Sunteți pe pagina 1din 3

Comunicarea didactic

1. Definiie
Comunicarea didactic exprim un transfer complex, multifazial i prin mai multe canale a
informaiei ntre dou entiti (indivizi sau grupuri) ce-i asum simultan i succesiv rolurile de
emitori i receptori, semnificnd coninuturi dezirabile n contextul procesului instructiv-educativ.
2. Elementele comunicrii didactice
emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o anumit distan;
canalul prin care se transmite mesajul;
receptarea mesajului de ctre elevi;
stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre elev, a corectrilor sau a
completrilor de ctre profesor).

3. Tipuri de comunicare
1.Dupa finalitatea actului comunicativ:
a. comunicare incidental: se caracterizeaz prin transmiterea ntmpltoare de informaii, ce nu sunt
destinate procesului de nvare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui);
b. comunicare subiectiv: exprim direct starea afectiv a locutorului din necesitatea descrcrii i
reechilibrrii, n urma acumulrii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative); de exemplu exclamaia de surpriz la
un rspuns deosebit: Bravo, copile! , tonul ridicat al reproului, M-ai suprat!, elevul care-i rsucete automat
uvia de pr, doar, doar va aprea rspunsul, profesorul care-i nvrte tot mai nervos ochelarii pe msura ascultrii
rspunsurilor;
. comunicarea instrumental apare atunci cnd sunt reunite o serie de particulariti:
- focalizarea intenionat i vdit, pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai puin partenerilor;
- atingerea lui printr-un efect anumit urmrit la nivelul comportamentului receptorului;
- capacitatea de a se modifica n funcie de reacia partenerilor, pentru a-i atinge obiectivele;
- acest tip de comunicare este dominant n actul didactic, fr ca acest fapt s exclud i prezena celorlalte dou.
n realitate aceste forme de comunicare coexist; de exemplu, comunicarea profesorului poate fi o comunicare
n grup (se adreseaz tuturor o cerin), o comunicare interpersonal (accentueaz o idee ca rspuns direct pentru
elevul X) i intrapersonal (se autointerogheaz: m-au neles?, este X atent la ceea ce am spus?).
2. Dup codul folosit: comunicare verbal, paraverbal i nonverbal
Comunicarea verbal (CV)
Caracteristici:
Informatia este codificat i transmis prin cuvnt i
Este specific uman.
prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic,
Forme: oral i/sau scris.
lexical, morfosintactic.
Cea mai studiat form a comunicrii umane
Comunicarea paraverbal (CPV)
Caracteristici:
Informatia este codificat i transmis prin elemente
Nu poate fiinta, ca form, dect concomitent cu
prozodice i vocale ce nsotesc cuvntul i vorbirea n
exprimarea verbal. Din perspectiva continutului ns,
general i care au semnificatii comunicative aparte.
ele se pot separa radical.
n aceast categorie se nscriu: caracteristicile vocii,
particularittile de pronuntie, intensitatea rostirii,
ritmul i debitul vorbirii, intonatia, pauza.
Comunicarea nonverbal (CNV)
Caracteristici:
Informatia este codificat i transmis printr-o
Dimensiunea nonverbal a comportamentului este
diversitate de semne legate direct de postura, micarea,
puternic implicat n construirea conditiilor
gesturile, mimica, nftiarea partenerilor.
interactiunii, n cazul structurrii interactiunii, al
nlesnete, faciliteaz exprimarea verbal.
influentrii
continuturilor,
de
cunoatere
a
Se bazeaz deopotriv pe elemente nnscute dar i
partenerului.
nvtate.
Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi, stralucirea
privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De exemplu, un
profesor care intra n clasa si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramne acolo toata ora, si diminueaza mult
din forta discursului. Limbajul nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Randamentul comunicrii didactice nu se reduce la formularea coninuturilor verbale. Prin orientrile lor
atitudinale, po#itive, neutre sau negative, profesorul si elevul potenteaz sau frineaz comunicarea, sporesc sau
anuleaz coninuturile didactice propuse.
O comunicare complexa, convergenta, usureaz ndeplinirea unor sarcini diferite.
Folosirea multicanalitii in transmiterea si receptarea mesajului faciliteaz prelucrarea si reinerea unei mari
cantiti de informaii si in acelasi timp, sporeste varietatea si atractivitatea actului de comunicare.

