Sunteți pe pagina 1din 17
ANGL 1 No. |. 15 Noembrie 1912. Revista Noasfra PUBLICATIE SCOLARA === Sab conducerea D-lu! Profesor D. PAPADOPOL Px \facacr ue - toni Cuvint innainte. Revista aceasta rispunde unei vechi dorinte a gcoldrimei oragului nostri. La ticeul (D. Parodi) * ei - Odal’ cu sosirea veacului XVI-lea stiinja incearet o nowt fazi. Veacul Renasterei, veacul marilor aplicajiuni ale inven{iunilor mecanice, a marilor deseoperiri geografice, al neprefuitelor cApo- dopere artistice, se afirma mai ales printr’o alla serie de note ca- racteristice, o schimbare fondamentalé a vechilor coneeptii prin noi directive: liberal examen, libera cugetare gi spiritul de cerce- tare indici inceputul unei ere noui, unor timpuri novi, timpurilor aga zise: moderne. In acest mediu, propice expansiunilor nouilor doctrine, filoxzo- ful Bacon: ,,cel mai mare, cel mai injelept si cel mai migel dintra oameni“ dupa expresia tipica a unui istorie, scoate Ja iveali la anul 1620 cartea sa de aur: ,Novum Organum* carte, care pune bazele unei noui metode in cereetarea naturei si pe care putem considera ea origina spiritulvi stinlific propriu zis. Bacon zice, in aceasti carte, cA baza cercetarilor naturei tre- | pee a observare cu totol novi si neasleptala prin iplele care existau, in scrierile filosofilor scolastici, care de si stiau at&t de multe lucrari despre natura, nu putenu si pond © unitate sau leg&tura in mulliplicitatea de fenomene materiale care li incunjurau. Aeest fapt sugestiond din ce in ce mai mult spiritele cer- cot&toare si a facut ca in cele din urma sa fie recunoscut in lu- mea cercetérilor unci formule stimlifice generale, ci experimentarea eo metodA infailibilé si care prin numele de: inducfia baconicd © «<....yil (Bacon) eu le rare mérite, de sentir et d'indiquer nellement les conditions d'ane méthode expérimentale rigoureusement pro- bante et d’oposer a I'induction d’autre fois la méthode qu'ont suivie tous les grands expérimentateurs moderns et 4 laquelle on a donné justement le nom d'induction baconienne.» (G. Fansegrive) Experimentarea a construit deci dela Bacon incoace, una din caracteristicele gtiinjei. Dar ca cineva si poali experimenta nu-i aga ci are nevoe sit ate cu’ cea mai mare atentie fenomenul de care se preo- cupi? Aga dar si observafia © un element indispensabil intr’o ceree- lare gtiinfificd. Aceste dona coneluzli au stabilit, ci in cereetarea naturei o- mul este inarmat cu douf arme dintre cele mai perfectionate: 1), Experimentafia si 2) Observarea, Stiinja ¢ cu profit de cand s’au doscoperi, aceste metode. Am vazut ci fenomenele naturale trebuesc observate; ce decurge de aci? Observarea implica atenjiunea cea mai rigu aga dar 0 desvoltare din ce in ce mai desivarsité a acestei facultati, cel mai important factor al inteligen|ei constiente. Atentia duce la a des- coperi legitura adénca ce existi Intre fenomene; a determina re- latia dintre caoza si efect, relajie pe care e bazata intreaga $tiinfa moderna. Dar atunci experimentatia la ce-ar mai servi? Serveste in a demonstra constan{a fegi! r naturei gi a ne a- rata ci in aceleasi Imprejuraéri au toc aceieasi fenomene iar in imprejurari diferite, fenomene diferite. Aiceasta e de o capitalé important&, cici stiind cai natura se bazeazi pe o repetare coatinu’ si neobosita a acelorasi fenomene, problema cercetarei ni se situplifick cu totul si in loc de a ne o- cupa cu