NORMALITATE SI ANORMALITATE IN VIATA PSIHICA

1. CADRUL GENERAL AL PROBLEMELOR

Intelegerea normalitatii si anormalitatii psihice depinde de cunoasterea
organizarii structurale si a dinamicii functionale a sistemului personalitatii. Normalitatea
(sanatatea mintala) si anormalitatea (boala psihica) isi au sediul de manifestare in cadrul
sistemului personalitatii . Ele nu sunt structuri fixe, ci depind de directia de manifestare a
dispozitiilor ncare se organizeaza in raport cu modelele psihoconstitutionale ale sistemului
personalitatii. Prin dispozitii se intelege potentialul genetic, structurile neuroanatomice
dinamice, dinamica neuropsihofiziologica si calitatile dobandite de individ prin educatie.
Normalitatea si anormalitatea trebuie considerate calitati ale modului de a fi individul care
deriva din organizarea personalitatii. Intre normalitate si anormalitate psihica exista un
anumit echilibru , stabilit si controlat de modul cum functioneaza mecanismele de
autoreglare

ale

personalitatii.

Personalitatea

este

organizata

dupa

principiul

complementaritatii contrariilor astfel incat se poate vorbi despre o balanta normal- patologic
de a carei functionare depinde atat starea de echilibru ( sanatatea mintala) cat si boala
psihica.
Atat normalitatea cat si anormalitatea sunt determinate de dispozitiile latente ale
sistemului personalitatii , care pot lua diferite directii de manifestare . Dispozitia interioara in
functie de circumstantele vietii care pot fi favorizante sanogenetice sau nefavorizante
morbigenetice, poate lua aspectul de normalitate si anormalitate . Atat normalitatea , cat si
anormalitatea depind de modalitatea de a raspunde a individului la factorii situtionali care
actioneaza asupra sa pe parcursul intregii vieti. Orice raspuns la actiunea factorilor externi
este un efort care solicita mecanismele de aparare si de adaptare a persoanei. Istoria vietii
individuale este reprezentata de psihobiografia persoanelor .Mecanismele echilibrului
normal- patologic se modifica permanent pe parcursul vietii . In istoria vietii individului
exista etape care sunt intrerupte de momentele nde criza , care marcheaza trecerea de la o
etapa a vietii la alta etapa. Aceste treceri presupun schimbari interioare si exterioare si
solicita mecanismele de adaptare ale personalitatii. In fiecare etapa de viata exista un anumit
tip de normalitate dar si vulnerabilitate pentru un anumit tip de anormalitate. Un alt aspect al
raportului normal patologic este dat de epuizarea treptata psihoenergetica.
Raportul normal-patogic si mecanismul de echilibrare ale acestuia sunt diferite in
ceea ce priveste sfera somatica in raport cu sfera psihica a persoanei.
1

2.ASPECTE

COMPARATIVE

ALE

NORMALITATII

SI

ANORMALITATII
Boala somatica- Din perspectiva gandirii medicale este o complexa tulburare
biologica, iar procesul patologic se manifesta prin alteralitate ( structura somatica este
alterata) Boala psihica din perspectiva gandirii psihopatologice este o experienta a alienarii
umane( instrainare in diverse grade)
Boala somatica
Are o reprezentare spatiala in raport cu Nu

are

Boala psihica
reprezentare spatiala,

dar

schema corporala si cu imaginea de sine

afecteaza imaginea de sine
Este recunoscuta si acceptata ca Nu este recunoscuta si acceptata ca
alteralitate
Este traita

ca

suferinta

alteralitate
personala Este traita ca schimbare a naturii proprii

autentica si obiectiva
Este comunicata celorlati
Produce compasiune din partea celorlati
Se poate obiectiva
Reprezinta o tulburare organica somatica
Nu afecteaza raportul de comunicare
interpersonala
Accepta statutul de bolnav
-Are caracter invalidant
Imbraca aspectul de alteralitate
normalitatii

Nu este comunicata celorlalti

Produce repulsie si teama
Este partial sau deloc obiectivabila
Este o traire sufleteasca interioara
Afecteaza in diferite forme si intensitati

raporturile de comunicare
Refuza statutul de bolnav
- Are caracter alienant
a Imbraca aspectul de alienare in raport cu
normalitatea

Boala somatica si boala psihica sunt rezultatul a 2 modalitati gandire si a 2

aptitudini metodologice-viziunea medicala si viziunea psihologica . Punctul de vedere al
psihopatologic consta in explicarea naturii suferintei umane. Fenomenele psihice morbide
traite de persoana ca o forma particulara de experienta sufleteasca interioara , iar suferinta
psihica este interpretata ca o experienta ontologica , ca rezultat al alteralitatii persoanei.

