Sunteți pe pagina 1din 31

CORELATIA INFLATIE SOMAJ IN

UNIUNEA EUROPEANA

Butiurca Anca

Rezumat:
Obiectivul acestui studiu este relevarea relaiei dintre nivelul inflaiei i cel al omajului in
Uniunea Europeana. analiza acestor dou fenomene n corelaie este deosebit de important
pentru politicile economice, datorit numeroaselor efecte i implicaii, care afecteaz
societatea att pe plan economic,ct i social.
Din principiile economice, este cunoscut faptul c o cretere a inflaiei, care se traduce prin
creterea generalizat a preurilor i prin scderea puterii de cumprare a banilor, va conduce
la situaia n care veniturile populaiei vor deveni insuficiente pentru ca membrii societii s
i asigure nivelul de trai cu care erau obinuii. Consecina acestui fapt este o stare de
nemulumire general, oamenii apelnd la ajutorul sindicatelor/organizatiilor sindicale pentru
a le susine drepturile salariale
Prin creterea salariului minim ca soluie la problema nu se rezolv n realitate problema, ci
determin o neconcordan ntre productivitatea muncii i nivelul de remunerare a salariailor.
Astfel, banii acordai nu au o acoperire real n bunuri, costurile de producie cresc, iar
angajatorii sunt pui n situaia de a renuna la o parte din fora de munc pentrua menine
firma deasupra pragului de rentabilitate, n acest mod ajungndu-se la creterea omajului.

1. INFLATIA
n economia de pia, toi agenii economici urmresc s i realizeze interesele ct mai
bine: productori s-i maximizeze profitul, iar consumatorii s-i satisfac ct mai bine
trebuinele. n aceast situaie, piaa se afl n echilibru.
Intervenia anumitor factori perturbatoridetermin ns apariia unor stri de tensiune
ntre cererea i oferta de pe diferite piee, fenomene cesunt cunoscute sub denumirea de
dezechilibre economice. Acestea afecteaz economia n ansamblu, manifestndu-se sub forma
nrutirii condiiilor de via, a inflaiei i a omajului.
Inflaia este un dezechilibru de ansamblu al economiei, care poate fi sesizat prin dou
tendine majore: creterea generalizat a preurilor i scderea puterii de cumprare a banilor.
Mai exact, este vorba despre scaderea puterii de cumpararare a unitatii monetare, si nu a
venitului nominal (acesta poate creste si totusi sa existe inflatie).
In perioadele n care se manifest fenomenele inflaioniste, influena preurilor care
cresc este mai mare dect a celor care scad, astfel nct, pe total, nivelul mediu al preurilor
va crete.
De obicei, o cretere a nivelului mediu al preurilor de sub 1% anual nu este
considerat inflaie. Un nivel al inflaiei ntre 1 i 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o
economie n expansiune, iar o astfel de inflaie se numete inflaie trtoare. La polul opus se
situeaz situaia n care inflaia este de peste 50% pe lun, caz n care avem hiperinflaie.
Efectul principal al inflatiei este cresterea preturilor. Insa nu orice crestere de preturi
este de tip inflationist,ci numai cresterea generalizata si persistenta a lor.
Este necesar s facem distincie ntre inflaia anticipat i inflaia neanticipat.
Inflaia neanticipat este acea cretere surprinztoare a preurilor, cretere care nu a
fost anticipat de ctre agenii economici. Acest nivel al inflaiei poate fi mai mare dect
nivelul real, determinat ex-post, sau mai mic dect acesta. Inflaia anticipat este acea inflaie
pe care agenii economici o ateapt n decursul perioadei urmtoare. Procesul inflaionist
determin o redistribuire a veniturilor ntre agenii care mprumut bani i cei care dau cu
mprumut.

1.1. Msurarea inflaiei


Inflaia poate fi msurat prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importani

dintre acetia sunt:


a) indicele preurilor bunurilor de consum (IPC);
b) indicele preurilor de producie (IPP);
c) indicele general al preurilor (IGP);
d) deflatorul PIB.
Indicele preurilor bunurilor de consum (IPC) msoar evoluia preurilor unui co
de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodrie reprezentativ.
Componentele acestui co i ponderea acestora n cheltuielile totale sunt determinate de ctre
Institutul Naional de Statistic pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodriilor
din Romnia.
Indicele preurilor de producie (IPP) msoar evoluia preurilor n stadiile
anterioare consumului final, respectiv preurile materiior prime, al semifabricatelor i ale
produselor finite nainte a fi livrate pe pia.
Indicele general al preurilor (IGP) msoar evoluia tuturor preurilor din
economie, respectiv att a preurilor bunurilor consumate de ctre gospodrii ct i a
preurilor bunurilor care intr n procesele de producie. Acesta reprezint cel mai general
mod de msurare al inflaiei.
Deflatorul PIB arat evoluia nivelului mediu al preurilor tuturor bunurilor i
serviciilor incluse n PIB, i se calculeaz astfel ca raport intre PIBreal/ PIB nominal 100.
Diferena dintre IGP i deflatorul PIB provine din structura diferit a bunurilor i
serviciilor care sunt incluse n fiecare dintre acetia. Dac deflatorul PIB se calculeaz pe baza
bunurilor i serviciilor produse n interiorul rii, indicele general al preurilor se calculeaz
innd cont i de produsele importate.
Cele mai generale msuri pentru inflaie sunt indicele general al preurilor i deflatorul
PIB.
n aprecierea indicatorilor care descriu inflaia apar i diverse probleme, cum ar fi:

pentru toi indicatorii, pe parcursul perioadei analizate ponderile cantitilor


consumate se presupun a fi nemodificate. Aceast ipotez nu este absolut corect
(satisfctoare), deoarece pe parcursul unui an apar diverse efecte de substituie
datorate modificrilor preurilor, ceea ce conduce la modificarea ponderilor cu care
bunurile i serviciile intr n calculul indicilor corespunztori.

alt problem o constituie creterea calitii bunurilor i serviciilor. De exemplu,


calitatea televizoarelor a evoluat permanent, trecnd de la cele alb-negru la cele color.
Preurile, de asemenea au crescut, ns nu mai este vorba de acelai produs. n

statistic se nregistreaz doar creterea preului la produsul televizor, fr a se ine


seama ce modificrile calitative. Astfel, creterea preurilor datorit creterii calitii
produselor nu mai poate fi privit drept inflaie.

n mod analog apare problema produselor noi, care nu au existat n perioada


anterioar, dar vor intra n uzul curent n perioada curent. Pentru acestea nu exist un
termen de comparaie, deci i estimarea influenei acestora asupra modificrii
preurilor este dificil de evaluat.

n cazul indicelui preurilor bunurilor de consum apare problema reprezentativitii


coului de bunuri selecionat pentru a face calculele. Chiar dac la nceputul perioadei
acesta este reprezentativ, pe parcurs este posibil ca structura consumului s se
modifice, i de aici i reprezentativitatea coului de consum.

