UNIVERSITATEA MARITIM CONSTANA

MANAGEMENT I COMUNICARE
TEHNICI I ASPECTE IMPLICATE N COMUNICAREA
ORGANIZATIONAL
VERTICAL

Conf.univ.dr. Simona Mina

Student: Cristian Meszaros

Specializarea:
Anul. . . . . .

TEHNICI I ASPECTE IMPLICATE N COMUNICAREA ORGANIZATIONAL

VERTICAL

Introducere
Comunicarea schimbul de informaii, idei i sentimente a fost definit ca un
proces interpersonal de transmitere i recepie de simboluri care au ataate nelesuri.
Comunicarea este deci acel fenomen care permite crearea de legturi ntre oameni, ntre
instituii i ntre instituii i oameni, legturi asemntoare unor puni invizibile de esen
informaional.
Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizaii sau a unei subuniti a
acesteia i care trebuie s i asume una sau mai multe dintre funciunile manageriale
identificate de H. Fayol: planificare, organizare, conducere, coordonare i control 1.
Comunicarea este vital n fiecare dintre ele. Unii specialiti au ajuns la concluzia c
elementele manageriale importante sunt:

comunicarea (schimb de informaii de naturi diferite pe cale oral i scris),

care ocup aproximativ o treime din timpul de lucru;

managementul tradiional (planificare, luare de decizii i control), care ocup

aproximativ tot o treime din timpul de lucru;

corelarea (interaciunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior i

exteriorul organizaiei), care ocup n jur de o cincime din timp;

managementul resurselor umane (motivare/ncurajare, sftuire/disciplinare,

managementul conflictului, angajare de personal (Real managers, 1988)2

http://ro.wikipedia.org/wiki/Func%C8%9Biile_managementului, 21.01.2015, 22.30

http://www.be.wvu.edu/divmim/mgmt/blakely/homepage/BADM543Leadership/Summer07/Readings/Leadingvs
Managing.htm, 21.01.2015, 23.00

Modaliti de comunicare organizaional

Comunicarea managerial eficient este unul dintre instrumentele strategiilor de
schimbare a organizaiei. Modalitile de comunicare organizaional sunt: comunicarea oral,
scris i non-verbal.
n multe dintre organizaiile din economiile performante se constat n prezent
tendina de descentralizare a structurii organizaionale i trecerea de la cea desfurat pe
vertical la cea desfurat pe orizontal; exist tendina de adoptare a principiilor TQM
(Total Quality Management), a ideii mputernicirii i implicrii angajailor i a lucrului n
echipe. Comunicarea intern eficace devine un element cheie al strategiei organizaiei.
Caracteristicile eseniale ale acesteia devin astfel:

comunicarea trebuie s aib loc fr ncetare i prin orice mijloace;

comunicarea trebuie s funcioneze la nivel emoional mai degrab dect intelectual.

Un managerul eficient trebuie s-i nsueasc anumite deprinderi, comportamente i

tehnici specifice. Tehnicile fundamentale de comunicare, pot fi grupate n:

tehnici de recepionare a mesajelor;

tehnici de interpretare a mesajului;

tehnici de redare a mesajelor.

Situaiile specifice de comunicare managerial oral sunt urmtoarele:

Comunicarea fa n fa cu o persoan are avantajul c este direct i c permite

folosirea tuturor mijloacelor verbale i nonverbale de comunicare. De asemenea poate fi

interactiv, permind ajustarea mesajelor pe parcurs, pe baza feed-back-ului verbal i
nonverbal.

Comunicarea interpersonal este important n situaii de evaluare a performanei i

motivare, de dare de instruciuni, de rezolvare de conflicte, de negociere etc. Comunicarea

interpersonal focalizat pe construirea de relaii interpersonale este necesar n procesul de
ndrumare i sftuire a angajailor.

