UNIVERSITATEA DE STUDII AGRONOMICE I

MEDICIN VETERINAR BUCURETI

FACULTATEA DE HORTICULTUR

nvmnt la distan

Referat la disciplina:

LEGUMICULTUR GENERAL

Relaiile plantelor legumicole cu cldura

- 2015

Sursa principal de cldur necesar pentru creterea i dezvoltarea plantelor este

radiaia solar. Cldura, element component al radiaiei solare alturi de lumin, inregistreaz
variaii diurne, lunare i anuale, specifice pentru fiecare zon geografic. Ea st la baza
intregului metabolism al plantei, prin condiionarea proceselor biochimice i fiziologice ale
creterii i dezvoltrii speciilor legumicole, avand efect stimulativ sau limitativ asupra
fotosintezei, respiraiei, transpiraiei, absorbiei apei cu substanele minerale, morfogenezei,
etc.
Intensitatea celor dou procese chimice antagonice, fotosinteza i respiraia, conform
legii lui Van t Hoff, este direct proporional cu nivelul temperaturii. Astfel la o cretere
constat a temperaturii cu 100C, intre limitele de 00C-300C asimilarea clorofilian prezint o
sporire de 1,5-1,6 ori, iar dezasimilarea de 2-2,5 ori. Peste acest nivel de temperatur,
respiraia se intensific foarte mult, comparativ cu fotosinteza, situaie in care catabolismul
depete mult anabolismul.

Cerinele plantelor legumicole fa de cldur

Radiaia caloric, resimit sub form de cldur sau frig, constituie un factor
ecologic la fel de complex ca i lumina. Regimul termic prezint asupra produciei legumicole
o importan hotratoare, deoarece determin arealul de cultur al speciilor i soiurilor in
camp neprotejat. Deci plantele legumicole sunt la fel de dependente fa de temperatur ca i
de lumin. Tocmai de aceea, alturi de fotoperiodism, la acestea se remarc i fenomenul de
termoperiodism. In acest sens, stadiul de vernalizare constituie o etap obligatorie pentru
dezvoltarea plantelor.
Importana cldurii pentru cultura plantelor legumicole reiese din relaia care exist
intre fotosintez i respiraie, procese de care depind in primul rand creterea plantelor i
producia biologic. Astfel, intensitatea ridicat a procesului de fotosintez duce la
acumularea unei cantiti mari de substan uscat in plant, ins intensificarea respiraiei
determin un consum ridicat de substane fotosintetizate anterior.
Analizand curba de variaie a intensitii fotosintezei, la mai multe specii
legumicole, rezult c fiecare specie are o temperatur minim, optim i maxim.
Temperatura minim: in prezena acesteia ambele procese ale metabolismului, asimilaia i
dezasimilaia, sunt foarte mult incetinite i se afl in raport de 1/1, deci nu se acumuleaz
nimic. Dac temperatura scade sub acest nivel plantele pier.
Temperatura optim: cand se inregistreaz cel mai mare raport intre asimilaie i
dezasimilaie, deci cel mai mare ritm de acumulare, respectiv de cretere sau depozitare a
rezervelor in organele adaptate in acest sens, care constituie organele comestibile le acestor
plante.
Temperatura maxim: cand raportul dintre asimilaie i dezasimilaie devine iari 1/1, iar la
temperaturi mai mari dezasimilaia crete iar asimilaia scade i in scurt timp plantele mor.

Temperatura optim este caracteristic fiecrei specii legumicole, dar variaz intre
anumite limite, in cursul diferitelor faze de cretere, precum i in funcie de prezena i
intensitatea celorlali factori de mediu, mai ales a luminii, a coninutului in CO2 din atmosfer
i a umiditii din sol i atmosfer.
Dup Marcov i Haev (1953), temperaturile optime pentru faza de cretere
vegetativ la speciile legumicole sunt urmtoarele:
-250C, pentru: castravei, pepeni galbeni i pepeni verzi,
-220C, la: ardei, vinete, tomate, fasole i dovlecei;
-190C, pentru: sfecl pentru mas, sparanghel, ceap ceaclama i din arpagic, usturoi i elin;
-160C, la: cartof timpuriu, salat, mazre, morcov, ptrunjel, pstarnac, cicoare, spanac, mrar,
marul, mcri, ceap de tuns i revent;
-130C, pentru: varz, ridichi i hrean.
Pentru stabilirea temperaturii optime pe perioade i faze de cretere, in funcie de
regimurile optime de temperatur ale speciilor legumicole, Marcov (1931) a elaborat
urmtoarea formul:
T0 = t 70C
in care: T0 temperatura optim de cretere vegetativ;
t temperatura optim pe faze de vegetaie.
In general plantele legumicole i mai ales speciile termofile suport greu oscilaiile
mari de temperatur. Variaiile de 7 0C fa de temperatura optim nu sunt duntoare, dar
dac acestea se ridic intre 7-140C fa de optim, plantele incep s sufere. La oscilaii de
140C i mai mari fa de optim, plantele legumicole stagneaz in vegetaie i dup cateva zile
pier. Abaterile de 140C fa de optim indic la fiecare specie temperaturi minime i maxime
de vegetaie.
Manifestarea relaiilor plantelor legumicole cu factorul cldur incepe inc din faza
de germinare a seminelor. Temperatura optim, in aceast faz, grbete rsrirea plantelor.
Aceasta este de 180C pentru plantele mai rezistente la frig (spanac, salat, varz, etc.) i de 25
0
C la cele termofile (pepeni, bame, etc.).
Prin modul in sunt dirijate temperaturile in primele faze de vegetaie, se influeneaz
creterea i dezvoltarea plantelor, precocitatea i nivelul produciei. Astfel, datorit faptului c
diferenierea mugurilor floriferi la tomate incepe inc din primele faze de vegetaie, trebuie
acordat o atenie deosebit temperaturii in perioada de producere a rsadurilor. Diferenierea
conului de cretere i apoi a primilor muguri floriferi au loc, in general, la 10- 13 zile dup
rsrire.
Temperaturile mai coborate in faza de rsad determin o sporire a numrului de
muguri floriferi in inflorescene i o scdere a numrului de frunze pan la prima
inflorescen.
Infiinarea culturilor legumicole prin semnat direct in camp se va face in funcie de
nivelul temperaturii din sol i aer, care trebuie s fie superioar temperaturii minime de
germinaie i a celei minime letale a speciei. Plantarea rsadurilor in camp se va face dup ce
condiiile de temperatur vor evolua deasupra nivelului minim biologic, cunoscut i sub
denumirea de zero biologic.
Temperatura maxim biologic poate fi depit in timpul verii, in special, la
culturile din sere i adposturi acoperite cu mase plastice.