1.2. Cauzele inflaiei


a) Inflaia prin salarii i prin costuri
n toate rile lumii, sindicatele urmresc interesele membrilor proprii, respectiv
creterea puterii de cumprare. Aceasta se realizeaz n primul rnd prin creterea nivelului
salariilor. Orice cretere a salariilor conduce la creterea costurilor de producie, i de aici, la
creterea preurilor, deci la inflaie.
De asemenea, creterea costurilor de producie datorat creterii preurilor materiilor
prime, a materialelor sau energiei va determina creterea preurilor bunurilor i serviciilor
finale, contribuind la creterea inflaiei.
n cadrul inflaiei prin costuri o form distinct o constituie inflaia importat. Acest
tip de inflaie se manifest ntr-o economie puternic dependent de mediul extern datorit
creterii preurilor mondiale (de exemplu la combustibili, materii prime etc.). Creterea
preurior pe piaa mondial va conduce la creterea costurilor de producie generate de
bunurile i serviciile importate, i de aici creterea preurilor interne.
b) Inflaia prin cerere
Creterea cererii de bunuri i servicii mai rapid dect creterea ofertei va determina
creterea preurilor. n figurile 1 i 2 sunt reprezentate grafic dou mecanisme de cretere a
preurilor datorate creterii cererii de bunuri i servicii.
n figura.1 s-a reprezentat ntr-un sistem de axe Venit disponibil output efectele

unei creteri a cererii datorate majorrii a cheltuielilor guvernamentale, G. O cretere a


cheltuielilor publice G cu G va conduce economia din punctul A n punctul E, adic la o
cerere de output Ye mai mare dect YA (punctul iniial). Dac i oferta ar crete la nivelul
cererii,

atunci

nivelul

preurilor

ar

rmne

nemodificat

Figura 1

Dac oferta nu se modific att de repede sau chiar deloc, atunci diferena Ye YA
(cererea excedentar) se transform n inflaie, respectiv pentru ca economia s ating un nou
punct in care cerea sa egaleze oferta vor creste preturile. Acest gap inflationist va indica astfel
cat e repede se ajusteaza oferta la cerere, sau cat de mult cresc preturile.
Un alt exemplu de cretere a cererii, i implicit a inflaiei, este descris n figura 2. ntrun sistem de axe venit-preuri este descris efectul pe care l are o cretere a veniturilor asupra
cererii, i implicit asupra preurilor. O cretere iniial a veniturilor de la V la V va
determina creterea preurilor de la p la p (dac oferta rmne nemodificat). Productorii
observ creterea cererii agregate (CeA) i rspund prin creterea ofertei agregate (OA). n
cea de-a doua faz, odat cu creterea ofertei agregate nivelul preurilor va scdea, ns nu va
reveni la nivelul iniial. Cu alte cuvinte, efectul total, va fi de cretere a nivelului preurilor.

Figura 2

Figura 3

c) Politica monetar
Creterea masei monetare (a ofertei de moned) poate constitui o nou surs de
cretere a preurilor. Dac oferta de bunuri i servicii nu se adapteaz suficient de repede la
variaia ofertei de bani, atunci restabilirea echilibrului se va face prin intermediul preurilor,
respectiv va crete nivelul acestora. Deplasarea curbei IS la dreapta (respectiv o cretere a
ofertei de bunuri i servicii) determin creterea ratei dobnzii, i de aici i creterea
preurilor. Creterea masei monetare, nsoit de creterea produciei, poate conduce la
reducerea ratei dobnzii, de aici la creterea cererii pentru investiii, i implicit la creterea
preurilor. n cazul unei ntrzieri ntre momentul creterii ofertei de moned i creterea
produciei n cadrul sectorului real, atunci creterea de mas monetar se ndreapt n
totalitate ctre preuri, respectiv se va regsi ntr-o cretere a inflaiei.

2.Somajul
Cuvntul omaj din limba romn provine din cuvntul francez chomage. La
rndul su, acesta deriv din latinescul caumare, fiind provenit de la cuvntul grec cauma,
care nseamn cldur mare, din cauza creia nceta orice activitate.
2.1. Definirea indicatorilor statistici ai omajului
Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciaz omajul sunt de dou feluri:
- indicatori absolui;
- indicatori relativi.
Indicatorii absolui sau indicatorii de nivel se refer la numrul efectiv de omeri. Ei se
exprim n persoane (mii persoane) i se determin pentru anumite perioade de referin:
lunar,trimestrial sau anual. Numrul omerilor se calculeaz i n corelaie cu anumite
variabile demografice, ca: vrst, sex, stare civil, dar i innd cont de pregtirea
profesional, de nivelul studiilor sau de repartiia teritorial.
O caracteristic aparte urmrit n ceea ce privete analiza omajului este durata
acestuia. Din acest punct de vedere, se identific un omaj de scurt durat (sub un an) i un
omaj de lung durat (pe o perioad mai mare de un an).
omerii, a doua component a populaiei active, reprezint o categorie economic a
crei definire a suscitat numeroase abordri.
omerii n sens B.I.M. sunt persoanele de 15 ani i peste care n decursul perioadei de
referin ndeplinesc simultan urmtoarele condiii:
- nu au un loc de munc i nu desfoar o activitate n scopul obinerii unor venituri;
- sunt n cutarea unui loc de munc, utiliznd n ultimele 4 sptmni diferite metode pentru
a-l gsi: nscrierea la Oficiul de for de munc i omaj sau la agenii particulare de plasare,
demersuri pentru a ncepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunuri sau rspunsuri
la anunuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc;
- sunt disponibile s nceap lucrul n urmtoarele 15 zile, dac s-ar gsi imediat un loc de
munc;
Sunt incluse, de asemenea:
- persoanele fr loc de munc, disponibile s lucreze, care ateapt s fie rechemate la lucru
sau care au gsit un loc de munc i urmeaz s nceap lucrul la o dat ulterioar perioadei
de referin;