Comunicarea managerial n grup are funciuni caracteristice cum sunt: ajut la

definirea grupului, sprijin procesul de implementare a deciziilor i schimbrii. O form a

comunicrii n grup este comunicarea n faa unui auditoriu; ea are ca scop formarea unei
imagini proprii, a grupului sau a organizaiei.
Comunicarea oral, ca mod de comunicare a managerului, trebuie s in cont de
muli factori de context cum ar fi: cultura organizaional, experienele avute de a lungul

comunicrii anterioare, diverse motive care stau la baza relaiilor personale, sociale i
profesionale. Adresarea oral are ca forme specifice mai importante prezentarea, briefingul,
raportul de situaie i raportul final.
Prezentrile pot avea loc n interiorul organizaiei sau n exteriorul ei. n cazul
prezentrilor n interiorul organizaiei se presupune, n general, c auditoriul are caracteristici
comune. n legtur cu prezentrile n faa unui auditoriu extern organizaiei, pot aprea dou
probleme importante:
dificultatea adaptrii prezentrii i a vorbitorului la auditoriul i cadrul

extern, mai puin cunoscute;

faza dificil a ntrebrilor i rspunsurilor.

Briefingul este o prezentare mai scurt cu scop de rezumare a unor informaii sau cu
scop de informare la zi privind activiti de afaceri, proiecte n desfurare, programe sau
proceduri.
Ca format, briefingul este de obicei o comunicare ntr-un singur sens, de la vorbitor
spre auditoriu; procesul de informare poate s implice i auditoriul.
Raportul are ca scop analiza situaiei unei activiti sau proiect i const n
prezentarea de informaii relevante pentru o anumit faz a acestora sau pentru finalizarea lor.

Raportul de situaie se face printr-o prezentare de 30-40 minute. Scopul raportului de

situaie este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activitii i, uneori, s

fac referiri la proiecii n viitor.

Raportul final este o prezentare formal major de 40-60 minute, destinat analizei

muncii la ntregul proiect, de la nceput pn la sfrit. Are ca scop recomandarea pentru

luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme, prezentarea unui rezultat final al muncii n
cadrul unui proiect.
Comunicarea n scris trebuie s ndeplineasc anumite condiii. Un text scris::

trebuie s fie uor de citit;

trebuie s fie corect;

trebuie s fie adecvat direciei de transmitere;

trebuie s fie bine gndit.

nainte de a comunica ceva trebuie s stabilim scopul pentru care vrem s

transmitem un mesaj. Trebuie s clarificm dac:

este oportun transmiterea mesajului;

reacia de rspuns este favorabil;

mesajul transmis are anse s-i ating scopul.

Pasul urmtor n procesul de scriere este clarificarea i sistematizarea gndurilor n

legtur cu materialul pe care am decis c este oportun s-l scriem. Acest proces cuprinde
urmtoarele faze: generarea; sistematizarea; organizarea materialului.
Ultimul pas const n scrierea propriu-zis a mesajului, ncepnd cu redactarea lui i
continund cu editarea i punerea lui n forma adecvat.
Comunicarea n scris ajut oamenii s devin mai sistematici n gndire. Studierea
atent a semnificaiei, pentru a cunoate precis nuanele, este o condiie a calitii mesajului.
Comunicarea non-verbal se refer la faptul c n comunicarea oral (direct, fa
n fa), oamenii transmit mesaje prin intermediul expresiilor faciale, modulaiilor vocii,
gesturilor i a posturii corpului. Adesea nu suntem contieni de gesturile noastre i de efectele
pe care le au acestea asupra interlocutorului.
n cadrul comunicrii non-verbale putem s analizm i mediul n care are loc
comunicarea. Este foarte important s tim n ce mediu poate avea loc un dialog sau altul.
Ambientul contribuie la o bun desfurare a edinelor sau ntrevederilor de orice fel. Att
aciunile nfptuite ct i cele nerealizate transmit un mesaj. Managerul care uit s
mulumeasc unui subordonat sau s se in de o promisiune, comunic ceva.
n raport cu direciile de propagare a fluxurilor informaionale, comunicarea este de
mai multe tipuri3:

vertical descendent;

vertical ascendent;

orizontal;