3. CONCEPTUL DE NORMALITATE
Pentru a intelege patologicul trebuie sa ne referim la conceptul de normalitate ,
pentru ca boala psihica nu poate fi inteleasa sau explicata decat in raport de sanatate psihica .
Pentru psihopatologie problema normalitatii este foarte importanta , deoarece reprezinta criteriul
de evaluare a tulburarilor clinice considerate ca abatere de la normalitate . SABSHIN distinge
urmatoarele tipuri de normalitate:
a) Normalitatea ca sanatate
b) Normalitatea ca utopie
c) Normalitatea ca medie
d) Normalitatea ca proces
Notiunea de normal este insa echivoca. Normalitatea poate fi considerata d.p.d.v.
statistic prin distributia normala curba lui Gaus. Si normalitattea ideala variaza in functie de
normele valorice ale modelului socio- cultural.
Procesul de normalitate , desemnand starea de echilibru , implica adaptarea atat pe
plan intern intra-psihic , cat si in plan extern. Normalitatea si anormalitatea depind de variatiile
mediului exterior, de capacitatile de adaptare ale individului. Un alt aspect de care este legata
normalitatea si anormalitatea este dimensiunea istorica psihobiografica a individului, a factorilor
de viata , care pot interveni fie in sens protector , fie avand semnificatie de risc morbigenetic.
BOALA PSIHICA
Psihopatologia este disciplina care studiaza modul in care o persoana ajunge sa isi
piarda libertatea interioara, devenind un alt tip de fiinta umana, definita ca anormala.
Bolnavul psihic este o persoana desprinsa de realitate partial (nevroze, psihopatii..)
sau total ( ca in cazul psihozelor- ruperea de realitate)
Bolnavul psihic este proiectat fie la periferia lumii nca in nevroze sau psihopatii, fie
in afara lumii , ca in demente , fie intr-o lume interioara inchisa, irationala- ca in schizofrenii.
Exista mai multe etape in evolutia conceptului de boala psihica. Aceste etape se
refera la boala , la atitudinea bolnavului mintal, depind de mentalitatea celor care au contribuit la
formarea ideilor despre boala psihica.
Prima reprezentare despre boala psihica este una cultural- moral-religioasa, de nebunie. Se refera
la manifestarile exterioare de dezordine care contravin legilor religioase si morale.
D.p.d.v. medical , acest termen de nebunie nu mai exista. A fost apoi introdus termenul de
alienare mintala. Acest termen transforma nebunia in sfera medicala.Alienarea mintala este
3

imposibilitatea de a duce o viata normala, de a participa la viata sociala. Individul este un

instrainat.
Atat nebunia , cat si alienarea ,mintala au constituit si un nucleu de fascinatie pentru societate ,
deoarece, nebunii erau considerati nu numai niste persoane straine de societate, ci si niste
persoane inspirate , care facea profetii, vad viitorul.
Constituirea psihiatriei ca disciplina medicala a introdus termenul de boala psihica. Boala psihica
este fenomenul clinic inseparabil de bolknavul mintal.Este o manifestare morbida a personalitatii
, sau boala psihica este singurul concept medical a psihiatriei , desemnand o dereglare a vietii
psihice, fie a unor procese izolate , fie a intregii personalitati . Boala psihica induce urmatoarele
aspecte:
A) Etimologia
B) O manifestare clinica( diagnosticul)
C) Evolutia clinica
D) Prognosticul bolii( ansamblul de consecinte)
E) Terapeutica
F) recuperare, resocializare, ca forme de reintegrare a bolnavilor in grupul social
G) igiena mintala ansamblul metodelor de psihoprofilaxie.
EVOLUTIA IDELOR DESPRE BOALA PSIHICA
Cuprinde mai multe atitudini:- atitudinea nespecialistilor despre boala psihica

Atitudinea mass- media despre boala psihica

Atitudinea specialistilor despre boala psihica
Atitudinea bolnavilor despre boala psihica

1. Atitudinea specialistilor- Pentru acestia nebunul este persoana starnie, bizara , de

neinteles , care traieste intr-o alta lume . In fata lui nespecialistii simt teama , respingere,
intoleranta.
2. Atitudinea mass-mediei- Massmedia confectioneaza intreaga imagine sociala a
nebuniei Asociaza nebunia cu violenta. Si desi statutul de nebun etse identic al
femeii cu cel al barbatului, massmedia deformeaza aceasta imagine- femeia nebuna este
victima propriei nebunii , iar barbatul indreapta nebunia catre ceilalti.
3. Atitudinea specialistilor- Apar aici 2 curente psihiatria clinica traditionala, care vede
nebunia ca o boala psihica si pe nebun ca un bolnav si il trateaza ca atare... si
Antipsihiatria- care considera ca nebunia este o constructie artificiala a psihiatriei , iar
nebunul este victima psihiatrilor.
4. Atitudinea bolnavilor- Bolnavii psihic nu sunt indiferenti fata de suferinta lor. Ei vad
4

