Diacon Pr. Dr.

Andrei Kuraev (Moscova)

Daca Dumnezeu este dragoste
??nd ncepem a studia istoria religiilor trebuie sa fim pregatiti a face o descope
rire poate nu tocmai placuta. S?ntem nevoiti sa recunoastem ca religiile, de fap
t, difera una de alta. Atunci cnd toti afirma ca religiile s?nt egale si toate co
nstituie ?n esenta una din caile ce duc spre acelasi Dumnezeu, ca diferenta dint
re culte consta doar ?n ceremonii, dar de fapt ele toate nvata acelasi lucru
aici
ai nevoie de putina agerime a mintii si perspicacitate pentru a ntelege ca moda,
totusi, se ?nseala. Religiile, oricum n-ai da, difera una de alta.
La sfrsitul primului mileniu p?na la nasterea lui Hristos, ?mparatul babilonean A
surbanapal descrie astfel actiunile sale religioase de ?mpacare a marilor zei, o
fensati de prea putina atentie din partea poporului: Bunicul meu Cunaherib a fost
?ngropat, ca jertfa pentru el i-am ?ngropat pe acesti oameni de vii. Corpurile
lor le-am dat hrana c?inilor, porcilor, corbilor, vulturilor. Sav?rsind acestea,
am mpacat inimile marilor zei, stap?nilor mei 1.
Putem spune ca e vorba doar de o diferenta de ritual fata de religia pe care ?nc
epea s-o vesteasca ?n acele timpuri un popor vecin, evreii? Proorocilor acestui
neam Dumnezeu le spunea: Iata postul placut mie: dezleaga lanturile rautatii, dez
noada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug, ?mpa
rte-ti p?inea cu cel flam?nd si adu-i ?n casa ta pe nenorocitii fara adapost, da
ca vezi pe un om gol, acopera-l si nu ?ntoarce spatele semenului tau (Is. 58, 6-7
). Duce oare calea lui Isaia si calea lui Asurbanapal spre acelasi Scop?
Religiile ntr-adevar difera. Trebuie sa observam aceste deosebiri si sa le evalua
m. Anume ultimul termen trezeste cel mai mult nedumerirea constiintei profane mo
derne. Oare pot fi evaluate religiile cu calificativele mai buna mai rea, mai su
perioara mai inferioara, mai perfecta mai primitiva? Oare nu s?nt toate religiil
e la fel de pretioase din punctul de vedere moral-spiritual? Nu vom da dovada de
intoleranta si sovinism, prefer?nd o religie alteia, fie chiar total diferita?
Cum putem compara religiile ?ntre ele? Fiecare popor si fiecare epoca ?si alege
acea forma de manifestare religioasa care ?i e apropiata dupa gust si dupa marim
e. E corect sa numim religia europenilor superioara celei a japonezilor? Sau poa
te ca disputa cu tema care dintre religii este mai adevarata este la nivelul con
fruntarilor dintre adeptii smochingurilor si amatorii de blugi? Oameni diferiti
aleg haine diferite. Este firesc. Cine se va apuca sa demonstreze superioritatea
blugilor ?n fata costumului ?n trei piese, sau sa arate neajunsurile stilului s
port fata de rochiile de gala? Hainele si stilurile vestimentare le-am putea com
para si le-am putea pretui dupa o scara a valorilor numai ?n cazul n care am avea
o idee clara despre vestimentatia ideala. Atunci am putea afirma: deoarece aces
t gen de ?mbracaminte, conform unor parametri, nu corespunde imaginii unei vesti
mentatii ideale, avem tot dreptul sa spunem ca acest stil este imperfect.
Tot astfel si ?n lumea religiilor le putem aprecia doar n cazul cnd avem o concept
ie despre religia ideala. Ne putem oare imagina o astfel de formula a religiei i
deale?
Raspundem afirmativ, c?t n-ar parea de straniu. Ca sa ajungem la acest adevar ni
ci nu avem nevoie sa devenim neaparat oameni religiosi.
Putem considera ca Dumnezeu nici nu exista si ca religiile nu s?nt dect o tendint
a a mintii omenesti de a medita asupra Absolutului. Si astfel, cu o privire deta
sata, nu a unui teolog, ci a unui cercetator al istoriei religiilor, sa urmarim
multitudinea ?nvataturilor religioase si sa observam ca, de fapt, prin cuvinte s
i imagini asemanatoare, toate religiile vorbesc despre acel Ceva de Nepatruns si
Intangibil. Desigur, s?nt doar niste cuvinte omenesti si o proiectie a concepti

ilor omenesti despre acel Ceva care nu poate fi patruns cu mintea omeneasca. Ori
ce ?ncercare de acest gen, de proiectie a profanului spre sacru, contine o doza
de impertinenta .
Dar diferite religii ndraznesc totusi sa recunoasca anumite calitati omenesti ?n ex
istenta Absoluta. Unii se hotarasc sa recunoasca ?n divinitate Ratiunea. Altii
A
ctiunea. Cineva
Legea. Altcineva Puterea. Sa presupunem ca ?ntlnim doi propovadui
tori, unul dintre care spune: Pentru mine Dumnezeu este Creatorul, Ratiunea Supre
ma Universala, Stap?nul si Judecatorul . Iar cel de-al doilea mai spune: Aveti drept
ate, toate acestea se refera la Dumnezeu. Dar eu as ?ndrazni sa mai adaug ?nca u
n nume la cele pe care le-ati spus Dumnezeu mai ?nseamna si Dragoste .
Care dintre aceste conceptii propuse este mai superioara, mai umana, desi acest
cuv?nt suna paradoxal ?n contextul dat. Chiar si unui om care nu a aderat la nic
i una din traditiile religioase, dupa studierea multitudinii de conceptii religi
oase ?i devine clar ca formula Dumnezeu este Dragoste este cea mai evoluata dintre
toate conceptiile omenesti posibile despre Divinitate.
Daca e asa, ?nseamna ca am gasit cheia pentru rezolvarea celei mai importante pr
obleme ale stiintei ce studiaza religiile. Acum stim ce vom pune la baza atunci
c?nd vom compara doctrinele religioase. Am gasit acel ideal la care putem raport
a curentele religioase ce au existat pe parcursul istoriei. Formula Dumnezeu este
Dragoste poate fi o unitate de masura pentru diferitele conceptii religioase si
putem masura cu ea, ca si cu un loh, adevarata lor ad?ncime.
Doua interpetari vom trimite ?n adncimea cercetata de noi si la ele vom cauta ras
puns. Prima
exista oare ?n religia data constientizarea faptului ca Dumnezeu est
e Dragoste si daca lipseste
din ce motiv? ?ntmplator (de exemplu, nu a fost expus
a de textele si mentorii spirituali ai acestui curent), sau ea este imposibila p
rincipial ?n aceasta traditie si este logic incompatibila cu datele ei initiale.
A doua ntrebare. Daca aceasta formula istoriceste este prezenta (sau cel putin lo
gic poate fi presupusa) ?n traditia data, atunci cum este talmacita, ?nteleasa?
Sa ?ncepem ancheta noastra de la o religie considerata cea mai arhaica samanismu
l. Putem spune ca din punctul de vedere al samanismului Dumnezeu este Dragoste?
Nu. Vorba e ca ?n samanism nici nu exista o conceptie despre Dumnezeu. Exista du
hurile: duhul taiga-lei, duhurile animalelor, duhurile stramosilor Vrajitorul act
ioneaza cu ajutorul acestor duhuri, influenteaza asupra vointei lor prin desc?nt
ecele sale magice. Ridicndu-se sau cobornd prin arborele universal, samanul obtine
acces ?n lumea spiritelor. Daca vrajitorul poseda cunostinte temeinice, el supu
ne vointei sale, prin desc?ntece, spiritul ntlnit n cale, iar energia lui o foloses
te pentru obtinerea acelui scop, pentru care a purces ?n calatoria sa mistica .
Dupa cum e caracteristic pentru universul magiei si al farmecelor, nu propria vo
inta si dragostea reciproca este hotar?toare pentru un contact reusit, ci reproduc
erea formulelor si ?ndeplinirea ritualurilor magice. Nu apare ntrebarea l iubeste
oare samanul pe duh sau duhul pe saman. Are loc o ciocnire de vointe, de puteri.
C?nd nivhii l roaga pe vrajitor sa-i ajute bolnavului si acesta refuza din anumi
te motive, ei ?i iau cu de-a sila tamburina si toaca, intra ?n casa bolnavului s
i ?ncep a invoca duhurile. Acestea se aduna auzind chemarea obisnuita si vrajito
rului nu-i ram?ne dect sa continue ritualul, pentru a evita niste explicatii nepl
acute cu spiritele chemate n zadar2. Bolile snt provocate ntotdeauna de duhuri. Ram
?ne de aflat de care dintre ele si din ce sfera (conform conceptiei samanilor, o
amenilor le pot dauna at?t duhurile din lumea superioara, c?t si cele de sub pam
?nturi)3. La nceputul ritualului, samanul ?si cheama spiritele ajutoare, ca mai a
poi sa se rafuiasca ?mpreuna cu cel care a provocat boala pacientului.
La nceput, samanul iesea afara pentru a-i permite duhului-ajutator sa intre ?n pr
opriul trup. ntorcndu-se, parca era un alt om: ragea, se uita chior?s la cei din j
ur, azv?rlea din picioare, pna c?nd ajutorii sai ?l struneau cu o camasa de forta

. Conform celor adunati, aceasta se ?ntmpla fiindca vrajitorul era un ?ncepator.

