Diversitatea de viziune in poezia

interbelica

Epoci culturale vizate:

PERIOADA INTERBELICA

Coordonate:
Perioada interbelica reprezinta o etapa de
efervescenta creatoare pentru poezie, care
dobandeste o constiinta de sine, si, deci, o existenta
proprie (Nicolae Manolescu).
Ca urmare a tensiunii intre originalitatea spiritului
creator al unei generatii de poeti valorosi si
orientarile literare/culturale dominante in
epoca(modernismul, traditionalismul, avangarda),
poezia romana se innoieste si cunoaste o diversitate
tematica, stilistica si de viziune.

Opinii despre tema propusa

Se poate afirma ca, pana dupa Primul Razboi
Mondial, tot ceea ce se opune poeziei este altceva
decat poezie, caci poezia nu are un interior, un
spatiu propriu destul de larg incat sa faca
posibile mai multe sensuri ..[..] poezia are acum
o constiinta de sine si, deci, o existenta proprie,
dupa legi care sunt numai ale ei, o evolutie, o
miscare previzibila in timp.
(Nicolae Manolescu, Metamorfozele
poeziei)

 Actiunea modelatoare a operelor lasate de Arghezi,

Barbu, Blaga va fi indelungata, cei trei scriitori
ramanand, pana astazi, clasici ai modernismului
poetic romanesc, nu doar in sensul exemplaritatii, ci
si in acela( mai profitabil in dezvoltarea literaturii)
al stimularii energiilor creatoare vizand
diferentierea[..] Provocatoare la data aparitiei,
operele lor au devenit in timp, elemente de
stabilitate in sistemul complex al poeziei nationale.
(Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti III )

 Ca urmare a manifestarii simbolismului si a

teoretizarii sincronismului de catre E.Lovinescu, dar
si datorita unor autori cu o puternica individualitate
creatoare,in perioada interbelica poezia dobandeste
o constiinta de sine si,deci, o existenta proprie
(Nicolae Manolescu).Modernismul,traditionalismul
sunt orientari literare si culturale care pot oglindi
experientele si varietatea lirismului interbelic, dar
care nu definesc in mod exclusiv creatia marilor
poeti ai vremii, unde co-exista tendinte diverse,
expresie a tensiunii intre originalitatea spiritului
creator si orientarile dominante in cultura vremii.

 Experienta simbolismului, numit de Nicolae

Manolescu cel dintai curent poetic, pregateste
aparitia poeziei moderne, care are o constiinta
de sine si, deci, o existenta proprie, atat prin
modificarile tematice (introduce poezia
citadina), de limbaj(se cultiva versul liber) , cat si
de viziune( lipsa transcendentei impune o
anumita relatie a poetului cu lumea).Conceperea
si construirea volumului de versuri ca un intreg
semnificativ, prefatat si chiar incheiat de o arta
poetica reprezinta o dovada a constiintei de
sine a poeziei moderne.

Lirica lui George Bacovia, poet simbolist prin

excelenta( ca tehnica si sensibilitate), se
distanteaza de aceea a primelor sale doua
volume, prin transformarea elementelor
simboliste in manierism, prin exprimarea unui
sentiment de alienare sau de indiferenta.Traseul
discursului liric bacovian, de la o poezie
sugestiva la simbolismul manierist si la
tranzitivitate, este chiar drumul poeziei
moderne.

 Modernismul romanesc este sustinut de numeroase publicatii

ale vremii, dar se constituie ca doctrina estetica in lucrarile lui
Eugen Lovinescu, fiind promovata de acesta prin intermediul
revistei si al cenaclului Sburatorul.
In esenta, teoriile lui Lovinescu pornesc de la ideea ca exista
un spirit al veacului(saeculum), care determina, in ansamblu,
sincronizarea culturilor europene, prin accelerarea schimbului
de valori.Conform principiului sincronismului, sunt necesare
unele mutatii de ordin tematic si estetic, care sa indeparteze
literatura romana de traditionalismul samanatorist si
gandirist si sa o inscrie in modernitate.Cu privire la poezie,
aceste mutatii privesc trecerea de la tematica preponderent
rurala la una de inspiratie citadina, evolutia de la epic la liric,
subiectivismul, intelectualizarea emotiei.

 Diversitatea de viziune poate fi sesizata in opera

fiecaruia dintre clasicii modernismului,
Arghezi, Blaga si Barbu.