boala ca pe ceva penibil, dureros. In majoritatea cazurilor, bolnavul psihic isi percepe
propria suferinta si in raport cu atitudinile sociale. Bolnavii isi ascund tulburarile psihice
pentru a-si salva statutul social. Bolnavul psihic vorbeste despre boala sa fol osind
cuvintele: - impas ., probleme...
ORGANIZAREA SISTEMULUI PERSONALITATII
Pentru P. Sivadon , aceasta organizare se realizeaza in conformitate cu urmatoarele
principii: diferentiere si integrare, structurare, constanta si adaptare
Diferentierea- seminifica ca functiile primitiv confundate se vor separa in forme
distincte , individualizate, cu caracter complementar si aparitie succesiva
Integrarea ulterioara intr-o structura coerenta a diferitelor modalitati functionale va
constitui personalitatea.Prin structurare se intelege ca personalitatea este totalitatea organzata , o
forma sau o configuratie , un ansamblu relational ce este cu totul altceva decat suma partilor care
tinde sa se perpetueze .
Modelul personalitatii propus de H. Jackson , si dezvoltat ulterior de C. Von
Monakow si R. Mourgue. Acest punct de vedere raspunde necesitatilor de explicare a
transformarii psihopatologice a sistemului personalitatii umane in conditiile oferite de boala
psihica
Pentru Jackson- personalitatea umana reprezinta un sistem complex de instante
structurale dispuse ierarhic stratificat de jos in sus, derivand unele din altele prin diferentiere si
specializare functionala. Acest lucru isi are originea doctrinara in teoria evolutinismului
darwinist.
Instantele care formeaza personalitatea se distribuie in 2 sectoare principale de jos in
sus:
Sectorul somatic- reprezentat prin urmatoarele niveluri:

Nivelul visceral
Nivelul endocrin
Nivelul neurovegetativ

Sectorul vietiipsihice- reprezentat prin urmatoarele niveluri sau instante structurale de jos in sus:

Nivelul instinctual
Nivelul afectiv
Nivelul conativ( activitate , vointa)
Nivelul cognitiv instrumental- soimbolic( gandire ., expresie, memorie)
Nivelul integrativ- sintetic( functia realului , orientare, atentie, constiinta vigila, somnul)
In conditiile oferite de alterarea proceselor psihice , Jackson , considera tulburarile
5

personalitatii drept fenomene de regresiune sau disolutie . Astfel sunt mentionate urmatoarele
principii in raport cu dinamica organizarii si dezorganizarii sistemului personalitatii :
1. Evolutia- este procesul ce are un sens ascendent de la instantele inferioare simple la
instantele superioare , complexe , mai putin stabile si voluntare- Acesta este
PRINCIPIUL INTEGRARII FUNCTIONALE
2. Disolutia este procesul psihologic contrar evolutie , consta in dezintegrarea functionala a
sistemului personalitatii Ea poate fi generala , orientata de sus in jos , intotdeauna de la
complex la simplu sau de la voluntarla automat Poate fi locala , afectand numai un
sector un proces psihic al sistemului personalitatii
3. In conditiile oferite de factorii psihopatologici , functiile neuropsihologice sunt ninlocuite
cu temele tulburarilor clinico- psihiatrice , care pot avea o dubla semnificatie
psihopatologicaa) pozitiva- prin eliberarea instantelor inferioare ale personalitatii de sub
controlul instantelor superioare
b)negativaprin disolutia instantelor superioare ale sistemului personalitatii
Jackson afirma ca bolile sistemului nervos trebuie considerate ca regresiuni sau
disolutii ale organizarii functionale a sistemului personalitatii. Organizarea personalitatii este
rezultatul unei integrari ierarhice a nivelurilor sale structurale. Dezintegrarea se traduce prin
disolutia unei instante supraordonate si eliberarea instantelor subiacente, subordonate acesteia.
Orice disolutie are un aspect negativ- prin disparitia functiei dominante si un aspect pozitiv
prin trezirea functie inhibate.
In conditii psihopatologice asistam la mai multe metode de dezintegrare a sistemului
personalitatii , fiecare dintrea acestea avand o specificitate si o dinamica proprii.
DEFICIENTA- este consecinta unei tulburari a procesului de integrare aparuta sau
produsa in cursul perioadei de formare a sistemului personalitatii si consta in oprirea din
dezvoltare a instantelor structutrale ale personalitatii , la diferite niveluri de dezvoltare. Se
manifesta prin starile de arieratie miuntala sau oligofrenii si nu poate fi recuperat, in ceea ce
priveste restructurarea sistemului personalitatii , ci poate fi numai compensat , intre anumite
limite, prin metode de psihopedagogie speciala.
DETERIOARAREA- este un proces psihiopatologic de dezintegrare a sistemului
personalitatii care se produce dupa completa formare organizare a acesteia. Se desfasoara de
sus in jos , in sens invers ca directie procesului de integrare si are un caracter progresiv si
eversibil. SE produce la nivelul instantelor superioare voluntare si organizate complex catre
6