diferitele modalitili ale unui feaomen il vom privi ca o cauzi generald care reacfioneazd in mod anumit faji de diferitele Amprejuret. cestea alciituesc : Rafionamental sili care se deosebeste de rationamentul obisnuit dup& cum ‘observatia si experienja vul- 10 ____ REVISTA .NOASTRA, gara. Rationamentul sliinjifie rezulti din perfectionarea celui vul- gar gi care ca si cunostinfele, trebue si indeplineascd condilia de a fi exact pentru a trece drept stiinfific. Ralionamenotul gtiinlific se eonduce gi el dupa nisgie reguli generale, care sunt rezultatul studierei mai multor cazuri particu- Jara; él € acelagi, pentru toli oamenii de stlin\i: ,Je pense—zice Claude Bernard, qu'il o’y a pour l’espril qu'une seule manitre de raisonner, somme il n’y a pour l'espril qu'nne seule manidre de marcher®. Rafionamentul se subdivide in: inducfiane si deducfiune. In- duclia © trecerea dela fapt ta idee, deductia: dela idee fa fapt sau fa alte idei cave nase din ea gi 0 verilici. * ae Tr rezumat ramane stabilit ea stiinja, dela inceputul veacului al XVIl-lea se bazeazi pe observare si experimentare, desvoliand facultatea atenfici, determinand constania legilor precum gi legi- tura dintre cauzi $i efect, din caré material se elidesle rafiona- meéntul gtintific, Resultatele objinute din aplicarea noilor metoade in vereelii- vile stiinfifice sunt uimitoure: ‘i gi invenoni a- firma cu prisosin(é: giganticil payi ce-i face realizind in decenii ceia ce n'a realizat in ca idealul ei, ee unei formule generale din care st deducd si st explice totul, 8 para dac&é bu apropial{ cel pulin realizabil, Stefanescu Simion Closa VII Reali “Nostalgie.. O cue raslef, cénd te aud Cdei nu pot ca sd fin si eu Jn primdvard, prin stejari, La fel cu tine: un pribeag... Simfesc cum genele-mi se ud Sad stau prin codri tot mereu De-un plans ugor, Cantand de dor Récoritor, Pe ta izvor, Ca'n zile mari... Din foi de fags. Ci sunt sortit ca sé mda due Din satu-mi dutce, drégdlas.. Ramdi cu bine, draga cue ! De dorul tau Pareri de rau Avea-voi fa oras. Dumitru PAldnceanu : Cl. VII Liceul ,Unirea* Focsani, SS ee ee esa SS SS ea Sa Sa Se LSS SSS SSS Se SSS eq Wet Had Le ,FRATI DE LA P Conferinfa tinutd in ziua de 20 Octombrie la Societatea itterard a elevilor,de D. Dumitriu Va R. Domnilor ! ‘Ma prezint astazi in fata D-ys cu un subject, a cérui insemnatate © veli rectinoaste cu tolii, dat fiind evenimeniele at&t de ortanté in preajma carora ne aflam. Poate slabului meu glas it va lipsi acea uga- rinja si libertate in exprimare, pe care 6 poseda orice bun conferentiar; fotusi, am cea mai ferma conyingere ca, ajutat de sentimentele pe care le nutresc si pe care 1 D-vs le nutri{i, ca tofi Romani inbitori de pa- tria si neamul lor, voi reugi, macar in parte, sa va fac o idee cat m claré de viata pe care o duc fraji de-ai nostri, dincolo de stramtele vremelnicele hotare ale {drei noasire, In mica mea dizertajie nu voi face apel la memoria D-vs. spre @ rejine date istorice numeroase, care de altminteri nu vor ocupA decét prea putin loc in ea, ci ma voi adres& Ssufletului D-vs., pentrucd voi yorbi de fraji cu acelag suflet romédnesc, format din surse gi in imprejurdiri comune. Frati ramén pe fraji, legaturile de sdnge nu se rup niciodalai, si departarea, ori mare ar fi dansa, nw poate schimba nimic din comunitatea lor de idei si simtiminte | Domnilor! Astézi cu tof{ii urmarim co cea mai mare