Erich Fromm Arta de a iubi Traducere din limba engleza de dr.

Suzana Holan editura

anima Prefata Lctura acestei carti va dezamagi pe toti cei care se a~teapta la (1
simpla instruire in arta de a iubi. Cartea aceasta W propune tocmai contrariul, adica
sa arate ca iubirea nu este un senqment de care sa se poata bucura oricine,
indiferent de gradul sau de maturitate. Cartea aceasta vrea convinga pe cititor ca
Wate tentativele sale de a iubi vor fi sortite e~ecului, daca nu va incerca, cit se
poate de activ, sa-~i dezvolte personalitatea deplina, astfel incH sa ajunga la 0
orientare productiva; ca satisfaqia in iubirea individuala nu poate fi atinsa fara
capacitatea de a-ti iubi aproapele, fara o autentica smerenie, fara curaj, credinta ?i
disciplina. Yntr-o cultura in care calitatile acestea sInt foane rare, dobIndirea
capacitatii de.a iubi ramine de asemenea, inevitabil, 0 realizare rara. Si Intr-adevar:
put em sa ne Intrebam fiecare cite persoane care iubeau cu adevarat am cunoscut.
5 Prefafa Totu~i, dificultatea demersului nu trebuie sa constituie un motiv care sa
ne opreasca de la tncercarea de a cunoa~te greutatile ~i toto data conditiile
indeplinirii lui. Pentru a evita complicatiile inutile, am incercat sa tratez problema, in
masura posibilului, intr-un limbaj care sa nu fie de speGialitate. Din acela~i motiv,
m-am limitat la un minim de referinte la literatura despre iubire. N-am gasit 0
solutie complet satisfacatoare pentru 0 alta problema: cea de a evita repetarea
ideilor expuse in car\ile mde anterioare. Cititorul caruia cartile acestea, ~i in special
Escape from Freedom [Fuga de libertatel, Man for Himself [Omul pentru el tnsu~il ~i
The Sane Society [Societate alienata ~i societate sanatoasa] , Ii slnt familiare va
gasi in aceasta carte multe idei cunoscute. Totu~i, Arta de a iubi nu este in nici un
caz 0 recapitulare. Prezinta multe idei care Ie depa~esc pe cde anterior expuse ~i.
fire~te, chiar ideile mai vechi apar aici intr-o lumina noua, prin faptul ca Slnt
centrate in jurul unei teme, cea a artei de a iubi. EF. Cel care nu ~tie nimic, nu
iube~te nimic. Cel care nu poate sdJacd nimic, nu fntelege nimic. Cel care nu
fntelege nimic, nu are nici 0 valoare. Dar eel care fnelege, acela, totodatd,
iube~te, observd, vede... Cu cit mai multd cuno~tere este inerentd unui lucru, cu
atlt mai mare este iubirea... Cine i~i inchipuie cd toate Jructele se cae 0 datd cu
cire~ele, nu ~tie nimic despre struguri. PARACELSUS I. Este oare iubirea o arta?
Este oare iubirea 0 artil.? Daca este, ea cere cunoa~tere ~i efon. Ori este doar 0
senzatie placuta, pe care 0 incerci dacil. ai no roc , care "te incearcil." dacil. ai
aceasta ~ansil.? Cartea de fata se bazeaza pe prima premisa, de~i, neindoielnic,
majoritatea oamenilor cred astazi in cea de a doua. Nu cil. oamenii ar considera
iubirea lipsitil. de importantil.. Dimpotrivil., ei tlnjesc dupa iubire; se uita la
nenumil.rate filme despre pove~ti fericite sau nefericite de dragoste, asculta sute
de ctntecele de dragoste - ~i totu~i aproape nimanui nu-i trece prin minte ca ar
avea ceva de tnvil.tat despre iubire. Aceasta stranie atitudine se bazeaza pe cUeva
premise care - luate separat sau puse laolalta - incearca sa 0 sustina. Cei mai multi
oameni privesi:: problema iubirii ca fUnd in primul rind problema de a fi iubiti ei 9 10
Este oare iubirea 0 artd? In~i~i ~i nu cea de a-I iubi ei pe altii, nu cea a propriei lor
capacitati de a iubi.Ei se intreaba, a~adar, cum sa se fad iubiti, cum sa devina
demni de iubire. Iar pentru atingerea acestui scop, ei urmeaza diferite cai. 0 cale
practicata in special de barbati este sa ai succes, siLfii cit mai putemic ~i mai
bogat, in limitele permise de pozitia ta sociala. 0 alta cale, practicata mai ales ~e
femei, este sa te fad atragatoare, ingrijindu-ti trupul, imbracamintea etc. AIte cai de
a te face atragator, practicate am de barbati cit ~i de femei, sint: sa ai maniere
placute, sa porti 0 conversatie interesanta, sa Hi sari tor , modest, inofensiv, Multe
din caile de a te face demn de iubire sint identice cu cele folosite ca sa ai succes,

"ca sa-ti cf~tigi prieteni ~i sa capeti influenta asupra oamenilor". De fapt, ceea' ce
'majoritafea oamenilor din cultura noastra inteleg prin "demn de a fi iubit" este un
amestec Intre a le bucura de 0 simpatie generala ~i a fi "un barbat bine" sau ,,0
femeie atragatoare", o a doua premisa care fundamenteaza atitudinea ce sustine ca
nu ar exista nimic de invatat despre iubire este ipoteza ca problema iubirii ar fi doar
problema unui obiect ~i nu a unei aptitudini. Oamenii l~i inchipuie ca este foarte
simplu scl iube~tj, ca totul este sa gase~ti obiectul potrivit pe care sa-l iube~ti sau
care sa te iubeasca. Aceasta atitudine are cUeva cauze ce t~i trag radacinile din
dezvoltarea societatii modeme. 0 astfel de .cauza este marea schimbare ce a
intervenit in secolul al XX-lea in modul de alegere a "obiectului iubirii". In epoca
victoriana, ca In multe culturi traditionale, iubirea nu era - de cele mai multe on 0
traire personala spontana care sa duca apoi la casatorie, Dimpotriva, casatoria se.
contract a prin conventie fie de catre familiile respective, fie de agenti
matrimoniali, fie fara astfel de intermedian, dar oncum pe baza unor considerente
sociale - ~i se considera ca iubirea trebuie sa apara dupa incheierea casatoriei. De
cHeva generatii tncoace, in lumea occidentala, conceptul iubirii romantice a devenit
aproape universal. in Statele Unite, de~i onsiderentele de ordin conventional nu
s'int cu totul absente, in marea majoritate a cazurilor, oamenii caura "iubirea
romantica", trairea personal a a iubirii care sa duca apoi la casatorie, Este oare
i'Ubirea.o and? Se pare ca acest nou concept al libertatii in iubire a accentuat mult
importanta obiectului, in detrimentul importantei junctiei. in strinsa legatura cu
acest factor, intervine ~i 0 alta trasiHura caracteristica a culturii contemporane.
intreaga noastra cultura se bazeaza pe pofta de a cumpara, pe ideea unui schimb
reciproc avantaJos. Fericirea omului modern consta in a cauta cu Infrigurare prin
vitrine1e magazinelor ~i in a cum para tot ceea ce po ate fi cumparat, cu plata
integrala sau in rate. Barbatul (sau femeia) privesc oamenii intr-un mod
asemanator. 0 fata atragatoare, respectiv un barbat atragator - iata ce i~i cauta
ei. ,,Atragator" inseamna de regula un "pachet de calitati" dragute, general
apreciate, care au cautare pe piata de personalitati. Ce anume face ca 0 persoana
sa fie atragatoare depinde de moda zilei, atH pe plan fizic, cit ~i pe plan spiritual. In
anii '20, o [ata care [uma ~i bea, Hind provocatoare ~i dura era considerata
atragatoare; in timp ce astazi moda cere mai degraba spirit casnic ~i bllndete. La
sfYr~itul secolului trecut ~i lnceputul secolului acestuia, barbatul trebuia sa fie
agresiv ~i ambitios, pe clnd acum el trebuie sa fie sociabil ~i tolerant pentru a
constitui un "pachet" atragator. In orice caz, sentimentul iubirii apare de regula
numai In fata unor oferte umane ce se Incadreaza In limitele posibilitatilor de
schimb ale fiecaruia. Slnt pe cale sa fac un tirg: obiectul trebuie sa fie tent ant ca
valoare social a ~i In 'acela~i timp trebuie sa fie interesat de mine, avInd In vedere
toate cahtatile ~i potentialitatile mele evidente ~i ascunse. A')tfel, doua persoane
se indragostesc una de cealalta clnd simt ca au gasit cel mai bun obiect oferit pe
piata, avInd In vedere limite1e propriei lor valori de schimb. Adesea, ca In cazul
cumpararii unor proprietali efective, potentialitatile ascunse ce pot fi dezvoltate
ulterior joaca un rol considerabil In cadrul nrgulul. Intr-o cultura In care orientarea
spre piata este preponderenta ~i in care succesul material constituie principala
valoare, nu avem motive sa fim surprin~i ca re1atia umana de iubire urmeaza
acelea~i reguli ale schimbului care guverneaza ~i piata produselor ~i a muncii. A
treia eroare ce duce la ipoteza ca nu ar fi nimic de invatat despre iubire consta In
confuzia dintre trairea initiala a "indragostirii" ~i starea 11 12 Este oare iubirea 0
artd? pemianenta ,de iubire sau, mai bine zis, mentinerea unei stari permanente de

iubire. Daca 40i oarneni care au fost straini unul fata de celalalt, a~a cum sintem de
regula'noi toti, lasa brusc zidul dintre ei sa cada ~i se simt aproRiati, se simt "una,
acest moment al uniunii ~ste 0 traire dintre cele mai ametitoare, dintre cele mai
pasionante ale vietii. ,5i este cu totul ie~ita din comun, de-a dreptul miraculoasa,
tocmai pentru persoanele inchistate in ele tnsele, izolate, lipsite de iubire. Acest
miracol al apropierii bru~te este adesea inlesnit daca are in componenta sa sau.
daca are ca punct de plecare atractia sexuala ~i consumarea actului sexuaL Totu~i,
iubirea de tipul acesta nu poate fi, prin natura sa, de duratit Cele doua persoane
ajung sa se cunoasca, iar relatia lor intima i~i pierde tot mai mult farmecul, pina
dnd conflictele, dezamagirile, plictisul ucid in intregime bucuria initiala. Desigur, la
tnceput, cei doi nu i:~i dau seama de toate acestea: dimpotriva, ei iau intensitatea
orbirii lor, ,,nebunia" lor, drept 0 dovada a puterii dragostei ce i-a cuprins, dnd
aceasta nu dovede~te, de fapt, decit gradul insingurarii lor anterioare. Atitudinea
aceasta care sustine ca nimic nu ar fi mai simplu dedt sa iube~ti a continuat sa fie
ideea prevalenta despre iubire, in ciuda cople~itoarei evidente a contrariuluL Poate
ca nici nu mai exista pe lume vreo activitate, vreo intreprindere umana, care sa fie
tnceputa cu atIt de enonne sperante ~i a~teptari ~i care sa duca totu~i, cu aUta
regularitate, la e~ecuri. Daca acest lucru s-ar intimpla cu vreo alta activitate,
oamenii ar fi interesati sa cunoasca motivele e~ecului lor ~i ar incerca sa afle cum
sa proeedeze mai bine ori, bunaoara. ar renunta definitiv la acea aetivitate. Cum In
cazul iubirii aceasta ultima varianta este imposibila, se pare ea exista doar 0
singura eale de a evita e~eeurile: eea de a examina cauzele acestor e~ecuri ~i de
a invata ee inseamna iubirea. . Primul pas care trebuie faeut este .sa devii
con~tient de faptul ea a iubi este a arta, dupa cum ~i a trih este 0 arta; daca vrem
sa aflam cum sa iubim, trebuie sa proeedam a~a eum se procedeaza dnd vrem sa
invatam arice alta arta, sa zicem: muzica, pictura, ttmplaria ori ana medicala sau
ingineria. Este oare iubirea 0 artd? Care sInt pa~ii necesari In Invatarea unei arte?
Procesul tnvatarii unei arte se poate Imparti convenabil in doua parti: una,
tnsu~irea teoriei; cealalta, tnsu~irea practicii. Daca vreau sa invat arta medicala,
trebuie sa cunosc mai IntIi faptele legate de carpul omenesc ~i de diferitele boli.
Ctnd am toate cuno~tintele acestea teoretice, nu stnt inca, in niei un caz,
competent In arta medicala. Voi deveni stapin pe aceasta arta abia dupa 0 lunga
perioada de exereitiu, abia dupa ce, pIna la urma, rezultatele cuno~tintelor mele
teoretice ~i cele ale exereitiului meu practic se vor fi contopit intr-un singur lucru:
intuitia mea, esenta stapinirii unei arte. Dar, pe lInga teorie ~i practica, exista ~i un
al treilea factor necesar pentru ca dneva sa devina maestru al und arte: stapinirea
acelei arte trebuie sa aiba pentru el 0 importanta maxima, nimic nu trebuie sa fie
pentru el mai presus decIt acea arta, Acest luCfu este adevarat pentru muzicii,
pentru medicina, pentru tImplarie ~i, deopotriva, pentru iubire. Poate ca tocmai aiei
se ascunde raspunsul la Intrebarea: de ce oamenii culturii noastre incearca atit de
rar sa invete aceasta arta. in duda e~ecurilor lor, evidente, in duda profundei lor
insetari de iubire, aproape arice pare sa fie mai ,important pentru ei declt iubirea.
Succesul, prestigiul, banii, puterea aproape toata energia noastra este folosita
pentru a invata cum sa atingem aceste teluri ~i astfel nu ne mai ramine aproape
deloc energie pentru a invata ~i arta de a iubi. 'Se considera oare ca nu merita sa
fie invatate dectt acele lucruri cu care se pot cI~tiga bani sau se poate obtine
prestigiu ~i ca iub(rea, de pe urma carda profitii "doar" sufletul ~i care, in sens
modem, ,,tlU aduce nici un profi t", este un lux pentru care nu avem dreptul sa
cheltuim prea muita energie? De~i se pare ca a~a este, discutia ce urmeaza va

