Cultura Renasterii in Italia

Jakob Burckhardt

Jakob Burckhardt s-a nascut la 24 februarie 1818 in Basel, avand deja nume
importante in familie. Este preocupat de mic de istorie dar exista o pasiune care il
impinge catre arta. El se orienteaza mai tarziu spre teologie insa studiul acesteia dureaza
doar cateva semestre. Artistul cu vocatie incontestabilasi gust cultivat pana la
rafinamentul unui estet era un istoric predestinat Renasterii.
Imparatii secolului al XIV-lea nu erau primiti si considerati ca suzerani feudali, ci
ca suverani, sefi ai unor state deja inchegate. Intre cele doua puteri Vatican si Imperiu
se aflau o multime de formatiuni politice orase si tirani in care au aparut spiritul
modern al statului european.
Principii locali isi intretineau o mica curte, garda personala, armata de mercenari,
functionari, mai apoi si bufoni si oameni de talent care faceau parte din anturajul lor.
Traind in mijlocul poetilor si savantilor, tiranul italian, patruns de gustul pentru
monumental si setos de glorie, se simte pe un teren nou, este aproape in posesia unei noi
legitimitati.
Cunoscut lumii in aceasta privinta este tiranul din Verona, Can Grande della Scala
care intretine o intreaga Italie prin ilustrii intelectuali refugiati pe care-i adapostea la
curtea sa. Scriitorii erau recunoscatori : Petrarca, ale carui vizite la aceste curti au fost
atat de aspru criticate, zugraveste figura ideala a unui principe din veacul al XIV-lea.
Chiar daca aceste regimuri tiranice au avut parti luminoase, precum si merite
deosebite, se cunostea, inca din secolul al XII-lea lipsa de garantie si de durata a celor
mai multe dintre ele.
Republicile Venetia si Florenta.
In sec XII XIII orasele mai puternice isi dezvoltasera deja unele trasaturi proprii
care faceau imposibila o uniune cum ar fi o federatie italiana generala . Aceste orase
ajunsera la convingerea ca pot subzista prin ele insele, neavand nevoie de o uniune, si
pregateau astfel, neincetat, un teren prielnic tiraniei.
Intre orasele care isi pastreaza independenta, doua sunt de cea mai mare
insemnatate pentru istoria lumii : Florenta, orasul miscarii permanente si Venetia, orasul
imobilizarii aparente si al tacerii politice.
Venetia se proclama singura drept o creatie extraordinara si plina de mister, la a
carei grandoare a contribuit si altceva decat spiritul omenesc.
Pe de alta parte, cea mai inalta constiinta politica, cea mai mare varietate a
formelor de evolutie se gasesc unite in istoria Florentei, care in acest sens, merita numele

de primul stat modern in lume. Minunatul spirit florentin, in acelasi timp ascutit rational
si artistic creator, transforma neincetat starea politica si sociala, o descrie si o
orienteaza, deasemenea neincetat.
Cea mai mare parte a statelor Italiene erau, din punct de vedere al mecanismului
interior creatii artistice constiente. Faptul ca ele isi datorau existenta unor uzurpari destul
de recente, era tot atat de fatal pentru relatiile lor externe, cat si pentru situatia lor interna.
Modul de a trata chestiunile internationale devine cu totul obiectiv, lipsit de prejudecati si
de scrupule morale, luand un aer de eleganta si grandoare, in timp ce impresia ce i-o ofera
intreg ansamblul politic este ca te afli in fata unui abis.
Cu timpul, la italieni, razboiul a reusit si el sa ia forma unei opere de arta.
Papalitatea.
Reforma a silit papalitatea sa devina expresia unei puteri spirituale mondiale,
punandu-se in fruntea tuturor adversarilor noilor doctrine si iesind din starea de decadere
in care o imbrancisera preocuparile de ordin material. Situatia politica a papalitatii incepu
sa se fortifice, sub supravegherea continua a Spaniei, pana cand deveni intangibila.Fara
Reforma daca putem sa facem abstractie de ea probabil ca intregul stat papal ar fi
trecut de mult in maini laice.
Starea de nesiguranta politica in care s-a gasit Italia in sec XIV XV a trezit in
inimile nobile elanul patriotic si ideea de rezistenta. Dante si Petrarca proclamasera o
Italie intreaga si unitara catre care ar trebui sa se indrepte cele mai inalte aspiratii.
In sec XV, in Italia are loc o crestere a numarului de oameni perfect instruiti. Aici
apare in exclusivitate luomo universale . Apar oameni precum Leon Battista Alberti,
Leonardo da Vinci.
Trezirea Antichitatii.
Mai importante decat ramasitele constructiilor si monumentelor de arta ale
Antichitatii au fost operele literare clasice ale scriitorilor greci si latini. Poetii, istoricii,
oratorii, epistolografii latini cei mai renumiti, pe langa traducerile latine ale unor scrieri
de Aristotel, Plutarch si alti cativa scriitori greci, formau, laolalta tezaurul care
entuziasmase generatia lui Boccacio si Petrarca.
Influenta antichitatii asupra culturii presupunea mai intai intarirea umanismului in
universitati. Cele mai multe universitati din Italia apar si in cursul secolelor XIII si XIV.
Majoritatea aveau la inceput doar trei catedre : drept canonic, drept civil si medicina. Cu
vremea s-au mai adaugat si retorica, filosifia si astronomia.
Promotorii umanismului au fost oameni ca Niccolo Nicoli, Giannozzo Maneti.
Era de neinlaturat ca umanismul sa puna stapanire si pe istoriografie. Mari opere ca si ale
lui Blondus de Forle, Matteo Palmieri, au ajuns sa fie scrise in limba latina, astfel
ajungand sa aiba o mare influenta asupra intregii intelectualitati apusene.
Cel mai frumos titlu de glorie al umanistilor este, in cele din urma, poezia
neolatina.
Umanistii incep sa decada in sec XVI.