Cu v?rsta, samanii stapnesc mai bine duhurile si se zbat mai putin . Cu aceste duhuri
suparate, dezlantuite si capricioase comunica n permanenta samanii, ba supunndu-s
e vointei lor, ba supunndu-le siesi. La Dumnezeu nu se mai gndeste nimeni aici. Sa
manismul nu cunoaste un Dumnezeu ca Unica Sursa a ntregii existente. De aceea, fo
rmula Dumnezeu este Dragoste, raportata la samanism, este lipsita de continut.
Si n pagnismul clasic, n religia greco-romana, de asemenea nu vom gasi afirmatia ca
Dumnezeu este Dragoste. Conceptia despre Dumnezeul unic parca ar fi prezenta ai
ci. Dar, nu ntmplator, grecii considerau cuvntul zeu (theos) provenind de la verbul
feein
a fugi4. Dumnezeul unic este fara nume si inaccesibil. Nu are rost sa i te
adresezi cu rugaminti.
Filozoful pagn Celsiu din sec II era nedumerit - cum poti ndrazni sa te adresezi c
u rugaciuni Dumnezeului Suprem: Neamul crestinilor si al iudeilor este asemenea b
roastelor, care s-au asezat pe malul unei gropi cu apa, sau a viermilor de pamnt
la marginea unei balti, atunci cnd se aduna si discuta unii cu altii. Ei sustin c
a Dumnezeu ni le descopera pe toate si ne prentmpina cu privire la viitor. De parc
a, lasnd la o parte lumea, miscarea astrilor, El se ocupa numai de noi, numai nou
a ne trimite proorocii Sai, si staruie sa ne ntoarca cu fata spre Sine. (Origen. m
potriva lui Celsiu. IV. 23). Chiar si filozofii snt nesiguri n ncercarile lor de a
dibui nceputul nceputurilor: Apa sau Focul, Aerul sau Nemarginirea (Apeiron), Form
a Formelor sau Ideea Ideilor Totusi, acel Ceva care poate fi numit sursa a toate,
Unic si Cu Adevarat Existent, ramne n afara religiei olimpiene. Zeus, conducatoru
l panteonului grecesc nu este un Dumnezeu n sensul suprem al cuvntului. Este doar
un dumnezeu. n Faedra (246) Platon face urmatoarea descriere teologica: Cerul (o s
ubstanta incolora, fara contur, intangibila, perceptibil cu adevarat e doar ceea
ce se afla dupa marginile cerului), se roteste. n jurul lui vin zeii n frunte cu
Zeus, care se alimenteaza de la lumina centrala. Gndul zeului cere ca hrana intel
igenta si cunoastere, contemplnd doar reala existenta. Dupa cum vedem, Zeus nu es
te un Dumnezeu n perceperea monoteista. El nsusi are nevoie de cuminecare. Dupa He
siod, Zeus este un pucist prin ereditate. Prima pereche de zei la greci snt Geea
si Uran. Geea se satura de nasteri permanente si odata l ascunde pe fiul sau Cron
os n acel loc, prin care a aparut pe lume, i da o secera ascutita si l nvata ce treb
uie sa faca. Odata cu noaptea, venind Uran se ntinde lnga Geea, plin de poftele dr
agostei si se raspndeste peste tot n jur. Pe neasteptate, fiul a ntins mna stnga din
ambuscada, iar cu dreapta apucnd secera, i-a retezat scumpului parinte madularul
procreativ si l-a aruncat hat departe. (Teogonia 174 - 181.) Kronos
Timpul nsa ar
e obiceiul de a-si devora copiii (timpul care mistuie totul) si cnd se naste Zeus
vine timpul razbunarii.
Astfel, Zeus, care nu e nici creatorul lumii, nici creatorul oamenilor,5 devine
stapnul Olimpului si al lumii. Deci, nu avem temei sa-l consideram un Dumnezeu
Su
rsa a existentei, cum nici nu avem motiv sa vedem n el Izvorul Dragostei, care a
dus la aparitia oamenilor.
Si daca nu putem vedea dragostea care misca sori si stele ntruchipata n zeitatea s
uprema, cu att mai putine motive avem sa aplicam formula Dumnezeu este Dragoste l
a dumnezei cu rang mai inferior.
Raul poate veni chiar de acolo de unde omul asteapta un sprijin. De aceea, obser
va istoricul A. F. Losev, sentimentul religios al romanilor i face sa fie precaut
i, suspiciosi. Romanul nu crede, ci mai degraba este nencrezator6 fata de zeii sa
i. O amoralitate de principiu a zeilor o constatam si n panteonul babilonean. E c
lar ca termenul teodiceea n sensul adevarat al cuvntului nu-l putem atribui gndirii r
eligioase babilonene: n primul rnd, din simplul motiv ca zeii babiloneni nu snt ato
tputernici si atotbuni, cel putin din motiv ca snt prea multi7. Oamenii n-au fost
creati dezinteresat. Nici nu poate fi vorba de Dragoste. Marduc creeaza univers
ul (din corpul nensufletit al bunicii Tiamat) nu pentru ca ar dori sa simta si al
te fiinte bucuria existentei. El si rezolva o problema egoista: sa le dea zeilor

astfel de griji nct sa nu le treaca prin minte sa-l detroneze. Si atunci cnd sfatul
zeilor decide sa-i creeze pe oameni, acestia si rezolva doar problemele interne:
ei au nevoie de forta de munca, de robi. Zeii l roaga pe demiurg sa creeze pe ci
neva care i-ar nlocui pe zei n activitatea de amenajare a universului8.
Iar mitul sumerian despre Atra-hasis, de fapt, releva ca omul a fost creat n timp
ul orgiei zeilor turmentati: la betie zeii au hotart sa se ia la ntrecere n ce priv
este capacitatile magice si au nceput sa modeleze din lut figurine de oameni si s
a le insufle viata
n afara de aceasta, sa nu uitam ca zeii pagni reprezinta de fapt stihiile naturii.
Iar fortele si procesele ce au loc n snul naturii, n principiu, snt amorale. n actul
de ndeplinire nu exista categoria scopului, deci, ele nu pot conferi un sens act
ivitatii sale, nu le pot evalua. Ele doar actioneaza si att. Putem spune ca tunet
ul este dragoste? Nu. Deci si despre zeii tunatori (Perun la slavi, Zeus la grec
i, Varun la arienii antici), nu putem spune ca ei aspira dragoste. Putem spune c
a marea iubeste omul? Nu. Deci formula Neptun este dragoste este si ea deplasata
. Putem afirma ca soarele l iubeste pe om? Da, sigur, soarele este sursa existent
ei. Dar caldura lui poate si sa omoare. Acest lucru l cunosteau prea bine locuito
rii Egiptului, viata carora era amenintata de pustiuri si arsite. De aceea, zeul
Soarelui, Ra, de asemenea nu poate fi considerat ntruchiparea dragostei.
De aici convingerea ferma a tuturor religiilor pagne (att a celor antice, ct si a c
elor mai noi) ca drumurile binelui si ale raului snt nedespartite. Asa cum natura
nu face deosebire ntre creare si distrugere, bine si rau, viata si moarte, lumin
a si umbra, tot astfel si oamenii nu ar trebui sa-si piarda timpul cu aceste deo
sebiri iluzorii: calea ce duce n sus si cea care duce n jos snt una si aceeasi Cum e
sus asa e si jos9. Daoistii au exprimat aceasta idee ce nsoteste iminent orice c
onstiinta naturalista (e vorba de o constiinta care n-a ajuns sa nteleaga taina D
ivinitatii personale, libere, transcedentale, ce se afla mai presus de legile na
turii) prin vestitul lor semn alb-negru, prin care afirma ca nu exista bine fara
rau si rau fara bine.
Sa ne ntoarcem la ntrebarea despre atitudinea universului fata de egipteni: priete
noasa, dusmanoasa sau indiferenta. Cum snt dispusi fata de noi alti oameni: priet
eneste, dusmanos sau indiferent? Sigur ca nu snt dispusi ntr-un fel anume, dar cei
care snt interesati de persoana noastra se comporta prieteneste, sau dusmanos, n
dependenta de faptul daca interesele lor coincid cu ale noastre, sau nu; cei car
e nu au nici un interes au o atitudine indiferenta. Totul se reduce la faptul ca
re snt interesele puterii date si cum este dispusa fata de persoana noastra la mo
ment. Soarele ncalzeste si ne da viata, dar tot el, arznd, poate distruge viata, s
au, ascunzndu-si fata, poate distruge prin racire brusca. Nilul aduce viata, dar
un nivel prea ridicat, sau prea jos al rului aduce distrugeri si moarte10. Astfel
si cu fiecare dumnezeu, fie el unul din cei mai simpatici, se gaseste un mit, c
are ne relateaza vreo porcarie despre el. Chiar Gor
salvatorul lui Osiris si bin
efacatorul oamenilor ajunge ntr-o buna zi sa-i taie capul mamei sale Izida
Daca unul din zeii sau eroii miturilor pagne are fata de oameni o atitudine buna,
plina de dragoste, nu putem sa nu remarcam un fapt
acesta nu este una din prime
le figuri ale panteonului. Dragostea este o manifestare particulara si cu totul
neobligatorie a cetei nemuritorilor n lumea oamenilor. Putem gasi n pagnism dumneze
i care i iubesc pe oameni. Dar acolo nu exista un Dumnezeu, despre care am putea
spune ca El (nu el, ci El) i iubeste pe oameni.
Religia pagna a Orientului ndepartat nu are mai mult temei dect pagnismul mediterane
an sa afirme ca Dumnezeu este Iubire. nceputul existentei aici se numeste Dao. Da
o este Lege. El conduce, dar nu doreste nimic. El este stapnul a toate, dar nu-si
pune nici un scop. El se manifesta n lumea oamenilor, dar oamenii pentru el nu sn
t dect un obiect de influenta, sau cum spune un text chinezesc, pentru univers, o
mul este ca un fir de par din blana calului (Cjuan-Zi11, [119]). Pe ct de straniu a