trata arta de a iubi in sensul impartirH de rpai sus: in primul rind voi discuta teoria
iubirii - ~i aceasta va fi partea mai mare a eartH -, iar in al doilea rind voi discuta
despre practica iubirii, voi spune putinul ce se poate spune despre practica acestui
domeniu, ca despre practica oricarui alt domeniu. 13 14 II. Teoria iubirii 1. Iubirea ca
raspuns la problema existentei umane Oriee teorie a iubirii trebuie sa lneeapa eu 0
teorie a omuIui, a existentei umane. De~i gasim iubire sau, mai bine zis, un
eehivalent al iubirii, ~i la animale, ata~amentele lor stnt, In principal, 0 parte a
inzestrarii instinetuale; doar ra:tha~ite ale aeestei inzestrari instinetuale pot fi
vazute funetionlnd In cazul omului. Esential In existenta omului este [aptul ca el a
ie~it din regnul animal, din adaptarea instinctuala, ca el a depa~it natura - de~i nu
o parase~te niciodata, facInd parte din ea - ~i totu~i, 0 data tndepartat de natura,
nu se poate Intoarce la ea; 0 data alungat din paradis 0 stare de uniune originara cu
natura -, cherubini cu sabii arzInde i-ar taia calea daca ar tncerca sa se Intoarca.
Omul poate progresa doar dezvoltIndu-~i ratiunea, gasind 0 noua armonie, 0
armonie umana, In locul armoniei preumane irevocabil pierdute. Iubirea ca rdspuns
la problema existenfei Umane Ond omul se na~te, am ea rasa umana cit ~i ea
individ, el este alungat dintr-o stare bine definita - bine definita preeum instinetele -,
intr-o stare nedefinita, nesigura ~i desehisa. Nu mai exista eertitudine deeit in ce
prive~te treeutul, singura eertitudine a viitorului fiind moartea. Omul este dotat eu
ratiune; el este viatd co~tientd de sine inst4i, de semenul sau, de treeutul sau ~i de
posibilitatile viitorului sau. Aeeasta eon~tienta de sine insu~i ea entitate separata,
con~tienta duratei seurte a propriei vieti, a faptului ea s-a naseut fara voia s" ~i va
muri impotriva vointei sale, ea va muri Inaintea eel or dragi sau ace~tia vor mud
Inaintea sa, eon~tienta singuratatii ~i izolarii sale, a neputintf?i in fata fortelor
naturii ~i societatii, toate aeestea transforma existenta izolata, rupta de rest, a
omului, !!1tr-o insuportabila eaptivitate. El ~i-ar pierde mintile daea nu s-ar putea
elibera din aeeasta eaptivitate, daea nu ar putea ie~i din aceasta stare spre a se
uni intr-o forma sau alta eu alti oameni, eu lumea de afara. Sentimentul izolarii duee
la anxietate; sentimentul aeesta este, de fapt, 6bir~ia oricarei anxietati. Sa fiu
izolat inseamna sa fiu dat la 0 parte, seos din funqiune, lipsit de posibilitatea de ami folosi puterile umane. Ded, sa fiu izolat inseamna sa fiu neajutorat. ineapabil sa
infrunt lumea - luerurile ~i oamenii - in mod aetiv; inseamna ca lumea ma poate
invada fara ea eu sa pot riposta Astfel, izolarea duee la 0 intensa anxietate. In plus,
ea produce ru~ine ~i sentiment de vinovatie. Aeest sentiment de vinovatie ~i de
ru~ine, pe care il eapeti In izolare, este exprimat de povestea biblica a lui Adam ~i
a Evei. Dupa ee Adam ~i Eva au mIncat din "pomul eunoa~terii binelui ~i raului",
dupa ee s-au dovedit a fi nesupu~i (nu exista bine ~i rau pina eind nu apare
libertatea de a nu te supune), dupa ee au devenit oameni, emancipindu-se din
armonia animalica originara eu natura, adiea dupa na~terea lor ea fiinte umane, ei
au vazut "ea sInt goi ~i s-au ru~inat". Pmem oare presupune ea un mit atit de veehi
~i de elementar ea aeesta are o morala legata de pudoarea vestimentara a
seeolului al XIX-lea ~i ea ideea centrala pe care milul vrea sa ne-o transmita este
stinjeneala pe care au resimtit-o protagoni~tii, din eauza ea organele lor genitale nu
erau 15 16 Teoria iubirH acoperite? Nu prea poate fi a{ia. Tntelegtnd povestea in
spirit victorian, pierdem esentialul, care pare sa fie urmMoml: dupa ce barbalul {ii
femeia au devenit con{itienti de ei tn{ii{ii {ii unul de celaialt, ei au eon{itientizat
{ii faptul ca sint izolati {ii ell. stnt deosebiti, ea fiinte apartintnd unor sexe diferite.
Dar recunosctndu-{ii izolarea, ei l{ii nlmlneau straini, pentm ca nu invatasera inca
sa se iubeasca (dupa cum rezulta foarte dar din faptul ca Adam se apanl puntnd

vina pe Eva, In loc 5-0 apere {ii pe ea). Con~tienta izolarii omene~ti, jara reunirea
prin iubire, este obir~ia ~inii. 5i este totodata. ~i obir~ia yinovatiei ~i anxietatii.
eea mai profunda nevoie a omului este, decI, cea de a-{il depa{ii izolarea, de a
parasi captivitatea singuratatii. Nereu{iita tatala in atingerea acestui tel inseamna
alienare mintala, deoarece panica izoHirii complete poate fi depa{iita numai printr-o
aUt de radicala retragere din lumea exterioara incH sentimentul izolarii sa dispara
prin tnsa{ii disparitia lumii exterioare de care e{iti izolat Omul din toate epocile {ii
din toate culturile este mereu confmntat cu una {ii aceea{ii problema: cum sa-{ii
depa{ieasca izolarea, cum sa obtina uniunea, cum sa ajunga la 0 transcendere a
vietii sale individuale spre a obtine dez-izolarea. Problema esteaceea{ii. pentm
omul primitiv care traie{ite tn pe{iteri, pentm nomadul care-{ii tngrije{ite turmele,
pentm taranul din Egipt, pentm negustoml fenician, pentm soldatul roman,
calugaml medieval, samuraiul japonez, pentm funqionaml sau muncitoml modem.
Problema este aceea{ii pentm ca are acela{ii temei: conditia umana, datele
fundamentale ale existentei umane. Solutiile, insa, difera. Problema poate fi
rezolvata printr-un cult al animalelor. prin sacrificH' umane sau cuceriri militare, prin
desfatari luxoase, prin renuntari ascetice, prin munca obsesiva, prin creatie
artistica, prin iubirea de Dumnezeu {ii prin iubirea de oameni. De{ii solutiile stnt
multe - In{iirarea lor ar coincide cu tnsa{ii istoria omenirii -, ele nu slnt totu{ii
nenumarate. Dimpotriva, de indata ce ignoram diferentele mamnte ce apartin mai
mult suprafetei decft miezului, descoperim ca exista doar un numar limitat de
rezolvari care au fost date'{ii care lubirea ca rdspuns la problema existenjd umane
pot fi date de om acestei probleme, in diferitele culturi in care a trait. Istoria religiei
~i a filozofiei stnt istorii ale acesOr rezolvari, ele constituie istoria diversitatii lor,
precum ~i a limitarii lor ca numar. Rezolvarile depind, Intr-o anumita masura,
de,gradul de individualizare la care a ajuns omul. La copilul mic, eu-l s-a dezvoltat
deja, dar nu foarte multo copilul se simte inca una cu mama sa ~i nu are
sentimentul izolarii atIta timp cit mama este prezenta. Sentimentul izolarii dispare
prin simpla prezenta fizica a mamei, a stnului, a pielii ei. Doar in masura in care
simtamtntul izolarii ~i individualitatii se dezvolta la copil. prezenta fizica a mamei
devine insuficienta ~i se face simtita nevoia depa~irii izolarii pe alte cal. In mod
similar, rasa umana, In copilaria sa, se simte una cu natura. PamIntul, animalele,
plantele tin inca de lumea omului. EI se identifica pe - sine cu animalele, lucru ce-~i
gase~te e~presia tn portul m~tilor de animale, In cuhul unui animal totemic sau al
unor zei zoomorfi. Dar pe masura ce rasa umana se emancipeaza din aceste
legaturi primare eu natura, pe masura ce izolarea sa de lumea naturala cre~te, se
intensifica ~i nevoia de a gasi noi cai de a scapa de izolare. o cale ciitre atingerea
acestui scop consta tn provocarea unor stan orgiastice. Starile acestea pot avea
forma unor transe auOinduse, uneori cu ajutorul drogurilor. Multe ritualuri ale
triburilor primitive of era 0 imagine vie a acestui tip de solutie. Intr-o stare
trecatoare de exaltare, lumea exterioara dispare ~i totodata dispare ~i sentimentul
izolarii de ea. In masura in care aceste ritualuri stnt practicate in comun, ele stnt
Insotite ~i de 0 traire a fuziunii cu grupul, ceea ce face solutia .~i mai eficienta.
Foarte apropiata de aceasta solutie orgiastica ~i adesea facind parte din ea - este
~i trairea sexuala. Orgasmul sexual poate produce 0 stare similara cu cea produsa
de transa sau cu cea provocata de anumite droguri. Orgiile sexuale practicate In
grup faceau parte din multe ritualuri primitive. Se pare ca dupa experienta
orgiastica, omul po ate trai 0 vreme fara sa sufere prea mult de pe urma izolarii
sale. Tensiunea anxietatii cre~te incet ~i este redusa iara~i prin repetarea

ritualului. 17 18 Teoria illbirii Atita timp cit aceste stari orgastice sint practici
obi~nuite in cadrul tribului, ele nu produc nici anxietate, nici vreun sentiment de
vinovatie. Sa procedezi astfel este corect, ba este chiar 0 virtute, dat fiind ca acesta
este obiceiul tuturo~, ,aprobat ~i prescris chiar de catre ~amani sau preoti; ded nu
ai de ce sa te simti vinovat sau ru~inat. Darsituatia este cu totul alta aturici cind
solutia aceasta este aleasa de un individ dintr-o cultura care a renuntat deja Ia
astfel de practici. Alcoolismul ~i folosirea drogurilor sint formele pe care Ie alege
individul Intr-o cultura neorgiastica. Spre deosebire de cei ce participa Ia practicile
orgiastice social institutionalizate, astfel de indivizi sufera de sentimente de
vinovatie ~i rem~cari. De~i incearca sa scape de izolare cautindu-~i refugiul In
alcool sau droguri, ei se simt ~i mai insingurati dupa trairea orgiastica ~i sInt
obhgati astfel sa recurga la aceasta solutie tot mai frecvent ~i tot mai intens.
Recurgerea la solutia orgiastica sexual a este putin diferita. Intr-o anumita masura,
este yorba de 0 forma naturala ~i normala de depa~ire a izolarii ~i de 0 solutie
partiala a problemei izolarii. Dar la multi indivizi la care izolarea nu este tratata ~i in
alte moduri, cautarea orgasmului sexual capata un rol care 0 face nu prea diferita
de alcoolism sau folosirea drogurilor. Devine 0 incercare disperata de a scapa de
anxietatea produsa de izolare ~i duce la un tot mai intens simtamInt al izolarii,
deoarece actul sexual lipsit de iubire nu umple niciodata golul dintre doi oameni,
dedt pentru moment. Toate formele de uniune orgiastica au trei caracteristici: stnt
intense, violente chiar; au loc In toaHI personalitatea, am in spirit cit ~i in trup; sint
treciUoare ~i periodice. Exact contrariul se intImpla in cazul acelei forme de uniune
care este de de parte cea mai frecventa sGlutie aleasa de om in trecut ~i in
prezent: uniunea bazata pe conformitatea cu grupul, cu obieeiurile sale, cu practidle
~i credintele sale. Dar ~i aiei gasim 0 considerabila evolutie. Intr-o societate
primitiva, grupul este mic; el consta din cei ce se stnt de acela~i singe ~i se trag de
pe acelea~i meleaguri. 0 data cu dezvoltarea culturii, grupul cre~te: devine
comunitatea cetatenilor unui polis, a tuturor cetatenilor unui stat, a membrilor unei
biserid. Chiar ~i ultimul roman se lubirea ca raspUllS la problema existelltei umalle
simtea mfndru ca putea spune "civis romanus sum"; Roma ~i Imperiul erau familia
sa, caminul sau, lumea sa. In societatea occidentala contemporana, uniunea cu
grupul este de asemenea calea predominanta de depa~ire a izolarii. Este 0 uniune
tn care individul tnsu~i dispare tn mare masura ~i In care scopul este sa apartii
gloatei. Daca sInt ca toti ceilalti, daca nu am senti mente sau gInduri care sa rna
deosebeasca de ei, daca rna conformez ca obiceiuri, imbracaminte ~i idei tiparelor
grupului, sTnt salvat de trairea tnfrico~atoare a Insingurarii. Sistemele dicta tori ale
folosesc amenintarile ~i teroarea pentru a impune acest conformism; tarile
democrate folosesc sugestia ~i propaganda pentru a-I mentine. Exista, ce-i drept, 0
mare diferenta Intre cele doua sisteme. In democratii, nonconformismul este posibil
~i. de fapt, nu este Intru totul absent; tn sistemele totalitare, doar de la cltiva rari
eroi ~i martiri ne putem a~tepta sa refuze supunerea. Dar tn ciuda acestei
diferente. societatile democratice prezinta un grad fparte mare de confor mism.
Motivul consta in faptul ca trebuie sa se gaseasca 0 solutie pentru nevoia de
uniune, iar daca 0 cale mai buna nu exista, atunci uniunea prin conformism cu
turma devine calea predominanta. Putem tntelege forta cu care aqioneaza frica de a
fi diferit, frica de a fi la cttiva pa~i departare de gloata, numai daca Intelegem
profunzimea nevoii de a nu fi izolat. Uneori, aceasta frica de nonconformism este
explicata rational ca 0 frica de pericole efective care ar putea ameninta
nonconformistul. Dar, de fapt, oamenii doresc sa se conformeze tn mult mai mare

masura dec1t slnt obligati sa 0 faca, cel putin tn democratiile occidentale.

Majoritatea oamenilor nici nu stnt con~tienti macar de nevoia lor de a se conforma.
Ei traiesc cu iluzia ca 1~i urmeaza propriile idei ~i inclinatii, ca s1nt individuali~ti,
ca au ajuns la opiniile lor prin propria lor gIndire ~i ca doar dintr-o pura Intimplare
ideile lor coincid cu cele ale majoritatii. Si, mai mult, consensul tuturor serve~te
drept 0 dovada a corectitudinii "propriilor" lor ideL Deoarece exista totu~i 0 nevoie
de ate simti IntrucHva individual, nevoia ace~sta este satisfacuta prin preocuparea
pentru diferentieri minore; initialele de pe servieta sau de pe cama~a, ecusonul
funqionarului 19 20 Teoria iubirii de la banca, apartenenta la partidul democrat
sau republican devin expresii ale diferentierii individuale. Propozitia am de frecvent
folosita In reclame: ,jata ceva deosebit" releva aceasta nevoie patetica de
diferentiere, dnd diferentierea abia daca mai exista. Aceasta tendinta cresctnda de
eliminare adiferentelor este strIns legata de conceptul ~i de sentimentul egalitatii,
sub forma la care au ajuns In cele mai avansate societati industriale. in context
religios. egalitatea Insemna ca sIntem toti copii ai lui Dumnezeu, ca tuturor ne este
comuna aceea~i substanta umana-divina, ca sIntem toti una. insemna, de
asemenea, ca adevaratele deosebiri dintre indivizi trebuie respectate, ca daca este
adevarat ca sIntem toti una, este adevarat ~i ca fiecare dintre noi este 0 entitate
uniea, un cosmos in sine. Aceasta convingere ca fiecare individ este unie In felul sau
este exprimata, de pilda, in afirmatia talmudica: "Oricine salveaza 0 singura viata e
ca ~i cum ar fi salvat tntreaga lume; oricine distruge 0 singura viata e ca ~i cum ar
fi distrus lumea Intreaga" In filozofia iluminismului occidental, egalitatea era
Inteleasa de asemenea ca 0 conditie a dezvoltarii individualitatii. Asta insemna (In
formularea foarte clara a lui Kant) ca nici un om nu trebuie sa fie un mijloc In
atingerea telurilor alt!.!i om. Caci toti oamenii sInt egali doar aUta timp cn sint
scopuri ~i numai scopuri, ~i niciodata mijloace, unul pentru celalalt. Urmind ideile
iluminismului, gInditorii sociali~ti din diferite ~coh au definit egalitatea ca abohre a
exploatarii, a tntrebuintarii omului de catre om, indiferent daca aceasta
intrebuintare ar fi plina de cruzime sau "umana". In societatea capitalista
contemporana, semnificatia egalitatii s-a schimbat. Prin egahtate, ne referim la
egalitatea un or roboti, a unor oameni ce ~i-au pierdut individualitatea. Egalitatea
fnseamna astazi mai degraba "uniformitate" decft "unitate". Este uniformitatea unor
abstractiuni, a un or oameni ce au aceea~i munca, acelea~i distractii, care citesc
acelea~i ziare, care au acelea~i sentimente ~i acelea~i idei. AvInd in vedere
aceste iucruri, trebuie sa privim cu oarecare scepticism anumite realizari
considerate a fi semne ale progresului nostru, ca de pilda egalitatea femeilor. Cred
ca nu Iubirea ca rdspuns la problema existenfei umane mai este nevoie sa spun ca
nu pledez tmpotriva egalitatii femeilor in genere; dar nu trebuie sa ne lasam In~lati
de aspectele pozitive ale acestei tendinte catre egalitate. Ea face parte din tendinta
generala de eliminare a deosebirilor. Egalitatea este platita cu un pret foarte mare:
femeile sInt egale pentru ca nu mai sint deosebite. Propozitia filozofiei ilumin'iste,
l'ame, n'a pas de sexe; sufletul nu are sex, a devenit parte din practica generala.
Polaritatea sexelor este pe cale de disparitie ~i, 0 data cu ea, dispare :.;i iubirea
erotica ce se bazeaza pe aceasta polaritate. Barbatii :.;i femeile devin identici, nu
egali ca poli opu:.;L Societatea contemporana propovaduie:.;te acest ideal al
egalitatii dezindividualizate caci are nevoie de atomi umani, identiei unii cu ~ altii,
spre a-I face sa functioneze intr-un mecanism de masa, sa funqioneze bine, fara
frictiuni; sa raspunda toti la acelea:.;i comenzi, dar Hecare sa fie convins ca t~i
urmeaza propriile dorinte. Exact a:.;a cum produqia de masa moderna cere