- persoanele care n mod obinuit fac parte din populaia inactiv (elevi, studeni, pensionari),
dar care au declarat c sunt n cutarea unui loc de munc i sunt disponibile s nceap
lucrul.
Indicatorul relativ prin care se apreciaz intensitatea omajului este unul din cei mai
importani indicatori macroeconomici: rata omajului. Aceasta se determin prin raportarea
numrului total de omeri la populaia activ i se exprim n procente. Nivelul ratei
omajului i evoluia acesteia reprezint unul din barometrii n funcie de care se iau anumite
msuri de protecie social sau decizii de politic economic.
Ca relaie general de calcul, rata omajului se determin prin raportarea unui
indicator care exprim omajul (numrul de omeri-) i un alt indicator care msoar
populaia de referin, cel mai adesea populaia activ (Pa): / Pa 100.
Concret, acest indicator se poate determina n modaliti variate. Relaiile de calcul pot
s difere n practic, n funcie de legislaia naional sau de informaiile disponibile.
Diferenele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:
- Termenii de raportare i se refer la numitorul raportului care poate fi populaia
activ sau, de exemplu, populaia n limitele vrstei de munc.
- Coninutul indicatorilor primari luai n calcul;
- Sursele de colectare a informaiilor;
- Metodologia de calcul.
2.2.n statistica internaional se utilizeaz urmtoarele rate de omaj:
1. Rata global standardizat BIM, care se calculeaz ca raport ntre numrul
omerilor n sens BIM i populaia activ total; are cea mai mare sfer de cuprindere, fiind
cea mai utilizat n comparaiile internaionale;
2. Rata global standardizat CEE care este raportul dintre numrul de omeri i
populaia activ civil;
3. Rata global standardizat OECD care se determin ca raport ntre numrul de
omeri i populaia activ total.
4. Rata parial de omaj se refer la o anumit categorie de for de munc sau la o
anumit regiune geografic sau administrativ, se determin ca raport ntre numrul de omeri
provenii din categoria respectiv i populaia activ din categoria respectiv.
5. Rata integral (compus) de omaj i subocupare vizibil se calculeaz ca raport
ntre timpul de munc disponibil neutilizat corespunztor al persoanelor n omaj i a celor
aflate n stare de subocupare vizibil (persoane care au un loc de munc dar care lucreaz
involuntar n timp parial) i timpul de munc total disponibil sau timpul de munc utilizat.

Aceasta msoar de fapt omajul potenial, calculul acesteia impunndu-se n special n cazul
rilor n care subocuparea vizibil are dimensiuni apreciabile. Romnia face parte din
categoria acestor ri.
n contextul implicaiilor economice majore pe care le are omajul, a legturilor
acestuia cu inflaia, se vorbete despre o rat natural a omajului.
2.3. Modaliti de calcul a indicatorilor omajului
Indicatorii statistici prin care se apreciaz omajul se determin n practic prin
anumuite metode statistice, folosind surse de date specifice.
n general, n statistica Naiunilor Unite, se identific patru surse mari de informaii,
care au la baz metode i procedee particulare, cum ar fi sondajele statistice sau culegerea
datelor de la diverse instituii pubice. Aceste surse de date au anumite coduri, specificate
pentru fiecare ar.
2.4.Tipologia omajului
O prim delimitare a omajului este aceea n omaj voluntar i omaj involuntar.
omajul voluntar exist atunci cnd muncitorii refuz oportunitile de a se angaja n
slujbe, la salariile existente pe pia. omajul involuntar exist atunci cnd n

anumite

economie sunt insuficiente locuri de munc, la salariile existente. Procentul omerilor care
sunt neangajai

voluntar este cunoscut, potrivit unor definiii, ca fiind rata natural a

omajului.
Separarea omajului n voluntar i involuntar este una din controversele majore din
teoria economic. Economitii keynesieni au afirmat c cea mai mare parte a omajului din
timpul crizelor economice din anii 30 i 80 s-au datorat deficitului cererii, fiind deci, de
natur involuntar. Pe de alt parte, economitii clasici ai teoriei ateptrilor raionale pleac
de la premisa c piaa muncii ajusteaz imediat creterile omajului, prin scderea salariilor.
Din punctul lor de vedere, n anii 30 erau locuri de munc suficiente, dar muncitorii
au
refuzat s le ia. Tot omajul din timpul crizelor economice era voluntar, meninndu-se la rata
sa natural.
Cel mai frecvent sistem de clasificare are la baz mprirea omajului pe cauze n
urmtoarele mari tipuri: omaj fricional, structural, n timp ce dup raportul cerere-ofert, se
identific omajul sezonier i ciclic. S-a ncercat i o grupare a acestor tipuri de omaj n
funcie de caracterul lor voluntar sau involuntar: omajul ciclic este considerat involuntar, n
timp ce toate celelate tipuri sunt considerate omaj voluntar.