r suna afirmatia ca cea de a treia lege a lui Newton i iubeste pe oameni, pe att d
e straniu ar fi sa spunem si ca Dao i iubeste pe oameni. Tabla nmultirii nu are ma
re afectiune fata de noi. Analogic, nu-i putem atribui acest sentiment legii uni
versale Dao.
n mentalitatea pagna se ncadreaza perfect ideea conform careia Existenta si univers
ul nu att l iubesc pe om, ct snt bolnavi de el. Daca acesta din urma ncalca legile na
turii, ea pur si simplu l lichideaza, stergndu-l n tacere si fara nici o parere de
rau de pe corpul sau calm si imperturbabil, care combina att de armonios procesel
e de creatie si distrugere
n afara de aceasta, logica fireasca a filozofiei ne cere sa evidentiem incomprehe
nsibilitatea existentei Supreme. Ca orice filozofie n afara Revolutiei, ideile fi
lozofilor chinezi cer curatirea gndirii despre Dao de orice calitati pozitive. Da
r fac acest lucru probabil prea insistent: aceasta grija permanenta de a proteja
Divinitatea de orice ncercari omenesti de a o cunoaste si de a o defini, ne mpied
ica sa raspundem la alta ntrebare: e adevarat ca Forta Suprema doreste sa ramna ne
cunoscuta si nedefinita? De fapt, nsusi cuvntul doreste cu referire la Dao devine go
l si lipsit de esenta Toate cuvintele omenesti mor n apropierea lui Dao. Iar nsusi
Dao tace. El doar actioneaza. Referitor la activitatea lui ar fi mai potrivit sa
folosim cuvntul inactivitate , dar el nu se adreseaza lumii cu vorbe omenesti. n ace
st caz nu exista dialog. Ceea ce venereaza Dao decurge din starea fireasca a lucr
urilor si nu din poruncile lui Dao (Lao-Zi, Dao de jin,51).
Omul urmeaza legilor pamntesti, pamntul - celor ceresti, cerul l urmeaza pe Dao, iar
Dao
legilor firescului (tot acolo. 25). Dar daca Dao urmeaza propriilor legi, d
ar nu are dragoste
atunci ct de greu este sa-l chemi pe om pe calea iubirii? n ce
fel ntelege Forta Suprema, n acelasi fel omul se ntelege si pe sine. Atitudinea omu
lui fata de propria persoana devine egala cu ideile sale teozofice. Daca Dao nu
are nici o dorinta si se afla n inactivitate, astfel ar trebui sa fie si omul. Omu
l cu un D superior nu ncearca sa faca fapte bune, de aceea el este virtuos, omul cu
un D inferior nu paraseste intentiile de a face fapte bune, de aceea el nu este v
irtuos, omul cu un D superior este lipsit de activitate si nfaptuieste inactivitate
, omul cu un D inferior este activ si actiunile lui sunt contra legii firescului (
Dao de jin 38).
Dar Dao impersonal
Marele Gol
nu gndeste, nu-si pune scopuri, nu face scopuri, nu
tine predici morale pentru fiinte libere si nici nu iubeste lumea pe care o guv
erneaza. Nici lumea nu trebuie sa-l iubeasca pe Dao. Cel mai bun conducator este
acela, despre care poporul stie doar att ca el exista. Un pic mai rai snt acei gu
vernatori, pe care oamenii i iubesc si-i venereaza. Mai rai snt acei crmaci, de car
e oamenii se tem, iar cei mai rai snt cei pe care oamenii i dispretuiesc (tot acolo
, 17). Deci, acea Existenta, despre care nu stim nimic, este mai buna si mai sup
erioara acelui Dumnezeu pe care oamenii l iubesc? Aici ne ntoarcem la ntrebarea init
iala: care formula teologica este superioara cea care spune: Dumnezeu este dragos
te , sau cea care afirma Dumnezeu este Nimic ? Este mai onorabil sa vezi si sa simti n
Dumnezeu o forta care este Dragoste sau Marele Gol ? Daoismul si-a facut alegerea s
a, crestinismul pe a sa. Dar nu putem sa nu observam ca aceste traditii difera r
adical una de alta, ca nu coincid si ca este nevoie de a alege ntre ele.
Conceptia unui Dao impersonal este stranie din punct de vedere al unui european,
educat pe ideea ca Dumnezeu este o personalitate Vie. El stie din Biblie ca Dum
nezeu nu numai ca nu fuge de oameni, ci doreste sa fie ct mai aproape de ei.
Dar mult mai straniu pentru un european este caracterul absolut omnivor al bucat
ariei chinezesti. Din cte se stie, chinezii mnanca orice, n afara de ceea ce este o
travitor (de fapt, acest popor nu ignora nici produsele otravite, dar dupa o pre
parare mai ndelungata). Si serpii, si sobolanii, si insectele sunt acceptate n buc
ataria chinezeasca. Dar cel mai strain gustului si obisnuintelor unui european e
ste o specialitate a bucatariei chinezesti creierul de maimuta vie. Sa ne imagin

am urmatorul tablou: intri ntr-un restaurant chinezesc si comanzi un fel de mncare

cu o denumire oriental-exotica (spre exemplu
De-a lungul rului Huanhe ). Si ti se a
duce o maimutica vie. Capul i se sfarma cu un tischiu special. Ca sa nu tipe stri
dent, la dorinta clientului ea poate fi lovita n moalele capului cu un ciocanel (
e de dorit sa loveasca nsusi consumatorul acestui deliciu), apoi, cu un cutitas s
pecial se deschide cutia craniana. Si iata, creierul primatului ti sta n fata. Cum
s-ar zice: se sareaza dupa gust . Si e buna de servit . Pofta buna!12
Va ngroziti? De ce? Doar si tigrii n jungla se hranesc cu maimute. Dar noi cu ce sn
tem mai rai? Daca natura e astfel ornduita, nct o parte din ea traieste din contul
consumarii celeilalte parti, de ce nu ne-am permite ceea ce, dupa legile lui Dao
, se permite tigrilor? Care-i deosebirea dintre tigru si om? Tigrul este o parte
din natura si omul la fel. Aici se stabileste hotarul strict dintre viziunea pa
gna si cea crestina asupra lumii. Din punct de vedere al pagnismului, omul este o
parte a naturii, un microcosmos. Omul este un univers mic ntr-un univers mare, ma
crocosmul. Pavel Florenski a exprimat acest gnd n felul urmator: omul este conspect
ul rezumativ al universului 13. ntr-adevar, fiinta umana contine n sine tot ce este n
lume nsasi inima este un vas mic, dar n ea se contin toate , spune cuviosul Macarie E
gipteanul14.
Dar nu e suficient sa spunem doar acestea despre om. Teologii bizantini afirma c
a omul este mai degraba un macrocosmos plasat n microcosmos. Fiindca, de buna sea
ma omul ntruneste n sine tot ce este n lume, dar el mai are si ceea ce nu poate cup
rinde si nu are lumea. Chipul lui Dumnezeu si dumnezeiescul har, pe binecuvntatul
Dumnezeu-Fiul. Priveste, ne atrage atentia cuviosul Macarie cel Mare, cum snt fac
ute cerul, pamntul, soarele, luna: totusi, nu ntru ele a binevoit sa se odihneasca
Domnul, ci numai n om. De aceea, omul e mai scump dect toate fapturile, chiar ndra
znesc sa zic nu numai dect toate cele vazute, nsa si cele nevazute, adica duhurile
slujitoare 15.
Sfntul Grigore de Nyssa de asemenea polemizeaza cu pagnii referitor la problema da
ta: Pagnii spuneau: omul este un mic univers (mikron kosmon), compus din aceleasi
stihii Dar naltnd laude naturii umane cu acest nume naltator, ei nsisi nu au observat
ca au cinstit n om proprietatile tntarului si ale sobolanului. Doar si tntarul si
sobolanul snt formati prin contopirea acelorasi patru stihii.
Si ce-ar fi maret n a-l considera pe om icoana a lumii? Mai ales cnd acest cer e t
recator, pamntul se schimba si toate trec mpreuna cu ele, atunci cnd nsasi materia n
u este vesnica? Dar ce spune Biserica
n ce consta maretia omului? Nu n imitarea lu
mii create ci n exprimarea esentei Creatorului (Despre crearea omului, 16)16. Iat
a de ce Sfntul Vasile cel Mare ne povatuieste: Fereste-te de aiurelile filozofilor
posaci, care nu se sfiiesc sa cinsteasca n mod egal propriul suflet si sufletul
unui cine 17.
Pentru Sfntul Grigorie Teologul Omul este o lume mare n una mai mica 18. La fel va sp
une, peste o mie de ani si Sfntul Grigorie Palama: Omul este o lume mare ntr-o lume
mai mica, concentrarea ntregului univers ntr-un singur punct, ncununarea creatiei
lui Dumnezeu 19.
Aici optimistul ortodox (nu este oare un optimism absolut sa fii convins ca Sfntu
l Grigorie Palama, ca noi ne putem atinge de nsusi Dumnezeu, de lumina Sa necreat
a?!) este de aceeasi parere cu cel mai mare pesimist al Vechiului Testament
Eccl
eziastul: Pe toate le-a facut frumoase El a pus n inima lor si vesnicia
spune Ecclesi
astul despre univers (lume: din evreiescul olam
plinatatea universului; greceste
: sumpanta ton aiwona multitudinea veacurilor, lumilor, eonilor), sadita n suflet
ul fiecarui om (Ecclesiastul 3,11).
Omul cuprinde n sine lumea, fiindca nu toate n el pot fi explicate de legile acelu
i univers n care exista corpul nostru si psihicul inferior. Omul se afla n lume do
ar partial, totodata el este n afara legilor lumesti, este scos din contextul mat