standardizarea bunurilor de consum, procesul social cere standardizarea omului, iar

aceasta standardizare este numita "egalitate". Uniunea prin conformitate nu este
intensa :.;i violenta, ea este blinda, dictata de rutina :.;i tocmai de aceea este
adesea insuficienta pentru a lini:.;ti anxietatea izolari1. Frecventa cazurilor de
alcoolism, de drogare, de sexualitate compulsiva, desinucidere este, in societatea
occidentala contemporana, un simptom al relativului e:.;ec al conformarii la gloata.
In plus, aceasta solutie prive:.;te in principal mintea, :.;i nu trupul, ceea ce
constituie inca un motiv pentru care nu sufera comparatie cu solutiile orgiastiee.
Conformitatea la gloata are un singur avantaj: este permanenta :.;i nu spasmodica.
lndividul este in trod us In tipieul conformarii deja de la trei sau patru ani :.;i apoi nu
mai pierde niciodata contactul cu gloata. Chiar :.;i inmormintarea sa, pe care 0
prive:.;te ca pe .ultima sa mare aparitie sociala, este In strict a :onformitate cu
tipieuL Alaturi de conformitate ca mod de Inlaturare a anxietatii provocate .de
zoiare, mai trebuie luat in considerare :.;i un alt factor al vietii contempoane: rolul
rutinei In munca :.;i al rutinei tn placere. Omul devine un "de la oua la cind", este
parte a fortei de munca sau a ma:.;inii birocratke de 21 22 Te:oria iubirii funqionari
~i administratori. Nu prea are initiativa, sareinile sale sYnt prescrise de organizatorii
mundi; niei nu prea exista diferenta Intre cei situati In virful scarii sociale ~i cd de
jos. Ei tndeplinesc toti sareini prescrise de Intregu~ structurii organizatorice, cu
viteza prescrisa ~i In modul prescris. Chiar ~i starea afectiva este supusa unor
prescriptii: trebuie sa fii bine dispus, tolerant, serios, ambitios ~i capabil sa te
descurci cu orieine fara friqiuni. Distraqia este in mod asemanator rutinizata, chiar
daca nu chiar ant de drastic. Cartile sint selectate de cluburi de carte, filmele de
proprietarH de einematografe ~i teatre, iar reclamele slnt platite de ei; toale
celelalte sint deopotriva uniformizate: plimbarea de durpinica cu ma~ina,
programele de televiziune, jocul de carti, petrecerile. De la na~tere ~i pIna la
moarte. de luni pIna luni. de dimineata pIna seara. toate activitatile sInt rutinizate,
prefabricate. Cum sa poata avea grija un om, In aceasta retea de rutine, sa nu uite
totu~i ca este un om, un individ unic, caruia Ii este data doar aceasta unica ~ansa
de a trai, cu sperante ~i dezamagiri, cu tristeti ~i friei. cu nazuinta spre iubire ~i cu
groaza de neant ~i izolare? o a treia cale de a atinge uniunea este data de
activitatea creatoare, fie cea a artistului, fie cea a artizanuluL in orice fel de
activitate creatoare, persoana care creeaza se une~te cu materialul sau, material
ce reprezinta pentru el tntreaga lume exterioara. Fie ca tImplarul face 0 masa, ori
aurarul o bijuterie, fie ca taranul i~i cultiva grlul sau pictorul face un tablou, in toate
tipurile de activitate creatoare, cel ce munce~te ~i obiectul mundi devin una, omul
se une~te cu lumea in procesul creatiei. Acest lucru este adevarat, totu~i, numai in
cazul mundi productive, In care eu planific,' eu produc ~i eu judec rezultatul muneii
mele. In procesul mundi mode me a unui funqionar sau a unui lucr-ator la banda
rulanta, ramIne foarte putin din aceasta virtute unificatoare a mundi. Lucratorul
devine 0 anexa a ma~inii sau a aparatului birocratic. Inceteaza sa mai fie el Insu~i
~i ded nu are loc nici 0 uniune In afara celei a conformariL Uniratea realizata in
munca productiva nu este interpersonala; unitatea realizata in fuziunea orgiastica
este trecatoare; unitatea realizata prin IubiTea ca Tdspuns la pToblema existenfei
umane conformare este doar 0 pseudo-unitate. ~adar, ele sint doar solutii partiale
ale problemei existentei. Solutia completa consta in realizarea uniunii
inierpersonale, a fuziunfi cu 0 alta persoana, in iubire. Aceasta dorinta de fuziune
interpersonal a este n~zuinta cea mai puternidi a omului. Este pasiunea
fundamental a , este forta ce tine laolalta rasa umana, clanul, familia, societatea.

E~ecul in implinirea acestei dorinte inseamna alienare mintala sau distrugere,

autodistrugere sau distrugerea altora. Fara iubire, omenirea nu ar putea sa existe
nici macar 0 zi. Totu~i, daca numim realizarea uniunii interpersonale ,,iubire", sin
tern pu~i intr-o mare incurcatura. Fuziunea poate fi realizata pe diferite cai, iar
deosebirile dintre acestea nu sint mai putin semnificative decft ceea ce au in com
un diferitele forme ale iubirii. Trebuie oare sa Ie numim pe toate iubire? Sau trebuie
sa rezervam cuvintul ,,iubire" numai pentru 0 anumita forma de uniune, pentru cea
care a constituit virtutea ideala in toate sistemele religioase ~i filozofice ale
ultimilor patru mii de ani in cultura occidentala ~i orientala? . ~a cum se intfmpla in
cazul tuturor dificultatilor semantice, raspunsul nu poate fi decft arbitrar. Important
este insa sa ~tim la ce fel de uniune ne referim cind vorbim despre iubire. Ne
referim oare la iubire ca solutie matura a problemei existentei sau vorbim de acele
forme imature de iubire ce pot fi numite uniune simbiotica? In paginile urmatoare,
voi numi iubire numai prima forma de iubire. Voi incepe insa discutia despre ,,iubire"
cu celelalte forme. Uniunea simbiotica i~i are modelul biologic in relatia dintre
mama insarcinata ~i fat. Sint aici doua fiinte ~i este totu~i doar una. Traiesc
,Jaolalta" (symbiosis), au nevoie una de cealalta. fatuI este parte din mama, de la ea
prime~te tot ceea ce Ii este necesar; mama este pentru el lumea intreaga, ea il
hrane~te, ea il protejeaza, dar, in acela~i timp, viata ei este amplificata prin
existenta fatului. In uniunea simbiotica psihica, cele doua trupuri sint independente,
dar exista un ata~ament de felul acesta pe plan psihologic. 23 24 Teoria iubirii
Forma pasiva a uniunii simbiotice este cea de subordonare ori, daca folosim
termenul clinic, de masochism. Persoana masochista se elibereaza de sentimentul
insuportabil al izolarii ~i separarii transformIndu-se in parte integranta a und alte
persoane, care II dirijeaz~, II ghideaza, Il protejeaza, care pentru el este lnsa~i viata
~i oXigenul, parca. Puterea celui caruia i se subordoneaza este mult amplificata, fie
ca este 0 persoana, fie ca este un zeu; acela estetotul, eu nu sInt nimic, declt ca
faclnd parte din el. Ca parte a lui, am parte ~i eu de maretie, de putere, de
certitudine. Persoana masochista nu are de luat decizii, nu ~i asuma nici un rise; nu
este niciodata singunl, dar nu este nici independenta; nu are integritate; nu este
Inca pe deplin nascuta. In context religios, obiectul adulatiei se nume~te idol; iar in
contextullaic al und relatii de iubire masochista, principalul mecanism, eel al
idolatrizarii, este acela~i. Relatia masochista poate fi Imbinata cu dorinta fizica,
sexuala ~i, in acest caz, nu mai este yorba de 0 subordonare la care participa doar
mintea, ci totodaUi. tntregul trup. Exista supunere masochista la destin, la boala, la
muzica rituala, la starea orgiastiCl'l prod usa de droguri sau de transa hipnotica. In
Wate cazurile acestea, persoana renunta la integritatea sa, se transforma pe sine in
instrumentul unei fiinte sau al unui lucru exterior sie~i ~inu mai are nevoie sa-~i
rezolve problema vietii prin propria sa activitate productiva. Forma activd a fuziunii
simbiotice este dominatia sau, folosind termenul psihologic corespunzator
masochismului, sadismul. Persoana sadica dore~te sa scape de Insingurarea sa ~i
de simtamintul tncarcerarii, transformind 0 alta persoana in parte integranta a sa.
Se,amplifica ~i se intensifica pe sine IncorporInd 0 alta persoana, care i:l
idolatrizeaza. Persoana sadica este la fel de dependenta de persoana subordonata
ca aceasta din urma de prima; nici una nu poate trai fara cealalta. Diferenta este
doar ca persoana sadica e cea care comanda, exploateaza, rane~te. umile~te, pe
cind cea masochista este comandata, exploatata, ranita, umilita. Aceasta este 0
deosebire considerabila in planul realitatii, dar pe un plan emotional mai profund,
diferenta dintre ei este mai putin importanta lllbirea ca rdsp"ns la problema

existenlei IImane declt trasatura ce 0 au In comun: fuziunea prin renuntare la

integritate. Daca intelegem acest lucru, nu ne va mai surprinde sa constatam ca, de
obicei, 0 persoana reaqioneaza simultan atit sadie cit ~i masochist, de regula fata
de obiecte diferite. Hitler reaqiona in mod s~dic fata de oameni, dar masochist fata
de destin, fata de istorie, fata de Jorta superioara a naturii". SfIr~itul pe care I-a
avut - sinuciderea in mijlocul distrugerii' generale - Ii caracterizeaza la fel de mult ca
visul lui de succes, de dominatie totaIa!. Contrar uniunii simbiotice, iubirea maturit
inseamna uniune cu condipa pdstritrii propriei integritdti, a propriei individualitati.
Iubirea este 0 putere activit in om; 0 putere care sparge zidul ce separa omul de
semenul sau, care tl un~te cu altii; iubirea il ajuta pe om sa depa~easca
sentimentul izolarii ~i separarii, permitlndu-i totu~i sa ramina el insu:,;i, sa-:,;i
pastreze integritatea. In iubire, apare paradoxul ca doua fiinte devin una :,;i ramin
totu:,;i doua. Daca spunem ca iubirea este 0 activitate, Intimpinam 0 dificultate ce
provine din semnifieatia ambigua a cUvlntului ,,activitate". Prin ,,activitate", in
sensul modern al cUvlntului, se fntelege, de regula, 0 actiune care produce 0
schimbare intr-o situatie data, prin mijlocirea unei cheltuieli de energie. Astfel, un
om este considerat activ daca face afaceri, studiaza medicina, lucreaza la 0 banda
rulanta, construie~te 0 masa sau face sport. Ceea ce au in comun toate activitatile
acestea este ca ele stnt rndreptate catre un tel exterior ce trebuie atins. Ceea ce nu
se ia de obicei in considerare este motivatia activitatii. Sa luam ca exemplu un om
minat sa munceasca fara incetare de un profund simtamint de insecuritate ~i
insingurare sau un altul imboldit de ambitie sau de lacomia cl:,;tigului: in toate
cazurite acestea, persoana este un sc1av al pasiunii sale, iar activitatea sa este tn
realitate 0 ,,pasivitate" pentru ca 0 face ,,mtnat"; el este patimitoruI, nu ,,actorul".
Pe de alta parte, un om sttnd lini:,;tit :,;i contempltnd, fara vreun alt rost sau tel in
Pentru un mai detaliat al sadismului ~ masochismului. vezi E.Fromm. Escape from
Freedom [Fuga de ltbertate - n.t.], Rinehart &: Company, New York, 1941. 25 26
Teoria iubirii afanl de cel de a se simti pe sine ~i de a-~i simti uniunea cu lumea,
este considerat "pasiv" deoarece nu .lace" nimic. in realitate, atitudinea sa de
meditatie concentrata este cea mai inalta forma de activitate care exista, 0
activitate a sufletului, posibila numai cu cotlditia liberUitii ~i independentd
interioare. Primul Inteles al activitatii, eel modem~ se refera la folosirea energid
pentru atingerea unor teluri exterioare; celalalt tnteles al activitatii se refera la
folosirea puterilor inerente omului, indiferent dadi se produce vreo schimbare
exterioara sau nu. Cel de-al doilea inteles al activitatii a fost foane dar formulat de
Spinoza. EI deosebe~te doua feluri de afecte: afecte active ~i afecte pasive,
..actiuni" ~i "pasiuni". in exercitiul unui afect activ, omul este liber, este staplnul
afectului sau; In exercitiul unui afect pasiv, omul este mInat de ceva, el fiind
obiectul unor motivatii de care nu e con~tient. Astfel, Spinoza ajunge sa afirme ca
virtutea ~i puterea sInt unul ~i acela~i lucru2. Invidia, gelozia, ambitia, orice forma
de lacomie slnt pasiuni: iubirea este 0 aqiune, este practicarea unei puteri umane,
care se poate face numai In libertate ~i nu ca rezultat al unei constrtngeri. Iubirea
este 0 activitate, nu un afect pasiv; "a iubi" este altceva decit "a fi indragostit". La
modul eel mai general, caracterul activ al iubirii poate fi descris prin afirmatia ca a
iubi tnseamna In primul rind a da, ~i nu a primi. Ce inseamna ada? Orielt de simplu
ar parea nlspunsul la aceasta Intrebare, el este, de fapt, plin de ambiguitati ~i
complicatii. Cea mai raspfndita eroare este ca a da ceva ar insemna "a renunta la
ceva", a te priva de ceva, a face un sacrificiu. Persoana al carui caracter nu a
depa~it stadiul unei orientari pur receptive, exploatatoare, acaparatoare, resimte