4. Particulariti ale comunicrii didactice:


Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicrii interumane:
se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun instruirea acestora,
folosind comunicarea verbal, scris, non-verbal, paraverbal i vizual, dar mai ales forma combinat;
mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre profesor, pe baza unor
obiective didactice precise, prevzute n programele colare;
stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de structura lui psihic;
mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ-demonstrativ i este transmis elevilor folosind
strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de cunotine pentru a fi neles de
elevi;
comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutorul unor retroaciuni (feed-back i feed-forward), nlocuind
blocajele care pot apare pe parcurs.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe FUNCTII:
funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ;
funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi;
funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a grupurilor colare;
funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare;
funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare.
REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt:
- sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele
celorlalti;
- sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla
n cadrul situatiei de comunicare si sa ntelegi starea
receptorilor;

- sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;


- sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si
sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii;
- sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta
comunicarii.

Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe domenii:
- cunoasterea influentei contextului comunicational
- cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de
asupra continutului si formei comunicarii, precum si
relationare cu elevii;
adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;
- cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece
- cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului
limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar
comunicarii paraverbale si nonverbale n cadrul
ceea ce este considerat eficient n comunicare pentru o
comunicarii didactice;
cultura poate fi ineficient pentru o alta.
Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI:
1. Ale profesorului:
2. Ale elevilor:
- claritatea mesajelor
- s aib capacitate de concentrare (pentru a putea
- precizia acestora
recepta i inelege mesajul profesorului);
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- s posede cunotinele anterioare necesare nvrii
- utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v
ce urmeaz;
stiintific)
- s fie motivai pentru a nva (in general i la un
- structurarea logic a mesajelor transmise;
anumit obiect de studiu, n particular);
- prezentarea interesant a coninutului instruirii;
- s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de
- asigurarea unui climat adecvat comunicrii
calculator, cazul instruirii asistate de acesta
n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n aceasta directie, ca este
un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta si prin
capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor,
care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si
libertatea comunicarii.

5. BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA


Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie de FACTORI care se interpun ntre
semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator,
mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor. Dintre acestia cei mai importanti sunt :
1. Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale
mesajului de catre acesta din urma.
2. Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, creznd ca si ceilalti l pot
ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles pentru
persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
3. Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere n
comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat.
4. Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite.
5. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de
asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la
sfritul orelor de program sau la sfrsitul saptamnii.
6. Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta.
FACTORI FIZICI PERTURBATORI iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi excesiv de
coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea, ceai etc.
BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt :
- fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament,
- diferentele de perceptie
lumina, temperatura, ora din zi, durata intlnirii, etc.
- concluzii grabite
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii
- lipsa de cunoastere
emotionale ale unor cuvinte.
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce
- determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex:
trebuiesc depasite este lipsa de interes a
Imi place Ion, deci il ascult); implicare negativa (ex:
interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
Mirela m-a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce
- emotii (emotia puternica este raspunzatoare de
spune ca fiind mpotriva mea).
blocarea aproape completa a comunicarii).
- frica
- blocajul psihic
- tracul
Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci cnd:
emitorul (profesorul) nu stpnete coninutul
mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract
mesajului didactic transmis;
i nu trezete interes, producnd plictiseal;
acesta nu este expus clar, inteligibil i sistematizat;
comunicarea este numai unidirecional, producnd
emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea
pasivitate;
repede;
elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau
nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaz
prin ntrebri retorice;
motivaii pentru a trezi interesul pentru comunicare;
eficiena comunicrii este blocat si de fondul
emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de
stresant creat de emitor (plictiseal, oboseal,
comunicare (verbal, paraverbal, nonverbal, vizual
nerbdare, teama de a nu grei n expunere etc.);
etc.);
elevii nu au cunotinele necesare pentru a inelege
mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor
mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate temeinic
sau cu problemele ce le au de rezolvat;
i ca urmare se produc interferene.
Intre obstacolele ce apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm:
suprancrcarea (determinat de criza de timp, dar i de dorina unor profesori de a nu omite lucruri importante);
utilizarea unui limbaj ncifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; dozarea neuniform, n timp, a materialului
de predat;
starea de oboseal a elevilor /studenilor sau indispoziia profesorului; climatul tensionat sau zgomotos.
Pentru perfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor reguli de ctre
profesori, ntre care menionm:
vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);
ncurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele transmise au fost corect
recepionate i nelese);
ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a
nelege exact sensul acestor mesaje;
folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acelai tip de mesaje (de regul, oral i vizual,
concomitent);
repetarea mesajelor mai complexe