eriei. O teza stranie, care nu poate fi demonstrata? De ce sa ne pripim cu o ase

menea concluzie? Ia uitati-va, cea mai importanta lege a universului este princi
piul determinismului. Toate evenimentele ce se produc n lume snt legate prin relat
ii de cauza si efect. Si nimic nu se ntmpla fara motive ntemeiate, cu necesitatea c
e da fiinta urmarilor. Dar omul, cel putin cteodata, este liber. nseamna ca omul,
aflndu-se n lume, nu se supune legii ei fundamentale, adica are statut de exterito
rialitate. Nimic n lume nu poate actiona din proprie vointa, dar omul
poate. nseam
na ca omul este ceva mai mult dect lumea20.
n afara de aceasta, omul poseda ratiune, iar galaxia, muntii si oceanele n-o au.
Omul este doar o trestioara, cea mai slaba din univers, dar o trestioara care gnd
este. Nu trebuie sa asmuti mporiva lui ntreg universul, ca sa-l strivesti, e de aj
uns un nouras de vapori, o picatura de apa, ca sa-l omori. Dar chiar daca univer
sul l va strivi, omul oricum va fi mai presus de asasinul sau, fiindca el constie
ntizeaza faptul ca este muritor si ntelege ca universul i este superior. Universul
nu stie aceasta (B. Pascal. Meditatii 200 (347)21.
Aceasta intuitie a antropologiei crestine se contine si n conceptiile lui Berdeae
v, care afirma, spre deosebire de marxisti, ca omul nu este o parte a societatii
, ci societatea este o parte a omului22.
O aflam si n polemica lui Veaceslav Ivanov cu M. Gersenson despre raportul dintre
credinta si cultura. Mi se pare ca constiinta poate fi doar o parte imanenta a c
ulturii, un segment transcedental. Omul care crede n Dumnezeu nu va fi de acord n
nici un caz sa considere credinta sa o parte a culturii; dimpotriva, omul aservi
t culturii o va considera drept fenomen cultural 23.
Dar daca vom considera ca si pagnii, ca omul este o parte din energiile cosmice, o
parte din stihii, o parte a materiei superioare (Agni Yoga . Necuprinsul, 135),
atunci ar trebui sa-l concepem pe om ca pe o farma obisnuita a cosmosului, adica
o fiinta lipsita de propria responsabilitate morala. Vorba e ca (si acest momen
t a fost demonstrat ntr-un mod stralucit de catre E. Kant)24, ca n natura nu este
si nu poate exista notiunea de datorie . Este imposibil ca n lumea nconjuratoare sa po
ata exista ceva altfel, dect exista n realitate, mai mult, daca vom lua n considera
tie numai cursul firesc al lucrurilor, atunci fiintarea nu are nici un sens. Nu
putem ntreba ce trebuie sa se ntmple n natura, tot asa cum nu putem ntreba de ce cali
tati trebuie sa dispuna cercul, putem doar sa ne punem ntrebarea ce se ntmpla n natu
ra ori ce caracteristici are cercul . i putem spune omului: esti asa, dar trebuia s
a fii altul. Dar n fenomenele naturale nu poate fi o astfel de marja ntre ceea ce
este si ceea ce trebuie sa fie. Luna nu e condamnata pentru ca nu se vede ziua. So
arele nu e judecat pentru ca uneori are eclipse. Volga nu este decorata pentru m
unca cu jertfire de sine n timpul razboiului. Rurile siberiene nu sunt pedepsite pen
tru faptul ca si duc apele n oceanul Arctic, n loc sa irige deserturile Asiei centr
ale. Daca omul este n exclusivitate o parte a naturii, atunci nici comportamentul
lui nu poate fi nscris n categoria de datorie . Orice ar face omul, reactia poate fi
doar una: asa s-a ntmplat: altfel nici nu putea fi. Si nu poate fi nvinuit cel al
carui omenie a fost ncetosata ntr-o buna zi, cea mai importanta pentru el si pentr
u apropiatii lui. Si ar fi ilogic sa-l decorezi cu medalie corespunzatoare pe un
tnar bine educat ce a mostenit un cod genetic reusit, pentru vitejie n timpul unu
i incendiu.

Daca n natura trebuie e ceea ce se afla n afara libertatii, ceea ce se ntmpla iminent
prezenta unor circumstante corespunzatoare, apoi n domeniul moralei trebuie este c
eea ce se alege si se realizeaza n mod liber, ceea ce se face m mod nesilit.
Daca omul este o parte a naturii, iar asupra naturii nu domina o Ratiune persona
la, care si-ar pune Scopuri, impunnd respectarea normelor morale si chemndu-i pe o
ameni sa urmeze de buna voie aceste conceptii nenaturale, atunci nu-i mai poti c
ere omului sa traiasca dupa alte legi, dect dupa cele ale junglei.

Tacerea Dao, care le aduce o stare de euforie chinezilor, le poate provoca alte
sentimente europenilor, deprinsi cu Cuvntul spus. Vesnica tacere a acestor ntinderi
nemarginite ma nspaimnta (Pascal. Meditattii. 201 (206)25. Cerurile care tac snt ma
i curnd un semn ca Dumnezeu ne-a parasit. Este un semn al catastrofei, al ruperii
de Comuniune, dar nu un semn de apropiere catre plinatatea stiintei divine. n to
t cazul, tacerea si inactivitatea cu greu pot fi considerate drept manifestare a
Dragostei.
Am putea cauta formula Dumnezeu nseamna dreptate

n gndirea religioasa indiana.

Este capabil de dragoste un Brahman? Dragostea este un sentiment liber, electiv,

personal. De aceea, numai persoana este capabila de acest sentiment. Iar Brahnm
anul, conform convingerii gndirii indiene, este un concept impersonal .
Filozofia religioasa indiana, n cea mai mare parte din scolile sale, propovaduies
te panteismul. Aceasta nvatatura, care neaga ntelegerea lui Dumnezeu ca personalit
ate si vede n zeitate doar o energie, le este cunoscuta contemporanilor nostri nu
att din literatura indiana, ct din editiile de orientare oculta, teozofica si cab
alistica. Zeitatea este o energie universala, care este unica pentru ntreaga lume
si este singura cauza a diversitatii universului. Aceasta energie unica se mani
festa inconstient si fara vreun scop anume, gasindu-si expresie ntr-o multime de
fenomene universale (inclusiv n constiinta omului).
Brahmanismul presupune ca lumea este un vis al Brahmanului. Noi sntem visul Zeita
tii. Lumea este o iluzie (maya) si omul, pentru a-si elibera constiinta, trebuie
sa renunte la convingerea sa iluzorie ca el este o fiinta spirituala independen
ta (personalitate) si sa ajunga la ntelegerea acelui fapt fundamental ca propriul
sau suflet (atman) este doar o particica a Brahmanului Universal. Si lumea din
jurul meu si eu nsumi ma visez pe mine. Dar nu n visul propriu, ci n cel al Zeitati
i Unice.
Daca omul si va iubi visele, el va ramne n acea lume lipsita de bucurii, n care domn
este legea trista a karmei. Deci, nu trebuie sa te atasezi de aceasta lume, ci s
a iei exemplu de la jocurile fara dragoste si scop ale Zeitatii: Parmastin creea
za lumile ca ntr-o joaca (Manu 1, 80).
Conform viziunilor brahmanismului, lumea este creata n dansul lui Siva. Dar acest
dans este purtator nu numai de viata, ci si de moarte. n traditia europeana, ace
easi idee a fost expusa de Heraclit n faimosul aforism, conform caruia cosmosul e
ste un copil. La Heraclit copilul este un simbol al iresponsabilitatii. Cum expl
ica aceasta A. F. Losev: Cine e de vina? De unde s-a luat cosmosul si frumusetea
lui? De unde s-a luat moartea si vointa armonioasa spre autoafirmare? De ce sufl
etul coboara de odata din Cerul cuprins de flacari pe Pamntul cuprins de flacari
si de ce depaseste de odata desertaciunile pamntesti si ajunge iarasi printre ste
le, n lumina vesnica si rationala?. De ce jocul vesnic de caderi si a naltarii foc
ului ceresc este esenta cosmosului? Raspuns nu exista. Lucu este viata, iar cauz
a lui e moartea (Heraclit. Fragment V, 48). n acest joc al unei armonii nepasatoar
e este esenta cosmosului antic Un joc rafinat al absolutului cu sine nsusi, un joc
inocent si genial, dragut si naiv si de o cruzime cumplita, un joc fara bucurii
si fara tristeti, cnd pustietatea, fiind ntrebata nu raspunde si nici ea nu stie
de ce are nevoie26.
Deci, comparatia heraclitiana a cosmosului cu un copil care se joaca prea putin
ne poate consola: asemeni unui copil capricios si dur, fara mila, Dumnezeu poate
distruge lumea (si chiar o distruge), ca un copil care-si darma propriile castel
e de nisip.
Energia conserveaza viata si o distruge ntr-un mod absolut inconstient. Snt doar n
iste manifestari diferite ale aceleeasi energii, care apar dupa aceleasi legi, d
ar n situatii diferite. Astfel, firul electric din toata casa constituie un siste