n cele ce urmeaz, se va face o abordare a acestor tipuri de omaj din punct de vedere
al funcionrii i locului lor pe piaa muncii.
n funcie de natura i cauzele omajului:
1. omaj conjunctural, generat de reducerea volumului activitii economice a
ntreprinderilor ca urmare a deteriorrii conjuncturii economice interne i/sau internaionale, a
variaiilor conjuncturale ale cererii i ofertei de bunuri i servicii, care provoac o reducere a
necesarului de for de munc.
2. omajul fricional se circumscrie perioadei necesare n mod normal pentru a gsi un
alt loc de munc. Este probabil cea mai rspndit form de omaj care poate apare chiar i n
condiia ocuprii depline a forei de munc.
omajul fricional apare deoarece piaa muncii este inerent dinamic, datorit
imperfeciunii fluxului de informaii i deoarece trebuie s treac un timp pn cnd omerii i
firmele ce ofer slujbe vacante s se gseasc unii pe alii.
Chiar dac dimensiunea forei de munc ar fi constant, n fiecare perioad sunt noi
intrri pe piaa muncii, n timp ce ali angajai sau omeri prsesc fora de munc. Unii
oameni i vor prsi locul de munc n cutarea altuia, mai bun. Mai mult dect att,
fluctuaiile aleatoare ale cererii de bunuri i servicii la nivelul firmelor determin unele firme
s fac concedieri de personal, n timp ce altele fac noi angajri. Deoarece informaiile despre
caracteristicile celor care caut de lucru i natura locurilor de munc vacante nu pot fi
cunoscute instantaneu, este necesar s treac un timp pn la satisfacerea cererilor
potenialilor patroni i ale muncitorilor care caut de lucru. Prin urmare, chiar dac la nivel
agregat cererea i oferta de for de munc sunt egale, omajul fricional exist.
Presupunem c o pia a muncii este n echilibru n sensul c, la un salariu mediu,
cantitatea de munc oferit egaleaz cantitatea de munc cerut. Se vor nota cu D0 cererea de
munc, S0 oferta de munc, w0 salariul mediu pe pia i E0 numrul de angajai.
Chiar i pe o pia n echilibru, sau n situaia de ocupare total a forei de munc, va
exista ntotdeauna un numr de omeri care se afl ntre dou locuri de munc, i care
alctuiesc omajul fricional.
Grafic, existena unei mase a omerilor care apare chiar i atunci cnd, la nivel agregat
piaa muncii este n echilibru este argumentat prin figura 4.

Figura 4

Nivelul omajului fricional ntr-o economie este determinat de fluxurile existente la


nivelul forei de munc i de viteza cu care omerii i gsesc de lucru. Aceast vitez depinde
de instituiile economice existente i de modul n care aceste instituii acioneaz pe piaa
muncii. De exemplu, o cretere a alocaiilor de omaj va determina creterea timpului necesar
pentru ca omerii s-i gseasc de lucru.
3. omajul structural (omaj de neadaptare) este consecina unui dezechilibru ntre
structurile ocupional-profesionale, teritoriale, demografice ale ofertei forei de munc i ale
cererii. Aceste neconcordane pot apare datorit: structurii sectoriale i teritoriale a economiei,
progresului tehnologic, structurii sistemului educaional etc.
n perioadele de restructurri eseniale ale unei economii, cum sunt cele ale tranziiei
de la economia centralizat la economia de pia, omajul structural reprezint principala
form de omaj.
omajul structural apare atunci cnd schimbri importante n cererea de munc
determin o nepotrivire ntre calitile i competenele profesionale ale muncitorilor, cerute i
oferite pe piaa muncii. Dac salariile ar fi complet flexibile i costurile mobilitii geografice
i ocupaionale ar fi reduse, atunci acest tip de omaj ar fi rapid eliminat de ajustrile pieei. n
practic, aceste condiii nu sunt ntotdeauna ndeplinite, iar omajul structural poate apare ca o
problem foarte serioas.
ntr-un mod asemntor se pot analiza i dezechilibrele geografice n cutarea forei
de munc. n aceste situaii se identific un omaj regional.
omajul structural apare datorit schimbrilor eseniale ale cererii de munc, vis-a-vis
de salariile rigide i costurile ridicate ale mobilitii ocupaionale i geografice. omerii
inclui n omajul structural au o mai mic probabilitate de a trece de la statutul de omer la
cel de angajat. Orice msuri de politic social ndreptate spre creterea acestei probabiliti,
au drept scop diminuarea omajului structural. Exemple de asemenea politici sunt cele de
subvenionare a instruirii omerilor, de mbuntire a informaiilor despre condiiile locurilor

de munc i de reducere a costurilor migrrii interne.


omajul structural a fost atribuit, dup cum s-a putut constata, diferenelor dintre
cererea i oferta de for de munc n condiiile costurilor ridicate de ajustare a ofertei la
necesitile pieei. Teorii economice dintre cele mai recente afirm c cel puin un segment al
omajului poate fi atribuit comportamentului productorilor de maximizare a profitului.
Concret, s-a demonstrat c omajul structural poate apare i dac anumii productori
pltesc salarii mai mari dect salariul considerat eficient pentru a crete productivitatea i/sau
reduce deplasrile de personal. Decizia voluntar a acestor productori este cea care menine
salariul la un nivel ridicat, i acesta nu va fi cobort nici dac ali muncitori de pe piaa
muncii (omeri) i ofer serviciile la un salariu mai mic.
Angajaii cu salarii mici i vor dori s lucreze n firmele cu salarii mari i, atta timp
ct exist posibilitatea unor slujbe vacante pe viitor, ei se vor ataa sectorului cu salarii
mari, prefernd s atepte apariia unui loc liber. Prin urmare, datorit acestui comportament,
apare un omaj de ateptare.
2.5.Rata natural a omajului
Rata natural a omajului corespunde funcionrii normale a pieei muncii i este
asociat cu ocuparea total a forei de munc. omajul poate fi considerat excesiv, n orice
ar, dac depete nivelul su natural.
Definirea ratei naturale a omajului este destul de dificil, dar exist cteva abordri n
acest sens. n continuare vom face o succint sintez a definiiilor date n teoria economic
ratei naturale a omajului.
Unii economiti definesc rata natural a omajului ca fiind rata la care att salariile ct
i inflaia sunt fie stabile, fie la nivele acceptabile. Dup ali autori rata natural a omajului
este rata omajului pentru care locurile vacante de munc sunt egale cu numrul de omeri. O
alt definiie afirm c rata natural a omajului este nivelul omajului la care orice cretere n
cererea agregat nu determin reducerea omajului. Potrivit unei variante a acestei ultime
definiii rata natural a omajului este rata la care toi omerii sunt voluntari, adic exist doar
omaj ciclic i, eventual, sezonier. n cele din urm, o recent definiie dat de James Tobin
afirm c rata natural este rata omajului la care nivelul acestuia este neschimbat i att
fluctuaiile existente la nivelul masei de omeri ct i durata omajului sunt normale.
Toate aceste definiii ncearc s sintetizeze ntr-un mod specific conceptul mai
general al ocuprii totale a forei de munc.
Dac presupunem c omajul fricional i sezonier exist chiar i atunci cnd piaa