oblic.
Comunicarea vertical descendent cuprinde fluxuri de informaii (mesaje)

generate de managerii de la nivelurile cele mai nalte ale instituiei i adresate celor de la
nivelurile inferioare. Ele se manifest ntre manageri i subordonai i se concretizeaz prin
decizii, instruciuni, proceduri, memorii oficiale, reglementri interne, norme, rapoarte, etc.
Comunicarea vertical ascendent se stabilete ntre conducere i subordonai, fiind
caracterizat de fluxuri de informaii orientate de jos n sus n cadrul unei organizaii, pe
verticala sistemului de management. Prin intermediul acestor canale de comunicare sunt
furnizate informaii pentru control i fundamentarea deciziilor.

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/3.htm, 22.01.2015, 18.30

Comunicarea orizontal apare ntre persoane care ocup poziii situate la acelai
nivel ierarhic n sistemul de management, ntre care exist relaii organizatorice de cooperare.
Acest tip de comunicare este necesar pentru coordonarea diverselor funcii ale instituiei.
Comunicarea oblic apare, de obicei ntre persoane ce ocupa posturi situate pe
niveluri ierarhice diferite, fr ca ntre acestea s existe relaii de autoritate de tip ierarhic.

Tehnici de comunicarea organizational vertical

Meta-comunicarea este varianta de comunicare constituit din comunicarea
nonverbal i paraverbal.
Metacomunicarea este ultimul nivel al comunicrii care presupune mai mult dect
decodarea i interpretarea mesajului, imlicnd i poziionarea receptorului fa de coninutul
care i-a fost transmis.Modelul aisberg4 sugereaz ct de important este comunicarea nonverbal (ochii i corpul constituie 80% din impresia total . Conform modelului comunicarea
este alctuit din: cuvinte 5-7%, tonul vocii 13-15% i limbaj corporal 80% (ochi-35%, corp,
expresii faciale i gesturi 45%). Aadar ntr-o situaie de comunicare este esenial s existe o
coresponden ntre exprimarea corporal i cea verbal.
Foarte importanta n comunicare este abilitatea de a recunoaste si interpreta mesajele
de feedback si de a actiona n consecinta. Este vorba despre ceea cese numeste "flexibilitate" capacitatea de adaptare si de a raspunde n functie de anumiti stimuli. Iar aceasta flexibilitate
n comunicare are la baza monitorizarea si masurarea ("calibrarea") mesajelor care sunt
trimise si receptionate.
Particula "meta" este identica n NLP cu "despre". Astfel, meta-comunicarea
nseamna comunicare despre comunicare.Prin meta-comunicare se traseaza un anumit cadru
de referinta format din reguli, expectante si presupozitii. Spre exemplu, naintea unui training,
trainerul ar putea (si chiar este indicat) sa "seteze" anumite reguli de comunicare n cadrul
grupului, sa "traseze" anumite linii generale de desfasurare a activitatii si asa mai departe.
Aceasta este meta-comunicarea.
Meta-mesajul personalizeaza comunicarea si indica specific elementele despre
care se comunica: "TU nu ai fost capabil sa faci acest lucru." Comunicarea nueste att
directionata catre faptul ca o sarcina nu a fost ndeplinita corect, ci mai degraba ca "tu" nu ai
fost capabil sa te ridici la cerintele sarcinii. Tonul, timbrul si volumul vocii scot n evidenta
4

http://www.slideshare.net/AlexandraBerariu/comunicare-8117078, 22.01.2015, 18.56

meta-mesajul. Daca ar fi fost ranforsat cuvntul "lucru", atunci atentia s-ar fi deplasat catre
sarcina.
Meta-comunicarea ar fi fost ceva de genul: "Sa vorbim despre acest lucru si
dece este important el pentru noi." Meta-comunicarea se refera la cadrul de referinta care
"nconjoara" comunicarea (la care tot contextual comunicarii se raporteaza).
Un studiu american efectuat asupra liderilor foarte eficienti a scos n evidenta faptul
ca aproape jumatate din "cantitatea" de comunicare pe care ei o transmiteau este de fapt metacomunicare. Liderii eficienti actionau dintr-un cadru de genul: "Iata cum doresc sa va transmit
lucrul acesta" si nu unul de genul: "As dori sa va vorbesc despre..." Este ca si cnd si
"pregateau terenul" pentru ca n final sa spuna ideea pe care doreau sa o sublinieze.
De