atenfie si in- cordare uraganul care s’a deslan{uit cu atata furie in vecindtatea noastra. Carbunele, care de at@tea veacuri mocnea indbugit sub cenuge, care de atdiea veacuri isi acumula energia, o desfagura astazi in focul mis- tuitor pis care {| vedem. ichii intregei Europe isi concenireaza privirile pline de teama asupra Peninsulei Balcanice,a cdrui orizont le apare tnrogit de flacdri, si fiecare cauld sa-gi pastreze nestirbite interesele sale. Dar noi Romanii dece urmarim cu atata atenjie razboiul, care sunt oare interesele noastre? Pe langa cele de ordia material, noi avem altele, mai inalte, de ordin national, De ria noasird de astazi este cea mai sfinid, e datorie cAtre fraji! Gandul nosiru trebue sd se abata cdtre acei cari, de acelag sange si fil ai aceleiasi mame, a noastré a tuturora, lupta in crancena despe- rare cu dusmanii neamului, ca sa-si pastreze pandntal pe care de veacuri locuese, limba si religia laSald de strdmosi si pasirata cu prejul sdn- gelui. Privirele noasire trebue sA se indrepie, datatoare de curaj si ali- natoare de suferin{a, catre vulturul de pe crestele Pindului, care, obosit, cu aripile lasate si cu penele smulse in lupt apriga si aeincelata, ne face semne desperate, cerfindu-ne ajutorul ce-i datoram! Acum, mai mult ca oricdnd, el are prilejul sa. lesteme soarta, care fara nici o mild, I'a depariat de langa trapul mamei sale ! Domnilor ! Stim cu tofii, din paginile istoriei neamului, originea 12 ____REVISTA_NOASTRA_ acestor fra{i de-ai nostri in jinuturi atat de depariate. Nobili colonisti Romani in unire cu vitejii si curagiosii locuitori ai Daciei, au plasmuit inceputurile poporului Roman, Faptele istoriei ne-au dovedit ca posedaim earacterele acestor doud rase; poblefea, dragostea de muned si vitejia romané, impreund cu energia si curajul dacie! Soarta insd, oarba si nepartinitoare ca totdeauna, n'a vrut sé ra- ménem intr’un singur snop, pe paméntul pe care ne ndscusem, Ci ne-a trimis grozavele navaliri barbare, care ne-au despdr{it si imbucatatit. Neputand rezistA puhoiulni cotropitor nu ne-a rémas decdt sd ne re- tragem la munti, singurul nostru adapost, Si cé paméntul pe care locuiam se jntinded din Carpaji si pana in Halcani departe, natural a fost sa ne retragem in fiecare din acesti min{i; jar in golul Jasat intre noi s’au agezat barbarii, pundndu-se astfel ca o stavild intre cele doud mdénunchiuri de frati. Izolati cu totul de grosul poporului din care f4- ceau parte, chinuifi de grija cea mare a existenjei, hartuili necontenit de barbarii salbateci cu care veneau in contact, biejii Romani au in- ceput sa si retragaé din ce in ce mai mult spre Sud, pana cénd au gasit crestele ospitaliere ale Pindului, unde s’au agezat. Si acolo, de ‘atunci si pana astazi, ca o insula pierduta in largul méarei, desprinsd cu forta de continentul din care faced parte, a rezistat gi rezisté si astazi cu eroism contra valurilor ce o isbese din toate partile. De vom deschide istoria Aromanilor vom veded cA att fost tim- uti in care ei au ajuns la un oarecare grad de desvoliare materiala. lata. ce ne spnne istoricul Bizantin Pachymer despre viaja lor prin se- colal XIII gi XIV: ,,Valahii acestia, cari se intinsesera pfnd la capitala imperialui, inmuljindu-se peste masura, erau cu drept cuvAnt banuiti ca au cumva, cAnd Scifii din Nordul Dunarii vor navali, sd nu-si uneasca insemnatele lor piteri, cu dangii