogica-are un caracter formativ, de generalizare a experientei


pozitive.Prin aceasta functie, controlul contrivuie la ridicarea cadrelor din
economie, a nivelului de pregatire si la solutionarea in conditii satisfacatoare a
sarcinilor ce le revin.Este necesar ca organul de control sa aiba o pregatre
solida si profesionala si sa se bucure de credibilitatre.

32.Formele controlului financiar


Formele controlului financiar sunt:controlul preventiv, controlul intern, auditul public
intern, controlul ulterior al Curtii de Conturi.
Controlul preventiv este activitatea prin care se verifica legalitatea si reglaritatea
operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,
inainte de aprobarea acestora

Controlul intern/managerial desemneaza ansamblul formelor de control exercitate la


nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta
cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii
fondurilor in mod economic, eficient si eficace, incluzand si structurile
organizatorice, metodele si procedurile.
Auditul public intern reprezinta activitatea functional independenta si obiectiva, care
da asigurari si consiliere conducerii institutiei publice pentru buna administrare a
veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile acesteia.
Controlul ulterior al Curtii de Conturi se exercita asupra modului de formare, de
adminsitrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului
public, precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al
statului si al unitatilor administrativ-teritoriale.Prin controlul sau, Curtea de Conturi
urmareste respectarea legii in gestionarea mijloacelor materiale si banesti.
Din punct de vedere teoretic, exista mi multe criterii de delimitare a formelor
controlului financiar:

dupa organul care efectueaza controlul- (1)control exercitat de Ministerul


Finantelor(preventiv si concomitend), (2)control exercitat de catre ordonatorul
principal de credite la ordonatorii secundari si tertiari aflati sub aturoitatea sa
(concomitent si ulterior), (3)control propriu organizat de entitatea publica
asupra propriilor operatiuni efectuate care e exercitat prin departamentul de
specialitate intern (preventiv si concomitent), (4)control exercitat de catre
Curtea de Conturi (intotdeauna ulterior)

dupa momentul efectuarii controlului-anterior, concomitent sau ulterior


efectuarii operatiunii supuse verificarii

dupa sfera de actualitate-control intern sau extern

control permanent sau periodic

control total sau partial

grupat dupa diverse sectoare ale activitatii- control de magazie, control de


documente etc

dupa organle care il executa-control financiar ierarhic, control de gestiune sau


control de executie

dupa modul de concretizare-control direct, control indirect, control de drept


sau control de fapt.

33.Curtea de Conturi a Romaniei


Doctrina apreciaza ca natura juridica a Curtii de Conturi nu este expres
reglementata nici de Constitutie si nici de legea organica.

Curtea de Conturi este institutia de control, sub forma auditului public exter, in
domeniul financiar, functionand in mod autonom, dar cu respectarea dispozitiilor
prevazute in Constitutie si in celelalte legi ale tarii.
Actuala reglementare a Curtii de Conturi este cuprinsa in Legea nr. 94/1992
privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata in M.OF. nr. 282 din
29 aprilie 2009, in temeiul art. IV din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 94/1992, dandu se textelor o noua interpretare.
Principii de functionare

Principiul unicitatiiatributiile Curtii de Conturi la nivelul judetelor si al


municipiului Bucuresti sunt exercitate de camerele de conturi judetene.Curtea
de Conturi controleaza aceste camere de conturi judetene considerate a fi o
prelungire in teritoriu prin intermediul careia isi indeplineste atributiile.

Principiul autonomieiCurtea de Conturi isi desfasoara activitatea in mod


autonom, in conformitate cu dispozitiile prevazute in Constitutie si in legea sa
de organizare (autonomie de decizie asupra programului sau de activitate.
Exista in lege 2 modalitati de limitare a autonomiei Curtii de Conturi in
stabilirea programului sau de control: art. 3. alin.(3), hotararile
Camerei Deputatilor sau ale Senatului prin care se cere Curtii de Conturi
efectuarea unor controale, in limitele compentei sale sunt obligatorii si
art. 3 alin.(2), numai Parlamentul poate opri controalele inistiate de
Curtea de Conturi din oficiu si numai in cazul depasirii competentelor
stabilite prin lege.