cele

mai

multe

ori

meta-comunicarea este necesara

pentru

stabilireacontextului comunicarii. Este cazul n care se doreste comunicarea cu un grup (fie o

echipa, fie o organizatie ntreaga) care "opereaza" dintr-un alt cadru dect cel
obisnuit. Un exemplu ar fi diferentele culturale, religioase sau chiar economice. Setarea
cadrului de referinta este n aceste cazuri extrem de importanta pentru ca oamenii din cadrul
acelui grup sa interpreteze corect mesajul care a fost dorit sa fie transmis. n caz contrar, se
poate doar spera ca oamenii aceia sa aiba acelasi cadru de referinta (credinte, reguli, valori,
experienta) ca si comunicatorul, astfel nct sa existe ntelegere.
De asemenea, stabilirea unui cadru clar si relativ rigid ajuta oamenii care
receptioneaza mesajul sa aiba "un punct de sprijin", un punct de referinta n cazul anumitor
neclaritati aparute pe parcursul expunerii sau interactiunii dintre comunicator si grup. Acest
lucru este foarte folositor pentru ca fiecare om este diferit si fiecare reactioneaza diferit si n
momente diferite de timp la anumite bucati de informatie. Pentru a se mentine armonia
(sinergia) grupului este folositor ca fiecare individ n parte sa se raporteze la cadrul de
referinta setat prin meta-comunicare atunci cnd sistemul lui intern i-o cere, si nu atunci cnd
i este impus de catre lider sau cerut de grup
Ascultarea activ este abilitatea de comunicare care se manifest printr-un
comportament care ofer spaiu comunicaional partenerului, ncurajnu-l s se exprime cu
ncredere i ct mai liber. n acest fel putem comunica fr ca acest lucru s nu sfreasc prin
reflecii de genul: are ceva cu mine, nu m nelege niciodat, nu se poate discuta nimic
cu un asemenea om, i totui l iubesc, trec prin momente de tensiune interioarde
neacceptat, cum pot s nv s vorbesc fr s-l rnesc pe cellalt? Montaigne spunea:
cuvntul este pe jumtate al celui care vorbete, pe jumtate al celui care ascult. Prin

urmare, succesul unei comunicri depinde n egal msur de calitile de exprimare ale
vorbitorului i de capacitatea receptorului de a asculta activ. Mai mult de jumtate dintre
comunicrile verbale ajung la o nenelegere. Nu este deci suficient s asculi ceea ce se
spune, ci trebuie s asculi activ. Dintre tehnicile de optimizare a comunicrii, practica
ascultrii active este extrem de util n mai multe situaii: a) rezolvarea propriilor conflicte
interpersonale,
b) medierea conflictelor
c) n consilierea, susinerea moral, ncurajarea interlocutorului.
Exist o distincie clar ntre a asculta i a auzi n sensul c a asculta
presupune a auzi i a nelege simultan. Diferena poate fi mai bine neleas prin raportare la
efectul cocktail conversaii numeroase, simultane, n acelai spaiu, de care suntem
contieni, dar crora le atribuim cu dificultate semnificaii, pentru a le asculta fiind necesar
un efort contient. Pornind de la aceast distincie, se pot deduce dou forme ale ascultrii:
ascultarea pasiv (1) receptarea mesajelor asociat cu absena rspunsurilor i a ntrebrilor
din partea interlocutorului i ascultarea activ (2) mod de a reaciona prin care partenerul
este stimulat s continue s vorbeasc i care v permite totodat s avei certitudinea c
nelegei ceea ce vi se comunic.
Experimentele efectuate au nregistrat afirmaiile persoanelor iritate de modul de a
asculta al celorlali. Concluziile au artat c interlocutorul este iritat de lipsa de feed-back
verbal, nonverbal, a privirii i zmbetului celuilalt, de ntreruperi i completri nejustificate.
Aparent un proces simplu, s-i asculi pe ceilali se dovedete de nenumrate ori a fi un lucru
deosebit de dificil. Care sunt factorii care ne mpiedic s ascultm activ?
Percepia fiecrei persoane este unic. Iat de ce mesajul primit de receptor nu este
aproape niciodat identic cu cel pe care emitorul vrea s-l transmit.
Cei mai muli oameni adapteaz informaia n funcie de ceea ce ar vrea s aud.
Adesea, ei aleg s nu aud, sau chiar resping informaia negativ pentru a nu fi nevoii s se
confrunte cu realitatea.
Oamenii gndesc mult mai repede dect vorbesc. O persoan poate spune 100-175
de cuvinte pe minut, i poate asculta activ pn la 800 de cuvinte pe minut.
Receptorul poate deci s se gndeasc la altceva n timp ce ascult i s-i deturneze
atenia de la vorbitor i de la subiect.
Subiectul este prea complex pentru asculttor.
Asculttorul trage concluzii pripite asupra a ceea ce aude, nainte ca vorbitorul s
i exprime pn la capt gndurile.

