Sunteți pe pagina 1din 15

Argumentare si gandire critica

curs 3
(data trecuta am vorbit despre diferentele
dintre demonstratii si argumente,
explicatii si argumente si despre domeniul
argumentarii)
Argumentarea ca activitate
Tipuri de argumentare

Argumentarea ca activitate

Argumentarea poate fi privita ca produs


(aici avem in vedere, in principal, textele
argumentative) sau ca activitate
Contexte in care se argumenteaza: in
dezbaterile din diferite foruri de decizie,
in pledoariile din justitie si motivarea
hotararilor judecatoresti, in confruntarile
electorale, in discursuri publice, in
dezbaterile publice, predici religioase si in
viata de fiecare zi

Orice argumentare presupune existenta


unui vorbitor (sau argumentator) si pe cea
a unui auditoriu (acesta e de obicei
distinct de argumentator, dar nu
neaparat)
Argumentarea este o activitate sociala:
in anumite forme de organizare sociala
reprezinta alternativa la violenta
Argumentarea este o activitate
intelectuala (sunt utilizate mijloace
rationale pentru a schimba convingerile
auditoriului, dar nu numai)

Argumentarea este o activitate verbala,


constand in enuntarea unei teze si a
temeiurilor pentru aceasta (ac. activitate
se distinge de: oferirea de informatii,
punerea de intrebari, formularea unor
comenzi, rugaminti, amenintari etc.)
Actul argumentarii presupune formularea
a cel putin doua propozitii.
Se poate argumenta in scris sau in forma
orala.

Conditii definitorii ale activitatii


argumentative

Situatia argumentativa: ansamblu format


din:

argumentator

auditoriu

teza

circumstantele in care are loc argumentarea

Argumentatorul intentioneaza sa
comunice teza si argumentele in favoarea
ei si sa convinga auditoriul sa o accepte

Auditoriul intentioneaza sa inteleaga


formularile vorbitorului si sa evalueze
forta argumentelor acestuia.
Argumentatorul crede:

ca teza nu face parte dintre credintele


auditoriului

ca auditoriul e dispus sa accepte premisele


argumentarii

ca auditoriul va privi argumentele in favoarea


tezei drept temei pentru acceptarea acesteia

Daca aceste credinte sunt contrazise


argumentarea e abandonata, modificata
sau refacuta integral

Tipuri de argumentare

Dupa tipul tezei pentru care se


argumenteaza putem avea:

argumentari cu teza factuala (texte istorice,


stabilirea faptelor intr-o cauza de judecata,
ipoteze stiintifice, everyday life)

argumentari cu teza evaluativa (criterii de


apreciere: bine, rau, drept, nedrept, legitim,
ilegitim, acceptabil, inacceptabil etc.)

argumentari cu teza actionala (influentarea


deciziilor practice si a comportamentelor
auditoriului)

Argumentare cu teza factuala:

Adevarurile le cunoastem in doua moduri:


pe unele direct si prin ele insele; pe altele
prin intermediul altor adevaruri. Primele sunt
obiectul intuitiei [...], celelalte al inferentei.
Adevarurile cunoscute prin intuitie sunt
premisele initiale din care se infera toate
celelalte. Asentimentul nostru la concluzie
fiind sprijinit pe adevarul premiselor, nu am
putea niciodata sa ajungem prin rationament
la vreo cunoastere daca n-am putea cunoaste
anumite lucruri anterior oricarui
rationament. (J. S. Mill A System of Logic)

Argumentare cu teza evaluativa:

Descrierea modului de desfasurare a unui


proces este un exercitiu valoros din doua
motive. In primul rand, ea te obliga sa te
asiguri ca ai inteles cum se desfasoara. In al
doilea rand, te obliga sa te asiguri ca cititorul
il va intelege la fel de bine ca tine (W.
Zinser, On Writing Well)

Argumentari cu teza actionala:

Din acte asemanatoare se nasc dispozitii


habituale de aceeasi natura. De aceea,
trebuie sa fim atenti la calitatea actelor pe
care le indeplinim, caci dupa diferentele

dintre ele se modeleaza diferit si deprinderile.


Si nu e de mica importanta felul in care ne
obisnuim din frageda copilarie, ci de una
foarte mare, ba chiar totala (Aristotel, Etica
Nicomahica)

Sa nu stea departe de viata si sarcinile


publice nici un om care se simte intelept, caci
este un sacrilegiu sa se sustraga de la
ajutorarea celor care au nevoie de dansul,
este josnic sa cedeze in fata celor de rea
credinta si o nechibzuinta sa accepte o
conducere rea, decat sa carmuiasca intelept
el insusi. (Seneca, Fragmente)

Alte tipuri de argumentari

Argumentari monologale (rolurile de


argumentator si auditoriu nu se schimba
pe parcursul argumentarii) si dialogale
(fie rolurile se schimba la un moment dat,
fie argumentarea e construita in functie
de reactiile auditoriului)
Argumentari pro (producerea de temeiuri
in favoarea acceptarii unei opinii) si
argumentari contra (impotriva unei opinii)

Exemplu de argumentare polemica:

Teza celor care sustin ca intre faptele penale


si faptele extra-penale nu exista alta
deosebire decat aceea derivand din
gravitatea cantitativa a consecintelor este
dezmintita de realitatea faptelor. De exemplu,
o persoana care nu plateste la timp o datorie
poate pricinui pagube imense, poate ruina pe
creditor si abate mizeria asupra familiei sale;
desi ne gasim in fata unor consecinte atat de
grave, neplata datoriei la scadenta ramane
totusi un fapt ilicit extra-penal.

Dimpotriva, cand un om fura, de pilda, o


paine de pe taraba unui negustor cauzand o
paguba de cativa lei, cu toate ca consecintele
sunt neinsemnate, faptul ramane ilicit penal.
Urmeaza deci ca altceva decat simpla
gravitate a consecintelor pagubitoare
deosebeste ilicitul penal de ilicitul extrapenal; acest ceva trebuie cautat in natura
faptelor, in deosebirea calitativa dintre ele.
(Vintila Dongorz, Drept penal)

Argumentari libere si argumentari cu


reguli prestabilite (in afara celor intelese
de la sine: argumentatorul nu trebuie sasi retraga adeziunea la enunturile pe care
le-a folosit ca argumente, sa nu sustina in
cadrul aceleiasi argumentari afirmatii
incompatibile, sa nu atribuie auditoriului
credinte pe care nu le impartaseste si sa
nu refuze sa raspunda la obiectii): regulile
privesc alocarea timpului sau a spatiului
tipografic, tipuri de argumente admisibile
s.a.

In functie de domeniul lor, argumentarile


pot fi:

istorice

juridice

etice

filosofice

teologice

politice s.a.