forei de munc este n echilibru este evident c rata natural a omajului este afectat de
factori ca: micarea voluntar a angajailor, micrile n i n afara forei de munc, durata de
timp n care omerii i gsesc slujbe acceptabile. Aceti ultimi factori variaz mult n cadrul
grupurilor demografice, astfel nct rata natural a omajului este puternic afectat de
compoziia demografic a forei de munc.
Atunci cnd o economie este n echilibru pe termen lung, omajul va fi la rata sa
natural. Din moment ce rata natural a omajului este un concept teoretic, ea nu poate fi
direct observat, i, prin urmare, trebuie estimat.
Economitii au dou modaliti diferite pentru a estima rata natural a omajului. n
primul rnd ei determin o ecuaie prin care coreleaz omajul agregat de rata inflaiei.
Conceptual, rata natural a omajului este prezent atunci cnd rata omajului nu
crete i nici nu scade. Astfel, atunci cnd inflaia este constant, ecuaia ce stabilete legtura
ntre rata inflaiei i omaj furnizeaz un estimator pentru rata natural a omajului.
A doua metod de estimare a ratei naturale a omajului se bazeaz pe datele istorice
legate de rata omajului de-a lungul unor perioade mari de timp. Aceste date sunt diferite n
funcie de grupurile demografice. Se estimeaz ratele omajului pentru aceste grupuri
demografice i apoi se agreg aceste estimri.
Rata natural a omajului este analizat i din perspectiva legturii omajului cu
inflaia: atunci cnd rata inflaiei este stabil, constant, se vorbete de rata natural a
omajului, numit i NAIRU, ( Non Accelerating Inflation Rate of Unemployment ).

3. CORELATIA INFLATIE SOMAJ


De muli ani economitii afirm existena unei corelaii negative ntre rata inflaiei pe
de o parte i rata omajului din economie, pe de alt parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale
omajului sunt asociate cu nivele sczute ale inflaiei i invers.
Dei rmne un subiect controversat ntre economiti,astzi este acceptat ideea c, pe
termen scurt, societatea are de ales ntre inflaie i somaj, relaia dintre acestea fiind ilustrat
de Curba Phillips. (figurile 5 i 6 ) Acest model economic a influenat teoriacontemporan a
inflaiei, deoarece i-a condus pe economiti la cteva concluzii foarte importante.

Astfel, A.W Phillips a pornit de la ipoteza ca ntre rata inflaiei i omaj exist o
legatur stabil, invers proporional.
Cercetatorul a evidentiat, pe baza unei cercetari minutioase, relatia intre rata de
crestere a salariilor nominale si rata somajului. El a ajuns la concluzia ca cele doua se afla in
relatie negativa. Cand rata somajului este ridicata, revendicarile salariale ale sindicatelor si
angajatilor sunt reduse si invers. Relatia stransa dintre inflatie si somaj este ilustrata si de
modelul curbei lui Phillips, in a carei istorie se pot distinge trei etape:
a. Prima etapa reprezinta formularea notiunii respective de catre Phillips si Lipsey,
pornind de la presupunerea ca intre rata inflatiei si rata somajului exista o relatie stabila,
invers proportionala, deci reducerea somajului se poate face numai cu pretul unui nivel mai
ridicat al ratei inflatiei sau, altfel spus, niveluri mai mari ale productiei nationale (venit
national) sunt asociate cu niveluri mai ridicate de preturi i cu o rata redusa a somajului.
b. A doua etapa a fost dominata de teza ratei naturale a somajului
care demonstreaza diferenta dintre curba lui Phillips pe termen scurt i pe termen lung. Curba
lui Phillips pe termen scurt reprezinta o relatie negativa intre rata inflatiei si rata
somajului, asteptarile inflationiste ramanand constante; curba lui Phillips pe termen lung se
prezinta sub forma unei drepte verticale corespunzatoare unei anumite rate a somajului,
denumita rata naturala a somajului. Rata naturala a somajului poate corespunde
oricarei valori a ratei inflatiei, cu conditia ca aceasta sa fi fost pe deplin anticipata.
c. A treia etapa din istoricul curbei lui Phillips este reprezentata de critica colii
asteptarilor rationale. Un grup de teoreticieni (Lucas, Sargent si Walace) au combatut ipoteza
ratei naturale a somajului, argumentand ca nu este consecventa principiului asteptarilor
ajustabile. Daca ipoteza RN afirma ca exist o curba a lui Phillips pe termen scurt atat timp
cat inflatia nu este complet anticipata, scoala asteptarilor rationale, in schimb, neaga faptul ca
relaia existent ntre partea neanticipat a ratei inflaiei i rata somajului ar putea fi exploatata
de o politica economica sistematica. Deci, se poate spune ca, pentru adeptii asteptarilor
rationale, nu exista o curba a lui Phillips pe termen scurt. In acest context, trebuie mentionat
faptul ca exista o legatura intre curba lui Phillips particularizata de catre Friedman si curba lui
Phillips originala.
Aceasta legatura este facuta de legea lui Okun care isi are importanta ei in contextul
analizei corelatiei dintre inflatie si somaj, respectiv crestere economica, in urmatoarea
insiruire logica: daca atunci cand PIB creste, somajul scade, iar cand somajul scade, inflatia
creste, inseamna ca intre PIB si inflatie exista o relatie pozitiva

Economistul englez a fundamentat modelul curbei Phillips din care s-a putut observa
c nivelul omajului a fost mai mare atunci cnd ritmul de cretere a salariului nominal a fost
mai lent i invers, omajul a fost mai mic cnd creterile salariului nominal au fost mai rapide.
Concluzia care a urmat acestor constatri este esenial pentru economia oricrei ri i poate
fi formulat astfel: dac se stabileteca obiectiv o reducere a ratei inflaiei, trebuie acceptat
ideea unui omaj mai ridicat, iar dac obiectivul este reducerea ratei omajului, economia se
va confrunta cu o inflaie mai mare.
Analiznd serii de date ale inflaiei i omajului, economitii au remarcat faptul c
legtura invers, stabil, ntre cei doi indicatori nu este ntotdeauna valabil. O interpretare
alternativ a acelorai date ar fi aceea c, n timp ce legtura ntre inflaie i omaj exist la un
anumit moment, poziia curbelor este determinat i de un numr de ali factori.