Functiile Curtii de Conturi


Functiile Curtii de Conturi sunt stabilite prin art. 140 alin.(1) din Constitutie.Curtea
de Conturi exercita controlul (functia de control) asupra modului de formare, de
administrare si de intrebuintare a resurelor financiare ale statului si ale sectorului
public.
In reglementarea anterioara, Curtea de Conturi a indeplinit si o functie
jurisdictionala.
Numirea si statutul personalului
Constitutia Romaniei, in art. 140 alin.(4), stabileste ca membrii plenului Curtii de
Conturi (consilieri de conturi) sunt numiti de Parlament pentru un mandat de 9 ani,
care nu poate fi prelungit sau inoit.Alin (5) al aceluias articol prevede ca numarul
consilierilor de conturi (18 astfel de membrii) se innoieste cu o treime, din 3 in 3 ani,
in conditiile prevazute de Legea Curtii de Conturi, precum si faptul ca revocarea
membrilor Curtii de Conturi se poate face doar de catre Parlament, in cazurile si
conditiile prevazute de aceeasi legea.
Consilierii de conturi vor depune in mod obligatoriu, in fata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului Romaniei, un juramant, care echivaleaza cu acceptul
acestora de a indeplini aceasta functie.

Membrii Curtii de Conturi sun independenti si inamovibili, iar potrivit legii organice
nu pot face parte din partide politice sau sa desfasoare activitati publice cu caracter
politic.Pentru membrii Curtii de Conturi, legea organica prevede o serie de interdictii
si incompatibilitati (spre exemplu, membri Curtii de Conturi nu pot divulga continutul
deliberarilor si al voturilor).
Structura Curtii de Conturi si atributiile membrilor acesteia
Structurile organizatorice ale Curtii de Conturi sunt enumerate de art. 8 din Legea
nr. 94/1994, republicata, si anume:

Plenul Curtii de Conturialcatuit din 18 consilieri de conturi si reprezinta


organul colectiv de conducere al Curtii abilitata sa ia cele mai importante
masuri privind conducerea si strategia desfasurarii activitatii.
Sedintele plenului Curtii de Conturi sunt convocate de cate ori este
necesar, iar pentru a se tine e necesar un cvorum de 2/3 din numarul
consilierilor de conturi.Deciziile Plenului sunt adoptate cu votul
majoritatii membrilor prezenti.
Presedintii si vicepresedintii Curtii de Conturi si ai Autoritatii de audit
sunt numiti de catre Parlament din tre consilierii de conturi.In
exercitarea atributiilor sale, presedintele Curtii de Conturi emite ordine.

Departamentele organizate in directii, servicii, birouri si compartimente de


specialitatesunt conduse de un consilier de conturi, care indeplineste functia
de sef de departament, numit de Plenul Curtii.

Camerele de conturi judetene si a municipiului Bucurestiecercita functiile


Curtii de Conturi in unitatile administrativ-teritoriale, fiind condue de un
director si un director adjunct.

Secretariatul generalrolul e acela de a asigura functionalitatea informarea si


documentarea Curtii de Conturi, cat si aasigurarea relatiilor interne si externe,
fiind condsus de un secretar general

In vederea indeplinirii obligatiilor in domeniul auditului extern, ce revin Romaniei in


calitate de stat membru al Uniunii Europene, in cadrul Curtii de Conturi este
organizata si functioneaza Autoritatea de Audit pentru fonduri nerambursabile si
predare acordate Romaniei de Uniunea Europeana.Autoritatea de Audit este un
organism independent din punct de vedere operational fata de Curtea de Conturi si
fata de celelalte autoritati responsabile cu gestionarea si implementarea fondurilor
europene nerambursabile.
Conducerea Autoritatii de Audit este asigurata de un presedinte si 2 vicepresedinti
numiti de Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de
consilier de conturi pentru care acestia au fost numiti.
Structura organizatorica, numarul de personal si statutul de functii ale Autoritatii de
Audit se aproba de plenul Curtii de Conturi, la propunerea presedintelui Autoritatii de
Audit.

Personalul de control financiar incadrat la Curtea de Conturi dobandeste calitatea de


auditor public extern .Pe langa aceasta functie pot fi incadrate persoane cu studii
superioare economice, juridice si de alta specialtate, necesare desfasurarii activitatii
Curtii de Conturi
Abateri si sanctiuni
Cea mai gravasanctiune pe care o poate primi un membru al Curtii de Conturi este
revocarea din functie, care intervine in cazul expres prevazut in art.50 alin(2) din
Legea nr.94/1992, republicata.In momentul in care intervine o cauza de revocare,
comisiile parlamentare care si au dat avizul pentru numirea lor in functie, propun
aplicarea acestei masuri Parlamentului, singurul competent sa i revoce pe consilierii
de conturi.
Infractiunile savarsite de membrii Curtii de Conturi sunt de competenta Sectiei
penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar infractiunile savarsite de controlorii
financiari ai Curtii de Conturi sunt de competenta Curtilor de Apel.
Membrii Curtii de Conturi si auditorii publici externi trimisi in judecata sunt
suspendati de drept din functie de la aceasta data, iar in caz de condamnare
definitiva sunt demisi de drept.Pentru situatia in care sunt achitati, legea prevede
incetarea suspendarii si reluarea functiei pe care au ocupat o anterior suspendarii.
Atributiile de control ale Curtii de Conturi
Prin control financiar este definita actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor
financiare ce se efectueaza anticipat, concomitent sau ulterior deluarii operatiunilor.
Trasaturile caracteristice ale controlului financiar exercitat exercitat de Curtea de
conturi sunt:

este un control externexercitandu se din afara entitatilor bugetare supuse


controlului

este un control periodicefectuandu se la intervale de timp stabilite annual de


programul de control al Curtii de Conturi

este un control de executieprin care se urmareste modul in care au fost puse


in practica prevederile legale

este un control totalprin efectuarea lui urmarindu se toate aspectele impuse


de lege

este un control ulteriorprin aceea ca verifica legalitatea, oportunitatea si


eficacitatea activitatii financiare.

De asemenea, Curtea de Conturi poate exercita auditul performantei asupra


gestiunii bugetului general consolidat, precum si a oricaror fonduri publice.
Domeniile in care Curtea de Conturi urmeaza sa isi desfasoare atributiile sun
indicate la art. 22 din Legea organica.
Raporturile juridice supuse controlului financiar sunt analizate sub doua aspecte:

aspectul juridic care vizeaza legalitatea raporturilor juridice in cele trei ipoteze
(al incheierii, modificarii si incetarii/stingerii lor)

aspectul economic care urmareste respectarea principiilor de economicitate,


eficacictate si eficienta in realizarea operatiunilor economice.

Subiectele raporturilor juridice supuse controlului financiar obligatoriu sunt


persoanele juridice enumerate de art. 23, precum si persoanele enumerate de art.
24 (statul, unitatile administrtativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de
drept public, BNR, regiile autonome etc)
Controlul financiar ulterior
Actuala reglementare instituie pentru Curtea de Conturi atributia de control
financiar ulterior extern.Caracterele acestei forme de control sunt:

este un control ulterior, deoarece se exercita asupra actelor si operatiunilor


economico-financiare dupa ce acestea au fost executate

este un control financiar, in sensul ca atribuitiile de control vizeaza creditele


bugetare sub aspectul legalitatii formarii, repartizarii, intrebuintarii si stingerii
acestora

este un control extern deoarece sfera activitatii sale se bazeaza pe


documentele existente la alti agenti economici

este un control total deoarece sunt urmarite toate aspectele pe care legea le
impune

este un control periodic deoarece se face la o alta data stabilita prin Programul
de control al Curtii de Conturi

este un control de executie prin el urmarindu se modul de aducere la


indeplinire a dipozitiilor legale

Curtea de conturi este institutia suprema de control financiar, in sensul ca ea


considera a fi o institutie cu jurisdictie speciala, avand calitatea de organ
suprem in domeniul jurisdictiei financiare.

In indeplinirea atributiilor de control financiar, prin grija legiuitorului, Curtea de


Conturi dispune de prerogative speciale:

obligativitatea tuturor celor care sunt supusi controlului de a transmite actele


documentele solicitate la termenele stabilite de Curte, precum si de a aasigura
accesul in sediile lor

accesul neingradit la actele, documentele si informatiile necesare exercitarii


atributiilor sale

Curtea de Conturi exercita controlul respectarii dispozitiilor privind modul de


administrare si intrebuintare a resurselor financiare rezultate din actiunile
de privatizare.

Deosebit de importanta este si competenta exclusiva de control asupra Bancii


Nationale a Romaniei, exercitata de catre Curtea de Conturi.
Ratiunea pentru care s au atribuit Curtii de Conturi atributii de control financiar
ulterior si nu s a atribuit si atributia de control financiar preventiv a fost aceea de a
nu implica activitatea de exercitata de Curtea de Conturi in procesul de guvernare si
de a nu o pune in situatia de a exercita in paralel cu Ministerul Finantelor Public
controlul financiar
Prin art. 117 alin.(2), Constitutia prevede posibilitatea pentru Curtea de Conturi de a
se implica in activitatea de control preventiv astfel: Guvernul si ministerele sunt
competente, cu avizul Curtii de Conturi , sa infiinteze organe de specialtate in
subordinea lor si cu respectarea prevederilor legale.Aceasta e insa o situatie de
exceptie care atrage competenta Curtii de Conturi.
Activitatea Curtii
Exercitarea controlului Curtii de Conturi se desfasoara pe doua planuri

auditul financiarasupra unor conturi de executie (contul general anual de


executie a bugetului de stat, contul anual de executie a bugetului asigurarilor
sociale, conturile anuale de executie a fondurilor speciale, dar si altele

auditul performantei utilizarii resureslor financiare ale statului si ale


sectorului public, in conformitate cu dispozitiile legale.