 Asculttorul se las distras de lipsa de talent n comunicare a vorbitorului.

Asculttorul nu se afl ntr-o stare de spirit propice ascultrii i nu este interesat de
subiect.
Atitudinile-obstacol pe care le adoptm l blocheaz pe cellalt s se exprime liber :
interpretri, evaluri, judeci de valoare, ajutor sau sfaturi acordate fr a fi cerute, ntrebri
prea insistente etc.
Ascultarea activ este nainte de toate o atitudine care se manifest prin
comportamente facilitatoare. Tehnicile de ascultare activ urmresc crearea unui climat
propice pentru exprimare i pun n aplicare anumite procedee: ntrebri deschise, ntrebri de
dirijare, reformulare etc., toate acestea susinute de elemente ale comunicrii non-verbale.
S tii s taci, s nu-i fie team de tcere, s nu reacionezi imediat, s fii realmente
disponibil pentru cellalt, s dai dovad de empatie: acestea sunt atitudinile adecvate ce
trebuie adoptate i mai ales dezvoltate pentru a-l asculta cu adevrat pe cellalt.
Ascultarea este caracteristica fundamental a comunicrii care vizeaz exprimarea
celuilalt i presupune renunarea la plcerea de a spune. Ascultarea activ este deci o
atitudine de nelegere care denot o puternic dorin de a facilita spusele interlocutorului.
Ascultarea activ este un instrument excepional pentru a nelege dincolo de cuvinte, pentru a
face cunoscut modul nostru de a nelege experienele, comportamentele, emoiile,
sentimentele celuilalt, i pentru a-l nsoi n cutarea unor soluii. Este ascultarea centrat pe
tririle celuilalt, ascultarea empatic, non-directiv, unde domnete respectul de sine i
respectul pentru cellalt.
Ascultarea activ este un ansamblu de atitudini i de tehnici, dar mai presus de
acestea, este un mod de A FI. S asculi nseamn s priveti: nu exist ascultare activ fr
contact vizual. Privirea deschide canalele de comunicare; prin privire recunoatei prezena
celuilalt, manifestai dorin de comunicare, interes, respect. Prin privire v facei cunoscut
starea de spirit, iar interlocutorul va putea citi o anume expectativ pozitiv, adic acea
atitudine care denot o atenie binevoitoare acordat celuilalt i faptul c ne ateptm s
primim de la interlocutor mesaje importante. De asemenea, s asculi cu adevrat nseamn s
fii empatic cu gndurile i sentimentele celuilalt. Empatia este arta de a te pune n locul
interlocutorului, ascultndu-l atent pentru a-i putea nelege mai bine punctul de vedere,
motivaia, interesul, pentru a vedea lumea prin prisma lui. Este vorba de a izola ceea ce
exprim interlocutorul de ceea ce am putea simi atunci cnd l ascultm (simpatie sau
antipatie), dar totodat de a nu anula total sentimentele proprii (apatie). Iat cteva ntrebri
pe care ni le putem pune pentru deveni empatici fa de interlocutor: ce ncearc s-mi