Lucian Blaga
Motivul poetic al luminii apare ca simbol al cunoasterii si al iubirii in
volumul de debut, fiind recurent in intreaga opera.Cele doua
concepte filozofice originale ale poetului-filozof, Lucian Blaga:
cunoasterea luciferica si cunosterea paradisiaca sunt transpuse in
arta poetica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, prin opozitia
dintre metafora lumina mea ( cunoasterea poetica, de tip intuitiv)
si lumina altora( cunoasterea de tip rational, logic). Incipitul si
finalul artei poetice sugereaza atat atitudinea poetica de cunoastere
fata de tainele lumii, cat si temele majore ale creatiei poetice: Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii/ []/ caci eu iubesc/ si flori si ochi
si buze si morminte.
Poezia inseamna intuirea in particular a universalului si este un act
de iubire.Metaforele enumerate sugereaza temele liricii
blagiene,imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste
misterul lumii: flori- viata/efemeritatea/frumosul, ochicunoasterea/contemplatia poetica a lumii, buze- iubirea/rostirea
poetica, morminte- tema mortii/eternitatea.

Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micoreaz, ci tremurtoare
mrete i mai tare taina nopii,
aa nbogesc i eu ntunecata zare
cu largi fiori de sfnt mister
i tot ce-i neneles
se schimb-n nenelesuri i mai mari
sub ochii meicci eu iubesc
i flori i ochi i buze i morminte.
(1919)

Tudor Arghezi
In Testament, poezie din volumul de debut Cuvinte
potrivite(1927), autorul anunta optiunea sa pentru estetica uratului,
o categorie a liricii moderne, introdusa de Charles Baudelaire in
volumul Les Fleurs du Mal.Arghezi considera ca orice aspect al
realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, grotesc sau sublim,
poate constitui material poetic: din bube, mucegaiuri si noroi/
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Volumul Flori de mucigai(1931) se realizeaza in viziune moderna,
determinata de estetica uratului, atat la nivel tematic(universul
poetic inspirat de lumea inchisorilor), cat si ca registru stilistic( cu
elemente argotice si populare).Portretele individuale( Tinca, Rada,
Ion, Fatalaul) sau colective( Galere, Cina, Mortii) ale unei umanitati
decazute releva dualitatea atitudinii poetice , care surprinde in
acelasi timp brutalitatea si candoarea, caderea si cloipa de
gratie.Arta poetica din acest volum, Flori de mucigai, concentreaza
o serie de categorii negative ale poeziei moderne: estetica uratului,
transcendenta goala, crestinismul in ruina, timpul crepuscular.

Tudor Arghezi
Testament
Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte,
Dect un nume adunat pe o carte,
n seara rzvrtit care vine
De la strbunii mei pn la tine,
Prin rapi i gropi adnci
Suite de btrnii mei pe brnci
i care, tnr, s le urci te-ateapt
Cartea mea-i, fiule, o treapt.
Aeaz-o cu credina cpti.
Ea e hriovul vostru cel dinti.
Al robilor cu sricile, pline
De osemintele vrsate-n mine.
Ca s schimbm, acum, intia oar
Sapa-n condei i brazda-n calimar
Btrnii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
i leagane urmailor stpni.
i, frmntate mii de sptmni
Le-am prefecut n versuri i-n icoane,
Fcui din zdrene muguri i coroane.

Veninul strns l-am preschimbat n miere,

Lsnd ntreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, i torcnd uure
Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.
Am luat cenua morilor din vatr
i am fcut-o Dumnezeu de piatr,
Hotar nalt, cu dou lumi pe poale,
Pznd n piscul datoriei tale.
Durerea noastra surd i amar
O grmdii pe-o singur vioar,
Pe care ascultnd-o a jucat
Stpnul, ca un ap njunghiat.
Din bube, mucegaiuri i noroi
Iscat-am frumusei i preuri noi.
Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte
Si izbveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptirea ramurei obscure
Ieit la lumin din padure
i dnd n vrf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii ntregi.
ntins lene pe canapea,
Domnia sufer n cartea mea.
Slov de foc i slov faurit
mparechiate-n carte se mrit,
Ca fierul cald mbriat n clete.
Robul a scris-o, Domnul o citete,
Fr-a cunoate ca-n adncul ei
Zace mania bunilor mei.