In actuala reglementare cuprinsa in Legea nr. 94/1992, atributiile jurisdictionale


ale Curtii de Conturi au fost eliminate.In conformitate cu dispozitiile art. 140 alin(1)
din Constitutia Romaniei, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se
solutioneaza de isntantele judecatoresti specializate.
Rapoartele Curtii de Conturi
Potrivit art. 140 alin(2) din Constitutie, Curtea de Conturi prezinta anual
Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national
din exercitiul bugetar expirat, cuprinzand si neregulie constatate.
Raportul public anual este avizat de Plenul Curtii de Conturi dupa ce a urmat
procedura de intocmire prezvazuta de legea organiza.Raportul public anual este
elaborat de Curtea de Conturi intr un termen de sase luni de la primirea conturilor
prevazute de art. 26 de la organele competente sa e alcatuiasca si sa le remita
Curtii.Dupa ce a fost elaborat si avizat, Raportul public anual este prezentat
Parlamentului
Rapoartele anuale privind finantele publice locale sunt inaintate, conform art
38 alin(2), autoritatilor publice deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale de
catre camerele de conturi judetene.
Prezentarea acestor rapoarte obligatorii prezinta importanta din mai multe puncte
de vedere.Pe de o pate raportul public anual al Curtii de Conturi sta la baza legii de
aprobare a contului general anual de executie a bugetului administratiei centrale de
stat, a conturilor de executie a fondurilor speciale si a contului anual de executie a
bugetului asigurarilor sociale de stat si totodata rapoartele camerelor judetene de

conturi stau la baza hotararii de aprobare a contului anual de executie a bugetului


local.
Atributii de avizare ale Curtii de Conturi
Atributiile de avizare ale Curtii de Conturi sunt stabilite de art. 41 din Legea nr.
94/1992, republicata astfel:

Curtea de Conturi avizeaza, la cererea Senatului sau a Camerei Deputatilor,


proiectul bugetului de stat si proiectele de lege in domeniul finantelor publice
si al contabilitatii publice sau prin aplicarea carora ar rezulta o diminuare a
veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetara

Curtea de Conturi avizeaza de asemenea infiintarea de catre Guvern sau


ministere a unor organe de specialtate in subordinea lor

Trebuie subliniat ca , prin avizele sale, Curtea de Conturi isi exprima opinia
asupra proiectelor unor acte normative, caracterul avizelor fiind consultativ, in
sensul ca sunt necesare, dar pentru a putea fi adoptat un proiect de act normativ
nu este obligatorie opinia exprimata de Curte.
O alta competenta data de lege in sarcina Curtii de Conturi este prevazuta de art. 45
si consta in posibilitatea de a solicita deloc in drept suspendarea din
functie, in conditiile legii, a persoanelor raspunzatoare de savarsiea faptelor
cauzatoare de paguve sau a abaterilor grave cu caracter financiar, constate in urma
controalelor sau auditurilor efectuate, pana la solutionarea definitiva a cauzelor in
care sunt implicate.
34.Moneda unica europeana si zona Euro
Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse incepand din anii 50 de catre
promotorii Europei Comunitare.Ea reprezinta cea mai avansata organizatie de
integrare multilaterala, avand posibilitatea de actiune atat in domeniul economic,
social si politic, cat si in domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale celor
27 de state membre.
La data de 9 mai 1950, Robert Schuman, Ministrul Afacerilor Externe francez, a
anuntat ca Franta propune crearea unei Comunitati Europene a Carbunelui si
Otelului (CECO).Denumita ulterior Declaratia Schuman, aceasta constituie piatra
fundamentala a constructiei europene si cuprinde patru principii fondatoare:

asigurarea pagii politice si reconstructiei economice

actiuni comune ale Frantei si Germanieireconciliere politica

asigurarea cooperarii intre natiunile europene

convergenta intereselor popoarelor europene

Principalele etape ale integrarii vest-europene sunt:

infiintarea in 1951 a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului


(CECO), ce a constituit prima organizatie economica internationala cu caracter
integrationist, prin semnarea trataului de la Paris la 18 aprilie 1951, intrat in

vigoare la 25 iulie, tratat semnat de catre Germania, Franta, Italia, Belgia,


Olanda si Luxemburg.