spun?, ce nseamn acest lucru pentru el?, cum vede el problema?, care sunt
sentimentele lui i ce emoii simte?.
S asculi activ nseamn s adopi o atitudine nelegtoare: s nu interpretezi, s nu
judeci, s nu acuzi, s nu critici, s nu devalorizezi, s nu denigrezi, s nuinsuli, s nu
vorbeti despre tine nsui, s nu schimbi subiectul, s nu dai sfaturi care nu au fost cerute, s
nu te gndeti nainte la ceea ce vei spune n timp ce interlocutorul i prezint problema, ci s
te concentrezi asupra lui, ncercnd s-l nelegi.
Ascultarea activ presupune ca dincolo de raionamentul interlocutorului i faptele
relatate, s nelegi semnificaia intelectual i afectiv profund a acestor fapte pentru
interlocutor, s i dai seama de conotaia afectiv a anumitor cuvinte, gesturi, priviri.
Prima tehnic utilizat pentru ascultarea activ este tcerea. S tii s taci pentru a
permite interlocutorului s vorbeasc sau s-i caute ideile. S nu i fie team de tcere pentru
c adeseori cea mai bun empatie se realizeaz n linite.
O alt tehnic este aceea a interogrii: s tii s pui ntrebrile adecvate, pe un ton
cald i blnd, pentru a-i permite interlocutorului s se exprime liber, pentru a afla informaiile
exacte, nevoile, preocuprile, anxietile i dificultile celuilalt. ntrebrile pe care le adresai
demonstreaz c ascultai i ncurajai comunicarea, iar rspunsurile permit dezvoltarea unor
noi argumente.
Un efect asemntor are i tehnica reformulrii spuselor celuilalt. Astfel,
interlocutorul va recunoate ca ntr-o oglind imaginea a ceea ce tocmai a rostit; iar aceast
imagine l va ajuta s-i clarifice propriul punct de vedere, se va simi neles si ncurajat s
continue s se exprime. Confirmai c l-ai neles i verificai-v prin parafrazare, adic
reformulare (Spui c vrei s?). Parafrazarea este cea care duce la rspunsul: Da, aa
este.
Ascultarea activ nu nseamn pur i simplu a-i acorda atenie celuilalt, sau a-i pune
ntrebri pentru a reconstitui puzzle-ul cu informaii care ne lipsesc pentru a nelege o
situaie. Trebuie s avem n vedere faptul c noi nu povestim dect o parte a experienelor pe
care le trim, i aceasta cu ajutorul limbajului care este adesea mult prea imprecis i dintro perspectiv ntotdeauna subiectiv, prin urmare diferit de la persoan la persoan. De aceea
ascultarea activ, prin tehnicile pe care le implic i mai ales prin atitudinea care se cere a fi
adoptat, permite depirea unor bariere importante n comunicare, dezamorsarea conflictelor
i stabilirea de relaii pozitive cu ceilali.
Comunicarea asertiv