Figura 5

Efectul net al acestor factori a fost deplasarea curbei Philips spre dreapta pentru
perioada cuprins ntre anii 1960-1980. n ultimii ani, curba se pare c s-ar fi deplasat din nou
spre snga, dup opiniile unor economiti americani.
Se poate vorbi, prin urmare, nu de curba Philips, ci de o familie de curbe, ca n
figura 6.

Figura 6

Curba Phillips pe termen scurt arat c rata omajului este cu att mai mic cu ct
salariile cresc mai repede. Cu alte cuvinte, exist o legtur invers ntre rata omajului i rata
creterii salariilor.
Cand preturile sunt stabile oamenii au locuri de munca sigure, isi pot calcula mai usor
datoriile pe care le au de platit si le raman bani chiar si pentru vacanta, bancile au dobanzi
mai mici pentru ca au siguranta ca imprumuturile vor fi rambursate. Viitorul tinerilor arata
mult mai bine deoarece acestia dupa terminarea studiilor vor avea locuri de munca bine
platite.
Inflatia ridicata reduce valoarea datoriilor, dar salariile nu tin pasul cu scumpirile si astfel
familiile trebuie sa renunte la alte bunuri pentru strictul necesar. Se fac tot mai multe
manifestatii pentru cresterea salariilor. Studentii sunt foarte afectati pentru ca nu au bani sa isi
cumpere carti, caiete,

majoritatea se angajeaza ca sa iti cumpere ceea ce le trebuie.

Cand este hiperinflatie, salariile oamenilor valoreaza din ce in ce mai putin cu fiecare luna si
din ce in ce mai multi oameni raman fara locuri de munca. Multe intreprinderi dau faliment,
ceea duce la somaj in masa. In opinia mea rata inflatiei este mult mai importanta decat rata
somajului, deoarece prima o genereaza pe a doua.

4. Studiu asupra corelatiei inflatie


somaj in Uniunea Europeana in
perioada 2008-2013
Obiectiv: Acest studiu vizeaza relevarea relatiei/ demonstrarea legaturii de cauzalitate dintre
nivelul inflatiei si cel al somajului in Uniunea Europeana (28 tari), in perioada 2008-2013.
Prezentare generala: Pentru realizarea cercetarii cuprinse in lucrarea de fata mi-am propus
sa analizez legatura dintre rata inflatiei si cea a somajului. In acest sens voi verifica daca
teoria lui Phillips respectata, cu ajutorul metodelor statistice.
Ipoteza privind relatia de cauzalitate dintre nivelul ratei somajului existent si rata inflatiei, de
la care pornesc este urmatoarea :

Presupunem ca exista o relatie de cauzalitate intre variabila independenta rata somajului si


variabila dependenta rata inflatiei, intre ele existand o legatura indirecta.

Metodologia cercetarii:
Verificarea ipotezei se va realize prin metode statistice.Metodele de studiere a
dependentelor dintre 2 sau mai multe variabile sunt multiple.Dintre acestea cele mai
representative sunt cuprinse in analiza de regresie si corelatie.In cadrul acestor metode se
studiaza legatura dintre o variabila dependent (y) si una sau mai multe variabile independente
(x).
Variabila dependenta (y) se mai numeste variabila rezultativa sau
independenta

efect, iar variabila

(x) se mai numeste variabila factoriala sau cauza.

Utilizand metoda

corelatiei vom masura cu ajutorul indicatorilor de corelatie, intensitatea legaturii respective,


cat de puternica este legatura dintre variabile.
Date utilizate:
Datele utilizate in acest studiu sunt date anuale, colectate de pe website-ul Eurostat, baza
de date privind rata inflatiei si a somajului.
Rata inflatiei este calculata pe baza indicelul armonizat al preturilor de consum (indicele
preturilor de consum calculate pe baza unei abordari armonizate si a unui singur set de
definitii).

Principalele rubrici luate in considerare in calcului IPC:


00. Toate-articolele (index global)
01. Alimente i buturi non-alcoolice
02. Buturi alcoolice i tutun
03. mbrcminte i nclminte
04.Ap, electricitate, gaz i ali combustibili ai casei
05. Mobilier, echipamente de uz casnic i de ntreinere de rutin a casei
06. Sntate
07. Transport
08. Comunicare
09. Recreere i cultur
10. Educaie
11. Restaurante si hoteluri
12. Diverse bunuri si servicii.
Cercetarea ratei inflatiei a luat in considerare datele statistice aferente tuturor articolelor
(grupa 00).

In ceea ce priveste rata somajului, conform datelor Eurostat, aceasta reprezinta somerii
ca procent din forta de munca, in sens BIM (in functie de Biroul International al Muncii).
Forta de munca este numarul total de persoane angajate si someri.
Categoria somericuprinde persoanele cu varsta cuprinsa intre 15-74 ani, care:
- sunt fara loc de munca in cursul saptamanii de referinta;
- sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele doua saptamani;
- au cautat activ un loc de munca in ultimele patru saptamani sau au gasit de munca pentru a
incepe activitatea in urmatoarele trei luni.

Analiza datelor statistice date empirice


a) Inflatia, somajul si indicele mizeriei
In tabelul nr. 1, de mai jos, este prezentata rata inflatiei, rata somajului si indicele mizeriei in
Uniunea Europeana, in perioada 2008-2013.