Formarea Comunitatii Economice Europene (CEE), organizatie economica


internationala, creata prin semnarea in 1957 a Tratatului de la roma (25 martie
1957 si intrat progresiv in vigoare, incepnad cu 1 ianuarie 1958) de catre cele
6 tari membre ale CECO si ale Comunitatii Europene a Energiei Atomice

Trataul de la Roma a fost modificat in 1986 , prin semnarea Acordului Unic


European

Prin Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) s au pus


bazele crearii Uniunii Europene de catre cele 12 state membre ale Comunitatii
Europene.

Premisele adoptarii monedei unice europene in lumina Tratatului de la Maastricht


Edificiul construit de Tratatul de la Roma si completat de Acordul Unic European au
angajat Comunitatea Economica Europeana intr o politica economica si monetara
foarte ambitioasa, ce si a propus ca scop final moneda unica.Aceasta evolutie in
trepte a fost brusc zdruncinata de prabusirea sistemului comunist si de razboiul din
Golf.
Consiliile europene de la varf au decis organizarea la 15 decembrie 1990 a doua
Conferinte interguvenamentale, una consacrata elaborarii Tratatului de uniune
politica, iar alta elaborarii Tratatului de uniune economica si monetara.Aceste
doua tratate au fost reunite intr unul singur, tratat cunoscut sub numele de Tratatul
Uniunii Europene.Momentul de la 7 februarie 1992 reprezinta data la care
Comunitatea Economica Europeana (piata comuna) a devenit Uniunea Europeana,
denumire oficiala a celui mai puternic grup integrationist european.
De la 1 ianuarie 1993, in mod oficial, intre cele 12 state membre nu mai exista
frontiere.Persoanele care trec frontierea in interiorul Uniunii Europene nu sunt
controlate, acest control realizandu se numai in frontierea exterioara Uniunii.
Unitatea economica si monetara
In expresia cea mai sintetica, Uniunea Economica si Monetara se reduce la
infiintarea si utilizarea de catre membrii sai a unei monede unice, care sa
inlocuiasca monedele nationale.In practica, atingerea acestui obiectiv final trebuie
sustinuta de un ansamblu mai vast de masuri:

promovarea unei politici monetare unice, prin intermediul unei singure


autoritati monetare, dotate cu un grad substantial de independenta

urmarirea de catre tarile participante a unor linii directoare comune de politica


economica, pe baza recomandarilor Consiliului Uniunii Europene

gestionarea, in fiecare tara membra, a finantelor publice de o maniera


compativila cu asigurarea stabilitatii macroeconomice.

Realizarea Uniunii Economice si Monetare nu reprezinta un scop in sine, ci doar


mijlocul de generare a unor efecte benefice in plan economic si nu numai:

Prin trecerea la moneda unica dispare definitiv incertitudinea legata de


evolutiile cursului de schimb al monedelor nationale in interiorul Uniunii
Europene.Cresterilede eficienta economice obtinute nu pot fi cuantificate cu
precizie, dar unele estimari sugereaza ca ele ar putea ajunge la echivalentul a
10% din PIB-ul european.

Trecerea la o moneda unica determina si economisirea unor importante sume


platite cu titlu de comisioane bancare pentru efectuarea conversiei dintr o
moneda in alta.Evident, aceste cheltuieli trebuie comparate cu cheltuielile
inerente pe care le reclama adaptarea sistemului bancar la exigentele impuse
de schimbarea monedei.

Adaptarea unei singure monede este optinea economica cea mai rationala in
contextul Uniunii Europene, care asigura deplina libertate de miscare a
bunurilor, serviciilor si capitalurilor in cadrul Uniunii economice.

Contracararea presiunilor inflationiste este mai lesnicioasa daca formularea


politicii monetare este incredintata unei banci centrale

O moneda comuna va inlatura segmentarea nationala a pietelor de capitalm


incurajand dezvoltarea unei singure piete de capital, de vaste dimensiuni.

O singura moneda la scara Uniunii Europene va da cetatenilor sai un


sentiment mai pronuntat al unei apartenente comune, in ciuda faptului ca
vorbesc limbi diferite si nu impartassc aceeasi memorie istorica.