m unic. Curentul este acelasi n toate aparatele. Dar n magnetofon el produce sunet
, n televizor
imagine, n bec
lumina, n frigider
gheata, ventilatorul alunga aerul,
iar aspiratorul l absoarbe. Depinde oare de voia curentului electric, cum anume s
e va manifesta n fiecare aparat concret? Putem oare afirma ca electricitatea dore
ste sa ncalzeasca un plonjor, putem oare presupune ca odata si odata electricitat
ea si va spune siesi: ce tot nghet si nghet n frigiderul asta? Ia sa mai frig si nis
te crenvursti! Ne putem oare nchipui ca electricitatea l poate ierta odata, din dr
agoste si proprie voita pe electricianul distrat: te iert de data asta, Petrovic
i esti un om bun si ai acasa sotie si copii mici ti dau drumul, nu te electrocutez,
dar data viitoare fii mai atent. Mergi si nu mai pacatui!
Cu toate modalitatile sale de manifestare, electricitatea (att cea casnica, ct si
cea cosmica) nu este, totusi, libera. Dar daca nu putem astepta un asemenea comp
ortament de la energia impersonla, prin urmare nici despre impersonalul Brahman
al filozofiei indiene nu avem dreptul sa spunem ca este dragoste.
Numai daca Dumnezeu nu se identifica cu lumea, daca legile lumii nu snt legi si p
entru Dumnezeu, daca asupra lui Dumnezeu nu actioneaza alte legi superioare si d
aca El poate lua decizii n mod liber, adica numai n cazul cnd este personalitate, E
l poate da dovada de mila. Dupa formula lui V. N. Lossky: Dreptul suprem al mparat
ului este mila 27. mparatul poate ierta acolo unde legea cere pedeapsa. Ca sa crede
m n mila lui Dumnezeu, nu trebuie sa vedem n el o energie impersonala si dependent
a, ca temelie a existentei, ci o Personalitate Libera.
Dar panteismul nu recunoaste un Dumnezeu al dragostei si de aceea nu vede n el o
Personalitate. Dupa cum afirma Elena Blavatskaia,: Gndul Divin are tot att de putin
interes pentru ele (e vorba de Duhurile Constructoare Superioare ale Planetelor
), sau de creaturile lor, ct are soarele fata de floarea-soarelui si semintele ei 2
8. Dar din punctul de vedere al crestinismului, chiar legea atractiei universale
a lui Newton este doar o reflectare palida a nvataturii crestine despre relatiile
de dragoste care unesc lumea 29. Ceea ce la Newton este o secularizare, la Blavat
skaia este un nihilism triumfator. Condus de intuitia crestina, atunci cnd descri
e perceperea materialista a lumii, A. F. Losev foloseste aceeasi imagine ca si E
. Blavatskaia, dar nu cu entuziasm, ci cu amaraciune: Are oare grija Soarele de P
amnt? Nimic nu dovedeste acest lucru. El doar atrage planeta noastra direct propo
rtional cu masa si indirect proportional cu patratul distantei 30. Legea gravitati
ei este valabila si atunci cnd cmpul magnetic al Pamntului atrage un mar oarecare p
este capul unui tip acesta nu demonstreaza faptul ca pamntul are o afectiune pers
onala fata de marul sau capul respectiv. Legea gravitatiei actioneaza nu pentru
ca asa a decis ea n situatia data, ci pentru ca astfel actioneaza oricnd si oriund
e si actinea sa este pretutindeni la fel. Tot asa si legea karmei
nu are favorit
i si nu poate avea vointa personala: karma si vede de treaba. De aceea optimismul
crestinilor, convinsi ca Dumnezeu este iubire, i poate provoca unui ntelept pagn,
care a aflat forta si caracterul irevocabil al Destinului, doar un zmbet ironic.
Iar noi sa adresam insistent ntrebarea noastra budismului: accepta un budist form
ula Dumnezeu este Dragoste? Nu. Din punctul lui de vedere aceasta afirmatie contin
e o dubla erezie. n primul rnd, n budism nu exista notiunea de Dumnezeu, budismul m
ai este numit religie ateista. Cum spunea si Sudzuki: Daca vom numi budismul o re
ligie fara Dumnezeu si fara suflet, sau pur si simplu ateism, adeptii lui nu ne
vor contrazice, deoarece conceptia unei fapturi supreme, care se afla mai presus
de creaturile sale si intervine cu voia sa n treburile omenesti, este deosebit d
e ofensatoare pentru budisti 31.
n al doilea rnd, pentru adeptii budismului dragostea nu este nteleasa ca o stare de
savrsita a existentei. Desigur, budistii snt, n primul rnd, oameni si ei considera c
a e mai bine sa iubesti dect sa urasti. Dar exista o stare sufleteasca, pe care o
considera superioara dragostei. Aceasta este impasibilitatea. Idealul inactivit
atii budiste presupune ca omul trebuie sa nceteze orice activitate, pentru ca ace
asta sa nu provoace urmari si sa nu continue nesfrsitul lant karmic al continuita

tii efectelor si cauzelor. Oprind aceste actiuni, le stopam si pe cele ce se pro

duc nu n lumea fizica, ci n cea mintala . Adica oprim toate activitatile mintii si al
e inimii, toate emotiile.
n budismul popular (posibil ca nu fara influenta crestinismului) a aparut ideea bo
dhisattv
a oamenilor care renunta la tendinta de a obtine starea de Nirvana, pent
ru a suferi mpreuna cu oamenii. n curentul popular a aparut literatura djatac, car
e contine exemple minunate de iubire sacrificatoare. Dar acestea snt pentru cei c
are nu au nteles si nu au acceptat calea dreapta . Dorinta de a face bine fiintelor
vii se accepta doar la etapele inferioare ale Caii Mistice. Dar n continuare ea e
ste respinsa ca-tegoric, deoarece contine n sine amprenta atasamentului fata de e
xistenta personala. Si credinta n existenta ce-i este caracteristica 32.
Cum se spune n Sutra de Diamant , atunci cnd bodhisatva a adus la Nirvana un numar att
de mare de fiinte cte fire de nisip sunt n rul Gange, el trebuie sa constientizeze
ca nu a salvat pe nimeni. De ce? Daca el crede ca a salvat un numar oarecare de
persoane, el pastreaza afectiunea fata de conceptia de singularitate personala , Eu ,
si n cazul acesta el nu mai este bodhisattva33.
nsusi budistii recunosc ca etica de jertfire mahaiana si djatac snt n contradictie
cu bazele filozofiei budiste. Nu exista ceva care ar contrazice mai mult nvatatura
budista, dect ideea ca nirvana poate fi respinsa. Putem sa nu nimerim n rai, care
este un loc anumit, dar Nirvana este, n esenta, o stare ce apare iminent dupa di
sparitia ignorantei (nestiintei, necunoasterii) si cel care ajunge la Cunoastere
nu poate, cum nu s-ar stradui, sa nu cunoasca ceea ce a aflat deja. Aceste conc
eptii gresite referitor la comportamentul bodhisattv lipsesc cu desavrsire n povet
ele adresate ucenicilor, alesi pentru initierea la nivelurile superioare34.
Dupa cum se vede, n budism nu avem de unde astepta aparitia formulei Dumnezeu este
Iubire . Deoarece numai o personalitate este capabila sa iubeasca, nu ne ramne dect
sa ne adresam religiilor monoteiste, cele care concep Divinitatea Suprema si Or
iginara ca pe o personalitate libera.
Sa ne apropiem de un teolog musulman si sa-l ntrebam: Putem afirma cu referire la
Allah ca el este dragoste? Interlocutorul nostru va cadea pe gnduri. E firesc, fii
ndca o afirmatie directa: Dumnezeul este Dragoste nu exista n Koran, iar pentru un
om de orice credinta nu este att de simplu sa rosteasca o expresie teologica, car
e nu exista n scriptura care este sfnta pentru el. Totusi, dupa ce va medita un ti
mp, nvatatorul musulman ne va raspunde; Da, desigur, n primul rnd Allah este vointa.
Dar putem afirma si faptul ca el manifesta dragoste pentru oameni. Dragostea es
te unul din cele 99 de nume sfinte ale atotputernicului. Si eu l voi ntreba: Dar, c
onform Koranului, care fapte pline de dragoste snt caracteristice celui de Sus? n
ce s-a manifestat dragostea lui Allah fata de oameni si prin ce a fost atestata?
E
l a creat lumea. Tot El i-a trimis pe proorocii Sai si ne-a dat legea Sa . Atunci i
pot adresa ultima ntrebare: I-a fost greu sa faca acest lucru?
Nu, lumea este infim
de mica n comparatie cu puterea Creatorului . Dupa cum vedem, din punctul de veder
e al islamismului, Dumnezeu doar le comunica oamenilor din departare voia sa. El
se adreseaza lumii de la o distanta imensa, pentru ca focul suferintelor si al
faradelegilor omenesti sa nu-i arda chipul. Dragostea lui Dumnezeu fata de lume,
asa cum este interpretata n imaginea creatorului din religia islamuca, nu este j
ertfelnica. Asa iubim copiii straini: zmbetele lor snt dorite, dar fara noptile ne
dormite lnga patutul lor.
n decembrie lumea musulmana serbeaza noaptea rugaciunii . n aceasta noapte, Allah se
coboara din cerul al saptelea spre primul cer, cel mai apropiat de pamnt. El devi
ne att de aproape de oameni, nct le aude toate cererile. Si daca un musulman dreptc
redincios se va afla n acea noapte n rugaciuni, cererile lui vor fi auzite si ndepl
inite. O imagine clara si frumoasa. Dar ca un crestin ce snt voi ntreba: ntr-adevar
Dumnezeu nu se poate cobor mai jos? ntr-adevar primul cer este ultima treapta de
jos, pna unde poate pogor dragostea lui Dumnezeu?