Anul

Indicator
2008
Rata inflatiei
3,70%
Rata somajului
7,00%
Indicele mizeriei
10,70%
Ritmul de
dinamica (modificarii absolute)
al inflatiei (%)
Ritmul de dinamica al
somajului (%)

2009
2010
2011
2012
2013
1,00% 2,10% 3,10% 2,60% 1,50%
8,90% 9,60% 9,60% 10,40% 10,80%
9,90% 11,70% 12,70% 13,00% 12,30%

-72,97

110,00

47,62

-16,13

-42,31

27,14

7,87

0,00

8,33

3,85

Tabel 1

Inflaia, omajul i "indicele mizeriei", in UE (28 ri), 20082013


14,00%
12,00%
10,00%
8,00%
6,00%
4,00%

2,00%
0,00%

2008
2009
Rata inflatiei

2010
2011
Rata somajului

2012
2013
Indicele mizeriei

Figura 1

Indicele mizeriei masoara performanta si bunastarea economica a UE (28 tari ) in


perioada 2008-2013. Se considera ca o rata mai mare a somajului si o inrautatire a inflatiei
creaza costuri economice si sociale mai mari pentru o tara.
In UE, in perioada 2008-2009 s-a inregistat o scadere semnificativa a inflatiei, insa o
crestere a somerilor. Cu toate acestea, deoarece rata inflatiei a scazut cu 72,97% in 2009 fata
de 2008, iar rata somajului a crescut cu doar 27,14%, pentru indicele mizeriei se constata o
scadere in anul 2009 fata de anul 2008.
In perioada analizata, rata inflatiei are o evolutie fluctuanta, in perioada 2009-2011

inregistrind o creste cu aproximativ 1 punct procentul, de la an la an, dupa care se constata o


scadere pana in anul 2013.
In ceea ce priveste rata somajului acesta este in crestere in perioada 2008-2010, de la 7
la 9,6%, apoi inregistreaza o stagnare, dupa care este urmata din nou de o crestere.
De precizat este faptul ca, la acelasi nivel al ratei somajului, rata inflatiei s-a modificat
cu 1 punct procentual.

b) Curba Phillips in UE (28 tari), in perioada 2008-2013


Anul
Indicator

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Rata somajului (%)

7,0

8,9

9,6

9,6

10,4

10,8

Rata inflatiei (%)

3,7

2,1

3,1

2,6

1,5

27,14

7,87

0,00

8,33

3,85

-72,97

110,00

47,62

-16,13

-42,31

Ritmul de dinamica al somajului (%) Ritmul de dinamica al inflatiei (%)


Coeficientul de corelatie Pearson

-0,50

Tabel 2

Curba Phillips in UE (28 tari), in perioada 20082013


4

y = -0,3765x + 5,8661
R = 0,2538
Coeficientul de corelatie Pearson= -0,503

2008

3,5

2011

Rata inflatiei (%)

2012

2,5
2
2010

1,5
1

2008-2013
2013

Linear (2008-2013)

2009

0,5
0
0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

12,0

Rata somajului (%)


Figura 2

In figura 2 este prezentata Curba Phillips in Uniunea Europeana (28 tari), in perioada
2008-2009. Analizand datele statistice cu privire la rata somajului si rata inflatiei se constata
faptul ca in perioada mentionata rata somajului a inregistrat un trend constant de crestere , in
timp ce rata inflatiei a avut o evolutie fluctuanta.Asadar nu se observa o crestere graduala a
unui indicator si o crestere a celuilalt, ci asistam la modificari ale ratei inflatiei in raport cu
rata somajului.
Coeficientul Pearson = - 0.5, fiind negativ indica faptul ca intre cele doua variabile
exista o legatura indirecta si de intensitate medie din punct de vedere statistic.
Cu toate acestea putem observa faptul ca nu exista o scadere graduala a unui indicator si o
crestere a celuilalt,deoarece desi rata somajului inregistreaza o crestere anuala, rata inflatiei
are o evolutie sinuoasa.

Corelatia dintre ritmul de dinamica (anual) al


inflatiei si cel al somajului, in UE, 2008-2013
Ritmul de dinamica al inflatiei (%)

150,00
100,00
y = -3,7943x + 41,051
R = 0,2915
Coeficientul Pearson = -0,539

50,00
0,00
0,00

10,00

20,00

30,00

2008-2013

-50,00
-100,00

Ritmul de dinamica al somajului (%)

Figura 3

In ceea priveste analiza statistica dintre ritmul de dinamica al inflatiei si cel al somajului, intre
2008-2013, in UE, evidentiaza faptul ca intre cele doua variabile exista o legatura indirect
(invers proportional), de intensitate medie, din punct de vedere statistic, la fel ca si in cazul
corelatiei dintre rata inflatiei si cea a somajului.

c) Rata inflatiei si a somajului in tarile din UE in anul 2013


Indicator
Zona geo.
UE (28 tari)
Belgia
Bulgaria
Cehia

Rata somajului (%)

Rata inflatiei (%)

10,8

1,5

8,4

1,2

13,0

0,4

7,0

1,4

Danemarca

7,0

0,5

Germania

5,3

1,6

Estonia

8,6

3,2

Irlanda

13,1

0,5

Grecia

27,5

-0,9

Spania

26,1

1,5

Franta

10,3

Croatia

17,3

2,3

Italia

12,2

1,3

Cipru

15,9

0,4

Letonia

11,9

Lituania

11,8

1,2

5,9

1,7

10,2

1,7

Malta

6,4

Olanda

6,7

2,6

Austria

4,9

2,1

Polonia

10,3

0,8

Portugalia

16,4

0,4

Romania

7,1

3,2

Slovenia

10,1

1,9

Slovacia

14,2

1,5

Finlanda

8,2

2,2

Suedia

8,0

0,4

Anglia

7,6

2,6

Luxemburg
Ungaria

Maxim
Minim

Tabel 3

Conform tabelului de mai sus, analizand rata inflatiei si cea a somajului din UE (28
tari), in anul 2013 se constata faptul ca cea mai mare rata a somajului s-a inregistrat in Grecia
(27,5%), tot aici inregistrandu-se si cea mai mica rata a

inflatiei (-0.9%).

In ceea ce priveste nivelul minim al ratei somajului acesta s-a inregistrat in Austria (4,9%),
fiind

urmata

de

Germania

(5,9%).