Principalele elemente ale Uniunii Economice si Monetare


Autoritatea monetara unica
Obiectul principal al autoritatii monetare, stabilit prin Tratatul de la Maastricht, este
asigurarea stabilitatii preturilor.
Politica monetara curenta va fi pusa in aplicare de un Consiliul Executiv compus
din 6 persoane independente, numite de Consiliul European pentru un mandat
Strategia monetara de ansamblu va fi formulata de un Consiliu al Guvernatorilor,
compus din membrii Consiliului Executiv si din guvernatorii bancilor centrale din
tarile participante la Uniunea Economica si Monetara.
Banca Centrala Europeana impreuna cu bancile centrale participante vor forma
Sistemul European al Bancilor Centrale.Banca Centrala Europeana nu are dreptul sa
crediteze autoritatile publice, fie ele europene, nationale sau regionale.De
asemenea e interzisa achizitionarea (pe piata secundara) a titlurilor de credit emise
de aceste autoritati.
Politica cursului de schimb este determinata de Consiliul Uniunii Europene, dar
cu consultarea Bancii Centrale Europene.Atributiile Consiliului in acest domeniu se
refera in principal la incheierea de acorduri privind eventualele sisteme ce leaga
moneda comuna de monede terte
Moneda comuna
In urma deciziei Consiliului European intrunit la Madrid (decembrie 1995), moneda
unica a Uniunii Economice si Monetare este euro.

Finante publice sanatoare si disciplina bugetara stricta


Desi participarea la Uniunea Economica si Monetara antreneaza automat disparitia
posibilitatii de a monetiza deficite bugetare (finantarea lor prin emisiune monetara
de catre banca centrala, cu cert impact inflationist), instrumentele politicii fiscale
vor ramane in intregime nationale.
De aceea, o uniune monetara stabila reclama o coordonare stransa intre politicile
fiscale nationale si o restrangere a deficitelor si a detoriei sectorului public.
Comprimarea, in limitele definite de criteriile relevante de convergenta, a deficitelor
bugetare si a datoriei publice este absolut cruciala in contextul unei Uniuni
Economice si Monetare.
Disciplina fiscala trebuie mentinuta si in perioada functionarii Uniunii Economice si
Monetare, atat prin coordonarea politicilor fiscale nationale, cat si prin penalizarea
statelor care au tendinta de a promova politici fiscale prea expansioniste.
Tratatul de la Maastricht a pus bazele constituirii unei Uniuni Economice si Monetare
realizate in trei faze astfel:

Faza 1 (1992-1993)Tarile care vor intra in Uniunea Monetara vor indeplini


criteriile de convergenta monetara si vugetara

Faza 2 (1994-1997 sau 1994-1999)creearea Institutului Monetara European


(IME), in care guvernatorii bancilor centrale se reunesc pentru a asigura
tranzitia spre Banca Centrala Europeana (BCE).Bancile centrale vor trebui, de
asemnea sa devina independente fata de guvernele proprii.

Faza 3ratele de schimb vor fi in mod irevocabil fixate si moneda unica


introdusa

Criteriile monetare de convergenta

rata inflatieicare nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte media


celor trei tari cu cele mai scazute rate de inflatie

dobanda pe termen lungratele dobanzii pe termen lung nu pot depasi cu mai


mult de doua procente media celor trei tari cu inflatia cea mai scazuta.Acest

rata de schimbtrebuie sa ramana in interiorul limitelor de fluctuatie ale


Sistemului Monetar European fara tensiune grava, nici devalorizare in timpul
celor doi ani care preced evaluarea criteriilor in vederea trecerii la moneda
unica.

Criteriile bugetare de convergenta

deficite si datoriedeficitele publice nu pot depasi 3% din PIB, iar datoria


publica nu poate depasi 60% din PIB

fara dominatieun Guvern poate f tentat sa regurga la emisiune monetara


pentru a usura stocul real al datoriei.Emisia monetara destinata reducerii
datoriei reale este interzisa in Uniunea Economica si Monetara din cauza
caracterului sau inflationist.

Critica criteriilor monetare de convergenta

rata inflatieiconvergenta ratelor inflatiei se va produce in egala masura dupa


unitatea monetara

rata dobanziinu exista motiv de a impune acest criteriu inaintea monedei


unice, convergenta se impune prin ea insasi chiar de la unificare

rata de schimbcu marjele de fluctuatie de +/- 15%, acest criteriu devine vag,
fiind mare riscul ca statele membre sa caute, prin manipularea schimbului, sa
exporte propria inflatie sau propriul somaj si sa conduca la politici
necooperante.