actul de a da In acest fel. Caracterul de tip mercantil este dispus sa dea, dar n~mai
daca prime~te ceva in schimb; sa dea cevil fara sa primeasca inseamna pentru el
sa fie in~elat3. Oamenii a caror orientare este In prindpal neproductiva, cred ca a
da inseamna a te san lei. De aceea, majoritatea indivizilor 2 Spinoza, Etica IV,
Def.8 . . 3 Pentru 0 discutie detaliata a acestor orientari ale caracterului, vezi E.
Fromm Man Jar Himself {Omul pentru el insu~ - n.t.}. Rinehart & Company, New
York, 1947, cap.III. pp.54-U7. 11lbirea ca rasp1lns la problema existenJd 1lmane de
acest tip refuza sa dea. AltH t~i fae 0 virtute din a da, In sensul de a face un
sacrificiu. Ei cred cll trebuie sa dea tocmai pentru ca este dureros sa dea; virtutea
de ada. constInd pentru ei tocmai din actul acceptllrii sacrificiuluL Pentru ei, norma
conform carda este mai bine sa dai dectt sa prim~ti inseamna tocmai ca este mai
bine sll suferi 0 prfvatiune dectt sa ai parte de bucurie. Pentru caracterul productiv,
a da are 0 semnificatie complet diferitit A da este cea mai tnalta expresie a puterii.
Tocmai in actul de ada, Imi simt taria, bogatia, forta. Acest mod-de a-mi resimti din
plin vitalitatea ~i puterea mll umple de bucurie. Ma simt revarsIndu-ma,
rasptndindu-ma, traind din plin ~i ded rna bucur4. Sa dai este mai placut clectt sa
prime~ti, nu pentru ca ar fi yorba de 0 privatiune, ci pentru d actul de a da exprima
propria-mi vitalitate . . Nil este dificil sa recuno~ti valabilitatea acestui principiu
aplictndu-l anumitor fenomene particulare. Exemplul cel mai simplu este din sfera
sexului. Punctul culminant al funqiei sexuale masculine consta in actul de ada;
barbatul se daruie~te pe sine, organul sau sexual, femeii. in momentul orgasmului jj
da samInta lui. Nici nu poate face altfel daca este potent. Daca nu 0 poate da, este
impotent. Pentru femde procesul nu este diferit, doar ceva mai complex. Ea se
daruie~te de aser'nenea; ea deschide portile spre centrul feminitatii sale; In actul
de a primi, ea daruie~te. Dad nu este capabila de acest act de daruire, daca poate
numai primi, este frigida. in cazul el, actul daruirii are loc mai tIrziu din nou, nu In
funqia sa de iubita, ci in cea de mama. Ea t~i daruie~te propriul trup copilului ce-l
poarta, I~i daruie~te laptele sugarului ~i Ii daruie~te acestuia caldura trupului ei.
Sa nu Ie daruiasca pe toate acestea, ar fi dureros pentru ea. In sfera celor materiale,
daca dai tnseamna ca e~ti bogat. Nu cel ce are mult este bogat, ci cel ce dd mult.
Acaparatorul mereu tnfrico~at ca ar putea sa piarda ceva este, psihologic vorbind,
un om sarac, saracit, indiferent crt 4 Vezi ~i definitia bucuriei data de Spinoza. 27
28 Teori" illbirii de mare ii este avutia. Oridne este capabil sa dea este bogat: simte
ca poate oferi ceva altora. Numai cei privati de tot ceea ce dep~e~te strictul
necesar pentru subzistenta vor fi incapabili sa se bucure de actul daruirii lucrurilor
materiale. Dar experienta cotidiana doved~te ca ceea ce considera un om ca ar fi
minimul necesar depinde la fel de mult de caracterul sau pe cit depinde de ceea ce
poseda efectiv. Se ~tie ca saracul are mai multa disponibilitate sa dea decH
bogatul. Totu~i, saracia ce depa~e~te anumite limite, te opre~te sa dai ~i ea este
am de degradanta, nu numai din cauza suferintelorpe care Ie pridnuie~te In mod
direct, d ~i pentru ca jJ priveaza pe sarac de bucuria de ada. Dar sfera cea mai
imponanta a daruirii nu este aceea a lucrurilor materiale, ci aceea care tine de
dameniul specific uman. Ce of era 0 persoana alteia? Se of era pe sine, afera ceea
ce are mai pretios, I~i of era viata. Asta nu Inseamna neaparat ca I~i sacrifica viata
pentru celalalt, ci ca ii daruie~te ceea ce este viu in el; Ii daruie~te bucuriile sale,
ceea ce i se pare interesant, ceea ce ginde~te, ceea ce ~tie, umorul sau, trtstetile
sale - toate expresie a ceea ce este viu in el. Oferind astfeldin viata lui, il
Imbogat~te pe celalalt, II face sa simta mai intens ca traie~te ~i, totodata, simte el
insu~i mai intens ca traie~te. El nu da ca sa primeasca; a da este in sine 0

extraordinara bucurte. Dar daruind, nu poate sa nu aduca la viata ceva In celalalt,

iar acest ceva se reflecta asupra lui tnsu~i; daruind cu adevarat, el nu poate sa nu
primeasca ceea ce Ii este daruit in schimb. A darui implica sa-I fad pe celalalt sa
daruiasca de asemenea ~i cei doi imparta~esc astfel bucuria a ceea ce au adus la
viata impreuna. in actul daruirii, s-a nascut ceva ~i amlndoua persoanele implicate
sint recunoscatoare pentru viata care s-a nascut pentru amlndoi. in particular, in
cazul iubirii, asta inseamna ca iubirea este 0 putere ce produce iubire; pe cind
ifupotenta este incapacitatea de a produce iuhire. Acest gind a fost foarte frumos
exprimat de Marx: ,,sa privim", spune el, ,pmul ca om, iar relatia sa cu lu~ea ca pe
0 relatie umana ~i atund nu poti schimba iubirea decit pe iubire, increderea pe
incredere ~.a.m.d. Daca vrei sa te bucuri de ana, trebuie sa fii instruit in lubirea ca
rtispulls la problema exislelltei Amalie domeniul artei; dad vrei sa ai influenta asupra
altora, trebuie sa fii 0 persoana cu influenta tntr-adevar stimulatoare ~i
promovatoare asupra altar oameni. Oricare din relatiile tale cu omul sau cu natura
trebuie sa fie 0 expresie definita a adevaratei tale vieti individuale, corespunzatoare
obiectului dorintei tale. Dad iube~ti fara sa generezi hibire, adica daca iubirea ta ca
atare nu produce iubire, dad prin mijlocirea unei exprimdri a vietH ca persoam1 ce
iube~te nu te trai1sformi tntr-o persoand iubitd, atunci iubirea ta este impotenta,
este 0 nefericire.u5 Dar nu numai In iubire a da tnseamna a primi. Profesorul lnvata
de la elevi, actorul este stimulat de spectatori, psihanalistul este Insanato~it de
pacient, attta vreme cIt ei nu se trateaza unii pe altii ca pe ni~te obiecte, ci sInt
tntr-o relatie adevarata ~i productiva: ered ca nu mai este necesar sa subliniem
faptul ca facultatea de a iubi ca un act de daruire depinde de gradul de dezvoltare a
caracterului nostru. Facultatea aceasta presupune realizarea unei orientari
predominant productive; cuo astfel de orientare, omul a depa~it dependenta de
altii, iluzia narcisista a omnipotentei, dorinta de a-~i exploata semenii sau de a
acapara ~i a capatat tncredere in fortele sale umane, precum ~i curajul de a se
bizui pe propriile lui puteri in atingerea telurilor sale. In masura In care aceste
calitati Ii lipsesc, ornul se teme sa se daruiasca ~i, deci, sa iubeasca. Dincolo de
acest element al daruirii, caracterul activ al iubirii devine evident prin faptul ca
implica Intotdeauna cIteva elemente de baza, comune tuturor formelor de iubire.
Acestea sInt grija, responsabilitatea, respectul ~i cuno~terea. Fapml ca iubirea
implica grijd pentru eel iubit iese eel mai dar in evidenta In cazul iubirii mamei
pentru copilul ei. Nici 0 asigurare In ce priv~te iubirea unei marne nu am considerao sincera daca am vedea ca ea nu are grija de copilul ei, daca ea ar uita sa-l
hraneasca, sa-l spele, sa-i of ere can fort fizic; sintem impresionati de iubirea unei
marne tocmai pentru ca vedem cIta grija are de copilul ei. Acela~i lucru Ii putem
spune in cazul 5 Nalionalbhonomie und Philosophie, 1844, publicat in Karl Marx, Die
Fruhschriften, Alfred Kroner Verlag, Stuttgart, pp. 300,301. 29 Teoria iubirii grijii
pentru animale sau flori. Daca 0 femeie ne spune ca iube~te florile ~i vedem ca ea
uita sa Ie ude, nu putem sa credem in "dragostea" sa pentru flori. lubirea este grija
activit pentru viata ~i dezvoltarea celui iubit. Acolo unde aceasta grija activa
lipse~te, nu exista iubire. Acest aspect al iubirii este foarte frumos prezentat In
Cartea lUi lana. Dumnezeu i-a spus lui lana sa mearga la Ninive ~i sa-1 i~tiinteze pe
locuitorii ei ca vor fi pedepsiti daca nu I~i Indreapta purtarea. ICma fuge de aceasta
misiune, temlndu-se ca cei din Ninive se vor cai, iar Dumnezeu it va ierta. EI este un
om cu un putemic simt al ordinii ~i legii, dar lipsit de iubire. Incerctnd sa evadeze,
el ajunge In burta unei balene, simbol al starii de izolare, de claustrare pe care lipsa
sa de iubire ~i solidaritate i-a adus-o. Dumnezeu tl salveaza ~i lana merge totu~i la

Ninive. El predica locuitorilor, a~a cum i-a cerut Dumnezeu, ~i lucrul de care se
temea se intImpla. Oamenii din Ninive se caiesc, se tndreapta, iar Dumnezeu Ii iarta
~i renunta sa distruga ora~ul. lana este foarte suparat ~i dezamagit; el voia sa se
faca ,.,dreptate", nu sa se acorde tndurare celor din Ninive. In cele din urma, lona
i~i gase~te pacea . sub un porn pe care Dumnezeu Il face sa creasca anume pentru
el, ca sa-l protejeze de soare. Dar cind Dumnezeu face pomul sa se usuce, lana se
mInie ~i se plInge cu Infocare lui Dumnezeu. Dumnezeu ti raspunde: ,.Tie iti este
mila de pomul acesta care nu te-a costat nici 0 truda ~i pe care nu tu I-ai facut sa
creasca, ~i tntr-o noapte s-a nascut ~i intr-o noapte a pierit. Si mie sa nu-mi fie mila
de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai multe mii de oameni, cari nu ~tiu
sa deosebeasca dreapta de sttnga lor, ~i inca 0 multime de vite!" Raspunsul dat de
Dumnezeu lui lana trebuie lnteles simbolic. Dumnezeu ii explica lui lana ca esenta
iubirii este sa "trude~ti" pentru ceva ~i sa fad acel ceva ,,sa creasca", ca iubirea ~i
truda sint inseparabile. Iube~ti lucrul pentru care trude~ti ~i trude~ti pentru ceea
ce iube~ti. Grija ~i preocuparea implica un alt aspect al iubirii, aspectul
responsabilitdtii. Responsabilitatea este tnteleasa asUizi, de cele mai multe ori, ca
tndatorire, ca ceva impus cuiva din exterior. Dar responsabilitatea, in 30 lllbirea ca
raspllns la problema existenJei Ilmane adevaratul sau sens, este un act In Intregime
voluntar; este raspunsul meu la nevoile, exprimate sau nu, ale und alte fiinte
umane. A fi ,,responsabil" Inseamna a fi In stare ~i a fi gata ,,sa raspunzi". lona nu
se simtea responsabil pentru locuitorii din Ninive. EI, ca ~i Cain, ar fi putut sa
intrebe: ,,sint eu pazitorul fratelui meu?". Persoana care iube~te, raspunde. Viata
fratelui sau nu este doar treaba fratelui sau, ci ~i a sa proprie. se simte responsabil
pentru aproapele sau, a~a cum se simte responsabil pentru sine. Aceasta
responsabilitate, In cazul mamei ~i al copilului ei, se refera in specialla grija pentru
nevoile fizice. in iubirea dintre adulti, ea se refera In special la nevoile psihice ale
persoanei celeilalte. Responsabilitatea ar putea degenera u~or, capattnd un
caracter posesiv, de domina tic , daca nu ar exista 0 a treia componenta a iubirii:
respectul. Respectul nu este frica ~i veneratie; ci Inseamna, conform radacinii
cuvintului (respicere =a privi la), capadtatea de a vedea 0 persoana a~a cum este
ea, de a fi co~tient de individualitatea sa unica. Respectul inseamna preocuparea
ca cealalta persoana sa se dezvolte ~i sa se desf~oare pe caile sale proprii.
Respectul implica, a~adar, absenta exploatarii. Doresc ca persoana iubita sa se
dezvolte ~i sa se desfa~oare pentru propriul ei bine ~i pe propriile sale cai, ~i nu
pentru a rna servi pe mine. Daca iubesc acea persoana, rna simt una cu el sau cu
ea, dar a~a cum este, nu a~a cum ~ avea eu nevoie sa fie, pentru ca s-o pot folosi.
Este dar ca respectul devine posibil numai daca eu mi-am ci~tigat independenta;
daca eu pot sa exist ~i sa rna mi~c fara proptele, fara sa am nevoie sa domin sau
sa exploatez pe altcineva. Respect exista numai pe baza libertatii: J'amour est
l'enfant de la liberte", a~a cum spune un vechi cintec francez; iubirea este fiica
libertatii, niciodata a dominatiei. Nu este posibil sa respeqi 0 persoana fara sa 0
cuno~ti; grija ~i responsabilitatea ar fi oarbe daca nu ar fi conduse de cunoa~tere.
Cuno~terea ar fi goala, daca nu ar fi motivata de preocupare. Exista multe nivele
ale cuno~terii; cunoa~terea ca aspect al iubirii este 0 cunoa~tere care nu ramine la
suprafata, c;:i patrunde in miezullucrurilor. Ea este posibila numai 31 32 , Teoria
h.birii daca poti depa~i preocuparea pentru tine insuti ~i poti vedea persoana
cealaita in propriii sai terrneni. Poti sa ~tii" de pilda, cit 0 persoana este nervoasa
chiar dadl nuo arata deschis; dar poti sa 0 ~tii ~i mai profund decit am, poti sa ~tii
ca este anxioasa ~i ingrijorata. ca se simte singura. d se simte vinovata. Si atunci

