Poezia Toamn, scris de George Bacovia, se ncadreaz n
volumul Plumb publicat n 1916. Acesta creaz o viziune de infern, nu numai prin evocarea ploilor lungi i reci, dar i a zpezilor nesfrite. n general, Bacovia este un poet al oraului provincial. El acord atenie oraului i manifest o suferin maladiv pentru anotimpul galben al toamnei. nc din prima strof a poeziei, poetul caracterizeaz vremea de afar ca fiind una de plumb. Aceasta duce la aspectele vremii caracteristice anotimpului toamn, rece i mohort, n care norii de ploaie plumburii i fac mereu simit prezena. Urmtoarele versuri ale primei strofe amplific peisajul de toamn i menin statutul de poet al ploii al lui Bacovia, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastr. n a doua strof se contureaz tabloul poetului i al fetei pe care o ateapt. Aceasta, abia vizibil prin perdeaua de picturi de ploaie, este comparat cu luna, i ea greu de vzut noaptea, printre ramurile copacilor. Ultima strof definitiveaz peisajul de toamn. Trgul pare slbatic i sever, iar tabloul acestuia este considerat antic. Aceste aspecte reprezint cauzele vremii mohorte i rece, prezent n majoritatea operelor lui Bacovia din volumul Plumb. Bacovia, la fel ca i Eminescu, manifest o aversiune fa de societate i i deplnge soarta care l oblig s triasc n aceast societate. Din aceast cauz, universul operelor sale este format din treistee, rceal, din nsui poetul care rtcete fr sens, dar i din culori nchise, cum ar fi negrul sau griul.