Critica criteriilor bugetare de convergenta cifre bugetarede ce 60%?in ceea


ce priveste deficitul bugetar, media tarilor membre este superioara
procentului de 3% din PIB pentru fiecare an, in afara de 1989.Un deficit de 3%
ar fi prea restrictiv pentru majoritatea tarilor, in schimb, prea facut pentru
masura Germaniei

Stabilizatori automati sub constrangerestabilizatorii automati implica faptul


ca deficitele pot sa creasca in timpul recesiunii si sa scada in timpul
revenirii.Deficitele permit tarilor sa reactioneze impotriva socurilor
asimetrice gratie politicii bugetare si cu toate acestea variatiile ciclice ale
deficitului dincolo de 3% nu vor fi permise

Este necesar un obiectiv pentru fiecare tara?intr o unitate monetara, nu este


nevoie sa se fixeze obiective de deficit public Stat cu Stat.Mai mult a avea
politici bugetare diferite poate fi benefic.Cateva tari europene au deficite care
contribuie serios la deficitul totalcheltuiala bugetara a celor mai mari patru
tari constituie 80% din cheltuielile totale ale Uniunii Europene.

Zone monetare optimale?In ciuda criteriilor stricte impuse de Tratatul de la


Maastricht, nu este mentionata in el nicio recomandare inspirata din teoria
zonelor monetare optimale

Politica bugetara prea restrictivacateva tari (Irlanda, Belgia, Grecia, Italia) au


avut datorii importante, fiindu le imposibil, cu ipoteze realiste o crestere si de
inflatie, sa indeplineasca criteriile pentru faza a 3 a.

O suprematie a Bundesbank?se pare ca aceste criterii au fost alese in


principal pentru a satisface Bundesbank.Pentru ca acesta dispune in interiorul
Sistemului Monetar European o pozitie hegemonica.

La 2 mai 1998, Consiliul Europei a decis ca 11 din cele 12 tari ale Uniunii
Europene care dorea sa adopte euro au indeplinit cele 5 criterii de convergenta.
Indeplinirea criteriilor de convergenta nu reprezinta un eveniment ce trebuie
indeplinit doar o data, ci trebuie mentinut.Tarile din zona Euro, care depasesc
deficitul de 3% din PIB vor trebui sa plateasca Uniunii Europene depozite
nepurtatoare de dobanda echivalente cu 0,2% PIB, plus 0,1% din PIB pentru
fiecare procent de deficit de peste 3% (pana la un maxim de 0,5% din
PIB).Amenzile nu sunt impuse in mod automat, iar limbajul tratului nu este atat
de categoric pe cat l au facut unii sa para.Daca o tara se afla intr o recesiune
caracterizata printr o cadere drastica a PIB cu peste 2% ea beneficiaza automat
de o exceptie.Daca PIB scade cu orice valoare intre 0,75% si 2% atunci numai o
majoritate de voturi in consiliul ministrilor economiei si finantelor din Uniunea
europeana poate impune o amenda.Chiar si numai atunci cand Pib scde cu mai
putin de 0,75% amenzile vor fi impuse ca o regula.
Euro-moneda unica europeana
Euro este moneda nou-creata a Uniunii Europene si a devenit moneda oficiala la 1
ianuarie 1999.Pana in 2002, bancnote si monede nou emise au inlocuit silingul
austriac, francul belgian, markka finlandeza, francul francez, marca germana, lira
irlandeza, francul luxemburghez, guldenul olandez, escudo-ul porghez si peseta
spanila ca moneda oficiala exclusiva a celor 11 natiuni.
Introducerea monedei euro s a facut treptat:

Faza Aa inceput la 2 mai 1998 si s a incheiat la 1 ianuarie 1999.Ea a debutat


printr o reuniune speciala la nivel inalt a Uniunii Europene.In aceasta faza s a
realizat infiintarea BCE, ajustari finale ale sistemelor legale nationale pentru
adaptarea la o noua moneda si prima emisiune de bancnote si monede euro

Faza Ba inceput la 1 ianuarie 1999.A debutat cu introducerea euro ca moneda


oficiala in 11 tari care formeaza cona monedei unice.In cursul acestei faze,
insa, euro exista numai ca unitate de cont, nefiind distribuite bancnote si

monede veritabile euro.La 1 ianuarie 1998 Institutul Monetar European a


devenit o institutie demodata si a lasat locul Bancii Centrale Europene, cele 11
banci centrale nationale din zona monedei unice au devenit subordonate
Bancii Centrale Europene

Faza Cva inregistra prima introducere in circulatie a bancnotelor monedelor


euro.Aceasta va fi singura faza in care vechile monede nationale vor circula de
fapt in paralel cu euro.

