Cei patru frati ingeniosi

Charles Perrault

A fost odata un om sarman care avea patru fii. Cand acestia se facura
mari, tatal lor le spuse:
- Fii mei, trebuie sa plecati in lume. Mergeti in alte tinuturi, sa invatati o
meserie si sa va faceti un rost.
Cei patru baieti isi luara ramas-bun de la tatal lor si pornira la drum.
Curand ajunsera la o rascruce din care plecau patru poteci. Cel mare
spuse:
- Aici ne despartim. Peste patru ani ne vom intalni in acest loc. Intre
timp, fiecare isi va incerca norocul pe drumul sau.
Si astfel fiecare apuca pe un drum diferit. Si nu trecu mult pana primul
intalni un om care ii promise sa-l invete propria meserie, aceea de hot:
- Aceasta nu este o meserie onorabila, raspunse baiatul.
Dar hotul il convinse numaidecat si astfel baiatul invata de la el sa fure
atat de bine, incat ceea ce-si dorea ii cadea imediat in maini.
Cel de-al doilea frata intalni un om care il invata stiinta astrologiei.
Deveni astfel un astrolog desavarsit si cand se desparti de profesorul
sau, acesta ii dadu un telescop, spunandu-i:
- Cu el vei putea sa vezi tot ce se intampla pe cer si pe pamant. Nimic
nu se va putea ascunde privirii tale.
Cel de-al treilea frate avu ca profesor un vanator, de la care invata foarte
bine aceasta meserie. Cand isi lua ramas-bun de la invatatorul lui, acesta
ii inmana o pusca de vanatoare si ii spuse:
- Unde vei privi, acolo se va duce glontul. Niciodata nu vei rata o tinta.
In final, fratele cel mai mic intalni un croitor care il invata meseria sa,
iar la despartire ii dadu un ac si ii spuse:
- Cu acest ac vei putea coase tot ce iti cade in maini, chiar daca este la
fel de tare ca otelul si se va uni atat de bine, incat nici nu se va cunoaste
cusatura.
Cand trecura patru ani, fratii se reintoarsera la rascruse si dupa ce se
imbratisara cu bucurie, o luara spre casa tatalui lor.

Acesta ii primi cu dragoste si fiecare povesti ce a facut. Tatal asculta

entuziasmat.
- O sa va supun unei probe, le spuse apoi. Vreau sa vad ce sunteti in
stare sa faceti.
Privi spre coroana unui copac si facandu-i semn celui de-al doilea fiu,
adauga:
- Sus, in acest copac, intre doua ramuri, este un cuib de cinteze. Spunemi cate oua au.
Astrologul se uita cu telescopul spre cuib si raspunse:
- Cinci.
Atunci tatal ii porunci celui mare sa fure ouale fara ca pasarea care le
clocea sa-si dea seama. Iar baiatul facu intocmai.
Asezand ouale pe masa, tatal ii spuse vanatorului:
- Trebuie sa spargi in doua cele cinci oua dintr-o singura impuscatura.
Baiatul tinti cu pusca si sparse ouale intocmai cu vroia tatal sau.
- Acum tu, croitorule, i se adresa celui mic, coase-le cu puii inauntru.
Croitorul isi scoase acul si le cusu imediat.
Tatal, multumit si mandru de fiii sai, ii felicita pentru ceea ce invatasera
cat timp fusesera plecati.
La cateva zile dupa aceea, o veste trista se raspandi in intregul regat: un
dragon o rapise pe fiica regelui, iar acesta petrecea zi si noapte cautand
o solutie. In final, dadu sfoara-n tara ca acela care o va aduce inapoi pe
printesa se va casatori cu ea.
Fratii hotarara pe loc sa-si incerce norocul. Astrologul cauta cu
telescopul salasul fiicei regelui si o gasi pe o insula foarte indepartata,
pazita de un dragon. Se infatisa regelui si ii ceru o barca pentru el si
fratii lui, si cei patru plecara pe mare.
Cand ajusera, dragonul dormea. Vanatorul spuse:
- Nu pot sa trag, printesa este mult prea aproape si mi-e teama sa n-o
ranesc.
Atunci se apropie tiptil hotul, care o fura pe tanara cu atata dibacie, incat
monstrul nu simti si continua sa sforaie.
Alergara toti spre barca, dar, inainte sa urce in ea, dragonul se trezi si
porni pe urmele lor. Cand era foarte aproape si rasuflarea lui parjolea

pamantul, vanatorul trase un glonte care ii strapunse inima. Dar

impuscatura fu atat de puternica, incat barca se sfarama, iar printesa si
cei patru frati se agatara de scanduri ca sa nu se inece. Fratele croitor isi
scoase acul fermecat si cusu cu foarte mare grija scandurile, pana
reconstrui barca.
Regele fu multumit cand ii vazu pe flacai intorcandu-se cu fiica sa. Si le
spuse:
- Unul dintre voi se va casatori cu ea, nu trebuie decat sa va hotarati care
va fi acela.
Fratii incepura sa se certe intre ei. Fiecare se lauda ca daca nu ar fi fost
el, printesa nu ar fi putut fi salvata si, intr-adevar, toti aveau dreptate.
Astfel ca regele hotari:
- Toti aveti acelasi drept. Dar cum printesa nu poate fi a tuturor, nu va fi
a niciunuia. In schimb, o sa va dau cate o parte din regatul meu.
Si, intr-adevar, fiecare frate si-a primit partea si toti au trait multi ani
fericiti alaturi de tatal lor.