instantele inferioare care au un tip de organizare simplu si un regim automat functional. Acest
model psihopatologic este ilustrat de sindroamele dementiale si nu poate fi oprit si nici recuperat.
REGRESIUNEA- apare dupa completa formare a personalitatii si consta in
intoarcerea la etapele functional- comportamnetale anterioare cronologic din psihobiografia
bolnavului , fiind vorba de o regresiune functionala fara a afecta integritatea organizatrii
structurale a sistemului personalitatii. Are un caracter reversibil si poate fi corectata. Este
reprezentat de sindroamele nevrotice, fobic- obsesive , anxioase, isterice, de dependenta
( toxicomanii, alcoolism) . Din punct de vedere psihanalitic este considerata expresia unor
mecanisme de aparare ale Eului , o forma de teragere narcisica a persoanei respective.
DIZARMONIA- este consecinta unei dezvoltari defectuoase ale sistemului
personalitatii privind echilibrul functional dintre diferitele niveluri sau instante structuraldinamice alesistemului personalitatii. Desi personalitatea este complet dezvoltata, ea are un
caracter inegal, dizarmonic, iar raporturile dintre diferitele instante care o compun nu sunt precis
determinate. Acest proces reprezinta un tip constitutional vicios si este ilustrat clinic prin
sindroamele psihopatice. ( ex: copacul crescut dizarmonic).
IMATURITATEA- este un proces anormal legat de principiul dezvoltarii- maturizarii
emotional- afective. Ea se caracyterizeaza printr-o stare de imaturitate emotional- afectiva
nevoia de protectie dependenta de alte persoane , conduite afectiv emotionale neconforme cu
varsta cronologica. Imaturitatea este cauzata de unele carente afective, de factori traumatizanti
sau frustrari infantile, de absenta unor modele afective pozitive, si nerezolvarea situatie
oedipiene a persoanei respective. Poate fi reversibila sau compensata prin psihoterapie analitica
sau prin metode de psihopedagogie.
DEFECTUL- este consecinta actiunii unui proces psihopatologic , a unui proces
psihotic , care actioneaza distructiv asupra sistemului personalitatii. In urma evolutiei unui
proces psihotic, se va produce dupa retragerea evolutiei clinice a acestuia, o stare de deteriorare
partiala sau sectoriala a sistemului personalitatii, la un anumit nivel sau la o anumita instanta
structural- dinamica a acesteia , marcand o stare de handicap- ca un defect postprocesual in
personalitatea respectiva. Este intalnit la cazurile bolnavilor psihotici cu o indelungata evolutie
clinica a bolii vechii schizofrenici, delirantii cronic. Este o stare ireversibila a personalitatii
care poate fi compesnsata prin socioterapii sau psihoterapii ocupationale.
Intelegerea fenomenelor psihice morbide si dinamica acesttora in psihopatologie
depinde de cunoasterea organizarii acesteia si de intelegerea dinamicii sale. Aceste aspecte
esentiale vor constitui importante repere ulterioare in intelegerea fenomenelor psihice morbide
din sfera psihopatologiei.
7

DEPENDENTA- este o stare particulara caracterizata printr-o regresiune sau

imaturitate , de regula emotional-afectiva a persoanei si care duce la instalarea unui tip de
comportament subordonat altei persoane. Fenomenul apare frecvent in cursul starilor de boalka,
de convalescenta sau de handicap, ca o consecinta a slabirii Eului sau ca expresie a
mecanismelor de aparare ale Eului , legate de teama de boala sau de o stare de anxietatedifuza si
permanenta. Dependenta este o stare de handicap afectiv si intelectual pasager care se remite
odata cu stingerea evolutiei procesului morbid sau a compensarii starii de handicap. Ea poate fi
corectata prin masuride psihoterapie si are de regula un caracter reversibil.

Bibliografie:
1.

Iamandescu, I.M. Psihologie medical, ed.II, Ed. Infomedica, Bucureti, 1997, pag. 1323
2. Tudose, F. Tudose, C., Dobranici, Letiia Psihologia i psihiatrie pentru psihologi,
ed. Infomedica, Bucureti, 2002, pag. 19-27