~tii cit enervarea sa' este doar manifestarea unui Iucru mai profund ~i 0 vezi
anxioasa ~i derutata, adica 0 consideri mai degraba 0 persoana suferinda ~i nu una
nervoasa. Cunoa~terea mai are 0 legiHura, 0 legatura fundamentaIa, cu problema
iubirii. Nevoia profunda de fuziune cu 0 alta persoana spre a ie~i din Inchisoarea
propriei izolari se leaga strIns cu 0 alta dorinta specific umana, cea de a
cunoa~te .,taina omului". ~a cum viata, sub aspectele sale biologice. este un
miracol ~i un mister. omul sub aspectele sale umane este de asemenea 0 taina de
nedeziegat pentru sine rnsu~i ~i pentru semenul sau. Ne cunoa~tem pe noi In~ine
~i totu~i. cu toate eforturile pe care Ie facem, nu ne cunoa~tem. Ne cunoa~tem
semenul ~i totu~i nu-l cunoa~tem. pentru ca nu sintem ni~te lucruri ~i semenul
nostru nu este nici el un lucru. Cu cit mai adinc patrundem in fiinta noastra sau in
fiinta altcuiva. cu alit mai mult ne scapa tinta cuno~terii noastre. Si totu~i. nu
putem sa nu darim sa patrundem tainele sufletului uman, ale nucleului central care
este "el". Exista 0 cale, 0 cale disperata. de a cunoa~te taina: cea a puterii depline
asupra unei alte persoane, putere care it obbga sa faca ce vrem, sa simta ce vrem,
sa gtndeasca ce vrem, ceea ce 0 transforma Intr-un lucru. tntr-un lucru al nostru, in
proprietatea noastra. Gradul ultim al acestei incercari de a cunoa~te duce la
extremul sadism, la dorinta ~i capacitatea de a face 0 fiinta umana sa sufere, la a 0
tortura. la a 0 farta sa-~i marturiseasca taina In suferinta sa. Aceasta dorinta
nebuna de a patrunde taina omului, taina celuilait ~i deci propria noastra taina,
constituie 0 motivatie a adincimii ~i intensitatii cruzimii ~i distructivitatii umane.
Acest fapt a fost exprimat in mod foane succint de Isaac Babel. El i~i citeaza un
coleg, ofiter in razboiul civil rus. spuntnd: ,,Dacit-l tmpu~ti, doar scapi doar de el...
Impu~clndu-l, n-o sa ajungi niciodata la sufletullui, a~a cum este el ~i a~a cum se
arata. '""irea ea rasp""s la pro"'ema existellfei "malle Dar eu nu rna crut, eu am
chinuit, nu 0 data, un du~man, mai mull de 0 ora. Vezi dumneata, eu vreau sa
ajung sa ~tiu ce este viata de fapt, cum este ~ cum arata ea acolo, dedesubt."6 .
La copH, Inttlnim frecvent aceasW. cale spre cunoa~tere, manifestindu-se deschis.
CopUuI ia ceva ~i il face bucati ca sa-l "Cunoasca, ia un animal, de pilda. Rupe cu
cruzime aripile unui fluture ca sa-I cunoasca, ca sa-i afle taina. Cruzimea in sine este
motivata de ceva mai profund: de dorinta de a afla secretul lucrurilor ~i al vietii.
Cealalta cale de a cunoa~te "taina" este iubirea. lubirea este patrunderea activa a
persoanei celeilalte, dorinta mea de a cunoa~te fiind potolita prin uniune. in actul
fuzionarii te cunosc, rna cunosc, cunosc totul - ~i nu "cunosc" nimic. Cunosc in
singurul mod in care cunoa~terea unei fiinte vii este posibila pentru om, ~i anume
prin tnlirea uniunii, ~i nu prin vreo cunoa~tere data de gindire. Sadismul este
motivat de dorinta de a cunoa~te taina vietti, {'i totu{,i ne lasa la fel de ignoranti
cum am fost. L-am sfi{'iat pe celalait, madular cu madular, {'i tot ce am [acut este
ca I-am distrus. Iubirea este singura cale de cunoa{'tere care, in actul uniunii, tmi
raspunde intrebarilor. in actul iubirii, al daruirii de sine, in actul patrunderii
persoanei celeilalte, eu rna regasesc, rna descopar, rna descopar pe mine insumi {'i
11 descopar pe celalalt, descopar omul. Nazuinta de a ne cunoa{'te pe noi in{,ine
{'i de a ne cunoa~te semenul a fost exprimata in motto-ul delfic "cunoa{'te-te pe
tine insuti". lata principalul punct de pomire al oricarei psihologii. Dar dat fiind ca
dorinta noastra este sa {'tim totul despre om, sa {'tim taina sa ultima, dorinta
aceasta nu poate fi niciodata implinita printr-o cunoa{'tere obi{,nuita, adica numai
prin gtndire. Chiar dad am {'ti de 0 mie de ori mai multe despre noi lllt>ine, nu am
ajunge la un capat. Tot am ramine 0 enigma pentru noi In{,ine, iar semenul nostru
ne-ar ramine, deopotriva, 0 enigma. Singura cale spre 0 cunoa{'tere deplina este

cea a actului iubirii: acest act transcende gindirea, 6 I.Babel, The Collected Stories,
Criterion Books, New York, 1955. 33 34 Teorfa iubirfi transcende cuvintele. Este
scufundarea Indrazneata In trairea uniunii. Totu~i, cunoa~terea prin gtndire, adica
cea psihologica, este 0 conditie necesara pentru cunoa~terea deplina In actul
iubirii. Trebuie sa cunosc obiectiv persoana cealalta ~i persoana mea pentru a fi In
stare sa-i vad realitatea sau, mai bine zis, sa ma ridic deasupn:l iluziilor, deasupra
eventualelor imagini irational distorsionate despre celalalt. Numai cunosctnd 0 fiinta
umana obiectiv, pot sa-I cunosc esenta ultima In actul iubirii.7 Problema cunoa~terii
omului este paralela cu problema religioasa a cunoa~terii lui Dumnezeu. In teologia
occidentala conventionaIa, se face incercarea de a-I cuno~te pe Dumnezeu prin
gtndire, de a se afirma ceva despre Dumnezeu. Se presupune ca II poti cunoa~te pe
Dumnezeu, gtndind. in misticism, care este un produs, 0 consecinta a
monoteismului (dupa cum voi Incerca sa anlt mai tirziu), se renunta la tncercarea de
a-I cunoa~te pe Dumnezeu prin gtndire ~i se recurge, in schimb, Ia trairea uniunii
cu Dumnezeu, 0 traire care nu mai lasa loc - ~i exclude necesitatea cuno~tintelor
despre Dumnezeu. Trairea uniunii cu omul sau, religios vorbind, cu Dumne~eu, nu
este nicidecum irationala. Dimpotriva, este, a~a cum a aratat Albert Schweitzer,
consecinta rationalismului, consecinta sa cea mai Indrazneata ~i cea mai radicala.
Se bazeaza pe cunoa~terea limitarilor fundamentale, ~i nu accidentale ale
cunoa~terii noastre. Este cunoa~terea faptului ca nu vom putea "concepe"
niciodata taina omului ~i a universului, dar ca Ie putem cunoa~te totu~i, prin actul
iubirii. Psihologia ca ~tiinta t~i are limitarile sale ~i, a~a cum consecinta logica a
teologiei este misticismul, consecinta ultima a psihologiei este iubirea. Grija,
responsabilitatea, respectul ~i cunoa~terea sInt reciproc dependente. Ele constituie
un sindrom de atitudini ce se regasesc la persoana 7 Afinnatia aceasta are 0
implicatie importanta pentru mlul psihologiei in cultura occidentala contemporana.
De~i marea popularitate a psihologiei dovede~te desigur existenta unui interes
pentru cunoa~terea omului, ea tradeazil totodata !ipsa fundamentala a iubirii In
relatiile umane de astazi. Cunoa~terea psihologica devine astfel un substitut al
cunoa~terii depline din actul iubirii, In loc sa fie un pas inainte catre aceasta
cunoa~tere. Iubirea ca raspulls la problema existell,ei umalle matura, adica la
persoana care liii dezvolta propriile puteri productiv, care nu dor~te sa aiM dectt
lucrul pentru care a mundt, care a renuntat la visurile nardsiste de omnipotenta iii
omniiitiinta, care a capatat acea smerenie bazata pe forta interioara care nu poate
proveni declt dintr-o autentici activit ate productiva. Pina acum am vorbit despre
iubire ca mod de a dep~iii izolarea umana, ca Ymplinire a nazuintei catre uniune.
Dar dincolo de nevoia universala, existential a de uniune, apare 0 nevoie
particulara, biologica: dorinta de unire a celor doi poli, masculin iii feminin. Ideea
acestei polarizari este cel mai pregnant exprimata in mitul care spune ca, initial,
barbatul iii femeia ar fi fost una, ca au fost taiati apoi tn doua iii ca de atunci fiecare
fiinta masculina Iiii cauta partea sa feminina pierduta spre a se uni iara~i cu ea.
(Aceea~i idee a unitatii originare a sexelor apare iii in povestea biblic41 a Evei care
a fost facut41 din coasta lui Adam, deiii in aceast41 poveste, in spiritul
patriarhatului, femeia este considerat41 secundar41 barbatului.) Semnificatia
mitului este foarte clara. Polarizarea sexuala-il face pe om sa caute uniunea intr-un
anumit fel: prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul masculin iii cel
feminin exista ~i in interiOl'lll fiecarui Mrbat ~i a fiecarei femei. Exact a~a cum,
fiziologic, barbatul iii femeia au fiecare hormoni ai sexului opus, ei stnt bisexuali iii
tn sens psihologic. Poarta tn ei prindpiu! receptarii ~i al penetrarii, al materiei ~i al

spiritului. Barbatul iii -femeia gasesc uniunea in sinea lor numai prin unirea
polaritatii lor feminine iii masculine intrinseci. Aceasta polaritate este baza oricarei
creativitati. Polaritatea masculin-feminin este, de asemenea, fundamentul
creativiratii interpersonale. Acest lucru eS.te evident pe plan biologic: unirea
spermci cu ovulul e fundamentul naiiterii copilului. Dar iii pe plan pur psihic este la
feI: prin iubirea dintre barbat iii femcie, amtndoi renasc. (Deviatia homosexuala este
nereu~ita tn a obtine aceasta uniune polarizata ~i de aceea homosexualul sufera
de durerea mereu nerezolvata a izol41rii, 0 nereu~ita de care are parte, ce-i drept,
iii heterosexualul obi~nuit care nu poate iubi.) 35 36 Teoria iubirii Aceea~i polaritate
a prindpiului masculin ~i feminin exista ~i in natura, nu numai in modul evident
inttlnit la ani male ~i la plante, dar ~i In polarita tea celor doua functii
fundamentale, cea a receptarii ~ cea a penetrarii. Este polaritatea pamlntului ~
ploH, a rlului ~i oceanului, a noptH ~i zilei, a intunericului ~i luminii, a materiei ~i a
spiritului. Ideea aceasta este extrem de frumos exprimata de marele poet ~ mistic
musulman Rumi: Si-ntr-adevar, nidodata eel care iube~te nu cauta fara sa fie cautat
de eel iubit. Cind strafulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sa ~tii ca existd iubire
~i In inima aceea. Cind tubtrea lui Dumnezeu crqte Tn intma ta, fit sigur ca ~i
Dumnezeu te iube~te pe tine. Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la
0 singura mina, fara cealalta mina. Intelepdune Divina este destinul ~i el este eel
care a hotarft sa ne iubim unul pe celalalt. Cad ~a este dat sa fie in lumea aceasta:
fiecare parte a lumii sa-~i aiba perechea sa. in ochit tnteleptului, Cernl este
bdrbatul tar Pamintul femeia: Pamintul are grija sa faca sa creasca tot ce lasd Cernl
sa cada. Cind Pdmintului it Iipse~te cd/dura, Cernl i-o trimite; cind i~i pierde
prospetimea ~i umezeala, Cernl i Ie reda. Cernl sta tot timpul de veghe ca un
barbat ce-i poartd de grija nevestei sale. Iar Pamintul se ocupd mereu de cele ale
casei: n~te?i hrane~te tot ceea ce . poarta. Prive~te Pdmintul ~i Cernl ca avind
inteligenta, cael fac ceea ce fiintele inteligente fac. Daca ei dol nu ar avea placere
unul de la celalalt, de ce ar sta fmbratt?ati ca indrdgostttii? 1 '"bin'a ca rtisp"fts la
problema existeft,ei "maft' Fara Pamint cum ar putea injlon jlonle ~i pomii? $i ce ar
mai produce atund apa ~i caldura Cerului? ~a cum Dumnezeu apus donnta in
bdrbat ~i femeie pentru ca lumea sa fie perpetuata pnn unirea lor, A~a a implantat
EI in fiecare parte a existentcl nazuinta cdtre 0 alta parte. Ziua ~i Noaptea sint
du~mani pe fatd ~i totu~i servesc amtndoua acelui~i scop, Fiecare iubindu-l pe
cddlalt ca sd-~i poatd fcu::e impreuna lucrarea ce 0 au de fdcut amindoi, , Fdra
Noapte, natura Omului. nu ar ci~tiga nimic ~i astfel nu ar avea nimic de cheltuit
Ziua. 8 Problema polariUitii masculin-feminin ne duce la reluarea unor discutii legate
de lema iubirii ~i sexului. Am vorbit altadata de eroarea pe care 0 face Freud crnd
vede in iubire doar expresia - sau sublimarea - instinctului sexual, in loc sa
recunoasca faptul ca dorinta sexuala esle doar 0 forma de manifestare a nevoii de
iubire ~i uniune. Dar eroarea lui Freud este mai profunda. in conformitate cu
materialismul sau fiziologic, el vede In instinctul sexual rezultatul unei tensiuni
produse chimic In corp, 0 tensiune chinuitoare ce se cere tnlaturata. Scopul dorintei
sexuale este tnlaturarea acestei tensiuni chinuitoare; satisfaqia sexuala provine din
realizarea acestei inlaturari. Acest mod de a vedea lucrurile este valabil in masura
In care dorinta sexuala lucreaza in acel~i mod ca foamea sau setea, atunci ctnd
organismul este subalimentat. Dorinta sexuala, in conceptia sa, este ca un fel de
mtncarime, iar satisf~qia sexuala consta in Inlaturarea acestei mlncarimi. De altfel,
In aceasta conceptie asupra sexualitatii, masturbarea ar fi satisfaqia sexuala ideala.
Ceea ce ignora, In mod paradoxal, Freud, este aspectul psiho-biologic al sexualitatii,

polaritatea masculin-feminin ~ 8 RANicholson, Rumi, George Allen and Unwin, Ltd.,