Dintre cele 28 de tari analizate, in anul 2013, cea mai mare rata a inflatiei s-a inregistrat in
Romania.

Rata inflatiei (%)

Distributia tarilor din UE, in anul 2013, din punct de vedere al corelatiei dintre rata
inflatiei si rata somajului

3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
-0,5 0,0
-1
-1,5

y = -0,0795x + 2,2355
R = 0,2095

Coeficientul lui Pearson =


-0,457

10,0

20,0

30,0

Rata somajului (%)


Figura 4

In figura de mai sus se poate observa distribuitia tarilor din U.E., in anul 2013, pe baza curbei
Phillips, demonstreaza faptul ca intre cele doua variabile exista o legatura indirecta
(coeficientul lui Pearson fiind negative), de intensitate medie din punct de vedere statistic.
d) Rata inflatiei si a somajului in tarile din UE in perioada 2008-2013, calculate ca medie
aritmetica
Indicator
Zona
geografica

Rata somajului

Rata inflatiei

(medie 2008-2013)

(medie 2008-2013)

UE (28 tari)

9,4

2,33

Belgia

7,7

2,33

Bulgaria

9,9

3,95

Cehia

6,5

2,52

Danemarca

6,5

2,08

Germania

6,5

1,73

Estonia

11,1

4,33

Irlanda

12,5

0,57

Grecia

16,7

2,23

Spania

20,2

2,15

Franta

9,2

1,75

Croatia

13,0

2,83

Italia

9,0

2,23

Cipru

8,5

2,37

Letonia

14,6

3,98

Lituania

13,0

4,17

5,1

2,53

10,2

4,33

Malta

6,5

2,53

Olanda

4,6

2,00

Austria

4,4

2,27

Polonia

9,2

3,22

Portugalia

12,7

1,67

Romania

6,7

5,33

Slovenia

7,5

2,55

Slovacia

13,0

2,47

Finlanda

7,8

2,65

Suedia

7,8

1,63

Anglia

7,4

3,17

Luxemburg
Ungaria

Tabel 4

6,00

Distributia tarilor din UE, avand in vedere


corelatia dintre rata inflatiei si rata somajului
(media), in perioada 2008-2013

Rata inflatiei (%)

5,00
4,00
3,00

2,00
1,00
0,00
0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

Ratei somajului (%)

Figura 5

In ceea ce priveste media ratei somajului si a ratei infatiei, calculate ca media aritmetica
simpla in perioada 2008-2013, pentru cele 28 de tari ale U.E. pentru graficul de mai sus arata
o legatura directa intre acestea (coeficientul Pearson = 0.03), insa de intensitate foarte slaba,
aproape inexistenta.

5. Curba Philips in perioada 2008-2013, In UE, Romania,Bulgaria, Ungaria


si Slovenia
Zona UE

Romania

Bulgaria

Rs (%)

Rs (%)

Ungaria

Slovenia

Indicator
Anul

Rs (%)

Ri
(%)

Ri
(%)

Ri

Rs (%)

(%)

Ri

Rs (%)

(%)

Ri
(%)

2008

7,0

3,7

5,6

7,9

5,6

12

7,8

4,4

5,5

2009

8,9

6,5

5,6

6,8

2,5

10,0

5,9

0,9

2010

9,6

2,1

7,0

6,1

10,3

11,2

4,7

7,3

2,1

2011

9,6

3,1

7,2

5,8

11,3

3,4

10,9

3,9

8,2

2,1

2012

10,4

2,6

6,8

3,4

12,3

2,4

10,9

5,7

8,9

2,8

2013

10,8

1,5

7,1

3,2

13,0

0,4

10,2

1,7

10,1

1,9

Coeficientul de

-0,5038

corelatie
Pearson
Tabel 5

-0,657

-0,7472

-0,3014

-0,4969

Curba Phillips in perioada 2008-2013 in: UE,


Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovenia

14
12

Rata inflatiei (%)

10
8
6
4
2
0
0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

12,0

14,0

Rata somajului (%)


U.E.

Bulgaria

Romania

Ungaria

Slovenia

Figura 5

In graficul de mai sus este redata curba Phillips pentru UE (28 tari), Romania, Bulgaria,
Ungaria si Slovenia.
Analizand datele furnizate de Eurostat si coeficientul Pearson se poate constata faptul ca in
toate cazurile, exista o relatie indirecta intre rata inflatiei si cea a somajului,si semificatie
slaba sau cel mult moderata, din punct de vedere statistic.
Analizand curba lui Phillips, ca relatie dintre rata inflatiei si rata somajului, pentru tarile
precizate, in perioada 2008-2013, se poate observa ca nu exista o scadere treptata a unui
indicator si o crestere a celuilalt ci exista variatii.
In Bulgaria, in 2008 avem o rata scazuta somajului si o rata ridicata a inflatiei, in timp ce in
anul 2013 remarcam o rata ridicata a somajului si o rata scazuta a inflatiei. Aici, coeficientul
lui Pearson este cel mai aproape de -1, indicand astfel o legatura puternica intre cele doua
variabile.
In U.E. pe perioada 2008-2013, in timp ce rata somajului urmeaza un trend ascendent,
crescand de la an, la an, in timp ce rata inflatiei are o evolutie fluctuanta (scade-creste-scade).

Concluzii:
Evolutia inflatiei si a somajului in U.E, intre 2008-2013, nu respecta in totalitate curba
Phillips, privind corelatia dintre rata inflatiei si rata somajului. Analiza statistica a
datelor evidentiaza faptul ca intre cele doua variabile economice exista o legatura
indirect in perioada analizata, insa : legatura nu este una stabila,semnificativa din punct
de vedere statistic, deoarece nu se constata o scadere a ratei inflatiei in raport cu o
scadere a ratei somajului, si invers.

Bibliografie:
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_SDDS/DE/prc_hicp_esms.htm
http://upet.ro/anale/economie/pdf/20100215.pdf
http://store.ectap.ro/articole/463_ro.pdf
http://store.ectap.ro/articole/566_ro.pdf
http://www.scritub.com/economie/CURBA-LUI-PHILLIPS194191746.php
Piata fortei de munca in context europen, Herman Emilia;

S-ar putea să vă placă și