Sunteți pe pagina 1din 2

Functionalismul

Functionalismul, in arhitectura, este principiul conform caruia designul unei cladirii


trebuie sa fie determinat de factori ce tin de functiune, materiale, structura. Volumetria
cladirii trebuie sa fie sincera scopului sau, renuntandu-se la compromisurile facute in
trecut, din considerente strict estetice.
Pentru a completa aceasta definitie, preluam cateva exemple comentate de Bruno
Zevi(1918-2000) in eseul "Codul anticlasic- limbajul modern al arhitecturii" : "Ferestrele.
Pentru ferestrele unui palat renascentist, clasicismul selectioneaza un modul, apoi
studiaza ritmul lor, raporturile intre plinuri si goluri, aliniamentele orizontale si verticale,
altfel spus, suprapunerea ordinelor. Arhitectura moderna, depasind aceste preocupari
formale, se angajeaza intr-o actiune de resemantizare cu mult mai complexa si mai
profitabila. In primul rand, nici un modul nu se mai repeta. Fiecare fereastra, prin
semnificatia si rolul sau, reprezinta o entitate in sine, cu o valoare intrinseca; ea nu
trebuie sa se alinieze altora, nici sa raspunda unui sistem de proportii; ea poate avea
indiferent ce forma: dreptunghiulara, patrata,rotunda, elipsoidala, triunghiulara,
compusa,libera. In functie de incaperea pe care trebuie sa o lumineze, fereastra poate
lua forma unei fante lungi si inguste, la nivelul plafonului sau al pardoselii, a unei fante
pe toata inaltimea peretelui, a unei benzi care se desfasoara la inaltimea omului, oricum
vrem sau socotim correct, dupa ce ii vom fi calculat functiunea, incapere cu incapere.
Nu exista nici un motiv pentru a uniformiza ferestrele si a le elimina caracteristicile.
Cand le vom fi sustras autoritatii clasicismului, ele vor fi cu atat mai eficiente cu cat vor fi
mai diferite, si vor constitui suportul unor multiple mesaje. () Data fiind iregularitatea
golurilor, fatada, eliberata de axe, nu mai este un obiect inchis, autonom, un scop in
sine; ea stabileste un dialog cu spatiul inconjurator, incetand sa mai fie straina si ostila
orasului sau peisajului."
Despre eficacitatea si pragmatismul acestui nou tip de a construi, ne vorbeste tot Bruno
Zevi, analizand ,in aceeasi lucrare, exemplul Palatului Regina Margherita, construit in
secolul al XIX-lea la Roma, intr-o maniera clasica: "Mai mult, "cosmetica" moderna nu
este scumpa si nu provoaca risipa, in timp ce "cosmetica" clasica, avand la baza
simetrii, proportii, placari cu marmura, se ridica la costuri prohibitive. Sa observam
palatul Regina Margherita. Conceput intr-o maniera clasica, avea nevoie de un
"plin"majestuos, in partea superioara, prin care sa isi puna in evidenta cornisa. S-a
construit deci, in acest unic scop, un intreg etaj de nelocuit, caci era lipsit de ferestre.
Ce imprudenta! Mai tarziu, dupa cel de-al doilea razboi mondial, palatul a fost cumparat
de americani,pentru a plasa acolo ambasada Statelor Unite. Ei au descoperit existenta

etajului superior si, dorind sa-l utilizeze, au perforat o serie de mici ferestre in cornisa.
Dubla extravaganta; o ambasada regala cu pretentii utilitare.() Codul modern,
intemeiat pe necesitati sociale, psihologice si umane, are oroare de realizarile
pompoase si de superstructuri. "
Intelegem, deci, nevoia unui nou tip de arhitectura in societatea agitata, in continua
dezvoltare, a inceputului de secol XX.
Cu toate ca Functionalismul este in cele mai multe cazuri asociat arhitecturii moderniste,
nu este un concept exclusiv modern. Ignorand faptul ca orice cladire, oricat de luxoasa
si plina de fast ar fi, are totusi un rol practic de indeplinit, au fost cazuri, de-a lungul
istoriei cand functionalul s-a impus partii estetice in diferite constructii. Mentionam aici
constructiile cu rol de aparare ale Evului Mediu, cele cu caracter industrial sau
comercial.
Crezul Functionalist a fost adoptat si dezvoltat dupa inceputul secolului XX, ca rezultat
al schimbarilor din tehnica si constructii, cerintei de noi tipuri de cladiri, si schimbari in
idealurile culturale si estetice ale vremii. Arhitectii s-au aratat nemultumiti de incercarile
de reinviere ale clasicismului , si o arhitectura in care forma este fidela functiei s-a
format.
Sloganul "form follows function" a fost urmat de arhitecti precum Louis Sullivan si Le
Corbusier, pentru acesta din urma, casa fiind "o masina de locuit".