London, 1950, pp. 1 22-3. 37 TeoTia illbiTii dorinta de a depa~i aceasta polaritate
prin uniune. Aceasta ciudata eroare a fost conditionata, probabil, de extremul
patriarhal
sm al lui Freud, care I-a facut sa creada ca sexualitatea este In sine masculina ~i I-a
facut sa ignore sexualitatea specific feminina. El a exprimat aeeasta idee in lucrarea
Trei contributii la teoria sexului, spunlnd ca libido-ul are de regula 0 natura
maseulina", indiferent daca este libido-ul unui barbat sau al und femei. Acee~i idee
0 exprima Intr-o forma rationalizata teoria freudiana conform carda un baiat
percepe femeia ca fiind un barbat castrat, iar femeia Insa~i cauta diferite forme de
compensare a pierderii organului genital masculin. Dar femda nu este un barbat
castrat, iar sexualitatea ei este specific feminina ~i nu de ,,natura maseulina".
Atraqia sexuala dintre sexe este doar partial motivata de nevoia inlaturarii unei
tensiuni. In principal, ea reprezinta nevoia de unire eu polul sexual opus. De fapt,
atraqia erotica nu se exprima In nici un caz exclusiv prin atraqia sexuala. Exista ~i 0
masculinitate sau feminitate a caracterului, alaturi de masculinitatea sau
feminitatea in Junctia sexuald. Caracterul masculin poate fi definit ca avind
trasaturile penetrarii, dirijarii, activismului, disciplinei ~i riscului; caracterul feminin
se define~te prin trasaturile receptivitatii productive, proteqiei, realismului, rabdarii,
matemitatii. (Nu trebuie sa uitam niciodaUi faptul ca in Hecare individ se amesteca
ambele caractere, prevaltnd !nsa cel ce tine de sexul Jui" sau al "ei".) Adesea, daca
trasaturile de caracter ale unui barbat sInt slabite, din cauza ca pe plan emotional el
a ramas un copi!, el va incerca sa-~i compenseze aceasta deficientil printr-o
accentuare exclusiva a rolului sau masculin In sex. Rezultatul este un Don Juan, care
simte nevoia sa-~i arate vitejia masculina in sex, deoarece este nesigur de
masculinitatea sa in sens caracterologic. Daca paralizia masculinitatii este mai
accentuata, sadismul (folosirea fortel) devine principalul substitut - pervers - al
masculinitatii. Daca sexualitatea feminina este slabita sau pervertita, ea se
transforma in masochism sau In tendinte posesive. Freud a fost criticat pentru ca a
supraevaluat sexul. Aceasta critica provenea foarte frecvent din dorinta de a
Inlatura un element al sistemului 38 lubirea ca raspuns la problema existentei
umane freudian care contraria oamenii cu spirit conventional. Freud a simtit acut
aceasta motivatie ~i tocmai de aceea a repudiat orice tentativa de revizuire a
teoriei sale asupra sexului. intr-adevar, la vremea d, teoria lui Freud a avut un
caracter provocator ~i revolutionar. Dar c~ea ce a fost valabil In anii .900 nu mai
este valabil cincizeci de ani mai tirziu. Moravurile sexuale s-au schimbat Intr-atIt
IncH teoriile lui Freud nu mai stnt ~ocante pentru clasele de mijloc occidentale ~i
nu mai poate fi yorba acum decit de un radicalism donquijotist atunci cind anali~tii
ortodoc~i de astazi se cred curajo~i ~i radicali apartnd teoria sexuala a lui Freud.
De fapt, felullor de a practica psihanaliza este conformist: ei evita sa-~i puna
problemele psihologice care ar duce la 0 critic a a societatii contemporane. Eu nu II
critic pe Freud pentru ca a supraevaluat sexul, ci pentru ca nu a reu~it sa Inteleaga
sexul suficient de profund. A facut un prim pas, descaperind semnificatia pasiunilor
interpersonale, dar, in acord cu premisele sale filozofice, le-a explicat fiziologic. in
evolutia ulterioara a psihanalizei, trebuie sa corecUim ~i sa aprofundam conceptia
lui Freud, transpuntndu-i intuitiile de pe plan fiziologic, pe plan biologic ~i
existential.9 2. Iubirea dintre pdrinte ~i copil Capilul, in momentul na~terii sale, ar
fi Ynfrico~at de moarte, daca soarta milastiva nu l-ar fi scapat de orice con~tienta a
anxieUitii pe care separarea de mama ~i de viata intrauterina i-ar provoca-o. Chiar

dupa ce s-a nascut, capilul nu se deosebe~te prea mult de ceea ce a fost inaintea
na~terii; nu 9 Freud InsuSi a fi1eut un prim pas in aeeastii direqie prin eoneeptele
sale mai tfrzii, privind instinctul vietii ~i al mortii. Conceptul siiu privind pe primul
(eros) ea principiu de sinteza ~i unificare tine de eu totul alt plan deelt conceptul
si1u de libido, Dar In ciuda faptului ci1 teoria instinctelor vietii ~i mortii a fost
aceeptati1 de analiza ortodoxa. aeeastii acceptare nu a dus la o revizuire temeinicii
a conceptului de libido. in speeialin domeniul activitatii dinice. 39 Teoria i_birii poate
recunoa~te obiectele, inca nu este con~tient de sine tnsu~i ~i de lume ca fiind
exterioara lui. Simte doar stimularea pozitiva a caldurii ~i hranei, ~i inca nu
deosebe~te caldura ~i hrana de sursa lor: mama. Mama este caldura, mama este
hrana, mama este euforia satisfactiei ~i securitatii. Starea aceasta este 0 stare de
narcisism, pentru a folosi termenullui Freud. Reali. tatea exterioara, persoane ~i
lucruri, au 0 semnificatie doar tn termenii satisfacerii sau frustrarii starii interne a
corpului. Real este numai ceea ce e Ynauntru, ceea ce e exterior este real numai tn
termenii nevoilor mde, niciodata in termenii calitatilor ~i nevoilor sale intrinseci.
Cind copiluI cre~te ~i se dezvolta, devine capabil sa perceapa lucrurile a~a cum
sint: satisfaqia de a fi hranit este diferentiata de suzeta, sinul este diferentiat de
mama. Pina Ia urma, copilul resimte setea sa, IapteIe pe care it suge, pieptuI ~i
mama, ca fiind entitati diferite. El Invata sa perceapa muIte alte Iucruri ca fiind
diferite, ca avtnd 0 existenta proprie. in acest moment tnvata sa Ie dea nume. in
acda~ timp, tnvata sa Ie mtnuiasca; Invata ca focul arde ~i provoaca durere, ca
trupuI mamei este caId ~i pIacut, ca lemnul este tare ~i greu, ca htrtia este u~oara
~i poate fi mototolita. invata cum sa se poarte cu oamenii: mama va ztmbi daca
maninc, rna va lua tn brate daca pltng. Toate experientele acestea se cristalizeaza
~i se integreaza apoi intr-un unic simtamint: stnt iubit. Stnt iubit pentru ca stnt
copiluI mamei mele. Stnt iubit pentru ca stnt neajutorat. Stnt iubit pentru ca stnt
[rumos, demn de admiratie. SInt iubit pentru ca mama are nevoie de mine. Iar tntr-o
formuLare mai generala: Sint iubit pentru ceea ce sint sau, mai exact, poate, stnt
iubit pentru cd stnt. Acest simtamtnt ca e~ti iubit de mama este pasiv. Nu ai nimic
de facut pentru a fi iubit: dragostea mamei este neconditionata. Tot ce ai de facut
este sd fii, sa fii copiluI ei. Iubirea mamei este numai fericire, pace, nu trebuie
cucerita, nu trebuie meritata. Dar exista ~i o latura negativa a faptului ca iubirea
mamei este neconditionara. Nu numai ca nu trebuie meritata, dar nici nu poate fi
cucerita, produsa, controlata. Daca exista, este ca 0 binecuvtntare, daca nu exista.,
este ca ~i cum toatil bucuria vietii ar fi pierit ~i nu mai poti face nimic pentru a 0
recapata. 40 '"birea dintre pdrinte ~i copil Pentru cei mai multi copii, pIna pe la opt
ani ~i jumatate sau chiar zece10, problema este aproape exclusiv aceea de a fi
iubip., de a fi iubiti pentru ceea ce sInt. Pinel la aceasta virsta, copilul inca nu
iube~te; nlspunde eu recuno~tinta, cu bucurie, daca este iubit. In acest moment al
dezvoltarii eopilului, intra in joe un nou factor: apare sentimentul ca iubirea poate fi
produsa prin propria ta activitate. Pentru prima oara, copilulUi h trece prin minte sa
oJere eeva mamei (sau tatalui), sa produca eeva: 0 poezie, un desen sau orice
alteeva. Pentru prima oara in viata copilului, ideea iubirii se transforma din a fi iubit
in a iubi, in a crea iubire. Dar vor mai trece multi ani de la acest prim tnceput pina la
maturizarea iubirii. PIna la urma, copilul, care poate fi de acum un adolescent, i~i
dep~e~te egocentrismul: persoana cealalta nu mai este In primul rind un mijloc de
satisfacere a propriilor nevoi. Nevoile persoanei celeilalte sint la fel de importante
ca ale sale proprii, ba devin chiar mai importante. Sa dea devine mai placut, mai
datator de satisfaqii, decIt sa primeasca; sa iubeasca devine mai important chiar

decit sa fie iubit. Iubind, el iese din earcera singuratatii ~i izolarii in care era tinut
prin starea sa de narcisism ~i de centrare pe sine. El are acum simtamtntul unei noi
uniuni, al imparta~irii, al identitatii. Mai mult, el simte puterea de a produce iubire,
iubind, in loc sa depinda de 0 iubire pe care o primea. trebuind sa fie pentru asta
mic, neajutorat, bolnav sau "cuminte". Iubirea infantila urmeaza principiul: "iubesc
pentru cd sfnt iubit", Iubirea matura urmeaza principiul ,,sint iubit pentru cd iubesc".
lubirea imatura spune: "te iubesc pentru cd am nevoie de tine". lubirea matura
spune: "am nevoie de tine pentru cd te iubesc". Strins legata de dezvoltarea
capadtdtii de a iubi este dezvoltarea obiectului iubirii. Primele luni ~i primii ani ai
copilului sint cei in care at~amentul cel mai strins este cel fata de mama. Acest
ata~ment incepe inaintea momentului na~terii, cInd mama ~i copilul stnt inca una,
de~i slnt doua fiinte. Na~terea schimba situatia sub anumite aspecte, dar nu atIt de
mult 10 Cf. descrierii acestei dezvoltari de ditre Sullivan In The Interpersonal Theory
of Psychiatry, WWNorton &:' Co., New York, 1953. 41 42 Teoria iu.birii cit pare.
CopiluI. de~i traie~te acum In afara uteruIui, este Inca total dependent de marna.
Dar, pe zi ce trece, devine tot mai independent: invata sa mearga, sa vorbeasca, sa
exploreze Iumea pe cont propriu; relatia cu mama pierde ceva din insemnatatea sa
vitala ~i relatia cu tataI devine tot mai importanta. Pentru a Intelege aceasta
trecere de la marna la tata trebuie sa avem in vedere deosebirile calitative esentiale
dintre iubirea materna ~i cea paterna. Despre iubirea materna am vorbit deja.
Iubirea materna, prin Insa~i natura sa, este neconditionata. Marna II iube~te pe
noul ei nascut pentm ca este copilul ei, nu pentru ca acesta ar fi indeplinit vreo
conditie anume sau i-ar fi Implinit cine ~tie ce a~teptari. (Desigur, cInd vorbesc aici
despre iubirea materna ~i paterna, vorbesc despre ni~te "tipuri ideale", In sensul
lui Max Weber sau desprearhetipuri, in sensul lui Jung, ceea ce nu presupune ca
orice marna ~i orice tata iube~te in felul acesta. Ma refer la principiul patern ~i
matern, prezent In persoana tatalui sau a mamei.) Iubirea neconditionata
corespunde unei nazuinte dintre cele mai profunde, nu numai a copilului, ci a
oricarei fiinte umane; caci, dintr-un punct de vedere. sa fii iubit pentru ca 0 meriti,
pentru propriuI tau merit, lasa loc intotdeauna Indoielii: po ate ca nu i-am placut
persoanei care vreau sa rna iubeasca, poate ca am nemultumit-o cu ceva - persista
mereu 0 teama ca iubirea ar pl1tea disparea. Apoi, iubirea "rneritata" lasa lesne
sentimentul am~r ca. nu e~ti iubit pentru tine Insuti, ca e~ti iubit numai pentru ca
placi, ca, de fapt, in ultima instanta, nici nu e~ti iubit, ci doar folosit. Nu este deci
de rnlrare ca ne dorim toti iubirea materna, aUt in copilarie, cit ~i ca adulti. Cei mai
multi copii au norocul sa aiba parte de iubirea materna (in ce masura, vom vedea
mai tIrziu). La virsta aduita, dorinta aceasta este mult mai dificil de implinit. Chiar in
cea mai satisfacatoare dezvoltare, ea ramine 0 componenta a iubirii erotice
normale, capatind adesea forme religioase, dar, ~i mai frecvent, forme neurotice.
Relatia cu tatal este complet diferiti1. Marna este caminul din care provenim, ea
este natura, glia, oceanul, pe cind tatal nu reprezinta un lubirea difttre pdriftte ,I
copil asemenea camin natural. EI are legaturi slabe cu copilul in primii ani ai vietii,
importanta sa pentru copil, in aceasta perioada timpurie, nu sufenl comparatie cu
cea a mamei. Dar, de~i tatal nu reprezinta lumea naturala, el reprezinta celalalt pol
al existentei umane: lum,ea gindirii, a lucrurilor facute de mtna omului, a disciplinei,
a calatoriei ~i aventurii. Tatal este cel care tl invata pe copH, cel care i:i arata calea
in lume. Aceasta funqie este strins legata de dezvoltarea socio-economica. Cind a
aparut proprietatea privata ~i aceasta urma sa fie mo~tenita de unul dintre Iii, tatal
a tnceput sa caute fiul caruia putea sa-i lase proprietatile sale. Fire~te, acesta era

cel pe care tatal il considera cel mai potrivit pentru a-I deveni urma~, fiul cel mai
asemanator lui ~i deci cel care Ii placea cel mai mull. Iubirea paterna este 0 iubire
conditionata. Principiul ei este "te iubesc pentru. cd imi tndepline~ti a~teptarile,
pentru. cd iti fad datoria, pentru. cd e~ti ca mine". in iubirea paterna conditionata,
gasim, ca in cea materna neconditionata, un aspect negativ ~i unul pozitiv.
Aspectul negativ este acela ca iubirea paterna trebuie meritata, ca ea poate fi
pierduta daca nu faci ce ti se cere. Tine de natura iubirii paterne faptul ca
supunerea devine principal a virtute, ca nesupunerea este cel mai mare pacat,
pedepsit cu retragerea .iubirii paterne. Partea pozitiva este la fel de importanta.
Iubirea aceasta . fUnd conditionata, pot face ceva pentru a 0 obtine, pot lucra
pentru asta; iubirea aceasta nu este in afara controlului meu, a~a cum este iubirea
materna. Atitudinea mamei ~i cea a tatalui fata de copU corespund nevoilor proprii
ale copilului. Copilul mic are nevoie de iubirea ~i grija neconditionata a mamei, am
pe plan fiziologic, CIt ~i pe plan psihic. Dupa virsta de ~ase ani, copilul incepe sa
aiba nevoie de iubirea tatalui, de autoritatea sa ~i de calauzirea sa. Mama are rolul
de a-i oferi siguranta in viata, tatal are rolul de a-I calauzi, tnvatindu~l sa se
descurce cu problemele ce Ie va avea de infruntat in cadrul societatii in care s-a
nascut. In cazul ideal, iubirea mamei nu incearca sa-l opreasca pe copil sa creasca,
nu tncearca sa-i of ere recompense pentru neajutorare. Mama trebuie sa aiba
tncredere in viata, sa 43 Teoria iu"irii nu fie hiperanxioasa, sa nu-I contamineze pe
copU cu anxietatea sa. Dorinta ca, pIna la urma, copilul sa devina independent ~i sa
se separe de ea, trebuie sa fadi parte din viata ei. Iubirea tatalui trebuie sa fie
condusa de principii ~i pretentii; dar trebuie sa fie rabdatoare ~i toleranta, ~i nu
amenintatoare ~i autoritara. Tatal trebuie sa-i dea copilului in cre~tere un
sentiment tot mai puternic al competentei proprii ~i sa-i permita sa devina, pina la
urma, propria sa autoritate, elibenndu-se de cea a tatalui. In cele din urma,
persoana matura ajunge sa fie propria sa mama ~i propriul sau tata. Are, parca, 0
con?tiinta materna ?i una paterna. Con?tiinta materna spune: ,,Nu exista nici 0
fapta rea, nici 0 crima care sa te priveze de iubirea mea, care sa rna faca sa nu-ti
doresc sa traie?ti ?i sa fii fericit." Con?tiinta paterna spune: ,,Ai procedat gre~it ~i
nu poti sa nu accepti consecintele gre?elii tale ?i, mai ales, trebuie sa tti schimbi
purtarea daca vrei sa-mi placi." Persoana matura a devenit independenta de
mama ?i tata, ca personaje exterioare ?i ?i le-a construit interior. Totu~i, spre
deosebire de conceptul de super-ego al lui freud, ?i le-a construit nu Incorponndu-?i
mama ?i tataI, ci construind 0 coU?tiinta materna pe propria sa capacitate de iubire
~i 0 con~tiinta paterna pe ratiunea ?i judecata sa. Mai mult, persoana matura iube?
te aUt eu cOU?tiinta materna, cIt?i cu cea paterna, in ciuda faptului ca ele par sa se
contrazica. Daca ar ramIne numai cu con?tiinta sa paterna, ar deveni aspru ?i
inuman. Daca ar ramIne numai cu eon?tiinta sa materna, ar risea sa-?i piarda
judeeata ?i sa Impiedice propria sa dezvoltare ?i pe cea a altora. Aceasta dezvoltare
de la ata?amentul centrat pe mama la ata?amentul centrat pe tata, mergtnd pIna la
sinteza lor finala, constituie fundamentul sanatatii mintal~ ?i al atingerii maturitatii.
E?ecul acestei dezvoltari constituie cauza fundamental a a nevrozei. De?i
dezvoltarea deplina a acestei serii de idei depa?e?te cadrul cartH de fata, cUeva
scurte remarci pot servi la clarificarea afirmatiei de mai sus. Una din cauzele
evolutiei neurotice poate consta din faptul ca un baiat are 0 mama iubitoare, dar
prea indulgenta sau prea dominatoare ?i un tata slab sau lipsit de interes pentru
copit In acest caz, el ramine fixat pe un 44 11lbirea difttre pdriftte ,i copil ata~ment
matern timpuriu ~i devine 0 persoana dependenta de mama, se simte neajutorat,