n islam mi se pare nechibzuita ndeajuns aceasta ncercare de a stabili o limita pent

ru dragoste, o limita pentru libertatea Divina: Pna aici, mai departe nu se poate! .
Islamul i condamna pe crestini ca acestia nu respecta caracterul transcedental d
e nepatruns al Creatorului. Ideea omenirii ndumnezeite pare incompatibila cu idei
le naltatoare ale filozofiei apofatice (convingerea ca absolutul este de nepatrun
s). ntr-adevar, atunci cnd vorbim despre Dumnezeu, avem nevoie de o maxima prudent
a. Trebuie sa ne ferim a-i impune Necuprinsului limitarile si barierele noastre
omenesti. Trebuie sa ne ferim a-i impune Necuprinsului restrictiile noastre omen
esti. Dar nu este oare afirmatia musulmana ca Dumnezeu nu poate deveni om, anume
o nencredere prea omeneasca n atotputernicia lui Dumnezeu? Nu devine oare aceasta
negare o limitare a libertatii Creatorului? De unde vine aceasta ncredere ca Dum
nezeu uite asta n-o poate face?
Dar dragostea este capabila de fapte neobisnuite, chiar de asemenea actiuni care
par imposibile si nepermise aceluia care nu are experienta dragostei. Apropiati
-va de orice adolescent si ntrebati-l: Ma vei crede daca ti voi spune ca va veni un
timp, cnd ti vei vr mna, n mod absolut benevol, ntr-o gramajoara de rahat proaspat?
lescentul va striga indignat: Niciodata! Sa asteptam dar timpul cnd el sau ea va av
ea un copilas. Si vom vedea cum dragostea parinteasca a biruit o stare de dezgus
t, att de fireasca.
Nu poti pune piedici dragostei, nu poti spune ca, iata, dragostea nu va ndrazni s
a depaseasca niciodata aceasta limita. Evanghelia ne prezinta atitudinea lui Dum
nezeu fata de om n asa fel, nct poti spune ca Dumnezeu a nnebunit de dragoste fata de
om. Creatorul rastignit este ntr-adevar si ispita (sminteala) si nebunie . Dumnezeu e
liber n a-Si alege caile spre om. El poate aparea n tunete si fulgere. Dar poate a
parea si sub chipul unui rob si peregrin.
Dupa cum a spus cndva foarte crestineste si foarte omeneste Boris Pasternak:
???? ????, ???? ????,
???? ?????? ?? ?????,
? ? ?????????? ?????
????? ?????? ??????.
???? ? ???? ??????
? ??????? ????????? ???????,
?????????, ????? ? ??????,
????? ??? ? ???????...

Fulgii cad, fulgii cad,

Parca n-ar fi chiar zapada,
Ci-ntr-o peticita haina
Cerul nsusi s-a lasat.
Ca un om sucit se joaca,
Alergnd tot palierul,
Furisat, ca de-a mijatca,
Se coboara din pod cerul...

Iata, ntr-o haina peticita si nu nconjurat de legiuni de ngeri, a venit Dumnezeu la o

ameni. Avnd aspectul unui om straniu si ascunzndu-si esenta dumnezeiasca, Dumnezeu a
devenit Emanuil (Domnul e cu noi). Domnul este ntr-adevar prea deosebit de om, d
e aceea e si straniu si minunat. Pentru ce ntrebi de numele meu? El este minunat! (
Facerea, 32,29). Si se cheama numele Lui: nger de mare sfat, Sfetnic Minunat (Isai
a, 9,5).
Da, Dragostea lui Dumnezeu se poate apropia de om si de pacatele noastre mai mul
t dect li se pare musulmanilor, care n grija lor pentru strictetea monoteismului l
or, vor sa contrapuna ct mai strict Creatorul cu lumea.
La nceputul anilor 80 am auzit, n galeria Tretiakov, o istorie minunata. Pe atunci
ghizii acestui muzeu ori ca nu cunosteau, ori ca nu aveau dreptul sa le vorbeas
ca vizitatorilor despre sensul religios al icoanei. De aceea, ei dadeau icoanelo
r o interpretare absolut netraditionala, nebisericeasca. Sfnta treime a lui Rubliov
se transforma ntr-un apel la unificarea pamnturilor rusesti . Cupa n care se aduna sng
ele lui Hristos, ce se scurgea pe cruce, se transforma n simbol al victoriei asupr
a musulmanilor . Dar de data aceea am auzit lnga o icoana ceva foarte neasteptat. I
nterpretarea era artificiala, dar pe deplin crestineasca.
Ghidul poveastea despre icoana Maicii Donmului Aratarea . Pe minile ridicate ale Mai
cii lui Hristos, jos, erau niste pete rosii. Pete rosietice se vedeau de asemene
a pe gt si pe obraji. Explicatia simbolico-teologica a acestei caracteristici a u
nor icoane ale Maicii Domnului poate fi gasita n cartea lui E. N. Trubetkoi Ration
amente n culori . Ghida a preferat nsa sa dea o explicatie istorica. Era o icoana ru
seasca din sec. XIII. Ce secol a fost acesta n istoria Rusiei? Secolul navaliri l
ui Batu, un secol al nfrngerilor si incendiilor. Aceste pete rosii de pe chipul Ma
icii Domnului snt reflectii ale flacarilor n care au fost cuprinse pamnturile ruses
ti. Focul care mistuie jos orasele rusesti ajunge la Ceruri si o prjoleste pe Cea
care si-a ntins acopermntul de asupra pamntului nostru Nu stiu daca tot astfel si nte
legea icoana nsusi iconarul. Dar este profund adevarat ca n crestinism exista conv
ingerea ca durerea oamenilor devine si durerea lui Dumnezeu, ca suferintele pamnt
ului prjolesc Cerurile. Aceasta conceptie ca suferintele omenesti l ard pe Dumneze
u, nu exista n islam
Acum sa ne adresam cu ntrebarea noastra religiei Israelului antic.
Textele Vechiului Testament ne spun direct: Da, Dumnezeu nseamna Iubire. Da, Dumn
ezeu Si-a aratat dragostea prin fapte. n mod liber, neconstrns de nimeni si de nim
ic, a creat lumea si pe om. Din mare dragoste ni I-a dat pe prooroci si legea. E
l a dat oamenilor cel mai mare dar, libertatea35.
I-a fost oare greu lui Dumnezeu cu oamenii? Da. Cu toate ca se situeaza deasupra
lumii, El spune ca nu poate avea tihna si liniste deplina fara dragostea omenea
sca El nu numai ca a dat Legea. El i implora pe oameni sa nu-l uite. i este greu cu
oamenii. Despre Sine El spune ca este Dumnezeu cel gelos. El s-a unit si-a luat
de mireasa tara Israelului si necredinta oamenilor l doare. Mi-am adus aminte de
prietenia cea din tineretea ta, de iubirea de pe cnd erai mireasa si m-ai urmat n
pustiu Ce nedreptate au gasit n Mine parintii vostri, de ce s-au departat de Mine
si s-au dus dupa desertaciune si au devenit ei nsisi desertaciune? n loc sa zica: U
nde este Domnul Cel ce ne-a scos din pamntul Egiptului ? Eu v-am dus n pamnt roditor
i nsa ati venit si ati spurcat pamntul meu pastorii au lepadat credinta si prooroci
i au proorocit n numele lui Baal si s-au dus dupa cei ce nu-i pot ajuta. Schimbat
u-si-a oare vreun popor dumnezeii sai, desi aceea nu snt dumnezei? Poporul meu nsa
si-a schimbat slava pe ceea ce nu-l poate ajuta Ca doua rele a facut poporul meu:
pe Mine, izvorul apei celei vii M-a parasit, si si-au sapat fntni sparte, care nu
pot tine apa Ca n vechime am sfarmat jugul tau si am rupt catusele tale si tu ai z
is: nu voi sluji la idoli si totusi pe tot dealul nalt si sub tot pomul umbros ai f
acut desfrnare. Eu te-am sadit ca pe o vita de soi cum dar Mi te-ai prefacut n ramu
ra salbatica de vita straina? ea a raspuns ; iubesc dumnezeii straini si merg dupa e

vo

Si tu te-ai desfrnat cu multi iubiti si vrei sa te ntorci la Mine? ntoarceti-va voi,

copii cazuti de la credinta ntoarceti-va, copii razletiti si eu voi vindeca neasc
ultarea voastra (Ieremia. 2, 3).

