RUGACIUNEA SAMANULUI

Femeie a iubirii
Femeie a puterii
Eu sunt Arborele Vietii
Eu simt cantul Pamantului
urcand in golul rinichilor mei
arcuindu-mi muschii spatelui
pentru a iesi in ramuri numeroase
in jurul curcubeului fruntii mele
Eu simt apele marilor
rostogolindu-se in urechea mea
miscandu-si valurile inspumate
pentru a se varsa in fantana
coroanei mele de lumina
Eu sunt Arborele Vietii
Eu simt focul Soarelui casatorit cu Pamantul
clocotind ca lava unui vulcan
in craterul inimii mele;
el va face sa se nasca vaporii fertili
de unde pornesc mii de creatii
Vad iesind din el Sabia sacra
calita in unirea cu Apa si Focul
Ea taie ramurile mele care nu mai traiesc
Si dispare in soare.
Eu sunt Arborele Vietii
Inradacinat prin iubirea
celei care a dat forma vietii mele
Mama mea Pamantul
Hranit cu ambrozia eterului divin
a celui care m-a imaginat
Tatal meu Soarele
Vulturul isi face cuib
pe creanga mea roditoare
furnica isi face musuroiul
la radacina degetelor mele alungite
Spre ale tale
Barbat al iubirii
Barbat al puterii.