Capacitatea de a comunica in mod eficient este unul dintre cele mai importante
avantaje ale unui manager sau angajat productiv si fericit.
Asa cum cel mai scurt drum intre doua puncte este linia dreapta, comunicarea in
termeni clari, coerenti si concisi este calea cea mai scurta spre o productivitate marita. In
sprijinul ei vin claritatea in gandire, reflectata in obiective bine determinate, disciplina de a
pune in aplicare masurile necesare pentru indeplinirea obiectivelor, colaborarea permanenta,
reflectata in modul cum cei implicati lucreaza precum un ceas elvetian si nu in ultimul rand,
capacitatea de comunicare asertiva, care se reflecta intr-o incidenta mica a conflictelor si
neintelegerilor la locul de munca (si prin extrapolare, in mijlocul familiei).
In zilele noastre, in conditiile stresului profesional si personal permanent, cei mai
multi oameni uita de politete si de bun simt si devin fie extrem de agresivi si dornici de a
obtine ceea ce isi doresc, fie foarte timizi si virtual incapabili sa ceara ceea ce ei considera ca
merita.
Comportamentul care asigura o comunicare eficienta intre oameni si o colaborare cu
putine conflicte, este cel asertiv. A fi asertiv inseamna, in primul rand, a fi intr-un acord
profund cu valorile si obiectivele tale personale, ceea ce iti confera suficienta putere de a
spune lucrurilor pe nume, indiferent de parerile bune sau proaste ale celor din jur.
Caracteristicile asertivitatii sunt increderea in sine, credintele pozitive despre sine,
optimismul si curajul, insotite de o mare capacitate de planificare si pregatire a unui plan
personal de dezvoltare.
Asertivitatea se manifesta prin urmatoarele tipuri de comportamente, lista fiind,
desigur, deschisa spre completari:
- Exprimarea intr-un mod adecvat a sentimentelor, nevoilor si opiniilor, tinand
intotdeauna cont de sentimentele si nevoile celor din jur;
- Comunicarea intr-un mod clar a dorintelor;
- Respingerea, intr-un mod politicos, dar ferm, a lucrurilor nedorite;
- Recunoasterea meritelor celor din jur, insa fara minimizarea propriei persoane;
- Amanarea furnizarii unui raspuns necesar pe loc, oferind ca alternativa refuzul
categoric;
Specialistii in comunicare au mers pana la identificarea unor drepturi de
comunicare asertiva5:

http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/comunicare/competenta-de-comunicare-asertiva-49195.html?ref=doc3,
22.01.2015, 20.10

1)

Am dreptul sa ma auto-evaluez si sa imi asum responsabilitatea pentru

comportamentul, gandurile, sentimentele si emotiile mele;

2)

Am dreptul sa aleg sa refuz un lucru fara a ma justifica;

3)

Am dreptul sa nu ma simt responsabil pentru problemele altcuiva si sa nu

gasesc solutii pentru acestea;

4)

Am dreptul de a ma razgandi;

5)

Am dreptul sa fac greseli si sa mi le asum;

6)

Am dreptul sa spun: nu, nu stiu, nu inteleg si nu vreau;

7)

Am dreptul sa ma comport independent de bunavointa pe care mi-o arata / mi-

a aratat-o cineva fara sa i-o fi solicitat in avans (cu alte cuvinte am dreptul sa nu ma simt
indatorat cand cineva imi face o favoare nesolicitata);
8)

Am dreptul sa iau decizii ilogice;

9)

Am dreptul de a nu empatiza emotiv in anumite situatii;

10) Am dreptul sa spun nu-mi pasa, mi-e indiferent, nu ma priveste, nu e

problema mea;
Asertivitatea exprima clar respectul fata de dorintele si conditiile societatii, insa
spune si mai clar ca acestea nu constituie regulile dupa care traieste acea persoana care
doreste sa fie asertiva.
O persoana asertiva va spune nu atunci cand este cazul, fara a se justifica, pentru ca
stie ca are acest drept. Atunci cand un nu ii este adresat fara justificare, va accepta temporar
ca in acel moment nu are ce face si va solicita feedback pentru a isi imbunatati pozitia si a
castiga un da in timp. Comportamentul asertiv este acela care spune: da, te aud, te inteleg,
insa accept acest raspuns pana la momentul in care pot sa iti demonstrez ca opinia ta trebuie
schimbata. Spune-mi ce pot sa fac pentru a imi atinge obiectivul.
Barierele create de diferenele de putere i de statut pot fi reduse de o comunicare
asertiv att n cpmunicare vertical ascendent ct i descendent. Comportamentul asertiv
este esenial n relaia superior-subordonat care este vzut de majoritatea ca plin de conflicte
i oferind puin satisfacie.