Citind Vechiul Testament, constatam fara exagerare

oamenii l aduc pe Dumnezeu pna
la lacrimi. Cum ar fi trebuit sa se comporte oamenii si ct de apropiat ar trebui
sa fie Creatorul, atunci cnd Lui i scapa odata : Ma caiesc ca v-am creat
Si, totusi, Dragostea lui Dumnezeu fata de oameni, pe care o aflam n Vechiul Test
ament, nu L-a facut pe Creator om. Unde mai gasim n lumea religiilor conceptia ca
dragostea lui Dumnezeu fata de oameni este att de puternica, nct ea l aduce pe nsusi
Creatorul n cercul oamnenilor? Exista mituri despre ntruchiparea zeilor n mediul o
menesc. Dar ntotdeauna acestia snt niste zei minori. Snt multe mituri ce ne vorbesc
despre unul din multimea de locuitori ai cerului, care s-a decis sa vina la oam
eni, atunci cnd divinitatea din acel sistem religios, sursa oricarei existente, n
-a vrut sa treaca de pragul propriei fericiri netulburate. Nici Prometeu, care a
murit pentru oameni, nici Gor, jertfa caruia este att de apreciata de catre egip
teni, nu ntruchipeaza Divinitatea absoluta. Sufera eroii si semizeii. Dar cel cu
adevarat Atotputernic nu se face accesibil durerii omenesti, Unde mai putem gasi
conceptia ca nu unul din zei, ci anume Acela, Unicul, s-a pogort n lume?
Aceasta idee o gasim n krisnaism, unde Krisna este conceput ca un Dumnezeu
Creato
r Unic si personal. Bhagavad-gita este numita adesea Evanghelie indiana . Aceasta car
te predica ntr-adevar o idee mareata36: trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu cu dra
goste. Nu tehnica meditatiei si nici jertfirea animalelor l apropie pe om de Dumn
ezeu ci o inima iubitoare. Aceasta idee nu era ceva nou, n comparatie cu predicil
e proorocilor evrei din Vechiul Testament . Dar pentru India ea era cu adevarat
revolutionara. Bhagavat-gita relateaza ca Dumnezeul suprem , Krisna, nu numai ca a cr
eat lumea si nu numai ca a dat nvataturile Sale, El le-a adus oamenilor personal
aceasta nvatatura, devenind om. Si nici macar nu mparat, ci sluga, vizitiu. Si, to
tusi, citind aceasta carte, ti apar unele ntrebari. n primul rnd, a devenit oare Kri
sna om pe deplin si pentru totdeauna? Nu, el parea om doar n timpul lectiei. Chip
urile lui adevarate nu snt deloc omenesti37. Si el se foloseste de imaginea unui
om ca de o acoperire, care i permite sa se apropie de oameni.
Si trupul si sufletul omenesc nu le ia cu sine n Vesnicie. Nu i-a fost greu sa fi
e om, n-a suferit nici durere nici moarte omeneasca
El le porunceste oamenilor sa-l iubeasca. Dar nu este clar, i iubeste oare nsusi K
risna pe oameni: n Bhagavad-gita nu gasim nici un rnd despre dragostea fata de oamen
i. Subiectul acestei carti l are ca erou principal pe tnarul luptator Arjuna, care
trebuie sa-si recstige cu forta dreptul la mostenire, care i s-a luat de catre r
udele lipsite de scrupule. Sustinut de Krisna, Arjuna aduna o armata enorma. Dar
, naintea bataliei, iesind n cmpul luptei, scrutnd rndurile dusmanilor sai, Arjuna co
nstientizeaza asupra cui va trebui sa ridice armele. Atunci, omeneste zguduit, s
pune: Vazndu-mi rudele pregatite de atac, Krisna, mi se taie picioarele, mi se usu
ca cerul gurii. Corpul meu tremura. Parul mi se ridica vlvoi. Cei care snt facuti
pentru a mparati cu desfatare si bucurii s-au amestecat n rndul ostasilor lepadnd vi
ata pasnica: ndrumatorii, batrnii, tatii, feciorii, nepotii, cumnatii, socrii, unc
hii mei drepti. Nu doresc sa-i omor. Mare nenorocire, mare pacat voim sa savrsim:
pentru placerile mparatesti sa-i omorm pe toti cei apropiati. Acestea spunnd, nvins
de tristete, Arjuna s-a lasat fara puteri la fundul carului, lasnd sa-i scape arc
ul cu sageti: mintea sa era tulburata de durere (BG.1. 29-47).
Omul simte durere si compasiune, dar divinul Krisna? n acel moment el gaseste pen
tru tnar aceste cuvinte: Uita de aceasta nensemnata slabiciune a inimii, ridica-te
eroule! Ti-i mila de acei care nu au nevoie de compasiune: cei care au cunoscut
adevarul nu-i deplng nici pe cei vii, nici pe cei morti. Aceste corpuri snt trecat
oare, vesnic este numai purtatorul corpului. Lupta, deci, Bharata! Cel care s-a
nascut, neaparat va muri, mortul, inevitabil se va naste: nu trebuie sa deplngi i

nevitabilul (1.3.18.26). Toate acestea Krisna le spune zmbind (2,10) si fara ajutorul
tau, toti luptatorii care se afla fata n fata, vor muri. De aceea ridica-te, bir
uie dusmanii, cucereste gloria, delecteaza-te cu mparatia nfloritoare, caci eu i-a
m biruit mai nainte: tu vei fi doar arma, ca soldatul ce se afla de partea stnga.
Pe toti voinicii pe care i voi omor Eu n batalie, rapune-i fara a sta pe gnduri (11.3
2-34).
Nu voi combate filozofia ce sta ascunsa n aceste rnduri. Voi spune doar ca acest zm
bet este de neconceput pe chipul Celui care plngea pe drum spre mormntul prietenul
ui Sau Lazar (Ioan 11, 35). Nu ne putem imagina un astfel de sfat rasunnd din gur
a Celui care spunea cu referire la toti oamenii: ntruct ati facut unuia dintr-acest
i frati ai Mei mai mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 40).
Si ntr-o divinitate care binecuvnteaza omorurile n masa pentru ndeplinirea datoriei
karmice de casta, nu putem sa-l recunoastem pe Dumnezeul dragostei38.
Asadar, formula teologica spune: Dumnezeu nseamna Iubire . Sa iubesti nseamna sa asim
ilezi n tine att bucuriile ct si tristetile acelui iubit. Adevarata dragoste tinde
sa se identifice cu omul iubit. n acest caz, ntr-adevar vor fi amndoi un trup (Facere
a 2, 24)39. De aceea, calea dragostei nseamna daruire, ncredere, jertfa. Vorbim mu
lt despre dragoste, dar nca nu i-am dat definitia. Cea mai profunda formula a iub
irii poate fi culeasa din Evanghelie: Mai mare dragoste dect aceasta nimeni nu are
, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai (Ioan. 15,13).

O asemenea dragoste fata de oameni nu descopera nici o imagine teologica din lum
ea extraevanghelica. Noi l ntrebam pe Dumnezeul Evangheliei: Cum i iubesti pe oameni
? . Si El raspunde: Pna la moartea Mea Dragostea Lui nu numai ca a creat lumea. Dragos
tea Lui nu numai ca le-a dat oamenilor libertatea. Dragostea Lui nu numai ca nea dat Legea. Dragostea Lui nu numai ca ne-a dat proorocii si ntelepciunea. Dragos
tea Lui nu numai ca a luat chip de om. El nu a parut doar - El a devenit om. ( ?? ?
???, ????? ?????, ? ?????? ???? ???? ???????? ??????, ?????????? Pe tine tot, pamnt i
t, n chip de rob mparatul Ceresc te-a colindat binecuvntnd , Tiutcev). Dragostea Lui p
entru noi a mers pna la capat, pna la punctul limita, pna la totala Sa daruire, pna
la deplina renuntare de Sine, pna la jertfa si moarte ( Er? ???? ????? ??????, ? ????
?, ? ????? ?????, ? ??? ? ????? ????? . Ca si cum ar fi iesit omul si a deschis scrinul
si a dat totul pna la ultima ata . B. Pasternak).
Acest Dumnezeu este iubire, El nu iubeste pur si simplu, El nsusi este Dragoste.
El nu numai ca nutreste dragoste, nu se manifesta pur si simplu n acest sentiment
: aceasta este fiinta Lui.
Am nceput discutia pornind de la ntrebarea daca religiile pot fi comparate ntre ele
. Dar a fost de ajuns sa trecem discutia despre confesiunile religioase n sfera c
lara a ratiunii, a argumentelor judicioase, a formularilor si comparatiilor si a
devenit evident ca religiile pot fi comparate, iar deosebirile dintre ele se po
t exprima ntr-o forma apreciativa.
Anume faptul ca am apelat la acel sentiment al omului, la acea nazuinta a inimii
omenesti, care este cel mai tainic si mai putin rational
dragostea, aceasta nea ajutat sa gasim o metoda pe deplin rationala de comparare a religiilor ntre ele
, cnd spun ca crestinismul este religia suprema, religia absoluta (pentru a repeta
cuvintele lui Hegel), singura care ne propune un chip cu adevarat onorabil al lu
i Dumnezeu, o spun nu pentru ca m-ar sili la o asemenea apreciere nalta apartenen
ta mea la crestinism. Aceasta concluzie ma sileste sa fac simpla logica omeneasc
a. Si simpla omenie. Si simpla dragoste de libertate.
Da, pentru a observa si pentru a ntelege ceea ce este evident, omul zilelor noast
re trebuie sa dea dovada de o considerabila capacitate de a gndi liber si indepen
dent. Modele sociale, ideologiile si ziarele ne insufla demult idea egalitatii re
ligiilor . Chesterton a formulat n felul urmator teza lor preferata: Crestinismul si

budismul se aseamana foarte mult ntre ele, mai ales budismul. 40 Dar daca vom trat
a religiile neideologic, nu vom ncerca sa vedem n ele n primul rnd un fundament ideo
logic al unei noi ordini mondiale , daca nu le vom preface n ostatici ideologici ai
utopiilor omenesti, simplul simt al realului ne lamureste clar: religiile snt dif
erite. Religiile pot fi mai naltatoare si mai plate. Dar, cu toata diversitatea d
e confesiuni, numai crestinismul a cunoscut si a vestit cea mai mare descoperire
religioasa. Descoperirea ca Dumnezeu este Iubire.