find atrasi in partea lor prin asemi- narea vie{ei si poate chiar prin comunitatea originei. Numdrul lor era foatte mare, tinerimea lor deprinsicu munca si nemolesité de neajun- Surile educatiunei, de oarece locurile, pe unde ¢i trdiau bucuros, erau. aspre si no le lipseau mijloacele in privinta cresterit vitelor mari si mici pe care ei le hraneau in mare numar in pasunele lor imbelsugate. In sfirsit erau si bine depringi ia treburile ogtagesti prin vanarea zilnicd a fiarelor si prin luptele dese si fericite contra oamenilor tnarmaft*. Se vede lamuril ca viaja de atunci a Aroménilor este aproape aceiasi ca gi astazi: pdstori inarmaji, gata oricand de lupta, priceputi crescitori de vite gi incercafi oameni do arme. lar Scilii, a caror nd- yalire se asteptA si cdtre care ar fi fost atrasi prin asemanarea viejei gi poate prin comunitatea originei, nu eran aljii dec&t Dace-Romiinii. Timpurile s’au Schimbat si odata cu ele gi condiliunile de trai s’au ingreuiat, Astazi numarul Romanilor din Macedonia este, dupa unii de vre-o céleva sute de mii, dupa al{ii el se ridicd la vre un milion de Ssuflete. Viata lor de pastori fi face sa pribegeasca iarna cAtre campie, vara catre varial muntilor inalfi, Parte din ei locuese prin orage si sunt oameni cu stare, cei mai multi insd continua sé ducA acest trai piloresc de pribegie, Marele nosiru poet D. Bolintineanu, originar din Macedonia, si care, in timpul exilului san a calatorit mult prin aceasta fara, a fost REVISTA NOASTRA __ 13 i de modul acestn de viajd nomada, gasind intra’nsul cel mai frumos subiect de inspiratie poeticA si creand una din cele mai re- usite poezii ale sale; San Marina. Cu o plasticitate perfecta el ne reda yiaja AromAnului, care odata cu intinerirea copacilor si cu cdderea frun- zei, pleacd cu tol ce are spre alte locuri. El zice: San Marina astézi are Se intinde masa dalbai Sarbatoare de pastori, Pe un plaiu Manga cdtun © serbare ‘Cu smanténa De plecare Dela stina La Vardar ce cura’n mare Cu faguri de miere alba Alergind pe pat de flori, Sicu vin dela Zeitun. Mai departe descrie plecarea : Popii binecuvinteaza Caii poarta tn spinare $i atunci tofi s’au miscat Corturi, paturi, asternut, De plecare Toata casa ‘Catre mare Toaté masa Turmele inainteazd Si vesminte de ‘mbracare Tofi cu totul le-au urmat Tot ce au, tot ce-au avut, Si mai departe: Astiel trece scurta viafai De straini neatdrnafi Ca cocorii Ss Fe ca_norii ao, ind pe campuri de verdeaja, Cand oo mantij cel inalfi, Cata poezie, cit pitoresc in viaja lor! In privinja aceasta ei se deosebesc mult de frajii lor siabili; si uni si alfii insd apar ca um ele- ment distinct de toate celelalte, de oarece raman credinciosi obiceiurilor siramosesti traditionale: tipul, limba, casacterul, sentimentul de nafio- nalitate si tendinja de a trai retragi de celelalte naliuni si de a nu se amestecd cn acestea, este cea mai puternica probi ca ef posedd tot ce constitue caracteristica unei nafionalitafi, care nu sumai cA om se con- funda cu celelalie, dar dela prima vedere se deosebeste profund de ele. Aromanii, mai ales cei Farserofi, au un port aparte, distins de al celorlaite neamuri. Parji caracterjstice intr’ansul gasim mai ales la femei, cdrora, asa zisele ciupéri de argint, puse pe cap, le dau un ater ma- jestos si impundtor. Industria casnica a lanei fiind foarte desyoltata, cos- tumele, de o frumuseje originala, sunt Iucrate cu