Comportamentul persuasiv este comportamentul de influenare prin comunicare(convingere).

Termenul de persuasiune este invluit n ambiguitate. Consultarea, fie i grabit, a
literaturii de specialitate duce imediat la concluzia c este un termen utilizat de fiecare autor
dup bunul plac, c este nvestit cu conotaii pozitive, negative sau neutre dup caz. Cel mai
adesea este confundat cu argumentarea (este deci un fenomen legitim) sau cu manipularea
(este sancionat din punct de vedere etic). n volumul su consacrat persuasiunii, Ch. Larson
avanseaz ideea c aceasta presupune concomitent cooperare i autopersuasiune subliniind
caracterul bilateral al procesului. Cuvintele cooperare i autopersuasiune reprezint
concepte-cheie. Persuasiunea rezult ntotdeauna din eforturile combinate ale sursei i
receptorului. Persuasiunea este crearea mpreun a unei stri de identificare ntre surs i
receptor ca urmare a utilizrii simbolurilor6
Concluzii
Comunicarea ntre ef i subordonat reprezint un element cheie n comunicarea
vertical ascendent sau descendent n organizaii. La modul ideal, acest schimb ar trebui si dea managerului posibilitatea de a-i dirija subordonaii spre ndeplinirea corespunztoare a
sarcinilor, s clarifice contextul recompensei i s ofere sprijin social i emoional. n acelai
timp, ar trebui s le permit subordonailor s pun ntrebri despre rolurile muncii lor i s
fac propuneri care s permit optima realizare a obiectivelor propuse prin planurile i
politicile de la nivelul acestei organizaii. Dar, ca ntotdeauna, acest model rmne la
dezideratul de ideal, la nivelul organizaiilor, n procesul de comunicare dintre ef i
subordonat, existnd o serie de deficiene, de bariere comunicaionale, ntre care menionm:
solicitrile conflictuale ale rolului, efectul de cocoloire, efectul statutului funciei. Dintre
acestea, cea mai frecvent este cea a efectului statutului funciei.
Efectul statutului funciei reprezint tendina efilor de a pune prea puin pre pe
comunicarea cu subordonaii lor, deoarece statutul pe care l au i determin s manifeste
dorina clar de a comunica mai degrab cu oameni avnd acelai statut ca ei sau un statut
superior. Deseori aceast tendin nu are niciun fel de legtur cu pregtirea profesional a
subalternilor.

Charles Larson. Persuasiunea. Receptare i responsabilitate, traducere de Odette

Arhip, Iai, Polirom,2003, p. 27

Bibliografie:
1.

Chiru, I., Comunicarea interpersonal, Ed Tritonic, 2003;

2.

Holdevici, I., Ameliorarea performanelor individuale prin tehnici de psihoterapie,

editura Orizonturi, Bucureti

3.

Larson,Ch. Persuasiunea. Receptare i responsabilitate, traducere de Odette Arhip,

Polirom, Iai, 2003

4.

Niculaie, T, Gherghi, I. Gherghi, D. Comunicarea organizaional, Editura

Ministerului Administraiei i Internelor, 2006

5.

Papari, A., Sntion, F (coord.) Psihologie managerial, Ed. Fundaiei Andrei aguna,
Constana, 2000

6.

Rcanu, R. Psihologie i comunicare, Ed. Universitii din Bucureti, 2003

Link-uri:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Func%C8%9Biile_managementului,
http://www.be.wvu.edu/divmim/mgmt/blakely/homepage/BADM543Leadership/Summer07/R
eadings/LeadingvsManaging.htm
http://prezi.com/8kzu42b9pi0m/comunicarea-asertiva/
http://www.myjob.ro/sfaturi-cariera/asertivitatea-in-comunicare-o-posibila-cale-spresucces.html
http://www.dezvoltarepersonala.info/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=44
http://www.armoniaconsult.ro/articole/Asertivitatea.pdf
http://www.cariereonline.ro/articol/ai-dreptul-sa-fii-asertiv?page=0,1