1 cit. dupa: ????? ?. ??????? ????. ?????? ?????????? ???????. - ?.,1995, ?. 260. Vre
sa subliniez ca aceasta este perioada unei creze profunde n traditia religioasa s
umero-babiloniana, atunci cnd n ea se intensifica influenta credintelor si practic
iloroculto-magice.
2 ???????? ?. ?. ??????. ????????? ???????? ???????? ? ?????. - ?., 1973, ??. 448-4
49.
3 n expunerea mea despre credintele samanismului eu urmez cartii: R. ?. ????? ??????
???????. ??. 1. ???????????? ? ?????????????? ???????. ???? ?????? (?., 1997, ??. 3
02-309). ??. ?????: ?????? ?. ????????: ??????????? ??????? ???????. - ????, 199
8; ?????? ?. ????. ?????????. ????????. - ?., 1996.
4 Dumnezeu fuge de viteza mintii care se apropie de El, ntotdeuna previne orice gnd
, pentru ca noi ntotdeauna n dorintele noastre sa tindem spre noi naltimi - ??.??????
? ?????. ?????? ???????. // ???????. ?. 2. ???., 1994, ?. 133. ??. ????? ?. 1. ?. 440
.
5 Cronos, dar nu Zeus este creatorul oamenilor: Au creat mai nti de toate generati
a de aur a oamenilor, zeii eterni, stapnitorii locuintelor olimpice. n vremea acee
a Cronos era stapnitorul cerului... (Al???. ????? ? ???, 109-111).
6 ???? ?.?. ???????-??????? ???????? I - II ????. ?. 1979. ?. 35-37.
7 ????? ?. ?. ??????? ???????? ????????: ??????, ??????, ?????. - ?., 1983, ?. 115.
8 ?????? ?. ?. ?????? ?????????? ? ??????. - ?., 1991, ?.118.
9 ?????????? ?. ?. ?????? ???????. ?. 2, ????, 1937, ?. 630. De altfel, zvastica
oculta si fascista, care exprima evident egalitatea tuturor directiilor, avea si
semnificatia ce indica convingerea oculta fundamentala privind egalitatea dintr
e sus si jos . Vezi: ?????????? ?. ??????? ???????. // ?????. 12-18 ?????? 1995.

10 ???????? ?., ???????? ?. ?., ????? ??., ?????? ?. ? ?????????? ???????. ??????? ???
??? ??????? ???????. ?., 1984, ?. 77.
11 Cit. dup?: ???? ?. ?. ?????????????? ??????????? ????????????. // ????????, ? 78,
?. 242.
12 Toata aceasta procedura eu am avut ocazia sa o vad n filmul video

Fetele mortii .

13 ????. ????? ?????????. ??????? ? ??????? // ????????? ?????. ??. 24. - ?., 1983, ?
34.
14 ????. ??????? ??????????. ?????? 43,7 // ????. ??????? ??????????. ??????? ???
???, ??????? ? ????. - ?., 1880, ?. 365.
15 ????. ??????? ??????????. ?????? 15,20 // ????. ??????? ??????????. ??????? ??
????... ??. 156-157.
16 ???. ??????? ???????. ? ???????? ???????. - ???., 1995, ?. 50.
17 ???. ??????? ???????. ?????? ?? ????????, 3. // ???????. ?. 1. - ?., 1845, ?.1

39.
18 ???. ??????? ?????. ??? 45 // ???????. - ?????-???????? ?????, 1994, ?. 1, ?. 665
?????????? ?????????????, ????????? ? ?????????? // ??? ??, ?. 2. ?. 179.

19 ???. ?: ??????. ??????? (????????). ??????????? ? ???????? ?????? ??. ??????? ????
// ??????. ??????? (????????). ????????? ????? 1952-1983 ??. ??????, ??????, ???????.
- ?????? ?????, 1996, ?. 120.
20 Aceasta si este celebra demonstratie morala a existentei lui Dumnezeu propusa d
e Kant. Mai amanuntit despre acest argument, pentru care Ivan Bezdomni avea de gnd
sa-l exileze pe Kant La Solovetk pe vreo trei anisori , puteti gasi n cartea mea ???
????????? ??????? ? ???????? (?., 1997, ??. 120-128)
21 ??????? ?. ?????. - ?.,1995, ??. 136-137.
22 ??. ?????? ?. ?. ?????? ????????. - ?., 1991, ?. 88.
23 ???????? ?., ????? ?. ????????? ?? ???? ????. - ?., 1991, ?. 9.
24 ???? ?. ??????? ????? ?????? // ????????. ?. 3. - ?., 1964, ??. 487-488.
25 ??????? ?. ?????. - ?., 1995, ?. 137.
26 ???? ?.?. ???????? ???? ? ?????????? ?????. ?., 1927, ?.231.

27 ?????? ?. ?. ??????? ? ?????? (?????????????? ????) // ????????? ?????. ??. 8. ?

, ?. 214.
28 ?????????? ?. ?. ?????? ???????. ?. 2. ????, 1937, ?. 201.
29 ?????????? ?. ?. ???? ??????????? ???????. ?., 1992, ?. 148.
30 ???? ?. ?. ???????. ???????. ????????. ?., 1991, ?. 130.
31 ???. ?: ?????? ?. . ??????? ? ?????. ?????, 1931, ?.131.
32 ????-???? ?. ????????? ? ?????????? ? ??????. ?. 159.
33 ????-???? ?. ????????? ? ?????????? ? ??????. ?. 135.
34 ????-???? ?. ????????? ? ?????????? ? ??????. ?. 138-139.
35 De departe nu toate scolile teologico-filosofice ale islamului l considera pe
om liber, sustinnd ca Dumnezeu este cauza nemijlocita a tuturor evenimentelor. As
tfel, Ali-Gazali n tratatul nvierea stiintelor despre credinta prezinta astfel relat
ia dintre lume si Dumnezeu: Soarele, luna si stelele, ploaia, norii si pamntul, to
ate animalele si obiectele nensufletite se supun altei forte, asemenea penii n mna
scriitorului. Nu putem crede sa conducatorul care se semneazea este si creatorul
semnaturii. Adevarul este ca adevaratul creator al ei este Preanaltul. Dupa cum
a zis El, Atotputernicul: Si nu tu ai aruncat, cnd ai aruncat, ci Alah a aruncat . (
Cit. dupa: Nn??????? ?. ?. ????????? ???????? ?????, ????? ? ???? ?????? // ??????
???????. ?????-?????-????. ??. 1. ?., 1995, ?. 413). Omul este locul actiunii puterii
lui Alah: Cum credeti voi n Alah? Voi ati fost morti, iar El v-a nviat, apoi El va
va omor, apoi va va nvia, apoi veti fi ntorsi la El (Coran 2, 26). nsa afirmatiile V
echiului Testament snt foarte exacte: Dumnezeu El din nceput a facut pe om si l-a l
asat n mna sfatului sau (Sirah 15, 14).
36 Textul ei dateaza din sec. V-II . Hr. (Vezi: Ne???? ?. ?. ?????????? // ????????
????. ???., 1994, ?. 47)

37 Al tau chip urias cu o multime de ochi, guri, o, puternice, cu multe mini, sold
uri, talpi, cu multe torsuri, cu multi colti iesind n afara vaznd, lumile se cutre
mura si eu la fel... Toti fiii lui Dhritarastra se grabesc sa intre n ale tale gr
oaznice, cu coltii dnd n afara, guri; vad, unii atrna ntre dinti, cu capetele strivi
te. Ca niste fluturi, care au nimerit n flacara stralucitoare, si mplinesc mortal a
spiratiile, asa pasesc n moarte lumile n gurile tale, savrsindu-si aspiratiile. Tu,
lingnd din toate partile lumile, le nghiti cu guri de foc; umplnd de stralucire to
ata lumea, caldura ta nfricosatoare o ncinge, o Visnu! Descopera cine esti tu, fio
ros-din-fire, milostiveste-te, stapnul zeilor; nu pot patrunde aratarile tale (11.
23-31). Si raspunsul: Eu, Timpul, naintnd, distrug lumile, pentru pieirea lor pros
pernd aici (11. 32).
38 Uciderea n lupta n numele principiilor religioase si sacrificarea animalelor pe
focul sacru nu snt considerate acte de violenta, deoarece se savrsesc n numele prin
cipiilor religioase si snt un bine comun. Animalul adus n jertfa ndata primeste via
ta n trup de om, nemaiparcurgnd evolutia lenta de la o forma de viata la alta. Csa
triy ucisi n lupta, ca si brahmanii care savrsesc aducerea jertfelor, nimeresc pe
planetele paradisiace , asa comenta Bhagavat-Gita ntemeietorul krisnaismului contem
poran Dumnezeiasca mila Sa Srila Prabhupada (Rd??? ??????????. ????????-???? ??? ??
????. ????? 2. ??? ????????-????. ????? 39).
39 Trebuie sa observam ca n Vechiul Testament cuvntul trup nu contine aluzia de op
ozitie fata de suflet, ca n limbajul patristic, ci nseamna pur si simplu fiinta vie .
40 ?.?.????????. ?????? ??????. ?., 1991. ?.452.