Doi iubiti

suntem ca doi cartofi

ce ne sadim in pamant,
ne crestem aripile impreuna,
aripi de lut—
ne hranim cu lumina din ochii fiecaruia
cu lacrimi de roua,
ne alaptam cu laptele pamantului
in adancimea noastra sa ne crestem
radacinile sufletului…
 Simt..

simt…
cum cerul apasa pe umerii mei ,
goi de timp,
cruce rastignita peste cruce..
in rastimp,
in rastimpul care curge
aripi de vant
….. zidite
 Timpul

Timpul se scurge printre degete

lasandu-mi sufletu-mi rastignit
intre paretii prafuiti si stersi de roua
si eu cu mainile amandoua
am zidit cerul pe-o stanca
cu picioarele in pamant

simt cum ma scufund,

se sfarama o piatra in mine
si eu cad in gandul meu profund
sugrum cuvintele si le inec in mare
m-apropii de stele cu aripile frante
cu lacrimi de creara
am zidit cerul terestru…
 Indepartare

in amintearea unei colege dragi

departe sunt si eu ,
departe de tine
suntem ca doua lumi diferite
ce dorim a ne uni
dar nu putem

departe esti si tu
departe de mine
in sufletul meu acum
te pastrez ca pe-o dulce
amintire
 In adancul inimii

in adancul inimii mele simt un vant rece

care trece ca un fior ce ma adanceste
si ma gandesc acum la viatza care trece
si la anii care trec si vin
ce se duc si nu se mai intorc
asa cum cad petalele de crin
 Pe langa lac

pe langa lacul plin de nuferi albi,

rataceam in a noptii umbra
si parca asteptam ca tu sa apari
sa ma oglindesc in privirea ta cea blanda

sa plutim pe lacul scanteiat de stele

printre nuferii albi, ca doi iubitzi
sarutandu-ne pana-n zori
si sa ne ratacim prin noaptea deasa
de lumina lunei calauziti

bota Lucian
 In gandul meu ce piere

in gandul meu cand se insereaza

sperante se aduna in sufletu-mi ce plange
precum un nor ce varsa lacrimi
peste inimile frante

in gandul meu pustiu de lume

felinarele s-au stins
numai timpul ce patrunde
ma duce departe intr-un vis

si simt ca ma sting usor, usor

in somnul meu de veghe
si raman un ganditor
in gangul meu ce piere
 In adanc in stele albe

si totusi mai vasta-mi este viata

cand agonic trec prin ea
printre visele retarde
in adanc in stele albe

si ma pierd in somn de umbra

sub o salcie in adanc
sub privirea cea pletoasa
a cerului cel sfant

bota lucian
 As putea

As putea sa ma nasc din ape

sa fiu un izvor ce curge

din adancul muntilor la vale

ce-si duce soarta printre lunci

unde tu,iubito,ma astepti

cu mine mai departe sa te duci

2.As putea sa ma nasc dintr-o privire

sa fiu un inger ce coboara pe pamant

cu aripile frante de cenusa pline

sa te port in suflet si in gand

iubito sa raman cu tine................

 Te-am ginit

te-m ginit stand intr-un con de umbra ,

sub soarele inlemnit ,
ramanand un suflet inverzind
crescut in lacrimi de roua
ramuri inflorind
hranite cu petic de cer
cazut peste pamant
 Suflet in miscare

Aripi de vant,
peste geamatul muntilor,
pietre sfaramate in pamant,
ceruri izvorate din abisul vailor..
suflet in miscare
 Sunt o lacrima

sunt o lacrima de roua

sufletu-mi sta sa cada
ploua...

norii plumburii cad peste pamant

in urma mea
se nasc aripi de vant

am ermetizat iubirea
in gandul meu ucis
si mi-am cuibarit gandirea
in scorburi de copac incins