cea mai mare grij de insdsi femeile Aromane. Acestéa sunt demne de admirat prin spirital de ordine si curajenie ce domnegte in casele lor, ba chiar uneori intrec in aceasta privinfé pe Romdncele noastre. Harnicia ¢ ceva comua la dansele, lucreazd cu cea mai mare indeménare; iar in ceea ce priveste imbracamintea nu cumpara nimic, cdci tin sd _iasd totul de pe mana lor. De asemenen e de admirat gentilejea gi blAndejea lor, In fie care casd se intrec sd te primiasca 8 mai bine si cu cea mai mare buna vointa, Ve REVISTA NOASTRA Limba pe care a vorbese Arominii este o limba Roméneascd, impestritata cu yorbe albaneze, cum era gi natural, cu pujine vorbe gre- cesti si Waliene. Pentru cel care ar judeca-o in mod superficial, din cauza particularitaiilor, a tmpestritarilor si a anor forme mai vechi, ca “ar apdrea ca o limba bastarda. Stratul de bazd find insd romanesc, ea ramiine ceea ce este in realitaie, limbd romdneascd. As putea citi multe expresiuni in care s’ar vedea numai de cét asemanarea isbitoare intre dinsa si limba noasira. Si oare limba nu este cea mai puternicd dovada despre originea si nafionalitatea anui popor? Nu putem decht $4 admirdm poterea de viata si energia cu care Aromanii an pastrat grain! stramogese, cand au fost in miflocul atdtor neamori haine si au ere atitea grele incercdri ra zis, $i cu drept cuvanl, ca Jalinitotea are energie nesecaté, este nepieritoare. [até cea mai bund proba! Si poporul nostru, vita a Rassei Latine, mogsteneste cu prisosin{a calilajile ei: nm piere si au va pierl niciodata f es on ‘Stargitul in numdrnl viltor. Sfarsitul!... (ac osmatee Cand lebada presimte ca ,ceasul* i-a sosit ‘O ia incet, alene pe panza argintie... Suspind miezu! nopjii 'n duioasd armonie, Un cdntec trist se-aude pe fdrmul pdrdsit |. Ce dulce melodie ! E ultimal ei ednt! In cdntul ei sldveste viafa pe pdmdnt ! Ecoul slab rdsundé !.. Dar trist, deodat’ se curmé.. Si cercuri miei de apa raman drept orice urd... * $i tot aga, iubito, acim céind sintt” sosirea Sjdrsitului inbirii, ce n’are sé mai vie, Spre doud stele —albastre, din neagra vesnicie, Ce licdresc tn noapte, ridic ticut privirea... Ce slabd-i a lor razé!.. Incet, incet se stdéage.. $i gdndurile-mi triste acum tncep a plange!. Si-mi spun poveste ditice cum par'cd n'a mai fost... Dar cum se face oare c’o stiw eu pe derost?_ Const. Th. Filipescu el, Vit Hiceu! ,Unires* SSESEes8 CRONICA * Duminicé 4 Noembrie c. D-4 V. V. Hane, profesor ta licen! Pree ae eer ceee ee ee ieee ce Spune c&teva cuvinte asupra trecutului [teraturi noastre, despre revistele, curentele $i poefii ce im decursal e i i i a ae i aln gasim tot: a delicatefe, mu i nici, literatura SA fie fri scop*. Citeazd revista tee dt gasim discretiune, senin&tate; D-1 losif are frégezimea; le un laborator adinc, mai spune D-1 Hanes... O ie Ins ne-a_ mirat: «imn Cuvintelor® al cfrei fond pare a fi acelag ca gi In poezia ,Cu- vantul" a maestrului Vidhutd..... Dar cum spune Caragiale: »Nu poate fi acuzat de plagiat, cici mai Ja urma subiectul ntit-i aga important in arta cat este de importanti tratarea.... wA Incereat gi D-sa sa trateze in modul sdu original un subiect, pe care |-a mai tratat si altul. De unde stil? Poate cd a avut ee cicet ce matt aaait poee D-lui Anghel si afi citit’ ic ce-ati auzit poezia D- gi al ‘0 pea D-lui Alex. Vidhuta ?.... ii * Societaiea literara a elevilor cursului superior ai liceului