are trasaturile tipice pentru 0 persoana receptiva, adica Ii stnt proprii dorinta de a
primi, de a fi protejat, de a fi ingrijit ~i Ii lipsesc trasarurile paterne: disciplina,
independenta, puterea, de a fi staptnul propriei vieti. EI va cauta, poate, ,,marne"
tn toti cei din jur. uneori In femei, alteori In barbatii aflati In pozitii de autoritate ~i
putere. Daca, pe de alta parte. mama este rece, retinuta ~i dominatoare, el poate
fie sa-~i transfere nevoia de proteqie materna asupra tatalui ~i, ulterior, asupra
alt~r figuri pateme - caz In care rezultatul este similar cu cel de mai sus -. fie sa se
dezvolte ca 0 persoana unilateral orientata spre tata, complet daruita principiilor
legii, ordinii ~i autoritatii ~i incapabila sa se ~tepte sau sa primeasca sa fie iubita
neconditionat. Aceasta dezvoltare este ~i mai accentuara daca tatal este autoritar
~i toto data puternic ata~at fiului. Ceea ce caracterizeaza toate evolutiile aeestea
neurotice este faptul ca un principiu, eel patern sau cel matern, nu reu~e~te sa se
dezvolte sau faptul ca - ~i acesta este cazul unor evolutii neurotice foarte grave rolurile mamei ~i tatalui devin confuze, transfertndu-se asupra unor oameni din
exterior sau amestecmdu-se tntre ele. 0 examinare mai atenta poate arata ca
anumite tipuri de nevroze, precum nevroza obsesionaia, se dezvolta mai mult pe
baza unui ata~ament unilateral fata de tata, in timp ee altele, precum isteria,
alcoolis . mul, incapacitatea de a te afirma, de a te descurca realist in viata sau
starile depresive deriva din centrarea pe mama. 3. Obiectele iubirii lubirea nu este
neaparat 0 relatie eu 0 anumita persoaml, iubirea este 0 atitudine, 0 orientare a
caracterului, care determina modul de corelare a unei persoane cu lumea in intregul
ei, nu numai cu un "obiect" al iubirii. Daca 45 '- Teoria iltbirii cineva iube~te numai 0
singura persoana ~i nu manifesta decH indiferenta fata de toti ceilalti semeni ai sai,
iubirea sa nu este iubire, ci un at~ament simbiotie sau un egocentrism largit.
Totu~i, cei mai multi oameni i~i inchipuie ca iubirea tine de un obiect, nu de 0
capacitate. Ba mai mult, ei i~i tnchipuie chiar ca neiubind pe nimeni altcineva in
afara persoanei iubite, t~i dovedesc intensitatea iubirii. lata 0 alta forma a erorH
despre care am . vorbit mai sus. Neprieeptnd faptul ca iubirea este un element
activ, 0 putere a sufletului, multi t~i tnchipuie ca trebuie doar sa gase~ti un obiect
potrivit, dupa care totu1 va merge ca de la sine. Aceasta atitudine poate fi
comparata cu cea a unui om care vrea sa pieteze, dar care, in loc sa invete ana
aceasta, sustine ca trebuie doar sa tntilneasca obiectu1 potrivit ~i ca va pieta foane
bine ctnd tl va fi gasit. Daca eu iubesc tntr-adevar un om, ii iubesc pe toti oamenii,
iubesc 1umea, iubesc viata. Daca pot spune cuiva: "te iubesc", trebuie sa pot spune
,)ubesc in tine pe toata 1umea, iubesc prin tine 1umea tntreaga, rna iubesc ~i pe
mine insumi prin tine." Sa spui ca iubirea este 0 orientare ce se refera la toti ~i nu
numai la unul, nu implica, totu~i, ideea ca nu ar exista deosebiri intre diferitele
tipuri de iubire, in funqie de natura obiectu1ui iubit. a. Iubirea frdteasca o forma
fundamentala de iubire, subiacenta tuturor tipurilor celorlalte de iubire, este iubirea
frdteascd. Ma refer aici la raspunderea, grija, respectu1 ~i interesul pentru oricare
fiinta umana, precum ~i 1a dorinta de a-i prornova viata. Tocmai despre acest mod
de a iubi vorbe~te Biblia, cind spune: iube~te-ti aproapele ca pe tine insuti. Iubirea
frateasca este iubirea pentru toate fiintele umane; ea se caracterizeaza tocmai prin
lipsa sa de exc1usivism. Daca am 0 capacitate de a iubi dezvoltata, nu pot sa nu-mi
iubesc 46 Obieclele i"birii. l"birea JrdJeascd fratH. Iubirea fn1teasca implica trairea
uniunii cu toti oamenii, trairea solidaritatii umane, a "dez-izolarii" umane. Iubirea
frateasca se bazeaza pe sentimentul ca slntem cu totii una. Deosebirile dintre noi,
ca talent, inteligenta, cuno~tinte slnt neglijabile in comparatie cu identitatea
esentei umane comune tuturora. Pentru a simti aceasta identitate este necesar sa

patrunzi de la suprafata lucrurilor la esenta lor. Daca percepi in celalalt mai cu

seama suprafata, percepi in: primul rind deosebirile, perce pi ceea ce ne separa.
Daca patrunzi pina la esenta, percepi identitatea noastra, fapml ca sIntern frati.
Aceasta legatura de la centru la centru - ~i nu de la suprafata la suprafata - este 0
legatura "centrala". Sau, a~a cum a spus foarte frumos Simone Wei1: ,,Acelea~i
cuvinte [de pilda: cuvintele "te iubesc" spuse de un barbat sotiei sale) pot fi banale
sau extraordinare, in funqie de felul in care stnt spuse. ~i acest fel de a Ie spune
depinde de adlncimea zonei din fiinta umana de unde provin, fara ca vointa sa
poata interveni aid in vreun fel. Si printr-o miraculoasa corespondenta, ele ajung
exact tn acee~i zona a fiintei careia Ii slnt adresate. ~i astfel, aceasta din urma
poate discerne, tn caz ca are putere de discernamint, care este valoarea
cUvintelor."ll Iubirea frateasca este 0 iubire intre egah; dar, desigur, nici ca egali nu
stntem intotdeauna "egali"; ca fiinte umane, avem toti nevoie de ajutor. Astazi eu,
mIine tu. Dar aceasta nevoie de ajutor nu inseamna ca unul este neajutorat, iar
celalalt puternic. Neajutorarea este 0 stare trecatoare; capacitatea de a sta pe
propriile tale pidoare este permanenta ~i comuna. Tot~i, iubirea pentru cel
neajutorat, iubirea pentru cel sarac, pentru cel strain sint tnceputul iubirii frate~ti.
Sa-l iube~ti pe cel de acela~i singe cu tine nu este 0 realizare. ~i animalul i~i
iube~te pUll ~i are grija de ei. eel neajutorat ~i iube~te stapinul, deoarece viata sa
depinde de el; copilul i~i iub~te parintii, pentru ca are nevoie de ei. Numai in
iubirea ce nu serve~te unui scop, incepe iubirea sa infloreasca. Este plin de
insemnatate faptul ca, in Vechiul Testament, obiectul central al iubirii este saracul,
strainul, 11 Simone Weil, Gravity and Grace, G.P.Putnam's Sons, New York, 1952,
p.1l7. 47 Teoria iu"irii vaduva ~i orfanul ~i. pIna la urma, du~manul national.
egipteanul ~i edomitul. Avtnd compasiune pentru cel neajutorat, omul Incepe sa-~i
iubeasca fratele; iar In iubirea sa pentru sine, el iube~te totodata pe cel aflat la
nevoie, fiinta umana fragila, nesigurit Compasiunea implica elementul cunoa~terii
~i identificarii. "Cunoa~teti inima strainului": spune Vechiul Testament. "cad ~ voi
ati fost straini in tara Egiptului; '" de aceea iubiti-i pe strdini!"I2 b. Iubirea materna
Ne-am ocupat deja de natura iubirii materne Intr-un capitol precedent privind
deosebirea dintre iubirea materna ~i cea paterna. Iubirea materna, a~a cum am
spus, este 0 sustinere neconditionata a vietii copilului ~i 0 satisfacere
neconditionata a nevoilor sale. Dar la descrierea facuta mai este ceva important de
adaugat. Sustinerea vietii copilului are doua aspecte: unul este eel al grijii ~i
responsabilitatii absolut necesare pentru mentinerea copilului in viata ~i pentru
cre~terea sa in conditii corespunzatoare, pe dnd celaIalt aspect nu tine numai de
protejarea vietii copilului. Este yorba de 0 atitudine care sa-i insufle copilului
dragoste de viata, care sa-i dea sentimentul ca e bine sa traie~ti, ca e bine sa fii un
baietel sau 0 fetita, ca e bine sa fii pe pamtntul acesta! Aceste doua aspecte ale
iubirii materne slnt exprimate foarte conds in povestea biblica a creatiei. Dumnezeu
creeaza lumea ~i omul, ceea ce corespunde simplei griji pentru existenta ~i pentru
afirmarea sa. Dar Dumnezeu trece dincolo de aceasta cerinta minima. In fiecare zi,
dupa ce a fost creata natura - ~i omul -, Dumnezeu constata ca "e bine". Iubirea
materna, in acest al doilea stadiu, face copilul sa simta ca 12 Acela~i lucru a fast
exprimat de Hennann Cohen In Religion der Vemunft aus den Que/len
desJudentums,. editia a 2-a, Kaufmann Verlag, Frankfurt am Main. 1929, p.168. 48
Obiectele iabirii. labirea JIlatem4 e bine sa se fi nascut, insufla copilului dragostea
de viata ~i nu doar dorinta de a ramine in viata. Aceea~i idee pare sa fie exprimata
intr-un alt simbol biblic. Se spune ca pe pamlntul fagaduintei (tara, pamintul sYnt

intotdeauna simboluri materne) "curge lapte ~i miere". Laptele este simbolul

primului aspect al iubirii, alingrijirii ~i sustinerii vietii ca atare. Dar mierea
simbolizeaza dulceata vietii, dragostea de viata ~i fericirea de a traL Cele mai multe
marne sint capabile sa dea copilului lor ,Japte", dar numai 0 mica parte din ele ti pot
da ~i ,,miere". Ca sa poata da miere, 0 mama trebuie sa fie nu numai 0 "buna
mama", ci ~i 0 persoana fericita - ~i nu oricine ajunge la 0 asemenea stare.
Importanta acestui efect asupra copilului nu poate fi subliniata tndeajuns.
Dragostea de viata a mamei este la fel de contagioasa ca anxietatea ei. Ambele
atitudini au un efect pro fund asupra intregii personalitati a copilului; se pot distinge
dar, Intr-adevar, printre copli, dar ~i printre adulti, cei ce au capatat doar ,Japte" de
cei ce au capatat ,lapte ~i miere" de la mama lor. Spre deosebire de iubirea
frateasca ~i de cea erotica, care sYnt iubiri intre egali, relatia mamei cu copilul este
prin firea lucrurilor 0 relatie de inegalitate, In care unul are nevoie de tot ajutorul
posibil, iar celalalt il afera. Din cauza acestui caracter altruist, lipsit de arice egoism,
iubirea materna este considerata cea mai inalta forma de iubire ~i cea mai sfinta
legatura emotionala. Se pare, totu~i, ca cea mai mare realizare a iubirii materne nu
consta in iubirea pentru copilul mic, ci In iubirea pentru copiluI in cre~tere. Intradevar, marea majoritate a mamelor sint marne iubitoare atita timp cIt copilul lor
este rnic ~i inca total dependent de ele. Cele mai multe femei l~i doresc copii, sInt
fericite cu copilul nou-nascut ~i foarte atente cu Ingrijirea lui. Si asta se intImpla in
ciuda faptului ca ele nu "capatif' nimic In schimb de la copil, in afara cUe unui
zimbet sau a expresiei satisfacute de pe fata copilului. Se pare ca aceasta atitudine
iubitoare l~i are partial radacinile in inzestrarea instinctuala pe care 0 regasim aUt
la animale cit ~i la femei. Dar, oricil de mare ar fi ponderea acestui factor
instinctual, exista ~i factori psihologici specific urn ani ce determina acest tip 49
Teoria h,birii de iubire materna. Unul dintre ei tine de elementul narcisist din iubirea
materna. in masura tn care copilul este Inca resimtit ca facind parte din mama,
mama ~i poate iubi copilul mtndrindu-se cu el spre a-~i satisface propriul
narcisism. 0 alta motivatie poate fi gasita tn dorinta de putere sau de posesiune a
unei mame. Copilul, fUnd 'neajutorat ~i complet supus vointei ei, constituie un
obiect natural de satisfactie pentru 0 femeie dominatoare ~i posesiva. I Oricit de
frecvente ar fi motivatiile acestea, ele sInt probabil mai putin importante ~i mai
putin universale decit 0 alta motivatie, care ar putea Ii numita nevoia de
transcendere. Aceasta nevoie de transcend ere este una din nevoile fundamentale
ale omului. Ea provine din Insa~i con~tienta sa de ' sine, din faptul ca omul nu
poate fi satisfacut doar cu rolul sau de creatura, nu poate accepta rolul de zar
aruncat la intimplare. vrea sa se simta creator, tInje~te spre 0 transcendere a
rolului pasiv de a fi fost creat, pur ~ simplu. Exista multe cai pentru a capata
aceasta satisfaqie a creatiei proprii; cea mai fireasca ~i totodata cea mai u~oara
cale este grija ~i iubirea mamei pentru creatia sa. Ea se transcende pe sine tnsa~i
prin copil, iubirea sa pentru copil da sens ~i insemnatate propriei sale vieti. (Tocmai
datorita incapacitatii barbatului de a-~i satisface nevoia de transcendere nasclnd
copii, apare rivna sa de a se transcende pe sine prin crearea obiecte sau ideU Dar
copilul trebuie sa creasca. Trebuie sa pIece din bratele mamei, de la stnul mamei,
trebuie sa devina pina la urma 0 fUnta umana complet separata. Partea esentiala a
iubirii materne este tocmai ace a grija pentru dezvoltarea copilului, care implica ~i
dorinta ca separarea copilului sa aiba loc. In asta consta principala deosebire fata
de iubirea erotica. In iubirea erotica, doi oameni care au fost separati devin una. In
iubirea materna, doi oameni care au fost una, se separa. Mama nu trebuie numai sa