Pornind de la cerinele plantelor fa de cldur, speciile legumicole se grupeaz in

mai multe categorii i anume:
-foarte rezistente la frig: speciile perene (sparanghel, revent, tarhon, tevie, mcri, leutean,
etc.), care suport cu uurin geruri de 10 0C, o perioad mai scurt rezist la 20 0C i chiar
270C. Aceste specii pot rmane iarna in camp fr msuri speciale de protecie;
-rezistente la frig: morcovul, ptrunjelul, pstarnacul, varza de Bruxelles, salata, spanacul,
etc., care suport temperaturi de 00C, unele din acestea se preteaz la semnatul din toamn
pentru a obine producii timpurii;
-semirezistente la frig: cartoful la care temperaturi sub 00C cauzeaz distrugerea plantelor;
asimileaz bine la temperaturi moderate;
-pretenioase la cldur: tomatele, ardeii, ptlgelele vinete, castraveii, etc., se dezvolt la
temperaturi de 25-300C; temperaturile de 3-50C duc la moartea plantelor (excepie tomate);
temperatura de 100C intr-o perioad lung poate deveni letal (castravei, pepeni, ptlgele
vinete); se cultiv in mod obinuit prin producerea rsadurilor; plantarea in camp are loc dup
trecerea pericolului brumelor tarzii de primvar sau se iau msuri de protejare; se preteaz la
cultura forat in sere i rsadnie i la cea protejat cu mase plastice;
-rezistente la cldur: castraveii, pepenii galbeni, pepenii verzi, etc.; suport temperaturi de
300C pan la 400C

Msuri pentru mbuntirea regimului de temperatur

Imbuntirea regimului de temperatur i prevenirea daunelor cauzatede
temperaturile extreme se poate realiza pe dou ci: sporirea rezisteneiplantelor legumicole la
variaiile mari de temperatur i imbuntireatemperaturii in mediul de cultur.
Sporirea rezistenei plantelor se poate realiza prin folosirea soiurilorrezistente la frig,
clirea plantelor, fertilizarea culturilor cu ingrmintefosfatice i potasice, care sporesc
rezistena plantelor la temperaturi extreme.
Dintre msurile directe care urmresc imbuntirea temperaturii inmediul de cultur
amintim:
-alegerea terenurilor cu expoziie sudic, adpostite de vanturile dominante reci, cu soluri
uoare sau mijlocii i apa freatic la adancime mai mare;
-mulcirea terenului cu mase plastice transparente;
-aerisirea solului prin lucrri profunde i cand este nevoie superficiale;
-modelarea terenului in straturi inlate pentru inclzire, evacuarea excesului de umiditate i
evaporarea apei;
-mulcirea cu gunoi de grajd sau alte materiale i fertilizarea cu cantiti mai mari de
ingrminte organice;

-msuri de combatere a brumelor i ingheurilor prin: perdele de fum, inclzirea aerului,

omogenizarea mecanic a aerului, irigarea de protecie;
-evitarea rcirii solului prin irigarea excesiv;
-stabilirea momentului optim pentru infiinarea culturilor (depirea perioadei cu ingheuri i
brume tarzii de primvar in cazul speciilor termofile) i adoptarea msurilor pentru
protejarea provizorie a plantelor in momentele critice survenite dup infiinarea culturilor;
-inclzirea construciilor pentru cultur i producerea rsadurilor cu surse de natur organic
(gunoi de grajd) sau tehnic (ap cald, aburi, curent electric).
In cazul excesului de cldur se folosesc msuri pentru inlturarea acestuia i msuri
pentru prevenirea lui.
Folosirea raional a terenului i a posibilitilor naturale:
-alegerea suprafeelor cu expoziie nordic;
-modelarea terenului pe direcia E-V, in straturi cu taluzuri inegale i plantarea rsadurilor pe
versantul nordic al stratului inlat.
Reducerea excesului de cldur prin lucrri tehnologice i tehnice:
-irigarea ori de cate ori este nevoie pentru rcirea solului;
-irigarea prin aspersiune pentru rcorirea plantelor;
-aerisirea puternic, liber i forat a construciilor pentru culturi forate, protejate i de
producere a rsadurilor;
-reducerea excesului de lumin prin umbrirea acestor construcii;
-meninerea aparatului foliar al plantelor pentru umbrirea prilor comestibile;
-mulcirea solului cu produse reflectorizante;
-programarea culturilor in sere in raport cu evoluia temperaturii etc.