La 1 ianuarie 1990, numai 11 tari au fost pregatite sa adopte euro: Austria, Belgia,
Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si
Spania.Doi ani mai tarziu si Grecia a reusit sa indeplineasca criteriile de
aderare.Danemarca a respins prin referendum adoptarea euro, iar Marea Britanie si
Suedia au ales sa ramana in afara zonei euro.
Realizata de Robert Kalina, de la Imprimeria Bancii Centrale a Austriei, grafica
bancnotelor euro este strans legata de mostenirea culturala european, fara sa
prezinte momente reale, ci simboluri.
Euro astfel creat si lansat in mediile financiare europene si mondiale da nastere unia
dintre cele mai mari si mai puternice blocuri comerciale din lume, desi numai 17 din
cei 27 de membrii ai Uniunii Europene fac parte in prezent din zona monedei unice.
Principalele avantaje economice ale euro sunt

Riscul ratei de schimbdatorita faptului ca inlocuieste monedele nationale,


euro elimina complet riscul legat de rata de schimb dintre monedele
participante, lucru care reprezinta un avataj pentru investitiile internationale in
zona euro

Costurile tranzactiiloreuro elimina costurile legate de conversii de moneda la


fiecar trecere a unei frontiere europene, un cost care impovara zeci de
milioane de vize pe an

Transparenta preturiloro moneda unica face mai evidente diferentele de pret


dintre bunurile, serviciile si salariile din diferite tari, imbunatatind astfel
competitia dintre piete

Piete financiare profundeincepand cu data de 1 ianuarie 1999, bursele mari


din zona Euro si au cotat instrumentele financiare, inclusiv cele emise anterior,
in euro.Un exemplu al acestui benefiu il rerpezinta posibilitatea ca fondurile
din Austria sa investeasca acum in titluri emise de Guvernul Italian exprimate
in euro, fara a mai exista impactul psihologic si ecnomic al conversiilor
devizelor si cotelor preturilor externe.

Obiectivele economice ale monedei unice europene

Stabilitatea macroeconomicaEuro introduce un regim cu inflatie redusa si


stabilitate macroeconomica pentru multe tari din zona Euro.Potrivit unor
experti, acest lucru este garantat efectiv, deoarece zona Euro poseda acum
cea mai independenta banca centrala din lume (BCE).

Rate reduse ale dobanzilorEuro aduce rate mai mici ale inflatiei si prin
reducerea ratei de rsic pentru schimbul valutar

Reforma structuralaTarile care doresc sa se califice la zona Euro trebuie sa


si ajusteze economiile, indeplinind criteriile de convergenta stabilite in
Tratatul de la Maastricht

Statutul de moneda in care se pastreaza rezervelemonedele in care se


plaseaza rezervele sunt foarte solicitate si, prin urmare, beneficiaza de pe
urma acestei lichiditati ridicate si a costurilor extrem de reduse ale
tranzactiilor de pe pietele externe de schimb

Cresterea economicacosturile reduse ale tranzactiilor si riscul mai mic


legat de rata de schimb, impreuna cu transparenta preturilor si cu o
modalitate unica de plata, au sporti marimea efectiva a pietelor de produse
din zona Euro.

Costurile si riscurile introducerii monedei unice

Costurile tranzitiei-intre 1999 si 2002 publicul si instituiile private din intreaga


lume au cheltuit miliarde de dolari pentru a schimba facturile, listele de
preturi, programe software etc.
PricewaterhouseCoopers estima ca unele banci ar putea pierde pana la
50% din veniturile realizate din schimbul de devize si 60% din veniturile
lor din comertul legat de arbitrajul obligatiunilor

Costurile ocazionalecriticii euro argumenteaza ca resurele, in valoare de


miliarde de dolari, ar fi fost mai bine cheltuite pentru reformarea problemelor
structurale stringente ale Europei

Socurile economicereprezinta schimbari neasteptate in mediul


macroeconomic al unei tari sau al unei regiuni, care distrug balanta productiei,
consumului, investitiilor, cheltuielilor guvernamentale si comertului.Cel mai
amenintator tip de soc economic pentru zona monedei unice este cel cunoscut
ca un soc asimetric, numit astfel deoarece afecteaza tarile in mod diferit.

Un exemplu de soc asimetric poate fi cand cererea mondiala pentru produse


forestiere scare, de exemplu, situatia economica a Finlandei se deterioreaza mult
mai grav si mai repede decat cea a Austriei, Frantei sau Luxemburgului, deoarece
produsele forestiere reprezinta un procent enorm din PIB-ul Finlandei.Inainte de
introducerea euro, tarile din zona Euro puteau manevra socurile asimetrice in trei

moduri principale:ajustarea ratelor dobanzilor, interventia asupra ratei de schimb si


ajustarea fiscala.
Euro are trei impacturi esentiale asupra capacitatii tarilor de a raspunde socurilor
asimetrice: interzice modificari independente ale ratelor dabanzilor, impiedica
deprecierile monedelor nationale si restrange capacitatea Guvernelor de a cheltui
pentru stabilizarea unei economii.