tolereze, ci trebuie chiar sa doreasca ~i sa sustina separarea copilului. Abia In acest

stadiu, iubirea materna devine 0 sarcina dificila, care presupune altruism,
presupune capacitatea de a da tot fara sa dore~ti altceva decIt fericirea celui iubit.
T ocmai In acest stadiu, multe mame nu reu~esc sa-~i joace rolul de 50 Obiectele
iv:birii. lv:birea matentd marne iubitoare. Femeia narcisista, dominatoare, posesiva
poate reu~i sa fie mama "iubitoare" doar atita timp cit copilul ei este mic. Dar
numai femeia tntr-adevar iubitoare, femeia care este mai bucuroasa sa dea dectt sa
primeasca, cea care este puternic Inradacinata In propria sa existenta, poate fi 0
mama iubitoare ~i atunci ctnd copilul este' pe cale sa se separe de ea. Iubirea
materna pentru copilul In cre~tere, iubirea care nu vrea nimic pentru sine, este
poate cea mai greu realizabila forma de iubire ~i totodata o forma de iubire care Iti
poate I~ela cel mai lesne a~teptarile, din pricina ~urintei cu care 0 mama I~i poate
iubi copilul Inca mic. ~i tocmai din pricina acestei dificultati, 0 femeie nu poate fi 0
mama iubitoare decIt daca ea poate In genere iubi; daca t~i poate iubi sotul, daca
poate iubi alti copii, daca poate iubi strainii ~i toate fiintele umane. Femeia care nu
este capabila de iubire in acest sens poate fi 0 mama afectuoasa atHa vreme cit
copilul ei este mic; dar nu poate fi 0 mama tntr-adevar iubitoare, testul pentru
aeeasta fiind disponibilitatea sa de a suporta separarea ~i de a continua sa
iubeasca ~i dupa ce separarea s-a produs. c. lubirea erotica Iubirea frateasca este 0
iubire intre egali, iubirea materna este 0 iubire pentru cel neajutorat. Oricit de
diferite ar fi una de alta, ele au In comun faptul ca, prin Insa~i natura lor, nu se
restring la 0 singura persoana. Daea tmi iubesc fratele, tmi iubesc toti frath, daca
tmi iubesc copilul, tmi iubesc toti capiii, ba mai mult: iubesc copiii in genere ~i Ii
iubesc pe toti cei care au nevoie de ajutorul meu. In contrast eu aceste doua feluri
de iubire este iubirea erotica; aeeasta din urma fiind setea de fuziune completa, de
uniune eu 0 alta persoana. Ea este prin natura sa exclusiva, ~i nu universala ~i
este poate cea mai tn~elatoare forma de iubire dintre toate cIte exista. 51 TeOTia
jubirii inainte de toate, trebuie spus ca aceasta forma de iubire ~ste foarte frecvent
confundata cu tnlirea impetuoasa a .$ndragostirii", cu caderea brusca a barierelor
ce existau plna atunci intre doi straini. Dar, a~a cum am aratat deja, aceasta relatie
intima aUt de brusc aparuta este, prin natura sa, de scurta durata. Dupa ce strainul
a devenit 6 persoana intim cunoscuta, nu mai exista bariere de trecut, nu mai exista
0 apropiere brusca de realizat. Ajungem sa cunoa~tem persoana "iubita" la fel de
bine ca pe noi i~ine. Sau, poate ar fi mai bine sa spun: la fel de putin. Daca ar
exista mai multa profunzime In trairea persoanei celeilalte, daca am putea simti
nemarginirea personalitatii sale, persoana cealalta nu ar ajunge niciodata sa ne fie
am de familian1 ~i miracolul depa~irii barierelor s-ar putea produce iara~i ~i
iara~i, in fiecare zi. Dar pentru cei mai multi, propria lor persoana ~i, deopotriva,
orice alta persoana, e~te repede explorata ~i epuizata. Pentru ei, 0 relatie intima se
stabile~te in primul rind prin contactul sexual. Dat fUnd ca ei simt separarea de
cealalta persoana ca fUnd in priIIlul rind 0 separare fizica, uniunea fizica Inseamna
pentru ei depa~irea separarii. Pe llnga asta, exista ~i alti factori ce reprezinta
pentru cei mai multi 0 depa~ire a izolarii. Sa vorbe~ti despre viata ta personala,
despre sperantele ~i temerile tale, sa te arati cuiva sub aspectele tale copi1are~ti
sau copilaroase, sa descoperi domenii de interes comune - toate acestea sint
considerate ca depa~iri ale izolarii. Chiar sa-ti arati furia, ura, totala lipsa de
inhibare sint considerate manifestari ale unei relatU intime ~i asta poate explica
atraqia perversa pe care 0 au unele perechi casatorite unul fata de celalalt, cei doi
parlnd a fi Intr-o relatie intima numai daca slnt in pat sau daca r~i dau drumulla

toata ura ~i furia reciproca. Dar toate tipurile acestea de apropiere tind sa se
reduca pe masura ce trece timpul. Consecinta este ca se cauta dragostea cu 0 alta
persoana, cu un nou strain. Si din nou strainul este transformat intr-o persoana
,,intima", din nou experienta indragostirii este exaltanta ~i interesanta ~i din nou
devine tot mai putin intensa pina ce se termina cu dorinta de a face 0 noua
cucerire, de a trece la 0 noua iubire - mereu cu iluzia ca noua dragoste va fi diferita
de cele 52 Obiectele iubirli. lubirea eroticd dorintei sexuale. precedente. Aceste
iluzii sint puternic sprijinite de caracterul tn;:;dator al Dorinta sexuala tinte;:;te spre
fuziune, ;:;i nu este tn nid un caz doar un apetit fizic, un mod de inlaturare a und
tensiuni chinuitoare. Dorinta sexuala poate fi stimulata de frica de singuditate, de
dorinta de a cuceri sau de a fi cucerit, de vanitate, de dorinta de a rani ;:;i chiar de a
distruge, dupa cum poate fi stimulata ;:;i de iubire. Se pare ca dorinta sexuala poate
avea lesne in componenta sa ;:;i po ate avea lesne ca stimulent arice simtamtnt
puternic, iubirea fiind doar unul dintre simtamintele acestea. Dat fiind ca dorinta
sexuala este, tn mintea cdor mat multi, legata de ideea de iubire, ei ajung cu
u;:;urinta la concluzia gre;:;ita ca se iubesc unul pe celalalt atunci dnd doar se
doresc unul pe altul, fizie. Iubirea poate inspira dorinta de uniune sexuala; tn acest
caz, relatia fizica este lipsita de cupiditate, de dorinta de a cuceri sau de a fi cucerit,
fiind, in schimb, plina de tandrete. Daca dorinta de unire fizica nu este stimulata de
iubire, daca iubirea erotica nu este ;:;i iubire frateasca, ea nu duce niciodata la 0
uniune, decIt intr-un sens orgiastic, trecator. Atraqia sexual a creeaza, pentru
moment, iluzia uniunii, ;:;i totu;:;i, fara iubire, aceasta uniune" lasa strainii la fel de
tndepartati unul de cdalalt cum au fost - uneori Ii face chiar sa se ru;:;ineze unul de
altul sau ii face chiar sa se urasca unul pe altul, cad iluzia 0 data pierduta, ei 1;:;i
simt instn'iinarea mai puternic chiar decit inainte. Tandretea nu este in nid un caz,
a;:;a cum credea Freud, 0 sublimare a instinctului sexual; ea este produsul direct al
iubirii frate;:;ti ;:;i exist a am in formde Fizice cit ;:;i in cele ne-fizice ale iubirii. In
iubirea erotica exista un exclusivism ce lipse;:;te tn iubirea frateasca ;:;i in cea
materna. Acest caracter exclusivist al iubirii erotice merita 0 analiza mai detaliata.
Frecvent, exclusivismul iubirU erotice este interpretat, in mod gre;:;it, ca semn al
unui ata;:;ament posesiv. inttlnim adesea perechi ce se ,)ubesc" ;:;i nu simt iubire
pentru nimeni altdneva. Iubirea lor este, de fapt, un egocentrism in doi: dOl oameni
se identifica unul cu altul ;:;i i;:;i rezolva problema izolarii largind individul singular
la doL Ei traiesc 0 depa;:;ire a 53 Teori4 iubirii izolarii, dar tot~i, fiind izolati de restul
omenirii, n'imtn izolati unul de altul ~i fnstrainati de ei I~i~i; trairea uniunii este la
ei 0 iluzie. Iubirea erotica este exclusivista, dar In iubirea persoanei celeilalte, iub~ti
omenirea Intreaga ~i tot ce este viu. lubirea aceasta este exclqsiva numai In sensul
ca fuzionez deplin ~i intens numai cu 0 singura persoana. Iubirea erotica exclude
iubirea pentru altii numai In sensul fuziunii erotice, care angajeaza deplin toate
apsectele vietii, dar nu ~i in sensul iubirii frate~ti profunde. Iubirea erotica, daca
este iubire, are 0 premisa: sa iubesc din esenta fiintei mele ~i sa simt persoana
cealalta In esenta fiintei sale. In esenta, toate fiintele omene~ti sint identice. Noi
stntem toti parte din Unul; sintem Una. ~a stind lucrurile, nu ar trebui sa conteze pe
cine iubim. Iubirea ar trebui sa fie, eminamente, un act de vointa, de decizie. in
sensul punerii complete a vietti mele In slujba vietii altei persoane. Aceasta este, de
fapt, ratiunea ce se ascunde in ideea insolubilitatii cas:Uoriei, ca ~i in multe alte
forme ale ci1satoriei traditionale In care cei doi paneneri nu se aleg niciodata unul
pe altul, ci sint al~i unul pentru celalalt ~i totu~i se presupune ca ei vor ajunge sa
se iubeasca. in cultura occidentala contemporana, ideea aceasta apare ca fiind

complet falsa. Iubirea este considerata a fi rezultatul unei reactii emotionale

spontane, al unui simtamlnt irezistibil care te napad~te brusc. in aceasta conceptie,
sInt luate in considerare doar particularitatile celor doi indivizi irrtplicati, nu ~i faptul
ca toti barbatii stnt parte din Adam ~i toate femeile parte din Eva. Se pierde din
vedere un factor important in iubirea erotica, cel al vointei. Sa iube~ti pe cineva nu
este doar un simtiimlnt puternic, ci este ~i 0 decizie, 0 judecata, 0 promisiune. Daca
iubirea ar fi doar un simtamint, promisiunea de a ne iubi unul pe altul ve~nic nu ar
avea nici un fundament. Un simtamint vine ~i se poate duce. Cum pot sa consider
eu ca va ramine pentm totdeauna, daca actul meu nu implica judecata ~i decizie?
Lulnd in considerare aceste puncte de vedere, putem ajunge la ideea ca iubirea este
exclusiv un act de vointa ~i angajare ~i ca, deci, nu are nici o importanta. in fond,
cine sint cele doua persoane implicate. Indiferent 54 Obiectele iubirii. Iubirea eroticd
dad! este yorba de 0 casatorie aranjata de altii sau de una rezultata dintr-o alegere
individuala, 0 data tncheiata casatoria, actul de vointa ar trebui sa garanteze
continuarea iubirii. Acest punct de vedere pare sa neglijeze caracterul paradoxal al
naturii umane ~i al iubirii e~otice. Sintem cu totH Una ~i totu~i fiecare dintre noi
este 0 entitate unica ~i irepetabila. in relatia noastra eu altii, se repeta acela~i
paradox. in masura in care sYntem cu totH una, Ii putem iubi pe toti in acel~i fel, in
sensul iubirii frate~tL Dar in masura in care sintem totu~i diferiti, iubirea erotica
cere anumite elemente specifice, pronuntat individuale, care exista intre anumiti
oameni, dar nu intre toti. Ambele puncte de vedere - alit eel al iubirii erotice ca
atraqie complet individual a , unica, intre doua persoane anume, elt ~i celalalt
punct de vedere conform caruia iubirea erotica nu este dectt un act de vointa - sint
adevarate sau, mai bine zis, adevarul nu este nici de partea primului punct de
vedere, nici de partea celui de al doilea. ~adar, ideea unei relatii ce poate fi u~or
rupta daca nu este reu~ita este la fel de' gre~ita ca ideea ca in nici un fel de
conditii relatia nu trebuie rupta. d. I b d . 13 U lrea e sme De~i nimeni nu
protesteaza cind aplicam conceptul de iubire la diferite obiecte, multi cred ca este 0
virtute sa-i iube~ti pe altii, dar ca pacatuie~ti 13 Paul Tillich, intr-o reeenzie la The
Sane Society, publicata In Pastoral Psychology, Tn septembrie 1955, a sugerat ea ar
fi mai bine sa renuntam la termenul ambiguu de ,.iubire de sine" ~i sa-I tnlocuim eu
"autoafirmare fireasca" sau "autoaceeQtare paradoxala". OrieU de valoroasa a~
considera aeeasta sugestie, nu pot fi de aeord eu ea. In termenul "iubire de sine",
elementul paradoxal apare mai dar. Este exprimat faptul ca iubirea este 0 atitudine
identica fata de toate obiectele, inclusiv fata de mine Insumi. De asemenea, nu
trebuie sa uitam ca tennenul "iubire de sine" In sensul folosit aici are 0 istorie. Biblia
vorbe~te de iubirea de sine ctnd spune "iube~te-ti aproapele ca pe tine insuti", iar
Meister Eckhart vorbe~te de iubirea de sine In aeela~i sens. 55 Teoria fubirii
iubindu-te pe tine insuti. Se presupune ca in masura In care rna iubesc pe mine
Insumi, nu iubesc pe altii ~i ea, deci, iubirea de sine este unul ~i aeela~i lucru eu
egoismul. Aeest punct de vedere este foarte veehi In gIndirea occidentala. Calvin
vorbe~te despre iubirea de sine ca despre 0 "ciuma".14 Freud vorb~te despre
iubirea de sine In termenii psihiatriei dar, totu~i, judecata sa de valoare este
aceea~i ca cea a lui Calvin. Pentru el, iubirea de sine este totuna eu narcisismul, cu
tntoarcerea libido-ului carre tine tnsuti. Narcisismul tine de etapa cea mai timpurie a
dezvoltarii umane, iar persoana care in viata sa ulterioara revine la aeest stadiu
narcisist este ineapabila de iubire; iar tn cazul extrem este ehiar un alienat mintal.
Freud presupune ca iubirea este manifestarea libido-ului ~i ea libido-ul este in tors
fie catre altii ~i asta se nume~te iubire, fie eatre tine Insuti ~i asta se nume~te

iubire de sine. Iubirea ~i iubirea de sine se exclud, deci, reciproc: cu en mai mult
este din una, cu ant mai putin va fi din cealalta. Daca iubirea de sine este ceva
reprobabil, rezulta ca lipsa de egoism este 0 virtute. Se pun urmatoarele tntrebari:
observatia psihologica atesta oare teza ca exista 0 contradiqie fundamentala Intre
iubirea pentru tine tnsuti ~i iubirea pentru altii? este oare iubirea pentru tine insuti
acela~i fenomen ca egoismul sau fenomenele acestea stnt opuse? mai mult, este
oare intr-adevar egoismul omului modem 0 preocupare pentru sine insu~i ca
individ, cu toate potentialitatile sale intelectuale, emotionale ~i senzoriale? Nu a
devenit "el" oare un apendice al rolului sau so