Ion Barbu
O alta cale a modernismului alege poetul-matematician Ion Barbu, care opteaza pentru
ermetism (expresie a unei tendinte de ascundere, de incifrare a sensului poeziei printr-o
exprimare care presupune o initiere a cititorului; ermetismul solicita intelectual in procesul
descifrarii textului literar si mai putin afectivitatea) si poezia pura, concepte utilizate initial
despre poezia lui Mallarme.
In acest sens, in arta poetica Joc secund (Din ceas, dedus), cuvantul joc din titlu
sugereaza o combinatie a fanteziei, libera de orice tendinta practica, iar asocierea
adjectivului secund plaseaza jocul in zona superioara a esentelor ideale.
In aceasta arta poetica moderna (ermetica), G. Calinescu surprinde aspecte legate de sensul
poeziei, dar si de rolul poetului: Aceste doua strofe sunt insasi definitia poeziei: Calma
creasta a poeziei este scoasa (dedusa) din timp si spatiu, adica din universul real (din ceas),
nu este un joc prim, ci un joc secund, o imagine ireala intr-o apa sau intr-o oglinda. Poetul
nu traieste la zenit, simbolul existentei in contingent, ci la nadir, adica in interior, in eul
absolut, care nu e efectiv, ci numai latent. Poezia este un cantec de harfe, rasfrante in apa,
sau lumina fosforescenta a meduzelor care sunt vazute numai pe intuneric, adica atunci
cand ochii pentru lumea intinsa se inchid.
Asadar, poezia pura, ermetismul directia modernista abordata la noi de Ion Barbu
reprezinta cea mai violenta reactie impotriva literaturii declamatorii; lirica moderna
constrange limbajul la functia paradoxala de a exprima si de a ascunde sensul in acelasi
timp (Hugo Friedrich)

Joc secund
de Ion Barbu

Din ceas, dedus, adncul acestei calme creste,

Intrat prin oglind n mntuit azur,
Tind pe necarea cirezilor agreste
n grupurile apei un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridic nsumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi,
i cntec istovete: ascuns, cum numai marea
Meduzele cnd plimb sub clopotele verzi.

George Bacovia
Critica recenta subliniaza ca G. Bacovia depaseste estetica simbolismului, mai ales prin
viziunea novatoare, care impinge experientele poetice pana la ultimele consecinte.
Manolescu vorbeste despre antisimbolism, iar Mircea Cartarescu vede in Bacovia din
ultimele volume un precursor al postmodernismului: versuri prozaice, plate,
destructurate, pline de inserturi livresti, [] sintagmele orale, lipsa totala a metaforei, a
incifrarii, a sensului secund, configureaza o poezie gestuala, a improvizatiei, aleatoriului,
accidentalului.
Viziunea crepusculara, discursul liric restrans la un numar minim de cuvinte, cromatica
obsedanta, dominata de non-culori (alb-negru), inlocuirea muzicalitatii simboliste cu
principiul disonantei sau cu notarea sunetelor dizarmonice si a zgomotelor stridente,
reluarea obsesiva a unor cuvinte-cheie, toate dovedesc o intuitie artistica exceptionala.
Obscuritatea, spaima, atractia de neant, instrainarea, grotescul, anormalitatea, boala sunt
categorii negative ale liricii moderne, existente in opera lui George Bacovia.
Desi n-a avut vocatie de teoretician, poeziile initiale din volumele omonime Plumb (1916)
si Cu voi (1930) au rol de arta poetica simbolista, respectiv, modernista. Ultima reia
conventiile (conditia geniului insingurat, antiteza geniu-lume, retorismul constructiilor
exclamative), nu sensibilitatea romantica, intr-un text poetic fragmentat, care exprima un
sentiment de blazare, alienare: O, genii intristate care mor / In cerc barbar si fara
sentiment, - / Prin asta esti celebra-n Orient, / O, tara trista, plina de humor.

George Bacovia
Plumb
Dormeau adnc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint -Stam singur n cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput s-l strig -Stam singur lng mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Concluzie
Oscilatia intre viziunea poeziei din secolul al
XIX-lea si noua estetica (a uratului), intre versul
liber si prozodia clasica, traditionalismul tematic
in formule moderne, variatia registrelor stilistice
in aceeasi opera (religios, popular, argotic),
imbogatirea limbajului poetic cu noi domenii
lexicale (filozofic, teologic, argotic) sunt trasaturi
ale liricii interbelice care coexista fie in epoca, fie
in opera aceluiasi poet.

GRUP DE LUCRU

Alina Vieriu
Ioana Humulescu
Ioana Turceanu
Sebastian Timisescu
Adrain Nastasa
Colegiul National Stefan cel Mare, Tg.Neamt
An scolar 2009 - 2010